Sunteți pe pagina 1din 38
Globalizarea se dovedeste um proces mai dificil de definit, are numerosi sustinatori dar si contestatari si are ca latura moderna adancirea si expansitmea integrarii corporative atat in interiorul cat si intre companiile multinationale Aceasta evolufie in care regisim, in egalA mAsura, complementaritate dar si antinomie a generat 0 economie internationala tot mai interdependenta. Globalizarea implica presupunerea unei continue expansiuni a economiei de piafa sia culturii, stiinfei si tehnologiei bazate pe aceasta, care induc cresterea interdependenfelor si a cooperarii internationale, avand in vedere noile oportunitati economice $i culturale. Globalizarea inseammi si cresterea aproape exponential a fluxurilor transfrontaliere de bunuri, servicii. capitaluri si resurse umane. precum $i accentuarea corespunziitoare a schimbului transfrontalier de cunostinfe si informatie. Criticii globalizarii vorbesc freevent de costurile sociale asociate noului tip de societate, despre ,perdantii” globalizarii, despre amenintérile la adresa unor identitai regionale, locale sau personale bine definite si despre comportamentele politice apreciate ca populiste si xenofobe. Globalizarea este legata intrinsec de accentuarea individualismului si, de aceea pare mai dificil de abordat la nivel politic, asa cum au demonstrat-o mumeroasele controverse en privire la mecanismele de reglare a piefei globale. Unii autori au mers pana acolo incat sf sugereze cA .globalizarea inseamna sférsitul politicii si a statului de drept”. deoarece se considera cA acest proces declanseazA asemenea forfe care pot deposeda statele nationale de prefuirea fata de teritorii si putere. Asa cum se mondiale. Diversi alti autori an incereat sA contureze si s4 clarifice acest incitant concept! "Theodore Levitt. considera globalizarea ca find .convergenta piefelor din intreaga lume, iar firmele globale acele firme care actioneazé ca si cand lumea intreagé ar fi 0 piata unicé unde ele vénd acelasi iucru si in acelasi (fel pretutindeni adaptindu-se la diferentele nationale munai in cazul in care nu au reusit sd recompund cererea locale”. * Kenichi Ohmae extinde notiunea de globalizare la intregul lant creator de valoare (cercetare-dezvoltare, inginerie, marketing, servicii, _fiunetia financiara a firmei) considerand-o ..o formd de gestiume, total integratét la scaré mondiald, a marilor firme multinationale”; = Extinzand sfera gestiunii inteme a firmelor transnafionale, alti autori privese globalizarea ca pe un proces prin care ,, distanja geograficé devine un factor tot mai puzin important in stabilirea si dezvoltarea relayiilor transfrontaliere de naturé economicé, politicé si socioculturalé" si im care Jimitele fizice, geografice isi pierd relevana in relagiile transfrontaliere datorité noilor telmologii, noilor strategii ale actorilor economici precum $i politicilor acestora, atat de ordin national cat si international, relatiile la nivel international fiind mai usor de stabilit, iar ménfurile si persoanele se sniscei mai liber la nivel planetar”’” * Globalizarea ca proces prin care companiile cu cel mai ridicat nivel de internationalitate tind sA redefineasca in folosul lor regulile jocului impuse anterior de statele natiuni. = Noua configuratie a economiei mondiale care marcheaz’ o ruptura fata de etapele precedente in sensul c4 economiile nationale sunt descompuse si apoi recompuse in cadrul unui sistem de tranzactii si procese care nu mai iau in considerare granifele nationale; =O tendinfa (conform Comisiei UE?) ,, cdtre 0 mai mare integrare si interdependenta intre tari si regiuni ale globului ce are in vedere aspecte economice, politice, sociale, cuiturale si ambientale”; = Explozia liberalizarii sau dereglementarea fluxurilor de toate tipurile: bunuri, servicii, informatii, imagini, idei, valori, modele, de fapt tot ce a putut inventa si produce onml, om care se pare cA este incd legat de radacinile sale in pofida faptului c4 s-a lasat prins de frenezia deplasarilor *(voiaje profesionale, turistice, migrafii temporare sau definitive) pe care dezvoltarea transporturilor si comunicatiilor i-o permite. Exist gi o serie de abordiri mai critice la adresa globalizirii care scot in evidenta limitele acestui mix dinamic de procese. Printre aceste perceptii putem adauga: american la incerearile europenilor de a se pozifiona ca parteneri de dialog la aceeasi masa cu Statele Unite? * fenomen care influenfeazi toate nivelurile viefii omenesti de la cel economic si politic la cel cultural si religios care conduce la indepartarea particularitatilor si deci la omogenizarea societatilor, la transformarea popoarelor in mase de indivizi, la nivelarea culturilor, la amestecul religiilor, la omogenizarea infitisarii si comportamentulni oamenilor’ . Globalizarea presupune, in primul rand, dereglementarea si liberalizarea raporturilor economice interstatale. Intr-o economie global termenu! national are 0 alta relevanta decat avea anterior si m mai genereaz’ diferente notabile in ce priveste strategiile de afaceri ale marilor companii, Globalizarea presupune nu numai inlaturarea barierelor economice care afecteazA schimburile transfrontaliere ci si simplificarea si armonizarea reglementirilor nationale. Globalizarea presupune diminuarea rolului autoritatilor publice ca factor generator si gestionar al barierelor de ordin national intre economii, dar nu disparifia ideii de stat al c&rui rol ramane cel de elaborare a politicilor economice nationale. In conditiile , slobalizarii. Globalizarea mm va conduce la o lume doar a corporatiilor in care statele nu mai au nici-un rol si nu este realizabilé in absenta unui proces de