PATRTARHT* I rR*tT ltt i oxE R.

MANE

TEOLOGIE
SI SFIRITTJALITATE
,
 f Daniel
Pafriarhul Bisericii Ortodoxe Romdne

TII{}[(}{iIH
$r
SPINTTT]ITTTT'IITTtr

Editura Basilica a Patriarhiei Romdne

Bucuregti, 2A10
106 TEOLOq|E,ql SPlRj]-Ll 5l;r- {:E rT\,iEr{,rR. l_E D 1 \O-\-j\1i.,,!\"\E

ricegti. indatd ce se trece dincolo de litera Scripfurii gi de ,iescrie gi sa cunoasci cr

citirea ei fdrd inlelegerea duhovniceasci, se da nu numai de create.
intelesurile ei duhovnicegti, ci gi de lucrarea Duhului iui De-a lungul istoriei, ur
Hristos sdv^drgitX prin aceste inlelesuri in cel ce citegte, sau inJiorat in fata miz
de Hristos insugi, Care-$i descoperd tot mai adAnca bog5lie 'i s-au
:are poate el sd cada; alti
NSsNt\rS.\ -

\.SrsrN-\\rtrla\es\sgreaE\ptrerrnna\thufa.u iilllgt ii,{ll11u1t

i.
\r Urir l:-|e
Ss\* illliliillllil]fTiurxl{:ilue

[[lm,l;,, 4riliir;,, tr
di

_ . ,,Si pe om dupa clupii, :,h.ia eil

aJhcutDu,mnezeu
:-:fzz--;_/-.:_"_r:@z_za.;---fi ..,gZrrsa.7r;_,-:,r:
Iuisyl)areleut4Dps-22)rzzi)/z2zb)teA*)-y"y,
n, : lnlontmassonr ,,L'homme cr
,,/n izsdqt'slruclura sa, offlu/ a&ordeazd ercigma feologrei" 15: : i*- .llrocope deGaza' ,inEi'!'.ii
Fotie, Amphilo chia, Quaestio 250). "'-i=-762;
L. Thunberg, Microcc s,t:
a) CAteva cuvinte despre taina fiintei umane din punct :,\;:timus the Confessor, Lund, 19t
de vedere cregtin :::p et de l'Ame d'aprbs Satnt
:,.-,logEte", in Echos d'Oient,3\
Dupd convingerea noastrd, orice definitie datd omuiui :':iogie spirituelle de Saint l\farr
'-t67), p.
este insuficient5, cdci, degi fiecare incercare de a defini omul 202-211; M.Th. Disdier
-:a1it6 de St. Maxime Ie Conless
reveleazd un aspect sau altul al fiintei sale, nici una dintre - -. Meany, The
Image of God iti ),,
ele nu epuizeazd taina ireductibild a ceea ce se numeqte om. Manille, 1954; B. Schult
i'*i:cene,
Filosofia pi gtiinfele, arta gi literatura, istoria Ei religia ?n- --nthropologie (Photius und Iol
--;ttq Periodica, 33 (1972), p. 1, i-
cearcd, fiecare in felul sdu, dacd nu sd defineascd, totuqi si :'-d bei Symeon dem Jtingeren
J:ristentum, N. F. 9, Wiiriburg.
a0
Pr. Prof . D. Stdniloae, Tbolo gia D o gmaticd Ortodoxd, v ol. I, p.57 :;.ama, Paris, 1950 (in rusegtel;
.
Pentru invdtdtura Pdrintilor rdsdriteni cu privire La crearea omulu:
a1 .:ungziige einer Anthropolo gle
dupd chipul lui dumnezeu gi pentru trdsdturile specifice ale antropologie: : :ie.ctra-S ophia, 2, Freiburg n nr.
teologiei ortodoxe, vezi: A. strucker, Die Gotte-benbildlichkeit des Ivlensihe.:
":". Jer Ostkirche, Stuttgart, 1951,
in der christlichen Literatur der ersten zwei lahrhunderte, Minster, 1911.; E -:15; Paris (DDB), 1976; y. Lc:.
Peterson, ,,L'homme, image de Dieu chez Saint Ir6n6e" , in Vie Spirituelle, t
: )nent, Paris,'1944, p. 109-12+:
100, 1959, p. 584-594; A. Mayer, ,,Das Gottesbild im Menschen nach V-is,1967, p.109-137; D. Staru-
Clemens von Alexandrien", colectia Studia anselmiana,15, Roma, 1,942; LI -triS, vol. I, p.375-418; p. Erdc
-nthropolo gie" ) ; P. Nellas,,, Th
Rahner, ,,Das Menschenbild Gottes des Origenes", in Eranos-lahrbuch, ;
Ij,!9a7,p,1.97-..:n8; H. Crouzel, Th1ologie dil,image de Dieu chez Origirt; : 259-286; P. Bratsiotis, ,,Gene:
Paris, 1956; R. Bernard, ,,L'image de Dieu d'aprds Saint Athanise :: xtgelische Teologie, t. 11,193L )
colectia Th1ologie 25, Paris,l95Z; j. poldanus, Le Christ et l,homme dans ; -;52, p. 359-372; J. Meyendorf. i,
"-*201;
th1ologie d'Athanase d'Alexandrie, Leiden, E.j. Brill, 1968; R. Leys, L'ima;: J. Coman, P. Nelias, I
:,cmme. Essais d,anthropologr,
de Dieu chez saints Grdgoire de Nysse, Paris-Bruxelles, 1951; N. vornicescu
-1,3); M. Lot-Borodine, La dai:.
,,invdtdtura SfAntuluitrigorie"d"'Nyrru despre chip 9i asemdnare,,, .: : :lii.tinisation du chr|tien d a,:-:
Studii Teologice, t.8,1,956, p.585-602; E. Moutsoulas, intruparea CuaLntui;
gi tndumnezeirea omului dupd inaLtdtura lui Grigorie de Nyssa, Atena, 1,968 t, - lmage de Dieu et la structwe
ir' rtuelle, Supplement, 6 (1952t
grecegte); J. Dani61ou, Platonisme et thlologie mystique. Doctrine spirituelle ;t l':ient chr6tien", Roma, 197g (p.
106 TEOLOq|E 5t SP|RITUAL|TATE TEM EIURI LE Dlvl NO-Ut\.'lAh

ricegti. indatd ce se trece dincolo de litera scripturii gi de descrie gi sd cunoasci ,

citirea ei fdrd inlelegerea duhovniceascd, se dd nu numai de create.

intelesurile ei duhovnicegti, ci gi de lucrarea Duhului lui De-a lungul istoriei, r
Hristos sdvargitd prin aceste infelesuri in cel ce citegte, sau
de Hristos Insugi, Care-$i descoperd tot mai adAnca bogdfie 9i s-au infiorat in fata m
spirituald aLui"ao. care poate el sd cadd; ah

B. Omul-fiinfi teologici gi pnevmatofori (purtitoare de Saint Gr|goire de Nysse, Nour-ei

,, L'homme divinisateur cosmique
Duh;et
Studia Patristica, 6, Berlin, 1,962,

- . lsi a fdcut Dumnezeu pe om dupd chipul Sdu; dupd chipul

lui Dumnezeu l-a ftcut... " (Facerea'1, 27) ,, .,. Qi a suflat ln jafa
Gregory of Nyssa as the Image o
|. W Burgar, The Image of Gci
Maryland, 1957 ; R.
]enikson,,,Tt
Iuj syftare de aiaid gi s-a fd'cut omul fiinid rir'; (Fac6rea Z",i). of Cyril of Jerusalem" , in Eph*,'"
,,In tnsdgi structura sa, omul abordeazd enigma teologiei" (S[. 71; E. Montmassory ,,L'homme r
Cyr et Procope de Gaza" , irL Ecl;i
Fotie, Amphilo chia, Quaestio 250).
154-1.62; L. Thunberg, Microcost .
a) Cdteva cuvinte despre taina fiintei umane din punct
-
de vedere cre$tin
Maximus the Confessor, Lund, 19
corp et de I'Ame d'aprds Sarnt
mologdte", in Echos d'Orient, 31,
Dupd convingerea noastrd, orice definiJie datd omului pologie spirituelle de Saint Mari
este inJuficientd, ieci, degi fiecare incercare de a defini omur (1961), p. 202-211.; M.Th. Disdier
reveleaze un aspect sau altul al fiinlei sale, nici una dintre tualite de St. Maxime le Contess
|.J. Meany, The Image of God in ),
ele nu epuizeazd.taina ireductibild a ceea ce se numegte om. mt$cene, Manille, 1954;8. fthult
Filosofia gi gtiintele, arta gi literatura, istoria gi religia in- Anthropologie (Photius und Jol
tiana P eriodica, 38 (1972), p. 172:.
cearcd, fiecare in felul sdu, dacd nu se defineascd, toiugi sd bild bei Symeon dem jflngeren.
Christentum, N. F. 9, Wrirzburg.
a0
Pr. Prof . D. Stdniloae, Teolo gia D o gmaticd Ortodoxd, v ol. I, p.S7 Palama, Paris, 1950 (in rusegtel;
.
Pentru invdldtura Pdrintilor rdsdriteni cu privire [a
a1 Grungzrige einer Anthropologie
omului colectia Sophia,2, Freiburg im Br.
dupd chipul lui dumnez"" 9t p""ti" trasJturite specifice ale "t"ut"u
antropologiei
teologiei ortodoxe, vezi: A. Stiucker, Die Gotte-benbildtichkeit des lv4ensihen in der Ostkirche, Stuttgart, 1951;
in der christlichen Literatur der ersten zwei Jahrhunderte, Mrinster, 191r; E. 1955; Paris (DDB), 1976; Y. Los,
Peterson, ,,L'homme, image de Dieu chez saint rrn6e" , in vie spirituelLe, t. d'Orient, Pais, 1944, p. 109-129:
100, 1959, p. 584-594; A. Mayer, ,,Das Gottesbild im Menschen nach Paris,1967, p.109-137; D. Stani
Clemens von Alexan drien" , colectia Studia anselmiana, 15, Roma, 1942; H. 1978, vol. I, p. 375-418; P. Er,lc
Rahner, ,,Das Menschenbild Gottes des Origenes,,, in Eranos-lahrburh, t. ,,Anthropolo gie" ); P. Nelias,,,Th
p. 259-286; P. Bratsiotis, ,,Gene
!5, !9a7,,9.19J-2a8; H. Crouzel, Thiologie dil,image de Dieu chez OrigDne, Ezs angelische Teologie, t. 11, 79i7. :
Paris, 1956; R. Bernard, ,,L,irnage dJ Dieu d'alprds Saint AthanZse,'',
1,952, p. 359-372; j. Meyendortt" i
colectia Th1ologie 25, Paris, L9s2; f. poldanus, Le ihrist et I'homme dans lq
th|ologie d'Athanase d'Alexandrie, Leiden, E.J. Brill, 196g; R. Leys, L,image 184-20\; J. Coman, P. Nellas, I
de Dieu chez saints Grdgoire de Nysse, paris-Bruxelles, 1951; N. vornicescir,
I'homme. Essais d'anthropologr
(1973); M. Lot-Borodine, La daE-.
-invdldtura sfantului"Grigorie"d"'Nyrru despre chip gi asemdnare", in La diuinisation du chretit1 tJ+ .|'-=
studi.i reologi.ce, t. 8,1956, p. sss-ooz; E. Moutsolras, iitripareq Cuailntului
gi indumnezeires omului duf d tnadydtura lui Grigorie de Nyssi, Atena, 1965 (in ,,L'image de Dieu et Ia struclure
Spirituelle, Supplement, 6 (1911
grecegte); J. Dani6lou , Platonisme et th1ologie mystique. boctrine spirituelle'de
l'Orient chr6tien", Roma, 197E lp
f.'-
^i
I

a 'F )fC
-l

t4
i=-=, :li =i',,a=: i:Z= i= l; +i: E3-t;l*:: :-: ?
I

I
=
J
E LF =.:=
:l O 9.;
6
<l
=l xU.iA-P 6Ii(\5
+\ U-:
.= 'E'E
O-
<t 5
=l
\l
Jl .::

)16 '=(,5
H'x
vJ

b ggg gp ::i11:
-l^/l
,L
-i

;
)1.d-l
Ai c.g.n
I6d ffi1g iiffiffi ffi ffi t E$
=
-
F
ts
o
u
SJiL
.t6 *.=
o-o
i1.,1 .:
E sr $BFi;+l;E r isx
tEiE
r;i{s*!ilsii! il?i
?E
i::
O
tPg. i
d-
-t)i\v.l# ;J'n (l.l .iH
=s gi $ iq;*i$E f; +
= !l
.i
d

'= l.ro :
L/
iflt3i
7 "!t<N:=
U '--.-r ji.
5 5g1ggg5tg$6;iigF3
)6.-rF(6
1 UaJd
a '!-1 .i:r )c6

ffiRffiffii$ E=
7
5
Coe.u.gfi H
J--XS
a u 5:(,]
j
J
)d
(/) OOtr iIO -rq''
.i
cDr 5E(FC:
\_ aJ
I (u
2
=
:-
'-vr(J n', oJ 5 o-
l;ncd t .!
r sE i?H;: E igEib.ili:Ebucrr $E $*:rsi i;ta?* AE ..f= E E
: : i i: ; 9: r E s ;- ?7-z-: = ! E : E S : : 8 i i S t is B s ! !-: -i-
1 _t
J-
,5
=,--,3

v
i!
l.- ic (,j)G
=!
I rlr
UJ" r$ .Q
I
-: bO

g $$N s F*ggs
F(
Lr
F{ Fl.,i J qt",
n".O
.l-J
j.E9ot
t.H r (-)
U)d
:iliH
I

0J<
lJ <(6
Ffffs'ilSs,F#!:=:
?rO i(s( Jrci

r $s*q g .$fiF$E i;ts{i:;ssFi;;;i:.-

U
,l 16
i.D cJ- rG
n
!-..* (/l
q.l (6(Ui2.-
F{( AJ.,
,(6
1)
L
uf cl,F,i H
F Srss s F g3fi6# $5Fssgfsisi$;ti;:.
r+,
, crl fr(io-F)
i
Ei(d
) e)'llg qJr)6
U) XI
. u. tsr
c/)4 0r>
O
.O.
q..)

tr!
Utr
<*
*rrF
o
s;Fq5ff$fff3ffffs:
'Eg UU
'-Ji
qJTt)( 9/9.o(nE!J
L'U0J.-
U)
AJ

6 $p$g*$ ;gfg;;
g $rFsE$ g*ffFf ffi;Srs*jts;ir-rss
0J
Un o.l'F (t)"
Y 9o Q)c H?
id I
O or) ,-9
lrL AJ
F{
bocL/ i(6
! (6
O qOr
I-i
crt QJI d"u U
cr=!,o
o {J+trr

$ ss$ssg- $s pt*= sg siStuffffJiffis

(t 4., .-t
rt .{-, LJ F, (rr
'IJ (,)r\
Xtr
!
aXE
<-i H C']r
)6J qJ
L AJ
Uts< c,)J
A'j
., <(6UH CFI
1t
UXS)rc ^t
rXd (t (u -:
'6s(t) D(,](,)od
.0)
fiL1u)

oRJ, B8
O )6J E*N,$tlt
:Ei*$s5*gs$$ffg
/rffffiff;
+J(g AJ
cD.CJ
0J tr (t) t i-i
rT +)
u..E bq,\j' *r tlr .'
q,J l' 'H
;(-
.Li *lr
u.5I lqr'
I-{ U i FI.-' rrd)ch
 TEMEIURILE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqIEI SPIRITUALITATII...
5I 107

rturii gi de ,j.escrie gi sd cunoascd cea mai complexd fiinfd a lumii

a numai de reate.
)uhului lu: De-a lungul istoriei, unii au depldns nimicnicia omului
citegte, sau
nca bogaile
'r s-au infiorat in fafa mizeriei lui sau a abisurilor pdnd la
:are poate el sd cadd; aIyii, dimpotrivd, s-au luptat cu pa_

|::'::Gregoire paris, 1964, p. 4g_60; R. Gillet,

rrtitoare Ce !e. Nysse, Nouvelle edition,
- :rorrune divinisateur.:otlT-ql" dry 1_qp1"t6e de saint Gr6goire de Nysse',, in
:,::,"iia Patristica, 6, Berliry \962, p. 62-83'; T. Muckla,
J. ,,Th"" do"trine of Saint
dupd chiPt,. - ,p",y of Nyssa as the Image oi God", in li4edieaal Siu'dies, Z 1tO+51, p S!_Sa,
..r\'.tsurga1 _The Imag.e of Go!.according to Cyril of Alexandiio, uiobarto.t,
stflat in for; lr-laryland, 1957;R. Jenlksory ,,The Imagjof Goh in ihe Lectur"r'on the Credo
rcerea 2,7t :: Cyril_of Jerusalem", Ephemerides'iheologicae lonanienses, +o (oe+1, p. +a-
-1; E. Montmassory .in
ilogiei" (St" ,,L'homme cr6e a I'imaie de Dieu a'up.cs ineodoret de
de Gaza",.inEchos d'orient,i+ lt2ttyv.zz[-iiof,ts (1912), pt.
-all-"!ltg.gpe
-'1-762; L. Thunberg, Microcosm and Mediator.'The Theologicot i"tiripot"gv'rf
l din Punct -"'-lximus Confessor, Lund, 7965; E. stephanou, ,,La co6xistence initial"e"du
-the
::rg e! 4: ]afq daplds Saint Gr6goire de Nysse et Saint Maxime I,Ho_
:ctogdte", in Echos d,Orient,37 (1922), p. 304_3i5; I._H. Dalmais, ,,L,anthro_
atd omulu- sp]11uefle
--99! p.202-211; de
i{9_qi" saint Maxime le'Confesseu r'; , in Recherchei- et D6bats, 36
M.Th. Disdiet, ,,Les fondements dogmatiques de ta sfirr-
defini omLr- ::alite de st. Maxime le Confesseur", in Echos d,orie"t7 zo gdio1, p. 29d3t3;
--
. una dintrc \{eany, Ik:.IrIS^r_o/ god i.n Man according to the Doctri"i oy Sliiit
lohn Da_
umeqte or, :-:-efle, Manille, 7954; B. schultze, ,,Byzanlinische-patristisihe ostkirchliche
+;$r1rp9l9gie
ii religia i:- is:'.-;.Periodica,38 -(!!9_t1us
und Johannei vott Damasdus)" , in oriintntia Chris-
(1972), p.172-194; A. H. M. Biedermann, ,,Das Menschen_
ci, totuSi $ Fru: ber Symeon dem Jiing-eren, d9m Theologen (949 - 1022)'
, in Das ostliche
'at. ---LerlLurn, r\. rJ. v, vvurzDurg, ry4y; Klprian Kern, Antropologia sf.
n,u,;":ie, Paris, L950 (in Grigorie
ruseEte); p, Kgtiger, ,,Der erl6ste V["r"i in'd", fr"It,
7. !rugzqge-einer Anthropologie il der morgenlendischen Theologie;i
urour';tilsopf ia,2,Freiburg rm Br., 1962;8. l4tt Zenkowiky,
Dqs Bild-iom Menschen
Y,;:9i.ki'*?.ltu1lgTi 1951; N' Berdiaev Le seis de la crdation, vrig,i",
:'l . t'1.* (PD"?: .1976; V -L:^ssby, Essai sur ta theotogie mystique i, t'Eitii,
Idem, A I'image et a fq resiembitance de dieu,
{ttr-'",j:)'_urit,^Y!,^p.\09-129;
196/' p- 109-137; D. stdniroae, Teorogia Dogmaticd ortodoxd, Bucuregti,
E*",k,,- ov, Lb,rtho1ory1r, r1"""nat"i,
rsos ("up.
ffi.,-*^T:, l, ^?,T;I?:,,f
g'qT?8:l$io');.R Nellas, ,,Th6ologie de I image" ,.i" Coilriii,xxnhgrcS;
*:-:1-,r.f-.1
r;:iische I i?,1?
?1uf
t. 11, ,f_e;re^sis
Teo-lo_gig,
1:^76^\! der-orthodoxen rheologi.',, {n
r9s1, 2, p. 289-297 9i in rev. or todoxia (itiii!,t. zz,
-_,: 359372; f . Meyendorff , rni'tiation a Ia ihdotogye byzantine, f iiir,"t'ozs, pi.
'-x; J. Comary P. Nellas, D. Stdniloae, Ch.-yannaras,
,,Th6oiogie'de
r-:re. Essais d anthropologie orthodoxe,,, in Contacts, r*. gi)
! -\L Lot-Borodine, La deification de l,homme, paris (Cerf),iSi\il vol. ZS

ain-.,tisation i; ;i;i;i,;-;;il;"e";';;,";;;:'{ill;,'fiit}if,ila:"ri.''1. Gross,

H:?
r;:e de Dieu et la structure de l'ame dipres les pdres
rr.:.le; Supplement, 6 (1952); Thomas Spidtit<, 5.1., ,,fXsi"rJ,,in La vie
spiritualite de
tfl*.: chr6tien", Roma, 1975 (p. BS-1,20, in t,anthropotogii chretieiiil.
108 TEOLOqtE 5t SPIR|TUAL|TATE IEMEIURILE DIVINO-UN 1Ah

siune pentru a exprima in cuvinte ori in forme plastice dinthi iar dgi tmp o dobin d u
slava gi mdrelia omului, piscul demnitdtii sale fdrd egal in negrdite sunt, (mdcar) ti,
univers. De la antichitatea care aintrezdrit in om o rosiire gi zidirea Ta, Sfipilne, gi o c,i
o vocatie divind, pAnd la un Sartre, care l-a considerat ,,o pa- cea doritd. ddruiegte-mi, i,i
siune inutil5", gama descrierilor, imaginilor gi gdndurilor raiului" (din slujba inmor
sau reflecliilor despre om este tot atdt de complexd qi de GAnditorul cregtin \.
nuanlatd ca gi taina insdgi a fiintei noastre. difia unei prezentdri ant
Chiar SfAnta Scripturd qi Tradiyia iudeo-creqtind, in ge- ea este ,,fdpturd, strdina
neral, oferd o descriere paradoxald a fiinfei umane. Reflec- indoit, avdnd o lnfdtisare
liile despre ea iau adesea forma unei tdnguiri existentiale ldntuit, slab gi tare, irnin,
sau a unei prosldviri atAt de inalte a demnitdtii omului, semnatul, vegnicul cu ca(
incdt se simte neapdrat nevoia de a fi pusd in raport cu au simlit aceastd contrad
Dumnezeu, Fiinta supremd gi Taina slavei nesfArgite. care a zis: ,,Nulle autre re
,,Omul ndscut din femeie are puline zile de trdit, dnr se sa- que l'homme est la plui
turd de necazuri. Ca gi floarea, el cregte gi se aegtejeqte qi ca Ltm- tempe la plus mis6rable"
bra el fuge gi e ftrd duratd" - citim in cartea lui Iov (14,I-Z). Subliniem totuqi cd,, d
,,Omul ca iarba, zilele lui ca floarea ckmpului; aqa aa lnflori, a umilinfei gi grandorii
Cd ahnt a trecut peste el gi nu aa mai fi qi nu se aa mai cunoagte guitatea sau contradictia
tncd locul sdlt" - constatd cu gravitate gi tristete Psalmistul de asemdnarea gi solida
(Psalmul 102,15-1,6). AltA datd insd, Psalmistul, pdtruns de regnurile mineral, vegel
taina mdreliei omului, se mird gi intreabd pe Dumrrezett, mental gi inalienabil per
Creatorul lui: ,,Ce este omul cd-li aminteqti de el? Sau fiul doxd e faptul cd Adam n {0,
omului, cd-l cercetezi pe el? Tu l-ai fdcut pulin mai mic d'echt se definegfe esenlialmente ir.
Dumnezeu (Elohim), cu mdrire gi cu cinste l-ai lncununat pe el" SfAntul Grigorie de
(Psalmul 8,5-6, citat dupd textul ebraic; Septuaginta zice: congtiintei Bisericii in ace
,,mai mic decil tngerii"). din afar5" (filosofi antici
Reflecliile teologice despre om din spiritualitatea litur- cosmos, compus din acele
gicd ortodoxd, in profunzimea gi expresivitatea lor deo-
acest nume pompos, ei
sebitd, il definesc pe om ca ,,fdpturd amestecqtd din smerenie qi
noastre, dar ei n-au r dzr
mdrire" , ,,cinstit cu chipul cel dumnezeiesc" , dar care din
pricina pdcatului, s-a ,,injngat cu moartea" . Degi tAnguitor in grandoarea omului apar
fala neinlelesului mortii, care desf igureazd gi niveleazd goarecilor... Ce mare lucru
totul (,,M-am uitat tn mormhnt qi am adzut oase goale gi mi-am asemdnarea universulu l I
zis: cine este tmpdratul sau ostagul, bogatul sau sEracul, dreptul pdmdnt care se schimba.
sau pdcdtosul? "), imnograful ortodox dd in acelagi timp ex- trec impreund cu ceea ce l
presie vocatiei originare care persistd in adancul fiinfei
umane: ,,La'Cel dup-A asemdnarr-*d ,idird, cu frumuse;ea'cen
 TEMEtURtLE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt sptRtrvAlrAlrr,.. 10g
5l

ne plastice ;intai iardgi tmpodobindu-md" sau: ,,chipul mdririi rale celei

fard egal in ':egrdite sunt, (mdcar) degi port ranele pdcateror; miluiegte
r o rostire gi :;Jirea Ta, stdpkne, gi o curdlegte cu tndurarea Ta; gi mogteniiea
lerat ,,o pd- :en doritd ddruiegte-mi, fdchndu-md pe mine iardgi cetdyean al
gAndurilor ".tiului" (din slujba inmormdntdrii).
plexd 9i de Ganditorul cregtin N. Berdiaev rezumand oarecum tra-
dilia unei prezentdri antinomice a fiinlei umane, spune cd
;tind, in ge- ea este ,,fdpturd, strdind (6trange), dedublatd gi cu inleles
me. Reflec- irrdoit, avdnd o infdtigare auguitd gi una de rob, liber $i i"-
lxistentiale 1anluit, slab gi tare, unind intr-o fiinfd grandoarea cu nein-
fii omului" semnatul, vegnicul cu caducitatea. Toat-e spiritele profunde
t raport cu au simfit agegs!5 contradiclie". gi apoi el iiteazd,fe pascal,
:9ite. rare a zis: ,,Nulle autre religion que la chr6tienne n,a connu
t, dar se sa- que l'homme est la plus excelente cr6ature et en m6me
;te Qi ca unt- fempe la plus mis6rable" (Pens6es sur la religion)a2.
(14,1,-2). subliniem totugi cd, dincolo de fenomenorogia legitimd
;s oa lnflori. a umilinjei gi grandorii fiintei umane, dincolo de imbi-
mi cunoagtt guitatea sau contradictia dintre aspirafiile gi limitele sale,
Psalmistul de asemdnarea gi solidaritatea sJreuid cu universul, cu
pdtruns de regnurile mineral, vegetal gi animal, ceea ce este funda-
)umnezeu, mental gi inalienabil pentru antropologia teologicd orto-
zl? Sau fiu:, doxd^e fnptul cd Adam a fost creat dupd chipul tui Dimnezeu gi
ti mic decii: :e defnegte esenlialmente tn raport cu'Dumnezeu.
nrnat pe el' sfdntul Grigorie de Nyssa , care este un martor al
rginta zice -ongtiinfei Bisericii in acest sens, spune: ,,Anumiti ,,filosofi
din afard" (filosofi antici, n.n.) ... numesc omul un miuo-
Ltatea litur- '-lsmos, compus din aceleagi elemente ca gi universul. prin
:a lor deo- acest nume pompos,, ei au voit sd facd elogiul naturii
t snterenie ::
noastre, dar ei n-au vd.zut cd ceea ce constitula pentru ei
tr care din
grandoarea omului aparlinea, de asemenea, mugtelor gi
lnguitor in
soarecilor... Ce mare lucru este pentru om sd fie amprenta gi
niveleazi.
ile 6i mi-ut: asemdnarea universului? Acest cer care se intoarce, acest
ctil, dreptti. pdmdnt care se schimbd, aceste fdpturi care, inchise aici,
gi timp er- Lrec impreund cu ceea ce le inconjoard. potrivit Bisericii,
in
rcul fiinter
a2
nttsetea ce; N. Berdiaev, Le sens de la udation, paris, 1976, p. g5.
110 TEOLOqIE 5r SPIRTTUALITATE TEMEIURILE DIVINO-Ut\ tr

ce conste grandoarea omului? Nu in a purta asemenarea care o are omul, este ir

universului creat, ci a fi dupd chipul naturii Celui care l-a rdmAne un mister pentr
fdcut"a3. Credinla cregtind gti
in rAndurile de mai sus, Sfdntul Grigorie de Nyssa a dupd chipul lui Dumne
accentuat faptul esenlial al credinlei cregtine, gi anume cd certitudine de neclinti
omul este creat dupd chipul lui Dumn"ezelr, insd el nu creatd dupd chipul lui
neage solidaritatea dintre om gi universul creat, vdzAnd in sau taina omului, penlr
aceastd realitate funcfia mediatoare a omului intre lumea Lui Deus absconditr.,
material5 gi cea spirituald, cdci acesta se afld,,la hotarele punde homo cordis absca
dintre doud lumi qi doud r:.attrti"4. expresia SfAntului Apr
,,intr-adevdr, cum e ugor de constatat - spune Sfdntul teologiei apofatice ii cor
Grigorie - compusul uman participd la doud ordini; de la
,, Natura noastrd, sp i ri.
dumnezeire el are ratiunea gi inteligenfa, care nu admit in ele
este dupd chipul Creatr
diviziune in parte bdrbdteascd gi femeiascd; de la irational el
presus de ea; in incognc
define constitutia corporald qi separarea sexului. Orice fiinld
care are viafd omeneascd posedd gi unul gi celdlalt caracter in prenta Neapropiatuiui (l
integritate aIor" 15. Dar Dumnezeul asc
ExprimAnd in alli termeni apartenenla fiinfei umane la menea, Dumnezeu Car
doud ordini diferite, N. Berdiaev care s-a inspirat adesea cu cAt Dumnezeu Se dr
din gdndirea Pdrinlilor rdsdriteni, scrie: ,,El (omul) nu apa:l.- omul cunoagte mai mul
tine numai acestei lumi, ci gi unei lumi diferite; nu numai fiintd creatd dupd chipu
necesitdlii, ci gi libertdfii, nu numai naturii, ci gi lui Dum- insugi misterul viefii lui
nezeu. Omul ar putea sd se cunoascd drept parte integrantd
a naturii gi sd se simtd coplegit de aceastd apartenentd. Dar
a6 Le sens de Ia
crdatiot;, I
,,Dualismul naturii este atat .
congtiinfa pe care o are, de a fi o parte a naturii, nu este la el spor in a dezvolta teoriile lor
decAt o congtiinld secund ard., factorul prim al congtiintei misticii o fac cu o fortd egala...
lumii gi a naturii..." (p 84
fiind constituit din certitudinea ce el este o fiintd ce de- a7
De hom. op., P.G. 44, Ila.'"-,
pdgegte natura, plasatd in afara lumii (in sensul cd o asumd
nu
,Nu trebuie sd se crea,
absconditus" ar fi Dumnezeul r

gi o transcende, n.n.) (...). Congtiinla superioard de sine, pe ne impdrtdgeqte ceva din El a-.;
intregime. DacX El a fdcut ;
radicalmente ca ,,Deus abscon
a3
De hominis opifcio, 16; P.G. 44,177 D - 188 A. B.; cf. Gregoire de Nysse, nu mai poate fugi, ci il accepLi
,,La cr6ation de I'homme",in SoLLrces Chrdtiennes, nr. 6, Paris, 1943,p.L51,-152. care, recunoscutd, este ader-in
MIn Cantica Cqnticorum, hom. 1,1, P.G.44,1009 A.
sa desdvdrgire" , ,,Y obscurite i
a5
De hominis opificio, P.G. 44,181 C, in Sources Chrdtienes (= S.C.), p. 155. Melanges ffirts au PDre Yt'es C.-
 TEMEIURILE DIVINO-UMANEALETEoLoqIEI tI sPlRlTUALrAltt... 111

r.anarea care o are omul, este inexplicabild prin lumea naturald gi

care l-a rdmAne un mister pentru aceastd lume"46.
Credinla cregtind gtie din Revelatie cd Adam a fost creat
\vssa a dupd chipul lui Dumnezell gi acest fapt rdmAne pentru ea o
rume ci certitudine de neclintit. Dar definirea omului, ca fiinld
;i el nu creatd dupd chipul lui Dumnezeu, nu epuizeazd, misterul
rzAnd in sau taina omului, pentru cd insugi Dumnezeu este Taind.
e lumea Lui Deus absconditrzs (Dumnezeu Cel tainic) ii cores-
l'rotareie punde homo cordis absconditus (omul tainic al inimii), dupd
expresia SfAntului Apostol Petru (cf. I Petru 3, 4).Astfel
Sfdntui teologiei apofatice ii corespunde antropologia apofaticd.
mr; de la
,,Natura noastrd spirituald, zice SfAntul Grigorie de Nyssa,
rut in ele
este dupd chipul Creatorului, ea seamdnd cu ceea ce e mai
rfional e^
presus de ea; in incognoscibilitatea sinelui ea manifestd am-
ice fiinta
prenta Neapropiatului (Inacce sib ilului)" +2 .
Lracter in
Dar Dumnezeul ascuns (Deus absconditlzs) este, de ase-
rmane na menea, Dumnezeu Care Se descoperd (Deus reuelatus)nt. 9i
t adesea cu cAt Dumnezeu Se descoperd mai mult omului, cu atAt
nu apal- omul cunoaqte mai mult din taina sa insdgi, cdci taina lui de
u nuffrla: Cinld creatd dupd chipul lui Dumnezelr se inrdddcineazd in
ui Dun-'- insugi misterul vietii lui Dumnezeu.
rtegrart'3
a6 Le sens
de la criation, Ed. citatd, p. 86. Iar mai departe, el scrie:
:n!4. Da- Dualismul naturii este atAt de frapant, incAt naturaligtii 9i pozitivigtii au
este 1a ei .por in a dezvolta teoriile lor in timp ce, paralel cu ei, supranaturaligtii gi
nisticii o fac cu o forld egald... Omul prin esenla sa este deja un salt in afara
n5tiinte- lumii gi a naturii..." (p.87).
fa ce ae- a7
De hom. op., P.G. 44, \55; vezi Paul Evdokimov, L'Orthodoxie,p. 67.
o asumi 'u ,Nu trebuie sd se creadd - scrie teologul K. Rahner - cd ,,Deus
:bsconditus" ar fi Dumnezeul Care nu vrea sd fie cunoscut de cdtre noi. EI nu
r sine" p" :.e impdrtdgegte ceva din El ascunzdndu-ne restul, ci El Se ddruieqte noud in
ntregime. Dacd El a fdcut aceasta ca ,,Deus revelatus", El S-a revelat
l- \-- --.
:adicalmente ca ,,Deus absconditus" incomprehensibil, din fala cXruia omul
- U-
E -\ ':T- :iu mai poate fugi, ci il acceptd aga cum este, tocmai ca incomprehensibilitate
'f --- --- :are, recunoscutd, este adevdrul propriu al omului gi care, iubitd, este fericita
desdvArgire", ,,Yobscurit6 de Dieu", in Le Seruice thdologique dans l'Eglise.
"a
"[. r : ,:: :,lelanges offerts nu Pire Yaes Congar, Paris, Cerf, 1974, p.269.
112 TEOLOqTE 5r SPTRITUALTTATE TEMEIURILE DIVINO.L/N t1

De aceea, permanent mister gi permanentd revelare, persoanele umane gi cu

omul este in aceastd lume - aga cum zic unii Pdrinti ai in crealie gi in istorie.
Bisericii - ,,o lume secund6" sau o lume aparteae. CAnd intrebuinfdm t
JinAnd seama de bogdfia inepuizabild de sensuri pe purtdtoare de Duh, intel
care o cuprinde definitia omului, ca fiintd creatd dupd 1. ceea ce definestr
chipul lui Dumnezelr, in lucrarea de fatd se va stdrui doar primul rdnd, materialu
asupra prezentdrii omului ca fiinlH teologicd gi pnev- parte constitutivd qi de
matoford, definire care se d,egajd,, cum vom vedea, din spiritul, adicd viata pers(
insugi referatul Revelatiei cu privire la crearea lui Adam, 2. relalia cu Dulntl St
precum gi din tAlcuirile Pdrinfilor Bisericii gi ale teologilor autentice a omului, intr-'
in aceastd privinfd. Aceastd prezentare este evident in toate celelalte fdpturi ter
strAnsd legdturd cu tema lucrdrii de fald: Teologie gi spiri- relalie il menfine in start
tualitate. dupd chipul vietii Sfin
b) Adam - fiinla pdmAnteascd in dialog cu Dumnezeu gi ddruire totald de Sine
in comuniune spiritualS cu El mentine in om congtiini
Precizare. IntrucAt in cursul acestei tratdri folosim ex- viatd cu Dumnezeu;
presiile ,,fiinfd teologicd" qi ,,pnevmatoford,", trebuie sd 3. ca ,,fiintd pnevma.
precizdm intelesurile pe care le au, in folosirea de fald, in raport cu Dumnezeu
aceste expresii. Se gtie cd @e6q = Dumnezeu; A6yoq = :

spirituald gi se manifes
ratiune, cuvAnt; llveOpcr = duh, spirit. CAnd spunem cd
descoperd gi intelege c
omul este ,,fiintd teologicd", intelegem cd:
comuniunea, ddruirea
1. el este persoand, dupd chipul, rafiunea saulogosul
ruiegte pe sine gi lumea
Persoanelor divine, adicd fiinfd rationald gi cuvAntdtoare;
dupd chipul Duhului Sr
2. in mod special, el este dupd chipul Logosului, adicd al
ruiegte gi comunicd lum
lui Dumnezeu Fiul, Care manifestd sau reveleazdpe Dum-
tl.ezeuTatdl, gAndirea gi iubirea Sa gi este nedespdrtit de rurile iubirii Sale, prin D
Dumnezeu Duhul SfAnU RelatAnd crearea oI
3. el este fiinfa care aorbegte cu Dumnezeu qi se reali- aceasta are loc dupa ce
zeazd, ca persoand in dialog cu El (11 cheamd, il ascultd 9i ialte fdpturi (cf. Facerea .
rdspunde lui Dumnezeu) prin viu grai, dar gi prin con- Omul apare, agadar. *

stitulia qi manifestdrile fiintei gi ale vietii sale, in dialog cu a creatiei. Degi el este
creatiei, in care sunt crea
ae,,Fiecare dintre noi a fost creat de Dumnezeu ca o lume secundd (o
lume
o anumitd inrudire, act
aparte), mare in aceastd lume micd pe care noi o vedem" - zice SfAntul special, ceea ce va conr
Simeon Noul Teolog (,,Trait6 dthique 4" , in Traitds th1ologiques et |thiques, La ireductibild. ,,Saltul" pe t
J. Darrouzds, in Sources Chrdtiennes, nr. L29, Paris, 1967, p. 64).Expresia se
intAlnegte deja la Sf. Grigorie de Nazianz, Despre teofanie, P.G.36,321 CC-324 a crea pe om,, ln compa
AB; cf . P. Nellas, Th1ologie de I'image, p.284, nota27. celelalte fdpturi, se tradr-r
 TEMETURTLE DTV|NO-UMANE ALE TEOLOqtEt tt sptRlTUALtTATil.,,
113

ta revelare" rersoanele umane gi cu cuaintele lui DumnezeLt, exprimate

ii Pdrinti ar n creatie qi in istorie.
,t. CAnd intrebuinfdm expresia ,,fiinld pnevmatoford,, sau
: sensuri pe purtdtoare de Duh, intelegem prin ea urmdtoarele:
:reatd dupa 1. ceea ce definegte pe om nu este numai, qi nici in
r stdrui doar rrimul rand, materialul gi biotogicul (degi qi acestea sunt
:ci gi pne\ - parte constitutivd gi de mare importantd a fiintei sale), ci
. r'edea, dir" :ttiritul, adicd viala persoanei libere gi congtientej
a lui Adar'a 2. relalia cu Duhul sfdnt este constitutiad firii integrale qi
le teologilo: "wtentice a omului, intr-un mod unic, care-l deosebeqte de
: evident i:" toate celelalte fdpturi terestre, gi anume in modul cd aceastd
logie gi spir:- relalie il menjine in stare de ddruire spirituald permanentd,
Jupd chipul vietii Sfintei Treimi, care este permanentd
)umnezeu s- ddruire total5 de sine, gi aceastd relatie siu prezentd
nentine in om congtiinta de fiinfd liberd in comuniune de
. folosim er.- .,-iatd cu Dumnezeu;
", trebuie s: 3. ca ,,fIintd pnevmatoford" , omul se tmplinepfe deodatd
irea de fati in raport cu DumnezelJ gi cu semenii, in comuniune de iubire
eu; A6yo-c = :pirituald gi se manifestd esentialmente ca fdptura care
I spunem ci i.r.operh-gi intelege cd formJultimd a adevdrului este
comuniunea, ddruirea de sine, drept pentru care se dd-
? sau logos: ruieqte pe sine gi lumea creatd vdzutd lui Dumnezeu-Tatdl,
-Antdtoare;
dupd chipul Duhului SfAnt gi in Duhul SfAnt, Care Se dd-
ului, adtcir z"* ruiegte gi comunicd lumii viata lui Dumnezeu-Tatdr gi da-
azd, pe Dur,-
rurile iubirii Sale, prin DumnJzeu-Fiul.
rdespdrtit .; =
RelatAnd crearea omului, Sfdnta Scripturd aratd cd
aceasta are loc dupd ce Dumnezeu crease deja toate cele-
ru 9i se rea---
lalte fdpturi (cf. Facerea 1,25).
, 11 asculta =
gi prin cc:- Omul apatet agadar, ca o,,concluzie" sau ca o implinire
a creatiei. Degi el este creat tn ziua sautn era a qasea a
t, in dialo: :':
creatiei, in care sunt create animalele cu care, de fapt, el are
o anumitd inrudire, actul credrii sale este unul cu totul
secundd (o l'::re
r" - zice Sfa::u special, ceea ce va conferi structurii sale o specificitate
ntes t 6thiq:,:: "" ireductibild. ,,Saltul" p" care Dumrlezevil face in modul de
. 6{). Expre.:: i'*
a crea pe om/ in comparatie cu modul in care El creeazd
-.36,321 CC-:lu
celelalte fdpturi, se traduce intr-un ,,sa\t" care ir va defini pe
114 TEOLOqtE 5t SP|R|TUALITATE IEMEIURILE DIVINO-UN,lA\

om nu numai in ceea ce privegte fiinta sa, ci gi in raportul cAnd: Sd facem om dupi

sdu cu celelalte creaturi,,pldsmuite" pAnd la el.
Pdrinte numegte pe Fiul :
Tot ceea ce a creat Dumnezeu vine la existentd ca
cu care a fost creat omul
urmare a poruncii date de El: ,,Si a zis Dumnezeu sd fie
vintele Psalmistului:,,\l
lumind,.. " (Facerea 1., 3); ,,sd fie o tdrie prin mijlocul apelor,'
(Facerea 1,6); ,,sd se adune apele..." (FacereaL,9); ,,sd dea dit..." (Psalm 118, 73).
p dmdntul din sine oer deafd..." (Facerea I, 1I)
in alternarea pluralr
;,,sd fie lumindtori
pe tdria cerului" (Facerea t,1.4); ,,sd migune apele de uietdfi..! asemdnarea NoastrA..." )'
(Facerea 1,20); ,,sd scoatd pdmhntul fiinle aii, dupd nezes pe om dupd chip
felul1or...,, anticiparea revelSrii 1ui
(Facerea '1, 24). Toate apffi ca rezuLtat al voinfei divine gi ca
urmare a inl5ntuirii legilor imprimate in naturd qi a con- Treimii celei de o fiinti ,.i
cursului lor spre a indeplini mesajul pe care Dumnezeu il Prezenla celor trei Pe
imprimd in fiecare zi creattei, in aqa fel incat ceea ce creeazd mund gi unicd in actui
asldzi sd fie o premisd a ceea ce va urma mAine. Totuqi, chipul Treimii, il descop
omul nu vine la existentd ca rezultat al unui ordin pe care dupd chipul Tainei supre
Dumnezeu il dd naturii a"iu existente , ci el apare t, ,r*o in sensul acesta, cre
unei consfdtuiri interpersonale dioine, in urma unui acord gi racter personal-comuni
comuniuni tntre Personnele dioine, sfdtuire in care se decide Pentru SfAntul Grigorie
atAt constitutia sau identitatea omului, cAt gi locul sau vo- versal, care conline in e
catia sa in raport cu lumea creatd anterior: fdcut dupd chipul lui Dur
L ,,5i a zis Dumnezeu: om dupd chiput 6i dupd intreg. Acesta poartd aset
"Sd facem
asemdnareq Noastrd, ca sd stdpdneascd peqtii mdrilor, pdsdr:ile Ciprian Kern, comen
cerului, animalele domestice, toate aietdlile ce se thrdsc pe spune: ,,in aIt inteles,
pdmknt gi tot pdmkntul!>
numai chipul unei persoi
$i n fdcut Dumnezeu pe om dupd chipul Sdu; dupd chipul lui Treimi de via!5 incepdto;
Dumnezeu l-a fdcut; n fdcut bdrbat gi femeie" (Facerea 1,, 26-27).
sine, in structura qi in r-ia
1. Sd facem om... in pluralul folosit in primul verset,
sfinlii Pdrinti au citit prezenta tainicd a Persoanelor sfintei a Dumnezerrtt. Aceast;
Treimi. Nyssa 9i Chiril al Alexar
SfAntul Iustin zice in aceastd privinf5: ,,prin acest plural Seleucia, Atanasie Sinaih
Dumnezeu nu Se adreseazd, simplu Siegi, nici pdmantului,
nici ingerilor, ci Fiului Sdu"50. Iar SfAntul Irineu din Lyon 51
Adrl. hqer., IY, 35; cf. I\-, lL-
Nysse, La crdation de l'honmte , p
precizeazd qi mai clar: ,,Totdeauna Se afld cu Thtdl CuvAntul 52
Ada. hner., V. 6, L.
gi Injelepciunea, Fiul gi Duhul. Lor Li Se adrese azdEI zi- 53
Hexaemeron, Horr.. 9 , 6.
saDehom. op.XYl, P. C.4l
55Antropologia Sf. Grigorit
5a
Dialogul cu iudeul Trifon, 62
niloae, Teologia Dogmaticd Or:
 TEMETURTLE DrvrNo-vMANE ALE TEoLoqrEr tr sprRrruALrrATil,,. 115

n raportul cAnd: Sd facem om dupd chipul Nostru"51. Acelagi SfAnt

Pdrinte numegte pe Fiul Si pe Duhul SfAnt,,mAinile Tatdlui
istentd ca cu care a fost creat orrrrJl"S2, referindu-se probabil gi la cu-
'.ezeu sd fie vintele Psalmistului: ,,Mdinile Tale m-au fdcut gi m-au zi-
uil apelor" dit..." (Psalm 11,8, 73).
9); ,,sd dea
in alternarea pluralului (,,5d facem... dupd chipul gi
t lumindtori
asemdnarea Noastrd...") gi a singularului (,,$i a fdcuf Dum-
le uietdti..."
nezeu pe om dupd chipul Sdu"), SfAntul Vasile a vl,zut
.felul lor..." anticiparea reveldrii lui Dumnezeu uni-treimic, adicd a
livine gi ca
d gi a con- Treimii celei de o fiintd gi nedespdrfitds3.
rmnezeu il Prezenta celor trei Persoane divine gi lucrarea Lor co-
ce creeazd mund gi unicd in actul de creare a omului, fdcut dupd
re. Totuqi, chipul Treimii, il descoperd pe om ca fiind fdptura creatd
lin pe care aup^a chipul Tainei supreme de comuniune interpersonal5.
ve in urma In sensul acesta, crearea ,,dupl. chip" implicd un ca-
rui acord gi racter personal-comunitar sau uni-multiplu al omului.
: se decide Pentru SfAntul Grigorie de Nyssa, Adam este omul uni-
:ul sau vo- versal, care contine in el intreaga naturd umand. ,,Omul
fdcut dupd chipul lui Dumnezeu este natura inteleasd ca un
pul qi dupn intreg. Acesta poartd asemdnarea dumne zeiascd" 5a.
t.or, pdsd,rile
Ciprian Kern, comentAnd pe SfAntul Grigorie Palama,
e tirdsc pe spune: ,,in alt inteles, asemdnarea cu Dumnezeu nu e
numai chipul unei persoane din Sfdnta Treime, ci al intregii
n chipul lui Treimi de via!5 incepdtoare. Omul in felul acesta reflectd in
n1,26-27).
sine, in structura gi in viala sa spirituald, viata intratreimicd
tul verset, a Dumnezeirii. Aceasta au invdtat-o Sfinlii Grigorie de
elor Sfintei
Nyssa 9i Chiril al Alexandriei, Fericitul Teodoret, Vasile de
rcestplural Seleucia, Atanasie Sinaitul, Ioan Damaschin, Fotie"55.
imAntului,
u din Lyon
51
Ada. haer., IY, 35; cf. IV, 20, L; Y, 6, 1; vezt ]. Dani6lou, in Gr6goire de
Nysse, La crdation de l'homme, p. L00, nota subliniard.
ulCuvAntui 52
Ada. hner., Y. 6, L.
;eazdEl zi- 53
Hexlemeron, Hom.9, 6.
saDe hom. op. XVl,P. G. 44,204.
55
Antropologia Sf. Grigorie Pqlama (rusd), Paris,1959, p. 455, citat la D. StA,
niloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd,I, p. 402-4A3.
116 TEOLOq|E St SPIR|TUALITATE TEMETURTLE Olylpg_Lrtrl,

