Revolutia Relatiior Internationale in perioada Crizei

Criza mondiala a zguduit omenirea aceasta pornind de la crahul bursei din

New York din 1929. Marea Criza interbelica a distrus increderea in liberalismul
economic si in capacitatea regimurilor democratice de a-si gestiona economiile.

Criza a dus la saracia claselor de mijloc , care erau sustionatoarele curentelor

politice moderate, creindu-se astfel premisele alunecarii catre extrema dreapta si
catre instalarea regimurilor politice totalitare sau autoritare.

Pentru a rezolva problemele economice grave, statele nationale au dezvoltat

politici concurentiale extreme de agresive si au cautat solutii care au condus la
exagerarea nationalismului. In consecinta mediul international si asa extreme de
fragil a fost cuprins de crize international tot mai dese si puternice.

In Europa criza economica a adus la scaderea activitatii economice care in cele

din urma a afectat grav sistemul bancar German si Austriac. Acesta a fost aproape
de faliment in perioada mai-iulie 1931. Daca in perioada ocupatiei Rulului (1923-
1925) situatia economica parea a fi in defavoarea Frantei ,acum, aceasta parea a
fi o oaza de prosperitate in mijlocul unei lumi de criza. Aceste avantaje financiare
vor fi in mecanismul prin care Franta a reusit sa impiedice proiectul de uniune
vamala Austro-Germana.

Problemele sistemului bancar german l-au determinat pe presedintele

Volhindemburg sa lanseze un apel administratiei Americane privind amanarea
platii reparatiilor ( moratorul iulie 1938). Raspunsul presedintelui Hoover a fost
favorabil si in perioada 1 iulie 1931-20 iunie 1932 , sunt amanate toate datoriile
interguvernamentale.

Chiar si in lipsa platii reparatiilor in Germania s-a instaurat o panica financiara

prin care acest stat era pus sub semnul intrebarii din punct de vedere al fiscalitatii
sale. Franta era chiar pregatita sa accepte o anulare a platii reparatiilor , in
conditiile in care si ea primeste aceleasi avantaje in cazul datoriilor interaliate.
Senatul American insa va respinge reducerea creantelor Americane. Treptat
devenea evident ca Germania va ajunge in incapacitatea de plata si in consecinta
Marea Britanie si Italia au sustinut principiul anularii in totalitate a reparatiilor. In
canrul Conferintei Lousanne , desfasurata intre 16 iunie-9 iulie 1932, datoriile
Germaniei au fost reduse la putin peste 3 miliarde de marci germane.
Problema Manciuriana
Criza izbucnita in 1931 din zona Manciuriei a survenit si ea pe fondul unei crize
economice din Japonia care a dus la cresterea rolului armatei in defavoarea
fortelor politice. Totodata, China se caracterizeaza printr-un chaos peste tot. In
urma unor incidente petrecute in perioada iulie-septembrie 1931 in Manciuria de
Sud, Japonezii vor intra militar si vor ocupa intreaga Manciurie. Reactia Consiliului
Ligii Natiunilor a fost imediata si in Septembrie, apel reluat in Octombrie 1931,
Japoniei I se cerea retragerea imediata. Cum aseasta a refuzat, Liga natiunilor a
decis trimiterea unei comisii de ancheta prezidata de Lordul Britanic Lytton.

Nici Liga Natiunilor in ciuda opiniilor pro-chineze sustinuta de liderii unor state
mici precum romanul Titulescu sau Ceho-Slovacul Benner nu avea mecanismul sa
pedepseasca versiunea japoneza. Singurele puteri care o puteau face erau Marea
Britanie si SUA. Amandoua insa aveau problem financiare generate de criza , care
le impiedica sa aiba o aventura militara. In timp ce MB urmarea sa incheie cu
Japonia un accord de delimitare a extremului orient in sfere de influenta,
Americanii erau mult prea implicate in economia Japoneza.

Escaladarea crizei survine in ianuarie-februarie 1932, cand armata Japoneza

ocupa orasul Shanghai , dupa ce anterior avusesera afaceri sporadice asupra unor
cetateni Japonezi din acest oras. Urmeaza _____ Britanica si abia la 5 mai 1932
armistitiul. Japonia continua ofensiva in Manciuria , in august 1932 infrange
ultima rezistenta Chineza. Anterior, in paralel cu ocupatia Shanghaiului , pe 18
februarie 1932 fusese proclamataindependenta Manciuriei , stat- marioneta
Japoniei pus sub conducerea regentului numit Pu-Yi (9 martie 1932) , acesta fiind
ultimul imparat al Chinei detronat in 19x2.