inegrare a economiilor nationale, a pietelor, a activitatilor sau a agentilor economici intr-o arhitectura complexa la scara internationala. Globalizarea presupune redefinirea findamentelor specializarii agentilor economici si economiilor nationale pe axa global/mondial. La nivel descriptiv, globalizarea este definita prin dows elemente fandamentale: = pe de o parte, presupune o lume in care firmele au ca spatiu de manifestare intreaga planeta unde desfaisoara activitati integrate: = pe de alta parte, implica ,,fuziunea” unor activitati economice diferite in lanturi integrate de activitati (pe verticala si pe orizontala): Pntem vorbi de mai multe vahwi de integrare regionalA care au avut particularitaji specifice, au fost mai mult sau mai putin institusionalizate, au calificat campioni, au redefinit determinantii integrarii economice reprezentand succese sau esecuri in acest proces. Printre tentativele integrafioniste care au proliferat constant mai putem mentiona: NAFTA (North American Free Trade Agreement) care grupeazi SUA, Canada si Mexic, si pe care, autoritatile americane, mmita vreme adversare ale integrarii regionale, dar care si-au schimbat acest tip de vocatie in ultimii ani dorese sii o extindA pent a se ajunge la o impresionant’ zona de liber schimb a Americilor, care s& cumpinda toate {arile din emisfera vesticé. Gruparea nord-americana ne ofera un model specific de integrare regional, cultiva valorile unui aranjament care trece dincolo de substanfa declaratei zone de liber schimb, conferé un coeticient superior de flexibilitate prevederilor acordului, si va evolua cu siguranta in urméatorii ani. MERCOSUR (Piata Comuna a Conului de Sud) este o uniune vamala care isi propune sA evoluezA cdtre o piafé comuna. fiind o grupare ambitioasa care si-a indeplinit. in mare masura. obiectivele propuse, in pofida asimetriei de potential comercial si economic dintre cele patru {ari care o compun (Brazilia, Argentina. Paraguay si Uruguay). Desi procesul de integrare avanseazA constant. datoritA similitudinii intre structurile productive si nomenclatoarele de export ale férilor componente, ponderea comerfului reciproe in totalul schimburilor comerciale ale fArilor membre, nu depaseste ines 20%. APEC (Asia Pacific Economic Cooperation) este un ansamblu eterogen: (ca nivel de dezvoltare) si destul de cuprinziitor de state, inscris pe coordonatele neoregionalismului sau regionalismului de tip deschis care isi propune sf asigure fluxuri comerciale mai libere in rgiune pani in anul 2020. Reunind state precum SUA, Canada, Japonia sau Rusia care fae parte si din alte aranjamente de integrare regionala, China un. actor comercial international de deosebiti importanfi in viitorul apropiat, dar si fari mai putin dezvoltate, gruparea detine peste 50% din. produefia $i comerful mondial, rezumandu-se insi doar In cooperarea economica si promovarea comertului liber. Aceasta grupare integrafionisté exemplified cel mai fidel specificitatile regionalismului de tip deschis bazat in principal pe valorile particulare ale clauzei natiunii celei mai favorizate in varianta sa conditionata. ASEAN ( Asociatia Natiunilor din Asia de Sud Est) este o grupare regionala care isi cauta inca forma adecvataé de cooperare economica mai mult din preocuparea pentru a nu rata ocazia experimentarii valorilor integrarii economice regionale decat din convingerea cA se pot obtine mai consistente rezultate in planul cooperarii comerciale reciproce. Continentul african a purces de multi vreme pe calea integrarii regionale, mai degraba din dorinfa de a imita experimentele reusite de fostele puteri coloniale in aceasta directie. Integrarea regionala din Africa a urmuirit acest demers, inscriindu-se pe cocrdonatele unui proces de integrare ,original”, umarind sa realizeze multe obiective fra a parcurge etapele standard prevazute de teoria integrarii economice, incereand mai intai stadiul de uniune monetara si abia apoi strAduindu- se sA depaseasca, fir prea mult succes, obstacolele comerciale. Stadiul redus de dezvoltare economicé, lipsa de complementaritate intre structurile productive nafionale, ambifiile politice la nivel national precul si marea dependenta de piefele farilor dezvoltate a ficut ca ponderea schimburilor comerciale reciproce sf fie foarte mica. esi, aU trecut peste 3 ani de la lansarea sa efectiva, si moneda unica Majoritatea datoriilor farilor in curs de dezvoltare sunt denominate in dolari si se intind pe perioade lungi de timp fapt care asigur dolarului o pozitie inca confortabila si o oarecare protectie pentru multi vreme. Fondul Monetar Internafional aflat in mod traditional sub influenta SUA, acorda facilitati de finanfare in cea mai mare parte in dolari americani, iar probabilitatea de a inlocui dolarul cu euro este relativ limitati atéta timp cat principalul contribuabil la constituirea fondurilor este SUA, iar statutul FMI nu prevede ca UE si participe ca entitate unitar’. America Latin’ si Asia de Est si Sud-Est sunt dominate de dolar cAruia in Asia ise adauga si yenul japonez. internafional la toate nivelurile™!