UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE GR. T.

POPA

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

DISCIPLINA DE CARIOLOGIE SI ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE

CARACTERISTICILE UNUI ADEZIV

RASINIC CU PROPRIETATI
ANTIMICROBIENE CE CONTINE
METACRILAT DE ZINC

Lucrare prezentata de studentul Enasoaie Marius,

gr. 25, seria B, anul III

IASI - 2012
Rezumat

Acest studiu evalueaza efectul metacrilatului de zinc (ZM) in ceea ce priveste gradul
de conversie (GC), citotoxicitatea si activitatea antimicrobiana (AA) a unei rasini
experimentale. Substanta tetraetilenglicol dimetacrilat a fost folosita ca rasina
experimentala si a fost activata foto folosind camforochinona si etil 4-dimetilamina
benzoat. In plus, concentratii de 1.0 %, 2.5 %, 5.0 %, 10 %, 20 % si 30 % de metacrilat
de zinc au fost adaugate la rasini experimentale variate. Gradul de conversie a fost
accesat folosind spectroscopia infrarosie Fourier Transform. Pentru citotoxicitate, au fost
folosite fibroblaste de soarece care au fost expuse extractelor de rasina experimentala. Un
test MTT a fost folosit pentru a se determina citotoxicitatea. Activitatea antimicrobiana
impotriva Streptococcus mutans UA 159 a fost deteminata prin metoda difuziei. O
imbunatatire in gradul de conversie a fost observata in toate concentratiile de metacrilat
de zinc. Cea mai mare suma de metacrilat de zinc in rasina experimental a provocat cea
mai mica toxicitate. Trei concentratii diferite de metacrilat de zinc au aratat activitatea
antibacteriana cu inhibarea cresterii in zonele expuse cu 10%, 20% (10 mm) si 30% (15
mm).

1. Introducere

Unul dintre ultimele obiective ale stomalogiei restaurative este de a produce restaurari
dentare care sa inlocuiasca structurile pierdute ale dintelui cu materiale care sa aiba
proprietati fizice, mecanice si biologice similare cu tesuturile dentare organice. S-a
constatat o utilizare crescuta a materialelor pe baza de rasini in stomatologia restaurativa
si sistemele adezive ar trebui folosite pentru a promova unirea dintre materialele pe baza
de rasini si structura dentara restanta [1, 2] . Adezivele dentare contemporane expuse, au
aratat performante satisfacatoare in cadrul investigatiilor pe termen scurt [1, 2]. Cu toate
acestea, degradarea combinata a polimerului adeziv si a colagenului a fost considerate
principala cauza a degradarii adeziunii dentare si in consecinta a pierderii restauratiei [2-
5]. Prin urmare, multe cercetari au propus strategii de imbunatatire a calitatii polimerului
din adeziv [6-8]. Recent, o noua strategie a fost folosita pentru a creste longevitatea
restaurarilor adezive, strategie care consta in inhibitia metaloproteinazelor matriceale
(MPM) prezente in colagenul din dentina [9-11]. Aceasta strategie consta in aplicarea de
clorhexidina pe fibrele de collagen care devin expuse dupa conditionarea acida [9-11].
Metaloproteinazele matriceale (MPM) formeaza o familie de enzime proteolitice metal-
dependente care, colectiv, sunt capabile sa degradeze toate felurile de componente
proteice ale matricei extracelulare cum ar fi colagenul. Cateva studii au aratat de
asemenea efectul inhibitor asupra metaloproteinazelor matriceale al materialelor dentare
pe baza de zinc ca cimenturile oxid de zinc si amalgamurile dentare [12-15]. Destul de
recent a fost demonstrat ca metacrilatul pe baza de zinc a aratat un potential de inhibitie a
metaloproteinazelor matriceale 2 [16].

