1798 - la 29 iunie se na?te la Recanati Giacomo Leopardi.

1809 - 1810 (pe cnd avea 11-12 ani) Leopardi traduce n versuri Odele lui Hora?
iu ?i scrie diferite compozi?ii literare n latina ?i italiana. Referitor la
copilaria studioasa a poetului, fratele sau Carlo ne da ntr-o scrisoare
urmatoarele amanunte: "De buna seama, nimeni n-a fost martorul stradaniilor sale
ntr-o masura mai mare dect mine, care, dormind n prima noastra copilarie n
aceea?i camera cu el, l vedeam, cnd se ntmpla sa ma trezesc noaptea trziu,
spre zori, n genunchi sau a?ezat n fa?a masu?ei pentru a putea scrie pna se
stingea ultimul muc de lumnare.

1811-1812 (13-14 ani) - ?i continua intens studiile filologice, traduce Arta

poetica a lui Hora?iu, scrie epigrame, compune tragedia Virtutea indiana ?i schi?
eaza planul tragediei Pompei n Egipt.

1813 (15 ani) ncepe sa studieze singur greaca. Scrie o Istorie a astronomiei,
opera de compila?ie erudita cuprinznd o serie de informa?ii culese cu rvna ?i
sistematizate dupa un plan riguros.

1816 (18 ani) este anul denumit ulterior de poet de "conversiune literara", n
care trece "de la erudi?ie la frumuse?e ?i n care devine cosntient de voca?ia sa
poetica. ncepe sa-i ndrageasca pe poe?i, ndeosebi pe Homer ?i Virgiliu i
traduce ?i i imita desavarsindu-?i educa?ia stilistica. Con?tient de importan?a
acestor exerci?ii de traducere, ntr-o scrisoare din 1817 catre Pieto Giordani i
va marturisi acestuia: "Citind un clasic, mintea mea clocote?te ?i se tulbura.
Atunci ma a?ez sa traduc fragmentele cele mai frumoase, iar cercetndu-le ?i
periindu-le unul cte unul, frumuse?ile lor se randuiesc n mintea mea, o mboga?
esc ?i astfel mi dau pace."

1819 (21 ani) n iulie, la mplinirea majoratului, planuie?te sa fuga de acasa, dar
tentativa sa este descoperita ?i poetul este nevoit sa renun?e. ntr-o lunga
scrisoare adresata cu acest prilej tatalui sau ?i ramasa neexpediata, poetul ?i
justifica fuga printr-o adevarata profesiune de credin?a, marturisind: "... acum,
dupa ce legea m-a declarat liber, nu vreau sa mai zabovesc a-mi lua soarta n
mini... Urasc pruden?a la?a care ne mpietre?te, ne inlanttuie ?i ne face
incapabili de orice fapta marea?a, aducndu-ne la starea dobitoacelor care, faca
nici un alt gnd, se ngrijesc n tihna de conservarea acestei vie?i nefericite. ?
tiu ca voi trece drept nebun, dupa cum ?tiu ca to?i oamenii ale?i au avut acest
renume. ?i deoarece cariera aproape a fiecaruia dintre marile genii a nceput prin
deznadejde, nu ma nspaimnt ca a mea va ncepe la fel. Vreau sa fiu mai degraba
nefericit dect marunt, ?i mai degraba sa sufar dect sa ma plictisesc, cu att mai
mult cu ct plictiseala, pricina pentru mine a unei melancolii ucigatoare, mi
dauneaza mai mult dect orice suferin?a trupeasca.

Golul din jurul lui l sufoca, dupa cum i marturise?te lui Giordani n scrisoarea
din 19 noiembrie: "Sunt att de buimacit de golul ce ma nconjoara, nct ma mir ca
mai am vlaga sa iau pana pentru a-?i raspunde... Nu mai am puterea sa doresc nimic,
nici chiar moartea, nu pentru ca m-a? teme ctu?i de pu?in de ea, ci fiindca nu vad
sa existe vreo deosebire ntre moarte ?i via?a pe care o traiesc, unde nici durerea
nu mai vine sa ma mngie. Este pentru prima data cnd plictiseala nu numai ca ma
apasa ?i sleieste, ci ma chinuie ?i ma sf?ie cu o suferin?a cumplita, ?i sunt att
de nspaimntat de de?ertaciunea tuturor lucrurilor ?i condi?ia omeneasca ce
urmeaza stingerii tuturor sentimentlor, cum s-au stins ale mele, nct trec dincolo
de mine nsumi ?i cuget ca nsa?i deznadejdea mea este o zadarnicie."

1831 (33 de ani) n aprilie publica, cu ajutorul prietenilor toscani, edi?ia

florentina a poemelor sale (23 n total), care apar acum pentru prima data sub
titlul de Cnturi (can?i). n celebra scrisoare inchinata prietenilor sai,
scrisoare ce prefa?eaza volumul, citim aceasta disperata confesiune: "Dragii mei
prieteni, fie-va nchinata aceasta carte, prin care eu am ncercat, cum se ncearca
adesea n poezie, sa-mi sfin?esc durerea ?i prin care acum (?i spunnd-o nu-mi pot
re?ine plnsul), mi iau ramas bun de la literatura ?i de la studiu. Am nadajduit
ca aceste scumpe studii vor fi hrana batrne?ii mele ?i am crezut ca pierznd toate
celelalte placeri, toate celelalte bucurii ale copilariei ?i tinere?ii, am dobndit
o mul?umire ce nu-mi va putea fi rapita de nici o putere, de nici o nenorocire. Dar
nu mplinisem nca douazeci de ani cnd (...) aceasta singura bucurie a mea a fost
mic?orata la mai pu?in de jumatate; apoi la douzeci ?i opt de ani mi-a fost rapita
cu totul ?i cred ca pentru totdeauna. ?ti?i prea bine ca nse?i aceste file nu le-
am putut citi ?i ca pentru a le corecta am fost nevoit sa ma slujesc de ochii ?i de
mna altora. Nu mai ?tiu, dragii mei prieteni, a ma plnge, iar con?tiin?a imensei
mele nefericiri, con?tiin?a pe care o am, nu ngaduie lacrimi. Am pierdut totul: nu
mai sunt dect un trunchi ce simte ?i sufera...
1836 - (38 de ani) Probabil acum compune Ginestra sau floarea de?ertului ?i Amurg
de luna ale carei ultime ?ase versuri - dupa cum sus?in unii dintre biografii
poetului - ar fi fost dictate de poet prietenului Ranieri cu doua ore nainte de a
muri.

1837 - In februarie se ntoarce la Neapole, unde moartea, de attea ori invocata,

i curma suferin?ele la 14 iunie. Ranieri izbute?te cu greu sa-i salveze trupul de
la groapa comuna (destina?ie impusa de autorita?i din cauza epidemiei) ?i sa-l
ngroape n biserica San Vitale la Fourigrotta, lnga Neapole.