Am putea nota aici gi faptul cd, potrivit Scripturii, Ltnei monade; ea cere |1u
bdrbatul gi femeia formeazdimpreund omul (cf. FacereaL, sitatea ceqbund a iubirii'
27). inrnultirea persoanelor umane oferd posibilitatea ca Reflexul Dumnezet
natura unicd sd fie cuprinsd intr-o pluralitate de moduri in faptul cd pluraiitate
personale, adicd de subiecte congtiente cd aceastd naturd, natural, unicitdfii natr
unicd, le este comun5. om, adicd persoana, at
Referindu-se la cuvintele ,,$i Dumnezeu a fdcut pe om cea una printr-o inchic
dupd chipul Sdu;bdrbat gi femeie l-a fdcut pe el" (Facerea 1,27), umanul, sd imbrdtigeze
V. Lossky zice: ,,Astfel misterul singularului qi plurnlului tn om gi iubire, viafa uman
reflectd misterul singularului gi pluralului in Dumnezeu; nQa trdsdtura cea mai proe
cum principiul personal tn Dumnezeu cere ca natura cea una sd in om. ,,in voi ingiva
se exprime in diaersitatea persoanelor, la fel in omul creat dupd vedeli ratiunea gi gAnt
chipul lui Dumnezeu. Natura umand nu ponte exista in posesia CuvAnt (Logos). Dum
iubirii... Deci, dacd iu
in ceea ce privegte raportul dintre SfAnta teime qi omul creat dupd chipului sunt deforma
chipul Ei, s-a observat diferenta care existd intre teologia Fericitului Augustln
in Apus, pe de o parte, gi teologia Pdrintilor greci, pe de altd parte. Augustin
turisitorul invald ca sc(
pleacd de la om (abordare ascendentd) gi elaboreazd o antropologii a lui a ne uni cu SfAnta Treir
Dumnezeu (vezi De Trinitate, P.L. 42, 931-982); el vede chipul Treimii in om, in Astfel, cu cat ciner-;
titi a- am o r, trcm o ri e -in t eli g en I d-u olunt os (cf . W. Seibel,,, L" homme, ima ge
m ens -no
de Dieu", in Mysterium salutis, VII, p. 275). Pdrinlii rdsdriteni pornesc dela cu atat se realizeaza (
Prototip (abordare descendentd) 9i efectueazd, o teologie a omului (cf. P. Evdo- Fiecare act egoist este
kimov, L'Orthodoxie, p. 57-58). Totugi aceastd observatie poate fi ugor nuan-
tatd, degi cele doud feluri de a aborda problema rdmAn dominantele care ,,netrinitat" satJ,,necal
disting cele doud teologii. |ean Kirchmeyer (art. ,,Grecque-E glise", in Dic- A ,,avea" umanitatea
tionnaire de Spiritualit1, torrr VI, col. 816-817) scrie in aceastd privinfd: ,,Efortul
unui Augustin pentru a regdsi in spiritul omenesc o replicd (un reflex) a vietii
seamne a nesocoti c{
celor trei Persoane este in mare parte strdin preocupdrilor obignuite ale trinitard, in care unita
Rdsdritului. Desigur elementele unei teorii trinitare a chipului lui Dumnezeu care persoaneie nu sf;
nu lipsesc, in toate epocile, dar aceste incercdri ajung rar la o elaborare
constantd qi explicitd; ele tin mai mult de argumentul od hominem, decdt de cAnd Evanghelia cere
deductia filosoficd. In Intrebdrile sale asupra Genezei (P.G. 80, 108 B; cf. pentru dugmani (ltlate
Atana6ie Sinaitul, Quaestiones 24, P.G. 89, 545 A; Ioan Damaschin, De imu-
ginibus III, 20; P.G. 94, 1340 D; Fotie, Ad Amphilochium, 253, P.G. 101, 1060-
de fapt decdt exigent
1061), Teodoret de Cyr evocd analogiile trinitare pe care le prezintd activitatea
spirituald a sufletului (vo0g, l"6yoq, nveOpcr), dar subliniazd' caqi Grigorie de 56 V. Lossky, ,,Th6ologe
Nazianz din care se inspird (Oratio 23, 11; P.G. 35, 1161-1164), nepotrivirea Patriarche russe en Eurr'i': C
comparatiei. Maxim procedeazd \a fel (Ambigua, P.G.91, 1088 A qi 1196 A; cf. Teologia Dogmaticd Ortoi;:':.; I
L. Thunberg, Microcosme and Mediator, Lund,1955, p.137-139) (...). Singurul 57
De hom. op., Y, P,G. Il ',

autor care se apropie de formularea augustiniand introducAnd notiunea de acelaqi sens, Fraigneau Tuiia
iubire, este Grigorie Palama care, de altfel nu o dezvolt5 in mod sistematic mystdre de la Sainte Trirur:
(Capita physica, 36-40, P.G. 150, 1\4-1149, cf. J. Meyendorff, Introduction d 687, rnai ales p. 677.
l'6ttLde de Grlgoire Palamas, Paris,1959, p.31,6)" . sB
Ambigua, P.G. 91, 119r B
 TEMEtURtLE DrvrNo-UMANE ALE TEoLoqtEt 5r sprRrruAlrAltr... 117

pturii. '""rtei
monade; ea cere nu singurdtate, ci comuniunea sau diaer-
:erea 1, ;:!nten cea bund a iubirii" 56.
atea ca Reflexul Dumnezeului-Treime asupra umanitdlii rezidd
nodurr ,n faptul cd pluralitatea persoanelor nu se opune, in mod
naturi ratural, unicitdtii naturii umane. Omul este cu adevdrat
--rm, adicd persoand, atunci cAnd nu separd natura umand
.ea una printr-o inchidere in sine, ci tinde sd cuprindd tot
::manul, sd imbrdliqeze, nu prin posesie, ci prin cunoagtere

;rasdtura cea mai proeminentd a reflexului lui Dumnezeu

-r om. ,,in voi ingivd - zice SfAntul Grigorie de Nyssa -
., edefi ratiunea gi gAndirea, imitatie a Celui ce este Duh gi

CuvAnt (Logos). Dumnezeu este insd gi lubire, gi Izvor al

:ubirii... Deci, dacd iubirea este absentd, toate trdsdturile
:hipului sunt deformate in noi"s7. Iar SfAntul Maxim Mdr-
:urisitorul invald cd scopul vietii noastre nu este numai ,,de
a ne uni cu SfAnta Treime, ci gi de a o exprima gi imi1a"ss.
Astfel, cu cAt cineva igi face proprie viala altor persoane,
:u atAt se realizeazd ca o icoand a Dumnezeului-Treime.
Fiecare act egoist este o tentativd de a poseda intr-un mod
netrinitar" sa1J,,necatolic" (nesobornicesc) natura umand.
\ ,,avea" umanitatea intreagd altfel decAt prin iubire in-
seamnd a nesocoti configuratia sa fundamentald uni-
rinitard, in care unitatea nu obiectiveazd. persoanele gi in
,are persoanele nu sfAgie sau nu impart natura. De aceea,
:and Evanghelia cere iubire pentru toti oamenii, chiar qi
:entru dugmani (Matei 5, 44; Luca 6,27,35), aceasta nu este
je fapt decdt exigenfa cea mai conformd naturii umane
i6 V. Lossky, ,,Th6ologie Dogmatique", in Messager de l'Exsrchat du
:";irisrche russe en Europe Occidentale, nr. 48, 1,964, p.24; cf. D. Stdniloae,
-::logia Dogmaticd Ortodoxd,I, p. 403.
t; De hom. op., V, P.G. 44, 137 C; in Sources Chrdtiennes, r-r. 6, p. 97. Yezi in
.;elagi sens, Fraigneau Juliary ,,R6fl6xion sur Ia signification religieuse du
-:i'stdre de la Sainte Trinit6" , inNouuelle Reuue Th1ologique, m.7,1965, p. 673-
:,:7, mai ales p. 677.
33
Ambigua, P.G. 91., 1196 B.
118 TEOLOq|E 5t SP|R|TUALITATE TEMEIVRILE DIVINO-U,\ 1 i
normale, in care persoana autenticd (nu individul)5e se cuprinde natura umar
definegte ca deschidere cdtre totalitate qi comuniune ddrui- veacurilor in diversitat,
toare gi recapitulativd. trdsdturd a credrii iui Ad
,,Iubirea desdvdrgitd - spune SfAntul Maxim - nu scin- Iubirea-atitudine fat
deazd natura unicd a oamenilor dupd diversele vointe (li- res pentru viata ceior c
berul arbitru), ci totdeauna, neavdnd in vedere decat festatd in cunoagterea
aceastd unitate, ea iubegte deopotrivd pe toti oamenii. Ea inclusiv iubirea-rugiciu:
iubegte pe cei virtuogi ca pe prieteni, pe cei'rdi cape vrdj- ca grijd, pentru binele ge
magi, fdcdndu-le bine, suportAndu-i, indurAnd .""i ." pri- existd, in ultimd anahz
megte de la ei; nevdzAnd in aceasta nici un rdu, ci suferind cuprinde intregul natur
pentru ei dacd imprejurarea o cere, pentru a-gi face din ei creatd dupd chipul Dum
prieteni pe cAt e cu putintd. Dacd aceasta nu e cu putinld, ea 2. ,,... dupi chipul g
nu pdrdsegte dispozitia sa intimd, continudnd sd infdtigeze rat' 5trtoiatotv @eoi)
roadele iubirii tuturor oamenilor deopotrtv6" 60. in textul original ebr,
in alte parte, acelagi SfAnt Pdrinte scrie: ,,Celce este iar asem5rrarea, prin ,, d
desdvargit in iubire gi care atinge piscul nepdtimirii nu mai mult un inteles ftzi<
cunoagte diferenta dintre ceea ce ii este propriu gi ceea ce sau spiritual. Unii teoi<
este propriu altuia. El nu cunoagte nici credincios, nici demut o temperare a lu
necredincios, nici rob, nici tiber, nici bdrbat, nici femeie, ci, diferenfa dintre Creator
ajuns mai presus de tirania patimilor qi fixandu-gi privirea Dumnezeu, atAt de insj
sa asupra naturii unice a oamenilor, el ii socotegte pe toti iudaic; pentru a sublr
deopotrivd gi se afld intr-o dispozitie egald fatd de toii...,,ot'. identitate62.
In insugi faptul cd omul are capacitatea de a se interesa Tselem desemneazA
nu numai de prezentul in care trdiegte, ci gi de trecut gi incrustatd, o efigie figur;
viitor, se poate vedea vocatia persoanei umane de a 5, 26; Iezechiel 23, L1j.
statui a impdratului sau
5e,,o persoand care se inchide
ca individ, inchizandu-se in limitele naturii
tinut semnifica stdpAnire
sale particulare, nu poate sd se realizeze deplin; ea se sdrdcegte. Numai In mod analog - ai:'rt
renuntand la continutul sdu propriu, dandu-l in mod liber, adicd incetdnd sa creatie ca o statuie (eflqi
existe pentru sine insdgi, persoana se exprimd deplin in natura cea una
cd Dumnezeu este Stap
pentru toti. Renuntand la binele sdu particular, ea se dilatd infinit se
9i Dumnezeu este practicat
jmbogdlegte prin tot ce apartine tuturor. persoana devine chip desdvariit al
lui Dumnezeu, dobAndind asemdnarea care e desdvdrgirea nlturii comune igi implinegte cu ader-ira
tuturor oamenilor. Distinctia intre persoand 9i naturd reproduce in unitate ci ca iconom responsaL.-
ordinea vietii divine exprimatd prin dogma trinitard"; v. Lossky, Th1otogie
Dogmatique, p.11,9; cf. D. Stdnilo ae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, I, p. 406. 62Cf. Edmond
6a
Prima sutd de capete despre dragoste,71,. Jacob, 1;;;--.,-
135-136; H. Walter Wolf, A,:.':".'-
61
A doua sutd de capete despre drigoste,30. 236.
 TEMETURTLE DtvtNO-UMANE ALE TEoLoqtEt 5t sptRtruAltrATil,,. fq
vidul)5e se cuprinde natura umand cea una, cuprinsd de-a lungul
iune ddrui- veacurilor in diversitatea persoanelor. $i acest fapt este o
kdsdturd a credrii lui Adam dupd chipul Treimii.
. - nu scin- Iubirea-atitudine fatd de contemporarri, iubirea ca inte-
r voinle (1i- res pentru viata celor ce au fost inaintea noastrd (mani-
dere decAt festatd in cunoagterea istoricd, respectul memoriei 1or,
ramenii. Ea inclusiv iubirea-rugdciune pentru ei etc.), precum qi iubirea
ca pe vrdj- ca grijd pentru binele generatiilor viitoare, in toate acestea
ceea ce pri- existd, in ultimd analizd, o capacitate gi o aspiralie de a
ci suferind cuprinde intregul naturii umane unice, care este a noastrd,
. face din ei creatd dupd chipul Dumnezeului-teime.
u putintd, ea
2. ,,... dupi chipul gi aseminarea ,.." (rcdr' eirc6va rcai
a infdligeze rcat' 61toi@otv @eoi)
in textul original ebraic, chipul este redat prin,,tselem",
Cel ce este iar asemdnarea, prin ,,demut". Degi sinonime, tselem avea
atimirii nu mai mult un inteles fizic, iar demut, un inteles mai abstract
.u gi ceea ce
sau spiritual. Unii teologi ai Vechiului Testament vdd in
demut o temperare a lui tselem, pntru a mentine totuqi
incios, nici
diferenta dintre Creator gi creaturd sau transcendenta lui
:i femeie, ci,
Dumnezeu, atAt de insistent accentuatd in monoteismul
r-gi privirea
iudaic; pentru a sublinia cd tselem nu este inteles ca
tegte pe tofi r

de toti..."61.
identitate62.
Tselem desemneazdin Vechiul Testament o imagine
a se interesa
incrustat5, o efigie figuratd 9i plasticd (IV Regi 11,18; Amos
de trecut 9i 5, 26; Iezechiel 23, 1.4). In vechiul Orient, ridicarea unei
rmane de a statui a impdratului sau a unei coloane cu efigia lui intr-un
rlimitele naturii
linqt semnifica stdpAnirea sa in acel tinut.
raceqte. Numa:
In mod analog - afirmd H. W. Wolf - este omul aqezat in
dicd incetdnd sa creatie ca o statuie (efigie) a lui Dumnezeu. El dA mdrturie
natura cea una cd Dumnezeu este StdpAnul creatiei; dar qi stdpAnirea lui
ata in-finit gi se Dumnezeu este practicatd de om ca administrator al Sdu. El
rip desdvArgii a- igi implinegte cu adevdrat sarcina nu in a stdpAni dupd pIac,
naturii comunE
rduce in unitate ci ca iconom responsabil. Dreptul gi obligalia sa de a std-
-ossky, Th6olog'.
tr,i,I, p. 406. Iu"2\,Th1.ologie de l'Ancien Testqment, NeuchAtel, 1955, p.
-_u'9f.Edmond
walter wolf , Anthropologie
135-136; H. des Alten Testanents, Miinchery 19rc,b.
236.
120 TEOLOqTE St SP|R|TUAL|TATE TEMEIURI LE DIVI NO-L/N i

pAni nu sunt autonome, ci reprezentative (iconice) facultdlile prin care om

(abbildhnft)" 63.
dumnezeiascd gi de i

Potrivit Sfintei Scripturi, prima consecintd a faptului cd existenla sa in lume.

omul este creat dupd chipul lui Dumnezerr, consecinld De fiecare datd ci.n
manifestatd in raport cu creatia, constd in aceea cd omul tiunea chipului lui Du
primegte stdpdnirea peste lumea vdzutd (Facerea 1,28; psalm vatiile 1or, dar niciodat,
B, 6-8). Dar aceasta o face omul, desigur, intrucdt el este pe care-l acoperd afirrr.
persoand. Iar realitatea persoanei nu poate fi niciodatd pe creat dupd chipul lui 1

deplin definitd in bogdtia gi complexitatea ei, cdci misterul pildd, chipul lui Dumr
sdu ultim se inrdddcineazd. in taina Persoanelor divine, gi intelig erttd66, liberta
Care au zis la ,,ziditea" omului: ,,Sd facem om dupd chiput gi pdnire asupra unit,ers
asemdnareal'loastrd". Ceea ce-l definegte pe Adam ca fdpturd tate de a iubi gi de a cu
creatd dupd chipul lui Dumnezeu este mai intAi de toate rezumativd, posibilii
tocmai aceastd relatie a sa cu Prototipul, aqa cum floarea- nezeiascd. Omul - drl
soarelui se definegte prin relatia sa cu soarele, de la care ceva care-l inrudegte cr
absoarbe energiile vivifiante, reflectdndu-le in strdlucirea sa la (viala lui) Dumnezer
de frumusete inso ritd6a. in acest sens, natura umand este ceva corespunzdtor Ce
deiformd. $i prin insugi acest fapt ea ,,vorbeqte" despre
Dumnezeu, adicd este teologicd 6s. 66
Cf. Grigorie de Ny'ssa, .l
Chipul lui Dumrrczeu in om nu se exprimd printr-o S.C., nr. 6, p.155; P.G. 44, 747
simpl5 legdturd intre modei qi reproducerea sa. Bogdlia Cels, IY, 7 6; P.G. 1L, 1L48 B.
67
,,Dupd chipul lui Dum:r,
continutului sdu face ca chipul sd nu poatd fi redus la o fdcut natura umand participa
singurd facultate a persoanei umane, ci el privegte toate bunuri, toatd virtutea, toata i
bun. Unul din aceste bunurr :
63lbidem,
supus nici unei puteri fizice. r
p.235. De fapt, virtutea este fdra sta
6a
Meritd a fi amintite aici cuvintele sfantul Grigorie de Nyssa despre sau violentd nu este virtute'
aceastd idee: ,,spiritul nostru fiind dupd chipul lui Dumnezeu, atunci cand S.C., nr. 6, p.157); Sf. Vasile c,
pdstr.eazd.,.pe cat se afld in el, asemdnarea cu modelul sdu, se mentine el insugi de orice constrangere, ca e. :
in bine; dar indatd ce se indepdrteazd. de Acesta, el este crezbrdcat de fusese creat dupd chipul 1::
frumuselea cea dintdi" (Dehom. op.,V.G.44,L6] C) gi: ,,Nu se mai poate vedea malorum, 6; P. G. 31, 341 B : .

in el imprimarea chipului dumnezeiesc" (Idem, p.G. 44, 1.64 A).,,Noi suntem Sf. Chiril al Alexandriei =,
deci o ,,oglindd liberd", care intoarce fata sa unde vrea, dar nu primegte gi nu sale, a primit controlul asulr
comunicd lumina decat dacd privegte soarele" - Jean Laplace, ,,Introducere" inclinafiile alegerii sa1e, ci-r
la Grigorie de Nyssa, La crlotion de l'homme, p. 46. (Glaphyra ad Gen.I, P G. 55 :
6o
In aceastd privintd, Sfinlii sunt aceia care vorbesc in mod iconic, cel mai byzantine, p.153.
mult despre Dumnezeu: ,,Datoritd acelora a cdror viatd s-a imbunxtdtit, se Sf. Grigorie Palama r-orrt
mai poate incx vedea-printre_oameni chipul lui Dumn6zeu" (sf. Grigoiie de pe care o avea Adam inainte i
Nys-ga, P.G. 44, 193 D). ,,vederea acelori in care chipul n-a fost iiitunecat dorff, Louvain, 1959, p.27 t.
confirmd credinta noastrd in crearea omului ca icoind a lui Dumnezeu,, 68Grigorie de Nyssa, D: :;.'
(Idem, P.G.44,196 A,in S.C., nt.6, p.171). 6eP.G. 45,21C.
 TEMETURTLE DTVTNO-UMANE ALE TEOLOqTET tr sptRtTUALrTATil... 121

(iconice) facultdlile prin care omul este capabil de a participalaviala

lumnezeiascd gi de a dezvdlui aceastd comuniune in
aptului ca eristenta sa in lume.
onsecinta De fiecare datd cAnd teologii Bisericii abordeazd ches-
a cd omul fiunea chipului lui Dumnezeu in om, ei imbogdtesc obser-
,28; Psalm r,-atiile 1or, dar niciodatd nu se ajunge sA se expdme intregul
cAt el este pe care-l acopere afirmalia biblicd potrivit cdreia omul este
:iodatd pe creat dupd chipul lui Dumnezeu. Dupd Sfinlii Pdrinti, de
:i misterul rildd, chipul lui Dumnezeu in om se exprimd prin: ratiune
or divine, >i inteligentduu,libertate fatd de orice determinism6T, std-
nn chipul gi pdnire asupra universului, dreptate gi nemurire68, capaci-
ca fdptura tate de a iubi gi de a cunoagte pe Dumnezeu gi, intr-o formd
ii de toate rezumativd, posibilitatea de a participa la viata dum-
m floarea- nezeiascd. Omul - dupd SfAntul Grigorie de Nyssa - ,,are
de la care ;eva care-l inrudegte cu Dumnezeu, cdci pentru a participa
llucirea sa la (viafa lui) Dumrrezeli, este nevoie ca el sd aibd in fiinta sa
mand este ;eva corespunzdtor Celui la care participd"6e.
e" despre
66
Cf. Grigorie de Nyssa, De hom. op.;P.G. 44,1.8L C; La criation de I'homme,
d printr-o S.C., nr. 6, p.155; P.G. 44,141 ABCD, S.C., nr. 6, p.103-1.04; Origery Contra lui
Jtls, IY, 7 6; P.G. 11, 1148 B.
a. Bog5lia 67
,,Dtpd, chipul lui Dumnezeu a fost fdcut omul. Aceasta vrea sd zicd:El a
redus la o :icut natura umand participantd la tot binele... Deci in noi sunt tot felul de
'e9te toate i:unuri, toat5 virtutea,toatd intelepciunea gi tot ceea ce poate fi gAndit mai
3un. Unul din aceste bunuri consistd in a fi liber de orice determinism, a nu fi
supus nici unei puteri fizice, ci a avea, in deciziile sale o vointd independentd.
De fapt, virtutea este fdrd stdpAn gi stdpAnd; tot ce se face prin constrAngere
{r-ssa desprr =au violentd nu este virtute" (Grigorie de Nyssa, De hom. op., P. G. 44, 184D;
, atunci cAr"i S.C., nr. 6, p.157); Sf. Vasile cel Mare zice gi el cd sufletul lui Adam era ,,liber
ntine el insua- le orice constrAngere, cX el a primit de la Creator o viatd liberd, pentru cd
dezbrdcat i" :usese creat dupd chipul lui Dumnezeu" (Hom. Quod Deus non est auctor
Li poate vedea -,tnlorum, 6; P. G. 31, 344 B).
.,\oisuntei:- Sf. Chiril al Alexandriei se exprimd astfel: ,,Omul, de la inceputul credrii
rrimegte 9i nu ;ale, a primit controlul asupra dorintelor gi puterea sd urmeze in mod liber
,lnlroducere" nclinatiile alegerii sale, cdci Dumnezeirea, al Cdrei chip este el, e liber5"
Glaphyra ad Gen. I, P. G. 68, 24 C; cf . J. Meyendorff , Le Christ dans Ia th1ologie
conic, cel rr,a- :-.tzantine, p. 153.
rbundtdtit, >" Sf. Grigorie Palama vorbegte despre ,,vechea demnitate a omului liber",
[. Grigorie ee ie care o avea Adam inainte de cddere (cf. G. Palama, Triades I, 1, Ed. J. Meyen-
:ost intuneca: Jorff, Louvain, 1959, p. 27).
Dumnezeu' 6sGrigorie de Nyssa, Dehom. op.,IY;P.G.44, 136 CD; S.C., nr. 6, p.95.
6eP.C.45,21C.
122 rEoloqtE 5t SP|R|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVI N O-L''I

Teologul ortodox Paul Evdokimov referindu-se la in- a indemnat pe unii Sf

vdldtura Sfintilor Pdrinti despre chipul lui Dumnezeu in in acest sens, subliniir
om, scrie urmdtoarele: ,,ParcurgAnd cAmpul imens al dar gi unitatea lor or
gAndirii patristice, infinit de bogatd gi nuanlat5, se cAgtigd patristicd rdsdriteana
impresia cd ea evitd orice sistematizare pentru a salva distinclia dintr
tuald.,
intreaga ei suplele uimitoare. Ea ingdduie totugi sd se tragd logicd a unei relatii o
cAteva concluzii fundamentale. Inainte de toate trebuie damental al vietii sy
inldturatd orice conceptie substantialistd despre chip. Totodatd ea reliefeaz
Acesta nu e aqezat in noi ca o parte a fiintei noastre, ci colabordrii lui Dumr
totalitatea fiinfei umane e creatd, sculptatd dupd chiput. urmd gi denotd o trd:
Prima expresie a chipului constd in structura ierarhicd a teologic ortodox.
,,omului", cuviata spirituald in centru. Chipul este aceastd Chipul este un d;
centralitate, acest primat al viefii spirituale, animatd de
aspiralia funciard spre absolut. Este elanul dinamic al plinit. Asemdnarea pr
intregii noastre vointe spre arhetipul ei divin (Origen), este la Dumnezeu, stabiiit
aspiratia irezistibild a spiritului nostru spre Dumnezeu SfAntul Vasile cel
(SfAntul Vasile) ca Persoand infinitd, este erosul uman intins chip qi asemdnare: .
spre erosul divin (Sfdntul Grigorie Palama), care ii vine in cealaltd (asemdnarea
intAmpinare cu infinitate a Sa, suslinAnd gi in spiritul uman alcdtuire, ne este dat
tensiunea cdtre infinit. Pe scurt, este setea inepuizabild, nezeu; prin vointd se
intimitatea dorului (nostalgiei) de Dumnezeu, cum se narea lui Dumnezeu'
exprimd atAt de minunat SfAntul Grigorie de Nazianz: ,,Astfel tu posezi ceea
,,Pentru Tine trdiesc, vorbesc Ai cdnt" (P.G. 37, col.1327).in nal, dar devii dupa as
rezvrrtat, fiecare facultate a spiritului uman reflectd chipul, Iar SfAntul Ioan
dar acesta este in mod esential intregul uman central pe Pdrinfi de p6nd la el,
spiritual, al cdrui caracter propriu eJte sd se depdq"urid mintea gi libertatea"
pentru a se arunca in oceanul infinit al Dumnezeirii, ca sd virtute pe cAt e cu put
gdseascd acolo alinarea nostalgiei sale. Aceasta e tensiunea
icoanei spre origit'taI, a chipului spre ,,obAtqra" sa (apy^fi)"7l. Sur l'origine de I'lnt:"''.-:
71

Un aspect deosebit de important ce trebuie amintit aici texte critique et notes par _r-
207. In mod obignuit, a.ce.
este distinclia pe care o face teologia rdsdriteond tntre chip gi Grigorie de Nyssa; mai r.:r:
asemdnare. Faptul cd in SfAnta Scripturd programul credrii 72lbidem, hom.I,77; P.C.
-
omului a fost: ,,dupd chip gi asemdnare" (Facereal,26), iar 73
De fide orthodoxn IL t-
asemanare sau a dinarm=r:-
,,executarea" s-afdcut numai dupd ,,chipul" (Facerea 1,,27), Ada. haer. Y,1.0,12; P.G. , . i-
mdnare este redat prin or-. :
70
Sf6nt conjerd asemanarei :
Paul Evdokimov, L'Orthodoxie, p. 82-83; cf. D. Stdnilo ae, Teologia Dogmaticd tinde spre asemdnare est;
Ortodoxdl, p.396. H. Crouzel, La tlteologic .:.. .
 TEMEtURtLE ptvtNo_UMANE ALE TEoLoqtEt
,t sptRtruAltrATl,.. 123
'indu-se la in- a indemnat pe unii sfinfi.pdrinfi la o teoroghisire
Dumnezeu in profundd
in acest sens, subriniind distinciia dintre .ftp
pul imens al dar gi unitatea ;i;remdnare,
o.ltgrogicd interioare. plntru teologia
atd, se cAgtiga lor
pairisticd rdsdriteand, d-ecigi pentru teorogia ortodoxd ac_
entru a salva tuald, distinctia,dintre chip gi'asemdna." uit"
u9i sd se traga expresia teo_
logicd a unei relalii ontoi"'gi;; constituie
toate trebuie _." suportul fun_
damental al vielii spiritulle, ar indu;";;"i;ti;;i; h";.
despre chip, Totodatd ea ierief eazd premisele sinergis*;I"i,
fei noastre, cl adicd are
coiabordrii lui Dumneieu cu omul in realizarea
a dupd chipu!. celui din
urmd gi denotd o trdsdturd de prim ordin
ra ierarhicd a a umanismului
teologic ortodox.
ul este aceastd
Chigu] -eq!e un dar, asemdnarea este o sarcind
e, animatd de ..
plinit. Asemdnarea presupune participarea riberd de im_
ul dinamic ai u o*.rirri
la Dumlezeu, stabifitatea^in coiruniune
(Origen), este cu El.
re Dumnezeu sfdntul vasile cer Mare descrie astfer distinclia
chip gi asemdnare: ,,Unul dintre
ul uman intin-.
-(chipul) avem;;;" creare,
care ii vine ir cealaltd (asemdnarea) o dobAndim '
prin ir.,l;i;;
spiritul umar. alcdtuire, ne este dat sd fim ndscupi dupd "oi"ia.
.h-i-p'"1 rui Dum_
inepuizabila nezeu; prin voinld se formeazd in noi ?ii.t1u
dupa asemd-
ezeu, cum se narea lui Dumnezeu"Tr. mai departe, sfantul vasile zice:
$i
l de Nazianz "'Astfel tu posezi ceea ce e dupd chipur,'pe;d;i egti
ralio-
', col. 1327).Ir nal,-dar devii dupd asemdnar" aoua.tand
bunaft..atea,, 72.
eflectd chipu- Iar sfdntul Ioan Damaschin, care rezumdpe
tan centrat pe
sfintii
Pdrinli depAnd la el, scrie: ,,Dupd chipulir,r"u_rri;ffi;
;e depdgeasci rnintea gi libertatea, iar dupd a'semdnar,
mezeirii, ca si r-irtute pe cAt e cu putin15,,ze.
- ur"*dnurea in
;ta e tensiune;
(' sa (apyi1)"-
'J"t"T,!,::::'^*!!::::,(1,"* r,16; Plt a!,
?7s A),in s.C, nr. r6,introd
Lieamintit aic: jlll':::l:;1il:hi11;3iffi ;.u,ill.i3;it1i.,\'
,

nd intre chiy: :
i;;*iT"ff;"j#::::f
jl"::*,'1",",::i_T:i,,,.:;til:;;1;&4,"d;#:.#iJ";_,ill;,i;
^:
:11",qTi: j:
yamul crear,- t!:!ry; )J-:'?, :" ::.".it a fost rr ui risr,"t"
a
p,p.-a!,?U c, t
i b ;;r,r J"="iil ;::
r
,?:,1,,17; "i
zrs.
"erea1,26), r": "a.ii.,i.
;?:I!":Jl2"x1:^li"#,,,,,!;p;,2:,1,^61pli5#!'stinctieidintrechipei
':'emdnare sau a dinamismurui dintre-Jr"
Tacerea 1,2: ei gEird;.":ru1;?'{? :i,ll-.::
-.1,u.haer.V,70,.72;p.G.7,tlis:+i^i,'6,1,'F.c.7.7r3z.rrnrter,,^i,,r-r.;^^^^
i:"!:::J;,.a1?'"i;?l****:i^;,if f ,Lii:i;'il?"":Aiiiji"iliiE:
i
, Teologia Dogrr".;...- " ;*g*:1"H?Ti*"ai?"{',6"}tri:1fi
:inde spre.asemdnare ;r;" ,"bh;"il" oli
arcLrcrul clrnamlc
i,1+::?s,"t:il:f
igel
i.Ti'"i$J#,'*
"liii:"":?:"";""1:,:;:::pa'"ani",.1;;;;h;;i;;#';T',"':lil!.'l'8,ffi
al chlpului
i1 De principiis ltt,'6, i';: cf.
nc,oi,"r,i-i;;;;i;s,;;;i'i;;;i';t;,tr;#g"f"iLlr,r{t,T,rlt,
re, I'aris, 7956, p. 254.
124 TEOLOqIE 5r SPIRITUALITATE TEMEIURILE DIVINO-UN 1 i'

Chipul este asemdnarea in potenld, asemdnarea este De altfel, numai aga

chipui actualizat sau, mai bine zis, actualtzarea permanentd iui Adam in rai, promisr
a chipului. In aceastd actualizare, Dumnezeu aqteaptd co- ca Dumnezeu" (Facerea
laborarea omului ca fiinld liberd gi conqtientd, care se reali- este inrdddcinatd prin z

zeazd, prin ddruirea de sine lui Dumnezeu 9i lumii care ii implicatd in,,programrri
este incredintatd de El. deci o aspiralie legitim
Pentru frumusejea expresiei, citdm din nou pe Sfdntul deoarece ea trebuia si st
Vasile, care motrveaze astfel diferenla dintre chip gi ase- nezert, nu prin desparti
mdnare: ,,Iatd. cd El (Dumnezeu) ne-a creat in potenfd trata putin mai departe.
Teologia patristica a p
capabili de a fi asemenea cu Dumnezeu. DAndu-ne aceastd
putinld de a fi asemenea cu Dumnezeu, El a ingdduit ca noi lui DumrrezelJ, ci el a
etqrova). Bazdndu-se p(
sd fim fduritorii asemdndrii cu Dumrrezelr, pentru ca sd ne
spune cd Hristos - Fiul 1r
revind noud plata ostenelilor noastre; pentru ca noi sd nu
nezeu (cf. Coloseni 1, 151
fim ca portretele iegite din mAna unui pictor, obiecte inerte;
sublinieze cd omul este
pentru ca isprava asemdndrii noastre sd nu se intoarcd spre dupd chipul Logosului.
lauda altuta"Ta.
Aceastd invdtdturd sr
Asemdnarea,.rF+. cu Dumnezeu este drumul indumnezeitrt neu de Lyon77, dar mai
omului piin frar; prif iubi?$IT6tff$i)-f;5 ffi?iata'hu devine xandrieiT8. Creat dupa ch
riici o d at h'1der+titattii D umn e zelr, c dc i d if erenia d intr e insd l,oyrr6q nu inseamr
creat qi necreat rdmAne infinitd, insd ,,ea este numai co- participant la Logosul d
plegitd de iubirea dumnezeiascd" (G. Florovtky). este rational gi cuvAntAt
Relalia chip-asemdnare este un raport dinamic care an- gosul divin; adicd rafio
gajeaz6. in mod liber persoana umand in totalitatea sa. semnificatie teologicd, i,
Chipul este fundamentul participdrii la aiafa altuia (Dumnezeu turaldTe. Dacd omul este
qi aproapele), el este suportul ontologic al comuniunii. Ase- Fiului, intru care se atla :
mdnarea este dezvoltarea chipului, persistenta in comuniu- aceasta nu inseamnd cd t
ne. ln chip este implicatd tensiunea spre asemdnare, spre SfAnt, cdci, dupd Sfintii P
indumnezeire. ,,Omul este o crenturd care a primit poruncn sn Duhul este chipul Fiului
deaind dumnezeu" - ziceasfdntul Vasile cel MareTs.
76
Contru Celsum, VI, 63 9i \-tri t
7a
Sur l'origine de l'homme, hom. I, 1,6; P. G. 44, 273 B, trad. cit., p. 209. Prn 77
Ada. haer. Y, L6, L-2; P G. , . ;
aceste minunate cuvinte, Sf. Vasile nu uitd nicidecum harul prin care, de fapi 78
Contra gentes, 2-3 9i 3-1: P
se realizeazd asemdnarea, ci el subliniazd condescendenfa lui Dumnezeu :,;carnatione Verbi, 12-13; P G. ll
7eCf.H. Crouzel, Th6olt;i: -:..
pentru libertatea omului - iubirea Sa -, vrea sd ,,impartd" oarecum slava Sa
cu omul, cdci in fond implinirea sau desdvArgirea omului dd slavd h: p. 726; j. Roldanus, Le Ci:-::
Dumnezeu: ,,Slava lui Dumnezeu este omul cel vLu" - spune Sf. Irineu dir ;'Alexandrie, Leider; 1968, p. l:-
Lyon. ',tlnnase, Paris, L952, p. 21 9i urr:
80Sf.
7s Cf. Grigorie de Nazianz, ,,Inlaudem Basilii", Ornt. 43,48. Ioan Damaschin, Dog,'...--
 TEMEtURtLE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt 5t sptRtruAltrATu... 1Zs

lnarea este De altfel, numai aga se explicd de ce, in timpul ispitirii

permanentd lui Adam in rai, promisiunea pe care o face garpele: ,,veti fi
rgteaptd co- ca Dumnezeu" (Facerea 3,5),gdseqte rezorrantd in om. Ea
:are se reali- este inrdddcinatd prin actul credrii ,,dupd, chipul" gi era
umii care it implicatd in ,,programul genetic": ,,dupd asemdnarea" . Era
deci o aspirafie legitimd, insd drumul ales a fost gregit,
r pe SfAntui deoarece ea trebuia sd se realtzeze in comuniune cu Dum-
nezeu, nu prin despdrlire de El. Despre aceasta insd vom
chip gi ase-
in potenta irata pulin mai departe.
Teologia patristicd aprecizat deja cd omul nu este chipul
u-ne aceasti
-ui Dumrrezett, ci el a f ost creat ,,dupd chipul" (rcxr'
;aduit ca noi eiqrovcr). Bazdndu-se pe relatarea Noului Testament care
rtru ca sd ne
spune cd Hristos - Fiul lui Dumnezelr este chipul lui Dum-
ca noi sd nr"l
nezeu (cf. Coloseni 1-, 15), unii Pdrinti ai Bisericii au tinut sd
lriecte inerte;
sublinieze cd omul este chipul Chipului, sau este creat
ntoarcd spre ulupd chipul Logosului.
Aceastd invdtdturd se intdlnegte deja la OrigenT6 gi Iri-
dumnezeiri: neu de Lyon77, dar mai ales la SfAntul Atanasie al Ale-
5a nu devine
randrieiT8. Creat dupd chipul Logosului, omul este l,oyrr6q.
renta dintre Insd l,oyrr6g nu ins^eamnd doar iational qi cuvAntdtoa ci gi
:e numai co-
participant la Logosul divin, sau, mai precis, faptul cd el
r) este rational gi cuvAntdtor trebuie pus in legdturd cu Lo-
rmic care ar.- Eosul divin; adicd ralional gi cuvAntdtor are mai intAi o
rtalitatea sa semnificatie teologicd, iar nu una strict filosoficd sau na-
i (Dumneze; turaldTe. Dacd omul este in mod special creat dupd chipul
uniunii. Ase- Fiului, intru care se afld gi suportul adoptiunii sale divine,
Lin comuniu- aceasta nu inseamnd cd el nu este gi dupd chipul Duhului
mdnare, spr; SfAnt, cdci, dupd Sfinlii Pdrinti, ,,Fiul este chipul Tatdlui, iar
rtit porunca :": Duhul este chipul Fiului"ro. Or, intrucAt Persoanele Sfintei
re75.
76
Contrn Celsum, VI, 63 9i VII 66.
[. cit., p. 209. Pr IV 33, 4, col. 107 E B.
Ada. hqer. Y, 16, 1-2; P. G. 7, col. 1167 -1168;
77

prin care, de fa:l 78

Contra gerytes, 2-3 qi 34; P. G. 25, col 5 D-8 9i col. 68 D - 69 A; De
'.,'.carnatione Verbi, 12-13 P. G. 25, col. 116 D-120 B.
a lui Dumnei:- ;
oarecum slar-a :';,
7e
Cf. H. Crouzel, Th1ologie de l'image de Dieu chez Origine,
p.719i urm.;
iiui dd slavd - - ;. 126; J. Roldanus, Le Christ et I'homme dans la tlT1otogie d,Athanase
rne Sf. Irineu :** .i -\lexandrie, Leiden, 1968, p. 25-64; R. Bernard, L'image de Diiu d'aprDs saint
),tlnnase, Paris, 1,952, p. 21 gi urm.
80
), +6. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 1,13; P. G. 94, 856 B.
126 TEOLOqTE ST SP|RITUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UNI

Treimi sunt in acelagi timp nedespdrfite gi distincte, omul acela al celei mai dens
este creat dupd chipul tuturor gi al fiecdreia dintre ele. intre ,,mAinile" lui Dur
Chiar gi atunci cAnd se afirmd cd el este creat intr-un mod Care au gi decis sd-l fac
mai special dupd chipul Logosului, aceasta nu exclude, ci (Facerea 1.,27). in acest
implicd o participare tainicd gi a celorlalte persoane divine de supremd Prezenta p
ca Arhetip al chipului. Adam qi sd creascd, s;
II. Al doilea text din cartea Facerii care prezintd crearea chematd la comuniune
omului aduce precizdri in plus gi indeosebi infdfgeazd pe Adam este creat di
Adam ca fiind fdptura ce rezultd dintr-un act special al lui tentd deja in ziua sau e
Dumnezeu, cd vine la existentd gi se constituie ca fiintd vie care vine direct de la I
prin Duhul lui Dumnezeu: fald din prima clipa a
,,Atunci, fuAnd Domnul Dumnezeu firind din pdmLnt, a deopotrivd solidar cu 1r
ficut pe om qi a suflat ln fafa lui suflare de uiald gi s-a fdcut omul prin cuvAntul ,,!drana
fiinld aie" (F acerea 2, 7). ,,su"fltrl" ddtdtor de r
Dacd viala celorlalte vieluitoare este efectul unui ordin Aceastd constitulie in:
pe care Dumnezeu il dd naturii deja existente, crearea omu-
renta a doud moduri c
lui necesitd o intervenlie,,maipersonald" aluiDumnezeu. lumi, pe care le unegte
Are loc o coborAre, o,,kenozd" alui Dumnezeuatunci cAnd
omul este creat. $i aceastd kenozd, acest act de atenlie gi de
portul ontologic al r-oc
angajare deosebitd a lui Dumnezeu in crearea omului, re-
vocalie care mai sus se
veleazd, demnitatea inaltd a acestuia din urmd pi unicitatea
Arhetip, gi pe tensiune;
sa intre celelalte fdpturi. Dumnezeu insugi modeleazd Dupd exprimarea te
,,ldrdna" pentru ca ea sd poatd purta suflarea de viatd care fost prima forfd, biologi
vine direct din gura lui Dumnezeu. Acest limbaj antro- pe pdmAnt in ziua a .:.
pomorfic sau simbolic al Sfintei Scripturi acoperd un rea- prin suflul Duhului la
lism ontologic Ai existential-teologic de o profunzime deo- viatd teocentricd. N{al
sebitd gi de un dens apofatism. pentru prima oari ors
Adam nu este fdptura creatd ,,de la distantd", ci in ime- dobAndegte o forma si
diata apropiere a lui Dumnezeu, in intimitatea Sa. rrezelr. Viafa devine pe
,,MAinile" Iui Dumnezeu care il modeleazd, sunt, dupd
Sfdntul Irineu, Logosul gi Duhul SfAnt. Aceste ,,mAiii" slTh1ologie de I'image, art. c

modelAndu-I, igi lasd ,,amprenta" in conqtiinla qi vocatia lui exprimatd contine, in moC ',',
occidentale, mai ales romar'c-.
Adam. In momentul credrii lui Adam, ,,kenoza" lui Dum- o materie anorganicd, ci c
nezeu, Care Se apleacd luAnd ,,!drdrtd", este insotitd de ,,po- interventia - suflarea dir llLa
gotdre", de,,Rusaliile" suflului Sdu asupra acesteia. Adam evidentd aici intentia Llnui :
Chardin in Le Ph6nonir;.t ):'.,-
vine la existentd pe pdmAnt, el este pimAnte anul (adamt = occidental, gi in Catehismul i
pdmAnt, sol), dar mediul nagterii sale este in acelagi timp rdmAne totugi o opinie parri;-
 TEMEIURTLE DlvrNo-UMANE ALE TEoLoqtEt 5t sptRtruAltrATl... 127

lstincte, omul acela al celei mai dens e prezente personale. El se ,,nagte,,

ia dintre ele. rntre ,,mdinile" lui DumrlezerL in intimitatea persoanelor
t intr-un mod Care au qi decis- sd-l facd ,,dupd chipul gi asemdnareaLor,,
ru exclude, ci Facerea 1,,27). in acest mediu, de totaleatenlie fatd de el gi
rsoane divine Ce supremd,Prezenld personald in care s-a ndscui, trebuia
-\dam gi sd creascd, sd se dezvolte ca fiintd relationald,
ezintd crearea chematd la comuniune eternd cu Dumnezeu.
LrLfdtigeazd pe Adam este creat din ,,!drdrtd" , adicd din materia exis-
I special al lui tentd deja in ziua satt era a gasea a creatiei gi din ,,sltflarea"
le ca fiintd vie care vine direct de la Dumnezeu, cu Care el se afld fatd in
fatd din prima clipd a ,,nagterii" sale. Adam este, agaday
din pdmdnt, n .leopotrivd solidar cu lumea materiald, vizlbild, desemnatd
i s-n
filcut omul prin cuvAntul ,,tdrdnd" , gi dependent in existenta sa de
,.suflul" ddtdtor de viatd care vine de la Dumnezeu.
rrl unui ordin Aceastd constitutie insdgi il descoperd ca fiind la interfe-
crearea omu- renta a doud moduri de existentd sau la hotarele a doud
ri Dumnezeu. 1umi, pe care le uneqte oarecum ln sine. Este dat astfel su-
ru atunci cAnd
portul ontologic al vocatiei sale mediatoare, unificatoare;
e atentie gi de
r-ocatie care mai sus se putea defini pe relafia dintre chip gi
:a omului, re-
a 9i unicitatea
-{rhetip, gi pe tensiunea dintre chip gi asemdnare.
Dupd exprimarea teologului ortodox p. Nellas, omul ,,a
;i model eazEt
fost primafortdbiologicd - evident cea mai inaltd ce se afld
r de viatd care
limbaj antro- pe pdmant in ziua a sasea a creatiei - care a fost ridicatd
operd un rea- p,rin suflul Duhului la viata spirituald, adicd intr-adevdr la
rfunzime deo- r,'iald teocentricd. Materia creatd, ,,!drdtta", a fost astfel
pentru prima oard organizatd teologic. creatia materiald
rtd" , ci in ime- dobAndeqte o formd gi o structurd dupd chipul lui Dum-
:imitatea Sa. nezeu. Viala devine pe pdmdnt congtientd gi persorrald"sr.
:i sunt, dupa
:este ,,mAini'" 81
.Th1ologie
de l'image, art. cit., p. 266. Aceastd teoroghisire atat de frumos
:xp.rim1t1 contine, in mod vddit,.o opinie familiard inor cercuri teologice
a 9i vocatia iu-
:'ccidentale, mai ales romano-catolice, dupd care ,,tdrdnd" ar fi fost de fapinu
>za" Iui Dum- r materie anorg_anicd, ci o realitate biologicd, animald, care insd prin
rsotitd de,,po- -nterventia - suflarea divind speciald - a avut drept urmare omul. 'Este
cesteia. Adan'l :r-identd aici intenlia unui anumit dialog, incercat mai ales de p. T. de
lhardin in Le Ph6homine humain. opi"iu'aceasta, exprimatd tot in spirit
anul (adarna = rccidental, 9i in Catehismul ortodox irancez Dieu est iiaant, paris, 1976, va
n acelagi timp :imAne totugi o opinie particulard, privatd.
128 TEOLOqTE 5r SPIRITUALITATE
TEMEIURILE DIVINO-L/I

