As dori sa ncep amintindu-1 pe Italo Calvino, care trebuia sa tina acum opt

ani, tot n acest loc, cele sase Norton Lectures ale sale, dar a apucat sa scrie
numai cinci din ele, si ne-a parasit nainte de^a-si putea ncepe sederea la
Harvard' University. Nu-I pomenesc pe Calvino doar din motive de prietenie,
ci pentru ca aceste conferinte pe care le voi tine vor fi n mare parte dedicate
situarii cititorului n textele narative, iar acestei prezente a cititorului n naratie
i este dedicata una dintre cartile cele mai frumoase ale lui Calvino. Se una
notte d'inverno un viaggiatore (Daca-ntr-o noapte de iarna un
calator).

n aceleasi luni n care aparea cartea lui Calvino, aparea n Italia o carte a mea
intitulata Lector in fabula (numai partial asemanatoare cu versiunea engleza
ce se intituleaza The Role of the Reader). Diferenta dintre titlul italian si
titlul englez se datoreaza faptului ca titlul italian (mai bine zis, latin), tradus
literal n engleza, ar suna The reader in the fairy tale, si nu ar nsemna
nimic. n schimb, n italiana se spune "lupus in fabula" ca echivalent al
englezescului "speak of the devii", expresie care se foloseste atunci cnd
soseste cineva despre care tocmai se vorbea. nsa pentru ca n expresia
italiana se evoca figura populara a lupului, care prin definitie apare n toate
povestile, se vede ca

I
lr)italiana puteam sa reamintesc acel citat ca sa pot ^tua cititorul n poveste,
adica n orice text narativ, ^tr-adevar, lupul nu exista, si vom vedea imediat
ca poate sa "% n locul lui un zmeu, nsa cititorul exista ntotdeauna,
si n^ doar ca un component al actului de a povesti peripetii, dar 5 1 ca un
component al povestirilor ca atare.

Cineva care ar confrunta astazi cartea mea Lector in cu Se una notte

d'inverno a lui Calvino, ar putea ca prima este un comentariu
teoretic fcuietic la Jotbanul lui Calvino. Dar cele doua carti au aparut
aproape in Acelasi timp si nici unul dintre noi nu stia ce anume facea ce^lalt,
chiar daca eram, evident, pasionati ambii de una si ace^asi problema. Atunci
cnd Calvino mi-a trimis cartea lui, Pesfemne ca o primise deja pe a mea,
pentru ca dedicatia lui. SUI% astfel : "Lui Umberto, superior stabat lector,
longeque infej-jor jtaj0 Calvino". Citatul, evident, este din fabula lui Fedt-
u cu ]UpUj simjeiu} ("Superior stabat lupus, longeque inrej~jOr agnus"), si deci
Calvino se referea la Lector in |a amea Ramne destul de ambiguu acel
"longeque or (care poate sa nsemne si "mai la vale" si "de mai importanta").
nsa daca "Lector" trebuie nteles de sj ^ecj se refera [a cartea mea, atunci ar
trebui sa ne n-, ]a un act ^g ironica modestie sau la optiunea ) de a-
si asuma rolul mielului, lasndu-i-1 teoretjjciarLujuj pe cel al Lupului celui
Rau. Dar daca "Lector" trebuie nteles de re, atunci era vorba de o afirmatie
de poetic^, iar Calvino voia sa aduca omagiu Cititorului. Ca sa-1 omag
iez pe Calvino, voi lua ca punct de pornire cea de-a doua ^dintre Lezioni
americane pe care Calvino le scrisese penta^j ]\forton Lectures, aceea
dedicata repeziciunii, si unde se refe^ra ja povestea cu numarul 57 din Fiabe
itaiiane culese de el:

Un rege se mbolnavi. Sosira medicii si-i spusera: "Asculta maiestate, daca

vrei sa te nsanatosesti, trebuie sa iei o pana de la Zmeu. E un leac greu de
gasit, pentru ca Zmeul pe toti crestinii pe care-i vede, i mannca".

Regele spuse asta tuturor, dar nimeni nu voia sase duca. i ceru unui supus
de-al lui, foarte credincios si viteaz, iar acesta spuse: "Maduc".

i aratara drumul: "n vrful unui munte, sunt sapte gauri: n una din astea
sapte, se afla Zmeul". x

Calvino observa ca "nu se spune nimic de ce boala sufera regele, despre cum
se face ca un zmeu poate avea pene, sau cum sunt facute gaurile acelea". si
prin aceste observatii gaseste prilejul sa laude caracteristica rapiditatii, chiar
daca aminteste ca "aceasta apologie a rapiditatii nu pretinde sa tagaduiasca
placerile ocolisului".- Eu voi dedica ncetinelii, despre care Calvino nu a vorbit,
cea de a treia-conferinta a mea. Acum nsa as dori sa spun ca orice fictiune
narativa este n chip necesar si fatal rapida, pentru ca - de vreme ce
construieste o lume, cu ntmplarile si cu personajele ei - despre lumea asta
nu poate spune totul. Vorbeste n treacat, iar pentru rest i cere cititorului sa
colaboreze umplnd o serie de spatii goale. De altfel, asa cum am mai scris,,
fiece text e o masina lenesa care-i cere cititorului sa faca o parte din munca
ei. Ar fi groaznic ca un text sa spuna tot ceea ce destinatarul lui ar trebui sa'
nteleaga: nu