METODE DE ANALIZA FIABILITATII SISTEMELOR

Analiza modului de defectare a produselor este o analiza intuitiva, reprezentand un

prim pas in abordarea inginereasca a domeniului fiabilitatii si mentenabilitatii produsului.
Fara a utiliza un instrument matematic special, analiza modului de defectare poate fi efectuata
numai de specialisti in domeniul de specialitate respectiv. Aceasta metoda de analiza este
standardizata si poarta diferite denumiri. Metoda AMDE(Analiza modurilor de defectare, a
efectelor si a criticitatii) are drept scop identificarea defectarilor a caror consecinte afecteaza
functionarea produsului. Metoda este aplicabila fiecarei etape a ciclului de viata:
- conceptie si proiectare;
- fabricatie (incercari de laborator);
- utlizare, service.
Metoda AMDE este indispensabila conceptiei si proiectarii. Pentru aceste operatii
AMDE reprezinta o prima etapa, preliminara, de abordare calitativa a problemelor legate de
fiabilitate. In faza de proiecatre se pot stabili cauyele defectarii cu referiri la solicitari si la
rezistenta la solicitari a materialelor.
Proiecatarea poate stabili in mod predictiv criteriul de defectare, efectele si modurile de
diagnosticare. In faza de conceptie/proiectare metoda este necesara si pentru stabilirea
instructiunilor tehnice ale fazelor ulterioare ( fabricatie, montaj, exploatare, service, etc).
In etapa de fabricatie a produsului, AMDE este legata de rezultatele incercarilor de
laborator, constituind si un examen critic al proiectului. Tot in aceasta etapa AMDE orienteaza
obiectivele si prioritatile controlului tehnic de fabricatie, verificand eficienta controlului,
locurile necesare de control, procedeele si mijloacele de control.
In cazul produselor complexe, metoda AMDE poate fi corelata in fabricatie cu metoda
"demeritelor" si cu "jurnalul calitatii".
In etapa de utilizare a produsului (in exploatare) metoda AMDE constituie o prima faza
in analiza comportarii produsului, o verificare a instructiunilor tehnice existente si a
conformitatii produsului in conditiile reale de functionare.
Metoda AMDEC reprezinta o extindere a AMDE pentru analiza criticitatii defectarilor.
Defectele sunt evenimente aleatoare, iar procesele care le produc sunt interpretate
cauzal. Este necesar sa se faca diferenta intre "mod de defectare" a unui component si "cauza"
de defectare. Modurile de defectare sunt efectele cauzelor de defectare.
Utilizarea metodelor AMDE sau AMDEC au numeroase avantaje, astfel:
- identifica defectele prevenind utilizarea;
- determina necesitatea: redondantei, a perfectionarii proiectului si a tipului de
mentenanta;
- identifica defectele cu consecinte grave;
- contribuie la elaborarea programelor de incercari;
- stabileste ciclurile mentenantei preventive;
- contribuie la perfectionarea controlului de fabricatie;
- contribuie la perfectionarea solutiilor constructive;
- contribuie la elaborarea corespunzatoare a instructiunilor de montaj, instalare si
service etc.
Metoda AMDE presupune o buna cunoastere a produsului, a proceselor si conditiilor de
functionare.
Etapele si continutul analizei
Analiza AMDE se bazeaza pe activitati complete de informare si de documentare.
Se disting patru etape principale in realizarea analizei AMDE:
1. Definirea sistemului, functiilor, componentelor si a rolului acestora;
2. Stabilirea modului de defectare;
 3. Studiul efectelor modurilor de defectare;
4. Observatii, concluzii si recomandari.
Etapele principale de elaborare ale metodei AMDE sunt prezentate in graficul din Fig 1.
Definirea sistemului (echipamentului) se face in acord cu precizarile si specificarile standard.

Fig. 1 Etapele de elaborare ale metodei.