Crearea lui Adam avea in vedere un dialog-comuniune suport ultim al ei (sr

intre Dumnezeu gi lumea viziblId, pe care o recapituleazd uman, gi harul cerr
omul qi care ajunge in acesta la congtiinla de sine.
Autonomia naturii se
,,SufIarea lui Dumnezev - zice Pdrintele Prof. D. StA- nicidecum aldturi sar
niloae - sddegte in om nu atAt viala biologicd, cdci aceasta o
dinfanoastrd-oautr
au gi animalele, care nu primesc o insuflare de la Dum-
nu posesivd gi obiecti,
nezerT, ci viala intelegerii qi a comuniunii cu Sine, viala
SfAnt este constitutir.
spirituale (...). Dumnezev suflAnd in om incepe sd ortodoxd, fdrd a cdde,
vorbeascd cu omul, sau ii de incredintarea cd Dumnezeu ii
vorbegte gi cd el trebuie sd rdspundd. Prin suflarea lui Dum- !ialist gi obiectivant,
mentale a antropologt
t1ezelJ, apare in om sn tu al lui Dumnezeu, care e ,,chipul
lui DumnezelJ" , cdci acest tu poate sd spund gi el lui SfAntul Irineu dir
DumnezeuTu. Dumnezeu iqi dd din nimic un partener al amestecul gi unirea su
dialogului, dar intr-un organism biologic. Suflarea spi- care a fost amesteca{
rituald a lui Dumnezeu produce o suflare spirituald onto- Dumnezeu"84.
logicd a omului, sufletul spiritual inrddf,cinat in organismul Pe aceastd linie, !
biologic, in dialog congtient cu Dumnezeu qi cu semenii"B2. logosul nostru, ceea c
Sfinlii Pdrinti, mai ales cei rdsdriteni, n-au ezitat sd vadd Iar Teofan Zdvordtul
in suflarea lui Dumnezeu asupra omului prezenta gi lu- omenesc"86.
crarea SfAntului Duh, astfel cd Duhul Sfdnt sau harul Sdu Dupd Sfdntul Grig
necreat devine parte constitutivd a omului creat, fdrd insd timp spirit gi trup, spi
sd-gi aibd izvorul in acesta din urmd83. ,,afhtx" (apropos) al Dt
intre naturd gi har existd, desigur, o distinctie ireduc- Referindu-se la te
tibild, dar nu o discontinuitate. Natura presupune harul ca omului, SfAntul Grip
dupd ce a luat o buca
s2Teologia Dogmaticd Ortodoxd I, p.392-393. mAinile Sale nemuril
83 De pildd, Sf. Maxim Mdrturisitorul afirmd cd ,,Duhul SfAnt nu este
absent din nici o fdpturd gi in mod deosebit din cele inzestrate cu ratiune"
viatd; cdci duhul pe r

(Quaest. qd Thalqs., 15, P. G. 90, col. 297). El subliniazd cd harul se afla in om,
chiar gi dupd cdderea acestuia in pdcat, deqi prin pdcat s-a pervertit sau s-a 8a
Ada. Haer. Y, 6, L; ci. \-
sldbit mult capacitatea omului de a simli deplin prezenta lui Dumnezeu. Sf. p. 73 ei 93-99).
ssDe Spirito Sancto, P. G.
Maxim declard cd prezenfa SfAntului Duh este evidentd in pdgdnii care duc o i
86
viatd virtuoasS; este gi mai evidentd in cei care tr5iau potrivit Legii lui Moise Ce este uiala dulnt,::-:.:.
gi aspirau cdtre Hristos. in sfArgit, Duhul SfAnt este deplin prezent in cregtinii Spidlik, La spiritualiti de i j'
care simt infierea lor dumnezeiascd prin acest har. Cf . Filocalia romhneascd, vol.
87
Oratio 38, 11.; P.G. 36, ll-
III, p. 47-50. Deci, ideea de ,,naturd. purd", occidentald, este de neconceput unde se afirmd cd primul om,
88
pentru el, chiar dupd cdderea in pdcat. Carmina, P.G. 37,45?; c:
p. 186.
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOqtEt tt SptRtTUALtTATil,., 129

)g-comuniune suport ultim al ei (se intelege cd, intr-un dialog divino-

recapituleaza uman, qi harul cere natura ca o realitate distinctd).
sine.
-{utonomia naturii se afirmd deplin tocmai pe acest suport,
e Prof. D. Sta- ricidecum aldturi sau in opozilte cu el. Ea este - dupd cre-
, cdci aceasta o
Jinla noastre - o autonomie transparentd gi comunionald,
re de la Dum-
:lu posesivd gi obiectivantd. Referindu-se la faptul cd Duhul
cu Sine, viata
StAnt este constitutiv naturii omului, Traditia rdsdriteand
rm incepe si rrtodoxd, fdrd a cddea totugi intr-un trihotomism substan-
i Dumnezet)"
::a1ist gi obiectivant, face din aceasta o trdsdturd funda-
flarea lui Dum-
nental5 a antropologiei sale.
care e,,chipu-
pund gi el lu- Sfdntul Irineu din Lyon spune: ,,omul desdvArgit este
:mestecul gi unirea sufletului care a primit Duhul Tatdlui gi
un partener a-
. Suflarea spr-
:are a fost amestecat cu trupul modelat dupd chipul lui
pirituald ontc- Dumnezeu"84.
t in organismu, Pe aceastd linie, SfAntul Vasile numegte Duhul Sfdnt
cu semenii"i: -cgosul nostru, ceea ce s-a tradus prin,,raison de forme"8s.
t ezitat sd vad: -ar Teofan Zdvordtul (t1894) l-a numit,,sufletul sufletului
prezenta qi lu- lmenesc"86.
; sau harul Sa; Dupd SfAntul Grigorie de Nazianz, ,,orrruleste in acelagi
creat, Iara ln:;
. le v
^ -
imp spirit gi trup, spirit ztdit prin har"87. Acest har este un
,afltrx" (apropos) al Duhului SfAnt in om88.
;tinclie ireduc- Referindu-se la textul din Genezd cu, privire la crearea
upune harul c; rmului, SfAntul Grigorie zice:,,Logosul lui Dumrtezelr,
Jupd ce a luat o bucatd din pdmAntul creat, a modelat cu
nAinile Sale nemuritoare chipul nostru gi i-a impdrtdgit
uhul Sfdnt nu e::r: -,
ratd: cdci duhul pe care El i l-a insuflat este un aflux al
zestrate cu rafiu:::'
harul se afla in .-:,
a Ada. Haer. Y, 6, 1) cf.
-a pervertit Sau r-t V, 8, 1-2 (cf . Sources Chrdtiennes, nr. 153, paris, 1,969,
l lui Dumnezeu !: : i3 ei 93-99).
ti
r pagdnii care d:: r
D_eSpirito Sancto, P. G. 32, 180 BC (Sources Chrdtiennes nr. 17 , 1947 , p. 200) .
;6 Ce este uinfa duhoaniceascd? (in rusd), Moscova, 1897, p.49; citit laT.
rii-it Legii lui \1:,:*
r prezent in cres**u ::idlik, La spiritualiti de l'Orient chrdtien, p.33.
t; Oratio 38, 1L;P.G.36,324 A; cf. Ioan
:alin romdneasdi?. -,
: Damaschin, De fde orthodoxall, 11-12,
:--,de se a{irmd cd primul om era imbrdcat in har.
este de neconc.:il tt Carmina, P.G.37, 452; cf . Meyendorlf
J. , Initiation d Ia thlologie byzantine,
: 186.
130 TEOLOq|E 5t SP|R|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UN I,4

dumnezeirii nevdzute. Astfel din jdrAnd gi din suflu a fost omul poate chiar sd ,,sl
creat omul, chip al Nemuritorului, cdci gi in unul gi in ce- 1.9), depdrtAndu-se in r:
ldlalt domnegte natura spirituald. De aceea, in calitatea mea interpersonalde2.
de pdmAnt sunt legat de viala de aici, dar intrucAt sunt qi o Harul care fdcea on
pdrticicd dumnezeiascd, eu port in mine dorinla vielii sonald a lui Dumnezel
viitoare"se. filialiei sale divine prin;
Aceastd ,,pdrticicd dumnezeiascd" nu trebuie insd in- este ndscut omul ca
leleasd in sens panteist, nici cd sufletul ar fi o parte din
Dumnezeu, ci aga cum foarte bine a explicat V. Lossky, cd e2
Harul pe care ni-l ofera Fl:
,,sufletul este insotit (asistat) de ceva mai mare decdt el. 9i Este acelagi har, insd in Hristo
aceasta este prezenta acelei puteri dumnezeiegti care o face ipostaticd a celor doui naturi: c

sd se numeascd pdrticicd de Dumnezeire, cdci igi are inceputul romano-catolic, W. Seibel (,,L r
Paris (Cerf), 7971.) scrie urnrir.
odatd cu afluxul (etul dumnezeiesc) insuflat care este harul. 7), Pdrintii greci vdd darul Sfar
Suflnrea dumnezeiascd arat6' aqadar, un mod de creare in Apostoliior Sdi in seara lnr-ieri:
virtutea cdruia spiritul omenesc este intim legat de har, sufletul, acum in suflet" (\ asile
produs de el, aqa cum miqcarea aerului este produsd prin Chiril al Alexandriei, Dial. de i,
patristicum, Freiburg, Ed. 19,
suflare, contine aceastA suflare, este nedespdrlitd de ea. Prin originalul harului de 1a incer
expresia pdrticicd dumnezeiascd este desemnatd o participare ordinea supranaturald. $i pen:
la energia divind, proprie sufletului (...). Crearea dupd chip sale gi pentru cd ii apartinea ;
naturale" sau,,naturalis digru:;
gi asemdnare implicd deci ideea de participare la fiinta pntristicum, col.2192), fdra a Ci
dumnezeiascd, de comuniune cu Dumnezeu. Adicd ea pre- Ambrozie vorbegte ldmurit des
supune harul"eo. cd Adam trdia ,,in Hristos" ii:
totugi, el gtie cd harul rdscurnpa
Acest har l-a fdcut pe Adam capabil sd simtd prezenlta o depdgegte" (p. 290-291).
lui Dumnezeu Cel nevdzut, Care,,Se plimba in rai cdnd se Din citatele pe care le oit
rdcorea zilia" gi ,,sd audA glasul Sdu" (cf. Facerea 3, B)e1. incepAnd cu scolastica, lirua
extravaganfd teologicd pe car
Datoritd Duhului SfAnt Care sdldgluia in el, Adam a simtit, Pentru Toma d'Aquino - zi.:
in mod conqtient, pe Dumnezeu ca persoand. Mai tilrziu, turalibus et in gratuitis". Drept;
SfAntul Apostol Pavel vapreciza ce numai Duhul SfAnt face 9i armonia desdvArqitd a lut;ll
ordini este gratia sfintitoare p.
pe om capabil sd cunoascd gi sd inleleagd realitdlile dum- 294). Luther va afirma din ce :
nezeie$ti (cf. I Corinteni 2,10-15) 9i sd simtd relalia sa cu constitutiv omului 1p. 29r'. .-
mano-catolicd trebuie sa afir:r.t
Dumnezeu ca relatie fiu-Pdrinte (cf. Romani 8, 16), gi ca ticiparea omului la natura di,, lr
nu ,,starea sa naturald" iDen
se,,Poemata do gmatica", V[I, De anima, 7 0 -7 5, P.G. 37, +52. Paris - Freiburg, 1963, colt 79)c
e0
Essai sur la th\ologie mystique de I'Eglise d'Orient, p. 113. haruri 9i daruri (Denzinger - i:
e1 Traducdtorii Bibliei, numitd ecumenicd lLn Bible. Traductior, fi fost 1ezat6, in fiinta ei, r:
oecum6nique, TOB, Paris, Cerf, 1975l,lapagina 48,nota e, vdd in,,1e soufle du (Denzinger - Schonm6t zer, .:-
jour" i ,,le milieu oi le Dieu de la vie rencbntre l'homme" (,,mediul in cart 7955,2434,2437,2616 u.) - ccn
Dumnezeul vietii intAlnegte pe om"). din Denzinger - Schonmetzer

in suflu a fost
. unul gi in ce-
r calitatea mea
rucAt sunt qi t-'
dorinfa viefir
:ebuie insd ir.-
fi o parte di:
.t V. Losskl., ci
are decdt el. S,
.egti care o face
7i are incepulu-
care este haru-
rd de creare -:
n legat de ha:
e produsd pr-:
nlitd de ea, P::
ta o participa:':
rarea dupi cl**:
:ipare la fiin:r
r. Adicd ea Fl:--
simtd prZ1:"i
,a in rai cAni ,*
Facerea 3, S
Adam a sin::;
LrLd. Mai tArr-*
)uhul SfAnt f",:*
realitdlile c1u:r*
rtd relalia Si
Lani 8, 16), =.- ;s
.1r2.
13.
Bible. Trai'-:lurmur
r, r-,.d in ,,1e s.-'*t-*
ne" (,,mediu, :- :mq'
TEMEtvRtLE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt 5t sptRtruAlrAltr... 131
cmul poate chiar sd ,,stingd Duhul" (cf. I Tesalonicieni 5,
L9), depdrtAndu-se in mod liber de la aceastd comuniune
rnterpersonalde2.
Harul care fdcea omul capabil sd simtd prezenta per-
sonald a lui Dumnezeu, Creatorul sdu, era fundamentul
:iliatiei sale divine prin adoptiune. in sAnul acestei ,,sufldri"
;ste ndscut omul ca persoand capabild de dialog gi
': Harul pe care ni-l oferi Hristos nu este altul decat cel in care trdia Adam.
:=le acelaqi har, insd in Hristos este oferit in plindtatea
ce-o conferd unirea
': rstaticd a celor doud naturi: divind gi umand. In
aceastd privintd, un teolog
-::nano-catolic, W. Seibet (,,L'etat originel", in Mysterium salutis,
tome VTT]
:ns (Cerf), 1971) scrie urmdtoarele: ,,In suflarea-lui Dumnezeu (Facerea 2,
- Pdrintii greci vdd darul sfantului Duh pe care Hristos il va ddrui din nou
'-:ostolilor sdi in seara Invierii (Ioan 20, 22), acest Duh Care era <altddatd cu
:*-letul, acum in sufleto (Vasile cel Mare, Ada. Eunomium, S, p.G.29,728 q.u.;
-:-iril al Alexandriei, Dial. de Trinitate, 4; cf .M.j. Rouet de Journel, Enchiridion
:;:;.:ticum, Freiburg, Ed. 19, 7959, col. 2086). Harul lui Hristos este deci
::--:inalul harului de la.inceput. Prin urmare, harul primului om tine de
:r'rnea supranatural5. $i pentru cd el a fost ddruit omrrlrrl in timpuicredrii
;;-e 9i pentru cd ii apartinea din primul moment, se mai numegtb ,,bonum
-::urale" sau ,,naturalis dignitas" (Leon cel Mare, ,,Sermo 72" l, Enchiridion
,
:: :,sticum, col.2192), fdrd a distinge in mod explicit intre naturd 9i har... sf.
',:,brozie vorbegte ldmurit despre harul lui Adam ca ,,har al lui Hristos" sau
:-i -\dam ft6ia ,,in Hristos" (Epistoln 20, 17; P. L. 16, 999 qi In ps. 39,20). gi
'L::;si, el gtie cd harul rxscumpdrdrii nu restaureazd simplu
starea originald, ci
r i:pdgeqte" (p. 290-291).
Din citatele pe care le oferd acelagi autor in continuare se vede cd,
"' r:epind cu scolastica, linia traditionald se modificd pregdtindu-se acea
::,::avagantd teologicd pe care o desemneazd teoria desprJ,,natura purd".
t...lg Toma d'Aquino - zice acelagi teolog - Adam i fost creat
'r**-aiibus et in gratuitis". Dreptatea originard ionsistd pentru
,,in na-
Toma in ordinea
::i rmonia desdvargitd a tuturor pdrtilor gi facultdtilor omului. Izvorul acestei
gratia-sfintito.are pe Dumnezeu o acordd sufletului (p.292-
-l,r=l
l'! "rl" va afirma din ce incare
. Luther ce mai mult cd gratia originard este'un dat
rnLL
:r-.fitutiv.omului (p 295)- impotriva invdtdturlloi lut-rr""t-rirt", teologia ro-
n;:o-catolicd trebuie sd afirme gratuitatea absolutd a harului origina"r. par-
n:-rir& omului la natura divind era o ,,ridicare gratuitd a naturii rimane,,, gi
'm- starea sa natural5" (Denzinger-schonmetzer, Enchiridion symbolorum,
: a::-' - Freiburg, 1963, col.1926). Dumnezeu
ar fi putut crea pe om fdtd aceste
r,r-:i gi-daruri (Denzinger - schonmetzer, op. cit., iol.1955), nitura umand n-ar
rr: ::st lezatd in fiinta ei, nici frustratd in prerogativele sale esentiale
* Schonmetzer, op. cit., col.1903-1967, \9d9,1921,1,922, u.,I'926,
d[]ttilL !;lz1nger
La- 2434, 2437, 2616 u.) constatx w. seibel (p. 296),
- dupd aceste referinte
nr Denzinger - Schonmetzer.
 TEOLOqIE 5l sPlRlruALlrATE TEMEIURI LE DIVINO-UMA\
132

comuniune cu Dumnezeu, ca fdpluta ce poartd in lume de spiritualismul grec toc

chipul Tatdlui ceresc. tatea concretd imediata,
,,La inceput - scrie SfAntul Maxim Mdrturisitorul - cunoagterea speculatirra s
omul a fost creat dupd chipul lui Dumnezelr,9i el a primit $coala alexandrini,
gi nagterea in Duhul, pentru a dobAndi, dupd voinld liberd prim5, iar $coala antiohi,
pdzind porunca dumnezeiascd, a fi dupd asemXnare, foarte viu, a preferat, in g
pentru c-a acelagi om sd fie fdpturd a lui Dumnez,eu, prin fdcut parte din aceste 9c
iratur6, gi fiu al lui Dumnezeu 9i dumnezeu dupd har, prin
Duhul. Cdci n-ar fi fost cu putinld ca omul zidlt sd ajungd in pildd, SfAntul Irineu din
stare de-a fi dumnezeu gi fiu al lui Dumnezeu prin in- 9.a.). Dupd Origen, crear
dumnezeirea din har, dacd n-ar fi fost mai intai ndscut in nezeu se referd numai la
Duhul, spre voinld liberd, cu puterea naturalmente auto- chipul lui Dumnezeu es
nomd giittdependentd care sd-l uneascd cu El" (cu netrupesc, incoruptibil g
Dumnezeu)e3.
litdli se recunoagte cu ade
Creatd in vederea participdrii la viala divind, natura
umand prin suflarea ce-i vine de la DumnezelJ, se aratd a fi
SfAntul Irineu din Lr-
in mod cu totul deosebit o naturd pnevmatoford,, harul Iore7, qi mai ales exegefii
fiind astfel rdddcina vielii sale 9i hrana implinirii sale ca cipd la chip.
persoand in comuniune spirituald cu Dumnezeu. ,,Ade-
iarul naturii - spune P. Evdokimov - este de a fi supra- e5
In Genesium,hom. I, 13; ci. (
naturald, supra insemnAnd deiform gi teofor in inseqi Paris, 1943, p. 79-80; cf. 9i C.
Stromztele VI, 9,72, 2 qi 14, 71, I
originile sale. in esenla sa, omul e marcat dupd chipul lui ).lyssa, Adaersus Apollinarern 71
Dumnezeu, gi aceastd deiformitate ontologicd aratd cd
:

Dictionnqire de Spiritualitd, tome \

harul este co-nntural natutt, a1a cum natura este conformd pentru Sf. Grigorie de Nvssa. u
i-letului fondeazd, omul ca atare:
cu harul. Ele sunt complementare gi se compenetreazd. sufletul nu existd inaintea trup-.i
reciproc: in participare, una existd in cealaltd"e4. pentru amAndoud nu este deca:
La intrebarea dacd numai sufletul este creat dupd chipul momente ale venirii noastre ir I
S.C., nr. 6, p.223.
lui Dumnezeu sau qi trupul, rdspunsul dat in epoca e6 Ada. Haer. Y, 6, 1-2; P,G. 7, -,-
patristicd a fost diferit. Dupd unii, numai sufletul ar fi creat e7 Hom. III, 20, 3; IX, 3, 1 si \, :
dupd chipul lui Dumnezelr, dupd alfir, insd, omul in e8
Eustafiu din Antiohia rP.G
i,:cherches sur les ecrits d'Et,.:.;
totilitateJsa este creat dupd chipul lui Dumnezev/ adicd 9i Fmesa (Hom. XX, 5 qi XX, 1r ,
-"..:

trupul participd la chip. Cea din urmd tezd este, de fapl, ::nserad en latin, t. 2, Louvain. il
*ui ap-ape de gAndirea biblicd ebraicd, care se deosebegte 1564 C - 1565 A); Severin de Ga
+92); Sf. Ioan Gurd de Aur 1,,:
::,Julum antiochenum, YII,2; P.C.
e3
Ambigua, P. G. 91,1345 D; cf. j. M. Garrigues, Maxime le Confesseur. La
de l'homme, Paris, 1976, p.11,6. :'-, parlial, Teodor de Mopsueslia
chariti - aoenir diuin
ea L'Orthodoxie, p.88. il. col. 818.
 TEMETURTLE DtvtNO-UMANE ALE TEoLoqtEl tt sptRtrvAlrAlrr,,, 13J

artd in lume Ce spiritualismul grec tocmai prin aceea cd abordeazdrcali-

tatea concretd imediatd, avdnd mai pulind inclinajie spre
turisitorul - cunoagterea speculativd sau deductivd.
gi el a primit $coala alexandrind, in general, a optat pentru teza
r.ointd libera primd, iar $coala antiohiand, care a pdstrat un simt semitic
asemdnare" toarte viu, a preferat, in genere, a doua tezd. Af ii, care n-au
nnezeu, prin
tacut parte din aceste gcoli, au avut atitudini diferite (de
upd har, prin
it sd ajungd in pildd, SfAntul Irineu din Lyon, SfAntul Grigorie de Nyssa
:zeu prin in- :.a.). Dupd Origen, crearea omului dupd chipul lui Dum-
rtAi ndscut in nezeu se referd numai la suflet: ,,Cel ce a fost fdcut dupd
rimente auto- ;hipul lui Dumnezeu este omul nostru interior, invizibil,
d cu El" (cu netrupesc, incoruptibil gi nemuritor. Cdci dupd aceste ca-
ivind, natura iitali se recunoagte cu adevdrat chipul lui Dumnezeu"e;.
u, se aratd a t: SfAntul Irineu din Lyone6, autortrl pseudo-clementine-
:-e-tte7,
rtoford, haru- gi mai ales exegetii sirienie8 afirmd cd gi trupul parti-
riinirii sale ca :ipd la chip.
nezeu. ,,Ade-
de a fi supra- tj In Genesium, lnom. I, 13; cf . OrigEne, Homdlies
sur Ia Gdnise, in 5.C., nr. 7,
rf or in inse:: ?tris, 1943, p. 79-80; cf. 9i Clement Alexandrinul, Protrepticul X, 98, 4;
j:,rtn'Latele Vl, 9, 72, 2 gi 1,4, 11, 4; Origen, Contra Celsum, YI,
upd chipul lu, 63; Grigorie de
ssa, Aduersus Apollinarem 11; P.G. 45, 1145 BC, citati de j. Kirchrneyel, in
rgicd aratd ci f,."
I ::tionnaire de Spiritualit|, tome VI, Pais, 1,967 , col. 818. Mention5m totugi cd,
este conforn'-: :entru Sf. Grigorie de Nyssa, unitatea gi simultaneitatea trupului gi a su-
:-:rului fondeazd, omul ca atare: ,,Este adevdrat sd se spund - scrie el - cd nici
rmpenetreazi ;:ietul nu existd inaintea trupului, nici trupul nu existd aldturi de suflet, ci
7Ct
:,enlru amAndoud nu este decAt un singur inceput... el are loc in primele
at dupd chip; :omente ale venirii noastre in lume". De hom. opif. XXIX; P.G. 44, 226 B; cf.
: C., nr. 6, p.223.
dat in eporl ' Ado. Haer. Y, 6, 1,-2; P.G. 7, 1136-1139.
letul ar fi cre;r '- Hom. III,20,3;IX,3,1 gi X,3,3.
insd, omuX i: 's Eustatiu din Antiohia (P.G. 85, 1256 C, fragment 86, Ed. M. Spannet,
i . -tterches sur les 1crits d'Eustqche d'Antioche, L111e, 1948, p.129); Eusebiu din
Lnezeu, adicd:i
bresa (Hom. XX, 5 qi XX, 15, ed. E. M. Buyaert, EusDbe d'Emise, Discours
i este, de fa:: :.'.:erod en latin, t. 2, Louvain, 1957, p. 81,-82 qi 122); Diodor din Thrs (p.G. 33,
e se deosebesa* -:,r"1 C - 1565 A); Severin de Gabala (De mundi creatione VI, 6; p.G. 56, 491-
':l'; Sf. Ioan GurX de Aur (In Genesium, hom. VIII, 3; p.G. 53, 72 D; Ad
:nte Le Confes:i:" - -,rli
:, '::..':tr11 antiochenum, YII, 2; P.G. 49, 93 B; Ad Stagiririum, I, 2; p.G. 47, 428 A)
iir. :arlial, Teodor de Mopsuestia (I, P.G. 80, 109); cf . Dictionnnire de spiritualit|,
, , :c1.818.
 TEOLOqTE 5r sPlRlrUALlrATE TEMEIURILE DIVINO-UNtA
134

in secolul al XIV-lea, SfAntul Grigorie Palama afirmd gi ,,Providenfa" (grtja

el in mod categoric cd gi trupul participd la ,,dupd. chipul lui spre stdpdnire se man
Dumnezeu". trupul s5u. Ea este in
,,Numele de om - zice el - nu este aplicat sufletului in activitate gi prin relafiil
mod separat, ci deodatd la amAndoud, cdci impreund au naturd pornind de la tru
fost create dupd chipul lui Dumnezeu"ee. De fapt, potrivit Libertatea omului se
Scripturii (Facerea 1,,26 qt 28; Psalm B, 6) stdpAnirea omului ori, {oarte adesea, in rap
asupra naturii decurge din faptul cd omul a fost creat dupd in viala trditd in ir
chipul lui Dumnezeu. Or, aceastd funclie nu poate fi accesibil lui. Iubirea oml
implinitd de om dacd se face abstraclie de trupul sdu100. Mai prin mijlocirea fefei sal
mult, SfAntul Grigorie Palama afirmd cd, datoritd unitdiii crului mAinilor sale; ace
dintre spirit gi trup, primul posedd o energie ddtdtoare de uman acolo unde el nu
vial6,, gralie cdreia animd gi conduce trupul - facultate de icoand care multiplica oi
care ingerii, spirite netrupegti, sunt privali. In acest sens/ iubire. in viata sa in t
dupd SfAntul Grigorie Palama, omul este ,,mai mult duph persoana sa. Prin chipul
chipul lui DumnezelJ" decdt ingerii, degi acegtia sunt mai frumuselea gi,,slava" p
aproape de Dumnezelt datoritd naturii lor spirituale simple, le poate manifesta: slaia
//necompuse//101.
Trupul participd la ,,c
In orice caz, trebuie sd subliniem aici c5, prin trupul sdu, cd acest ,,dupd, chipul" r

omul se manifestd in totalitate a sa, fdcAnd vizlblle fa- un reflex al Dumnezeul

cultdlile gi capacitdfile sale personale. Trupul este epifania asupra lumii vdzute gi nr
tainei omului. Prin trupul sdu, omul manifestd plenitudinea chipul lui Dumn ezel)" p
persoanei sale. Energia umand nu este numai energie a spi- comunicd in mod Ttornliit
ritului, ci gi a trupului. Inteligenta omului se reveleazi trup, omul este in intreg
grafie activitdlii trupului, gralie vielii sale. Capacitatea totdeauna aceastd intei
creatoare a omului se descoperd cu concursul trupului. Ca- invierea tuturor gi El o r-)
a trupului de suflet est
pacitatea sa de a stdpAni natura se exercitd prin energiile
trupului. Energiile-capacitdli ale trupului sunt oarecum chipului lui Dumneze
modul prin care spiritul uman se face prezent in lumea sen- plenitudinea persoanei r
sibild, o modeleazd gi imprimd in ea chipul activitdlii sale persoanei noastre (adic
interne ralionale sau spirituale. pentru totdeauna cu Dul
noastrd in trup (cAt suntr
ee P.G. 150, col. 1361, C.
trupul face parte integ
100
Cf. G6rard Siegwalt, Nature et Histoire. Leur rdalitd et leur aerit6, Leider exprimd pe aceasta.
(E.j. Brill), 1965, p. 1,65-L66; W. Seibel, ,,L"homme, image de Dieu", i: In Biblie, omul po
Mysterium snlutis, tome VII, Paris (Cerf), \97L,p.268-269. pamdntul, adicd numel,
101Capita physica et tlrcologica (38
9i 39), P. G. 150, 1145-1L48; cf. V. Lossk,'
Essqi sur Ia th1ologie mistique de I'Eglise d'Orient, p. 1L1.
t,-itzutd. Adam
vine de ia,;
 TEMETURILE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOqtEt 5t SptRtTUALtTATil... 135

La afirmd qi ,,Providenfa" (grlia) omului pentru fdpturile date lui

a chipul lui spre stdpAnire se manifestd sau se caracterizeazd prin
rrupul sdu. Ea este intr-un fel mijlocitd prin energia-
rfletului in activitate gi prin relafiile pe care omul le stabilegte fald de
lpreund au naturd pornind de la trupul lui viu.
pt, potrivit Libertatea omului se vede gi prin actiunea trupului sdu
rea omului ori, foarte adesea, in raport cu trupul sdu.
creat dupa in viala trditd in irup o-ui se line deschis altuia,
Lu poate fi accesibil lui. Iubirea omului se reveleazd, altora, aproapelui,
sduloo. Mai prin mijlocirea fefei sale - icoand din carne vie - gi a lu-
'itd unitdtii crului mAinilor sale; aceste mAini care prelungesc spiritul
Itdtoare de Liman acolo unde el nu existd de obicei, gi aceastd fald-
acultate de icoand care multiplicd oarecum fala unicd a Dumnezeului-
acest sens, iubire. in viala ia in trup, omul igi revele azd in lume
mult dupa persoana sa. Prin chipul sdu sensibil, material, se reveleazd
ia sunt mal frumusetea gi ,,slava" pe care nici o altd fdpturd vizibil5 nu
rale simple" le poate manifesta: slava sau lumina persoanei.
Trupul participd la ,,dupd. chipul lui Dumnezetr" pentru
trupul sau cd acest ,,dupd. chipul" nu este o copie a esentei divine, ci
,'izibile fa- un reflex al Dumnezeului personal care actioneazd liber
;te epifarua asupra lumii vdzute gi nevdzute. Trupul participdla ,,dupd.
lenitudinea chipul lui DumnezetJ" pentru cd, in viata sa in !trp, omul
rergie a spf- comunicd tn mod normal cu cerul gi pdmdntul. In viata in
l reveleazi frup/ omul este in intregime om. $i pentru a pdstra pentru
-apacitatea totdeauna aceastd integritate, este voitd de Dumnezeu
upului, Ca- irrvierea tuturor gi El o varealiza. Cdci moartea ca separare
n energiil" a trupului de suflet este un accident, ea este improprie
tt oarecum. chipului lui Dumnezeu in om, tocmai fiindcd atinge
lumea sen- plenitudinea persoanei umane. Mai mult, dacd mdntuirea
ivitdtii sal; persoanei noastre (adicd atagamentul sau comuniunea
pentru totdeauna cu Dumnezeu) este conditionatd de viata
noastrd in trup (cAt suntem pe pdmAnt), aceasta pentru cd
trupul face parte integrantd din persoana umand gi o
r ,'erit6, Lei:.:v exprimd pe aceasta.
de Dieu" 5 In Biblie, omul poartd numele sdu in raport cu
i; cf. V. Los=r r
pdmAntul, adicd numele sdu implicd o relatie cu lumea
t-dzutd,. Adam vine de Ia adama (ebr.), pdmAnt, hum5, sol (in
136 TEOLOqTE 5t SPtRTTUAL|TATE TEMEIURILE DIVtNO-Ui\ 1.
j

latind homo se poate pune in legdturd cu humus). $i totugi, planul universului sen:
acest Adam, acest,,pdmAntesc" sau ,,pf,mAntean", este acela rtezetl, omul este chema
care a fost creat dupd chipul lui Dumnezeu. A1tfel spus, prin intreaga sa fiinta
,,humus"-ulsdu, condilia sa terestrd este asumatd in termenul acestei comuniuni de iul
de rst' eir6vo (dupe chipul). Dar trebuie sd reamintim cd ceea prin trupul sdu animat
ce e dupd chipul lui Dumnezet) nu se traduce printr-o purd congtient lumea vdzutit
,,substantialitate" (sau o similitudine de ordin fizic), ci prin nizar ea gi indumnez eire,
icoana unui mod de existenld personal: omul este persoand Referindu-se la Ada
,,teresfrd" (pdmAnteand), chipul lui Dumne zev p e p dmdnt, Acest zintd ca fdptura cu care
,,pe pdm6nt" implicd ontologic tropul sdu. Trupul omenesc par- gi cdreia Dumnezeu ii of
ticipd la imago Deiin mdsura in care el dd contur vizibil unei
expresii conqtiente gi libere, adicd personale, a slavei lui rn2
Antichitatea politeista
i..
Dumnezeu reflectate prin insugi acest fapt. in rezrrrtat, trupul c^a il jdolatriza (unele patin-:
Atitudinea cregtinismului esr= :
participd la ,,dupd,chipul lui Dumnezetr" irrmdsura in care el de la insdgi realitatea gi senur:iic
reveleaz5 omul ca persoand, fiind expresia sau epilania sa. nu este pentru desfrAnare. ci
(l Corinteni 6, 13); el trebuie
Importanla pe care Ortodoxia o acordd trupului, care sa :
madular al lui Hristos (l i
participd gi el intr-un mod inefabil la slava chipului lui SfAnt (I Corinteni 6, 19), om.:
Dumnezeu in om, igi gdsegte toatd actualitatea in sfintenie, trupul sdu (I Corinteni 6, l;,
intalnim [a anumiti asceti cri_t
in teologia gi spiritualitatea transfigurdrii, a materiei in- principii filosofice,'ci i, duru pi
duhovnicite sau participdrii prin har la vtala duhovni- Je trup, ci omorjtori de patinr,
103
Teologia occidentall conter
ceascd, participare ce se lucreazd in omul considerat in inte- a lransfiguririi, a pus totugi in )-.:
gritatea sa: suflet gi trup. semnifi-catia teologicd a trup: :
,onstatd cd in zilele noastre antr
in aceastd perspectivd a transfigurdrii sau a capacitdtii separalia carteziand a omuiui ;:t
trupului de a face transparentd slava spiritului persoanei, Trupul gi sufletul nu sunt pur s.
trebuie inteleasd asceza ortodoxd, ea insdgi expresie a a,lituri de cealaltd: ci, dimpoti-;:
este in intregime trup gi in r::=.
libertdlii persoanei, precum gi mesajul iconografiei lntbete impreunA omul intrei _
bizantine , care infdfigea zd materia nu ca pe o densitate .i F. P. Fioren za - J . D. l\ Ietz, D.:
opacd, ci in dinamica pe care i-o conferd sfinfenia, ca '.lusterium Saluti>, t. VIt,
p. i:__
i.u db u ch theologische r G r,,, t,lr, .l
frumusete a comuniunii de iubire duhovnic"ur.i. in felul t

-),ts Problem de:r Leiblidtk?tt

..
,.

acesta, ea tdlmdcegte, intr-un sens teologic qi plastic, ne- Tri bingen, 1964; Vl. paruenb.:.
grdita participare a trupului la chipul lui Dumnezeu, cdci, --:genwart in Lichle cler Tlroi..::. ',

in ultima anaIizd,, aceastd participare este, de fapt, o
preamdrire a lui Dumnezeu prin trup, cdnd acesta din
urmd este deplin personalizat, adicd exprimd subiectul
-:ib und das Heil, Meinz, tin,-
\lenschheit Jesu frir unser Cor:r-r
=,-60; C. Siegwerth, Der .\1,.::__.1
-..tdere. Studien zur Sozinl,,ri. .
Leiblichkeit als Hinweis auf tia=:
; .

uman ca persoand, ca mister de comuniune spirituald iit ":: Eioigen, Herdel, Freibwg rnl B.
 TEMEIURILE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqIEI 5PIRITUALITATII...
5I 137
. $i totugi, planul universului sensibil1'2. Creat dupd chipul lui Dum-
, este acela irezeut, omul este chemat sd participe ra viata lui Dumn
ezeu
Jtfel spus, prin intreaga sa fiintd, cdci totul este fdcut in vederea
n termenul acestei comuniuni de iubire care asumd intreaga creafie. or,
tim cd ceea nrin trupul sdu animat de spirit, omul antreneazd in mod
ntr-o pura conqtient lumea vdzutd, in aceastd comuniune in care uma-
ic), ci prin :rizarea gi indumnezeirea sunt inseparabilelo3.
l persoana Referindu-se la Adam, Cartea Facerii (2, g-r7) ni-r pre-
ruint. Acest zint6' ca fdptura cu care Dumnezeu vorbegte fafd cdtrc fald
Ienesc pa_r- si cdreia Dumnezeu ii oferd spre existenfd darurile sale. Cu
izibil unei
slavei lui Antichitatea politeistd.fie. cd dispretuia radical trupul (platonismul),
102
fie
rat, trupul -a il idolatriza (unele. patimi trupeqti'erau ridicat"'fu ii"j a"
{titudinea creqtinismului este cu totul alta. Acesta privegte iriprrt po.'rii.h
""iieyif.
t in care el ;e la insdqi realitatea, gi semnificatia intrupdrii Fiuluilui Dlmnezeu;
ia sa. rn este pentru desfrdnare, ci pentru Domnul, gi Domnul pentru,,.kupul trup,,
I Corinteni 6,rz); el trebuie sd invieze ca gi Domnui (I Corintenl 6, 14),
ului, care nadular al lui Hristos (I Corinteni o, rs1 9i temptu al Duhului el eite
pului lui :f Ant- (I Corinteni 6, 19),,omul trebuie sd preamireasce'p" Orr-',"r"r' i'
sfintenie, ,r"p"l sdu (I Corinteni 6, 20). Atitudinea severd fa;e dd trup pe
lrtdlnim la anumiti ascefi cregtini trebuie judecatd nL atdt ir-r'ptir-,,rtcare o
,rr-ro,
rteriei in- :rrncipii filosofice,'ci inbazapti""lpl"r"i ascetic: ,,noi nu suntem omoratori
je trup, ci omorAtori de patimi',.
luhovni- 103
Teologia occidentald contemporand, degi nu atat in perspectiva
at in inte- ortodoxd
: trans{igurdrii, a- pus totuqi in rumind unitatea dintre tr"p girlir"t,
subriniind
.emnificalia teologicd a. trupului. ro-uno-"itoii" wuit",
.Teorogur
:onstatd cd in zilele noastre,antropologia
Ku;t*;
apacitdtir ,is-a eliberat de dualismul gre. gide
=eparafia carteziand a omului in res igitarzs (sufletul) 9i res exte,nsa"(trupul).
ersoanei TluPul gi sufletul nu sunt pur qi simprir doui forte
alaturi de cealaltd: ci, dimpotrivd, el^e formeazd in intreg lciassen) iire existd una
cpresie a iiseparabil; omul
este in intregime trup. 9i in intre.gime suflet
ograf iel 9i ere (suflEtul gi'trupui) sunt
aabgle-impreund omul intreg' - (1rtt t rler Christus, rt"tii, isii,'p.237);
vezi
lensitate :i-F P' Fioren za - I . D . Merz, ,,Der' Mensch ars Einheit von i-eib Jnd seeie,,, in
tenia, ca !,[tlsterium Salutis, t. VII, p,: 45.1:6 (trad. fr.); B. Mei,.f"iUn.nt"lt,,,'
I. i.,
L, In felul
Mrinchen,'te62, vol. rr, p 3oiz; w. Mayer,
i'.::o'":*,'!:':^r:i'ii,"ry;lblrw,
-)'ts t'robLem der Leiblichkeit bei lean pnul ssrtre und Mairice Mirleatt-nohty,
tstic, ne- Tribingen, 1964; w. Pannenberg- wrs ist Mensch? Die anthropotogie
dir
reu, cdcl -egenwart im Lichte der Theologie, G_ottingen, 1964;K. Rahner _ A. Gorces, Der
fapt, -eib und dss Heil, Meinz, peZ; X. Rihner, .!i9 eyzigen Blieutung
e o \lenschheit Jesu frir unser Gottesverhartnis" ti srn rytriiirTtiaogir,iil, der
, p.
esta di;." :1.99:
G;,Siegwerth, Der Mensch und sein Leib, ISSZ; M. Theuntssen,
Der
ubiectu, -",dere. Studten zur soziarontlos:t_ der Gegenzuart, Berrin, 796s; B. welte,
Leiblichkeit als Hinweis auf dajHeil in Chiistus,,, in lucrarea sa
ituala ir .ies Ezuigen, Herdel, Freiburg im Br., 7965, p. gg-71.2.
Auf der spur
138 TEOLOqtE tI SPtR|TUAL|TATE TEMEIURI LE DIVINO-UN I,!

alte cuvinte, el trebuie sd se hrdneascd avdnd congtiinta cd face prezent pe Dumn

cele primite sunt de la Dumnezeu. in sensul acesta, Adam astfel,. ge, descop_e1d pe s
este chemat la un mod de viald euharistic, in care im- de fapt cd dimensiunea
pdrtdgirea din bunurile materiale trebuie sd exprime o este una sacramentala
comuniune de iubire interpersonald. Dum-ne2eu qi om. Cre;
De asemenea, Adam este pus in grddina Edenului ca sd sonal gi liber, Adam era
,,olucreze gi s-o pdzeascd" (Facerea 2,15).I se incredinleazd comuniune cu Dumnez
deci un dar pentru care el este responsabil. StdpAnirea in raport de aservire fati
creajiei nu este simpld ,,exploatate" , ci lucrare a ei, pdzire a Adam avea misiunr
ei, grijd pentru ea. congtient, toatd diversi.
Prin interzicerea de a mdnca din pomul cunogtinfei dar-sintezd (a inlelegeri
binelui gi rdului, care reprezintd, de fapt posibilitatea unei - prin crealie - a oferit-r
folosiri ambigue a creafiei, lui Adam i se cere exersarea lui Maxim Mdrturisitorul
in raportul sdu de libertate fald de naturd, gi totodatd de a laborator care sintetize;
nu lua crealia drept realitate ultimd; de a decide liber intre citor natural in toate gi
comuniunea cu Creatorul gi,,rdpirea" lucrurilor create de vocalia de a uni in el d
El, de a nu considera cd lucrurile create au in sinea lor femeie, intre pdmAntul 1
valoare mai mare decAt voinla Creatorului.
intre cele sensibile qi ce
Dumnezeu a adus apoi toate f5pturile inaintea lui
geri), intre creat gi necr
Adam, ca acesta sd le dea nume (Facerea 2,19). Adam este
Dumnezeu, Care la rAnc
,preotul" creatiei; eI ,,boteazd" fdpturile, le pune nume,
adicd le cunoagte taina gi identitatea, recunoscAndu-le Agadar, in mod inef;
destinatia. De asemene a, eI insugi este congtient de Adam trebuia sd ajun
( indumne zeir ea) d dru in
distinctia dintre el gi celelalte fdpturi, de faptul cd intre el gi
celelalte animale este o diferentd ireductibild104. Dar aceste oferind lumea lui Dun
fdpturi sunt totugi aduse la el de cdtre Dumnezeu, Care i le congtient la iubirea lui D
oferd. Adam le dd.nume, adicd le pune intr-o anumita Realizarea lui Adam i
relalie cu el insugi. in jurul sdu, Adam intAlnegte peste tot religios, care il angaja
lucrurile lui Dumnezeu. Ele sunt tot atAtea motive de a-L creatia.
Prin pdcat, ins5, Ad;
104 Vechiul Testamenf subliniind superioritatea omului fald de animal vocaliei sale. Iisus Hristc
accentueazd frontiera de netrecut dintre om gi animal. Aceasta reiese din aspecte capdt gi va descoperi astt
ca: relatia trupeascd a unui om cu un animal este pasibil5 de pedeapsa cr-
moartea (Iegirea 22, 19; Levitic 18, 23; 20, 15; Deuteronom 27, 21); a fi redus la dupd chipul lui Dumnez
starea de animal este cea mai mare pedeapsd care poate veni peste om (Daniel {
13;29); animalul care a ucis un om era omorAt cu pietre gi camea sa era m6ncaij los
Ambigua, P. G.91,130.1 D-
(Iegirea 21,, 28). A omori un om firseamnd a leza pe Dumnezeu Lrsugi, dupd a .elon Maxime le Confesseu:
Cdrui chip a fost creat omul (Facerea9,5-6). Beauchesne, 1973, p. 747.
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALETEOLOqTET tt SprRtrUALtTATil.., 139

qtiinla cd iace prezent pe Dumnezeu in congtiinfa sa-Pr.ivjndu-le

;ta, Adam astfel, s-e. d.escoper{ pe _sine ca preot al crealiei, descoperind
.care im- de fapt cd dimensiunea sau funclia fundamentald a crealiei
xprime o este una sacfamentaid, adicd de mediu al intAlnirii intre
Dumnbieu gi om. Creat dupd chipul Dumnezeului per-
rului ca sd sonal gi liber, Adam era chemat sd se realizezein raport de
:edinleazA comuniune cu Dumnezeu gi de libertate fald de natur5, nu
tapAnirea in raport de aservire fafd, de ea.
:t, pdzire a Adam avea misiunea de a uni in sine, in mod liber gi
congtient, toatd diversitatea creatiei gi de a o oferi intr-un
rnogtinlei dar-sintezd (a inlelegerii ei de cdtre el) lui Dumnezeu, Care
tatea unei - prin creatie - a oferit-o omului ca dar multiplicat. SfAntul
:rsarea lui \{axim Mdrturisitorul spune cd, omul ca un atelier sau
rdatd de a laborator care sintetizeazd. toate, fiind prin el insugi mijlo-
liber intre citor natural in toate gi pentru toate cele despdrlite, avea
r create de r:ocatia de a uni in el diviziunea ce existd intre bdrbat gi
L sinea lor
femeie, intre pdmAntul locuit gi paradis, intre pdmAnt gi cer,
intre cele sensibile gi cele inteligibile (puterile ceregti, in-
aintea lu. geri), intre creat gi necreat, ddruindu-se apoi el insugi lui
Adam este Dumnezeu, Care la rAndul Sdu Se ddruiegte omului10s.
lne nume
Agadar, in mod inefabil legat de Dumnezeu gi de lume,
scAndu-le
Adam trebuia sd ajungd la asemdnarea cu Dumnezeu
rgtient de
iindumnezeirea) ddruindu-se permanent lui Dumnezeu gi
i intre el si
Dar aceste
oferind lumea lui Dumnezeu ca rdspuns liber, matur gi
congtient la iubirea lui Dumnezeu fafd de el gi fald de lume.
u, Care i ie
r anumite Realizarea lui Adam in lume era esenjialmente un act
.e peste tc: religios, care il angaja integral, in totald solidaritate cu
five de a-L creatia.
Prin pdcat, insd, Adam a eguat in implinirea sarcinii gi
tr de antr- r-ocatiei sale. Iisus Hristos, noul Adam, o va implini pdnd la
ese din asFie-: :apdt gi va descoperi astfel toatd slava naturii umane, creatd
: pedeapsa :- dupd chipul lui Dumnezeu gi chematd la asemdnarea cu El.
.l;afiredu.;
om (Danie, +
=
sa era mAn;.:l 105
Ambigun, P. G.91,1304 D-1305 A; cf. Alain Riou, ,,Le Monde et l'Eglise
L:sugi, dup; :L
'e1on Maxime le ConJesseur", colectia Thlologie historique, 22, Paris,
Beauchesne, 1973, p. 147.
140 TEOLOqTE 5r SPTR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UN 1,{

c) Picatul - instriinare, boali, egec gi moarte

Capitolul III din Cartea Facerii relateazd, cdderea in pdcat
a primilor oameni. La indemnul garpelui (diavolului),
Adam gi Eva, prin neascultare fatd de Dumnezeu, mdnAncd
din pomul oprit, socotind cd prin acest fapt vor deveni ca Egecul lui Adam a fc
Dumnezeu (,,veti fi ca Dumnezelr" - Facerea 3,5). indatd Dumnezeu; o indumne:
dupd sdvArgirea pdcatului, ei constatd cd sunt goi. Raportul prin structura sa insagi
dintre primii oameni gi Dumnezev se schimbd in urma dupd chipul lui Dumne:
pdcatului. Dumnezeu" (cf.. Facerea
La auznea glasului lui DumnezelJ, Adam se teme gi se in om prin actul creator
ascunde pentru cd este go1 (Facerea3,10). Pdcatul produce dintre chip gi asemdna
gi un deranjament in fiinla oamenilol, ca fiinfe responsabile propunerea garpelui, a 1

infata lui Dumnezeu: Adam aruncd vina pe femeia ddruitd putea deveni ca Dumne
lui de Dumnezeu, iar femeia, pe $arpe (Facerea 3, 11-13). Dumnezeu. Acest drun
Solidari in pdcat, Adam qi Eva nu mai sunt solidari gi in moarte. Dupd exprimare
responsabilitatea fatd de el. Totugi, impreund cu garpele, ei pdcatul lui Adam a fost
suportd .pedeapsa" sau consecintele pdcatului (Facerea 3, crurile lui Dumnezeu fnri
14-1e).
nu dupd Pr*rrrru//1'06 .