In plus, o metoda care sa previna demineralizarea smaltului este aceea de a folosi

un material restaurativ adeziv care, care nu permite acumularea de bacterii. De cand
cariile secundare au fost raportate ca si principalul motiv in cadrul esecului resturarii in
studiile clinice [17], atentia a fost indreptata spre efectele terapeutice relevate de
materialele de umplere directe [18-20]. Cu acest scop, cativa agenti antimicrobieni au fost
incorporate in produsele dentare si au fost aprobati pentru folosirea intraorala [19, 21,
22]. Fluorul si clorhexidina sunt cele mai uzuale produse preventive din domeniul oral
[18, 19]. Remineralizarea structurilor dentare a fost demonstrata dupa folosirea fluorului,
dar efectul antibacterian constituie o alta proprietate pentru ca inactivarea bacteriilor
implica o strategie directa de prevenire a cariei dentare [19, 22]. Chiar daca initial au
aratat o putere crescuta, suma expunerilor la fluor si clorhexidina nu este de lunga durata
[19,22]. Prin urmare, noile incercari de a realiza material de umplere cu efecte
antibacteriene sunt relevante pentru inhibitia acumularii de placa pe suprafetetele de
material si pe structura dentara din jurul restauratiei.

In acest sens, metacrilatul de zinc este un monomer care contine un grup

functional metacrilat in structura sa care este gasit si in alte sisteme adezive ca TEGMA,
HEMA si BISGMA. Astfel, este posibil ca metacrilatul de zinc sa copolimerizeze cu un
material pe baza de monomer de metacrilat, ca majoritatea adezivilor dentari rasinosi.
Folosirea unui monomer copolimerizabil cu zinc in structura sa este foarte promitatoare.
Zincul este un element chimic metalic cu o puternica actiune antibacteriana [23]. O alta
proprietate interesanta a zincului este potentialul effect ca si inhibitor al
metaloproteinazelor matriceale [12-15]. Cu toate acestea, pana astazi, nici un studiu nu a
facut vreo evaluare privind gradul de conversie, citotoxicitatea si activitatea
antimicrobiana a unui material pe baza de metacrilat care sa contina si zinc in compozitia
sa.

Prin urmare, scopul acestui studiu a fost sa evalueze efectul adaugarii de

metacrilat de zinc intr-un adeziv rasinic experimental urmarind gradul de conversie,
citotoxicitatea si activitatea antimicrobiana.
 2. Material si metode

2.1 Reactivi

Trietilenglicol dimetacrilat (TEGDMA) si camforochinona (CQ) au fost obtinute

de la Esstech, Inc. (Essington, PA, EUA). Etil 4-dimetilamina benzoate (EDAB) si
metacrilat de zinc (ZM) au fost procurate de la Aldrich Chemical Co. (Milwaukee, WI,
USA).

2.2 Formulari

Adezivul rasinic experimental a fost preparat cu 3.0 g de TEGDMA si un system

fotoinitiator binar care contine 0.4% CQ si 0.8% EDAB. Apoi, au fost adaugate diferite
concentratii de metacrilat de zinc dupa cum urmeaza: 1.0%, 2.5%, 5.0%, 10%, 20% si
30%.

2.3 Gradul de conversie obtinut prin spectroscopia infrarosie Fourier Transform

Gradul de conversie din materialele experimentale au fost evaluate folosind

spectroscopia infrarosie Furier Transform (Spectrometrul Prestige 21, Shimadzu,
Columbia, MD, USA) echipat cu un dispozitiv cu un grad de reflexie totala atenuata
compus dintr-un cristal orizontal din ZeSe si o oglinda in unghi de 45 grade (PIKE
Technologies, Madisaon, WI, USA). Un suport a fost cuplat la spectrometru, fixand
unitatea de lumina si standardizand si fixand distanta dintre fibra si proba la 5 mm.
Modul de monitorizare de scanare software in infrarosu (SHIMADZU, Columbia, MD,
USA) a fost utilizat impreuna cu Happ-Genzel intr-un interval de 1,800 si 1,600/cm, la
rezolutie de 8/cm si o viteza a oglinzii de 2.8 mm/s. Analiza a fost efectuata intr-o camera
standard cu temperatura de 23 grade Celsius si o umiditate relativa <60%. Proba (3 l) a
fost direct distribuita de cristalul din ZeSe si a fost scanata, dupa care s-a efectuat foto
activarea cu o lampa tip LED (SDI, Victoria, Australia), cu lumina timp de 40 de secunde
cand proba a fost din nou scanata. Gradul de conversie a fost calculat, asa cum s-a
descries anterior [8], din proba polimerizata si din cea nepolimerizata, avand in vedere
intensitatea de legaturi duble carbon-carbon intinderea vibratiilor (cea mai inalta culme)
la 1,653/cm si folosind ca si standard intern legatura dubla carbon-oxigen de 1,710/cm.

