Ca paianjenul scamator

Singur visele mi torc, viata mi torc

Din firul meu, din sngele meu
S-a nascut DRAGA, cum am vrut eu.

Mult am mai umblat si am ostenit

Mi-am trt umbra prin toti maracinii
Colbul drumului, ca un strai, adeseori m-a nvelit
Ramurile padurii mi-au fost adapost si ciulinii.

Uite, fata mi-e neagra ca de pamnt.

M-am uitat n oglinda azi dimineata,
Am douazeci si opt de ani, iubito, si sunt
Mult prea obosit de dragoste si de viata...

Iata ce iarna alba, ce iarna frumoasa

E atta bucurie n ninsoarea de afara.
Ascundeti-ma, dragii mei, ascundeti-ma
Sa nu ma vada lumea ct sunt de ntristat
Ct sunt de slab si de mohort
n acest anotimp al sfrsitului vietii!

Cum au palit de repede nadejdiile mele

Si cum a ncaruntit chipul acela tnar din vis.
Si prietenul meu cel mai bun!
Florile toate au un sfrsit.
Numai omul colinda mereu

De cnd traiesc oare, Doamne

De cte ierni, de cte veri, de cte toamne?
Le vad toate ca-ntr-un trecut foarte ndepartat
ntmplarile pline de clti
Povestea vietii mele si are paginile galbene, decolorate
Ca o hrtie care a stat n fereastra prea mult.

Ce bine ca n-am murit nca, iubita mea!

E att de trist sa zaci dedesubt,
Cnd se topesc zapezile afara
Hai, sa esim la soare ca doi bolnavi,
Primavara calda sa ne vindece ranile

Cum creste destinul, ca vscul, n noi!

l hranim cu tulpina noastra, cu sngele,
Anii curg ca ploile, nesecatele ploi,
Amintirile ngroapa-le, plnge-le.

Uite, aici m-am nascut,

Aici am visat, am trait
Batrnii mei de mult au murit
Si n-am plns si nu m-a durut.

Vino, sa privesti noptile mele ostenite de vara,

Luna e fara stralucire, e goala.
Salcmilor le atrna crengile pna la pamnt, n feresti
Si n sngele meu doarme cerul ca o mare plictiseala.

Stau uneori si tacerile putrezi, le adulmec, le ascult.

Parca totul a fost pus la cale cndva, prea demult,
Si din ospetele de pomina cu boscari si fanare
N-a mai ramas aprinsa nici o lumnare

Vino, mireasa mea, sa ascultam mpreuna

Vietile care au fost Le auzi cum suna?
Au trecut o data pe aici nnoptati cu alai
Bunii mei, cheflii, n drosti si pe cai;

Aici s-a petrecut mult, s-a dantuit, s-a iubit

Si nimeni n-a mai fost de atunci fericit.
Ceasornicele au amutit colbuite, de parca
N-a mai fost nimeni sa le ntoarca.
N-a mai ramas pentru noi nici un semn
ncrustat n pridvorul de lemn.

Chipurile galbene din pereti si tipeniile musafire

Nu mai pot sa se bucure, nici sa se mire.
n viata noastra, n casa mea,
De mult nu se mai poate nimic ntmpla.

Arborii uituci care nu te-au vazut niciodata

Si cinele, orb de veghe prin balarii,
Te vor pofti n casa ca pe o veche cunostinta, daca ai sa vii.

Se vor arata flecari, prietenosi,

Copacii mei nalti, scorburosi
(La radacina lor, poate, mai viseaza si acum
Ceaune grele cu aur vechi si batrn,
Salbi si paftale si verige si bani
Ascunse acolo de cine stie cti ani)
Vei fi stapna noastra, a mea si a lor!
Bucura-te, gradina, si tu zarzar ales
N-o sa mai rami de acum necules!
Salcmilor, a venit DRAGA!
Nu mai dormiti, salcmilor!