Scoaterea lui Adam din rai, adicd pierderea comuniunii In pdcatul lui Adarr
plenare cu DumnezelJ, este o consecinld a pd,catului
acestuia fa!5 de Dumnez
(Facerea 3,23-24),la fel ostilitatea naturii fald de om (Fa-
de Creator, care insemn;
cerea 3,17-18) gi moartea (Facerea 3,19).
In ciuda aspectului sdu adesea simbolic Ai metaforic, iubire fatd de El; 9i in a
limbajul Bibliei acoperd un realism ontologic Ai existential a alipire exageratd fati de
cdrui profunzime au sesizat-o toli marii teologi gi oameni ai se face intr-o uitare fata
experientei duhovnicegti. valorii ei in raport cu C
Pdcatul primilor oameni nu este, de fapt, o simpld poseda prin ,,rdpire" , r
incdlcare a unei porunci divine, externe naturii umane. El transpare pr ezenta iubitr
este un,,deranjament" al acestei naturi inseqi, o dedublare In momentul pacatl
a persoanei, o dispersare a interiorit5'ii sale, o strAmbare a vointa sa de voinfa 1ui D
unitdlii ei gi un eqec in realizarea ei plenard. Cuvintele: natura umand insdgi.
,,Video meliora proboque, sed deteriora sequor" (vdd pe in fala ispitei, exam
cele bune gi le aprob, dir urmez pe cele rele) ale pdgdnului Adam se,,imparte" intre
Ovidiu sunt asemdndtoare constatdrii SfAntului Pavel: o voinfd strdind, contrar
,,...flu fac binele pe care-l aoiesc, ci rdul pe cfrre nu-l rsoiesc, pe
acela tl sdadrgesc" (Romani7,19). 106 Ambigua, P. G. 97, 1116 C
 TEMEtvRtLE DtvtNo-r/MANE ALE TEoLoqtEt Ft sptRtruAltrATl.., 141

e
rea in pecart
iavolului r
*
ru, mdnAnci
rr deveni ca Egecullui Adam a fost de a fi voit indumnezeire a, fdrd,
i, 5). indata lumnezeu; o indumnezeire ex sese sau per rem, irr timp ce,
oi. Raportu- :rin structura sa insdgi, el este relafie cu Dumnezeu (creat
ba in urrna .;:,pd chipul lui Dumnezeu). Aspiratia sa de a deveni ,,ca
lumnezeu" (cf . Facerea 3, 5) era legitimd, cdci ea era inscris5
e teme qi se n om prin actul creator al lui Dumnezeu; ea era tensiunea
tul produce ;intre chip gi asemdnare. insd drumul ales de Adam, la
esponsabiie :ropunerea garpelui, a fost fals; se baza pe minciuna cd ar
neia ddruiti :rutea deveni ca Dumnezett, altfel decAt in comuniune cu
:a 3, 1-l--13 Jumnezeu. Acest drum l-a dus pe Adam la nefericire gi
olidari gi in noarte. Dupd exprimarea SfAntului Maxim Mdrturisitorul,
u garpele, e, :icatul lui Adam a fost faptul cd acesta ,,a z)oit sd qibd lu-
i (Facerea 3 :"urile lui Dumnezeu fdrd Dumnezeu, tnainte de Dumnezeu, gi
' -:t dupd Dumnezeu'/106.
comuniuru- In pdcatul lui Adam se produce o dubld tnstrdinare a
r pdcatulu- :cestuia fald de Dumnezeu: mai intAi prin neascultarea fatd
de om (Fa-
:e CreatoL care insemna de fapt o rupere a comuniunii de
-ubire fatd de El; gi in al doilea rdnd, un atagament sau o
i metaforic aiipire exageratd fatd de lumea sensibild creatd, alipire care
existentia,;
gi oameru a- 'e face intr-o uitare fald de Creator, intr-o supraestimare a
-;alorii ei in raport cu Creatorul gi intr-o tentativd de a o
rt, o simp-i :oseda prin ,,rdpite" , iar nu prin primire ca dar, in care
ii umane. E- ranspare prezenta iubitoare a Ddruitorului.
o dedublr" In momentul pdcdtuirii, omul separd sau dezunegte
",-ointa sa de voinla lui DumnezelJ, pentru
strAmbare " care a fost creatd
.Cuvintele :atura umand insdgi.
or" (vdd pr in fala ispitei, examen al libertdtii 9i maturitdlii sale,
e pdgAnu-;, {dam se ,,imparte" intre porunca-vointd a lui Dumnezeu gi
;ului Pavo- : r'oinld strdind, contrard: aceea a garpelui, care amdgegte
u-I t,oies; :',,
6 Ambigua, P. G.91,1156 C.
142 TEOLOq|E 5t SP|R|TVALITATE TEMEIURI LE DIVINO-UMAN I

pe om, scofdndu-l din comuniunea cu Dumnezeu qi ii obiectivare care inchide p

propune reahzarea sau implinirea in sensibil1o7. de alte subiecte.
Prin neascultare - rupere a comuniunii de iubire cu Alipirea fa!5 de lucru
Dumnezeu ca Persoand - spiritul omului se intoarce cdtre derea fald de Dumnezeu
lumea sensibild, care ii pare mai important5 sau de o latriel" , care de-a lungul
valoare imediatd gi mai mare decAt Persoana. Adam caute bracd o diversitate de fc
cu preferin!5 realizarea sa nu in relalie de comuniune obiectivarea persoanei pr
iubitoare cu Altul (relajie ce il definegte natural prin creatie tur d., obiectivarea perso ar
ca persoand), ci in relajie cu altceaa. El se opregte la pom lui, prin neglijenla fafd de
intr-o uitare fatd de Dumnezeu; se opregte la obiect, uitAnd obiectivdrii - prin distrug,
Persoana, imaginAndu-gi cd lumea sensibild poate fi sursa Experienfa lui Adam r
Ea a fost oarecum ,,in aia,
implinirii sale sau suportul sdu ultim. Setea sa de inJinit, de
Care este Arborele vietii.
a deveni,,ca DumnezetJ", se opregte la lucrurile limitate ca
rile lui Dumnezeu (cdci tc
la o realitate ultimd, substituindu-le axiologic pe acestea lui
intr-o uitare fald de Dun
Dumnezeu. Adam strAmbd astfel capacitatea sa de co- pentru om transparenta
muniune, de relatie interpersonald iubitoare, intr-o relatie mai fi - in ochii lui - tota
de posesie, de acaparate gi, prin insugi acest fapt, obiec- Lnterpersonald; ea nu mai
tivant6. Cunoagterea binelui sau a fericirii este cunoagterea- intAlnire cu Dumnezeu ini
comuniune. Cunoagterea rdului este cunoagterea prin ca lipsd de iubire, ea de
instrdinare gi de separatie
107,,Rdul - spune Sf. Maxim
- este nesocotirea Autorului binefdcdtor al 8) gi apoi intre persoanelr
fXpturilor. Aceastd nesocotire, care pe de o parte a sldbit spiritul, pe de alta a
deschis larg drumul simturilor, a indepdrtat complet pe om de la cunoagterea Prin alipirea de lucrurile s
dumnezeiascd pentru a nu-i umple existenla sa decAt cu cunoagterea pd- spirituale cu Dumnezeu, i:
timagd a lucrurilor sensibile. Astfel, predAndu-se liber numai emotiilor a naturii umane, ca falsi
simturilor, dupd felul animalelor lipsite de intelegere, omul, depdrtdndu-se
de frumusetea spirituald gi dumnezeiascd, gdsegte, prin intermediul expe- nitiveloS, ca rupere a arm
rientei pdrtii exterioare qi corporale a naturii sale, o crealie (lumea) pe care ei dintre spirit gi simturi, fa:
o pune in locul lui Dumnezeu, pentru cd ea corespunde mai bine nevoilor persoanei fald de naturd
trupului sdu. Cum trupul este de aceeagi naturd cu crealia ridicatd in locul
Creatorului, omul acoperd propriul sdu trup cu iubire gi multiple ingrijiri. De
fapt, nu poti adora creatia decAt preocupAndu-te de propriul trup; dupd cum 108
,,Primul om, pentru ci a
nu poti adora pe Dumnezeu decAt purificAndu-]i sufletul prin virtuti. Predat irebuiau sdJ aducd la tinta sa, a :
robiei stricdtoare a propriului sdu trup gi captiv al iubirii de sine (grtr"ouricx), .ocotit ca Dumnezeu - urma:..
omul lasd sd se desfdgoare in e1 fdrd incetare patimile pldcerii gi ale suferintei. :oruncit sd fie socotit ca pofrl-, :
El mdnAncd astfel din pomul neascultdrii gi igi agonisegte o cunoagtere Dumnezeu, omul a amesteiat, ::
confuzd a binelui gi a rXului, produsd numai prin experienta simturilor" simturile sale gi a fost atras de ;
(.Quaest. ad Thalassium", trad. fr. in Sf. Maxime le Confesseur, Le mystDre du ;omplexd gi vdtdmdtoare, pentrr
salut.Textes traduits et pr6sent6s par Ast6rios Argyriou, Editions du Soleil Jmul a schimbat ceea ce era ^:
Levant, Namur (Belgique), 1.964, p.68; cf. qi Filocalia romdnesscd, vol. III, p. Quaest. adThqllssium, Introd. P (
11.-1.2. :i. Filocalia romhneascd, III, p. E-9
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOqTEt 5t sptRtTUALrA1il.,. 143

mnezeu 9i ii cbiectivare care inchide persoana in ea insdgi sau o separd

., le alte subiecte.
de iubire cu Alipirea fatd de lucruri, insotitd de uitarea sau inchi-
intoarce cdtre ierea fatd, de Dumnezeu ca Persoand este inceputul ,,ido-
,ntf, sau de c Iatrtel" , care de-a lungul istoriei urmagilor lui Adam im-
bracd o diversitate de forme, avAnd deseori ca rezultat
r. Adam cauti.
rLriectivarea persoanei proprii prin aservirea ei fatd de na-
e comuniune
rurd, obiectivarea p"rrour,"i apioapelui prin suboidonarea
ra1prin creafie
-ui, prin neglijenta fald de el, sau - in gradul cel mai inalt al
pregte la Por:'- :biectivdrii - prin distrugerea lui.
obiect, uitAn.j
Experienta lui Adam n-a fost o cunoagtere-comuniune.
poate fi surs; la a fost oarecum ,,in afatd" de DumrlezerT, departe de El,
;a de infinit, d; Jare este Arborele vielii. Alipirea lui Adam fald de lucru-
Lrile limitate c'" de lui Dumnezeu (cdci toate au fost create de El) s-a fdcut
cpe acestea lt:' -ntr-o uitare fa!d, de Dumnezeu. Lumea sensibild pierde
atea sa de cr- :entru om transparenta sa euharisticS, ea incete azd de a
e, intr-o reial:. nai fi - in ochii lui - totalmente un mijloc de comuniune
:st fapt, obi.e;- -:'lierpersonald; ea nu mai este mediul sacramental, adicd de
te cunoagterer- -:rtAlnire cu Dumnezesintru iubire. Dimpotrivd, prin pdcat,
roagterea pl,: :a lipsd de iubire, ea devine motiv de indepdrtare, de
-:lsfrdinare qi de separatie intre om gi Dumnezeu (Facerea 3,
: si apoi intre persoanele umane inseqi (Facerea 3,12-13).
lrin alipirea de lucrurile sensibile, insotitd de ruperea laturii
rrirituale cu DumnezelJ, in Adam se produce o ,,imboldire"
, raturii umane, ca falsd folosire a facultdlilor sale cog-
:liive108, ca rupere a armoniei gi deranjament al ierarhiei
:ntre spirit gi simturi, fapt care duce la aservirea libertdtii
:ersoanei fatd de naturf,. ,,O*r.rl - zice SfAntul Maxim -
::!,,Primul om, pentru cd a folosit rdu facultdtile sale naturale care
ru:uiau sd-l aducd li tinta sa, a ajuns sx nesocotear.i p" Creatorul sdu. El a
l:;:,jt ca Dumnezeu - urmAnd sfatul garpelui - ceea ce Dumnezeu a
r--:-:rcit sd fie socotit ca potrivnic. AscultAnd (de garpe) gi nesocotind pe
l:-ruezeu, omul a amestecat, pand la corrtuzie, facultdtile sale intelectuale gi
'':i:,r.rrile sale qi a fost atras de cunoagterea lucrurilor sensibile, cunoagtere
:::r.nlexd gi vdtdmdtoare, pentru cd ele (simturile) nasc in el patimile (...).
-i:-.-:1 a schimbat ceea ce era in el natural cu ceea ce este contra naturii".
.'.,,;:sf. ad Thnlassium, Introd. P. G. 90, 253, trad. Argvriou, trad. cit., p.65-66;
: -..;,cali(r romfrneascd, III, p. 8-9).
144 rEoLoqtE 5r SPIR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO,UMAN

dupd ce a fost creat nu s-a migcat in mod natural cdtre ambigud gi chinuitd, c

propriul sdu principiu stabil, vreau sd spun Dumnezeu, ci constatAnd neputinta rea
s-a migcat in mod voit contra naturii gi, prostegte, cdtre ceea prin lumea materiald car,
ce era sub el/10e" cAnd ii ascunde pe Dur
Iar aceastd aservire a persoanei fald de naturd duce la ultimd a acestei existe
pierderea disponibilitdtii sale totale de comuniune inter- originare a lui Adam, e
personald cu Dumnezeu qi cu semenii. Pdcatul lui Adam separalie sd nu-gi facd 1o
este tocmai inceputul existentei umane in care nu se mai spiritul 9i simlurile sai
iubegte total gi permanent. Dar pentru aceastd stare in care manent unit, alipit de Ce
a intrat Adam, acesta s-a decis in mod liber qi, conform Porunca datd de Dur
avertismentului divin, ea va afecta plenitudinea vietii per- din unul din pomi nu in
soanei, adicd vafi moartea ei (Facerea 2,17). se exerse ze liber in as
Experienla pe care Adam o face prin pdcat este una comuniune cu El. ,,Poru.
contrard vocatiei teocentrice a naturii sale. Ea este o cu- ci intdrirea lui in liber
noagtere a-teologicd (adicd nu dupd ,,Iogica" -voinfd a lui nezelJ'
t 11L,
cdci,, Dumnez,
Dumnezeu qi nici dupd logosul-raliune de a fi a naturii bine gi prin propria-i c
umane create de Dumnezeu). Realitatea sensibild este ,, av ea nevinovdjia celui
cunoscutd ca obiect in sine, nu in finalitatea ei ultimd, in cdgtigatd prin respingert
referinla sa la Dumnezeu sau ca realitate transparentd ce se nerdnit 9i nesldbit de pa:
deschide spre El. Ea nu vizeazd Persoana supremd, Care in faptele de supunere a
recapitureazd, in Ea toate sensurile lucrurilor create ca elasticitdlii contingente a
suport al lor gi ca sursd a existenlei 1or. Ea nu este expe-
rienfd sau cun_oagtere a lumii prin iubire, cunoagtere po- 110
,,Degi, in adevSt e1 (Ada:;
trivit cdreia iubirea este mijlocul gi finalitatea oricdrei iu- animal prin creafie, totugi, daca e
noagteri plenare din partea persoanei. duhovnicesc, ajungAnd acea sli,
SdvArgitd in afara comuniunii interpersonale cu Dum- dinciogilor qi sfinliloa fdrd sa ri;
n-ar fi pdcdtuit, el nu s-ar li dr
nezert, experienta lui Adam nu este conformd cu natura sa murirea, nestricdciunea; asttel I
pnevmatoford, teologicd sau teofild (iubitoare de Dum- animal ar fi devenit trup duho'.-
nezeu). Centrul vietii sale spirituale se deplaseazd, de ra 110), citat la A. Chazelle, ..\[o:
homme cr66 par Dieu", in rer-. ,
relalia cu Dgmnezeu la relatia cu fdpturile,lar aceste fdp- 1068. 9i Pdrinlii rdsdriteni se er
turi nu-i mijlocesc o relalie personald cu DumnezeLl, ci din ,,Sur f incarnation du Verbe". -(-
realitate sacramentald ele devin pentru el realitatea ,,se- le Nouveau Th6ologien, ,,Trajtt
Chrdtiennes, m. 129, p. 403J05
culard" (ca gi cAnd n-ar fi dependentd de Dumnezeu). G. Martelet zice rezumati',':
"

Pdcatul lui Adam este un act ce inaugure azd o stare naturii, ci fapt al istoriei. Ea nu
maladivd a naturii sale, in care persoana duce o existentd produs" (Victoire sLff la tr.":.
Chronique sociale, Lyon,1951. r
il1 D. Stdniloae, Teologin D,'v
loe
Ambigua, P. G. 91, 1308 C. 112 lbidem, p. 467.
 TEMEtURtLE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt st sptRtruAL[ATl,,, 148

,d natural cdtre arnbigud gi chinuitd, dornicd dupd indumnezeire gi

n Dumnezert, cr :onstatdnd neputinlarealizdrii ei prin mijloace proprii sau
stegte, cdtre ceea :rin lumea materiald care-l fasctneazd gi il inrobegte atunci
:and ii ascunde pe Dumrlezeu, sensul ei ultim. Forma
enaturd duce ia ;-timd a acestei existente ambigue, contrard vocafiei
rmuniune intel- :iiginare a lui Adam, este moartea. Pentru ca moartea-
icatul lui Adar, =eparatie sd nu-gi facd loc intre trupul gi sufletul sdu, intre
n care nu se ma- s:iritul gi simfurile sale, Adam trebuia sd rdmAnd per-
rastd stare in ca:e :anent unit, alipit de Cel Nemuritor, de Dumnezeu11o.
iber qi, conforr Porunca datd de Dumnezeu lui Adam de a nu mdnca
ldinea vietii pe:- ::n unul din pomi nu insemna decAt un prilej ca Adam sd
rl se exerseze llber in ascultarea fald de Dumnezeu, in
n pdcat este u:-, :lnuniune cu El. ,,Porunca nu urmdrea aservirea omului,
lle. Ea este o cu- :- intdrirea lui in libertate gi in comuniunea cu Dum-
*,a7s1a"111',
;ica"-voinld a 1iu- cdci ,,Dumnezeu voia ca omul sd se intdreascd in
deafianatur-- ::ne prin propria-i conlucraret'L12. Adam, la inceput,
gi
:a sensibild este ,,avea nevinovdlia celui ce nu a gustat pdcatul, dar nu cea
rtea ei ultimA, in :dgtigatd prin respingerea ispitelor. Era o fiinld cu spiritul
:ansparenfd ce se r'er\rr\\1\.,r'es\i{s\\\e.1as\rmt\,{a.rr{s$rr\p.rrtr.exe.rctanea.
l supremd., Care in faptele de supunere a trupului qi a lumii, de actualizare a
urilor create ca elasticitdtii contingente a lumii. Trupul lui nu era robit legii
:a nu este expe-
. cunoagtere po- tto ,,O"Ut in adevdt, el (Adam) era pdm6nt prin trupul sdu gi purta un trup
atea oricdrei cu- animal prin creafie, totugi, dacd el n-ar fi pdcdtuit, ar fi fost kansformat in trup
duhovnicesc, ajungAnd acea stare de nestricdciune care este fdg5duitd cre-
dinciogilor qi sfinjilor, fdrd sd fi trecut prin proba morlii... Agadat, dacd Adam
:sonale cu Dum- n-ar fi pdcdtuit, el nu s-ar fi dezbrdcat de trupul sdu, ci ar fi imbrdcat ne-
rmd cu natura sa murirea, nestricdciunea; astfel muritorul ar fi fost absorbit de viajd, trupul
ritoare de Dum- animal ar fi devenit trup duhovnicesc" - zice Fericitul Augustin (P.L. 44, L09-
110), citat la A. Chazelle, ,,Mortalit6 ou immortalit6 corporelle du premier
leplaseazd de la homme cr66 par Dieu", in rev. Nouoelle Reaue Th1ologique, LXXXIX (1967), p.
e, iar aceste fdp- 1068. $i Pdrinfii rdsdriteni se exprimd la fel: cf. Sf. Atanasie al Alexandriei,
)umnezeu, ci din ,,Sur l'incarnation du Verbe", Sources Chrdtiennes, nr.1,99, p.277-281; Symeon
le Nouveau Th6ologien, ,,Trait6s th6ologiques et 6thiques", tome ll, Sources
e1 realitatea ,,se-
Chritiennes, nr. 129, p. 403-405.
lumnezeu). G. Martelet zice rezurnativ: ,,Moartea ca moarte nu este in om necesitate a
rgureazd o stare naturii, ci fapt al istoriei. Ea nu este ceva esenfial gi innXscut, ci intdmplat gi
produs" (Victoire sur la mort. El1ments d'nntlvopologie chr/tienne, Ed. de la
duce o existenta Chronique sociale, Lyon,1962, p. 110; cf. A. Chazelle, art. cit., p.1068).
111
D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 413.
112 lbidem, p. 467.
146 TEOLOqTE 5r SP|RITUALITATE TEMEIURILE DIVINO-UNII

automate a pdcatului, dar nu avea nici forta intdritd prin Nu trebuie insd si:
deprinderea de a rdmAne imun fatd de astfel ds s141s//113. trupul cu simturile sa
Pentru a nu gusta din pomul oprit, Adam trebuia sd se folosire falsd a libertati
exerseze ca fiintd asceticd, ce subordoneazd natura gi activi- natura materialS. .Spo
tatea simfurilo4, comuniunii spirituale interpersonale. apleacd spre lucrurile
Dupd SfAntul Maxim Mdrturisitorul, interdictia de a crurile prin intermediu
mAnca din pomul cunogtintei binelui gi rdului rhu tem- faptul de a cunoagte ir,
porard gi pedagogicd. Era necesar ca Adam sd "ru se intdreascd (senzatia) : acestea sun
in cunoagterea prin har, ajungAnd la o maturitate spirituald atunci rdul? De buna st
care i-ar fi permis sd abordeze lumea creatd, fdrd ca aceasta zentarea noastrd, care F
sd-l separe de Dumnezeu: ,,Creafia vizibild - zice Sfdntul reprezentdrilor, daci s
Maxim - este numitd pomul cunogtintei binelui gi rdului, cdci reaua folosire a ideilor
ea comportd, pe de o parte, principii spirituale care hrdnesc lucrurilor" - constati ac
spiritul, iar pe de altd pafte, elementele naturale care in-
gulta simlurile in vreme ce vatdmd spiritul. Contemplatd
duhovniceqte, ea este pomul cunogtlnlei binelui; consi-
deratd sub aspectul sdu material, pomul cunogtintei rdului. Iar intrucAt pdcatul
Ea devine intr-adevdr un maestru care invald patimile gi pdcatului, sdrdcesc pers
conduce la uitarea de Dumnezeu pe aceia care nu au cu ea ei cu Dumnezeu gi cu
decAt raporturi trupegti (sensibile). Pentru aceasta, Dum- umane, ele sunt iration;
nezeu a interzis omului creatia vizibild, gi a amAnat pentru
mai tdrziu aceastd bucurie, '.ana omul ar fi dobAndit cu- 11s
A doua sutd de capete de::.
noagterea Creatorului sdu, obtinAnd nemurirea prin comu- 116
lbidem,82; cf . gi A trein ::.
niunea cu lumea nevdzutd cu ajutorul harului dumne- . ,117.,,Le^gea naturii pedepse::
toloslre, in aceeagi mlsura ir :
zeresc, gi ar fi atins starea de indumnezeire, stare divind posedi puterea intreaga a naft
care nu permite nici pasivitate, nici schimbabilitate. Dum- prin aceasta pedepsili'- - Sf \f i
Pdcatul rdmdne ceva strdin ::
nezeu vedea drept: omu_l ar fi putut apoi, cu ingdduinla lui Pseudo-Dionisie, EccI. Hier. 3:
Dumnezeu, sd contemple fdpturile saje fdrd vdldmare gi sd Liturghie cosmique, Paris, l94l :
dobAndeascd in locul lor o cunoagtere gi o inlelegere
118
Despre irationalitatea pi
Desdahrgirea nonstrd tn Hrista: , _

asemdndtoare cu cele ale lui Dumnezeu; cdci datoritd in- 7980, p. 403-406. Autorul rern
dumnezeirii spiritului sdu gi mutatiei simlurilor sale, omul traziceri (...). Pe de o parte, pat
nu ar mai fi fost atunci un simplu om, ci un dumnezeLt" egocentricd, pe de alta, este c i:
purtat incoace gi incolo fara -,'o
(adicd omul implinit in Dumneieu, in asemdnare cu Dum- alta, se alege cu nimicul" i;. -
rrezelJ, n.n.),tn. (L'Action, vol. II, Alcan, 1936. r
nous de sensible et d'affecfir n e
113
) la satisfaction des besoirs rl
Ibidem, p.410.
114 elles-m6mes travaill6es par ir
Quaest. ad Thal., Introd., cf. Argyriou, trad. cit., p. 69; cf. gi Fitocalia risque paradoxal des passic:*.
romhneascd, vol. III, p. 12. vouloir infiniment le fini".
 TEMETURTLE DrvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt st sptRtruAltrATu.., 147

intdritd prin Nu trebuie insd sd se creadd cd lumea sensibild sau

g g141g//113. trupul cu simturile sale au fost rele. Rdul rczidd intr-o
trebuia sd se folosire falsd a libert5fii, intr-o inrobire a spiritului fafd de
tura gi activi- natura materiald. ,,SpirituI - zice SfAntul Maxim - cdnd se
:sonale. apleaci spre lucrurile vdzute cunoaqte dupd naturd lu-
erdiclia de a crurile prin intermediul simlirii; nici spiritul nu e rdu, nici
era una tem- faptul de a cunoagte lucrurile dupd natur6, nici simtirea
se intdreascd (senzatta): acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu. Ce este
ate spirituald atunci rdul? De bund seamd cd patima ce afecteazd. repre-
ird ca aceasta zentarea noastrd, care poate totuqi sd nu existe in folosirea
.zrce SfAntul reprezentdrilor, dacd spiritul vegheazd" 115.,,Pd.catul este
5i rdului, cdcr reaua folosire a ideilor, cdreia ii urmeazd reaua folosire a
: care hrdnesc lucrurilor" - constatd acelagi Sf6.ntul Pdrintetr6.
urale care in-
Contemplatd *
inelui; consi-
rgtintei riului. Iar lntrucAt pdcatul gi patimile, ca stare de repetare a
ja patimile 9i pdcatului, sdrdcesc persoana umand117 sldbind comuniunea
re nu au cu ea ei cu Dumnezeu gi cu semenii, sfAgiind unitatea naturii
uceasta, Dum- umane, ele sunt irationalell8. Irationalitatea lor se vede toc-
mAnat pentru
dobAndit cu- 175
116
A doua sutd de capete despre dragoste, 15.
ea prin comu- lbidem,82; cf. gi A treia sutd de capete despre dragoste,3-4.
, ,117.,,Legea naturii pedepsegte pe.c9i ce cautd sd o dezmierde printr-o rea
:ului dumne- folosire, in aceeagi mdsurx in care ei incearcd sd trdiascd contra ei: ei nu mai
r, stare divina posedd puterea.intrg?.ga
l.nglurii, ci se afld imputinati in integritatea lor,9i
prin aceasta pedepsiti" - Sf. Maxim Mdrturisitoiul', Ambigua, p."G.97,1-164 C.
bilitate. Dum- Pacatul rdmAne ceva strdin naturii care este ,,o aptitudine Dentru bine,, -
ingdduinfa lui Pseud_o-Dionisie, Eccl..Hie1. p;P. G.4, col. 141 O; if. U. IJrs'von Balthasar,
xil\ilrcrrne lrsa Liturgkie cosmique, Paris, 1947 , p . 99-1QQ .
118
Despre iraliorralitatea patimilor, vezi pr. prof. Dr. Dumitru stdniloae,
i o inlelegere ^
DesAuar$trea noastrd in Hristos (ll). Despre patimi, in rev. ,,Mitropolia olteniei,,,
ici datoritd in- 1980, p. 403-406. Autorul remarcd fiptul cd ,patima'este u'n nod
de con-
ilor sale, omul lrazicei (...). P" de o parte, patima est-e un produs al vointei de suveranitate
egocentricd, pe de alta, este o forti care-l transformd pe om in starea de obiect
m dumne zev" purtat incoace gi incolo fdrd voia lui. pe de o parte,-ea cautd in{initul, pe
inare cu Dum- de
alege cu nimicu_l' (p.404),_gi apoi citeazd.la subsot p" *.Blbndel
i]li,::
(L'Action, vol. II, Alcan, 19?49,p.192), care se exprimd astfel:
,,be qu,il y a en
nous de sensible et d'affectif n est pas comme chbz l'animal, bon par l,instinct
) la satisfaction des besoins finis et passagers. Nos en6rgies spoirtan6es sont
e1les-m6mes travaill6es par un appetlt dYin{initude a'8r: p&t proc6der
le
risq|9 paradoxal des passions inJaliables et de cette raison irraisonable de
r-ouloir infiniment le fini".
148 TEOLOqtE 5t SPIR|TUALITATE TEMEIURILE DIVINO,UMANl

mai in faptul cd ele nu promoveazd,, ci vatdmd comuniunea ramenii cinstesc cauza i

interpersonald sau iubirea ca ddruire de sine dezinteresatd. aieargd ei ingigi, fdra s
Cdci raliunea ultimd a raliunii este iubirea. in acest sens, skicdciunii) lor. Unitatea
patimile nu sunt o simpld chestiune privatd, ci, ca gi :ucdfi gi oamenii, ca fiare
virtulile, ele au gi un aspect sau o repercusiune sociald, co- :aturd. in adevdr, cauta
munitard (sau urmdri asupra naturii fald de care pdcdtosul .J.urerea, impins de iubirei
se poartd in chip ,,pdtimag"). Patimile sunt, de fap^t, ra-
:orme multiple gi nenum
porturi strAmbe intre persoane sau fald de naturd. in e1e
este implicatd o stare maladivd a spiritului gi ele exprimd o =:ricdciune. Astfel, daca
existenld chinuitd, in care persoana face mai mult iau mai roi ingine (qrl"autio), nag
s-ava deqartd, orgoliul, ar
pufin experienla aliendrii.
Experienla pe care Adam o face prin pdcat inaugureaza ianta, ostentalia, cruzt
un mod de cunoagtere gi de vietuire ambiguu gi precar, pe :-oritdfii, infumurarea, d
r,--lcurIz
care SfAntul Maxim il descrie scolAnd in evidentd para- persiflarea, risip
doxul dramatic al pldcerii gi al durerii, dimpreund cu rami- Jarogenia, traiul molatic
ficaliile lor in viala omului sau in raporturile dintre persoa- :eala, obscenitatea gi orice
nele umane. insd, dacd egoismul e
;e nascd mAnia, invidia, r
,,1...f Cu cAt omul se purta mai mult spre lucrurile
sensibile, numai prin simturi, cu atAt il coplegea negtiinta :1ului, bdrfeala, cdrteal
(necunoagterea de Dumnezeu); cu cdt el era mai inrobit de ;iunea, invinuirea nedre
neqtiinla lui DumnezelL cu atAt cduta mai mult pldcerea din larea, neglijenla, descuraj
lucrurile materiale cunoscute prin simturi; cu cAt se indopa leala, melancolia, ciuda,
mai mult de aceastd pldcere, cu atAt se aprindea in el :roduce lipsa de pldcere.
iubirea egoistd de sine (grl,ooticr) ce rezultd din aceasta; cu Iar amestecul durere-1
cAt cultiva mai mult iubirea egoistd de sine, cu atAt nds- :iutatea, face sd se nasc;
cocea mijloace multiple pentru a obtine pldcerea, rod gi :refdcdtoria, linguqirea, s

scop al iubirii egoiste de sine. Dar cum pldcerea dispare a;est amestec"11e.
odatd cu mijloacele care o produc qi experientei pldcerii il Toate aceste patimi s
srmeazd totdeauna durerea (intristarea), omul se indrepta :uesc sunt - potrivit credi
cu atAt mai indArjit spre pldcere, cu cAt el incerca sd evite :rotopdrintilor, a cdror n
durerea. Prin aceastd tacticd, el credea cd poate sd separe r:nenesc. Pdcatul este ma
una de cealaltd gi sd pdstreze pentru sine numai pldcbrea o lipsd de iubire. Pacai
'i*:nane, o existentd chinu.
legatd de iubirea egoistd de sine qi lipsitd de orice durere
Dar aceasta era cu neputintd. Se pare cd in patima sa, omu -rtreaga istorie'u .rr*,
uita cd pldcerea nu poate niciodatd sd existe fdrd durere..
::e Thll., Inlrod., F
Astfel, o imensd qi nenumdratd multime de patimi ndvdli in Quaest. ad
:r-57; Quaest. ad ThaI. Q. 55, sccr
viaja oamenilor. Viata 1or a devenit deplorabild. Cici : 9-11.
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOq|Et 5t SptRtTUALrAlrr.., 149

comunlunea oamenii cinstesc calrza insdgi a nimicirii existentei lor gi

ezinteresatd. aleargd ei ingigi, fdrd sd gtie, dupd pricina coruptiei
n acest sens, (stricdciunii) lor. Unitatea naturii umane se sfAgie in mii de
atd,, ci, ca qi bucdli gi oamenii, ca fiarele sdlbatice, devoreazd propria lor
e sociald, co- naturd. In adevdr, cdutAnd sd oblind pldcerea gi sd evite
re pdcdtosul durerea, impins de iubirea egoistd de sine, omul ndscocegte
, de faqt, ra- forme multiple gi nenumdrate de patimi producdtoare de
Laturi. In ele stricdciune. Astfel, dacd prin pldcere cultivdm iubirea de
lle exprimd o noi ingine (rprl,cxudcr), nagtem ldcomia pAntecelui, mAndria,
nult sau mai slava degartd, orgoliul, arghirofilia, zgdrcenia, tirania, aro-
ganta, ostentatia, cruzimea, furia, sentimentul supe-
inaugureazd
rioritdtii, infumurarea, dispreful fatd de altii, injuria, bat-
gi precar, pe
jocura, persiflarea, risipa, desfrAnarea, frivolitatea, ldu-
idenld para- ddrogenia, traiul molatic, insulta, jignirea, limbutia, flecd-
rund cu rami-
reala, obscenitatea gi orice viciu de acest fel.
lintre persoa-
insd, dacd egoismul este lovit de durere, acesta face sd
se nascd mdnia, invidia, ura, duqmdnia, tinerea de minte a
rre lucrurile
rdului, bdrfeala, cArteala, intriga, dezndde jdea, amdrd-
rgea negtiinta
ciunea, invinuirea nedreaptd a providenlei divine, nepd-
rai inrobit de
sarea, neglijenla, descuraj area, indispozitia, lagitatea, vdicd-
t pldcerea din
reala, melancolia, ciuda, gelozia qi toate celelalte pe care le
cdt se indopa
produce lipsa de pldcere.
rrindea in el
Iar amestecul durere-pldcere, care produce rea-vointa gi
in aceasta; cu
rdutatea, face sd se nascd in noi ipocrizia, irorria, viclenia,
, cu atAt nds-
prefdcdtoria, lingugirea, servilitatea gi celelalte ndscute din
lcerea, rod gi
acest u*"t1gg//119.
:erea dispare
rlei pldcerii ii Toate aceste patimi sau deformdri ale spiritului ome-
rl se indrepta nesc sunt - potrivit credinlei noastre - urmdrile pdcatului
:erca sd evite protopdrintilor, a cdror naturd a mogtenit-o intregul neam
ate sd separe omenesc. Pdcatul este mai intdi de toate o boald a sufletului
gi o lipsd de iubire. Pdcatul este o stare maladivd a naturii
rnai pldcerea
orice durere. umane/ o existentd chinuitd gi sdrdcitd a persoanei ca spirit.
lima sa, omul Intreaga istorie a urmaqilor lui Adam nu este numai o
fdrd durere...
11e
timi ndvdli in Quaest. ad Thal., Introd., P. G.
66-67; Quaest ttd Thll. Q. 55, scol. 4;
rrabild. Cdci p.9-11.
150 TEOLOqtE 5t SPIR|TUAL|TATE TEMEIURI LE DIVINO-UMAN E

imensd broderie de aspirafii 9i infdptuiri nobile legate de ;dciune prin neascultare, I

chipul lui Dumnezeu in om, ci gi un dramatic hayig ae ea, tot astfel in Hristos ea ;
patimi, de deformdri gi zvdrcoliri, care desfigureazd chipul ntr-adevdr ascultdtoare lt
lui Dumnezeu din om gi tulburd umanitatea in intregimea ".-argit pdcat" (cf. I Petru 2.
ei, constituind un obstacol in calearcalizdrii fundamentale Aga cum observi ter
a acesteia: asemdnarea cu Dumnezeu. lacatul lui Adam rdmAn
Dupd cdderea protopdrintilor in pdcat, chipul lui :ndivid; el este transmisil
Dumnezeu persistd totugi in om (Facerea 5, L gi 3;9,5) (cf .
rulpabilitatea sa: neamul r

E. Jacob, Th4ologie de I'Ancien Testament, ed. cit., p.135), dar el lentru cd el provine in i
este intunecat, deformat, desfigurat, intr-un cuvAnt: bolnarr,
rersoan6 umand rdmAne
Natura coruptd prin pdcat nu mai corespunde cu ceea ce ea sale; ea nu ,,impdrtase
trebuie sd fie cu adevdrat, adicd, aga cum o voiegte Dum- .imildt'121'; chiar in starea
nezeu Care a creat-o. De aceea, eliberarea din pdcat
care este aspectul esenlian
echivaleazd cu vindecarea naturii umane, punerea ei in
Pacatul n-a fdcut decAt sa
stare de sdndtate, capabild sd reflecte in ea asemdnarea cu
aceastd libertate122.
Dumnezeu.
Referindu-se la faptul cd pdcatul a afectat insdqi Dar, desigur, limita ce,
ontologia umand, adicd el nu are un simplu aspect juridic rnoartea. Ea apare ca o col
in raport cu DumnezelL SfAntul Chiril al Alexandriei (t444) 13) sau a unei stdri opuse
subliniazd cd neamul omenesc a mogtenit de la Adam nu a naturii umane.
atAt vina pentru pdcatul pe care-l sdvdrgise acesta personal, Rdsdritul cregtin nu \'(
ci natura lui Adam, care prin pdcat a devenit bolnavd: catos pur gi simplu o ma
,,Adam a fost creat pentru nestricdciune gi pentru viafd; ci mai degrabd o iconomi
in paradis el avea o viafd sfAntd: mintea sa era in intregime tie fdrd de sfdrgit" - se sp
gi continuu consacratd contempldrii lui Dumnezelr, trupui mdntare, iar SfAntul Gri;
sdu era in sigurantd gi linigte, fdrd ca el sd arate nici o pld- nzic6. a survenit,,pentru t
cere rea/ cdci tumultul pornirilor stupide nu exista in el. Dar
cAnd el a cd,zut in pdcdtuire gi a alunecat in stricdciune (co- 120
ln Rom. P.G. 74, 789 AB; t
ruptie), atunci pldcerile qi necurdlia au invadat natura tru- :-tzantine, Paris, Cerf, 1969, p. 7-:"
121
Tfig 6.v' ADdp ruopoBcroecog
pului gi a apdrut aceastd lege de sdlbdticie care este in md- 14, col. 784 C.
dularele noastre (cf. Romani7,5). Natura a cdzut deci bol- lnLe Christ dans la th1ologit !-'
nqvd de pdcat prin neascultarea unuia (cf. Romani 5,1,9), lui Adam mai mult ca stricdcru
R.omanides, Td ttporaroptrot eu
adicd a lui Adam. Astfel, multimea a fost constituitd pdcd- ; la doctrine des PDres de l'Eglise. P;
toasd; nu cd ea ar fi impdrtdgit gregeala lui Adam - ea (mul- :hez Cyrille d'Alexandrie et The
timea) nu exista incd -, ci pentru cd ea impdrtdgea natura lui ""961,157-161; Idem, Initiatiot; ; ."
l-98 (Le pechd originel); S. Lvonnet
cdzutd sub legea pXcatului (cf. Romani 7,23;8,2). Deci, I9>5, p. 436456 9i in Rechercla : .;: :
dupd cum in Adam natura omului cdzuse bolnavd de stri- 123
Cua, 38 despre Teofanie, P.C
 TEME|UR|LE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqrEr 5r sptRtruALtrATn,,, 181

e legate de cdciune prin neascultare, fiindcd aga au pdtruns patimile in

ic hdfig de ea, tot astfel in Hristos ea a recdpdtat sdndtatea: ea a devenit
:azd chipul intr-adevdr ascultdtoare lui Dumnezel:- gi Tatdlui gi nu a sd-
intregimea vArgit pdcaf" (cf. I Petru2,22; Isaia 53,9)120.
rLdamentale Aga cum observd teologul ortodox J. Meyendorff ,
pdcatul lui Adam rdmAne un act culpabil sdvdrgit de un
chipul lui individ; el este transmisibil in consecintele sale, dar nu in
i3;9,5) (cf . culpabilitatea sa: neamul omenesc posedd o naturd coruptd
,. 135), dar el pentru cd el provine in intregime din Adam, dar fiecare
int: bolnav. persoand umand rdmdne totalmente responsabild de actele
u ceea ce ea sale; ea nu ,,impdrtigegte" gregeala lui Adam, ea o
riegte Dum- ,,imitd"121; chiar in starea cdzutd., ea pdstreazd,Iibertatea sa,
r din pdcat care este aspectul esenlial al chipului lui Dumnezeu in om.
lnerea ei in Pdcatul n-a fdcut decAt sd intunece acest chip gi sd limiteze
mdnarea cu aceastd libertate122.
Dar, desigur, limita cea mai rigidd a acestei libertdti este
lctat insdgi moartea. Ea apare ca o consecinld a pdcatului (cf. Romani 6,
;pect juridic 23) sau a unei stdri opuse configurajiei teocentrice gi teofile
ndriei (1444) a naturii umane.
la Adam nu
Rdsdritul cregtin nu vede in moartea fizicd, a omului pd-
sta personal,
cdtos pur gi simplu o manifestare a mAniei lui Dumnezeu,
rlnavd:
ci mai degrabd o iconomie a Lui: ,,pentru ca rdutatea sd nu
pentru viala;
fie fdrd de sfArgit" - se spune intr-o rugdciune de la inmor-
in intregime
mdntare, iar SfAntul Grigorie de Nazianz zice cd moartea
rezeLL, trupul'
ftzicd, a survenit,,pentru ca pdcatul sd nu fie nemurl1sy"l23.
te nici o pia-
ista in el. Dar
120ln Rom. P.G. 74, 789 AB; cf.
icdciune (co- J. Meyendorff, Le Christ furns la th1ologie
:uzantine, Paris, Cerf, 1969, p. \54.
lt natura tru- 121
Tig 6v' A6dp ncx,paBaoer,lg yey6vocpev ptpt'ltor - Sf. Chiril, InRom.P.G.
:e este in mdL- i4, col. 784 C.
12 Le Christ dans la th1ologie byzantine, p. 155. Despre mogtenirea pdcatului
Dut deci bo1-
-ui Adam mai mult ca stricdciune a naturii decAt ca vinX, a se vedea gi j.
omani 5,19 t
Romanides, To nponarcprc6v dpdpnTlta, Atena, 1957;1. N. D. Kelly, Initiation
stituitd pdca- ; ia doctrine des Pires de I'Eglise, Paris,1968, p.359-364; J. Meyendorff , ,,Etrova,
:hez Cyrille d'Alexandrie et Th6odoret" , in Studia Pqtristica 4, TIJ 79, Berlin,
arn - ea (muii-
',967,157-161; Idem, Initiqtion d Ia th4ologie byzantine, Paris, Cerf, 1975, p.192-
5ea natura 1u- ;98 (Le pechd originel); S. Lyonnet, articolele despre acest subiect in Biblica, 36,
3;8,2). Decr -955, p. 436-456 giinRechercLres des sciences religieuses,44,1956,p.63-84.
1a Cua. 38 despre Teofnnie,
rlnavd de stn- P.G.36,324.
 159 TEOLOq|E 5l SP|RTTUAL|TATE TEMEIURI LE DIVINO-VMANI

_
in acelagi sens se exprimd gi Nichita Stetha 1r1ltz+ gi Ni- fundamental infrAnt gi nr
colae Cabasilal25. rar sfantul Maxim Mdrturisitorui pre- transparentd in ea slava lu
cizeazd: ,,Legeamorfii s-a inrdddcinat cu inlerepciune adan. al Cdrui chip fusese ea zj
in trupul nostru, limitand astfel aceastd dorhla furioasd gi adicd de a fi repusd in s:
dereglatd a spiritului pentru lucrurile materiale'126. AItfel comuniunii cu Dumneze
spus/ prin moartea fizicd este privatd de obiect o actiune plenar la iubirea vegnici.
pervertitd, care cautd impliniiea omului in alipire i Referindu-se la neces
geratd de materie, in timp ce el se definegte mii intai"ru- de SfAntul Grigorie de Nr.ss;
toate ca spirit, ca libertate fatd de naturd. Moartea aratd cd ,,bolnnad, natura noastri ,-

Dumnez& nu voia sd se eteinizeze o stare maladivd qi co- ridicatd; moartd, sd fie inr'i;t.t
ruptd, precard qi chinuitd pe pdmAnt. pe de altd parte, insd, era neaoie sd o recdpdtdm. I"
nimic nu este mai contrar omului, ca fiinld creati dupd dugi tn lumind; captit,i, tt:
chipul lui Dumnezelr Cel Nemuritol decAt moartea. niutor; sclaai, un eliberator'
Cdci omul este deplin gi cu adevdrat om atunci cdnd Aceastd mdntuire se re
este viu in integralitatea sa: suflet gi trup impreund. Aceasta Dumnezeu, devenit om, p
a fost
{9rin!1 originard a Creatorului. De iceea, dupd ex- C. Iisus Hristos - Res,
presia SfAntul Irineu, ,,slarsa lui Dumnezeu este omul rirnnz.
,,Taina supremd a unttlii
.Al.r"g:*?, prin cdderea liberd consimtitd, din brafele
.intimitdlii om. Iar taina supremd n I
sfintei rreimi gi a plenitudinii vietii pe care o
oferea numai comuniunea cu Dumnezeu, natura umand Dumnezeu (...). In Hristos,
moqtenitd din Adam se afld intr-o existenld ambigud sau rindu-i, tgi recunoaqte clipti
paradoxald: inrduritd de dorinla vietii vegnice gi i iubirii Creat dupd chipul lui
permanente gi depline, pe de o parte, gi de eroziunea intr-un mod special cre,
suferinfei gi a coruptibilitdtii, p" de alttparte. Deodatd gosului lui Dumnezeu. Fi
atrasd in mod multiplu gi complex de chemirea funciard de deosebit Arhetipul omr-
a deveni asemenea cu Dumnezeu gi sfdgiatd de patimi gi acestuia gi,,rdddcina sa t1,
contradictii, umanitatea, care sfargegte in brafele morjii ca in teologia rdsdritean;
intr-o stare ultimd a ei, rdmane pururea cu un ideal creat dupd chipul lui Hri:
Noul Testament - toate at
12aEl afirmd cd moartea trupului, urmand mortii sufletului, adicx incetdrii E1 (cf. Coloseni 1.,1,6; Ioar
adevdratei sale activitdti, comuniunea cu Dumnezeu ,,a venit datoritd
bundtdlii lui Dumnezeu: Dumnezeu voia sd evite ca, dupa moartea
sufletului, rdul sd nu fie vegnic ai sd nu fie EI insugi lezat in sdldiluirea sa in
128
Gr6goire de Nysse, ,,Car'
\'laignan, coll. Les Pires dmt:
noi" - Nicetas stethatos, ,,Le Paradis spirituel", 21",in sources Chr\tiennes, nr. l2eNicolae Berdiaev Le Sai:',-,.'::
.',:
8, Paris, 1943, p.50-52. ".