2.4 Testarea citotoxicitatii (testul MTT)

Mediul de cultura celulara folosit a fost Dulbeccos Modified Eagles Medium

(DMEM), care a fost suplimentat cu 10% ser fetal de bovina (SFB), 2% L-glutamina,
penicilina (100U/ml) si streptomicina (100 mg/ml). Fibroblastele de soarece din linia
celulara 3T3/NIH imortalizata au fost mentinute ca si stoc de celule in DMEM si incubate
la 37 de grade Celsius, intr-o atmosfera umeda cu 5% CO2 in aer.

Adezivul experimental rasinic a fost turnat intr-un recipient circular Teflon (5.0
mm diametru si 1.0 mm adancime), acoperit cu o banda Mylar si foto activat pentru 20 de
secunde la temperature camerei cu o lampa fotopolimerizabila tip LED. Valoarea iradierii
a fost confirmata cu un dispozitiv de masurare (Demetron Research Corporation, OR,
USA) cu <700 mW/cm2 . Grupurile au fost impartite in concordanta cu adaugarea de
metacrilat de zinc in rasina experimentala dupa cum a fost anterior descris. Numai un
operator a pregatit 5 esantioane pentru fiecare grup. Esantioanele au fost pre-incubate
intr-un mediu celular de cultura, la un esantion de 1 ml de DMEM, la 37 grade Celsius si
pH 7.2 pentru 24 de ore in stare statica. Extrasele au fost filtrate prin filtre de acetat de
celuloza 0.22 mm (Millipore) si folosite pentru experimente citotoxice. Grupurile de
control au implicat utilizarea materialelor plastic de polietilen ca si martori negativi si
modele de adeziv dentar ne tratat ca si martori pozitivi. Testul cu bromura 3-(4,5-
dimetiltiazol)-2,5-difeniltetrazolina (MTT) a fost utilizat sa se testeze functia metabolica
celulara in conformitate cu activitatea dehidrogenazei mitocondriale. Fibroblastii de
soarece 3T3/NIH (2x104) au fost mentinuti in DMEM in 96 campuri placi timp de 24 de
ore. DMEM a fost eliminat si inlocuit cu 200 de l de extracte din diferite grupuri cu
10% ser fetal de bovina. Citotoxicitatea produsa de diferitele extrase a fost testata la 24
de ore de la expunerea celulara. Dupa ce au fost eliminate extractele celulele au fost
spalate cu solutie salina tampon de fosfat si apoi 200 l de mediu au fost amestecate cu
20 l de solutie MTT in fiecare camp. Dupa 5 ore de incubatie la 37 grade Celsius, in loc
ferit de lumina, precipitatul formazan albastru a fost extras din mitocondrii folosind 200
l/camp de dimetil sulfoxid (DMSO) la o centrifuga 5 minute la 150 rpm. Absorbtia la
540 nm a fost determinata spectrofotometric.

2.5 Activitatea antimicrobiana (testul difuziunii de agar)

Activitatea antimicrobiana in vitro a adezivului rasinic experimental ce contine

metacrilat de zinc a fost testata impotriva streptococilor orali: Streptococcus mutans UA
159.

Metoda difuziunii concentrice a fost folosita pentru a determina activitatea

antimicrobiana a adezivului rasinic experimental care contine diferite concentratii de
metacrilat de zinc. Pe scurt, o suspensie din microorganismele testate (0.1 ml din 10 8
celule per ml) a fost imprastiata pe placi cu mediu de cultura solid. Microorganismul a
fost insamantat pe medii ne imbogatite. Streptococii mutans care au fost izolati pentru 18-
24 de ore si colonizati intr-o infuzie cu extracte din creier si inima au fost suspendati intr-
un bulion steril cu extracte din creier si inima. Suspensia a fost ajustata spectrofotometric
pentru a se potrivi cu turbiditatea cu scala McFarland 0.5. O portie de 400 l din
suspensia test a fost amestecata cu 40 ml de infuzie de extract de creier si inima
imbogatita cu agar la 45 grade Celsius si turnat un strat de agar Mueller-Hinton. Mediul
nutritiv a fost pregatit in concordant cu instructiunile producatorului. Toate placutele de
agar au fost preparate in vase Petri de 90 mm cu 22 ml de agar, avand o adancime finala
de 4 mm. Procedura de inoculare a fost corespunzatoare pentru furnizarea unei cresteri
semi-confluente a microorganismelor testate. Sase probe sterile din rasina dentara
experimentala cu concentratii de metacrilat de zinc (dupa cum a fost descries anterior) au
fost plasate pe placutele de agar inoculate. O proba din monomerul rasinic fara metacrilat
de zinc a fost folosita ca si martor. Dupa aceea, placutele au fost incubate la 37 de grade
Celsius, in conditii microaerofile (5-10% CO2) si pentru o perioada corespunzatoare de
timp (24-48 ore). Zonele de inhibitie a dezvoltarii microbiene in jurul probelor de adeziv
rasinic au fost masurate si inregistrate dupa timpul de incubare. Diametrele zonelor de
inhibitie au fost masurate in milimetri cu ajutorul unui Paquimetru. S-au facut 3 replici si
experimentul a fost repetat de doua ori.