Descrierea sistemului, a functionarii si a conditiilor de functionare
Se defineste sistemul, pornind de la definitia standard, daca exista si se interpreteaza
definitia prin precizarea functiilor principale si secundare in conditiile diferitelor regimuri de
functionare, specificandu-se parametrii caracteristici nominali.
Conditiile de functionare sunt definite prin caracteristicile functionale, precizandu-se
valorile acceptabile ale caracteristicilor. Se precizeaza valorile parametrilor standard care stau
la baza acceptarii produsului si care definesc conditiile de functionare.
Se precizeaza conditiile de mediu in care sistemul este pus sa functioneze, este depozitat
sau expus accidental.Conditiile de mediu se refera la: temperatura; umiditate; agenti externi
(ploi, vant, chiciura etc.); vibratii, socuri etc.
Se stabileste nivelul de analiza pe subansamble functionale, blocuri, dependent de
functia generala a sistemului. Se intocmesc scheme functionale la nivel de subansamble si la
nivel de sistem. O schema bloc trebuie sa contina urmatoarele:
- descompunerea in subsistem care sa reflecte relatiile functionale;
- marcarea corespunzatoare a intrarilor si iesirilor;
- toate redondantele destinate garantarii functionarii in conditiile specificate.
Se descriu modurile de functionare in diferitele regimuri precizandu-se parametrii
respectivi si componentele care asigura functiile respective.
Stabilirea modului de defectare
Descrierea mecanismului fizic de producere a defectelor necesita un volum mare de
informatii.
Metoda AMDE face un recensamant a tuturor defectelor unui sistem colectand
informatii din toate locurile posibile unde s-au constatat defecte si conditiile in care s-au
produs.
a) Surse de informatii
In Fig. 2 sunt reprezentate principalele surse de informatii care furnizeaza in general date
referitoare la defectele produsului analizat. Mecanismele de defectare sunt descrise intuitiv,
considerand procesele fizice care au loc. Se intocmeste lista tuturor modurilor de defectare
pentru toate elementele componente ale sistemului.
 Fig 2 Identificare parial a factorilor generatori de cauze de defectare

Definirea modurilor de defectare, a cauzelor si a efectelor depinde de nivelul de analiza