°. Este un proces : - asimetric pentru cA, in timp ce fluxurile de capital sunt integrate complet, circulatia persoanelor sau accesul la tehnologie fac obiectul unor reglementéri cu caracter restrictiv : - inegal pentru ca mu afecteaza farile in aceeasi masura — in timp ce gradul de integrare in {arile industriale este ridicat, (arile cel mai putin dezvoltate rman la periferia tendintelor impuse de piata mondiala ; = continuu pentru ca este un proces in plina desfisurare, cu schimbari continue. Cu toate cA au existat mai multi factori care au contribuit la accelerarea procesului de globalizare in perioada 1980-1990, doi au avut um rol foarte important si anume progresul tehnic — mai ales in informatica, commnicatii internationale si transport — si modificarea orientarii politice a guvernelor din toate farile — care a dus la reducerea barierelor care au impiedicat dezvoltarea pietelor interne si conectarea lor la viata elobalA. Figura 2.1: Modeiul strategiilor de expansiune internagionald a firmelor 3 STRATEGIA STRATEGIA GLOBALA TRANSNATIONAL. = = EB 3 2 STRATEGIA _ STRATEGIA _ 2 3 INTERNATIONALA | MULTINATIONALA 2 gana! Charles WI Hi intemavional Buaineae" Posicriph 1955 Tan MEGANE Hill, 1998 Majoritatea companiilor care au adoptat o asen a strategie de expansime au centralizat fimefiile de cercetare-dezvoltare la sediul central, simultan cu tendinfa de a-si crea, treptat, facilitati productive si de marketing pe fiecare piafA principal a firmei. Dar in timp ce are loc o anumita standardizare a ofertei de produse si a strategiei de marketing. aceasta este in mare masura limitata, sediile centrale ale companiilor pastrand un control ridicat asupra strategiei de produs gi a celei de marketing. Exemplele de companii care au adoptat o astfel de strategie se refera la Toys R Us, McDonald's, IBM, Kellog’s si Procter & Gamble, strategie intemnationala poate fi adoptaté in conditiile in care o companie dispune de un avantaj competitiv care lipseste concurenfilor locali, si mumai dac& firma se confrunta cu presiuni de reducere a costurilor si de adaptare a produselor la mediul local reduse, In asemenea conditii, o strategie internationala poate fi profitabila, dar in situatia contrara a unor presiuni de adaptare ridicate, companiile care adopt o astfel de strategie au de pierdut in fata firmelor care acordA o mai mare important adaptarii produselor si strategiilor de marketing la conditiile locale, Mai nmult decat atat, datorita duplicarii unitafilor productive, in cazul in care aceasta are loc, companiile care adopt o strategie international sunt afectate de costuri operationale ridicate, ceea ce face ca acest tip de strategie de internationalizare si fie complet nepotrivit acelor sectoare in care presiunile de reducere a costurilor sunt considerabile Avantajele unei astfel de strategii sunt: pe de o parte, identificarea de piete de desfacere pentru produsele realizate in fara de origine. fira a fi necesara adaptarea lor si, pe de alta parte, obtinerea de economii de scala ca unmare a utilizarii intensive a unui singur proces de productie 2.1.2. Strategia multinationala Continudnd "atacul" asupra pietelor externe, firma opteaza. in cadrul acestei strategii, pentru realizarea de investitii directe fie (prin erearea de noi unitafi productive pe pietele respective. fie prin achizitionarea de companii locale. ‘Viziunea asupra economiei internationale se transforma, devenind acum multinationalA in sensul c& diferitele filialele ale companiei @ealizeazA, /pentru fiecare piati_gazda, produse_adaptate cerintelor locale, companiile care opteazA pentru strategia multinational orientandu-se cAtre o adaptare major la condifiile mediului de afaceri local si la preferintele de consum din fara gazda. In acelasi mod ca si companiile care urmeazA o strategie international. firmele ce adopta o strategie multinational au tendinfa de a transfera catre piefele straine aptitudini si produse concepute initial pentru piata de origine. in acelasi timp, insA, strategia multinational presupune o ajustare considerabilA atat a ofertei de produse, cat sia strategiei de marketing la conditiile existente in tarile gazda. Pentru a realiza adaptarea la condifiile mediului local, companiile care urmeazi o strategie multinational opteaz’ pentru replicarea partiala, dar cel mai adesea integrals, a lanfului de valoare in fiecare far de implantare. Prin urmare, fara in care are loc fiecare operafiune a firmei devine piafA nafionalA pentru aceasta. Cu toate acestea, amumite fincfii ale firmei sunt mai rar duplicate, cum este cazul activitatii de cercetare-dezvoltare, ca si al unor stadii productive foarte importante (de exemplu, producerea de componente de baza). Pe cale de consecinta, aceste companii nu se afl4 in pozitia de a extrage valoare din efectele curbei de invatare si ale economiilor de localizare, confiuntandu-se cel mai adesea cu costuri operationale foarte ridicate. Dat fiind ca filialele fabrica intreaga gama de produse a firmei si se implica in toate stadiile procesului produetiv, comerful intra-firma se afla la niveluri extrem de reduse. Pe de alti parte, deoarece volumul de productie al filialelor este strict limitat de dimensitinea pietei gazdA pe care o deservesc, este posibil ca el si fie inferior celui care ar permite reducerea maximi a costurilor unitare de productie.”° O strategie multinafionala este potrivita a fi adoptaté in situatia in care firma se confrunt& cu presiuni ridicate din perspectiva adaptarii la cerinfele locale, dar cu presiuni reduse de reducere a costurilor, costurile ridicate asociate in plus duplicarii unitatilor productive ficdnd-o indezirabila acelor sectoare in care presiunile de reducere a costurilor sunt semnificative. O alta slabiciume a acestei strategii este reprezentata de dezvoltarea firmei care o adopt’ intr-o structura féderativa descentralizati. in cadrul careia fiecare filial nationala fimetioneazd destul de antonom fata de sediul central, rezultatul pe termen mediu si lung fiind acela al incapacitatii realizarii unui transfer de aptitudini si produse de la o filiala Ja alta. Hill citeazd un caz celebru care ilustreazi aceasta problemi a strategiei multinationale: compania olandezi Philips NV. in incercarea de a introduce formatul V2000 VCR pentru aparatele video