2.6 Analiza statistica

Datele despre gradul de conversie, viabilitatea celulelor si activitatea

antimicrobiana au fost analizate folosind programul de analiza statistica SigmaStat 3.5
(Systat Software Inc., San Jose, USA). Analiza statistica a fost efectuata de folosind
testul ANOVA urmat de o comparatie multipla tip Tukey dupa acest test. Nivelul de
semnificatie statistica a fost setat la P < 0.05. pentru a evalua corelatia dintre gradul de
conversie si viabilitatea celulelor a fost realizat un coeficient de corelare produs-moment
tip Pearson.
 3. Rezultate

Adaugarea de metacrilat de zinc a influentat semnificativ gradul de conversie chiar si

atunci cand a fost adaugata o concentratie mica (1%) [vezi fig. 1]. Nici o diferenta
semnificativa statistica nu a fost obeservata in ceea ce priveste gradul de conversie atunci
cand cand au fost adaugate concentratii intre 1% si 30% [vezi fig.1].

Fig. 1. Efectul aditiei de metacrilat de zinc asupra gradului de conversie al adezivului rasinic
experimental foto activat timp de 20 de secunde. De notat faptul ca adaugarea de metacrilat de
zinc a aratat o crestere semnificativa asupra gradului de conversie. Influenta metacrilatului de
zinc 1% a fost aproape aceeasi cu a metacriletului de zinc 30%. Literele diferite denota
diferenta statistica semnificativa (P<0.05)

Rezultatele in ceea ce priveste activitatea de reducere de la nivel mitocondrial

dupa contactul celulelor timp de 24 de ore cu extract de adeziv rasinic sunt prezentate in
fig 2. O scadere a viabilitatii celulare dupa expunerea fibroblastilor de soarece 3T3/NIH
la extracte din adezivul rasinic s-a observant in toate grupurile testate in corelatie cu
plasticul polietilenic non-toxic folosit ca martor [vezi fig. 2]. Pe de alta parte adezivul
rasinic experimental ne-imbogatit cu metacrilat de zinc a fost cel mai toxic grup, aratand
o viabilitate celulara de 0%. Adaugarea de metacrilat de zinc a dus la o continua reducere
a citotoxicitatii celulare cand aceasta a fost comparata cu martorul [vezi fig. 3]. Dupa
cum s-a observat in fig 3., unde a fost efectuata o corelatie Pearson, si aceasta a aratat ca
gradul de conversie si viabilitatea celulara sunt corelati in mod pozitiv (r2 = 0.86).
 Fig. 2. Citotoxicitatea provocata de catre generator de citotoxicitate din adezivul rasinic dentar
imbogatit cu diferite concentratii de metacrilat de zinc asupra fibroblastilor de soarece 3T3/NIH.
A fost calculate procentajul de absorbanta al fiecarui grup in comparative cu martorul. Se
obeserva diferenta statistica (P<0.05) la comparatia cu un martor negativ (plastic polietilenic).
Martorul pozitiv (adeziv rasinic ne-tratat cu metacrilat de zinc) a fost cel mai citotoxic aratand o
viabilitate celulara de 0%.