considerat. Pe parcursul analizei, efectele defectarilor identificate la nivelul cel mai de jos (al
componentului) pot deveni moduri de defectare la nivelul superior (al echipamentului).
Orice mod de defectare poate fi clasificat intr-una sau mai multe categorii generale.
O analiza concludenta face necesar ca aceste categorii generale sa fie detaliate in moduri
specifice de defectare.
Pentru identificarea si descrierea modurilor de defectare se poate utiliza schema-bloc,
cu specificarea performantelor impuse la intrare si la iesire.
b) Cauzele defectarilor
Pentru a putea estima probabilitatea de defectare, a evidentia defectele secundare si a
prevedea masurile corective adecvate este necesar sa fie identificate si descrise toate cauzele
posibile ale fiecarui mod de defectare considerat.
De exemplu, pentru un sistem electric defectarea in timpul functionarii poate fi un mod
general de defectare, iar pierderea semnalului de iesire un mod specific de defectare, cauza de
defectare fiind circuit deschis.
Defectele, considerate ca rezultat al defectarilor, pot fi critice la nivelul componentului
sau la nivelul sistemului (impiedicand functionarea). Defectele de deriva, de uzura, sunt
caracterizate de o functionare cu abateri. In aceste cazuri se pot specifica valorile limita ale
parametrilor functionali.
In general, efectele pot fi grupate in efecte locale si efecte finale.
Definirea efectelor locale furnizeaza elementele care permit gasirea solutiilor de
inlocuire sau recomandarea actiunilor corective adecvate. In unele cazuri nu pot exista efecte
locale in afara modului de defectare propriu-zis.
Efectele finale, sunt cele care au influenta asupra unei defectari posibile la nivelul cel
mai inalt al sistemului, analizand toate nivelurile intermediare.
c) Metode de identificare a defectarilor
Trebuie descrise metodele prin care se identifica modurile de defectare. Se analizeaza si
se inregistreaza si alte moduri de defectare care duc la indicatii identice cu cele ale modului de
defectare considerat. Este necesar sa se identifice separat in timpul functionarii defectarile
elementelor redondante componente.
Se analizeaza si se inregistreaza in tabele importanta defectarii, cat si toate masurile luate
in timpul proiectarii pe un nivel dat al sistemului, pentru prevenirea sau atenuarea efectelor
modului de defectare respectiv. Astfel, se evidentiaza adevarata comparare a sistemului in
prezenta unui defect intern de functionare. Printre solutii sunt:
- componente redondante care permit mentinerea sistemului in functionare, daca una
sau mai multe componente s-au defectat;
- moduri alternative de functionare;
- orice alt mijloc care garanteaza o functionare eficienta sau care limiteaza
deteriorarile;
- dispozitive de supraveghere sau de alarma.
Daca apar modificari in timpul proiectarii, este necesara reexaminarea modurilor de
defectare implicate, dupa care se reia AMDE.
d) Conceptul de criticitate
Conceptul de criticitate poate fi definit in mai multe moduri, in functie de obiectivul
urmarit: securitatea omului, evitarea pierderilor materiale, disponibilitatea sistemului in
functiune. Un criteriu general de criticitate nu poate fi aplicabil tuturor sistemelor.
Introducerea conceptului de criticitate amplifica avantajele AMDE, evidentiind:
- elementele care trebuie sa faca obiectul unei analize mai aprofundate, in vederea
eliminarii probabilitatii consecintelor periculoase si a diminuarii ratei de defectare, a
riscului si a deteriorarilor produse de defectari;
- elementele care necesita o atentie speciala in timpul fabricatiei si verificarii severe de
calitate si la explorarea carora trebuie sa existe norme stricte;
- cerintele speciale ce se inscriu in comanda, legate de : proiectare, performante,
fiabilitate si asigurarea calitatii;
- normele de receptie a produselor, componentelor, cat si parametrii ce trebuie
verificati;
- cazurile in care trebuie prevazute masuri de protectie, procedee sau sisteme speciale
de supraveghere si de alarma;
- modul de utilizare a mijloacelor de prevenire a accidentelor.
Pentru definirea criticitatii este necesara stabilizarea unei scari valorice care sa permita
aprecierea gravitatii consecintelor in functie de criteriile considerate si anume:
- accidentarea persoanelor (ranire, moarte);
- pierderea uneia sau mai multor functiuni ale sistemului;
- influenta asupra mediului inconjurator si deteriorarea produsului.
Pentru fiecare echipament trebuie sa se intocmeasca o lista cu defectarile critice. Exista
categorii si clase, in general recunoscute, care se aplica la majoritatea echipamentelor si care
sunt stabilite in functie de urmatoarele consecinte, clasificate corespunzator nivelului de
critictate:
1 - consecinte (ranire sau moarte) asupra personalului de exploatare sau asupra
populatiei;
2 - deteriorarea unui echipament extern sau a echipamentului insusi;
3 - pierderi economice datorita nefunctionarii sistemului;
4 - neindeplinirea unei misiuni datorita incapacitatii sistemului de a indeplini corect
principala sa functie.
La alegerea nivelului de criticitate trebuie sa se tina seama de toti factorii care pot
influenta evaluarea efectelor asupra sistemului si in special buna functionare, costul, timpul
disponibil, securitatea si riscul.
e) Cauze si moduri de defectare
Stabilirea mecanismului fizic a procesului de defectare reprezinta problema esentiala a
acestei analize. Analiza calitativa a procesului de defectare necesita cunoasterea aprofundata a
domeniului de specialitate respectiv.
 Modurile de defectare potentiale pot fi deduse pe baza parametrilor fizici ai
componentei si a caracteristicilor sale functionale.
Modurile de defectare se clasifica in:
- moduri generale de defectare, deduse prin definirea fiabilitatii sistemului;
- moduri specifice de defectare a sistemului.
Defectari de cauza comuna
O defectare de cauza comuna este rezultatul unui eveniment care, din cauza
dependentelor, provoaca simultan iesirea din functiune a mai multor componente (eliminand
defectarile secundare ce rezulta din efectele unei defectari primare).
Defectarile de cauza comuna pot provoca degradarea performantelor sau defectarea totala
a sistemului si se datoreaza unei singure surse, cum ar fi eroarea de conceptie, eroarea factorului
uman etc. Aceste cauze se clasifica in urmatoarele categorii:
1. efecte ale solicitarilor mediului ambiant (conditii normale sau accidentale);
2. erori de conceptie;
3. defecte de fabricatie;
4. erori de montaj si punere in functiune;
5. erori umane (in timpul exploatarii si/sau a mentenantei).
Pentru evitarea aparitiei unor astfel de defectari se folosesc masuri combinate. Printre
alte masuri preventive sunt si: diversitatea functionala, redondantele de tipuri diferite,
separarile fizice ale sistemelor, incercarile suplimentare.