125
130
Cf. Sf. Chiril al Alexandner
Vita in Christo, P.G. 1S0, 513 C.
B. Dupd SfAntul Chiril, Dumnez.
Quaest' ad rhal. 61, p.G. 90, 629 B; cf. H. rJrs von Baltasar, Liturgie
126
mdsurd preventivd pentru ori-e
cosmique, Paris, 1947, p. 136.
nagte libertatea omului. Ci. P:
127
Ada. Heer. IY, 20,7.
doctorat in teologie), Bucureltr. 1
 TEMETURTLE DIVINO-UMANE ALE TEOLOq|Et 5t sptRtruALtTATil,,. 153

ratul124 $i Ni- fundamental infrdnt gi nu mai era capabild sd facd deplin

:isitorul pre- transparentd in ea slava lui Dumnezeu Cel vegnic viu, dupa
pciune adAnc al Cdrui chip fusese ea ziditd. Ea are nevoie de mantuiie,
Lfi furioasd gi adicd de a fi repusd in starea de sdndtate prin refacerea
alet,126. Altfel comuniunii cu Dumnezeu, izvorul vielii, gi de a participa
ect o acfiune plenar la iubirea vegnicd.
alipirea exa- Referindu-se la necesitatea mdntuirii naturii umane,
mai intAi de sfantul Grigorie de Nyssa a descris-o in cuvinte ca acestea:
artea aratd cd ,,bolnapd, natura noastrd cerea sd fie uindecatd; cdzutd, sd fie
aladivd gi co- ridicatd; moartd, sd fie inaiatd. Noi pierdusem posesiunea bine[ui,
tA parte, insd, era neaoie sd o recdpdtdm. Inchigi in fntuneric, era neuoie sd
fim
L crdtd dupd dugi in lumind; captiai, agteptam un salaator; prizoneri, un
rartea. utor ; sclaai, un eliberasott428 .
aj
r atunci cdnd Aceastd mdntuire se realizeazdprinlisus Hristos, Fiur rui
eund. Aceasta Dumnezeu, devenit om, pentru viata lumii (cf. Ioan 9,1,6).
eea, dupd ex-
C. Iisus Hristos - Restaurarea gi desivArqirea omului
mLtl oiu,t127.
d, din bralele ,,Taina supremd a umanitdtii este naqterea lui Dumnezeu tn
.efii pe care o om. Iar taina supremd a dumnezeirii esfe nagterea omului in
Dumnezeu (.,,). In Hristos, Dumnezeu ia chip uman, iar omul,la
Latura umani
ambigud sau rkndu-i, tqi recunoaqte chipul sdullL2e.
ice gi a iubirii Creat dupd chipul lui Dumnezeu Cel treimic, omul este
1e eroziunea intr-un mod special creat dupd chipul Fiului sau al Lo-
rrte. Deodatd gosului lui Dumnezeu. Fiul este suportul creatiei gi in mod
ea funciard de
deosebit Arhetipul omului,,,temelia indesiructibild,, a
i de patimi 9i acestuia gi,,rdddcina sa de neschiln!41'l130.
rtele mortii ca In teologia rdsdriteand se afirmd adesea cd Adam a fost
r cu un ideal :1"u1{"pe chipul lui Hristos Care avea sd vind, cdci - dupd
Noul Testament - toate au fost create in El, prin El gi pentru
El (cf. Coloseni '1.,1.6; Ioan L, 3). ln Flristos, bmul desioperd
LIui, adicd incetdrii
,,a venit datorita
l, dupd moartea Gr6goire de Nysse, ,,Cat6chese de la foi", 15, trad. franc. Anette
128

n sdldqluirea Sa in Maignan, coll. Les Pires dans la foi, Descl6e de Brouwer, paris, 197g, p. B3-54.
ws Chrdtiennes, w 12e
Nicolae Berdiaev, Le Sens de la Crdation, Paris, 1976, p. 40 gi 109.
130
Cf. Sf. Chiril al Alexandriei , Thesaurus, Lib., V Aisert. 15, p.G. 75,296 A,
B. Dupd sfantul Chiril, Dumnezeu a pus pe Hristos fundament al lumii ca o
r' Baltasar, Liturg.; mdsurd.preventivd pentru orice eventualitate sau risc pe care l-ar fi putut
nagte libertatea omului. Cf. Pr. C. Galeriu, lertfd gi Riscumpdrare
lteza ae
doctorat in teologie), Bucuregti, 1973, p.91.
154 TEOLOqTE 5r SPTRTTUALTTATE TEMEIURILE DIVINO-VMAN E

modelul sdu, suportul ultim al configuraliei sale ontologice restaurarea omului in stare
gi linta ce trebuie s-o atingd. ,,1ntr-adevdr, pentru Omul-cel sdvdrgegte deodatd gi desa
nou a fost alcdtuitd la inceput natura omului. Pentru el au lui deplind, stare la care nt
fost create mintea gi dorinfa. Noi am primit gAndirea ca se ,,Mai presus de curba
cunoagtem pe Hristos; dorinfa, ca sd alergdm cdtre El; me- Evdokimov - Dumnezeu s
moria, pentru a-L purta. El era modelul tuturor fdpturilor.
Cdci nu intAiul (Adam) este modelul cel nou, ci Noul Adam
132
Teologul S. Bulgakov (Le 'l;
este modelul cel dintai/131. Filialia divind pe care omul o are
.rarea lui Dumnezeu s-a imp
prin har se bazeazd mai ales pe faptul cd omul este creat u9u.L* a fost hotdrAt5 din ve;n
dupd chipul Fiului. implinit pentru umanitatea cazui
de toate un mijloc de mAntuire ;i j
Dupd Noul Testament, Hristos este chipul Tatdlui ne- plenitudinea semnificaliei sale c

vdzut, primul nescut inainte de toate fdpturile (cf. Coloseni epuizeazd,in aceasta. S. Bulgakor- :

1,,15; II Corinteni4,4). El este,,al doilea om, ceresc" (cf. I spune cX Fiul lui Dumnezeu !a
noastrX mAntuire". Cuvinteie ,,pe
Corintenils,47),,,Fiul Omului cobordt din cer" (cf. Ioan 3, :umpdrarea, iar ,,pentru noi oame;r
13). Dacd Intruparea Fiului a fost totalmente sau numai laltd referindu-se la Intrupare 1c:. ;
partial conditionatd de cXderea lui Adam in pdcat este o in sensul acesta trebuie intel
pentru ca omul sd poatd der-er:
taind ce nu poate fi ldmuritd printr-un respuns uni1atera1132. Atanasie, P.G.25,1928; Sf. Grigor
Oricum, faptul IntrupSrii Fiului nu se reduce numai la Nyssa, P.G.45,65 D); ele devin un
parea este mai mult decdt ,,rep
desdvArgirea-indumnezeirea omu:
131 Nicolae Cabasila, Vita in Christo,6;P.G.150, 680 A. condilie care face ca intruparea
132
Este greu de rdspuns prin da sau nu la intrebarea: dacd n-ar fi pdcdtuit cumpdrdtor, de restaurare a natu
Adam, s-ar fi intrupat Logosul? Incd din vremea patristicd nu existd un consens Dumnezeu (a se vedea in aceasti
p_erfegl irr aceastX privinfd. Cf. art. ,,Incamation", in Dictionnaire de Thlologie cation", in lucrarea sa A I'imnge ei -
Catholique, t. VII, 2e partie, col. 1445-1539, mai ales col. 1495-1506. Paris, 1967, p. 95-108).
De remarcat faptul cd Sf. tr4axim Mdrturisitorul, fdrd sd formuleze o teorie Un alt teolog ortodox, Pirint
de tip scolastic cu privire la intrupare, afirmd, comentAnd textul I Petru 1, 19- urmdtoarea interpretare aJirmatie
20 (care vorbegtd de,spre Hrisios ca de Mielul injunghiat inainte de r-ederea tainei lui Hristos: ,,Fira p
intemeierea lumii), cd Intruparea era scopul pentru cari: ari fost create toate o cruce gi o inviere misticd, in ser
lucrurile, cdci ,,unirea marginitului cu nemarginitul, a celui cuprins cu cel primeascd in ele pe Dumnezeu n
necuprins, a finitului cu inlinitul, a Creatorufui cu creatia, a sfabilitdtii cu activitdlile gi de atributele lor imr
migcarea, a fost gAnditd gi hotdr6td mai jnainte de a fi vehcurile" (Quaist. ad dumnezeiascd (indumnezeireal"
Thalqs.,60, P. G:90, 62i AC). Iar in altd parte, el scrie: ,,Taina'iirtrupdrii explicare la Quaest. ad Thslus. 60i.
CuvAntului contine in sine tot intelesul enigmelor gi simbolurilor Scripturii,
In acest caz, taina,,mielului il'q
toatd semnificafia creaturilor vizibile 9i intJigtbil".-c;f;;.""ougt" misterui
crucii 9i al moimAntului cunoagte raiiunea fll,oyog r""i;;i;;;;;r cine este 7,19-20) ne impiedicd sd exalta:r
iniliat in semnificatia ascunsd a Invierii iunoigte scopul pentru care ca motiv al Intrupdrii), cdci toati
Dumnezeu a creat toate la inceput" (Cent. Gnost.,66;P. G. 90; 1108 AB). libere a lui Dumnezeu. Socotim r
Aga cum observd H. Urs voh Balthasar, dupd Sf. Maxim, legea lui'Hristos primd filantropia divind, care aie
este - in pofidacaracterului sdu istoric - o lege cosmologicd. L5gea intrupdrii figurafia crucii de vreme ce gdrrJe
se modeleazd dupd legea naturii sau, mai -degraba, adeasta din urmd'este chiar sd ,,incruciEeze" voinfa ,h . --
elaboratd in sfatul divin in vederea celeilaltel Lumea este destinatd. orin este pur gi simplu prefigurarea ur'
natura sa, sd fie oferitd lui Dumnezeu si pentru aceasta mAntuirea lui Ffri'stos degrabd expresia iubirii lui Dunr:,
are forma morfii ca fertfd; dar aceastd destinatie a fost datd lumii in vederea din libertatea omului: acest om crr
tainei lui Hristos (vezi Liturgie cosmique, p.21.d-21I). nu este un moment tranzitoriu" r-t r
 TEMEIURTLE D|VINO,UMANE ALE TEOLOq|Et tt splRtTUALlTATil.,, 155

sale ontologice restaurarea omului in starea de dinaintea cdderii, ci in ea se

entru Omul cel sdvArgegte deodatd gi desdvArgirea omului, indumnezeirea
ri. Pentru el au lui deplind, stare la care nu ajunsese Adam.
gAndirea ca sd ,,Mai presus de curba posibild a cdderii - scrie Paul
m cdtre El; me- Evdokimov - Dumnezeu sculpta chipul omenesc privind in
uror fdpturilor.
, ci Noul Adam 132
Teologul S. Bulgakov (Le Verbe incarn6, Aubier, Paris, 1943) afirmd cd
care omul o are lui Dumnezeu_ s-a implinit in toatd semnificatia gi amploarea sa,
.rarea
rmul este creat aga cum a fost hotdrAtd din vegnicie in sfatul lui Dumnezeu; tofugi, ea s-a
implinit pentru umanitatea cd.zul6. In urma cdderii, ea a devenit mai inainte
de toate-un mijloc de-mAntuire gi de rdscumpdrare, dar gi-a mentinut totodatd
pul Tatdlui ne- plenitudinea semnificafiei sale dincolo d-e rXscumpXrare, cdci ea nu se
ile (cf. Coloseru epuizeazd. in aceasta. S. Bulgakov invocd gi faptul cd in Crezul de la Niceea se
spune cd Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat ,,pentru noi oamenii gi pentru a
rr, ceresc" (cf.l noastrd mAntuire". Cuvintele ,pentru a noastrd mAntuire" desemneazd rds-
cer" (cf. Ioan 3, ;umpdrarea, iar ,,pentru noi oamenii" desemnea zd tndumnezeirea; gi una gi cea-
rnte sau numai laltd referindu-se la Intrupare (cf. P. Evdokimov, L'Orthodoxie, p.62).
in pdcat este o in sensul acesta trebuie intelese cuvintele: ,,Dumnezeu^S-a'fdcut om,
pentru ca omul sd poatd dev6ni dumnezeu" 1Sf. trlneu, i.C. Z, 1120; Si.
rLs unilaterall32. Atanasie, P.G.25,1928; Sf. Grigorie de Nazianz, P.G.37,465;Sf. Grigorie de
duce numai la Nyssa, P.G. 45, 65 D); ele devin un laitmotiv al traditiei ortodoxe. AdiA intru-
parea este mai mult decAt ,,reparatea" gregelii iui Adam; ea realizeazd
des5vArgirea-indumne?eirea omului asumAnd condifia umand dupd cddere,
condilie care _face ca intruparea sd comporte esenlialmente un aspect rds-
dacd n-ar fi pdcdtuit cumpdrdtol, de restaurare a naturii umane in vederea unirii sale lotale cu
nu existd un consen-< Dumn.ezeu (a se vedea in aceastd privin!5 V. Lossky, ,,R6demption et D6ifi-
f'onnaire de Th6olog; cation", in lucrarea sa AI'image et dia ressimblance debieu, Aubilq, Montaigne,
-1506. Paris, 1967, p. 95-108).
ia formuleze o teorie Un alt teolog ortodox, Pdrintele Dumitru Stdniloae, a incercat sX dea
I textul I Petru 1, 19- urmdtoarea interpretare afirmatiei Sf. Maxim, dupd care totul a fost creat in
-,-ederea tainei lui Hristos:
unghiat inainte de ,,Fdrd, pdcat - scrie Pdrintele - ar fi fost o intrupare,
l au tost create toa:e c cruce gi o inviere misticd, in sensul cd fdpturile create ca atare trebuiau sd
ceiui cuprins cu ce- primeascd in ele pe Dumnezeu mai deplin^(intruparea), sd se odihneascd de
afia, a stabilitd;ii .-; activitdtile gi de atributele lor (moartea) qi sd invieze la o activitate exclusiv
eacurile" (Quaest. ; Cumnezeiasgd (indumnezeirea)" (,,Filocalia romdneascd", vol. III, p. 328,
ie: ,,Taina Intrupar:: erplicare la Quaest. ad Thalas. 60).
nbolurilor Scriptun:- In acest caz, taina,,mielului injunghiat de la intemeierea lumii" (cf. I pelru
ce cunoagte misten 7,79-20) ne impiedicd sd exaltdm acea ,,felix culpa" (adicd gregeala lui Adam
rurilor, iar cine es:e ca motiv al Intrupdrii), cdci toatd iconomia mAntuirii este rezultatul iubirii
scopul pentru ca:" ibere a lui Dumnezeu. socotim cd mielul injunghiat de la facerea lumii ex-
;.90,1108 AB).
dm, legea lui Hristc: rrimd filantropia divind, care are in ea insdgi starea de jertfd-ddruire sau con-
tl.g.urafia crucii de vreme ce gAndegte sd creeze o ,,altd libertate", care ar putea
;ici. Legea Intrupar ;hiar sd ,,incrucigeze"
:easta din urmd e'::: -vointa divind (sd se opund ei). ,,Mielul injunghiit,, nu
este destinat5, pr: este pur gi simplu prefigurarea unui eveniment care trebuie sd aibd l6c, ci mai
nAntuirea lui Hrist.- {:qqua expresia iubirii lui Dumnezeu gata pentru orice risc care ar putea veni
laid lumii in vedere; f,rr libertatea omului: acest om creat de iubirea dumnezeiascd, a cdr-ei chenozd
iu este un moment tranzitoriu, ci o stare interioard a ei: abisul slavei Sale.
156 TEOLOqTE ST 5P|RITr/ALTTATE TEMEIT/RILE DIVINO-UMANE,

inlelepciunea Sa umanitatea cereascd qi vegnicd a lui Celdlalt a stat odinioari

llristoS'/133. Muntele Horeb. L-a intAlni
in sensul acesta, aspiralia chipului dupd Arhetip, adicd perindu-gi fala cu manti;
a omului dupd Dumnezeul cu chip uman, se manifestd in pegterd (cf. III Regi 19, 11-1
cdutarea sau dorul dupd Fala lui Dumnezeu gi ea tra- Pe Tabor se dezleaga .

verseazd ca un fir rogu intreg Vechiul Testament. ,,Aratd-mi bului, cAnd Moise gi Ilie r-,
fala Ta" - este cererea arzdtoare a lui Moise care, printr-un Matei 17,3), cu Dumnezer
dor ontologic, voia sd vadd fata sau chipul gi slava lui omului, luAnd fafd de om
Dumnezeu (cf. Iegirea 33,18-20). acelei odihne existentiale
Psalmii exprimd, de asemenea, tensiunea chipului spre regdsit Arhetipul 1or, Petru
Prototip; persoana umand. cautd cu ardoare Tu-u1. sdu
dumnezeiesc: ,,Cdstatr pe Domnul gi vd intdriti; cdutali .fim aici..." (Matei 17,4).Eri
nei omului in slava lui Dun
pururea fafa Lui" (cf. Psalm 104 (105) ,4;23 (24),6). ,,!ie a zis
inima mea: pe Domnul aoi cdutq, Te-n cdutat fala mea; fala Tn, $i chipul uman al lui
Doamne, ooi cduta" (Psalm 26 (27),13). pentru a satisface vegnic asr
Rdspunsul acestei cdutdri este dat in Hristos. Noul Tes- se definegte fundamental c;
tament prezintd acest fapt, cAnd Filip dd glas aceleiagi Fqtd" (cf. II Corinteni 3, 181
dorinte filiale: ,,Dlamne, aratd-ne noud pe Tatdl gi ne aa fi de turisi qi povesti vegnic tair
ajuns" (Ioan 14, B). Iar Iisus rdspunde: ,,De affita areme sunt torul nostru - zice SfAntul r

cu aoi gi nu M-ai cunoscr.tt, FilipeT Cel ce M-a adzut pe Mine a itfuirea ca expresie a chipuhi t
adzut pe Tatdl, qi cum zici tu: Aratd-ne pe Tatdl?" (Ioan14,9). Invdtdtura biblico-p atri
Cuvintele lui Iisus inseamnd cd numai in El este datd posi- dupd chipul lui Dumneze
bilitatea de a vedea pe Tatdl, cdci El este chipul lui Dum- d espre Transfigurare con-sti
nezeu Cel nevdzut (cf . Coloseni 1,, L5), exprimat acum, iconografiei ortodoxe gi a s
pentru noi, in trdsdturi umane.
nezeu devine om pentru
In timpul Schimbdrii la fald pe Muntele Taborului (cf.
Matei 17,1-9), Apostolii Petru, Iacob gi Ioan auvdzut slava fundamentul de nestrimut;
lui Dumnezert, dar nu ca Moise, care a putut vedea numai pentru a evidentia valoart
,,spatele" lui Dumnezu (cf. Iegirea33,23), ci aceastd slavd sfArgit gi pasiunea fdra hot;
li s-a ardtat prin ,,fafa care strdlucea ca soarele" (cf. Matei 17, pe care a creat-o dupa chi
2), cdci in Hristos, Dumnezeu avea acum chip uman. presus de inlelegere (pcxvrx,
CAnd Dumnezeu-Omul igi aratd slava SJpe Tabor, sunt El (Dumnezeu) a devenit cr
prezenti acolo Moise qi Ilie. Pe Muntele Sinai, primul v5- fiJbea" , zice SfAntul Maxin
zuse odinioard pe Dumnezeunumai ,,dinspate" gi a trebuit Fiului lui Dumnezeu.
sd se ascundd intr-o scobiturd de stAncd (cf. Iegirea33,22).
134
De hom. opificio, 5; P.G. -1^1, 11,
tzz l'Qyfl1sflsxie, p. 62. 135
Ambigua, P.G. 91, 1048 C.
 TEMEtURtLE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt sptRtruAltrATl,,, 187
5t

vegnicA a lui Celdlalt a stat odinioard inainte a f alei Domnului pe

Muntele Horeb. L-a intalnit intr-o adiere lind de vant, aco-
Arhetip, adicd perindu-gi faja cu mantia gi ascunzandu-se gi el intr-o
;e manifestd in peqterd (cf. III Regi 19, 11-13).
lzeu gi ea tra- Pe Tabor se dezleagd insd taina Sinaiului gi a Hore-
nent. ,,Aratd-mi bului, cdnd Moise gi Ilie vorbesc cu Dumnezeu-omur (cf.
care, printr-un Matei 17,3), cu Dumnezeu Care Se revelase acum depiln
,u1 gi slava lui
omului, luand fajd de om. in ambianla Transfigu rdrii, a
acelei odihne existentiale fericite, in care ,,chipurile,, au
a chipului spre regdsit Arhetipul lor, Petru a zis: ,,Doamne, bine iste noud sd
are Tu-ul sdu
ntdrifi; cdutali .fim aici,,." (Matei 17,4). Era fericirea comuniunii gi a odih-
nei omului in slava lui Dumnezeu.
11),6). ,,!ie a zis
fia mea; $i chipul uman al lui Dumnezeu va rdmAne vegnic,
fafa Ta, pentru a satisface vegnic aspiralia ontologicd a omului, care
stos. Noul Tes- se definegte fundamental ca relalie cu Celdlalt, ca ,,fafd cdtre
glas aceleiagi Fnfd" (cf. II Corinteni 3, 18). $i toate acestea, pentru a mdr-
'tdl gi ne aa fi de Lurisi gi povesti vegnic taina iubirii nesfargite, cdci ,,Crea-
ft6ta z:reme sun! lorul nostru - zice sfantul Grigorie de Nyssa - ne-a ddruit
xdzut pe Mine n ttbirea ca expresie a chipului nostru de om/t134.
l?" (Ioan1.4,9). Invdldtura biblico-patristicd despre om ca fiintd creatd
este datd posi- ,Cupd chipul lui Dumnezel,., despre intruparea Fiului gi
ripul lui Dum- cespre Transfigurare constituie baza gi structura teologicd a
<primat acum. iconografiei ortodoxe gi a spiritualitdtii legate de ea. Dum-
nezeu devine om pentru a Se revela complet ca fiind
: Taborului (cf.
au vdzut slar-a
:undamentul de nestrdmutat qi izvorul nesfargit al iubirii gi
pentru a evidentia valoarea infinitd a omului, dorui ne-
rt vedea numai
ci aceastd slar-i. sfargit gi pasiunea fdrd hotar a lui Dumnezeu pentru fiinla
;" (cf. Matei 1, "
pe care a creat-o dupd chipul Sdu. ,,prin iubirea Sa mai
lp uman. presus de inlelegere (pcxvrrog 6poq) gi nesfargitd pentru om,
l pe Tabor, sunt El (Dumnezeu) a devenit cu adevdrat gi prin naturd ceea ce
nai, primul vA- Lt)bea" , zice SfAntul Maxim135, referindu-se la intru-parea
,ate" gi a trebui: Fiului lui Dumnezev.
. Iegirea 33,22,;
l3aDehom. opificio,5; P.G. 44,137
D.
115
Ambigua, P.G. 91, 1048 C.
158 TEOLOqIE St SP|R|TVALITATE TEMEIURILE DIVINO-UlvtA\

a) in Hristos, natura umani este restaurati in dimen- pogori

de ,,chenozd" , de
siunea sa pnevmatofori gi de adopliune filiali divini lui Adam, degi Fiul sini
,,Dumnezeu S-a fdcut purtdtor de trup, pentru ca omul sd totugi crearea-zdmislire a
poatd deaeni purtdtor de Duhult/136. ptezenta activd a Sfintei
,,$i botezkndu-Se lisus... glas din ceruri a zis: Acesta este Noul Adam este in relati
Fiul Meu Cel iubit intru Care am bineaoit" (Matei g,17). ldndu-se astfel pregnar
Din punct de vedere cregtin, antropologia gi hristologia filialS a naturii omenegt,
sunt inseparabile. Omul este o fiinld teocentricd gi 1gi Gavriil descoperd Fecic
gdsegte mdsura, explicalia qi prototipul sdu in Hristos. treimice, cdnd zice: ,,D!.t
Mdsura omului este Dumnezeu-Omrzl. Noul Adam (Iisus puterea Celui Preainalt te ;'
Hristos) luminea zd taina creerii primului Adam, cdci Se an nagte din tine, Fitil i;
Hristos este restaurarea gi desdvArgirea omului. Ca Logos gi 35). Asumatd de Fiul, nat
Fiu al lui Dumnezelr, fusese de la inceput in mod deosebit divind, prin adopliune {c
Arhetipul gi temelia acestuia. Primul Adam era rezultatul turd este numai Logosu
unei hotdrari qi al unei lucrdri treimice. Prin suflarea de face prin Duhul SfAnt, in
viatd pe care Adam o primegte de la Dumnezeu in mo- 2. in timpul botezuir
mentul credrii sale, omul este constituit gi se definegte ca umanului in dimensiune,
tijnle pnevmatoford, capabil5 de relalia cea mai intimd adicd punerea ei in totala
(duhovniceasce), hberd 9i congtientd cu Dumnezeu. Filiatia mai evidetttd: ,,Iar bote-nr
sa divind prin adoptiune era iealizatd prin harul sfantuiui iatd cerurile s-au deschi,
Duh, cdci Duhul SfAnt este suflarea lui Dumnezeu care se pogorhndu-Se c.a un porun;
comunicd omului, pentru a-l antrena pe acesta in viala gi cerurt care a zts: Acestn es
comuniunea intimd a sfintei rreimi. Aceastd viziune an- bineaoit" (intru Care Nlr
tropologi cd, bazatd pe SfAnta Scripturd, este familiard, dupd 76-17).
cum am vdzut mai sus (cup. II,B, b), mai ales teologiei creg- In apele Iordanului,
tine rdsdritene. prin glasul Tatdlui contir
L. La intruparea Fiului lui DumnezeLT,se vede cd inome- adoptatd in Fiul. Aceasi
nirea Acestuia este, oarecum, o re-creare a omului. Trupul fum-egte, cea in care El is
lui Hristos nu mai este luat din ,,!dr6nd", totugi din configuratiei teocentrice
,,materie" vie existentd pe pdmAnt, aleasd gi preg5titd in de Dumnezeu.
mod deosebit de Dumn ezeu; trupul lui Hristos se zd- Dar umanitatea lui i:
mislegte din Fecioara Maria. (Al doilea Adam se nagte din prezenta SfAntului Duh, t

Fecioara Maria, intr-un mod similar cu nagterea fecioarei-

Eva din primul Adam, feciorelnic). Natura primului Adam 137Textul original spune: er i
a fost pldsmuitd in intimitatea sfintei rreimi, afratdin stare sibile ambele traduceri, degi a di
(en qui j'ai mis toute mon arr'*--
136
Turnhont, 1974; ,,an welchern rc
Sf. Atanasie al Alexan driei, De Incarnatione Verbi, 8; p.G.26, 996. muljumirea) - Die Bibel, trad. \\
 TEMEIURILE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqIEI 5PIRITUALITATII...
5I 159

rati in dimen- de ,,chenozd", de pogorAre spre lumea creatd. in re_crearea

filiali divini lui Adam, degi,Fiul.singur-este Cel Care se intrup eazd,
ntru ca omul sd totugi crearea-zdmislire a umanitdfii sale se sdvargegie prin
?:"r?\Il activd a Sfintei Treimi. De la insdgi zdmislire iSu,
Noul Adam este in relatie cu Tatdl gi cu ounu sfdnt, reve-
zis: Acesta este
tet3,17). landu-se astfel pr"g'Jrrt. dimensfu^"3 pnevmatoiord gi
a gi hristologia filiald a naturii omeneg.ti in raport cu Dumn ezeu. irrg"r,ll
rcentricd 9i iqi Gavriil descoperd Fecioarei iceastd taind, a conluJrerii
idu in Hristos. treimice, cAnd zi3e:-,,Duhul Sfhnt Se aa pogort peste tine gi
.l Adam (Iisus puterea celui Preatnalt te aa umbri: pentru acelea gi'sfilntul
caie
ui Adam, cdci se aa nagte din tine, Fiul lui Dumn'ezeu se aa chema" (Luca 1,
lui. Ca Logos gi 35). Asumatd de Fiul, natura umand participd
9i ea la filiatia
r mod deosebit divind, prin adop,tiune (cdci Fiu al lui Dumneleu dupd ria-
1 era rezultatul t-urd este numai Logosul). Aceastd infiere a umanu^lui se
rin suflarea de face prin Duhul SfAnt, in prezenfa Tatdlui.
nnezeu in mo- 2. rn timpul botezului lui Iisus in Iordan, restaurarea
se definegte ca umanului in dimensiunea sa pnevmatoford gi filiald divind,
:ea mai intima adicd punerea ei in totald comuniune cu Dumnezeu, este gi
nnezeu. Filiatia mrai evidentd,: ,,Iar botezdndu-se lisus, tndatd ce a iegit din apd,
harul SfAntului :etd cerurile s-au deschis qi a adzut Duhul lui iumnezeu
mnezeu care se :ogorhndu-se ca un porumbel qi aenind peste EI. gi iatd, glas din
:esta in viala sr :eruri care a zis: Acesta este Fiul Meu'CeI iubit tntru e,arc am
std viziune an,- :ine-u_oit" (lntru Care Mi-am pus afecliunea)rsz (Matei 3,
familiard, dupi i6-17).
:s teologiei cres- In apele Iordanului, umanitatea lui Hristos primegte
p'rin glasul Tatdlui confirmarea filialiei sale divine, ea este
rvede cd inom*. adoptatd in Fiul. Aceastd umanitate este cea care il mul-
omului. Trupu- lumegte, cea in care El igi gdsegte pldcerea. Ea corespunde
rd", totugi dil ;onfigurafiei teocentrice &iginare a naturii umane create
[ 9i pregdtita i: de Dumnezeu.
Hristos se zA- Dar umanitatea lui Hristos Cer botezateste invelitd de
am Se nagte d,i: :rezetrta sfantului Duh, care se aratd intr-o formd vizibird.
lterea fecioarel-
primului Adar original spune: ev eri66rq
_6 ou (in quo
mihi complacui). Sunt po-
ri, aflatd in sta:t
-. -,lt]lb*,,"l
'::ile ambele traduceri, degi a doua este mai frecventd in arte limbi moderne
;n gui j'ai mis toute mon affection, Le Nouaequ Testament, trad. L. Segond,
lunrhont, 1974; ,,an welchem ich Wohlgefallen habe,, ."r"
t; P.G.26,996. :ultumirea) - Die Bibel, trad. M. Luther,ierlin, 196g). 1i" "* pldcerea,
160 TEOLOqIE 5r SPTRTTUALTTATE TEMEIURILE DIVINO-UMANE,

Teofania de la Iordan este in acelagi timp o revelare a Legdtura intre filiatia

naturii umane deplin autentice: pnevmatoford, congtientd adoptiune) gi dimensiunea
de filialia sa dumnezeiascd gi vetuind in intimitatea Sfintei acestuia este exprimatA in
Treimi. insugi numele de Hristos
3. Un alt moment in care Tatdl dd mdrturie despre Lyon, implicd lucrarea int
adoptiunea filiald a umanitdfii lui Iisus Hristos este acela al asumate de Dumnezeu-Cr
Schimbdrii la Fald (Transfigurdrii). Pe Tabor, umanitatea lui zice SfAntul Irineu - a der-r
Hristos este total transparentd slavei dumnezeiegti, um- numele Sdu de Hristos, ci
plAndu-se gi ea de s1av5. deodatd pe Cel Ce dd unge
De data aceasta, SfAntul Duh Se aratd ca ,,lJn nor lumi- gerea insdgi; or, Tatdl este (
nos"138, din care vocea Tatdlui exprimd acordul gi Ce e uns in Duhul SfAnt, Ca
conlucrarea Sa privind felul cum trebuie sd fie umanitatea Duhul Sfdnt este prezr
asumatd, restabilitd gi implinitd in Fiul: plind de slava care-i Dumnezeu-Fiul mai deplin
vine de la Dumnezeire. El spune: ,,Acesta este Fiul Meu Cel cddere, El este prezent in g
iubit, tn Care am bineaoit; pe Acesta ascultafi-L" (Matei 17, 5). datoritX faptului cd umanit
Cu alte cuvinte, Acesta este norma gi mdsura omului; spre lui Dumnezeu-CuvAntul, I
starea umanitdtii Lui transfigurate qi preasldvite trebuie sd hul SfAnt.
tindem noi. Agadar, aceastd deplir
Vorbind despre adopliunea filiald a umanitdfii lui Hristos se datoreazd ururit
Hristos ca restabilire a adopliunii filiale din care a cdzut CuvAntului. ,,Dar prin fapt
revenirea prezentei Duhulu
Adam prin robia pdcatului, Sfdntul Maxim Mdrturisitorul
care a fost Duhul de la ince
spune cd ea este nagterea-botez in Duhul SfAnt: ,,Logosul
nat restabilirea subiectului
fdcdtor al naturii umane, voind sd elibere ze pe om gi sd-l
Prin tntruparea Fiului, ,,D
readucd la fericita destinafie (soartd) dumnezeiascd, S-a
lrul Sdu de acliune qi de ira
fdcut (ginetai) cu adevdrat ca om iegit din oameni, S-a Dumnezeu, in fiinfa uma
ndscut (gennetai) pentru oameni trupegte, dar fdrd. de pdcat,
descoperd acum ca avAnd
gi a fost botezat, supunAndu-Se in locul nostru nagterii in
tentiald cu Duhul $ff,n1//r-:.
Duhul in vederea adoptiunii noastre filiale, El, Care este
Restabilirea omului ir
Dumnezeu prin esentd gi Fiul lui Dumnezeu prin na- pnevmatoford este, de f;
t1Jtd,t139.
",cetdtean" al impdrdtiei-cc
SfAntului Duh. Ardtarea F
138
Teofan Kerameus (Hom. 50 la Schimbarea la Fafd, P. G.120, col. 1037-1040)
spune cd norul care umbrea pe Domnul pe Tabor era Duhul sfant, ca gi norul
tezului umanitdtii asumate
i1-car9 S-a_indlfat Dgmnul la cer (Fapte 1,9) qi pe care va reveni la judecatd
(Matei 24, 30); cf. D. Stdnilo ae, Teologia Dogmatici Ortodoxd, vol. III, Bucuregti, 140
Ada. Haer.III, 1,8,3.
1978, p. 414, nola233. 141
D. Stdniloae, Duhul Sfhnt h R
13e
Ambigua, P.G.91,1348 AB. 142
ldem, TeologiaDogmaticn Ori:
 TEMETURTLE D|V|NO-UMANE ALE TEOLOq|Et 5t sptRtTVALtTATil,.. 161

- Legdtura intre filialia dumnezeiascd a omului (prin

revelare a
con$tientd adoptiune) gi dimensiunea pnevmaticd sau pnevmatoford a
rtea Sfintei acestuia este exprimatd in Persoana Fiului intrupat, prin
insugi numele de Hristos, care, dupd SfAntul Iiineu de
:ie despre Lyon, implicd lucrarea intregii Treimi asupra umanitdlii
ste acela al asumate de Dumnezeu-CuvAntul. ,,Fiul lui Dumnezert -
mitatea lui zice Sfdntul Irineu - a devenit Fiul Omului, cum o indicd
liegti, um- numele Sdu de Hristos, cdci Hristos (Unsul) presupune
deodatd pe Cel Ce dd ungerea, Fiul Care o primegte 91 un-
r nor lumi- gerea insd$i; or, Tatdl este Cel Ce dd ungerea, Fiul este Cel
cordul qi Ce e uns in Duhul SfAnt, Care este ungerea"l'4l.
lmanitatea Duhul SfAnt este prezent in umanitatea asumatd de
;lava care-i Dumnezeu-Fiul mai deplin decdt in Adam, chiar inainte de
tul Meu Cei cddere, El este prezent in grad suprem, maxim; gi aceasta
tatei L7, 5). datoritd faptului cd umanitatea lui Hristos este umanitatea
nului; spre lui Dumnezeu-CuvAntul, legat fiinlial de Dumnezeu-Du-
hul SfAnt.
: trebuie sd
Agadar, aceastd deplind prezenld a Duhului in Iisus
Hristos se datoreazd,snirii Duhului ca Ipostas cu Ipostasul
Lnitdfii lui CuvAntului. ,,Dar prin faptul acesta, s-a ocazionat lotodatd
ue a cd,zut revenirea prezenfei Duhului in centrul subiectului uman, in
turisitoru,l care a fost Duhul de Ia inceput, gi, prin aceasta, s-a ocazio-
: ,,Logosuii
nat restabilirea subiectului uman in starea cea dupd fife"1.41..
:om gi sa-l Frin intruparea Fiului, ,,Duhul SfAnt $i-a fdcut icum cen-
eiascd, S-a trul sdu de actiune gi de iradiere, impreund cu Cuvantul lui
lmeni, S-a Dumnezeu, in fiinla umand" (...). Iar ,,spiritul uman se
:d de pdcat Cescoperd acum ca avAnd cea mai mare cbnformitate po-
naqterii in tential5 cu Duhul Sfe:ntt'"142.
, Care este Restabilirea omului in starea de adoptiune filiald gi
u prin na- pnevmatoford este, de fapt, repunerea lui in stare de
-
cetdlean" al impdrdfiei-comuniune a Tatdlui, a Fiului gi a
sidntului Duh. Ardtarea Preasfintei rreimi in timpul 6o-
col. 1037-1i:'=- :ezului umanitdtii asumate de Fiul relevd un fapt esential al
int, ca 9i noru
eni la judzuai
. III, Bucures:" 1$ Adr.t. Hner.III, L8,3.
111
D. Stdniloae, Duhul Sfhnt in Reaelalie gi in Bisericd, p.23.
:t ldem, Teologia Dogmaticd Ortodord, vol. I, p. 45.
162 TEOLOqtE 5t SPTR|TUALTTATE TEMEIURI LE DIVINO-UMANE

antropologiei teologice cregtine, gi anume: comuniunea ve Sine, ascultdtor fdckndu-1,

omului cu Dumnezeu-Tieime este vocatia sa fundamentald. .rLrce" (Filipeni 2,5-8). ,,P
Dar, in intimitatea ,,impdrd.tiei" rurr'u iubirii Preafintei freacd de la Mine paharul nc'
Treimi se intrd prin nagterea in Duhul SfAnt, Care, pe te- trecum aoiegti Tu" (Mater?6
melia pusd de Dumnezeu-Tatdl in Dumnezeu-Fiul,lucreazd, Prin unirea vointei 5
infierea naturii omenegti. nezeiascd a Persoanelor
Acest fapt il spune Hristos insugi cAnd explicd lui ascultarea filiald a omului
Nicodim cd in Impdrdtia lui Dumnezeu nu poate intra primul Adam a eguat, Hris
decAt omul pnevmatofor (cf. Ioan 3, 5). Cdci Duhul Sfdnt L. Dupd Botezul in Iord
este Acela Care face pe om capabil sd simtd liber gi se descoperd ca fiind cen
congtient relatia sa cu Dumnezeu ca relatie filiald (cf. Ro- atentie al Sfintei Treimi, \r
mani 8,1,5-1,6r. El deschide naturu o*"ri"uscd spre viata pttstiu ca sd fie ispitit de cntr
divind nesfArgitd, ajutAndu-o sd asume biologicul qi pJi- 7-2: ,,Iisus, plin de Duhul S.t.
hologicul sdu intr-o dimensiune mai inaltd, duliovniceascd, lus de Duhul tn pustiu tintp
la nivelul cdreia se transcende pe sine insugi in vederea ,liaaolul").
comuniunii cu Dumnezeu, gi sd se descopere esentialmente in timpul ispitirii in pt
ca fiintd iubitoare atAt in raportul sdu cu Creatorui, cAt gi in Ctorului, Hristos le opune
rapor/ul sdu cu semenii gi du lumea. Ca purtdtor de Duhul lui DumnezelJ.
SfAnt, atunci cAnd relatia cu Acesta devine constitutivd Problema mdncdrii, a r
existenfei sale, fiinla urnand experiazd realmente libertatea pune gi Noului Adam. Du1
sa fatd de necesitatea naturald (cf. II Corinteni5,17), se a fldmAnzit, dar hrana ma'
desc6perd gi cregte continuu .u pbtroun5. Cdci Duhul sfAnt rmportantd decdt voinfa h
este mediul divin personalizat, ,,sctJlptorul" care pdtrunde, rnai intdi de toate vointa I
prin energiile Sale (fluxul iubirii Sale), in toate fibrele fiintei rcf. Ioan 4,3-4). Postul lui
irmane, pintru a o'modela (suflet gi trup) dupd chipul du- de sensibil, stdpAnirea pe
hovnicesc al Fiului; pentru ca Acesta seb infetigeze^Tatdlui automatismul naturii, prr
in vederea comuniunii. $i numai prin SfAntul Duh, fiinla acordd comuniunii persor
umand poate sd se pundL in starea de ascultare filiald fatdr de mina acestei comuniuni, sr
Tatd1143. reald gi igi descoperh ader
sine nu este suficientd, ea
b) Hristos restaureazd, ascultarea fiasci a omului fati aceasta se distinge omul Ct
de Dumn ezert, prin unirea vointei umane cu vointa in spiritual, in duhovnicesi
dumnezeiasci :i cu tot cuuilnful care iese ii
,,,.. Hristos lisus, Care in chipul lui Dumnezeu fiind, nu \cesta este primul corectir
rdpire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu (...), ci S-a smerit -\dam cel vechi.
2. Tot din relatarea de:
1a3,,Sine Spiritu coelesti conversati sumus aliquando in vestutaits carnis, mai reiese cd Noul Adan
non oboedientes Deo: sic nunc accipientes spiritum, in novitate vitae satisfacd interesul sau af
ambulemus, oboedientes Deo" (SfAntul lrineu, Ada. Haer. V, 9,2) 5orunce$te pietrelor si se
 TEMETURTLE DrvrNo-UMANE ALE TEoLoqtEt st sptRtruAlrAlrr.,, 163