In ceea ce priveste activitatea antimicrobiana, probele de adeziv experimental au

prezentat o zona de inhibitie a cresterii bacteriene la concentratii de 10%, 20% si 30% de
metacrilat de zinc. Cele mai multe din urma au demonstrat cea mai ridicata activitate
antimicrobiana [fig. 4]. Rasina experimentala cu 10% si 20% metacrilat de zinc a aratat o
zona de inhibitie a cresterii microbiene in jur de 10 mm in timp ce rasina experimentala
cu 30% metacrilat de zinc a prezentat o zona de inhibitie de 15 mm, intre acestea existand
o diferenta semnificativa statistica cum se arata in fig. 4.

Fig. 4. Efectul antibacterian impotriva Streptococcus mutans UA 159 al metacrilatului de zinc

incorporat in sistemul adeziv, efect obtinut prin metoda de difuziune (n=9). Literele diferite
denota o diferenta semnificativa statistic (P<0.05)

4. Discutie

Adaugarea de metacrilat de zinc a modificat semnificativ toate proprietatile evaluate

in acest studiu. Rezultatele noastre au aratat ca metacrilatul de zinc a imbunatatit gradul
de conversie al rasinii experimntale formate. Chiar si adaugarea a 1% de metacrilat de
zinc a fost capabila sa creasca ssemnificativ gradul de conversie al rasinii experimentale
in comparatie cu alt grup ce nu a suferit aceasta adaugare de metacrilat de zinc [fig. 1]. Pe
de alta parte activitatea antimicrobiana a fost observata doar cand au fost adaugate
concentratii mari de metacrilat de zinc (10%, 20% si 30%). Aditia de metacrilat de zinc a
influentat citotoxicitatea [fig. 2], la fel si gradul de conveersie [fig. 3].

Cu toate acestea, aceste date trebuie luate in considerare cu grija, deoarece alte
formule de adezive ar putea fi propuse si asta ar conduce la rezultate diferite. Gradul de
conversie este in mod direct corelat cu proprietatile mecanice ale unui anumit polimer:
cand apare o larga conversie a unui polimer, apare un grad inalt de conversie a acelui
polimer si sunt observate proprietati mecanice mai bune [24]. Rezultatele noastre au
aratat de asemenea ca gradul de conversie influenteaza si nivelul de citotoxicitate [fig. 3].
O explicatie ipotetica pentru aceasta ar fi faptul ca metacrilatul de zinc se poate sa fi
crescut gradul de reticulare dintre metacrilat si co-monomeri, astfel scazand si scotand
TEGDMA din system. TEGDMA este in mod obisnuit folosit ca un monomer diluant
datorita caracteristicilor sale de vascozitate scazuta. Cateva studii au aratat ca TEGDMA
poate fi scos afara din sistemul materialelor rasinice dentare si poate provoca
citotoxicitate [24-26]. Deci, metacrilatul de zinc poate fi un monomer promitator pentru
dezvoltarea materialelor rasinice.

Ionii divalenti de zinc au capaciatea efectiv de a inhiba activitatea proteolitica a

metaloproteinazelor matriceale [12, 15]. In ceea ce priveste materialele dentare ce contin
zinc cum ar fi cementurile ce cu zinc oxid eugenol, amalgamele dentare ce contin zinc si
fosfatul de zinc s-a demonstrat capacitatea de a inhiba metaloproteinaza 2 si
metaloproteinaza 9 [13, 14]. Mecanismul de inactivare a enzimei prin intermediul
metalelor nu este pe deplin elucidat. Se presupune ca ionii de metal se leaga de
reziduurile de amino-acizi, cauzand schimbari conformationale care inactiveaza functia
catalitica a enzimelor. Studiul anterior a aratat ca mecanismul prin care zincul inhiba
carboxipeptidaza A, o metaloproteinaza, apare datorita formarii de monohidroxid de zinc
care leaga ionul catalitic de zinc de o parte a lantului de aminoacizi in situsul activ al
enzimei [27] .

Inhibitia non-competitiva a altor ioni ai metalelor grele este atribuita legarii ionului
respective de un situs distinct de situsul activ [27]. Recent a fost demonstrat ca
metacrilatul de zinc are un potential de inhibitie al metaloproteinazei matriceale 2 [16].
Posibilitatea folosirii unui inhibitor de proteinaze matriceale copolimerizabil cu un alt
monomer metacrilat este foarte promitatoare.