Pe 2 oct 1932 in cadrul ligii natiunilor este prezentat raportul lordului Lytton,
un raport moderat in privinta Japoniei. Acest raport va fi discutat in cadrul
sesiunii extraordinare a adunarii ligii natiunilor desfasurata intre decembrie 1932-
februarie 1933. Raportul final era mai critic decat cel al lordului Lytton:
suveranitatea Chineza asupra Manciuriei era incontestabila , noul stat era lipsit de
legitimitate iar trupele Japoneze trebuiau sa paraseasca provincia. Replica
Japoneza va veni pe 27 martie 1933 sub forma unei cereri formare de parasire a
ligii natiunilor.
Conferinta Dezarmarii (1929-1933)
Necesitatea organizarii unei conferinte pentru dezarmare fusese gandita
anterior , in perioada 1926- ianuarie 1921, fiind infiintata si functionand pe langa
societate natiunilor o comisie preparatorie pentru dezarmare.

Conferinta dezarmarii s-a deschis la 2 feb 1932 sub conducerea britanicului

Arthur Henderson si in cadrul ei au participat reprezentantii a 62 state. In timpul
lucrarilor s-au prezentat multe proiecte discutate intens: Planul Tardieu a fost
prezentat la inceputul conferintei si prevedea ca armamentul cel mai important sa
fie plasat sub autoritatrea Societatii NAtiunilor (SN) sis a fie folosit doar pentru
autoaparare; Se cerea infiintarea unei forte de politie internationala,
obligativitatea arbitrajului si stabilirea unor metode eficiente de aplicare a
sanctiunilor.

Reactii:

Ango-Americanii doreau o dezarmare calitativa, adica renuntarea la armele

grele;
Germanii doreau egalitate in drepturi in privinta inarmarii , prin reducerea
celorlalte arme la nivelul celor fixate prin tratatul de la Versailess a acestui
stat;
Italienii sustineu politica Germana;
Sovieticii cereau dezarmare totala;
Japonezii se declansau impotriva oricarei dezarmari.

b) Planul Hoover (22 iunie 1932) cerea reducerea efectivelor militare

terestre cu 1/3 , eliminarea totala a altileriei grele si a blindatelor , dezarmarea
navala procentuala , aliminarea aviatiei de bombardament.

Franta a refuzat acest plan si profitand de blocaj, Germania s-a retras dela
conferinta la 16 sept 1932 sub motivul nerecunoasterii inegalitatii de drepturi.
Pentru a o readuce la masa negocierilor , a fost nevoie de o conferinta intre
cele 5 mari puteri ( MB, Germania, Franta, SUA , Italia) la Geneva. La 11
decembrie 1932 va recunoaste Germaniei egalitate de drepturi in cadrul unul
system care va asigura securitatea tuturor natiunilor.Acest principiu stabilea
 clar ca Germania primea egalitate doar dupa stabilirea unui tratat de
dezarmare.

c)Planul Herriot (14 noiembrie 1932)- a fost propus in perioada in care se

urmarea readucerea Germaniei la masa negocierilor.

Planul propunea:

transformarea armamentelor in forte politienesti, incapabile de actiuni

offensive; armamentul ofensiv trebuia sa fie folosit doar pentru
asigurarea securitatii mondiale;
sa se formeze o antanta regional a tuturor statelor europene care sa
functioneze pe baza principiului asistentei mutual obligatorii ,
interventia fiind conditionatas doar de Societatea Natiunilor.

d)Planul McDonald (16 martie 1933)- se prevedea limitarea efectivelor armate a

principalelor state europene continentale ( FR,Germ, IT, Polonia) la 200 mii
oameni; reunirea unei conferinte navale in 1935; suprimarea treptata a aviatiei
militare si de bombardament; Germania beneficia de egalitate de drepturi intr-un
interval de 5 ani.

Noul Cancelar al Germaniei A. Hitler va accepta la 17 mai 1933 planul

McDonald si pe 7 iunie acesta a fost adoptat pe toate statele participante.
Lucrarile au fost intrerupte , pentru a se negocia termenele exacte ale planului ,
reluarea lor fiind revazuta pentru luna octombrie 1933.

In timpul sistarii lucrarilor , au survenit schimbari de atitudine. Anglia cerea sa

se stabileasca metode de control a dezarmarii inaintea procesului propriu-zis , in
timp ce Franta cerea prelungirea perioadei de la 5 la 8 ani , in care Germania
obtinea egalitate de drepturi. Procesul ar fi inceput dupa 4 ani, cand Franta era
obligata sa inceapa dezarmarea , iar Germania sa se reanarmeze. Propunerea
Frantei era sprijinita atat de Anglia cat si de Italia. Germania s-a plasat pe o pozitie
opusa , cerand ca dezarmarea sa aiba loc in prima faza si ulterior sa fie plasate si
metode de control interior. Aceste divergente au furnizat pretextul pentru care la
14 octombrie 1933, numai 5 zile dupa reluarea conferintei , Germania sa anunte
pentru a doua oara lucrarile acestea. Peste alte 5 zile, la 19 octombrie 1933
Germania a anuntat ca paraseste Societatea Natiunilor.
 Negocierile in privinta dezarmarii au mai continuat, insa esecul lor a facut ca
inarmarea sa fie considerate o solutie , atat pentru reducerea economiei
determinata de criza cat si din punct de vedere a securitatii.