METODA ARBORILOR DE DEFECTARE

Principiul metodei
Este o metoda de baza in proiectarea operationala care porneste de la defect cu
probabilitatea specificata si acceptata. Metoda este cunoscuta sub diferite denumiri: "Fault Tree
Method", "Mthode d'Arbre de Dfaillance", "Mthode d'Arbre des Dfauts", "Mthode de
l'Arbre des Causes - MAC" etc.
Arborele de defectare reprezinta o diagrama logica care indica legatura intre un defect
anumit al sistemului si defectele componentelor.
Defectarea sistemului se exprima fata de o caracteristica specifica. Analiza presupune
mai intai o cercetare a modului de functionare a sistemului, a dependentei acestuia de
elementele componente si stabilirea unor criterii de defectare.
Arborele de defectare reprezinta grafic legaturile dintre defecte si justifica alegerea
relatiei analitice de calcul dintre probabilitatea defectului critic al sistemului, si probabilitatile
defectelor elementare ale componentelor (Fig.3).
Nu sunt luate in consideratie defectele secundare de tip cauzal.

Fig. 3 Arborele de defectare de principiu..

Simboluri si relatii de calcul
Graficul arborelui de defectare utilizeaza o serie de figuri geometrice simbolice ale
caror semnificatii sunt prezentate in Tab. 2.
 Simboluri utilizate la metoda arborelui de defectare. Tabelul 2

Simbol Interpretari
Dreptunghi: simbolizeaza defectarea ca eveniment rezultant
al propagarii defectarilor primare

Poarta logica "SAU": simbolizeaza faptul ca pentru

producerea evenimentului la iesire E este necesar sa se
produca unul din evenimentele de intrare Ei:

Poarta logica "SI": simbolizeaza faptul ca realizarea

evenimentului la iesire E, presupune realizarea tuturor
evenimentelor la intrare Ei:

Cerc: simbolizeaza defect elementar al componentei a carei

repartitie (frecventa) este cunoscuta sau poate fi determinata

Romb: simbolizeaza un eveniment de defectare care nu este

analizat pana la cauze.

Hexagon: simbolizeaza relatia cauzala intre doua evenimente

de defectare daca este satisfacuta conditia mentionata

Unele simboluri denumite "porti logice" reprezinta legatura logica (tip "SAU", tip "SI")
dintre defectele la intrare si defectul la iesire. Un defect elementar strabate mai multe porti
logice pana la defectul critic, , al sistemului.
Constructia graficului
Daca arborele de defectare este elaborat de conceptie sau proiectare, constructia
graficului porneste considerand initial defectul critic, , al sistemului.
Graficul incepe cu defectul critic simbolizat printr-un dreptunghi si se termina cu
defectele elementare, , simbolizate prin cercuri.
 SAi - subansamblul "i"
Eij - componentul "j" al subansamblului "i"
Sk - solicitarea "k" aplicata componentului "ij"
Fig. 4 Arborele de defectare al unui echipament electric..
Un prim nivel se refera la subansamblele componente. Defectele se raporteaza la
subansamblele fara considerarea componentelor. Defectele se considera ale
subansamblelor respective. Tinand seama de modul de comportare a sistemului la defectele
se considera poarta "SAU".
In acest caz defectele sunt, in general, compatibile si independente. Urmatorul nivel se
refera la legaturi dintre defectele subansamblelor si defectele componentelor sau
 . Defectul este defectul subansamblului produs de defectul a componentului
.
Nivelul de ordin 3 se refera la diferitele solicitari pe care le suporta elementele
componente si care duc la aparitia defectelor elementare . Daca un subansamblu are
mai multe componente similare supuse acelorasi solicitari, graficul se simplifica, utilizand o
figura in forma de elipsa continand structura logica (nu fizica) a starilor elementelor respective
si numarul respectiv.