): comunlunea y,e Sine, ascultdtor fdc1ndu-Se phnd ln moarte - gi lncd moarte de

tundamentald. :l'L,tce" (Filipeni 2,5-8). ,,Pdrintele Meu, de este cu putinfd,
ririi Preafintei lreacd de la Mine paharul acesta! Insd nu precum r.toiesc Eu, ci
nt, Care, pe te- llrecum aoieqti Tu" (Matei26,39).
u-Fiul,lucreazd Prin unirea vointei Sale omenegti cu vointa dum-
nezeiascd a Persou.tblot treimice, Hristos rest'asreazd
nd explicd lui ascultarea filiald a omului fatd de Dumnezeu. Acolo unde
nu poate intra primul Adam a eguat, Hristod (Noul Adam) a biruit.
ici Duhul SfAnt 1. Dupd Botezul in Iordan, unde umanitatea lui Hristos
simtd liber 9i se descoperd ca fiind centrul de interes, de iubire gi de
: filiald (cf. Ro- atentie al Sfintei Treimi, Noul Adam ,,n fost dus de Duhul ln
ascd spre viala :,r.rstiu ca sd fie ispitit de cdtre diaaolul" (Matei 4,1,; giLuca 4,
oiogicul 9i psi- 7-2: ,,Iisus, plin de Duhul Sf1nt, S-a intors de la Iordan gi a fost
duhovniceasca, .lus de Duhul tn pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de
;ugi in vederea .l.inaolul").
e esentialmente In timpul ispitirii in pustiu, tuturor propunerilor ispi-
eatorul, cAt Ei in Ctorului, Hristos le opune vointa Sa, unitd deplin cu vointa
rtdtor de Duhul -ui DumnezelJ.
ne constitutiva Problema mAncdrii, a raportului cu lumea sensibild se
nente libertatea F\une gi Noului Adam. Dupd patruzeci de zile de post, Iisus
inteni 5,17), se a fldmdnzit, dar hrana materiald nu poate fi pentru El mai
5ci Duhul SfAnt Lrnportantd decAt voinfa lui Dumnezelr, cdci hrana Sa este
''
care pdtrunde. rnai intdi de toate vointa Tatdlui gi implinirea lucrdrii Sale
rte fibrele fiinfe- cf. Ioan 4, g-4). Postul iui Iisus inseanind libertatea Sa fatd
lupd chipul du- ie sensibil, stdpAnirea persoanei fatd de necesitat"u rJrt
rfdligeze Tatdlu, automatismul naturii, precum gi prioritatea pe care El o
ntul Duh, fiinta acordd comuniunii personale cu Dumnezeu. Numai in lu-
ue filialX fald de nina acestei comuniuni, sensibilul igi primegte importanta
:ea15 gi igi descoperd adevdrata semnificatie. MAncarea in
sine nu este suficientd, ea trebuie sd fie comuniune. Prin
:i a omului fat& aceasta se distinge omul de animal. Biologicul se implinegte
mane cu vointa -rr spiritual, in duhovnicesc: ,,Nu numai cu pkine aa trdi omul,
-'. ctt tot cuuLnful care iese din guralui DumnezeLt" (Matei 4,4).
Ytnezeu fiind, r, -\cesta este primul corectiv pe care Noul Adam il aduce lui
(...), ci S-a snrcr"": Adam cel vechi.
2. Tot din relatarea despre ispitirea lui Iisus in pustiu,
r in vestutaits car:*'
:nai reiese cd Noul Adam refuzd. sd facd minuni care sd
n, in novitate r"-t::t satisfacd interesul sau afirmarea de sine, egoistd. El nu
r.Y,9,2) :oruncegte pietrelor sd se transforme in pAine gi nici nu Se
164 TEOLOqIE 5t SP|R|TUALITATE
TEMEIURILE DIVINO.UMANE A

arunce din indltimea templului pentru a verifica fidelitatea

lui Dumnezeu'fatd. de crlvAntu't Sau. Noul Adam are in- Diavolul propune Noulr
credere totald in cuvdntul lui Dumnezeu, cdci El il cunoagte fr-o deturnare de la adorarr
pe Acela printr-o iubire totald gi neclintitd. Din viata iui Ti le aoi da lie dacd aei cnde,
Iisus se vede cd minunile sdvAigite de El sunt totde'auna iMatei 4, 9).Se afld vechea
spre folosul altora. Ele nu sunt rezultatul unei puteri ma- condus pe vechiul Adam l;
gice, degarte sau egoiste, ci a puterii iubirii Sal-e pline de Dumnezeu, despdrtindu-se
compasiune pentru umanitatea noastrd, sau plinh de do- libertatea sa. Vechea gi pern
rinla de a descoperi bunurile dumnezeiegti din care este creatd de Dumnezet), rim6.r
chematd sd se impdrtdgeascd. avea toate, qi a rdmAne in ati
De altfel, in timpul r5stignirii Sale I s-a reprogat lui Iisus si a fi in acelagi timp aser\'
C^d ,,a.mhntuit pe alfii, gi nu poate sd Se mdnluiascd pe Sine
sufletul (adicd libertatea tc
Insugi" (Matei 27,42). :atea sa pentru iubire deplir
Vechiul Adam credea cd se poate realizaprin minuni ale Noul Adam, Iisus Hri
naturii sau asupra naturii, ffud iubire (socotea cd pomui pentru cd nu vrea sd aiba lu:
,,minunat" al cunogtintei binelui gi rdului il putea face ,,ca Dumnezeu. El acceptd lumr
DumnezeLr", chiar dacd se desparte prin n-eascultare de iar nu de la cel ce o acapar(
QqryneTeu). Noul Adam corecteazd 9i tdmaduiegte pe ve- ";a primi de la Dumnezeu tc
chiul Adam: ,,Sd nu ispiteqti pe Domnul Dumnezeul-tdui' (Mu- ,trar dupd ce S-a oferit pe Sir
tei 4,7). o-10). Iisus inlelege lume;
3. Ispita cea mai subtild gi cea mai primejdioasd cu care irrLplicd din partea omului r
^
a fost confruntat Iisus in pustie, gi care-e gi ea o constantd in
:umire gi recunogtintd). Fe1
istoria urmagilor lui Adam cel vechi, o constituie stdpdnirea
al Noului Adam este comur
i
lumii in schimbul libertdtii, sau posedarea lumii gi slavei
iumea intr-o stare de idolat
ei gi pierdelea iubirii f.1td_de Dumnezeu gi, implicit, fatd de
semeni (cf. Matei 4,8-10; Luca 4,5-6). ;um ar fi realitatea uitima
Aceastd ispitd vizainmod deosebit rdddcinile insegi ale prin substituire). Cdci a ado
fiinlei umane: taina chipului lui Dumnezeu.in om. Ea atin- lnseamnd a rdmAne la nir-e
ge direct problema stdpAnirii lumii de cdtre om, stdpAnire limitele 1or144. Dar a adora
acordatd omului de Dumnezeu Insugi sau cerutd lui^Dum- :ealitate) pe Dumnezeu, Ca
nezeu din_partea omului (cf. Facerea 1.,28), fiind una din savArgitd gi plenitudinea d
consecintele majore ale manifestdrii chipului lui Dumnezeu leschide acestei libertati p
in.om inraportul acestuia cu lumea vdzutd". Aceastd ispiti -ubire fdrd de hotar. Caci nt
atinge, de asemenea, capacitdtile ,,teologice" ale fiintei sceea care inalld persoana p
umane sau confi guralia si teocentricd gi te5fila, care-l aeiri-
D omnului Dumnezeului ti
negte in relafia sa cu Dumnezert, ca persoand capabild de
.;Juci cult de Adorare" (i.arper
c-omuniune gi chematd la o receptare congtientd a iubirii
divine gi la un rdspuns liber gi total la aceastd iubire: adicd
1! Pirintele Prof. Constantin C
faptul adordrii.
::losea adesea o formulare plastica:
 TEMEIURILE plvlNo-UMANE ALE TEoLoqtEt
,t sptRtruAlrAllr... 165
rifica fidelitatea Djavolul propune Noului
l Adam are in- Adln stdpAnirea lumii prin_
fr-o deturnare de la adorarea rui orrm.,Lr" i-,,irrrtea
cl El il cunoagte toate
a. Din viafa lui
Ti le aoi.do
.Tig dncd aei cddea tnaintea *r;;i i;'i)i inrhino,,
(Matei 4,9). se afld vechea strategie a ispitito."r"i
sunt totdeauna care a
condus pe ve-chiul Adam ra egec, promitindu-i cd
unei puteri ma- va fi ca
Dumnezeu, despdrtindu-se aL odmn.;a;
:ii Sale pline de libertatea sa. veihei gi permanenta strategie:;i;anzandu-9i
a avea lumea
au plin5. de do- creatd de Dumnezeti, rdmandnd insd in ufiare ruta
;ti din care este a'ea-toate, gi a rdmdne in afaracomuniunii. A stdpani
a" El. A
totul,
:eprogatlui Iisus :i a fi in acelasi.timp aservit; a cdstiga t;;;;;;1 a pierde
sufletul (adicd liberiatea totald a spiiitutui qi disponibili_
ntuiascd pe Sine
tatea sa gentlu iubire deplind gi perhanentd).
r prin minuni ale Noul Adam, Iisus Hristos,_respinge aceastd ispitd,
rcotea cd pomul pentru cd nu vrea sd aibd lumea dacd acelsta nu-i oferiie
a"
il putea face ,,ca Dumnezeu. El acceptd rumea numai de ra Creatorur
rumii,
r neascultare de rar nu de la cel ce o acapare azd, prinsclavaj. Mai
tdrziu, El
naduiegte pe ve- '--a primi de la Dumnezeu^toatd puterea
in cer gi pe pdmant,
utezeul tdu" (Ma- ia1 dupd ce s-a oferit pe sine rui Dumn ezev
r-1ql lcrlriiip"r-,i z,
infelege lumea ca dar al lui Dumnereu, care
rejdioasd cu ca-r,tr lir,yr
-mplicd din partea omului o atitudine euharistica (de mul-
ea o constanta in :umire qi recunogtinfd). Felul de a avea sau de a
;tituie stdpdnire; ,,stdp6rri,,
a- Noului Adam este comuniunea liberd.
r lumii gi a slar-er Errefuzaa stdpani
-rnrea intr-o stare de idolatrizare a ei (considerand-o ca gi
, implicit, fala,Je .um ar fi realitatea ultimd, care ar iniocui pe Dumnezeu
lacinile insegi ale
::in substituire). Cdci a adora fdpturile in locul Fdcdtorului
u in om. Ea ati:.- :-'eamnd a rdmane ra niverur ror, infundat gi inrdntuit
in
fe om, stdpAmie '-rritele lor144. Dar a adora (a iubi pe urtima gi ;;i;;;;
cerutd lui Dum- :ealitate) pe DumnezeTT, care este ia libertatea p".ror-rute ae-
l), fiind una din slr-vt1$rth q\ p\enrtud\nea de iubire infinitd,
,i Lui Dumnezeu irrr.u*r,d a te
deschide acestei.libertdfi perfecte a parti.ipu
. Aceastd ispitd 9i iu aceastd
iubire fird de hotar. Cdci numai comuniunea de
ce" ale fiintei iubire este
aceea care inaltd persoana pe trepte mereu
ild, care-l d,efi- noi gi nesfargite:
rd capabild de ,,Domnului Dimnezeului tdu sdie tnchini gi numai Lui sd-I
aduci cult de adorare" (l.otpe6oerq) (Mate i 4,'.1-0).
ientd a iubirii
d iubire: adicd
1a Pdrintele prof. Constantin Galeriu, pentru a exprima
folosea adesea o formulare plastici: aceastd idee,
,,r" i^"r;i sau te cobori cu ceea ce adori!,,.
166 TEOLOqIE 5r SPTRTTUALITATE TEMEIURILE DIVINO-UMANt

Iisus refuzd, sd aibd impdrdliile acestei lumi gi slava lor Eurei spune in aceastd pri
dacd aceste impdrdlii nu sunt Impdrdlia lui Dumnezeu, cdci fiind El lnsugi ispitit, ponte
pentru Noul Adam ,,impdrdlie" inseamnd comuniune li- (Evrei 2,18).
berd de Persoane libere, iar nu - cum cred.e ispititorul - Dupd SfAntul Maxim,
.posedare" sau posesiune obiectivantd sau sfdgietoare, care sd abatd pe Noul Adam r

adund pentru a nivela sau imparte pentru a stdpAni (diaide prin uneltirile potrivnicilr
et impera!). Modelele stdpAnirii imaginate de ispititor nu pe cruce, vizau abaterea I
reflectd taina Impdrdfiei-iubirii treimice, ele sunt anti-tri- gi prin teamd de moarte. I
nitare. Noul Adam nu acceptd stdpAnirea lumii cu prelul misiunile legate de plicer
pierderii libertdlii, cdci cel al cdrui spirit se afld in robie va a dezbrdcat gi biruit domr
contamina cu aceastd sclavie tot ceea ce stdpdnegte. Ispi- loseni 2,1.5), care se folos
tirea lui Iisus in pustie privegte raportul fiinlei umane cu turii umane (foame, dorin
Dumnezeu, cu lumea sensibild gi cu istoria (semenii, socie- de durere, frica de moarte
tatea). Ea tdlmdcegte intr-o formd extrem de rezumativd gi iubirea fafd de Dumnezet
profundd condilia urmagilor lui Adam in toatd complexi- mat afectele naturii umar
tatea sa145. inactive pentru pdcat1a6.
Comuniunea neclintitd a lui Iisus cu Dumnezert, unirea 4. Prin iubirea Sa fati
voinlei Sale cu voinla lui Dumnezeuit aluta sd biruiascd Acestuia in lume, mdrtur
intreita ispitire din pustiu, fortificAnd prin aceasta voinfa Fiul lui Dumnezeu, respi
fdpturii umane pe care a asumat-o gi fdcAndu-Se izvor de boald qi dezacord al omt
ajutorare gi celor ce sunt in comuniune cu El. Epistola cdtre ins5, Iisus intrd intr-un i
vrata Sa ca om. El ar fi p
1as
Teologul P. Evdokimov constatd cd gdndirea patristicd atribuie relatdrii nunta la misiunea incre(
despre ispitirea lui Iisus in pustie un loc central intre primele evenimente din acest lucru, fiindcd iube;t
Evanghelie. Deja Iustin (Dialog cu Trifon,103, 6) face o apropiere intre ispitirea
primului gi celui de-al doilea Adam qi vede in Hristos atitudinea universald a distruge pe adversari (dar
tuturor fiilor lui Dumnezeu (prin har). La fel, Origen (Ad Mart.,32) vede in pe oameni). Insd, pentru a
aceasta elementul decisiv care lumineazd. ultit;r.a luptd a oricdrui credincios,
cdci tinta sa, nici mai mult, nici mai pulin, este de a ,,face pe orice om martir se mentine in starea de
sau idolatru". Pentru Sf. Irineu (Ada. Haer. V, 20, 2) ,,ispitirea nu a reugit sd naturii omenegti, Iisus a
inrobeascd definitiv pe om; de atunci biruinta lui Iisus cdlduzegte lupta Care cunoagte sensul iu
Bisericii gi elibereazd pe adevdratul credincios de orice stdpAnire satinicd".
Evdokimov dd celor trei ispitiri o interpretare care ar privi trei mari aceasta. Inainte de moar
probleme ale istoriei urmagilor lui Adam: ,,Transformer les pierres en pain ,,Pentru aceasta Md iuhe;te
(C'est fabriquer le pain sans sue, c'est r6soudre le probldme 6conomique,
ca iardgi sd o iau. I'Jinrcrti
c'est suprimer <la sueure du frontr, l'effort asc6tique et la cr6ation. Se jeter du
haut du temple, c'est supprimer le temple et le besoin mme de la pribre, c'est Insumi pun. Putere nnt Et,
o
substituer d Dieu Ie pouvoir magique, triompher sur le principe de la necessit6, Aceastd poruncd am prirnit-
s'approprier les mystdres et r6soudre le probldme de la corrraissance (...)
Enfin, r6unir toutes les nations par Ie pouvoir de l'unique glaive, c'est
r6soudre le probldme politique, supprimer la guerre, inaugurer l'dre de Paix 1a6
Cf . Quaest. ad Tlul. 21, unc,
de ce mond e" (Les 6ges de la oie spirituelle. Dis Pires du desert i nos jours, Paris, 2, 15. Cf., de asemenea, idem, i:i
DDB, ed. Il, 1964, p. 129). este explicatd pe larg aceasta idee
 TEMEIURTLE DTVTNO,UMANE ALE TEOLOqtEt 5t SptRtTVALtTATil... 167

9i slava lor
Li Eorei spune in aceastd privintd: ,,Cdci prin ceea ce a pdtimit,
mnezeu, cdcl iind El Insuqi ispitit, poate gi celor care sunt ispititi sd le ajute"
,muniune li- Evrei 2,18).
ispititorul -
pietoare, care ?rpe SfAntul Maxim, ispitirea din pustie avea ca scop
sd abatd pe Noul Adam de la afirmarea de sine. Ispitele,
lpAni (diaid; prin uneltirile potrivnicilor care au dus pe Iisus la rnoartea
ispititor nu )e cruce, vizau. abaterea Lui de la legea iubirii prin durere
unt anti-tri- si prin teamd de moarte. Iisus respinge gi ispitele prin pro-
rii cu pretu" misiunile legate de pldcere gi ispitele prin durere. Astfel, El
i in robie r-a a dezbrdcat gi biruit domniile gi puterile demonice (cf. Co-
inegte. Ispi- noseni 2,15), care se foloseau de sldbiciunile (afectele) na-
31 Umane cu turii umane (foame, dorinta de a stdpAni gi de a ave1 teama
nenii, socie- de durere, frica de moarte etc.) pentru a-l abate pe om de la
rzumativd g,i iubirea fafd de Dumnezeu gi fald de aproapele. Iisus a asu-
a complexi- mat afect6le naturii umane, aal gt le-J stafanit 9i tu-u fdcut
jnactive pentru pdcatra6 .
ezelt, unirea 4. Prin iubirea Sa fald, de Tatdl, Iisus implinegte voia
;d biruiasci Acestuia in lume, mdrturisegte adevdrul cd El Insuqi este
rasta vointa Fiul lui Dumnezeu, respinge gi condamnd pdcatul ca fiind
-Se izvor de boald gi dezacord al omului cu Dumnezeu. Prin aceasta
:-pistola cdtr;
insd, Iisus intrd intr-un conflict care-I pune in primejdie
r-iafa Sa ca om. El ar fi putut evita moartea fie prin a re-
Ltribuie relatar:: nunta la misiunea incredinfatd Lui de Tat5l (dar nu face
evenimente d::
re intre ispihrea
acest lucru, fiindcd iubegte pe Tatdl ), fie prin a-i anula sau
Lea universala: distruge pe adversari (dar nu face nici aceasta, fiindcd iubeqte
trt., 32) vede il. pe oameni). Insd, pentru a nu renunla la iubire sau pentru a
irui credincio.
rrice om mair: se mentine in starea de iubire, singura stare normald a
l nu a reugit s; naturii omenegti, Iisus acceptd in mod liber moartea. El,
rlauzegte lup-
re satanic5". Care cunoagte sensul iubirii gi al viefii, era congtient de
privi trei ma:- aceasta. Inainte de moartea Sa, Iisus spusese ucenicilor:
pair
>ierres en ,,Pentru aceasta Md iubegte Tatdl, fiindca Eu Imi pun aiala Mea,
e 6conomique
ion. Se jeter i- ca iardgi sd o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine
: la pridre, c'e: Insumi o pun. Putere am Eu sd o pun qi putere am iardgi sd o iau.
de la necessiie Aceastd poruncd am primit-o de la Tatdl Meu" (Ioan 10,17-18).
rnaissance l.
e glaive, c'es:
:r I'dre de Pa-', 146
Cf . Quaest. ttd ThaI.21, unde Sf. Maxim comenteazd textul din Coloseni
,tos
iotLrs, Par: 2, 15. Cf., de asemenea, idem, Liber asceticus, 11-73, P.G. 90, 920 C-921C, unde
este explicatd pe larg aceastd idee.
168 TEOLOq|E 5t SPIR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UMANE /

Toatd viala lui Iisus pe pdmant a fost o continud ddruire intocmite chiar din sminte
de Sine Tatdlui ceresc Ai oamenilor, o neintreruptd slujire a narea de credintd gi dragosl
lui Dumnezeu gi a oamenilor. Prin tot ceea ce trdiegte gi Parcd voind sd pund in 1
face,Iisus aratd. iubirea sa totald. Moartea sa pe cruce este Noului Adam fafd de pri
ddruirea supremd de sine, ofranda ultimx a unei vieti care ascultarea fatd de Dumnezr
fusese fdrd incetare liturghie gi euharisti e: ,,Iar tnqinte de despre Iisus, cd El n-a socor
praznicul Pagtilor, qtiind Iisus cd a sosit ceasul Lui, ca sd Se mute se dobdndeqte printr-o ,.r
din lumen aceasta la Tatdl, a ardtat cd iubind pe ai sdi care sunt ie gea ascultdrii-comuniune
tn lume, pilnd h urmd i-a iubit" (Ioan 13,l).Iar starea aceasta ,,ascultdtor fdchndu-Se pffnd !
de d6ruire de Sine total5 o oferd spre impdrtdgire gi veacu- Intrucdt ascultarea de
rilor ce urmeazd dupd, evenimentul petrecut intr-un mo- sau implinirea permanenti
ment determinant al istoriei. Este semnificativ faptul cd, mentald a vietii cregtine, n
inainte de moartea sa, Iisus instituie Taina Euharistiei. prin supremul act de ascultar
ea,_cei ndscufi din Adam au acces la insugi pomul vielii. totodatd ca asumare a celt
,, Ultima Cind r ecr eeazd Para disul bundtdlilor, re sta ur e azd existentei umane, const
viala ca euharistie gi comuniune"1.47. Momentul in care se mAntuirii sau al vindecarii
vede in mod deosebit deodatd libertatea vointei umane a de Dumnezeu. Ca Om, Hris
lui Hristos gi acordul acestei voinfe cu vointa Tatdlui este spiritual, adicd sufletul Sar-
rugdciunea din Ghetsimani: ,,Pdrintel.e Meu, de este cu pu- r-ointa Sa umand rdmAne r

tinfd, treacd de Ia Mine paharul acesta! insd nu precum aoiesc este aceeagi cu voinla TatAir
Eu, ci precum aoiegti Tu" (Matei26,39). Fdrd indoial5 cd taina r
Acceptarea aceasta supremd gi liberd are in ea o tdrie; in rnare. Mai intAi de toate, in
e_a transpare nu numai iubirea fald de Dumnezeu, ci gi fatd nezeiascd, aceea care in arit
de oameni prin faptul cd lisus asJmd pand la capdt inireaga o dimensiune apofaticd, nes
conditie umand in care alunecase Adam. El, Cel fdrd de datd ei, oricAt de legitima
pd.cat, Se impdrtdqegte din moartea care intrase in firea complexitatea ei1ae.
umand ca urmare a pdcatului. ,,Paharul pe care i-L dd Tatdl In moartea Sa pe Cruct
- spune mitropolitul Filaret - este paharul tuturor ffud,- iimentul pdrdsirii din part
delegilor lucrate de noi; paharul intocmit din neascultarea lnteles tot in lumina iconon
lui Adam, din trdddrile Ierusalimului care a ucis pe proo-
roci (...), din superstitiile pdgAnilor. Rdscumpaiatorul a 1r8
Mitropolitui Filaret a1 l\,Ios..-'.
purtat asupra sa gi pdcatele viitoare ale fdpturilor sare,
,

--itat la Pr. Constantin Galeriu, /;':-.:

rro Teoria teologico-juridic,i a .=:
:u mai satisface astdzi pe nimeru. :.
147
A. Schmemann gi O. Cl6ment, ,,Le Mystdre Pascal. Commentaires nevoie sd i se substituie ce',
Iiturgiques", coll. Spiritualiti orientale, nr.76, Albaye de Bellefontaine, 1975, -te
i:centuat gi aspectul ontologic sau
p.32.
::in Rdscumpdrare.
 TEMEIURILE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt splRtruAlrAlll".. 169
5t

nud ddruire intocmite chiar din smintelile din cregtinism, din impuli-
ptd slujire a narea de credintd gi dragoste//148.
e trdiegte qi Parcd voind sd pund in paralel sau in contrast atitudinea
e cruce este )'loului Adam fatd de primul Adam in ceea ce privegte
Lei vieti care ascultarea fatd de Dumnezeu, sfantul Apostol pavil spune
zr inainte de despre Iisus, cd El n-a socotit cd asemdnarea cu Dumn ezeu
cn sd Se mute se dobAndegte printr-o ,,tdpite" sau ,,pradd,, , ci pdzind
9di care sunt legea ascultdrii-comuniune pand la ddruirea totald de sine,
area aceasta ,,nscultdtor fdcdndu-Se pdnd la moarte" (Filipeni Z,g).
ire gi veacu- Intrucat ascultarea de DumrtezelJ, comuniunea cu El
intr-un mo- sau implinirea permanentd a voii Lui este trdsdtura funda-
r. faptul ca, mentald a vielii cregtine, moartea lui Hristos pe cruc e, ca
aristiei. Prin supremul act de ascultare filial d., ca ddruire de sine gi
omul vietii. totodatd ca asumare a celei mai dureroase dimensiuni a
restaureazi existentei umane, constituie un moment esenlial al
ul in care se mantuirii sau al vindecdrii firii gi voinlei umane despdrlite
tei umane a Dumnezeu. Ca om, Hristos pe Cruce moare fizic, dur'r,
"le
Tatdlui este spiritual, adicd sufletul sdu se desparte de trupur sdu, dar
e este cu pu- r.-ointa sa umand rdmane unitd cu vointa sa divind,
care
recum aoies; este aceeagi cu voinla Tatdlui gi a SfAntului Duh.
Fdrd indoiald cd taina mortii lui Hristos pe Cruce este
ea o tdrie; in rnare. Mai intdi de toate, in ea se descoperd iconomia dum-
eu, ci qi fata mezeiascd, aceea care in ardtarea ei ins6gi, poartd permanent
pdt intreaga q dimensiune apofaticd, negrditd; de u.""i fiecare explicatie
Cel fdrd de ,latd ei, oricdt de legitimd" ar Ii, nu epuizeazd bogalia'gi
'ase in firea complexitatea ei1ae.
i-L de Tatai In moartea Sa pe Cruce, Iisus, ca Om, expefiazd sen_
rturor fdra- timentul pdrdsirii din partea lui Dumnez"rr, .ur" trebuie
reascultarea inteles tot in lumina iconomiei divine gi a cdrei semnificatie
cis pe proo-
pardtorul a 118
MitroFolitul Filaret al Moscovei , soaa i reci, vol. v, Moscova, 7g4g, p. 27,
urilor Sale riat la Pr. Constantin Galeriu,
lre
Jertfd pi Rdscumpdrare, p. 10g.
reoria.teologico-juridicd a.satisfactiei, elaboraid in Evul Mediu papal,
:.-r mai satisface astd,zi pe nimeni, iar teoriei protestante a substituirii
Commenta:-s periale
:sre nevoie sd i se substituie ceva mai consistent, in sensul cd trebuie
3tontalne, ly _- :;centuat gi aspectul ontologic sau ,,medicinal", de vindecare a firii umane
:r:n Rdscumpdrare.
170 TEOLOqTE 5t SPIR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UMANE

profundd nu poate fi minimalizatd,.Iisus Se simte intr-o umanitatea Tatdlui, ci 9i p

singurdtate totald, deoarece actul mortii umane se petrece vorul vielii vegnice din S
intr-o extremd singurdtate, ca neputinld a omului de a opri morlii gi nu Se recunoagt
singur despdrtirea sufletului sdu de trup gi de a evita Omul, asumd singur mc
diminuarea existentei umane prin stingerea dimensiunii pdcatului primului om, r
sale terestre, pdmdntene. Tatdl ceresc nu participd direct la petrecut gi el intr-o insingu
experienla mortii pe care o face Fiul ca om, ca pdmAntean, nezeu. Dumnezeu n-a pi
nu doar pentru cd natura umand a Fiului intrupat nu este gi pdrdsirea din partea lui Dr
morlii nu are ratiune (logc
Teologia ortodoxd accentueazd deopotrivd: aspectul de jertfd ca dbruire,
moartea nu face parte di
impdcare gi omagiu adus Tatdlui; aspectul ontologic sau de sfinlire a naturii Dumnezeu Cel nemurito.
umane asumate de Fiul gi aspectul recapitulativ, care subliniazd unitatea umand muritoare, deoa
tainicd intre Hristos gi lumea intreagd (cf. Pr. C. Galeriu, lerffi qi Rdscumpdrare,
p.-95-11-6, dar mai ales Pr. D. StXniloae , Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. II, p.
comuniune de viald vegnir
108 g.u.; autorul oferd precizdri in plus la pagina L15, nota 112). Abordarea moartea nu sunt stdri de c
ortodoxd este cea mai con-formd cu trdsdtura fundamentald a Evangheliei: 9i de dezbinare existentiali
Dumnezeu este iubire. Expresiile neotestamentare (in special pauline) gi pa-
tristice care folosesc termeni juridici cdnd se referd la Rdscumpdrarea operatd
deplin vie gi iradia slava
de Hristos, trebuie totdeauna puse in relalie cu trdsdtura fundamentald a apele Iordanului sau pe T;
Evangheliei, 9i anume aceea cX mAntuirea se explicd prin iubirea lui gi glasul Tatdlui numea ,,p
Dumnezeu pentru lume (cf. Ioan 3, 16).
In aceastX privintd, SfAntul Grigorie Teologul oferd o foarte interesantd
Golgota, insd, cAnd umanit
constatare: ,,Trebuie sd examin5m - zice el - problema qi dogma adesea umbra morlii, glasul Tati
trecute sub tdcere, dar care pentru mine nu constituie mai pufin un studiu intunecd gi se,,inchid" in
aprofundat. Sdngele vdrsat pentru noi, sdnge preascump gi preasldvit al lui
Dumnezeu, acest sAnge al Jertfitorului gi al Jertfei, pentru ce f fost el vdrsat gi
versului creat contururile r
cui a fost el oferit? Noi eram sub stdpAnirea diavolului, vAnduli pdcatului, peteasma templului din Ier
dupd ce am ajuns la stricdciune prin concupiscenla noastrd. bacd prelul in interiorul templului se p
rdscumpdrdrii noastre este pldtit aceluia care ne tine sub puterea sa, eu m6
intreb: cui gi pentru ce motiv este dat cu astfel de pret? Dacd el este oferit
nitatea lui Hristos, in care
diavolului, ce mare este aceastd batjocorire! TAthaiul primegte pretul rds- dumnezeirii" (Coloseni 2, !
cumpd^rdrii. Nu numai cd-l primegte de la Dumnezeu, dar primegte pe Dum- pdrtirea sufletului de tru;
nezeu Insugi. Pentru violenja sa, el pretinde un pre! atdt de nemdsuiat, cd ar
fi fost mai drept sd ne gratieze. Iar dacd acest pre-t este oferit Tatdlui, te intrebi
dumnezeire).
mai intai de toate, pentru ce motiv? Nu Tatdl este Acela care ne-a tinut robi. Dar Iisus, Cel ce pentru
Apoi, pentru ce sAngele unicului Fiu ar fi el binepldcut Tatdlui, Care n-a voit umand marcatd de moart
sd primeascd pe Isaac oferit ca jertfd de cdtre Avraam, ci a inlocuit aceastd
jertfd omeneascd cu cea a unui berbec? Nu este, oare, evident cd Tatdl o pri- singurdtdtii gi a pdrdsirii, ci

megte nu pentru cd El o cere sau pentru cd ar simfi nevoia ei, ci prin iconomie: lii simte singurdtatea 9i ne1
trebuia ca omul sd fie sfinlit prin umanitatea lui Dumnezeu (s.n.), trebuia ca El insugi, simte cd plenitudir
Insugi sd ne elibereze biruind tiranul prin propria sa putere, ca sd ne recheme
cdtre El prin_ FiuJ sdu Care este Mijlocitorul ce implinegte totul pentru fondeze in subiectul umar
cinstirea Tatdlui, Cdruia El Ii este ascultdtor in toate... eelelalte sd fie rsinerate
prin tdcere..." (ln sanctam Pascha, Orat. XLV 22; P.G. 36, col. 653-AB; cf. V. 1soCf. inlelepciunea lui Solomor
Lossky, Essai sur Ia thlologie mystique de I'EgIise d'Orient, p.148-1,49. Se bucurd de ea"-
 TEMETURTLE DIVINO-UMANE ALE TEOLOq|Et tt sptRtTUALtTATil,,,
171

: intr-o umanitatea Tatdlui, ci gi pentru cd Dumnezeu-TatdI - rz-

petrece vorul viefii vegnice din sfanta Treime - nu este izvor al
e opri a mortii gi nu se recunoagte in ea1s0. Hristos, Dumnezeu-
a evita Omul, asumd singur moartea, acest tragic produs al
nsiunii pdcatului primului om, deoarece pdcatulluihdam s-a
lirect la petrecut gi el intr-o insingurare a omului in raport cu Dum-
Antean,
nezeu. Dumnezeu n-a participat la el. Dai Iisus simte
pdrdsirea din partea lui Dumnezeu gi pentru cd non-sensul
r este gi
mortii nu are ratiune (logos, sens) gi suport in Dumnezeu;
moartea nu face parte din chipul lui Dumnezeu in om.
a deruire,
l a naturii Dumnezeu Cel nemuritor nu se recunoagte in persoana
i unitatea umand muritoare, deoarece omul a fost creat pentru
a;ntpdrare. comuniune de viafd vesnicd. or, pdcatul gi consecinla sa -
, r-ol. II, p.
\bordarea moartea nu sunt stdri de comuniune, ci stdri de despdrfire
-angheliei:
9i de dezbinare existentiald. Cand umanitatea Fiului s e afl,a
ine) 9i pa- deplin vie gi iradia sllva lui Dumnezeu ca, de pildd, in
ea operate
mentald a apele Iordanului sau pe Tabor, atunci cerurile s-au deschis
ubirea lul 9i glasul Tatdlui numea ,,preaiubitd" aceastd umanitate. pe
Golgota, ins5, cand umanitatea lui Iisus se afla in durerea gi
nteresar'I'ri
na adese: umbra mortii, glasul Tatdlui este tdcerea, iar cerurile se
ul sfud:; intunecd gi se ,,inchid" in doliul durerii, imprimAnd uni_
l;
Iar-it al versului creat contururile unui mormant nemdrginit. Cata-
el vdrsa: :'-
pacatulu- peteasma templului din Ierusalim se despicd in doud, adicd
raca pren in interiorul templului se produce o sfagiere, deoarece uma-
sa, eu :-J nitatea lui Hristos, in care ,,Iocuiegte trupegte toatd plindtatea
este cie::
preL:1 ra*- 'iumnezeirii" (Coloseni 2,9), se sfAgie prin moarte, ca des_
e pe Du:- pdrfirea sufletului de trup (nu ca despdrfirea acestora de
surat, aa :r: ulumnezeire).
i. te ln?e:,
fi-nut r.-h,
Dar Iisus, Cel ce pentru noi asumd de bundvoie conditia
!rc n-):.1r umand marcatd de moarte, trdiegte pe Cruce experierila
--:! ------;
singurdtdjii gi a pdrdsirii, deoarece fieiare om in aciul mor-
Tata- .- :r:-
:licor"::ls tii simte singurdtatea gi neputinta de a se fonda vegnic in el
ebura ; L ytsu;gt, simte cd plenitudinea gi vegnicia vietii nu pot sd se
fte re(:.'lrc tondeze in subiectul uman autonom; cd aspiratia de a trdi
illrr r*--n
*- :'.-:r-n;ul
;-{b: il inlelepciunea lui solomon 1, 13: ,,Dumnezeu n-a fdcut moartea
- bucurd de ea".
:e
,150cf. gi nu
172 TEOLOq|E 5t SPIR|TVALITATE TEMEIURILE DIVINO-UMANI

pururea ne este proprie, dar suportul vietii noastre fdrd de Cruce, o separatie pe pial
sfArgit nu suntem noi ingine, ci Dumnezeu (cf. Matei 27,46). dumnezeirels2.
Prin moartea fizicd, a omului, trupul inceteazd sd mai fie De altfel, strigdtul lu
mentinut intr-o comuniune liberd gi congtientd a per- nezeul Meu, pentri ce M_n:
soanelor. El este oarecum ,,depersonalizat" prin moartea in corelatie cu cuvintele S
tncredintez duhul Meu,, (Luc
care face din el un obiect. Trupul mort inceteazd de a mai fi
o epifanie integrald a unui subiect viu in comuniune. $i, de fapt, aceste cur.ir
inalt starea de ascultare a lt
Strigdtul prin care Iisus exprima sentimentul singurdtdtii gi Dumnezeu. Neascultare;
al pdrdsirii este: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce moarte. Ascultarea Noulr
M-ai pdrdsit?" . Aceste cuvinte pot avea un dublu inteles. Ele pofida mortii, va conduce.
exprimd strigdtul celui ce moare, degi este nevinovatlsl. Dar ,,absenfa-tdcere,, a lui Dum;
sd se abatd de la voia lui Du
ele sunt gi un strigdt dupd o explicajie a mortii in sine. in
si pe,,arborele,, crucii, Nou
umanitatea lui Iisus, fdptura omeneascd cere Creatorului nu Se abate de la El, chi
un sens-explicatie pentru nefirescul gi irationalul sau ilogi- pdrdsire" a lui Dumnezer
cul mortii, tocmai pentru cd ea nu are ,,logos" originar in pdrdsit de Dumn ezelr,Noul
natura umand. $i pentru cd moartea nu are ,,Iogos" in sine, nu este un altul cdruia El ar
mortii, nu existd un alt fun
nu se primegte un cuvAnt de rdspuns. Moartea este tot atAt
_r-ar putea ancora:
de absurdd, degi reald, ca gi pdcatul lui Adam, nefireascd ,,pdrinte.
l,[.eu". Pentru Noul Adam,
stare a libertdtii lui. :re! decAt viala pdmAnteasc.
Totugi, trebuie sd precizdm cd teologia rdsdriteand nu -atdlui, a Cdrui vointd o irr
deduce din sentimentul pdrdsirii, pe care-l trdiegte Iisus pe rezeu gi p" oameni pAna la
;:.tt.cg fac!" (Luca B)g+). pe
'orbfelnice
151
,,Eli, Eli..." este reproducerea cuvintelor din psalmul 2L, 1., qi nu o este mai tare iecAr
spontaneitate personald. E strigdtul fdpturii suferinde care se exprimd prin -aan 12, ZS; Matei 10, 3gl.
dragostea lui Hristos: a Aceluia care moare fxrd sd fi trebuit sd moard, p"t-rtrrt
cd in El nu era germenele morfii - pdcatul, a Aceluia care ,,a gustat moarte,;. -j'r.:f Grigorie de
pentru fiecnre din noi"; cum spune Apostolul (Evrei 2,9).EI strigl ,,Eli, Eli,,, gi Naziarz spune
--
::risit nici de Tatdl Sdu, ."'rn
ttu ,,Avva", invocare ce exprimd in Noul restament relatia personald a Lui cu
Tatdl (vezi J. jerimias, Paroles de l6sus, trad. Dom Marie Maile, paris, 1965). E1
::llt ea se temea de durere "i.i, gi s_a;" ,:
rr::-leni nu L-a silit sd Se
experimenteazd moartea noastrS, moartea pdcatului, pentru a o invinge, a c nasci *u; i"
r:.:1 am spus_o, El ne repreziata :
transforma din interior gi a duce firea la nestricdciune. Cf. pr. C. Galerii, lertt).
gi p. 11L, iar la p. 109-110, acelagi teolog ortodox precizeaza -.-rafi ce(cf.nuIsaia 53,6), iar acr.
=*,
poate suferi,, 1Or,t:.
_...lru
_ '::.rennes, nr. 250, p.235).Iar Si. :
^Rdscumpdrare,
,,Cele doud invocdri pe cruce substantial diferite - .Dumnezeul Meu, Dun-
lVleu, pentru ce M-ai pdrdsit?" gi <Pdrinte, in mdinile Tale incredinter lc.
1e1eu-l --:.efuI aveau de la inceput existenia
Duhul Meuo - aratd neindoios cd Domnul a <trdit> gi moartea - ca urmare a .-:_a_r atunci cAnd ele
s_au separat intrr
.

pdcatului, 9i moartea - ca jertfd, ca ddruire de bundvoie Tatd1ui,,. iT -"ersoana una a Logoswlwi;, (De ft;e ,.

ii noastre fdrd de
(cf . Matei 27,46).
:eleazd. sd mai fie
ongtientd a per-
at" prin moartea
eleazd, de a mai fi
r in comuniune.
Ltul singurdtdlii 9i
eu/ Meu, pentru ce
dublu inleles. Ele
nevinovat151. Dar
.+
mortll ln slne. In
."r" Cr"utorului
trionalul sau ilogi-
ogos" originar in
re ,,logos" in sine,
nrtea este tot atAt
Adam, nefireascd
fa rdsdriteand nu
-l trdiegte Iisus pe
Fsalmul 21, 1, gi nu o
le ;are se exprimd prin
retuit sd moard, pentru
a..are ,,a gustat motrten
9 . EI strigd ,,Eli, Eli", ;i
{a:ia personalS a Lui cu
e \laiile, Paris, 1965). El
Fnlruaoinvinge,ao
. Ci. Pr. C.Caleriu,lerf.i.:.
lcs ortodox precizeazA:
D;mnezeul Meu, Dum-
miiniie Tale incredinfez
i moartea - ca urmare a
d,e Tatdlui".
TEMEIURILE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqIEI 5PIRITUALITATII.,, 173
'I
Cruce, o separatie pe plan ontologic intre umanitatea sa gi
dumnezeirels2.
De altfel, strigdtul lui Iisu s ,,Dumnezeul Mett, Dum_
nezeul Meu, pentru ce M-ai pdrdsit?", trebuie totdeauna pus
in corelatie cu cuvintele sale: ,,pdrinte, tn mkinile Tale'imi
tncredinlez duhul Meu" (Luca 29,46).
^ .$t de fapt, aceste cuvinte evidenlia zdingradul cel mai
inalt starea de ascultare a lui Iisus ca stare deiomuniune cu
Dumnezeu. Neascultarea primului Adam a condus la
moarte. Ascultarea Noului Adam, pand la moarte gi in
po.fida morfii, va conduce la viafd. Dacd in grddina raiului
,,absen!a-td1er9" a lui Dumrtezeua impins pE primul Adam
sd se abatd de la voia lui Dumnezeu, in grddina Ghetsimani
$i pe_,,arborele" crtJcii, Noul Adam,ru uite pe Dumnezeu gi
nu Se abate de la El, chiar dacd ,,absenta_
pdrdsire" arui Dumnezeu fald de"xperiu"d
Ei. $i cand se simte
pdrdsit de Dumnezert,Noul Adim se ddruiegte Tatdlui, cdci
nu este un altul cdruia El ar putea sd se ddruiascd in ceasul
mortii, nu existd un alt fundament in care umanitatea sa
s-ar putea ancora: ,,Pdrinte, in miinile TaIe tncredinlez duhul
Meu". Pentru Noul Adam, Ddtdtorul de viatd este mai de
pref decatuialapxmanteascd insdgi. El igi ddrliegte viata sa
Tatdlui, a Cdrui vointd o implinegte toiar: a iubi p" D.r.r,-
nezeu si pe oameni pand la sfargit ,,pdrinte, iartld-le cd nu
gtiu^ce fac!" (Luca23,34). Pentru Noul Adam, legea
iubirii
jertfelnice este mai tare decat,,instinctul de .orlr"irrure,, (cf.
Ioan 12, 25; Matei 10, g9). Viala este comuniune. Viatn
de Nazianz spune in aceastd privintd: ,,El (Iisus) nu este
.. it.sf.Grigorie
pdrdsit nici de Tatdl sdu, nici, cum o cred unii, de cdtre dumne)eirea Sa,
ca gi
cum ea se temea de durere gi s-ar fi retras din trupul sdu suferina. ce"i
nimeni nu L-a silit sd se nascd mai intai aici jos, apoi sa urce pe ci, aga
gym am lpus-o/ El ne .reprezinti pe noi: noi eram mai inta "r,r"",
peratigi gi
disperali (cf. lsaia 53,6), iar acum suntem asumafi mAntuiti prin suferintele
9i
Aceluia ce nu poate sr1!e_1i"_ (Oyt.,30, 5, p. G.'3:6, 1.09 A[;';""i;:i-;;;:r;;;
Chrdtiennes, nr
Jsp, p.2zs).Iar sf. Ioan Damaschinul pr."i".uii ,,Truput 9i
sufletul aveau de la inceput existenfa lor in Ipostasul (e'ersoanufiogorrri.ri gi,
chiar atunci cdnd ele s-au separat intre ele, in moarte) fiecare ai" rdmane
in Persoana una a Logosului'' (De
fide orthoclorn, III,2T). "t"
174 TEOLOqtE tT SPTRTTUALITATE IEM EIURI LE DIVI NO-VM,AI\

uegnicd este comuniune cu Dumnezeu Cel aeqnic aiu. Hristos a pe cei care sunt in afari
asumat moartea, care era pentru om consecinla pdcatului, a pdrfitor, adicd ardtAnd I
neascultdrii gi insingurdrii sale, a autonomiei fdrd co- tdrdri, El a fdcut din cei dr
muniune , dar prin faptul cd moartea lui Hristos este tocmai gi impdcdndu-ne in El cu
consecinla rcfuzului Sdu de a rupe comuniunea de iubire cu al1ii, incAt sd nu mai ;
cu Dumnezeu gi cu semenii, in Hristos moartea este invinsd fiunii) naturii gi astfei si
gi convertitd prin moartea insdgi; ,,cu moartea pe moarte dupd cum suntem in nalr
cdlcAnd" - spune Troparul invierii, adicd transfbrmatd in Acelagi SfAnt Pdrinte ;
,,pdQte" (trecere) cdtre comuniunea vegnicd a omului nu numai o restabilire a r"
integral (suflet qi trup) cu Dumnezeu.In sensul acesta, in de cdderea lui Adam, ci
moartea lui Hristos se afld deja prezentd puterea Invierii indumnezeire deplina
care, prin lucrarea dumnezeirTt, va invegnici comuniunea potentelor sale: ,,Dacd F{r
pentru care Iisus S-a decis ca om, in pofida morfii sau prin avut, de asemenea, o voir
insugi faptul de a fi asumat moartea. Dupd cum sufletul lui
Adam s-a decis in mod liber pentru o despdrfire de prin naturd este la fel c
Dumnezeu, prin neascultarea fald. de El, in care a fost apoi Hristos a avut ca om o \-(
antrenat trupul, tot aga prin faptul cd Hristos, in timpul plin, conform cu esenta e
morlii Sale cu trupul pe Cruce , S-a decis cu sufletul Sdu Creator le-a pus in fire a
pentru o comuniune eternd cu Dumnezeu (cf. Luca 23,4p), venit ca sd falsifice firea I
trupul lui Hristos este gi el, de asemenea, antrenat, prin In- nezeu gi Logos, ci a rreni
viere, in aceastd comuniune vegnicd a omului cu Dum- (r..r.), pe care El a unit-o
nezeu. Fiinfa umand a lui Hristos, total liberd de egoism gi girile sale naturale, r.oinr
total deschisd lui Dumnezeu, va fi pe deplin pdtrunsd gi acelagi Ipostas, dupi piar
umplutd de puterea iubitoare gi de viatd ddtdtoare a Dum- lucrarea Duhului/154.
nezeirii. Umanitatea lui Hristos ddruindu-se total lui Dum- Desigur, restabilirea f
nezeLt, primegte ca rdspuns ddruirea totald a Dumne zeirli de comuniune interperso
gi a Vielii Sale vegnice. Aceasta este invierea trupului pd- afectivitatea, ci gi ratiur
mAntesc Ai ridicarea lui in viala cereascd vegnicd. opacd gi activdnd mari
Vorbind despre intdrirea sau fortificarea voinfei umane autonomie comunion aI n s,it.
a naturii pe care Dumnezeu-Fiul sau Logosul a asumat-o, ascultare filiald ,,nu nrl
fortificare gi in dispozilia ei originard de iubire fatd de Hristos in activarea ei, ci :
semeni, SfAntul Maxim Mdrturisitorul se exprimd astfel: lui Dumnezeu este gi dre
,,Domnul a mai readus natura la ea insdgi prin aceea cd a dupd care a fost creatA ral
fdcut inactivd ura, tintuind pe cruce zapisul pdcatului sd gAndeascd ratiunile luc
(Coloseni 2,14), prin care natura purta implacabil rdzboi contra
ei tnsegi, chemAnd pe cei care sunt departe gi pe cei care sunt 153
Pater, P. G.90,880 A; ci. -{.
aproape (adicd, de bund seamd, pe cei care sunt sub Lege gi 15a
Opusc. Theol. et polem., 7 , P. (
 TEMEtURtLE ptvtNo_UMANE ALE TEoLoqlEt st sptRtruAlrA1lr... 178

'lri. Hristos a pe cei care sunt in afard de Lege) gi sfdramdnd zidul des-
l pdcatului, a pdrlilo1t adicd ardtand limpede Legea poruncilor in ho-
niei fdrd co- tardri, El a fdcut din cei doi un singur om nou, punand pace
s este tocmai 5i impdcandu-ne in El cu Tatdl (Eleseni 2,14-is) gi pe unii
rea de iubire cu al1ii, incat sd nu mai avem voinfd opusd logoiuiui (ra-
l este invinsi fiunii) naturii gi astfel sd fim neclintiti in voiila noastrd
)a pe moarte Cupd cum suntem in natura noastrd//153' '
nsformatd in Acelagi sfant Pdrinte aratd insd cd in Hristos se opereazd
ci a omului nu numai o restabilire a voinfei umane in starea de dinainte
sul acesta, in ;le cdderea lui Adam, ci are io. o desdvargire a acesteia, o
:erea invierii indumne zeire deplind a ei, ca actuarizare maximd a
comuniunea potenlelor sale: ,,Dacd Hristos a avut un suflet rational, El a
orfii sau prin avut, de asemenea, o vointd rationald. Tot ceea cl e ralional
n sufletul lui prin naturd este la fel deplin volitiv prin naturd. baca
:spdrlire de
Hristos a avut ca om o vointd naturard, Er voia in mod de-
re a fost apoi
ls, in timpul plin, conform cu esenta ei, iirsugirile pe care ca Dumnezeu
sufletul Sdu Creator le-a pus in fire atunci cand a fdcut-o. cdci El n-a
Luca 23,4p), venit ca sd falsifice firea pe care Er insugi a creat-o ca Dum-
enat, prin In- nezeu gi Logos, ci a venit ca sd lndumnezeiascd deplin
firea
lui cu Dum- (t.r,.), pe care El a unit-o cu sine impreund cu toate insu-
de egoism gi girile sale naturale, voind pentru El insugi intr-un unic
ai
r pdtrunsd gi acelagi lpostas, dupd planul binevoitor al Tatdlui gi cu con-
boare a Dum- lucrarea Duhului/154.
rtal lui Dum- Desigur, restabilirea firii umane in capacitatea ei totald
Dumnezeirii .de comuniune interpersonald nu implicd numai vointa sau
trupului pd- afectivitatea, ci gi raliunea, vindeiand-o de o autonomie
:4. opacd gi activand maximal vocatia gi potentele ei de
ointei umane nutonomie comunionald sau agapicd (iubitoaie). Agadar, prin
I a asumat-o, ascultare filiald ,,nu numli voia noastrd a restabifit-o
rbire fald de Hristos in activarea ei, ci gi ratiunea noastrd. Cdci cuvantul
primd astfel: lui Dumnezeu este gi dreapta Rafiune personald supremd,
in aceea cd a dupd care a fost creatd ratiuneu p.rro'ild a fiecdruibm, ca
ul pXcatului sd gandeascd ratiunile lucruriloica gi chipuri ale ratiunilor
I rdzboi contrn
l cei care sunt 1s3
Pater, P. G.90,880 A; cf. A. Riou, op. cit., p.1gg.
rt sub Lege 9i lsa
Opusc. Theol. et polem., 7, P. G. 97,7'7 BC; cf . Garrigue s, op. cit.,
p. I4E.
176 TEOLOqTE 5r SPTRTTUALTTATE TEMEIURILE DIVINO-UMAI