Pactul celor patru

La jumatatea anului 1933 in Europa aparuse un proiect de securitate sustinut
de Hitler, sub motivul ca acesta ar submina Societatea Natiunilor si idea de
securitate colectiva.

Ideea pactului a fost data de Benitto Mussolini intr-un discurs tinut la Torino in
Octombrie 1932 in care sustinea ineficienta Societatii Natiunilor si preconiza
semnarea unui pact intre cele 4 mari puteri Europene Occidentale. ( MB, FR,
GERM,IT).Planul este devzoltat in cadrul unei vizite la Roma a premierului britanic
MacDonald.

Pentru Mussolini si Hitler pactul trebuia sa fie un instrument prin care cele 4
mari puteri urmau sa reformeze Sistemul Versailess. Franta insa sustinea
principiile de baza ale pactului Societatii Natiunilor, la cererea aliatilor sai din
Europa Centrala si de est:Romania, Ceho-Slovacia, Iugoslavia, Polonia.

La 7 iunie 1933 s-a semnat Pactul celor Patru, care avea o valabilitate pe 10 ani ,
insa nu se mai vorbea despre o politica de cooperare in conformitate cu pactul
societatii natiunilor. Totodata se specifica ca revizuirea tratatelor semnate de la
sfarsitul I Razboi Mondial nu era de competent pactului ci de cea a Ligii Natiunilor.
In aceasta formula, Pactul era departe de obiectivele Germaniei si Italiei. De aceea
el nu a fost ratificat de Statele membre.

Tema: Prabusirea Sistemului de securitate colectiva 1933-1935

Instaurarea regimului nazist a schimbat in mod decisiv relatiile politice de pe
continental European. Dictaturile sau regimurile autoritare de tipul Germaniei,
Italiei si Japoniei au recurs la solutii agresive pentru dezoltarea economica:

-incurajarea industriei de razboi; -rezolvarea somajului prin mobilizare; -_______

economica( comenzi facute de stat unor firme privilegiate) si au dus o politica
externa ofensiva pentru a ________ noi pieti de desfacere.

In cazul Germaniei , noua politica a lui Hitler se regaseste in cartea sa Mein

Kampf (Lupta mea) : eliminarea masurilor impuse Germaniei la Versailess,
extinderea spatiului German pentru dobandirea Lebensraum (Spatiul vital) prin
expansiunea spatiului german catre Estul Europei. In plan extern Hitler ar fi dorit o
alianta cu Italia fascista datorita apropierilor ideologice si cu Anglia prin
similitudinile de rasa. In cazul Frantei Hitler preconiza razboiul pe care el il
ascundea sub formula unei explicatii definitive.

Imediat dupa iesirea din SN , Germania si-a dezvoltat armata ajungand la un

efectiv de 300 000 militari prin introducerea unui stagiu militar de scurta durata,
aramata pe care a dotat-o cu echipament modern ca si celelalte state. Hitler si-a
reafirmat fidelitatea fata de Locarno si a acceptat un control international asupra
armatei sale, insa a cerut includerea Saarului sub suzeranitate Germana fara
plebiscit.

Italia lui B.Mussolini avea proprie agenda pe plan extern, fascisti italieni
urmareau idei imperialiste din necesitati economice,ascunde sub iluzia recuperarii
trecutului glorios al Imperiului Roman. Pana in 1935 Mussolini a oscilat intre 3
directii de expansiune:

- Europa Dunareana : unde se intersecta cu interesele similiare ale Germaniei; (I)

- Zona Mediterana : unde intra in concurenta cu Franta si Marea Britanie; (II dir)

- Africa de Est : unde avea deja colonii in Libia, Somalia si Eritrea; ( III directie)

Dupa parasirea Conferintei de Dezarmare , Anglia a incercat sa medieze intre

Hitler si Francezi. Guvernul Francez , aflat sub puternice presiuni din interior si
increzut ca fundamentele regimului nazist sunt slabe, a anuntat la 17 aprilie 1934
ca Parisul nu sustine reinarmarea Germana si ca Germania este hotarata a-si
asigura securitatea prin mijloace proprii in conditiile in care negocierile au devenit
inutile.