pe care le producea la sfirsitul anilor '70, comparativ cu formatul VHS promovat de compania japoneza Matsushita, s-a lovit de refuzul categorie al filialei sale din Statele Unite privind adoptarea formatului propus, aceasta din urma preferand sa oumnera anaratela nrqdnce de Matsushita si <3 lineacc’ ne ele nronria etichets2) "Acedt model de strategie a Boat deavoltat ca precadere i cadral unui model de productie denumit "de diversificare", care se focalizeaza pe diferenfierea geograficd a produselor oferite la nivelul fiecarei piefe. Prin urmare, si marketingul adoptat de firma este umul adaptat fiecarei piefe, iar concurenfa se deruleaza la nivel local, si nicidecum mondial. In timp ce strategia multinational aplici intr-o anumita masuri strategii distincte pentru fiecare dintre pietele in care firma si filialele sale si deruleaza activitatea, strategia global aduce in prim plan o recunoastere a interdependentei dintre regiunile productive si a piefelor de desfacere. La nivelul productiei, aceasta interdependenta implica, pe de o parte, © specializare a unitatilor productive la nivel de produs sau stadin al procesului de producfie in acele zone geografice in care conditiile sunt cele mai favorabile, iar pe de alta parte, o integrare a productiei la un nivel geografic supranational, contrar strategiei. Rationalizarea activitatii care rezulta din aplicarea acestei strategii permite reducerea costurilor prin obfinerea economiilor de scara in productie sia amortizirii cheltuielilor ridicate pe care le presupune activitatea de cercetare- dezvoltare. Unitatile productive sunt dimensionate astfel incat s4 poata deservi o cerere mai mare decét cea a piefei gazda, de exemplu continental sau chiar globala. In realitate, aceastA strategie, care antreneazA dezvoltarea rapida a comer{ului intra-firma, conduce la o intensificare a tranzactiilor cu produse intermediare si finite aflate in diferite tari ale Triadei - Statele Unite. Japonia, Uninnea Europeana - si asistam astfel la o "triadizare" a Inmii, insotita de o amarginalizare continua a tarilor in dezvoltare”. Pentru a ilustra aceasta afirmatie, in acest tip de strategie, firma are o viziune de ansamblu asupra piefei globale si a concurenfei, ceea ce se taduce printr-o abordare uniform’ a marketingului la nivel mondial, chiar daci mu toate elementele strategiei de marketing sunt identice de la o fara la alta, iar confruntarile concureniale au loc si ele tot la nivel mondial. Este interesanta, in context, observarea abordarii globale a marketingului pentru balsamul de rufe produs de Unilever. Balsamul produs de Sunlight, filiala germana a firmei si comercializat in Germania sub numele de Kuschelweich (in germana, moliciune, delicatete), a fost adoptat de filiala francezA a grupului, care dezvolta conceptul publicitar (ursuletul de phi) care furnizeaza identitatea mircii. Singurul element care difera de la o fara la alta este mumele produsului: Kuschelweich in Germania, Cajoline in Franta, Robijin in Belgia si Olanda, Bamseline in Danemarea, Coccolino in Italia si Romania, Mimosin in Spania, Yumos in Grecia, Snuggle in Statele Unite, Fofo in Brazilia, Fafa in Japonia, Pomi in Coreea de Sud, Baubau in Taiwan si Huggie in Australia. Succesul acestei strategii a permis companiei Unilever sé devina primul sau al doilea sate nietele amintite?>. in competitie cu tendinfa de globalizare se afla o alta, care incurajeazi corporafiile transnationale s4 isi adapteze operatiunile la situatii si conditii specifice, putand fi identificati o serie de fictori care accentueazi dezirabilitatea acestei abordari. De exemplu, diferentele sociale si culturale necesita modificari in politica fafa de acfionari, in timp ce un alt element de diferenfiere este generat de atitudinea guvernelor. care de obicei insist asupra contradictiei intre interesele corporatiilor transnationale si cele ale tarii gazdi. Asemenea diferente determina adaptarea moduli de derulare a afacerilor de catre corporatiile transnafionale in fimetie de {ara in care sunt localizate operatiunile. Desi in unele cazuri adaptatile Ia circumstanfele locale sunt minore, in context puténd fi citat exemplul companiei Hewlett-Packard care schimba programele pentru ca acestea si fie conforme cu practicile contabile diferite de la o fara la alta, in altele modificarile sunt mult mai substanfiale, Mai multi autori sunt de parere cA o distinctie extrem de clara intre adoptarea de citre 0 companie a unei strategii multinafionale sau a unei strategii globale nu este necesara si nici utili, avand in vedere diversitatea condifiilor cu care firma se poate confrunta la nivel global. Bartlett si Ghoshal adue argumente pentru a conchuziona c& o combinatie a celor doua tipuri de strategii, multinationale si alobale. este mult mai potrivits ventmn abordarea medinlui alobal de afaceri. Referitor la economiile de scala ce pot fi obfinute la nivehul politieii de marketing, se poate aduce argumentul co campanie derulata la scara mondiala ofera potentialitatea obtinerii de economii de scali in ce priveste dezvoltarea produsului si publicitatea. Cateva corporatii transnationale, printre care si Gillette, au incereat sa isi uniformizeze politica de marketing la nivel global pentru a obtine acest tip de economii de scala. Gillette a investit circa 200 milioane dolari in dezvoltarea aparatului de ras Sensor. Deoarece preful stu de vanzare este de numai 4 dolari, firma a fost interesata intr-o distributie cat mai extinsa posibil, pentru a genera volumul de vinziri necesar recuperdrii investitiilor in cercetare-dezvoltare. Firma derulase, pana in acel moment, o campanie publicitara pentru aparatul de ras Astra in Europa, care