Logosului divin, impreund cu Raliunea personald dum- nezeitq cregtinismul, in r

nezeiascd, intr-un dialog cu Ea. Dupd (ce a ardtat) legdtura nu fi decAt o morald..,":r-
pe care o intreline cu ratiunea umand inainte de intrupare, De fapt, nota cea m
o legdturd sldbitd prin pdcat, Ratiunea personald divind Se umanismului cregtin ort
face Ea Insdqi Ipostasul sau Subiectul raliunii umane, adu- in dumnezeirea omului. In ;
cdnd-o (pe aceasta) la deplina conformitate cu ratiunea Sa a lui Dumnezeu pentru
divind. Fir"u umand in Hristos se supune, cu voinil^,voinlei multiplele capacitdli ne
divine, pentru cd ratiunea ei e luminatd de ratiunea divind omenegti, pe de altd part
aLui, ca model gi izvor al ei, gi vede lucrurile, persoanele lndumne zeirea omu
umane gi relaliile dintre ele in mod drept gi in toatd pro- participarea la viala durr
funzimea loTil155. cX Fiul lui Dumnezeu a
:.
Se vede, prin urmare, cd.indumnezeireafirii umane nu Insugi om, are ca reala r
inseamnd o anulare a ei, ci realizarea gi implinirea ei in naturi, adicd punerea e
comuniune cu Dumnezeu, Care a creat-o dupd chipul Sdu nezeu gi transparenta t
gi a chemat-o la asemdnarea cu El. infinitd gi vegnici
zeiasc6,
Umanitatea lui Hris
c) in Hristos, natura umani aiunge la deplina ei tatea gi rdmAnAnd totdea
realizare: indumne zeirea deplin cu Dumnezeu Ce
,,CuaAntul lui DumnezeLL S-a fdcut om. Cel ce este Fiul lui Persoana Logosului der
Dumnezeu S-a fdcut om (...) pentru ca omul sd primeascd tnflerea qi sd mald a vielii divine in or
deaind fiu al lui Dumnezeu. Cdci noi nu putem primi altfet la viala dumnezeiascA. l
incoruptibilitatea qi nemurirea decdt prin unire cu Incoruptibilitatea 6i trdiegte ca Dumnezeu n
Nemurirea"l56. umand, gi nimic din cee
Un cunoscut teolog romano-catolic contemporan, absenla dumnezeirii Sale
Claude Tresmontant, declard cd filosofii apuseni, chiar rdmdne vegnic divino-u
cregtini, nu au inteles suficient cregtinismul gi nici sensul cu omul nu este insd o
creatiei, pentru cd in Occident s-a insistat prea pulin asupra unire ipostaticd: adica
invdldturii despre indumnezeire, invdldturd care,,e fun- 157
Introduction qla sltssirq; :i,
damentald pentru Pdrintii greci" gi ,,este cheia de boltd a La trecerea secolelor al Xl\--,
doctrinei cregtine". Fdrd ea ,,toatd doctrina cregtind s-ar doctrine des temps moderr-le=
prdbugi" (...). ,,Fdrd. ea, nimic nu mai are sens". Apoi C. Auguste Comte et ) NI. Beitht
l'homme arrivera d s'assen-ir,e,
Tresmontant face urmdtoarea constatare critic6: ,,$t pentru malheur et la mort mme, trou.
cd n-a mai fost invdtatd aceastd doctrind despre indum- I'apoth6ose. L'homme, par sa :r
se diviniser" (Ceorge L. Fon-..es
Paris,1906, p. 18, citat la Jules G
15s
D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. II, p. 43. Grecs, Paris, 1938, IntroducCc:r
156
Sf . Irineu , Ada. haer, III, 79 , i, P.G. 7 , 939-940 . cartea lui Richter, Der Coties-i::'-
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOqtEt St sptRnuALtTATil.,. 177

ionale dum- nezeire, cregtinismul, in spirite, s-a prdbugit gi s-a redus la a

itat) legdtura nu fi decAt o morald. .."1.s7.
le Intrupare, De fapt, nota cea mai inaltd gi cea mai consistentd a
ald divind Se umanismului cregtin ortodox se afld in ceea ce er numegte
umane, adu- tn dumnezeirea omului. in aceasta se vede iubirea netdrmuritd
r ratiunea Sa a lui Dumnezeu pentru om, pe de o parte, gi vdloarea gi
)inte, vointei multiplele capacitdli nebdnuite (capax infiniti) ale naturii
iunea divind omenegti, pe de altd parte.
, persoanele Indumnezeirea omului este afirmarea sa maximd prin
n toatd pro- pa{1clp-area la viala dumnezeiascd (cf. II petru 1,4). faptul
cd Fiul lui Dumnezeu a asumat umanitatea, deveninh Er
ii umane nu insugi om, are ca reald consecintd indumnezeirea acestei
linirea ei in naturi, adicd punerea ei in stare de unire totald cu Dum-
i chipul Sdu ne.zeu gi transparenta ei supremd pentru viala dumne-
zerascd. infinitd gi vegnicd.
Umanitatea lui Hristos, pdstrAndu-gi pururea identi-
:plina ei tatea gi rdmanand totdeauna creatd, se uneqte totugi in mod
deplin cu Dumnezeu Cel necreat. umanitatea asumatd de
este Fiul lui Persoana Logosului devine mediul de manifestare maxi-
n htferea qi sd. mald a vietii divine ln om gi de participare eternd a omului
primi altfel Iaviala dumnezeiascd. Nimic din ceei ce Hristos-Domnul
u1:tibilitatea 6i trdiegte ca Dumnezeu nu se face in afard de sensibilitatea
umand, gi nimic din ceea ce El trdiegte ca om nu se face in
Ltemporan, absenta dumnezeirii sale. viala Lui este divino-umand gi va
rseni, chiar rdmAne vegnic divino-umuni. in El, unirea lui Dumn ezeu
nici sensul cu omul nu este insd o unire morald sau de intentie, ci o
rulin asupra unire ipostaticd: adic5 una gi aceeagi persoand trdiegte
:are ,,e fun-
157
lntroduction q la th1ologie chrdtienne, paris, Seuil, p. 484-485.
I de boltd a La trecerea secolelor al XIXJea gi al XXJea, Fonsegrive scria:
regtind s-ar ,,euelle est la
doctrine des temps modernes, de Bacon et de D"escartes a'Condocer, a
s". Apoi C. Auguste Comte et a M. Berthelot? C'est que par le progrds de la science
l'homme arrivera d s'asservir les forces redoutables de ia nXture, domptera le
: ,,$i pentru malheur et la mort m6me, trouvera le paradis sur la terre et ariivera enfin a
rre indum- 1'ap-oth6ose. I'homme, par sa force et l6s forces brutes de l'univers, arrivera
dl
se diviniser" (G^eorge L.
_Fonsegrive, Le catholicisme et la aie de I,esprit, Ed. II,
Paris, 1906, p. 18, c!+at la Jules Gross, La dioinisation du chr\tien d'ap'rds les pires
Grecs, Paris, 1938, Introduction, p. v). Asupra acestei'idei in oJcident, vezi
cartea lui Richter, Der Gottes-kotnpler, Mrinchen, 1979.
178 TEOLOq|E 5t SPIR|TUAL|TATE TEMEIVRI LE DIVINO-UMANE

deodatd dumnezeieqte gi omenegte. De aceea Hristos este unirea deplind intre om 5i

unicul Mijlocitor ontologic intre Dumnezeu gi om, uma- confuzie, absorblie sau fuzi
nitatea asumati de El devenind podul viu gi transparent 1. Referindu-se la Schir
prin care ne este comunicatdviala lui Dumnezeu gi prin SfAntul Ioan Damaschin spr
mijlocirea cdreia noi participdm la viata vegnicd a prea- inaintea ucenicilor, Acel
sfintei Treimi. preasldvit qi strdlucind de
,,Chiar in faptul cd firea omeneascd in Hristos nu are un ndscut fdrd inceput din Ta
ipostas propriu, ci il are ca ipostas pe Dumnezeu-CuvAntul, fdrd inceput, a Dumnezeirii
ea nu are nici un plafon cdtre Dumnezeu gi nu existd nici un fiinla gi nici slava... Iar trup
zid desp5$itor intre Hristos, ca Dumnezelr gi om, gi ceilalti scos din nefiinld, qi slar-a I
oameni. Hristos e omul deplin pentru Dumnezeu gi pentru nea, slava trupului (...) De
oameni. El e in ambele calitdti, ca Dumnezeu gi om, deplin niciodatd fdrd, a participa
umanizat gi deplin indumnezeit: deplin umanizat ca Dum- suprema unire cea dupa i
nezeu gi deplin indumnezeit ca om. Iar in relatie cu El se
slava Dumnezeirii ner.dzr
pot umaniza gi indumne zei toti (oamenii;. in dt vedem gi sului gi a trupului sd fie un
iealizdm uminitatea deplin iru.rpur"r,id pentru Dum- chip nevdzut prezentl in t
nezeu gi dumnezeirea deplin ddruitd noue/'1s8.
celor care nu puteau sd po;
indumnezeirea umanilAtii asumate de Dumnezeu-Fiul este
ingerilol, celor care sunt roX
eaidentd mai ales in Schimbarea Ia Fafd, inaierea Sa din morli gi
deci nu asumdnd ceea ce I
indllarea Sa cu trupul la cer.
priilor Sdi ucenici, deschiz
Ele sunt fundamentul gi inceputul unei noi condilii a
tacAndu-i vdzdtorr... Dumn,
umanitdtii, care se fac acum cunoscute in El pentru a fi
sa participe la splendoarea
impdrtdgite tuturor celor ce se af15 in comuniune cu El. in
2. In spiritualitatea ortor
Hristos se deschide un nou eon, un mod de existentd nou,
care, departe de a anula natura umand, o afirmd in dimen- de fapt, cobordrea la iad
siuni existentiale infinite qi mereu noi. indumnezeirea este, teologiei ortodoxe, inr.ierea
dupd expresia SfAntului Maxim, ,,vegnica existentd fericitd,, Lui asupra iadului.
care este oferitd omului de cdtre Dumnezeu, in sensul unei Dacd prin viata Sa in tr"
comuniuni vegnice cu El. lume gi a asumat condifia
;oborArea Sa la iad, iubirea
lulu qi vegmintele luminate ale lui Hristos pe Tabor tra extremitatea existentei ur
evidenliazd adevdrul cd materia ,,se deschide" , piimegte gi
manifestdviata gi slava divinS. Altfel spus, realitatea sen-
15e
sibil5 nu se definegte printr-o opacitatecare ar traduce un Omilie despre Schimbnreo, .":. -
itrabra, La kansfigurstion selon le : F.
raport de opozilie lntre creat gi necreat, degi o diferenfd i:. Grigorie Palama zice gi el: ,,LurLr
infinitd rdmane totdeauna intre ele (ceea ce permite ca ru a luat sfArqit, ea a rdmas nec:
rentru simfuri, degi a fost conterr.
158D.
:'rutare a simturilor lor, ucenicii Do:
Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. II, p. 55-56.
-11, 433 B.
 TEMETURTLE DtVtNO-UMANE ALE TEOLOq|Et St sptRtTUALtTATil.,, 17g

F{ristos este unirea deplind intre om gi Dumnezeu sd nu fie niciodatd

;i om, uma- conluzie, absorblie sau fuziune).
lransparent 1. Referindu-se la schimbarea la Fatd a Mantuitorurui,
:zeu gi prin sfAntul Ioan Damaschin spune: ,,E1 (Iisus) se trans figureazd,
ticd a Prea- inaintea ucenicilor, Acela Care este pururea dlodatd
preasldvit gi strdlucind de lumina Dumnezeirii. Cdci fiind
!s nu are un ndscut fdrd inceput din Tatdl, El are strdlucirea naturald,
r-CuvAntul, fdrd inceput, a Dumnezeirii; nedobAndind mai pe urmd nici
cistd nici un fiinta gi nici slava... Iar trupul este preasldvit de cand a fost
n, gi ceilalti scos din nefiintd, gi slava Dumnezeirii devine, de aseme-
lu gi pentru nea, siava trupului (...) Deci, dacd sfAntul trup n-a existat
om, deplin niciodatd fdrd a participa la slava dumnezeiiscd, ci prin
:at ca Dum- suprema unire cea dupd ipostas s-a imbo gdlit deplin de
tie cu El se slava Dumnezeirii nevdzute, in aga fel incAt'slava Logo-
:l vedem gi sului gi a trupului sd fie una gi aceeagi, totuqi slava fiind'in
ntru Dum- chip nevdzut prezentd in trupul vdzut, a rdmas invizibild
celor care nu puteau sd poarte lucrurile ce sunt (ne)vdzute
eu-Fiul este ingeriloq, celor care sunt robiti de trup. El se transfigureazd
din morfi qi deii nu asumAnd ceea ce El nu era, ci ardtAnd ce era pro-
priilor sdi ucenici, deschizandu-le ochii gi din nevdzdtori
i condifii a fdcAndu-i vdzdtori... Dumnezeiescul biruie gi face ca trupul
pentru a fi sd participe la splendoarea gi slava Sat'1se.
ne cu El. in
spiritualitatea ortodoxd, icoana invierii infdtigeazd,
stentd nou, - ?.h
de fapt, coborarea la iad a Mantuitorului, cdci potrivit
i in dimen-
teologiei ortodoxe, invierea Domnului incepe prin biruinta
zeirea este,
rtd fericitd"
Lui asupra iadului.
Dacd prin viata Sa in ttup, Hristos S-a fdcut prezent in
;ensul unei -lume gi a asumat conditia vietii noastre pdmanlegti, prin
coborarea sa la iad, iubilea lui iisus Hristoi se intinhe parla
s pe Tabor
primegte gi la extremitatea existentei umane, acolo unde este ea cea mai
litatea sen-
braduce un __ ]5'Oyily despre Schimbarea.la
Transfiguretion selon
lafd, I2-I3; y.G 96, paris,
564_565; cf. Georges
Y"b:1,La les PDles grecs, Ed. s.o.s., L973, p. 43."rar
o diferenld sf. Grigorie Palama zice qi el: ,,Lumina t"ransfigurdrii Domnului n-a inceput gi
rermite ca nu a luat sfargit, ea a rdmas necircumscrlsX 1in spafiu) 9i impercepiibild
pentru simluri,.9"pj u fost contemplatd cu ochii trupegti (I Dur pii.ttr-o
mutare a simturilor lor, ucenicii Domnului au trecut de latrup ia Duhul,,, p.G.
151,4338.
'r80 TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE TEMEIURI LE DIVI NO-UMAN

insinguratd gi impulinatd (dacd definim iadul ca fiind Propriu-zis, Hristos

,,

modul de existenld al sufletelor dupd moarte sau starea de pentru cd Duhul SfAnt, ur
separalie a lor de lumea vdzut6, de Dumnezelr gi unele fa!6 produce intAi indumneze
de altele). Iubirea lui Hristos cuprinde 9i iadul, asumAnd sufletului, dupd ce acesta
condilia lui (cf. I Petru 3,18-19;4,6). CAntdrile din SfAnta 9i pentru Dumnezeu gi penl
Marea SambetA spun referitor la coborArea lui Hristos la desdvArqitd cu Dumneze
iad: ,,Tu ai coborAt pe pdmdnt ca sd mAntuiegti pe Adam 9i, mod deplin. Din sufletr
neaflAndu-l aici, o, StdpAne, ai mers pAnd la iad ca sd-l tradtazd, gi in sufletul cel
cattti" .
puterea care ii scapd de s
tn -orrr".tul morlii Sale pe cruce, Hristos coboard la iad
Hristos indumnezeit de
apoi puterea care va^inr-i.
pentru a impdrtdgi soarta tuturor celor morfi, -dq qi pentru
mormAnt. De aceea, lnr-ie
i o birui. in aceasta se aratd tot puterea iubirii Sale. El 3. invierea lui Hristos
asumd condilia iadului prin sufletul Sdu omenesc. $i tot
gi inaugureazd, pentru
prin aceasta biruiegte iadul, deoarece sufletul Sdu este deplin radical nou. In Hristos C
unit cu Dumnezeireal6\. De aceea, sufletul Sdu este primul pe totdeauna qi totalmente
care iadul nu-l poate reline. Iar trupul Sdu in umanitate, inviat, omul integral (sufl,
fiind unit cu Dumnezeirea, nu se descompune, nu intrd in Lui nu este o reanimare a
stricdciune. $ederea lui Hristos cu trupul in mormAnt are ca viafa de dinainte de mo
scop ,,ridicarea lui Adam din stricdciune" (LuminAnda de noud, totodatd Veqnicn 5i :
Pagii), dupd cum coborArea lui Hristos la iad are ca scop tignit, omul s-a daruit tc
,,dezlegarea durerilor celor ferecafi" (Sluiba ortodoxd de inmor- inviat, Dumnezeu este .l
mAntare), adicd deferecafi de teama gi non-sensul morfii. lui, ca rdspuns ontologic
Sufletul indumnezeit al lui Hristos se aqazd' in relalie Sa, umanitatea lui Hristo
imediatd cu sufletele din iad gi astfel iadul-separalie este tibilitatea qi moartea. inr-
biruiu el este biruit prin noua comuniune de iubire pe care morte a omului integral
Hristos o aduce acolo prin sufletul Sdu uman unit cu Dum- spirit, devenind epifani
nezeu - Izvorul gi Plinitatea viefii. Coborarea lui Hristos la petiliei fdrd iegire, ale co
iad este mAntuire a umanitdlii dincolo de categoriile spa- ministe sunt abolite pen
liutui gi timpulut, prezenld lucrdtoare a iubirii lui Hristos in deplin unit cu necreafu,l,
meta-istorie. Aceastd cobordre la iad coincide cu restabi- energiile divine necrea re.
lirea paradisului - comuniune cu Dumnezeu. in ziua morfii Invierea lui Hristos
Sale, Iisus spune tAlharului din dreapta: ,,astdzi aei fi cu ttatal" nu este o realitate
Mine tn rai" (Luca 23,43). tainic la o negrhitd transl

160
Cf. Sf. Ioan Damaschin, De fide orthodoxa, III, 28; Leonjiu de Bizant, 16r
D. Stdniloae, Tcologi.; l.--:'-:
162C[. C. Galeriu, op. cit.. c. -3
Contra nestorienilor qi eutihierLilor, P.G.86, 2, col. 1341 C.
 TEME|UR|LE DIV|NO-UMANE ALE TEOLOq|Et st sptRtruAlrAlrr,,, 181

Ll ca fiind ,,Propriu-zis, Hristos biruiegte intAi cu sufletul iadul,

r starea de pentru cd Duhul SfAnt, unit cu Ipostasul Sdu dumnezeiesc,
unele fafd pro- duce intai indumnezeirea sau pnevmatizarea deprind a
asumAnd sufletului, dupd ce acesta a suportat pand la capdt moartea
n Sfdnta gi pentru Dumnezeu gi pentru oameni, intrAnd in comuniune
Hristos la desdvargitd cu Dumnezeu gi fdcdnd loc Duhului sfdnt in
e Adam gi, mod deplin. Din sufletul astfel umplut de Duhul SfAnt
iad ca sd-l tradiazd gi in sufletul celor ce au ndddjduit in El, din iad,
puterea care ii scapd de stdpanirea iadului. Din sufletul rui
roard la iad Hristos indumnezeit deplin, sau pnevmatizat, va iradia
n gi pentru apoi puterea care va invia sau va pnevmatiza gi trupul din
rii Sale. E1
mormAnt. De aceea, invierea incepe Tnladt'1'61.
:resc. $i tot 3. invierea lui Hristos este un eveniment unic in istorie
t este deplin 9i inaugureazd pentru umanitate un mod de existenfd
: primul pe
radical nou. in Hristos cel invia t, viata umand este pentiu
umanitate, totdeauna gi totalmente aiatd cu Dumnezeu. in Hristos Cel
nu intrd in
inviat, omul integral (suflet gi trup) se tnaegnicegte. invierea
Lui nu este o reanimare a unui cadavru sau reintoarcerea la
mAnt are ca
viata de dinainte de moarte, ci ea este o trecere la o aiald
rinAnda de
ttoud, totodatd Vegnicd qi umand"162. Dacd in Hristos Cel rds-
are ca scop
tignit, omul s-a ddruit total lui Dumnezelr, in Hristos cel
d de inmor-
inviat, Dumnezeu este Acela Care se ddruiegte total omu-
norlii. lui, ca rdspuns ontologic sau dar total omului. prin invierea
:i in relalie Sa, umanitatea lui Hrirstos invinge pentru totdeauna corup-
raralie este tibilitatea gi moartea. Invierea sa inau gureazd, existenla silne
bire pe care rnorte a omului integral, in care materia se odihnegte in
rit cu Dum- spirit, devenind epifanie deplind a lui gi unde legile re-
Li Hristos la petifiei fdrd iegire, ale compunerii gi descompunerii deter-
goriile spa- ministe sunt abolite pentru totdeauna. creatul este acum
LiHristos ln deplin unit cu necreatul, deplin imbogdlit qi transfigurat de
cu restabi- energiile divine necreate, de viald vegnicd divind.
ziua mortii Invierea lui Hristos aratd cd ceea ce noi numim ,,fid-
'nzi aei c:.
fi tural" nu este o realitate inchisd, ci participativd, chematd
rainic la o negrditd transparentd gi deschidere pentru reali-

ntiu de Bizar.: 161

D. Steniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxn, r'ol. II, p.I77-I72.
162Cf. C. Galeriu, op. cit., p. 130.
182 TEOLOq|E St SP|RTTUALTTATE TEMEIURI LE DIVINO-UMA\

tatea divind; invierea confirmd adevdrul cd vocalia ori- exterioritate gi de dedub

ginard gi ultimd a crealiei este o vocafie sacramentald; ea deplind a persoanelor disl
constd in a manifesta pe Duhul Cel de viald fdcdtor gi fru- Dupd Inviere, Hristos
musefea Sa inepuizabild, vocatia ultimd a creatului fiind derea existentei biologice
participarea lui vegnicd la viata dumnezeiascd necreatd. numai din,,Arborele rYie;i
Modul de existenld inaugurat de invierea lui Hristos dacd totugi El gustd din n
este modul de existenld unde nici o persoand nu mai poate pe ucenicii SAi de reaiita
dispune de alta, unde posesia gi obiectivarea persoanei sunt pentru a le ardta cd a fi p
abolite pentru totdeauna. Unicul mod de cunoagtere valabil
inviere nu inseamnd nic,
sonald; dar gi pentru a ari
este comuniunea sau iubirea care se ddruiegte gi se primegte
comunica cu istoria, fiin'
in mod liber. in sensul acesta trebuie intelese araierile lui mele gi coruptibilitatea ei.
Iisus Cel inviat ucenicilor Sdi. Hristos Se lasd cunoscul cum 4. Indltarea lui Iisus c
area, cdnd area gi cui area El, dar nimeni nu mai poate dispune minantd d indn*.t ezeirt
de El. Hristos Cel inviat cu trupul este total liber, fdrd de Dumnezeu, evidentierea r

timp 9i de spafiu (El trece prin ugile incuiate; cf.Ioan20, late in slava lui Drjmnez
L9), iar cdnd ucenicii la Emaus il recunosc, El Se face acceptarea vegnicd a um;
nevdzut, cdci este liber gi fald de obiectivarea ce vine din sfintei Treimi. Este realiza
cunoagterea prin simluri. in Iisus Cel inviat se aratd deplina lui Hristos.
realizare a libertdlii personale umane, care biruiegte deter- Dacd singurul lucru r
minismele naturii qi ale istoriei cdzute. invierea Sa este un trdind viala oamenilor, s
,,eveniment in acest timp gi in aceastd lume, dar simultan pril Hristos, viala lui Dur
un eveniment care impune un sfArqit gi o limit5 acestui Indltarea lui Hristos c
timp gi acestei html't163, innoindu-le pe un plan superior. viatd al'Dumn ezeirri, ara
Cunoagterea obiectivantd (bazatd, adesea pe repetilia fe- urianizarea lui dep iina,
rrezeut, potrivit proiectulu
nomenelor naturii) se opregte in fafa mormAntului gol, In-
asemdnqreq Noastrd" (Face.
vierea nu-i este accesibild tocmai pentru cd ea inaugureazd
Hristos-Noul Adam a
deja modul de existenld in care spaliul, care limiteazd., gi
cel dintAil6a. LJmanitatea t
timpul, care separd, sunt biruite gi innoite, duqd legea cea
este izvorul din c?r s c
noud a comuniunii personale eterne in Duhul. Invierea lui
Hristos inaugureazd modul de existenfd in care cunoagterea 1e SfAntul Maxim Mirturisrt
reciprocd a persoanelor divine qi umane implicd ddruirea fundamentale ale creatiei car,
1or mutuald gi continerea lor spirituald reciprocd. Cu alte dezintegrare gi de stricdiiune. -{,
depdgit opozitia sexelor (cf. Ca-=
cuvinte, este o cunoagtere care transcende orice relalie de distrus separafia dintre rai Si ur:-
a unit cerul cu pdmAntul. Inati
deasupra celelor ingeregli, E1 a :
163
Gunter Bornkamm, Qui est l6sus de Nozqreth?, trad. fr., Paris, \973, p. rnteligibild. In sfArgit, prin a;r:
211; cital la Olivier Cl6ment, ,,Le Christ, Terre de vivants", coll. Spiritualiti (Matei 26,64;Rorr.ani8,34; Er-rei 1
orientale, nr. 17, Albaye de Bellef ont aine, 197 6, p. 7 6. necreatul - Ambigua, P.G.,1305 )
 TEMEIT/RILE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqIEI SPIRITUALTAIII... 183
5I

r,ocatia ori- e_xte_rioritate gi de dedublare. Este cunoagterea ca unitate

rmentald; ea deplind a persoanelor distincte.
icitor fru-
gi
. Dupd inviere, Hristos nu mai are nevoie de hrand in ve-
eatului fiind derea existentei biologice.
_umanitatea sa se hrdnegte acum
necreatX. numai din ,,Arborele Vielii';, ii'iradin viala
dacd totugi El gustd din hancare, o face
ai"#
insdgi. gi
a lui Hristos fentr., r.orrri'g"
ru mai poate pe ucenicii sai de realitatea gi identitateu persoanei sa%,
:rsoanei sunt pentru a le ardta cd a fi.pnevmatizat sau transfigurat prin
agtere valabil
inviere nu inseamnd niiide.u-. a pierde identi-tatea per-
sonald;.dar gi pentru a ardta cd El, Hristos Cel inviat, pbate
;i se primegte comunica cu istoria, fiind totugi liber fald de determinis-
rardtdrile lui mele g^i coruptibilitatea ei.
:unoscuf cum 4. Indltarea lui Iisus cu trupur ra cer este expresia cul-
poate dispune minantd d ind,r*t ezeirii 5e Fiur lui
liber, fdrd de "*dJiitii;;;t"
Dumne'eu, evidenfierea supremd a'valorii umanitdtii indl-
:; cf. Ioan 20, tate in slava lui Dumn ezei. indllarea la cer este, a" ript,
c, El Se face ac.ceptarea vegnicd a umanitdtii Fiului in intimitatea prea_
a ce vine din sfintei rreimi. Este reali zareadestinatiei
aratd deplina 1ui Hristos. / "rii*" -'
- u-- umanitdtii
' -

ruiegte deter- . _.D?.d. singurul lucru nou pe pdmAnt a fost Dumnezeu

ea Sa este un trdind viata oamenilor, singurui lucru nou in cer este cd,
ptiX
dar simultan Ylirt6s,vialalui Dumn?r"n.tt" trditd gi omenegte.
Indllarea
imitd acestui . lui Hristos cu trupul la cer, adita in modul de
1an superior.
vrcld al Dumnezeirli, aratl cd indumnezeirea omului este
r repetilia fe-
umanizarea lui deplind, adicd asemdnarea lui cu Dum-
rtului gol, In- l:?"!, potrivit proiectului initial: ,,sd J
asemdnarea Noaitrd" (Facerea i,ZO1)'.
facem -"' dupd
- '- om -'-'r' chiput qi
Linaugureazd Hristos-Noul Adam a implinit astfel vocatia lui Adam
rlimiteazX, gi cel dintail6a. umanitatea depfin indumne zejtd, alui Hristos
uqd legea cea este izvorul din care se comunicd, prin Duhul sfant,
l. Invierea lui vjata
e cunoagterea
rlicd ddruirea - 1e sfantul Maxim Mdrturisitorul spune
tundamentale ale c.rq.a[iei
cd Hristos a biruit dualitdtile
-pdcat,
pii'r.,- deveniserd
rroc5. Cu alte dezintegrare gi de stricdiiu.ne."u.",_ "l";#il't:
Rsifei, prin hagterea sa feciorelnicd, Hristos a
rice relalie de 1::i.ti,^o^P.?i1[1sgryror
orsrrus
(cr. Gararenii zsy. ;;ta;'i;;i!rea
qiin
separatla dintre rai gj univers (Luca 23, 4.3) prin iniltarea
sa, Er a
a unit cerul cu pdmdntur. inatganau)se .u ,ufrZtrt ii.,ipJi sa la ."i
ei
il sau omenesc
deasupra cetelor ingeregti, Er a'restaurat unitatea aiiit."-iI-*I'sensibila
fr., Paris, 1973, ;
", coll. Spirituni:::
inteligibild. In sf,trs'it, p1i1 aggzqrea in umanitate_a ia, ru'JrJuptu 9i
Tatilui
(Mate;i 26,64;Romarii sja;r^".e4o,ti;fp"ttiz)zA, n creatul cu
necreatul - Ambigua, p.G.,1308 D-1309 D ",i"iiaipiin
184 TEOLOq|E 5l SP|R|TUAL|TATE TEMEIVRILE DIVINO-UN 1,.

divino-umand de care se impdrtdgesc toti cei ce prin cre- pentru a o face sd part
dinld gi iubire se afld in comuniune cu Dumnezeu-Omul. Treimi. Iar viata lui Hris,
Iar ceea ce s-a petrecut cu umanitatea lui Hristos constituie 1. Experienta pe car
,,viitorul absolut" (K. Rahner) al intregii umanitdti gi al impreund cu Iisus der-i
creatiei intregi, dupd capacitatea gi dorinta fiecdruia de a Dupd indltarea la cer a
participa la aceastd plindtate realizatdgi oferitd in El: ,,calea, Sfdntului Duh, prin car
Adeadrul gi Viafa" (Ioan 14,6). ontologic: trecerea de ln trt
lume gi deci impreunA c
D. Viafa creqtini este viata divino-umani a lui Hristos,
comunicati prin Duhul SfAnt in Biserici prezenta Sa reald nu m
Duhul SfAnt. In timpul i
,,1,{u mai trdiesc eu, ci Hristos trdiegte tn mine" (Galateni 2, tolii erau cu El, dupa in,
20); ,,Duhul insugi mdrturisegte tmpreund cu duhul nostru cd Duh, Hristos este in ei.
suntem fii ai lui Dumnezeu" (Romani B,16); ,,Ce este uegti- zenta interiorizatd a lui
nismulT - Asemdnnrea cu Dumnezeu atdt cdt este cu putinld fafa, ctinduntrul ucenici
naturii umane" (SfAntul Vasile cel Mare)165. Yiala lui Hristos der-
In esenta lui, cregtinismul nu este numai o invdfdturd, ci sdvArgitd de Hristos 1e dt
o viald nou5. Este viafa lntemeietorului sdu comunicatd Care este Duhul lui Hri
celui ce crede in El 9i iliubegte pe El. Evanghelia lui Hristos umand a lui Hristos in t
nu poate fi trditd qi poruncile Lui nu pot fi implinite fdrd pagte) de la Unul la r
comuniunea cu Persoana vegnic vie a lui Hristos. De aceea, extinderea vietii lui Flris
mAntuirea propovdduitd de cregtinism nu se realize azd pur Pdnd la Cincizecime,
gi simplu in invdtdtura lui Hristos, ci in persoana lui fost martori oculari ai i
Hristos - CuvAntul Vietii,pe care Evanghelia o mdr- tignirii, ai mortii, ai arit.
turisegte ln cuvinte sfinte. Dacd preceptele unor reformatori Invierea gi Inalfarea ia .
de religie pot fi observate fdrd comuniunea directd qi vie a intr-o anumitd mdsura, c
adeplilor lor cu acegtia, ceea ce pretinde Hristos nu poate fi spatiu.
realizat ftud, ajutorul lui Hristos insugi (cf. Ioan iS, +-51. Dupd indltare insi, to
ceea ce El cere de la noi este tocmai viefuirea Lui. $i cum posibilitate de relatie ser
am putea noi oferi aceasta, dacd El insugi nu ne-ar oferi ior in inviere, aposiolii p
ceea ce ne cere? De fapt, lnsugi scopul intrupdrii Fiului lui zecimea pune capat ac
Dumnezeu a fost ca lumea ,,aia[d sd aibd, gi diibetgug sd aibd,' titudine, fdrd insd ca pre,
(Ioan 10, 10). De aceea, in esenta sa, Biserica este per- 1e fie redatd; ei nu vor n
manenta gi multipla ddruire a lui Hristos insugi umaniiatii, dinainte de lnviere (cf. J

culta predica Sa. Nir-etru

16s P.G. 44, 273 D; ,,Sur l'origine de l,homme,,, hom. I, Sources
Chritiennes, nr. 160, p. 211-213.

:toti cei ce prin cre-
u Dumnezeu-Omul.
ur Hristos constituie
regii umanitdli 9i ai
rrinta fiecdruia de a
i oferitd in El: ,,Calea,
ermani a lui Hristos,
isericf,
nt rnine" (Galateni 2,
n; cu duhul nostru c.;
1,1,6); ,,Ce este creqti-
'af cil este cu putint'i
)i:r.
n-mai o invdjdturd, ci
nl,ui sdu comunicatd
r-anghelia lui Hristos
pot fi implinite fira
lui Hristos. De aceea
r nu se realizeazdpu:
;, ci in Persoana lul
Evanghelia o mar-
fte1e unor reformator-
dunea directd qi vie a
le Hristos nu poate::
u5i (cf. Ioan 1,5,4-i
l-ietuirea Lui. $i cur
lnsugi nu ne-ar ofer-
I intrupdrii Fiului lu,
w. gi dinbelgug sd aib,;'
a, Biserica este per-
rtos insugi umanitat-
nrre", hom. l, 17; 5o;,'--,-
TEMETURTLE DIVINO-UMANE ALE TEOLOqtEt tt sptRtruALtTATrr,,. 195
pentru a o face sd participe la plindtatea viefii Preafintei
Treimi. Iar viatalui Hristos ni se comunicd prin SfAntul Duh.
1. Experienla pe care apostolii au fdcut-o pe cAnd erau
impreund cu Iisus devine pentru ei un mod de viafd nou.
Dupd Indlfarea la cer a MAntuitorului urmeazdPogorArea
SfAntului Duh, prin care se realize azd in apostoli un paqte
u.ntologic: trecerea de la trup la duh. Hristos rdmAne prezent in
lume gi deci impreund cu ucenicii Sei (cf. Matei 28,20), dar
orezenta Sa real6 nu mai este sensibile (fizicd): ea este in
buhul5far,t. in timpul vielii pdmAnteqti a lui Hristos, apos-
tolii erau cu El, dupd Indltarea la cer gi PogorArea SfAntului
Duh, Hristos este ln ei. ,,Cincizecimea restituie lumii pre-
zenta interiorizatd a lui Hristos gi il reveleazd acum nu in
f ata, ci induntrul ucenicilo r't L66.
Viala lui Hristos devine viala lor. Lucrarea mAntuitoare
savArgitd de Hristos le devine acum interioard. Duhul SfAnt,
Care este Duhul lui Hristos, propagd acum viala divino-
umand a lui Hristos in ucenici. Are loc acum o trecere (un
pagte) de la Unul la multiplu: aceasta este Biserica,
ertinderea vielii lui Hristos in umanitate.
PAnd la Cincizecime, apostolii au ascultat pe Iisus gi au
fost martori oculari ai faptelor gi minunilor Sale, ai rds-
Cgnirii, ai mortii, ai ardtdrllor Lui dupd inviere. Chiar intre
invierea qi Indltarea la cer a existat intre Iisus gi ucenici,
intr-o anumitd mdsurd, o relalie sensibild, situatd in timp qi
spafiu.
Dupd Indllare insd, totul se schimbd, nu mai existd nici o
posibi,litate de relafie sensibild cu Iisus. in pofida credintei
1or in Inviere, apostolii par afi oarecum dezorientafi. Cinci-
zecimea pune capdt acestei perioade de relativd incer-
fitudine, fdrd insd ca prezenta sensibild (fizicd) a lui Iisus sd
tre fie redatd;. ei nu vor mai vedea niciodatd trupul Sdu de
.linainte de inviere (cf. II Corinteni 5, 16), nu'Jor mai as-
culta predica Sa. Nivelul insugi al relatiei 1or cu Iisus s-a
156
P. Evdokinrov, Prdsence de l'Es1:rit Snmt dans ln Trndition orthodoxe, p.72.
186 TEOLOqtE 5t SPtRITUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-U,\t

schimbat complet. De acum inainte, ei au acces la taina lui Duhul SfAnt extinc
Hristos in profunzimea sa: ei pot intelege din interior dinciogilor) pe Hristo:
lucrarea sdvdrgitd de El. Or, aceastd noud experientd cu hristifica sau cregtina
Iisus se realizeaz6,in Duhul SfAnt. Dacd ucenicii igi amin- oamenii fii in Dumne
tesc de ceea ce Iisus a zis, a f.ilcut, a fost, atunci cAnd era permanent comuniune
aproape de ei, aceasta va fi nu numai dupd categoriile tre- fiecare ins, aducdndu-l
cutului, ci intr-o deschidere spre vegnicia lui Dumnezen, al Cdrui chip a fost crea
manifestatd in Persoana gi lucrarea lui Iisus. Duhul SfAnt nu anule azd darurile r
le-a fost ddruit tocmai pentru ca aceastd deschidere sd fie vizilog nici al neamuril
trecerea de la perceperea total sensibild qi exterio ard a vielii Prin SfAntul Duh se cc
lui Iisus la cunoagtere spirituald-interioard,, prin ochii cre- Treimi (Origen spune;
dinlei, a planului lui Dumnezeu care s-a implinit in moar- Treime"l6e). Astfel, harr
tea gi in Invierea Sa. Duhul SfAnt ii ajutd pe ucenici sd se voltdm gi sd ne implinir
inteleagd 9i pe ei ingigi in interiorul acestui plan de pdstrdnd deodatd uniti
mdntuire. cificitatea persoanelor. I
Aceasta este experienla credintei in ceea ce are ea aici sd devind hristogi (cre5ti
normativ pentru fiecare credinciosl6T. in asemdnarea cu Hristo
SfAntul Duh reface unita
2. PogorArea SfAntului Duh coincide deci cu extinderea
sldbitd prin pdcat, dar
tainicd a vietii lui Hristos in umanitatea ucenicilor gi apoi a fiecare credincios, facAn
tuturor celor ce, prin botez, se incorporeazd, in Hristos, lui Hristos. Hristificarea
formAnd Biserica - Trupul tainic al Domnului. o readucere a ei in starea
,,in ziua Cincizecimii, El (Duhul SfAnt) vine in lume in redd asemdnarea cu prea
persoand, ipostatic, lucrAnd in interiorul naturii; El Se pune SfAntului Duh se aratd i
ca un fapt interior al naturii umane. Prin aceasta natura e lizatd de El nu este nir-etr
adusd in starea ei normald"1"68. iar promovarea diversit
Dupd cum am vdzut mai inainte, in Hristos natura
1q d_ev,ine o opozitie sat
umand a fost restauratd in dimensiunea ei pnevmatoford de (cf. Galateni 3, 26-25). A
filiatie divind prin adoptiune, in starea de ascultare fiascd desdvArgegte structura c
fatd de Dumnezeu, gi a fost indumne zeitd,, adicd pusd in crealiei in general gi er-id
starea de participare deplind gi permanentd la viala divind, consistent este identic cr-l
gi astfel capabild sd reflecte slava lui Dumnezeu (cf. Romani ,,Viata cregtind este c
B, 14-17, II Corinteni 3, 17 -18, Galateni 4, 4-7). tcotvatviq. Mai ales comr
ritual, o simfonie de pers
167
Claude Dagens, ,,IJEsprit Saint et la vie spirituelle", in Nouaelle Reaue ritabild. Conjuncfiunea p
_
Th1ologique, nr. 4, 1975, p.317 .
168P.
Evdokirrlov, op. cit., p.94. 16e
Origer; Selecta in psalnt \\,1
 TEMEIURILE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt sptRnvAlrAlrr,,. 187
5t

lui
cces la taina Duhul sfant extinde in umanitatea celor mulyi (a cre-
ge din interior dinciogilor) pe Hristos. Dorinla gi lucrarea Lui este de a
L experienld cu hristifica sai cregtina intreaga lume , d,e-aface din toti
enicii igi amin- oamenii fii in Dumnezeu-Fiul, de a restabili gi menline
rtunci cdnd era permanent comuniunea lor cu Tatdl gi de a indumn p"
categoriile tre- tiecare ins, aducandu-l la asemdnarea cu Dumnezeu,""Ji dupa
lui DumnezeLt, al Cdrui chip a fost creat. Dar prin lucrarea sa, Duhul sfant
rs. Duhul SfAnt nu anule azd, darurile sau specificul natural nici al indi-
:schidere sd fie vrzilory nici al neamurilor sau etniilor care intrd in Bisericd.
.terioard a vie,ri Prin sfantul Duh se comunicd Bisericii viata preasfintei
, prin ochii cre- Treimi (origen spunea cd ,,Biserica este ptind de sfanta
rplinit in moar- Treime"l6e). Astfel, harul SfAntului Duh neljutd sd ne dez_
re ucenici sd se r-oltdm gi sd ne implinim gi noi dupd chipur'sfintei rreimi:
:estui plan de pdstrdnd deodatd unitatea fiintei gi div-ersitatea sau spe-
"ouh,
iiJicitatea persoanelor. prin sf aritul credincio gii incep
sa devind hristogi_(cregtini) gi, trdind in sfinlenie, inainteaz^d
:a ce are ea aici
in asemdnarea cu Hristos. Ca fapt interior al naturii umane,
Sfantul Duh reface unitatea ontologicd a umanitatii, unitate
i cu extinderea sldbitd pril pd.cat, dar in acelagitimp El modelea zd pe
nicilor gi apoi a fiecare credincios, fdcandu-l o icoand unicd gi irepetabild a
tzd in Hristos. lui Hristos. Hristificarea naturii prin sfdntul buhinseamnd
Li.
o readucere a ei in starea sa normhld, tocmai prin faptul cd-i
rine in lume in redd asemdnarea cu Preasfanta peime. Lucralea gi prezenta
urii; El Se pune sfAntului Duh se aratd tocma(prin aceea ce unitatea rea-
:easta natura e \izatd de El nu este nivelare.sau uniformizare obiectivantd,
iar promovarea diversitdtii sau a specificitelii ireductibile
{ristos natura ny
{rvjne o o-p9z_i!^i9.sau'o-d_talectiia de u.,.rluru reciprocd
revmatoford de {cf. Galateni 3, 26-28). Astfel, Duhul sfant redescopbrd gi
rscultare fiasca desdvargegte structura comunionald a naturii umane gi a
, adicd pusd in crealiei in general gi evidenliazdfaptul cd adevdrul ultim gi
la viata divina consistent este identic cu iubirea.
teu (cf. Romani ,,Yia.la cregtind este o viald comunitard, o comuniune,
rcorvatvi'q. Mai ales comunirinea sufleteror, un acord spi-
ritual, o simfonie de persoane, iatd centrul de gravitate ie-
in Nouaelle Re..'.,,:
ritabild. Conjunctiunea persoaneror trebuie sd"fie intr-ade-

Origen, salm XXIII, 1; p.G. 12, 7265.