Dupa acest episod obiectivele externe alelui Hitler au urmarit neutralizarea

sistemului de aliante Francez. Primul lucru diplomatic a lui Hitler a fost semnarea
unui tratat cu Papalitatea in iunie 1933 ( Concordanta de la Vatican) , insa cel mai
mare success a fost semnarea Tratatului de Neagresiune cu Polonia din 26
ianuarie 1934 , cu termenul de valabilitate 10 ani. Pentru polonezi Tratatul de
neagresiune cu Germania era menit sa reintroduca in echilibru geopolitic fiinda
Polonia se afla intre cei 2 mari vecini cu tendinte revizioniste ( Germania, URSS).
Pactul Germano-Polonez a avut un efect de trezire a diplomatiei franceze. Acesta
pentru a impiedica agresiunea Berlinului , si-a propus o apropiere de Italia in
scopul crearii uneu opozitii anti-germane. Totodata a reinnoit aliantele
diplomatice cu micile state din Europa Centrala si de Est pentru a oblige Germania
sa lupte pe 2 fronturi in eventualitatea unui conflict.

Prima criza Austriaca

Cu granitele protejate la Vest prin acordul de la Locarno si fara grija unui
conflict cu Polonia, Hitler si-a indreptat atentia asupra Austriei , tara pe care
dorea sa o alipeasca Reich-ului profitand de legaturi etnice si ascensiunea
nazistilor austrieci.

In iulie 1934 este asasinat la Viena cancelarul Englbert Dolfuss iar nazistii
austrieci incearca sa preia puterea. Ei fac apel la Hitler pentru a interveni in
Austria , insa Franta si Italia nu sunt deacord si actioneaza impreuna pentru
respectarea independentei Austriei. Mussolini concentreaza cateva divizii la
granita cu Austria , fapt pentru care mai tarziu isi va asuma intregul merit pentru
ca va salva Austria de ocupatia Germana. Rezultatul cooperarii in criza Austriaca
este semnarea unui accord Franco-Italian in ianuarie 1935 prin care se eliminau
toate divergentele dintre cele 2 state, In special cele din zona Africii. Italia angaja
sa se consulte cu Franta in care se incalcau noi prevederi ale Tratatului de la
Versai sau se punea problema Austriei.

Reinarmarea Germaniei si reactia Franceza

La 9 si 16 martie 1935 Hitler facea public faptul ca Germania dispunea de o
aviatie militara ( 9 martie) apoi anunta introducerea serviciilor militare obligatorii
in crearea a 36 divizii ( 16 martie). Deciziile erau contrare Tratatului de la Versai si
veneau la scurt timp dupa succesul obtinut in cazul Bazinuiui Saarului. Prin
Plebiscitul din ianuarie 1935 majoritatea populatiei era deacord cu includerea in
statul German.

Aceste decizii au dus la apropierea dintre Italia, MB si Franta. Reprezentantii

celor 3 tari se intalnesc in cardul Conferintei de la Stressa din Aprilie 1935 si critica
ferm masurile adoptate de Germania, angajandu-se totodata sa-si coordoneze
reactiile in cazul unei noi violari ale Tratatului de la Versai. Mai mult , in iunie
1935 au loc tratative in vederea unui accord militar dintre Franta si Italia.

Un alt obiectiv al Parisului a fost reconstructia de aliante din Europa de Est

dupa socul tratatului Germano-polonez. Acest lucru era favorizat de ocuparea
functiei de prim-ministru de catre Louise Barthon , care avea o
anumitadeschidere catre URSS.
Planurile franceze in Europa de este Urmareau 2 obiectie:

1.Crearea unui Locarno oriental in cazul URSS, Poloniei si a statelor baltice;

2.Un tratat bilateral dintre Franta si URSS.

Esecul Pactului Oriental (Locarno) a fost determinat de un anunt al Poloniei

(septembrie 1934) care a anuntat ca refuza sa lase armata sovietica sa-I tranziteze
teritoriul in eventualitatea in carea Moscova era obligate sa-si puna in aplicare
angajamentele din acel Locarno Oriental. Asasinarea lui Bastou ? la Marsilia a pus
capat definitive proiectului Pactului Oriental. Totusi o apropiere francezo-
sovietica s-a produs , si pe 2 mai 1935 Franta si Rusia au semnat un Pact de
Asistenta Mutuala urmat peste 2 saptamani la 16 mai de un tratat asemanator
dintre URSS si Ceho-Slovacia. Aceste acorduri nu erau urmate de o conventie
militara , de aceea multe din prevederile lor erau departe de a fi aplicate. Cu toate
acestea securitatea Europeana parea inca o data a fi reabilitata prin intrarea URSS
in Societatea Natiunilor in 1934 si prin acele aliante dintre Franta si URSS pe de o
parte , respective Franta si Italia pe de alta parte.