condusese la economii substanfiale in privinta cheltuielilor cu ambalarea si publicitatea. Increztoare din aceast experientA recut, Gillette a lansat noul aparat Sensor cu ajutorul unei singure campanii publicitare destinate uni mumar de 19 piefe. Rezultatele au fost excelente, iar cererea din partea detailistilor a depasit capacitatile de ofertare ale companiei. Exist’ insa si contraexemple de firme care mi au reusit s4 dezvolte programe de marketing sau produse care si aibi un caracter universal. Experienta companiei Kellogg in marketingul cerealelor pentru micul dejun este un caz ilustrativ, prin faptul ca ea a. trebuit si intreprinda ajustari considerabile ale programelor sale de marketing in functie de obisnuinfele de consum din fiecare tara. in Brazilia, unde produsele consumate traditional la micul dejun sunt cafeaua si pateurile, compania si-a concentrat eforturile pe modificarea imaginii consumatorilor referitoare la cereale, de la o gustare simpla la un mic dejun complet atunci cand sunt amestecate cu lapte. In Franta, pe de alta parte, accentul cade pe convingerea consumatorilor ci i bun. cerealele reci sunt hranitoare si au un 2.3.2. Achizitiile internationale de firme “Industria achizitiilor si fuziunilor” (Mergers and Acquisitions Business, M&A) susciti um mare interes in contextul social - economic actual. Achizitiile si faziunile sunt abordate sub demumirea generica de tranzactii cu firme. In sens larg, tranzactiile de achizifii sunt forme (modalitati) de restructurare corporatista. Important in acest sens este abordarea oferité de James C. Van Horne, care defineste restructurarea corporativA ca fiind “orice schimbare in structura capitalului, operatiunilor sau proprietatii, care este in afara cursului obignuit al afacerilor”* in plan global se produce o redefinire a echilibrelor concurentiale, prin inlaturarea concurentilor mai putin performanti, scdderea numarului de competitori si cresterea dimensiunilor firmelor achizitoare Desi vorbim de “industria achizitiilor si fuziunilor”, termenul generic este cel de “achizitie,” desemnand doua forme principale“ © Preluarea sau achizitia in wma careia firmele rman separate din punct de vedere juridie: © Fuciunea sau achizitia prin care mu supraviefuieste decat firma ‘cumpiritoare, firma tint fiind “inghitita”. Fuzitnea, cunoaste doud forme de exprimare, si anume: ‘¢ Absorbtia, ca fiind tranzactia prin care o firma achizifioneaza integral 0 alta firma. Firma cumparaté dispare, vechii actionari primind in schimb titluri ale firmei achizitoare, la un amumit raport de schimb. Tntregul patrimoniu al firmei achizitionate este transferat cumparatorului. ¢ Fuziunea “pura” sau “consolidarea” este reprezentata de unirea a dows sau mai multe firme intr-o now’ entitate, firmele originare inceténd a mai exista ca persoane juridice. Actionarii vechilor companii primese in schimb titluri ale companiei nou infiintate. Tipologia achizitiilor internationale Achizitiile de firme pot fi grupate dupa mai multe criterii*, cum ar_fi: strategia corporativa, | scopul, relatiile dintre companii, nivelul de integrare dorit, orizontul de timp al preluarii, tehnica de plata. Ceea ce ne intereseazA este scoaterea in eviden{a prin intermediul clasificarii, masurii in care achizitia duce la integrarea companiilor, subiecti ai acestui proces. in functie de strategia corporativl se disting in principal cinci tipuri de tranzactii: orizontale, verticale, de extindere a produsului, de extindere a pietei si conglomeratele. a) Cele orizontalé sunt posibile atunci cand companiile implicate produc acelasi produs ori produse similare, comercializate pe aceeasi piata. In industriile cu un grad inalt de concentrare, posibilitatea apatitiei mor monopoluri determina un control strict al achizitiilor. Principala motivatie o reprezinta obtinerea nor importante economii de scala, reducandu-se cheltnielile suplimentare datorita integrarii departamentelor si fimnetiilor similare. b) Achizitiile F2FMEMIB au loc intre doua firme ce se pot afla intr-o relafie de vanzétor - cumparator. Se remarcé preponderent in domeniile cu o rat de crestere peste media pe economie, cum ar fi sectorul telecomunicatiilor. Mobilul unor astfel de achizifii este reducerea nesigurantei mediului in care activeaza firmele implicate, prin exercitarea umui control sporit asupra propriilor operatiuni. Astfel, o companie poate decide achizitionarea unuia dintre furnizori, integrandu-se in amonte (backward integration) sau unuia dintre distribuitori, prin integrarea in aval (foreward integration). Avantajele unei astfel de abordari constan*®, in cazul integrarii in aval, intr © abilitate crescuta in diferenfierea produselor si crearea unui nume de marca, facilitarea accesului la canalele de distributie si la informatiile de piata, precum si posibilitatea stabilirii unui pret mai bun. Integrarea in amonte presupune o mai mare confidenfialitate asupra propriilor tehnologii, prin obfinerea input-urilor din mediul intern al firmei nemaifiind necesarA difuzarea unor date pretioase cAtre masa furnizorilor, cat si o mai buna realizare a diferentierii produselor. Este cazul firmei Polaroid. care pentru anumite componente prefer’ producerea lor in cadrul companiei, alegand pentru restul componentelor subcontractarea cu alte firme si mm aliantele strategice toemai din mot °) apare atunci cand intre firma cumpiratoare si cea cumparata exista legituri finctionale la nivelul produetiei sau al distributiei, iar produsele comercializate mi se concureazA direct, chiar dac& sunt vandute pe aceeasi pia{a. O intalnim si in procese de diversificare de tip concentric. d) Extindered pierai este caracteristica firmelor care