16e
S electa in P
188 TEOLOqIE 5t SP|R|TUALITATE TEMEIURILE DIVINO-UMA\

1dr perfectd ca ele sd poatd deveni unul ca realitate deprind. Numai trdind in Duhr
Orice izolare a persoanelor trebuie sd fie depdgitd. Nu era vizibil in MAntuitc
existd loc pentru nici o impenetrabilitate in inteiiorul unui Taine,,1.71., iar la Sfdnta im
grup cu totul organic. Distinctia rece intre ,,aI me1J" gi ,,a1 Tale celei de Taind, Fiu a
tdu" , cum ii pldcea SfAntului Ioan Gurd de Aur sd spun5, primegte..." (trecutul se f;
trebuie sd fie abandonatd in Hristos"L7}. preotul cere: ,,Dd-ne no:
3. Viafa lui Hristos se comunicd Bisericii prin Sfdntul deplin in ziua fdrd asf inr
Duh. Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, iar Duhul eshatologicd gi anticipare,
SfAnt este ,,sufletul" Bisericii. Prin SfAntul Duh, natura $i pentru cd Biserica
umand se hristificd, se modeleazd dupd configuralia uma- ni-L face prezent pe IIr:::
nitdtii lui Hristos. De aceea, sfantul Duh a fost numit gi praznicului Invierii:,, leri
,,arhitectul" Bisericii (SfAntul Vasile cel Mare). Dar, mai Tine, Hristoase, astizi n'l
mult, toatd spiritualitatea sacramentald, litur gicd,, asceticd gi Tu. Ieri m-am ristignit ir
de slujire a Bisericii are pe sfantul Duh ca izvor de putere qi cu Tine md preamdregte"
de actualizare a darurilor sau capacitdtilor noastre na- ,,Liturghia ne asoci
turale, in vederea asemdndrii noastre dupd chipul lui Hristos smulge timpului omorat
qi a participdrii noastre laviata gi lucrarea Lui (cf. Romani pentru a ne face conteml
6,3-11qi 8, 5-16). Cel inviat, cu intreaga is
mii pAnd la a doua vemre
a) Prin SfAntul Duh, noi putem trdi gi inlelege cd Sfintele
fluviu dumnezeiesc ce t;
Taine gi sfintele sdrbdtori ale Bisericii nu sunt simple rituri
suntem purtati, impreun
sau acte comemorative, ci lucrdri prin carg se ddruiegte Hristos
Pagtelui vegnic a cdrui ar
insuqi, fdcAndu-ne sd participd rn tairylc, in fiecare epocd a Sfarrtt'173.
istoriei gi in fiecare parte a pMntului, la lucrarea sa Viala sau spiritualita l
mantuitoare sdvargitd intr-un anumit moment al istoriei gi numai persoana, ci gi acr
intr-un anumit loc geografic; dar, in acelagi timp, invred- cu natura inconjurdtoa
nicindu-ne sd participdm gi la viata lui Hristos cel inviat gi funddnd pe DumneZu r

Indltat la cer, sd comunicdm cu El, Care, degi Se afld mai dernitatea occidentali sa
presus de planul istoriei, se face pururea prezentgi lucrdtor totuI" ; congtiinta Biseric
in viala noastrd, in exigentele mereu noi din planul istoriei, totul trebuie sfintit. deoa
mentindndu-ne totodatd in agteptarea activd gi plind de
speranfd a implinirii fdgdduinlelor sale cu privire ra viata gi 171
Sf. Leon cel Mare, Ser,;: l1
fericirea vegnic5. niloae, Teologia D ogmaticn J.:-- ";.
eclesiologic aI Sfintelor Taine :i ,-'.:i
172
TroparuI de la ,,Peasna a il
. ilc:.Flgrovsky, ,,Le_Corps du Christ vivant. Une interpretation orthodoxe
l^Eglpe', in vol. colectiv La sainte Eglise Lrniaerseile,'Neuchatel gi paris,
telor Pagti, Penticostar;cf. 9i Sf. Cr,
lT3Elisabeth Behr-Sigel, in
f^e iu;
1948, p.31-32. Paris, Ed. Aufadi,1975, tome II 1
 TEMEIURILE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoqtEt st sptRt-r-uAltrATil,,, 1gg

ulitate deplind. Numai trdind in Duhul SfAnt putem intelege cd ,,ceea ce

depdgitd. Nu era vizibil in MAntuitorul nostru a trecut in Sfintele
nteriorul unui Tairret'1'71', iar la Sfdnta impdrtdganie ne putem ruga: ,,Cinei
al meu" gi ,,al Tale celei deTaind,, Fiu al lui Dumnezeli, astdzi pdrtag md
\ur sd spund, primegte..." (trecutul se face prezent!), iar dupd impdrtdgire
preotul cere: ,,Dd-ne noud sd ne impdrtdgim cu Tine mai
i prin SfAntul deplin in zisa fdrd asfinlit a impdrdtiei TLle" (tensiunea
os, iar Duhul eshatologicd 9i anticiparea plindtdlii viitoare!).
Duh, natura $i pentru cd Biserica este plind de Duhul Sfdnt, Care
iguratia uma- ni-L face prezent pe Hristos, credinciogii pot cAnta in ziua
fost numit Ei praznicului Invierii: ,,Ieri m-am inmormAntat impreund cu
.re). Dar, mai Tine, Hristoase, astd,zi md ridic impreund cu Tine, inviind
icd, asceticd 6i Tu. Ieri m-am rdstignit impreund cu Tine, insuti impreund
rr de putere gi cu Tine md preamdtegts"tzz.
r noastre na- ,,Liturghia ne asociazd,la rugdciunea ingerilor, ne
rul lui Hristos smulge timpului omordtor - timp care separd gi imparte -
d (cf. Romani
pentru a ne face contemporani, in comuniunea cu Hristos
Cel inviat, cu intreaga istorie a mAntuirii, de la facerea lu-
mii pAnd la a doua venire a lui Hristos. Cufundali in marele
:ge cd Sflntele fluviu dumnezeiesc ce fAgnegte din Hristos Cel inviat, noi
simple rituri
nieqte Hristos rynte-m purtali, impreund cu toatd creatia, cdtre dimineaja
Pagtelui vegnic p cdrui arvund am primit-o deja prin Duhul
)care epocd a
L lucrarea Sa ,_/ ./
$ffi11t,tzz.
Viala sau spiritualitatea liturgicd a Bisericii privegte nu
t al istoriei gi numai persoana, ci gi activitatea ei in raport cu semenii gi
imp, invred- cu natura inconjurdtoare. Antichitatea politeistd, con-
; Cel inviat gi funddnd pe Dumnezeu cu lumea, sacraliza totul, iar mo-
i Se afld mai dernitatea occidentald sau de tip occidental ,,secularizeaz|
rnt gi lucrdtor totul"; congtiinta Bisericii Ortodoxe mdrturisegte insd cd
Ianul istoriei, totul trebuie sfinlit, deoarece configurafia fundamentald a
a 9i plind de
ire la viala gi 171
Sf. Leon cel Mare, Sermo 74, 2; P.L. 54,398; vezi aceasta pe larg la D. Std-
niloae, Teologia Dogmaticd ortodoxd, vol. III, p. 7-208, qi D. ii.adu,"Caracterul
eclesiologic al Sfintelor Taine gi problema intercomuniunii, p.99-174.
172toparul de la,,Peasna a III-a" din Canonul de la Utrenia
Duminicii Sfin-
tation orthodoxe telor Pagti, Penticostar;cf. qi Sf. Grigorie de Nazianz, Orat.,L,4-5; p.G. 35,39g BC.
uchAtel 9i Paris, 173
Elisabeth Behr-Sigel, in lucrarea colectivd Deux mille ans de christinnisme,
Paris, Ed. Aufadi, 1975, torr.ell, p.57.
 190 rEoLoqrE 5r SPTRTTVALITATE TEMEIVRILE DIVINO-UMAI

creatiei este una sacramental5: de comuniune intre creat gi De aceea, SfAntul Ap

necreat, intre lume gi DumnezelJ, fdrd conf uzie gi fdrd infdligdm duhovnicegte I
separatie sau opacitate. binepldcutd lui D umn- i,
Teologul P. Evdokimov scrie in aceastd privinld: in viata duhovniceas
,,Liturghia integreazd, acfiunile cele mai elementare ale intdi lui Dumnezeu nu (
vielii - a mdnca, abea, a se spdla, avorbi, aface, a trdi - in totul, sd oferim totul .
adevdrata lor destinalie... Omul se obignuieqte sd trdiascd in pentru noi ca rdscumpd,r
lumea lui Dum!'Leze1r, in profunzimile Sale, el citegte 26): nici un dar nu va fi a
destinul paradisiac; universul se construiegte in liturghie insugi o fiinld care infel
cosmicd, in templu al slavei lui Dumnezeu. Ceea ce face sd (Hristos) ceea ce EI S-a f;
inleleagd cd totul este virtualmente sfAnt gi cd nu e nimic pe noi ingine ca ofranda,
profan, nimic neutru, fiindcd totul se referd la Dum- lui Dumnezeu gi cel mai
neze1J,t174. ceea ce este ,,dupd chi
b) Treite in Duhul Sfdnt, asceza,lupta noastrd cu pdcatul, noastr6, sd cinstim N{od
cu egoismul gi cu fatalitatea este participare la lupta lui tainei gi pentru cine a ml
Hristos gi la aindecarea pe cfrre EI o aduce pdcatului gi patimilor, Teologul176.
.- lalnl5turarea neadevdrului. De asemenea, trditd in SfAntul Iar aceastd ddruire dr
Duh, slujirea noastrd tn Bisericd qi lume este slujire din slujirea noastre dupd voia lui FL
lui Hristos, lucrare a lui Hristos in lume, prin noi, cu noi. Tot lume gi in poruncile Lui:
rostul ascezei gi al rugdciunii este de a ne pune permanent (Ioan 14,15).
in starea de comuniune cu Dumnezeu gi cu semenii. Pentru Pdrinfii duho
,,Cregtinul trebuie sd regdseascd unitatea sa interioard. mirea. Dar nepdtimirea r
Pdcatul il divizeazd, rugdciunea il adund. Ubi peccatn, ibi sufletului. SfAntul Isaac
multitudo,ll7s. este nepdtimirea omene
Lupta impotriva patimilor este lupta impotriva sfdgierii patimile, ci a nu primi pa
interioare a persoanei, a risipirii ei chinuite in inrobirea fald, un scop in sine, ci este
de lucruri limitate sau a injugdrii ei in acliuni ce defor- iubire, lipsitd de egoism.
meazd, qi invenineazdrelaliile de comuniune dintre oameni. cd,,iubirea este fiica nepi
Prin ascezd, gi rugdciune, natura umand dd expresie liber- de Dumnezeu este o conr
tdlii 9i disponibilitetii sale pentru iubire ddruitoare, pentru ,,Dacd. noi iubim since.
slujirea lui Dumnezeu gi a oamenilor. Astfel, cregtinul se insdgi alungd patimile" -
descoperd nu numai ca un sdvArqitor al liturghiei cuvin-
telor, ci gi al faptelo1, ca o fiinfd liturgicd tn totalitaten sa. 176 Orat., 1, 5; P.G. 35, 4,:L- .

Chrdtiennes, nt. 247, Paris, 19lS :

174 P. Evdokimov, L'Orthodoxie, p.203. 177
Cuu.81, ed. Spetsieri. -{re:
17s
OrigEne, ,,La pridre", Introd., trad. et orientation par A. G. Hammarl 178,,Le trait6 pratique 81". ,;-':
coll. Les PDres dans Ia foi, Paris, DDB, 1977, p.130. r7e,,Cent. III", 50; Source; J.'.-
 TEMEIURILE plvlNo-uMANE
ALE TEOLOqTET 5t sptR[ruAL[Arlt.,. 191
ttre creat gi De aceea, sfantur Apostoi pavel
zie gi fdrd spune cd trebuie sd ne
infdfigdm duhovnicegteiui Dumnezeu
binepldcutd lu-i Dumnezeu,, (Romani
jrrtfi
?d ,,0- L-' ') aie, sfintd,
privinf 1.2, 7)."
d: v.iaja duhovniceascd, omul este
entare ale .l: lui Dumnezeu
"lntdi chemat sd ofere mai
,atrdi-in nu ceea ce are, ci ceea ce este.
totul, sd oferim totul Aceruia care ,,Sd ddm
trdiascd in
pentru noi ca rdscumpdrare gi schimb(ci.
s-a ddruit El insugi
el citegte 26): nici un dar nu va ii ur..rr"rrea
v","i 20,28; -1,6,
t liturghie cerui pe care-r face cu sine
1nsu6i o fiintd .u::
ce face sd i"r"lege taina gi caie se face pentru El
(Hristos) t4"t*T,
ru e nimic ""Ju."
pe noi inqine Tt f"ntr., noi,, (...). ,,Sd ne oferim
la Dum- ca ofrandd, adicd binele ."r mJi i" pr"1 infala
lui Dumnezeu gi ceJ
ceea ce este -dyp? i"i
"p-up" d. H. St;;;lm chipului
u pdcatul, :h!p,,, sd recunoagtem demnitatea
'
noastrd, sd cinstim voderul nostru, s5 cunoagtem puterea
lupta lui tainei gi pentru cine a murit Hristos,,
patirnilor,
Teologultze.
- zicesra"t"r Grigorie
infAntul
itt slujirea Iar aceastd ddruire de sine impricd
o conformare a vietii
noastre voia lui Hristos
u noi. Tot 9"pa
rume si in poruncile Lui:
exprimate in vie!u;-"i* i;
:rmanent ,,De matriiii iiitiiriinrit,
Mete,,
(Ioan 1,4,75).
tterioard. Pentru pdrinlii duhovnicegti,.finta
ascezei este nepdti-
tccata, ibi mirea' Dar neodiimirea nu este
o insensibilitate, ci o tdrie
sufletului. sfantul Isaac sir"r;" a
in aceastd privintd : ,,Ce
este nepdtimirea omeneascd?
r sfAgierii Ea nu consistd in a nu simti
rirea fafd patimile, ci a nu primi patimile,,rr-i;re;;Hffiffi;i"
defor- un scop in sine, ci e.ste disponibilitate
:e
iubire, lipsitd de. egoism O" u."uu, pi",l"'"a"vdrata
oameni. p."ti."f a spus
;ie liber- cd ,,iubirea este fiica nepd 1i^irii,,rrt lvagrie
p" ;;;l;;;;;", iubirea
de Dumnezeueste o..orrdigi"
:' pentrU p"rt ,, a ajunge la nepdtimire:
iiinul se ,,Dacd noi iubim sincer p" b"rr-, ezelJ,iubirea
insdgi alungd patimile" urir*eifantul noastrd
i cuvin- - Maximlze.
sn.
-;, o-LJ
S; p.c. 35,_ A orat., 7, 4; p.G.
Chr 6 t i utne s, rv. 247, p ar is,' 1gg si
; "'
tgi g, ;'. ;. "'',
gs, 3g7
A; cf. Sources
177
Cuu. 81, ed. Snersierl.Ateiu,,I-SSS,p.
Hamman, 310;
178

"Le trait' o'uiinr" g7" , sources ct,rlaiii,,nrr,cf. Th._Spidl ik, op. cit., p.266.
17o,,Cent. nt.17i, p'uri'",-iszt, p. 670.
Uft, 50; iourrrc Clretiettrresi ,nr."g, paris,
1943, p. 13g.
192 TEOLOq|E tT sPrRrruALlrATE TEMEIURILE DIVINO-UNTA

induhovnicirea credinciosului este o continud cola- Augustin, cAnd zice: ,,

borare intre Duhul Sfdnt gi voinla umand de a viefui dupd trupul sdu, devine trupe
marea poruncd a iubirii fald, de Dumnezeu gi fald de SfAntul Grigorie Pa
semeni. nicirea cregtind cuprind
SfAntul Vasile cel Mare, vorbind despre lucrarea SfAn- trupul este chemat la ;
tului Duh in aceastd privinld, afirmd: ,,Unirea Duhului cu ,,Dacd trupul - zrce SiiL
sufletul nu se reahzeazd prin apropiere spalialX (cdci impreund cu sufletul la
cum s-ar apropia trupegte de cel netrupesc?), ci prin viitor), este sigur cd el h
depdrtarea patimilor care, venind in suflet ulterior, prin este cu putinld de acun
iubirea de trup, l-au instr[inat de unirea cu Dumnezeu.. lucrurilor dumnezeie gti
Deci, de MAngAietorul nu se poate apropia decAt cel ce s-a tului se afld, nu omorat,
curdfit de intinXciunea ce gi-a adunat-o prin rdutate gi a I Corinteni6,13 9i 19).
venit la frumusetea proprie firii gi i-a redat acesteia, ca unui SfAntul Simeon Nou
chip impdrdtesc, infdligarea originard prin curdfie (...). Iar in Duhul SfAnt fiind totde
fericita infdligare a chipului vei vedea frumuselea cea ne- SfAnt a cregtinilor din r

mdrginitd a arhetipului. Prin Acesta (prin Duhul SfAnt) e Sfinfilor Apostoli. El st

urcugul inimilor, cdlduzirea celor sldbiti, desdvArgirea celor terului congtient al parti
ce inainteazd. Acesta, strdlucind celor curdfili de toatd pata, iascd prin Duhd Sfantisr
ii aratd duhovnicegti prin comuniunea cu El. 9i precum Sfinfii trdiesc exper
corpurile luminoase gi strdvezii, cdnd cade vreo razd. Sfintei Scripturi. Epist
asupra lor, devin ele insele strdlucitoare gi rdspdndesc in despre necesitatea stirui
acelagi timp o strdlucire din ele, aga sufletele purtdtoare de cunoscutd de ,,cei c s-rtit
trup, fiind luminate de Duhul, devin gi ele duhovnicegti gi ceresc gi pdrtaqi Duluilui :
comunicd gi altora harul. De aici vin pregtiinfa celor vii- cel bun aI lui Dumnezeu ;,
toare, priceperea tainelor, cunoagterea celor ascunse, im- ce se ostenesc pe drumt
pdrlirile darurilor, vietuirea cereascd, cdntarea cu ingerii, Scripturi:,,DLtmnezeu estt
bucuria fdrd sfArgit, stdruirea in Dumnezeu, asemdnarea cu estelumind" (IIoan1., -t1
Dumnezeu; de aici, qi cel mai desdvArqit lucru dorit, care pdrtSgitd, atunci cAnd tr
este a deveni dumnezelJ'tI8]. copere celor ce-L iubesc I

Asceza gi induhovnicirea nu inseamnd nicidecum o lsl Enqrrationes in Psllrno, P>. i.

suprimare a facultdtilor naturale, ci o sfinfire a 1or. Iar op. cit.,p.35.
aceasta se referd atAt la suflet, cAt gi la trup, intre ele exis- 782
Tomosul aghioritic, P.G. 1 ra
tdnd o unitate pe care a subliniat-o plastic Fericitul 183Cf.
Sym6on le Nour-eau Tt
discours 6thique), tome II, ed.-[.
p. 79-119. Dar el nu este sinzu
180
De Spiritu Sancto, IX; P.G. 32, 109; cf. D. Stdniloae, Duhul Sffrnt in Diadoh al Foticeii, Sfantul \1a\
p.233.
Reaelalie gi in Bisericd, dofif, Le Christ dans la th1ologie :
 TEMETURTLE D|V|NO-UMANE ALE TEOLOq,tEt 5t sptRtTUALtTATil.,.
193

.ud cola- Augustin, cAnd zice:,,Cel ce nu e duhovnicesc pAnd in

fui dupd trupul sdu, devine trupesc pAnd in duhul seu/181.
r fatd de sfAntul Grigorie Palama a precizat clar cd induhov-
nicirea cregtind cuprinde totalitatea persoanei, deoarece gi
rea SfAn- trupul este chemat la aceeagi preasldvire ca gi sufletui.
hului cu ,;Dacd trupul - 7!"" lfantul Grigorie - trebuie sd ia parte
rIa (cac1
1e /
impreund cu sufletul la bundtdfile negrdite (ale veacului
, ci prin viiior), este sigur cd el trebuie sJparticipe la acestea pe cat
ior, prin este cu.putinld de acum (...), cdci gi trupul are expeiienla
mnezeu. lucrurilor dumnezeiegti cand puterile pasionale ale sufle-
:el ce s-a tului se afld, nu omordte, ci transformate gi sfintite,,1r, (.f.
rtate qi a I Corinteni6,13 9i 19).
L, ca unui sfantul simeon Noul Teolog insistd asupra faptului cd
...). Iar in Duhul sfant fiind totdeauna acelagi, experienla fn Duhur
a cea ne- sfant a cregtinilor din orice timp este identicd aceleia a
SfAnt) e sfinlilor Apostoli. El stdruie, de asemenea, asupra carac-
rea celor terului congtient al participdrii omului la viata dumnere-
ratd pata, iascd prin Duhnl 515t't1rsa.
precum sfinlii trdiesc elperienta Duhului dupd fdgdduinlele
^ -.
reo razd Sfintei Scripturi. Epistola cdtre Evrei 6, +-Sj vorbegte
ndesc in despre necesitatea stdruinlei in comuniunea cu Dumn ezelJ,
itoare de cunoscutd de ,,cei ce s-au luminat odatd gi au gustat darul cel
cere-sc ai pdrtagi Duhului sfant s-au
nicegti qi fdcut gi au gustat cuudntul
:elor vii- cel bun al lui Dumnezeu qi puterile aeacului aiitor" . pentru cei
tnse, im- ce se ostenesc pe drumul induhovnicirii, cuvintele sfintei
r ingerii, Scripturi: ,,Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, B) sau ,,DLtmnezeLt
narea cu este lumind" (rroan 1, 5) nu sunt metafore, ci rearitate im-
rrit, care pdrtdgitd, atunci cand Dumnezeu binevoiegte sd se des-
copere celor ce-L iubesc pe El (cf. I Corinteniz,12). Lumina
lecum o lsl Enarrationes in Psalmo,
l 1or. Iar op. cit., p.35.
Ps.147;p.L.96,67-1028;37,10-1066; Cf. C. Galeriu,

ele exis- lszTomosul aghioritic, P.G.

150, L233 C.
rericitul ..
183
cf. sym6on le Nouv_eau Theologien, Traitls thlotogiques et |thiques (le v-e
discours^6thique), tome II, ed. J. Darrouzes A.A., souiei chrdtirnies, nr. r29,
p. 79-119. Dar el nu este_singurul, deoarece de aceeagi convingere sunt gi
:ul Sfdnt ht Diadoh al Foticeii, sfantul Maxim Mdrturisitorul 9i mulgi atfii;
dorff, Le Christ dans la thlotogie byzantine, p.17I.
c?. I Meyen-
194 TEOLOqTE SI SP|R|TUAL|TATE TEMEIURI LE DIVINO-UN1,A\

dumnezeiascd, a cdrei experienld au avut-o Apostolii pe intr-un fel asemanitc

Tabor gi unii sfinti in istoria Bisericii, este slava lui Dum- experienta unor sfinfi ortt
nezert, frumusetea iubirii Sale, lumina energiilor Sale gi SfAntul Serafim de Saror- r

veqmAntul fiinlei Sale, prezenta Sa personald intimd in experienfd se face in Duir

relalie
1
cu alte subiecte sau cu lumea creatd de El.
In Ortodoxie, sfintii sunt congtienti cd nu e vorba aici de leSf6ntul Serafim de Saror
11, r:--:
o lumind fizicd' creatd, ci de lumind necreatd, de prezenta 1831, aratd unui fiu duhormce< .-. -
implinirca cuvintelor 9i fdgdduintc,r: !
total5 a Celui inaccesibil. SfAntul Simeon Noul Teolog (f intoebat Motovilov pe S{antLrl Serair:r
1022) spune in aceastd privinld: ,,Lumind este Tatdl, lumind Sfantului Duh? - Aceasta e foarte slr:
este Fiul, lumind este Duhul SfAnt: lumind unicd, atem- Dumnezeu lce: Tohrl este sLrnnl:: :i
inlelepciune, plina de iubire penru l'-
porald, fdrd despdrlire gi confuzie, vegnicd, necreatd,, fdrd pentru miurhrirc. Vorbind d*pre .: -
cantitate sau lipsd, nevdzutd, in afard gi mai presus de toate mAntuiascd gi sd vind la intelepciur,*.
se spune tr EvangheJie referitor ;a -b:t
lucrurile din domeniul real (creat) ca gi din cel al gAndirii, gtiau totdeauna dacd Duhul lui DtL:r-
pe care nici un om nu poate sd o contemple inainte de a se fi rdspunsei eu (\4otovilov), inca nu n-,e-
Sfdnt. Am nevoie sd pot infelege n:;: :r
curdlit (de patimi), nici sd o primeascd inainte de a o fi mi-a zis: - Noi suntem amandoi r :-
contempls1"l84. SfAntul Grigorie Palama, care in secolul al teami! Dumnezeu este cu noii -\*r-
Irnagina,ti-vX chipul omului care .,'a -'-;I
XIV-lea apdra, in fala unei teologii de tip scolastic, ,,sme- buzelor sale, exprtsia schimbatoare: -r
rita experientd" a isihagtilor din Sfdntul Munte Athos, de- nu zari! nici miinile sale, mci h-uc': --
stralucitoare care se propaga la nrr: -
scrie astfel aceastd experientd.: ,,Dacd el se privegte pe sine p;mant Si fulgu carc cad...l - Ce
insuqi, el vede lumina; dacd priveqte obiectul vederii sale, ordinar de bine... Simt in fiinta mea : ,
--
Aceasta este, prietene al lui DLrmr:.,.-.
acesta este tot lumind qi dacd privegte mijlocul pe care-l vestegte ucuricilor Sf,i cdnd le zice: . la:
folosegte pentru a vedea, acesta este tot lumind; intru sirnti? - O desfdtare neobisnuiu: - -i..:
aceasta constd unirea: ca toate sd fie una, aga incAt cel ce ,,Sdiura-se-vor din belgudl ca'-.ei T:.-. -.
35, 8). Aceasti desfitart s-ar sF: :. --.:
vede sd nu mai poatd distinge nici mijloc, nici scop, nici fericire... - $i ce mai sim!? - Toata r:::-
esentd, ci sd aibd doar conqtiinld de a fi lumind gi de a vedea SfAnt coboard in om - continui Si. :g:
penbu cd Duhul Sf6nt recreeaza rr: :
lumina care transcende orice nature//185. Dumnezeu? - O clldurd neobl.r';=
vdrtejul sdu se invelegte. - $i mrrl.-:r *:
se poate asemui cu aceasti mirca.::i
lbidem, in S.C., ,,vo7. cil.", p. 297. Despre teofania-lumind in viala SfAn- parfum este al hhului SfAnt car nr :
184

tului simeon Noul reolog, vezi ale sale ,,Cat6chEses", mai ares cateheza a era cald ca in baie. Toh41 zapa* ;
XXII-a, 88-104, in Sources Chr|tiennes, nr. 104 (Ed. B. Krivocheine), p. 273; picioarele noashe: acea cildwa nu r::-
Filocalia romdneqscd, vol. vI gi Nichitas stethatos, La vie de st. symeon, Ed.. face Duhul Sf6rrt sd o cerem in ru:i,:-;

Flaushere, p. 92-96. v. Lossky, dupd ce constatd cx aceastd experientd se

incdlzeasch". inc5kiu de acea-.i- :::
imbrdcati ca 9i cu cojoace caJJ. ;,--
gdsegte la mai multi sfinti din Rdsdrit (A l'image et d la ressemblqnce de Dieu, tebuie sa fie, perb'r.r ca haru1 .1r.:::-:,- -

Paris, 1967, p. 61), observd c5, degi aghiografiei occidentale nu ii este fa- noastre, cum a spus Mantuitonl: .,:r:,
miliard experienta luminii necreate, ea prezintd totuqi un exemplu tipic de 21). Gedinla noastri consH nu : ---
teofanie luminoasd in relatarea despre extazul sfantului Benedict (pre2entat Duhului" (l Corinteni d+p= :--.
2, -1)

de SfAntul Grigorie cel Mare, Dialogorumliber,II, cap. 35; p.L.66,198 200). vor gusta moarte4 pana flu \-or ', :-r:: -
9i 9,I).latil, prietene al lui Dumr,ez--: .
185
Triade, II,3,36. dupd O. Clement, ,,Uhomnre cr.:'.-':
 TEMETVRTLE D|V|NO-UMANE ALE TEOLOqtEt St SptR[r.uAL[ATil.,. 195

t-o Apostolii pe Intr-un fel asemdndtor se vede aceastd descriere gi din

: slava lui Dum- experienta unor sfinti ortodocAi de mai tdrziu, ca de pildd la
nergiilor Sale 9i SfAntul serafim de sarov (f1833), care precizeazd cd aceastd
onald intimd in experientd se face in Duhul gffin1ts6.
de El.
u e vorba aici de leSfAnh;l Serafim de Sarov (1759-1833)
ftrtr-o convorbirc duhor,niceascS, in iama anuiui
ata, de ptezenta ii31, arad unui fiu duhor,nicesc al sdq Motovilov, cd viata in Duhul sf6nt nu este decat
Noul Teolog (t rpr.urirea_cuvintelor Ei figaduinfelor Sfintei S.ript ti in raafa oedinciosului. ,,in ce fel - a

ste Tatdl, lumina rh=bqt MotgSoy p" sf-!r.rl serafim - as putba eu cunoaSte daca md gasesc ur haml
;?ntului Duh? - Aceasta e foarte.simplu, prieiene al lui Dumnezeu, raspunEe el, penhu cd
na unicd, atem- Dumnezeu zics Totul este srnplu pintori cel ce a dobandit Inlelepcrunea" ( .)',,Aceastd

i. necreatd, fdrit
:-rtelepciune, qLini, de.iybye.pentru Dumnezeu 9i pentru aproapele, ieldegte
penhu m6nhrire. vorbind despre e4 Domnul a zis: Dunurezeu voiegte ca tdt omul sd se
i* h".ut" o-
ipresus de toate m6nhriascd gi sd vind la inlelepciunea Adevdrului. Despre aceastd inteleeerc duhor,rriceascd
re spuxe in Evangheliereferitor la Apostoli: Dumnezer-ra deschis inteleg6rea lor; gi Apostolii
r cel al gAndirii, :-hau totdeauna dac) Duhul lui Drmnezeu era cu ei sau nu
1d. Fipte 16, G4.'Totusi,
inainte de a se fi aspursei eu (Motovilov), inca nu inteleg cum p"t n * ,i-"*it!is* it*r aflu in Duhul
>tlnt Am ne_voie sd pot infelege mai bine. Atunci Pdrintele Ser#trn ii-a striins tare umeni gi
naintedeaofi mi-a zis: - Noi suntem amandoi in plindtatea Duhului Sfant. in&;niti si ma priviti fara
are in secolul al rcama! Dumnezeu este ru noi! Ahrnci eu privii fafa sa 9i o teama supraiGasca ma coplegi.
Inugina!-va chipul omLrJui care va vorbe5ie in millocuJ soarelw n anuazA. Vedeti miscarile
tcolastic, //sme- buzejol.sa.le, expresia schimbdtoarc a ochilor; n auztl vocea, simtiti ca vd shdnge ,l-"rii, a*
unte Athos, de- ru ziri! nici mainile sale nici hupuj lui, nici pe al dumneavoasfo;, ci numai aieasti Iumini
rt"eqcitogrT gaf se propggg lamulti mefi distantd imptei*, luminimd zapadaagtemuta pe
privegte pe sine pamant ai fdgu care cad...! - Ce simti acum? inireaba parintele serafim.'- M; iimt exn:a-
bu1 vederii sale, orCirnr de bin"e... Simt in fiinta mea o'ti.r4t" gi o pace cal nu pot fi exprimate ur cuvinte... -
jlocul pe care-l \ceasla este,.prietene aI lui Dumnezeu - zice Pirintele semfun - pa.ea pe care Domnul o
vesteqte ucenicilor sil c6nd le zice: ,,Pacea Mea vd dau voud" nu precum lurnea..." Dar ce mai
lumind; intru T,ii? - O desfa,tare neob$nuita. - Aceasta este desfahrea de care vorbesc Sfintele Scripturi:
aga incAt cel ce ,$hra^-se-vor
d;n
hls"grl casei rale gidin guvoiul desfatdrii rare ii vei adapa pe ei" (psalm
J5, 6). Aceasti desfdtare s-ar spune.cd face sd se topeasgd inimile noasbe, irnplandu-ie de
, nici scop, nici !9"fu.., - gi ce mai simF? - To;td iniffra mea se revarsa de.o bucurie neeraiu. -'cana ounul
na gi de a vedea 5fant coboarh in om - continui Sf. Serafim - sufletul omului se umple d"e o bucurie negrarta,
pentru cd Duhul^Sf6nt recreeazd intru bucurie tot ceea ce atinge... Ce mai simti, prietenJal 1ur
Dumnezeu? - O cdldurd neobqnuitd... ca aceea a wrei b#de abur in m6nientLrt in care
l'6rteju1 sdu se invelegte. - $i mirosul este ca cel al bdilor? - Ahl fdcui eu. Nimic pe phm6nt nu
se poate asemui cu aceastd mireasmd... - E adevdraf prietene al lui Dumneieu, cdci
acest
tmrnd in viata SfAn- parfum_este al Duhului Sf6nt care ne inveselegte... Luaf; seama ch mi-at ,p"rtrtui inainte ca
nai ales cateheza a era cald ca in baie. Totugi, zapada car ne acopera nu se topeEte, nici'cea carc este sub
rir-ocheine), p. 373; picioarele noashe: acea caidura nu este deci in aei ci in insu5i tiunu"Lrt nosfu. Pe aceasba ne
face Duhul sfAnt sd o cerem in rugdciune c6nd spunem cdheDumnezeu:
'ie St. Symeon, Ed. incdlzeasca". incdlziti de aceastd"caldur;, pusficii (eremifli)
,,Duhul Tdu sd md
ae rrig iu,",-'a,
eastd experientd se
t:sentblance de Dieu, IP.tou[ ;a ii cu .fio5" calde prin ,.fi:;hn r ;;-t G" ";-;Lft;
i;;; s#t,ru Duh. g aqa
trebuie sd fie, penhu cd harul dumnezeiesc hbui-e sa se sala5iuiascd in profurzimea initoii
ntale nu ii este fa- noasje,yr.naspuslaantui-torul:,,lnparapalyiDumnezeu"rt"irlla,-trll-"*n"" ("iit7,
n exemplu tipic de 2J); cl=Sltlnoastrh.constd. nu in ,,cuvinte ale inlelepciunii omenegti, ci in dovada puterii
Benedict (prezentat Duhului" (I Corinteni 2,4), despre care^Domnul ziie ci ,,sunt unii din cei ce stau aici c'are nu
t.L.66,198 qi moaftea, pflr."I vor vedea Impar;lia lui Dumnezeu venind inbu putere" (vtarcu
200). Xol,g',*B
9,1). Ia{grietele al lui Dumnezeu, ce-inseamna rlplirutatea DuhuiuiSf.ant), icrtat
dupd o. L'l6ment, ,,Lhomme comme lieu theologiqud' "a..fi
,inGntacts,M$969),p.2cD4li7).
196 TEOLOqTE tT SP|R|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-UN tA

Desigur, experienla luminii necreate este un dar al lui De fapt, teologia or

Dumnezeu qi un lucru rar. Dar importanla gi semnificafia creat dupd chip este per
acestui fapt constau tocmai in aceea cd experienla sfinfilor pe Dumnezeti in masur
este identicd celei a apostolilor, cd in Bisericd este Acelagi de harul indumne zertor
Duh SfAnt care e in lucrare gi cd Dumnezeu Cel viu Se aratd Thomas Spidlik m;
in viata Bisericii oferind deja de pe acum arvuna slavei nismul este preocupat c
vietii vegnice. in sensul acesta experienla sfinlilor are pe cAnd ,,rdsdritenii se
semnificalia unui profund realism teologic, precum gi o (katastasis) inimii, de dj
dimensiune eshatologicd sau profeticd, ca experiere a rindu-se la aspectul ar:
continutului cuvintelor Sfintei Scripturi, a fd,gdduintelor ritene, acelagi teolog spu
date de Dumnezeu gi a cunoagterii Lui intime.
n.n.) pleacd de Ia chipil i
Experienla luminii necreate de cdtre sfinli ne aratd cd omul, pentru a ajunge
Evanghelia nu se reduce la un cod de morald, iar invdfdtura
Antropologia e cu totutr
ortodoxd despre indumnezeirea omului, prin participarea
1ui la viala qi slava vegnicd pe care i le ddruiegte Dumnezert,
in Occident). Ea imbri
exprimd un realism duhovnicesc privind indltarea eternd a sufletului gi ale trupulu
fiintei umane in Dumnezelr (cf. II Corinteni 3,\7-\B). Duhului (SfAnt), cie a
In aceastd privintd, teologia gi spiritualitatea ortodoxd transpuse la un nir.el --sr

nu au echivalent in confesiunile cregtine occidentale, unde cultura veacului,,,filosc

teologia gi spiritualitatea indumnezeierii omului sunt zolve pe terenul pur ome
aproape necunoscute. p ur a) : cunoaqtere, liberi
Teologul romano-catolic Thomas Spidlik recunoagte o dorintele sufletului, po1
diferentd intre antropologia spiritual5 a Rdsdritului gi cea a Dacd idealul umanismr.ll
Occidentului c6nd declard: ,,Pentru teologia occidentald, omul antropologiei cregtine est
duhovnicesc este un om ,,rrattlral", cdruia ii este addugat harul.
Trebuie sd precizdn
Natura umand (natura pura) cuprinde viala intelectuald, iar
viata duhovniceascd (supranaturald) se adaugd gi intr-o asceticd a Rdsdritului c
anumitd mdsurd se suprapune iconomiei pur umane". ritualitatea, ca stnre Li i;
,,Pentru Rdsdrit - continud Spidlik - omul dupd chipullui mismul activ al ei. Fara
Dumnezeu (adicd avAnd harul Duhului) definegte exact ceea sau activitdtii fizice, spi
ce omul este prin naturd (...) Ceea ce Occidentul numegte na- ocupatd ca fundamentul
tural-supranatural, autorii rdsdriteni il numesc simplu:
188V.
umnn- diain, cre at-ne cre at" L87 . Lossky, Al'image ei,;..;
tp. cit., p.59.
18e
Op. cit., p. 336.
187
La spiritualitd de l'Orient chr1tien, p. 63. leolbidem, p.334.
 TEMETURTLE DtvtNO-UMANE ALE TEoLoqrEt 5t sprRtruAltrATil... 197

un dar al lui De fapt, teologia ortodoxd afirmd constant cd ,,omul

semnificatia creat dupd chip este persoana umand capabild sd manifeste
enfa sfintilor pe Dumnezeu in mdsura in care natura sa se lasd pdtrunsd
I este Acela5i harul indumne zeitot't 188 .
"1e
:l viu Se arata Thomas Spidlik mai constatd cd in Occident creqti-
r\/una slavel rusmul este preocupat de ,,perfectiunea actelor, a actiunli" ,
sfintilor are pe cAnd ,,rdsdritenii se preocupd, dimpotrivd, de starea
, precum gi o tkntastasis) inimii, de dispozitia sa permanente//18e. Refe-
r experiere a rindu-se la aspectul antropologic al spiritualitdtii rdsd-
dgdduintelor ritene, acelagi teolog spune: ,,Ea (spiritualitatea rdsdriteand,
4.n.) pleacd de la chipul lui Dumnezeu dupd care a fost creat
tl ne arata ca omul, pentru a ajunge la qsemdnaren cu Creatorul sdu.
iar invdtdtura
-\ntropologia e cu totul spirituald (supranaturald - se zice
t participarea
in Occident). Ea imbrdtiqeazd omul intreg, facultdtile
,eDumnezeu"
tarea eternb a sufletului qi ale trupului dupd putinla lor de a se supune
77-18). Duhului (SfAnt), cle a fi induhovnicite. Astfel, se afld
rtea ortodoxi transpuse la un nivel superior toate problemele pe care
lentale, unde cultura veacului, ,,filosoficd" ,,,gtiintificd" , cautd. sd le re*
omului sunt zolve pe terenul pur omenesc (,,natural" in sensul de natura
:1urn): cunoagtere, libertate, caracter spiritual al omului,
recunoagte c, lorintele sufletului, poftele trupului, igiena vielii fiztce.
ituluigi cea a Dacd idealul umanismului este desdvArqirea omului, cel al
dentald, omr.d antropologiei cregtine este Omul-Dunulezeu//1e0.
lddugat harul Trebuie sd precizdm insd cd dimensiunea profund
telectuald, iar
asceticd a Rdsdritului cregtin evidentiazd faptul cd spi-
rugd gi intr-c
ane".
ritualitatea, ca stare n perslanei, implicd vointa gi dina-
lupd chipul l',: mismul activ al ei. Fdrd a minimaliza importanta actelor
gte exact ceea sau activitdlii fizice, spiritualitatea rdsdriteand este pre-
I numeqte ru,;- ocupatd ca fundamentul sau starea din care izvordsc aceste
nesc simplu:
188
V. Lossky, A I'image et i Ia ressemblance de DietL, p. 737, citat de Spidlik,
-rp. cit., p.59.
18e
Op. cit., p. 336.
leo
lbidem, p.334.
198 TEOLOqTE 5r SPtR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO-Ulv1A

acte se fie iubirea, potlJrrca cea dintAi gi cea mai mare a Hristos, Care ii luminea,
cregtinismului, precum gi criteriul ultim de judecatd a Duhul prin mijloace d
tuturor actelor gi al oricdrei vietuiri sau spiritualitdli (cf. nevdzut in inima lor p
Matei 25,31-46). pentru a ardta in parte :
Cei care au experienta profundd a vietii cregtine ca viatd prumutdm imagini din r
in Hristos prin Duhul SfAnt sunt conqtienli de legdtura Uneori, ei (pnevmatofc
intimd ce existd intre Duhul SfAnt qi puterea de iubire a impdrdtesc, intr-o vesel
credinciosului, intre Duhul SfAnt gi spirituaiitatea ca sunt ca logodnica plin,
transformare reald a credinciosului dupd chipul lui Hristos. mirele sdu dupd odihn
Referindu-se la acest adevdr, un renumit duhovnic netrupegti ca ingerii, ata
ortodox din secolul nostru, staretul Siluan de la Muntele imbucurafi qi addpati
Athos (t1938), spunea urmdtoarele: ,,Lipsili de harul divin, dumnezeiegti spirituale,
noi nu putem iubi pe vrdjmagi, dar Duhul SfAnt ne invafd sd o dd bdutura.
iubim: gi atunci vei avea mild chiar de demoni, cdci ei s-au IJneori, ei se nfld !,,
despdrtit de bine, au pierdut smerenia gi iubirea de Dum- neamul omenesc gi, ru.g,i.'
r.ezel". Sau, in altd parte: ,,Duhul SfAnt Se aratd in iubire. plinsetele gi tLnguirile 1,.r,
Aga vorbegte Scriptura (cf. Gaiateni 5,22), gi experienta o umanitate (t.r.). Alteori,
COnfirme//1e1. atdt de mult infata orici
ca fiind cei mai rdi gi cei
SfAntul Macarie cel Mare a descris in cuvinte admirabile
permanent mentinufi d
,,fenomenologia" stdrii sau viefii duhovniceqti, in care
prezenta lui Hristos gi a Duhului Sfdnt, a iubirii fald de Uneori, sufletul ior se o
qi linigte, nerdmAnAnd
Dumnezeu gi fafd de aproapele, a elevatiei obignuite gi a
elevaliei spirituale formeazd. o unitate, ce atestd adevdrul intr-o pace de nespus si
teologic potrivit cdruia induhovnicirea sau spiritualizarea invdfat de har intr-o ar
fiintei noastre inseamnd, de fapt, umanizarea noastrd din ce neobignuitd gi in cuno,
in ce mai mult, adicd o implinire gi o desdvArgire perma- cunoscut, gi este cu nep
buze.
nentd, dinamicd, a noastrd: ,,Cer care s-au invredniclt - zice
SfAntul Macarie cel Mare - sd devind fii ai lui Dumnezeu qi Uneori, omul der-in,
sd se nascd de sus, din Duhul Sfdnt, gi care au in ei pe lumea"). intr-ader-ar. c
vArgirea spirituaia, depl
Cf. Archimandrite Sophrony, Starets Silouane, Moine du Mont Athos. Vie -
1e1 contopit cu Duhul-\liLr
Doctrine - Ecrits, trad. du russe par le Hi6romoine Symeon, Ed. pr6sence grditd, gi cAnd, alipit Ct
(Franfa), 1973, p.344 gi295. duh, atunci el devine ir
 TEMETURILE DtvtNo-UMANE ALE TEoLoetEt st sptRtruAltrATil.., 1gg

a mai mare a F{ristos, Care ii lumineazd qi le di odihna, sunt cdl5uzili de

le judecatd a Duhul prin mijloace diferite, iar harui lucreazd in chip
ritualiteli (ci nevdzut in inima lor prin linigtire duhovniceascd. Dar,
rentru a ardta in parte sdldgluirea harului in suflet, sd im-
eqtine ca viati :rumutdm imagini din desfdtdrile pe care le avem in lume.
;i de legdtura L-neori, ei (pnevmatoforii) devin bucurogi ca la un prdnz
:a de iubire a -mpdrdtesc, intr-o veselie gi fericire negrditd. Altddatd, ei
tuaiitatea c; :unt ca logodnica plind de senind,tate, in comuniune cu
ul lui Hristos :rirele sdu dupd odihna dumnezeiascS. Alteori, ei devin
nit duhovni; :"etrupegti ca ingerit, atdt de ugor igi simt trupul lor; uneori,
le la Munten" :mbucurafi qi addpati de Duhul in gustarea din tainele
le harul dir-in ;ufirnezeiegti spirituale, ei simt aceasta ca o euforie pe care
nt ne invatd si r dd bdutura.
ri, cdci ei s-a: Uneori, ei se afld in lacrimi qi durere profundd pentru
rirea de Dunn- ':-Jtltrrul omenesc qi, rug1ndu-se pentru tntregul Adam, inalld
ratd in iubire :".,insetele gi tdnguirile lor, tnfldcdrali de iubirea Duhului pentru
'.,'tnnitate (t.r.). Alteori, intru smerenia Duhului, se apleacd
i experienla :
atit de mult in fala oricdrui om, incAt se socotesc pe ei ingigi
:a fiind cei mai rdi gi cei mai neinsemnati dintre toli. $i sunt
rte admirabu
:ermanent menfinuli de Duhul intr-o bucurie negrdit5...
cegti, in car=
ubirii fata ;= -neori, sufletul lor se odihnegte intr-un fel de mare tdcere
obignuite 5- , ': iinigte, nerdmAndnd decAt in desfdtare duhovniceasci,
estd adevird -:lr-o pace de nespus gi in fericire. Alteori, el (sufletul) este
::'rr-dtat de har intr-o anumitd cunogtintd, o intelepciune
piritualizare"
::eobignuitd gi in cunoagterea Duhului, care nu poate fi
noastrd diru;r
:unoscut, gi este cu neputintd sd fie exprimat prin limbd gi
lrgire perm;-
iuze.
rednicit - zt::
Uneori, omul devine ca unul dintre oameni (,,ca toatd
Dumnezeu sii
:e au in ei :*
-umea"). lntr-adevdr, cAnd sufletul se apropie de desd-
""
argirea spirituald, deplin curdtit de toate patimile, unit gi
Atltc,: -.t,. - :.rntopit cu Duhul-MAngAietorul printr-o comuniune ne-
' -^',[ttnt
:on. Ed. Pre.::,-,, :iiitd, gi cAnd, alipit de Duhul, s-a invrednicit sd se facd
juh, atunci el devine in intregime numai lumind; numai
9l,i: TEOLOqIE tT SPIRITUALITATE

rr--n::r. numai spirit, numai bucurie, numai linigtire, numai

:,':sjle, numai iubire, numai milostivire, numai bundtate 9i
:!,E:idete//i92.
5r astfel, cregtinul devine, prin Duhul SfAnt, asemenea
-;: ilristos, preasldvind in fiinla sa pe Dumnezeu, intre CAPT
=emeni gi in univers. UNITATEA DI
$I SPIRITUALITAT

in capitolul preceden:
teologie gi spiritualitate s
dintre Dumnezeu-Cur.Anh
raportul Lor cu lumea, dar
chipul lui Dumnezeri, este i
capabilS de dialog gi de con
Iar intrucAt Revelafia lu
Iisus Hristos, Dumnezeu-C
in Biseric5, unitatea dintre
dimensiune esenfiald a r.iet
A. Spiritualitatea qi teo
a Revelafiei lui Dumne
Revelafia lui Dumneze
sau de principii, ci, mai in
cuvAntul viu, plin de puter
a creat lumea pentru a S
rnuniune cu omul, il chear
,--elatia se face prin natura
rie). Ea uizeazd. sau implica
uman. In Hristos, Dumr
nvdldturd' ci viala dumne;
nitatea asumatd de Fiul. A
1e2
Macarie cel Mare, Conaorbirea Xvill, L0; P.G. 34, 640 A-64'L A; citat de
Paul Florensky, .La Colonne et le Fondement de laverit6" , trad. du russe par
sumd de adevdruri care ar tr

C. Andronik off, L' Age de I' Homme, Lausanne, 197 5, p. 205-206, .r considerate ca o valoare
 Lucrarea de fald, Teologie qi spiritualitate, a
fost pregdtitd sub indrumarea Pdrintelui pro-
fesor Dumitru Stdniloae gi sustinutd ca tezd de
doctorat in teologie la Institutul Teologic Uni-
versitar Ortodox din Bucure$ti, in data de 30
octombrie 1980, ea fiind versiunea restruc-
turatd gi condensatd a tezei de doctorat susti-
nute la Universitatea de $tiinle Umane din
Strasbourg, Fnnfta, in 19 iunie 1979 (Facul-
tatea de teologie protestantd).
Degi scrisd la v6rsta de 28 de ani, in perioada
iulie1979 - septembrie 1980, cu pasiune gi elan
tineresc, lucrarea Teologie 6i spiritualitate conttne
o bogdfie de informafii teologice gi istorice,
fiind acfuald mai ales in ceea ce privegte tematica gi motivatia ei. Desigur, intre
timp, multe din problemele spirituale qi sociale ale Occidentului au ir-rceput sd
devind qi problemele Bisericilor din Europa centrald qi rdsdriteand. Starea
spirituald a lumii de azi, profund marcatd de un secularism agresiv, cere
teologiei noastre academice gi pastorale sd foloseascd libertatea deiercetare gi
exprimare dobdnditd dupd cdderea comunismului, pentru a intensifica
misiunea pastoral{ culturald gi sociald a Bisericii.
In acest context, reafirmarea legdturii dintre teologie qi spiritualitate,
dintye credinla qi ztiala creEtind se impune cu prioritate ionqtiinlei q;i
actiztitdfii misionare ale Bisericii.