Multe studii au fost realizate cu scopul de a produce si identifica material dentare cu

activitate bactericida [19, 21, 23]. Combinarea agentilor antimicrobieni in materialele
dentare rasinoase poate asigura o mare stabilitate a activitatii antimicrobiene. Zincul este
un important agent antimicrobian si monomerul metacrilat cu zinc in compozitia sa ar
putea constitui un component promitator pentru materialele bazate pe rasini cum ar fi
adezivele dentare, sigilantii, cimenturi temporare pe baza de rasini si cimenturi
glassionomere modificate cu rasini.

Concluziile prezente sustin faptul ca prezenta metacrilatului de zinc produce o

activitate antibacteriana, in concentratie de 30% avand eficacitatea cea mai mare urmata
de concentratii de 20% si de 10%. Celelalte probe de adeziv experimental nu au prezentat
o zona de inhibitie a cresterii microbiene. Martorul (monomerul rasinic fara metacrilat de
zinc) nu a format de asemenea nici o zona inhibitorie impotriva S. Mutans testat.
Metodele de difuziune sunt adesea cele mai utilizate in cercetare chiar daca ele prezinta
cateva deficiente. In unele cazuri tehnicile de difuzie pot fi utilizate pentru screening ul
antimicrobian, dar niciodata nu pot fi folosite ca si metoda definitive. Deci, in studiile
mai aprofundate se cere a se investiga efectul anti-microbian al metacrilatului de zinc
asupra microorganismelor cu alte metode, cum ar fi testele de biofilm.

5. Concluzie

Colectiv, rezultatele studiilor noastre demonstreaza ca adaugarea de metacilat de zinc

la adezivul nostru rasinic dentar experimental a produs o imbunatatire a gradului de
conversie, a redus citotoxicitatea si a produs un effect antibacterian la cele mai mari
concentratii. Cu toate acestea este nevoie de alte studii aditionale pentru a confirma
rezultatele promitatoare din cadrul acestui studiu.

Aprecieri. Autorii sunt recunoscatori CAPES (Coordenaao de Aprfeioamento de

Pessoal de Nivel Superior) pentru bursa si Esstech, Inc. pentru donarea reactantilor si
CNPq pentru suportul financiar (Grant 306822/2008-3)
 BIBLIOGRAFIE