produc acelasi produs pe care il comercializeaza pe piefe distinct. e) (@Ongiomerareie) sunt initiate de companii cu activitate si structuri complet diferite. Au fost formele tipice de achizitii pentru anii ‘60 - ‘70; motivatiile tranzactiilor includ disiparea risculni companiei non formate si patrunderea intr-o industrie foarte profitabila. Un alt criterin al clasificarii este (nivelul de integrare dorit, Acest criteriu prezinta doua axe principale de interes: nevoia de interdependenta strategica si necesitatea autonomiei organizationale. Din combinarea celor doua rezulta (PAEPS - sarcina principala a conducerii este pastrarea intacta a sursei beneficiilor achizitionate, o eventual modificare a practicilor manageriale sau a motivafiilor din compania preluata inducand un rise sporit asupra succesulti tvanzacfiei, compania achizifionati poate fi pozifionati in cadrul sistemului companiei sub forma unei filiale autonome (stand-alone) . intr-o prima faza, cele doa entitafi vor coexista in cadrul noii organizatii, gradul de interdependenta crescdind progresiv. Desi, in final, améndoua tendinfele inregistreaz4 niveluri maxime, genernd conflicte intre nevoia de transfer a aptitudinelor strategice si cea de mentinere a antonomiei si culturii fiecirei entitati, ele vor fi cultivate in cadrul aceleiasi organizatti este o modalitate folositd pentru preluarea controlului asupra unei alte companii, necesiténd resurse financiare mai modeste decat in cazul unei fuziuni. Termenul a aparut acum un secol in statul New Jersey, ca o modalitate de a define actiuni 1a alte corporatii, {ira a mai avea un alt domenin de activitate. Facilitatile de care se poate dispune privese preful mai mic al acfiunilor comparativ cu achizijionarea intregului pachet de acfiuni cat si neobligativitatea objinerii acordului actionarilor, avand un caracter informativ. ‘Absorbjia - ae drept obiectiv eliminarea diferentelor dintre companiile angajate in tranzactie. Cap 3. Corelatia competitivitate — mediu de afaceri Competitivitatea este un concept complex, indelung dezbatut de economistii din intreaga Ime. Fiind indisolubil legat de notiunea de competitie, el exprima la un nivel general, capacitatea persoanelor, firmelor, economiilor, reginnilor... de a se mentine in competitia derulata la nivel intern si/sau mai ales international si de a obfine avantaje economice (si nu numai) din aceasta. Ne vom concentra atentia asupra unei definitii a competitivitatii internationale, care poate fi valorificata cu succes in cadrul actual “Competitivitatea internationala — sustine R. Carbaugh - reprezinta capacitatea unei Jari, in conditiile pietei libere si ale unei concurenje corecte, de a concepe, produce si comercializa bunuri si servicii fie de 0 calitate superioard, fie ta un pret inferior fafit de produsele si serviciile oferite de alte 1 Pot fi distinse cel putin dowd abordari principale ale conceptului de competitivitate, asa dupa cum sustine Kirsty Hugues: © 0 prima abordare priveste competitivitatea ca pe o chestiune de eficienta relativa, staticé sau dinamica. Aceasta se poate cuantifiea pe baza nivelurilor de performanjé (nivelul__productivitatii, _ cresterea competitivitatii, ete). © a doua abordare consider’ competitivitatea ca pe o reflectare a performantelor in comerful international (performanfe masurate sub forma cotelor defimute pe piejele de export, fie sub forma gradulni de penetrare a importului). Exist’ numeroase alte definiri ale competitivitajii. De pilda, OCDE o defineste astfel: “capacitatea firmelor, sectoarelor, regiunilor, statelor sau organismetor supranationale, aflate in competitie internationald, de a asigura in mod susfinut un venit relativ ridicat din valorificarea factorilor de productie, precum si un venit superior din valorificarea fortei de munca”. Aceast definire reliefeazA in mod clar impactul determinant pe care competitivitatea mei natiuni il are asupra nivelurilor veniturilor si implicit asupra nivelului de trai din fara in canza. Deci se pune accent pe finalitatea sociala a cresterii competitivitatii. O alta definitie a fost data de Directia Generala pentru Probleme Economice si Financiare de pe langi Comisia European’. “Competitivitatea — subliniaze specialistii Comisiei Europene - este capacitatea unei féri de a realiza coordonarea cresterii economice cu echilibrul extern; la baza_performantelor externe ale térilor industrializate — continuéi ei — stet importanga fundamemalé pe care 0 are comerul international. Totusi, accentudnd rolul pe care il define diferientierea produselor in strategia competitiva a firmelor, economia industrialé a lintitat acest tip de abordare, considerénd cé el nu constituie 0 baza adecvate pentru o evaluare cuprinziétoare a competitivitétii””” Aceasti definifie pune accentul, in primul rand, pe Mrgirea spectrului variabilelor ce trebuie luate in considerare in analiza competitivitatii (productivitatea, inovatia tehnologica, investifiile in capitalul fizie si uman, politici structurale ...). in al doilea rand, aceasta definitie priveste competitivitatea prin prisma raportului dintre cresterea economica si echilibrul extern. Competitivitatea nu este ins un joc cu sum nula, in sensul cA nafiunile beneficiaza de pe urma cresterii economice inregistrate de alte natinni. Aceasta deoarece cresterea economicd dintr-o anumité parte a lumii, determina deschiderea de noi pieje de desfacere, pentru produsele i serviciile provenind din alte pirfi, precum si formarea surselor de aprovizionare ale acestora din urmi.. Astfel, a fi competitiv nu inseamna a determina dezavantaje pentru ceilal{i parteneri comerciali, ci a creste gi utiliza pe deplin avantaiul propriu. Unnl dintre factorii important, cu impact semmificativ _asupra competitivitatii farilor este sistemul de valori. La inceputul secolului al XX-lea, germanul Max Weber, a studiat relatia dintre cultura si dezvoltarea economic’ Ca urmare el a relevat faptul cA natiunile nn concureazA doar prin produse sau servicii ci, deopotriva, prin educatie si sistenml de valori, Sistemml de valori preconizat de M. Weber. ar putea fi concretizat prin urmtoarele: © munca staruitoare (g1ea) — oamenii sunt total dedicati obiectivelor fimdamentale nationale si lucrezA din greu mai multe ore pe zi (ex. Coreea, sau chiar Japonia) © abundenga — desi oamenii Increaza din greu ei acorda o atentie din ce in ce mai mare cresterii veniturilor proprii (ex. Singapore) © participare socialé — oamenii sunt mai putin interesati deo mnne& stArnitoare si sunt implicati in special in formarea societAtii din care fac parte (ex. SUA sau UE in deceniile 7-8 ale secolului trecut) © autosatisfactie — oamenii sunt mai interesati de evolutia vietii lor particulare, decat de modificarile aparnte la nivel de societate (ex. SUA si UE im prezent). In alta ordine de idei pot fi identificate trei tipuri diferite de comportamente, care sintetizeazA diferit valorile de bazA si institutiile care le slujesc. in cele ce urmeazii se fac unele delimitari ale acestora. a) Modelul Sud-European este caracterizat printr-o infrastructura relativ putin dezvoltata, o usoara relativa reglementare a mediului de afaceri, 0 protecfie social relativ ampl4, precum si prin existenja unei economii paralele si prin costuri ale forfei de mune mai reduse. Acest model favorizeazi spiritul creator, inventiv. Aceast categorie este specified Italiei, Spaniei, Portugalici, si chiar unora dintre farile _nou- industrializate b) Modelul Nord European este caracterizat de o puternica stabilitate, un consens social si de reglementari stricte. Acesta favorizeazA perspectiva pe termen lung. Din aceasta categorie putem considera ca fac parte (ari precum Germania, Olanda, Austria, Elvefia. Unii autori extind aceste caracteristici gi la Japonia si chiar Taiwan, ©) Modelul Anglo-Saxon se delimiteazi prin procesele de dereglementare. privatizare, prin flexibilitatea forfei de mumed si acceptarea unui nivel ridicat de rise. Acest tip de societate cultiva spiritul antreprenorial tai. In continuare, prezent&m cele 10 reguli, respectiv 10 cai de asigurare a competitivitatii. & Crearea unni medin legislativ stabil si predictibil & Construirea unei structuri economice flexibilA si adaptabila. RInvestifii masive, ataét in infrastructura traditionala, cat si in cea informafional-tehnologica. & Stimularea acumularii private sia investifiilor interne RDezvoltarea agresivitafii la nivelul piefei globalele. si deopottiva, asigurarea atractivitatii interne pentru investitiile straine directe R Orientarea atenfiei catre calitatea, rapiditatea si transparenta politicilor guvernamentale si administrative % Menfinerea unei corelatii economice (sinatoase) intre nivelul salariilor, productivitate a muneii si impozitare & Prezervarea unei structuri sociale moderne, prin reducerea disparitatilor salariale si consolidarea clasei de mijloc RInvestirea masiva in educatie, in special in invataméntul universitar si postuniversitar, ca si in instruirea continua a forfei de munca, a populatiei in general RRealizarea unni echilibru intre economia de proximitate si cea bazata pe alobalizare pentru a asigura crearea unui nivel substanfial de bunastare si acumulare, concomitent cu prezervarea sistemului de valori adecvat si agreat de cetiteni, Cu privire la primul criteriu — performanga economicd - se consider’ ca aceasta trebuie abordata si analizata intt-o maniera foarte complexa. Tata, in continuare doar céteva din manierele de abordare ale acestui criteriu: ‘* prosperitatea actual a unei {ari reflect si performantele sale economice din trecut; ‘© competitia guvernata de fortele piefei asigura performantele de durata ale unei natiuni: © cu cat competitia interni se manifest’ mai acerb, cu atét mai competitive vor fi firmele nationale atunci cand activeaza pe pietele exteme; « - “ — © succesul unei fari la nivelul comerjului exterior, arataé competitivitatea companiilor sale (dac4 mn se tine cont de barierele comerciale): * deschiderea unei tari cAtre activitatile economice internationale conduce, de reguli, la cresterea performanjelor economice interne ale acelei tari © investitiile internationale determina 0 alocare economicé mai judicioasA a resurselor la nivel mondial Referitor la cel de-al doilea criterin - eficiensa politicii guvernamemtale - elementele definitorii ale acestuia sunt urmatoarele: © intervenfia statelor in activitatile de afaceri pot fi_ minimizate. partial, prin crearea de condifii pentru ca intre firme sa existe o concurenta loiala: * guvernul, poate stabili totusi conditii macroeconomice si sociale care sunt predictibile. si, astfel, se minimizeaz4 riscul extern pent intreprinderile economice; * guvernele trebuie s4 fie flexibile in activitatea lor, adaptandu-si politicile economice Ja schimbarile aparute in cadrul mediului international (mondial, global): * administratiile publice au sarcina de a oferi o structura a societati bazata pe corectitudine. egalitate si justitie menite s4 asigure securitatea populatiei. "Gerretse sie eee sens sone Al treilea criteriu abordat in cadrul analizei — eficienfa mediului de afaceré presupune valorificarea catorva elemente, cum sunt: © eficienta optima, imprennd cu abilitatea de adaptare Ia schimbarile in mediul concurential sunt atribute manageriale cruciale pentru competitivitatea firmelor © facilitatile de ordin financiar-fiscal pot oferi sporuri de