1. De Munck J, Van Landuyt K, Peumans M, Poitevin A, Lambrechts P, Braem M, Van

Meerbeek B. A critical review of the durability of adhesion to tooth tissue: methods and
results. J Dent Res. 2005;84:11832.
2. Breschi L, Mazzoni A, Ruggeri A, Cadenaro M, Di Lenarda R, De Stefano Dorigo E.
Dental adhesion review: aging and stability of the bonded interface. Dent Mater.
2008;24:90101.
3. Abdalla AI, Feilzer AJ. Four-year water degradation of a totaletch and two self-etching
adhesives bonded to dentin. J Dent. 2008;36:6117.
4. De Munck J, Van Meerbeek B, Yoshida Y, Inoue S, Vargas M, Suzuki K, Lambrechts
P, Vanherle G. Four-year water degradation of total-etch adhesives bonded to dentin. J
Dent Res. 2003;82:13640.
5. Pashley DH, Tay FR, Yiu C, Hashimoto M, Breschi L, Carvalho RM, Ito S. Collagen
degradation by host-derived enzymes during aging. J Dent Res. 2004;83:21621.
6. Fontes ST, Ogliari FA, Lima GS, Bueno M, Schneider LF, Piva E. Tetrahydrofuran as
alternative solvent in dental adhesive systems. Dent Mater. 2009;25:15038.
7. Zanchi CH, Munchow EA, Ogliari FA, Chersoni S, Prati C, Demarco FF. Piva E
development of experimental HEMA-free three-step adhesive system. J Dent.
2010;38:5038.
8. Ogliari FA, Ely C, Petzhold CL, Demarco FF, Piva E. Onium salt improves the
polymerization kinetics in an experimental dental adhesive resin. J Dent. 2007;35:5837.
9. Carrilho MR, Carvalho RM, de Goes MF, di Hipolito V, Geraldeli S, Tay FR, Pashley
DH, Tjaderhane L. Chlorhexidine preserves dentin bond in vitro. J Dent Res.
2007;86:904.
10. Carrilho MR, Geraldeli S, Tay F, de Goes MF, Carvalho RM, Tjaderhane L, Reis AF,
Hebling J, Mazzoni A, Breschi L, Pashley D. In vivo preservation of the hybrid layer by
chlorhexidine. J Dent Res. 2007;86:52933.
11. Hebling J, Pashley DH, Tjaderhane L, Tay FR. Chlorhexidine arrests subclinical
degradation of dentin hybrid layers in vivo. J Dent Res. 2005;84:7416.
12. de Souza AP, Gerlach RF, Line SR. Inhibition of human gingival gelatinases (MMP-
2 and MMP-9) by metal salts. Dent Mater. 2000;16:1038.
13. Santos MC, de Souza AP, Gerlach RF, Trevilatto PC, Scarel- Caminaga RM, Line
SR. Inhibition of human pulpal gelatinases (MMP-2 and MMP-9) by zinc oxide cements.
J Oral Rehabil. 2004;31:6604.
14. Santos MC, Souza AP, Gerlach RF, Tabchoury CM, Line SR. Inhibition of human
gelatinases (matrix metalloproteinase-2 and matrix metalloproteinase-9) activity by zinc
oxide: a possible mechanism to enhance wound healing. Br J Dermatol. 2001; 145:8545.
15. Souza AP, Gerlach RF, Line SR. Inhibition of human gelatinases by metals released
from dental amalgam. Biomaterials. 2001;22: 202530.
16. Henn S, de Carvalho RV, Ogliari FA, de Souza AP, Line SR, da Silva AF, Demarco
FF, Etges A, Piva E. Addition of zincmethacrylate in dental polymers: MMP-2 inhibition
and ultimate tensile strength evaluation. Clin Oral Investig. 2011.
17. Manhart J, Chen H, Hamm G, Hickel R. Buonocore memorial lecture. Review of the
clinical survival of direct and indirect restorations in posterior teeth of the permanent
dentition. Oper Dent. 2004;29:481508.
18. Zhou J, Tan J, Chen L, Li D, Tan Y. The incorporation of chlorhexidine in a two-step
self-etching adhesive preserves dentin bond in vitro. J Dent. 2009;37:80712.
19. Wiegand A, Buchalla W, Attin T. Review on fluoride-releasing restorative
materialsfluoride release and uptake characteristics, antibacterial activity and influence
on caries formation. Dent Mater. 2007;23:34362.
20. Stanislawczuk R, Amaral RC, Zander-Grande C, Gagler D, Reis A, Loguercio AD.
Chlorhexidine-containing acid conditioner preserves the longevity of resin-dentin bonds.
Oper Dent. 2009;34:48190.
21. Spencer CG, Campbell PM, Buschang PH, Cai J, Honeyman AL. Antimicrobial
effects of zinc oxide in an orthodontic bonding agent. Angle Orthod. 2009;79:31722.
22. Marczuk-Kolada G, Jakoniuk P, Mystkowska J, Luczaj-Cepowicz E, Waszkiel D,
Dabrowski JR, Leszczynska K. Fluoriderelease and antibacterial activity of selected
dental materials. Postepy Hig Med Dosw. 2006;60:41620.
23. Niu LN, Fang M, Jiao K, Tang LH, Xiao YH, Shen LJ, Chen JH. Tetrapod-like zinc
oxide whisker enhancement of resin composite. J Dent Res. 2010;89:74650.
24. Gioka C, Bourauel C, Hiskia A, Kletsas D, Eliades T, Eliades G. Light-cured or
chemically cured orthodontic adhesive resins? A selection based on the degree of cure,
monomer leaching, and cytotoxicity. Am J Orthod Dentofac Orthop. 2005;127:4139.
25. Emmler J, Seiss M, Kreppel H, Reichl FX, Hickel R, Kehe K. Cytotoxicity of the
dental composite component TEGDMA and selected metabolic by-products in human
pulmonary cells. Dent Mater. 2008;24:16705.
26. Darmani H, Al-Hiyasat AS, Milhem MM. Cytotoxicity of dental composites and their
leached components. Quintessence Int. 2007;38:78995.
27. Jacobsen JA, Major Jourden JL, Miller MT, Cohen SM. To bind zinc or not to bind
zinc: an examination of innovative approaches to improved metalloproteinase inhibition.
Biochim Biophys Acta. 2010;1803:7294.