competitivitate: © un sistem financiar bine dezvoltat si integrat la nivel mondial sustine competitivitatea economiei nationale; © menfinerea unui nivel de trai ridicat necesita integrarea economiei interne in economia mondial’; © spiritul antreprenorial este decisiv pentru activitatea economica, in special in faza sa de debut; ‘* crearea si mentinerea unei forte de munca instruite contribuie din plin la cresterea competitivitat #, Drodustivitatea se reflecta in nivelul valorii adaueate: ‘+ ‘atitudinea fafa de mmunea afecteaza im ‘sens pozitiv sau negativ competitivitatea unei natiuni. eee Scopul esential al Growth Competitiveness Index este si analizeze potentialul economiilor Ia nivel mondial, observind zonele de crestere economtica sanatoasa pe (emmen mediu sau chiar lung. Indicele GCI este central pe trei elemente findamentale: = competitivitatea mediulni macroeconomic din fiecare fara analizata - calitatea institutiilor publice si a politicilor promovate de acestea - eficienta (pregativea) tehnologica a fiecdrei tari. AI doilea pilon al analizei cu ajutorul GCT, se refer la institutiile publice . Desi intr-o economie de piata bogatia (bundstarea) este creat in cea mai mare parte de firmele private, acestea trebuie sA opereze si si intre in relatii diverse, cu institufii create si administrate de cAtre stat. Este important, spre exemplu, ca dreptul de proprietate si fie garantat prin lege sau si existe un sistem judiciar corect. Firmele considera prea scump, sau chiar ineficient, sa opereze in farile in care coruptia este excesiva. O tema de cercetare incitanta in zilele noastre este tocmai incercarea de stabilire a misurii, in care institufiile influenteaz’ dezvoltarea pe termen lung. Al treilea element definitoriu al GCT, are in vedere progresul tehnologic. Una dintre principalele lectii ale teoriei neoclasice de crestere economica este c4 pe termen lung © economie nu poate creste in lipsa progresului tehnologic*?. Diferenta fundamental dintre farile bogate si cele sdrace nu este aceea cd cetfenii din {arile bogate consumé mai mult orez. paine, carne sau lapte. ci in faptul c@ ei produc bunuri mai multe si mai bune. Daca ne situam ca simpli observatori intr-o fara bogata — subliniazi economistul W. Nordhaus ~ putem constata cA multe dintre produsele existente pe pinta au aparut doar cu cativa ani in urma, indiferent cA este vorba de un computer, un televizor, un produs alimentar (modificat genetic sau nu), De cele mai multe ori vom observa ci produsele existente acum pe piata, sunt mai ieftine decat erau in trecut®®, iar calitatea lor a crescut in mod semnificativ. in mod evident progresul tehnologic este motorul cresterii economice, iar motivul pentru care trebuie sA gindim astfel este faptul cd, pe termen lung cresterea economic nu este posibila fra o imbunatatire a tehnologiilor. Din acest punct de vedere, autorii GCI, impart (Arile in economii movaroare si economi “imitative”. In prima categorie de {4ri, cresterea economica este determinat’ de capacitatea lor deosebita de inovare, {rile fiind situate foarte aproape de frontierele tehnologice cele mai inalte, care exist la nivel mondial. Tarile din a doua categorie depind fundamental din punct de vedere tehnologic de achizitiile in domenin, facute din afara. Tabelul . reflecté tocmai acest ern, punand in evidenta, tarile cele mai inovative la nivel mondial. Ca urmare a diferentei existente intre aceste doua categorii de {ari, indicele GCI se calculeaza diferit, alocdndu-se ponderi diferite, pentru unul sau altul dintre cele trei elemente. Astiel, pentru {arile inovatoare ponderile sunt:1/2 indicele tehnologic, % indicele eficientei institufiilor publice si % indicele eficientei mediului macroeconomic: Pentru a doua categorie de fari indicele GCI se calculeaza pe baza urmitoarelor ponderi: 1/3 indicele tehnologic, 1/3 indicele eficienfei institutiilor publice si 1/3 indicele eficientei mediului macroeconomic Cele trei elemente luate in considerare la calcularea indicatorului compozit, nu sunt independenti nul de celilalt. Asa dupa cum afirma chiar autorii acestui studiu “acesti trei piloni sunt intercorelati — institufii puternice, de exemplu, sunt mecesare pentru ca dezvoltarea telmologica si aiba loc; © bazA tehnologica sofisticata va contribui in mod evident la obfinerea unei stabilitati macroeconomice de durata—...” Cele mai competitive 10 economii, conform acestui indice compozit sunt, in ordine: Finlanda, SUA. Suedia, Danemarea, Taiwan, Singapore, Islanda, Elveyia, ‘Norvegia. Australia. Tn concluzie, {arile europene sunt bine pozifionate in clasamentele internationale refetitoare la competitivitate in general si cu privire la mediul de afaceri in particular. Tarile nord-europene par sa fie castigatorii detasati ai acestei competitii,la nivel european. Anumite caracteristici, precum un mediu macroeconomic sinatos sav instituii publice transparente si eficiente par si fie secretele reusitei acestor fAri. Interesant este si faptul cA nivelul relativ ridieat al impozitelor percepute in aceste {ari le-ar impiedica pe acestea si se regiseascd printre cei mai puternici competitori la nivel mondial sau nu le-ar da posibilitatea de a oferi propriilor locuitori unele dintre cele mai ridicate standarde de viata ‘existente la nivel a Politicile guvernamentale joaca un rol cheie in _concretizarea competitivitatii si in cresterea unei economii. Sectornl public se considera cA afecteaza productivitatea muncii dintr-o economie in dows moduri: + in primum! rand, sectorul public define o parte semmificativa din ansamblul economiei. In Suedia, care are cel mai ridicat nivel al angajatilor publici din totalul lucratorilor la nivelul UE-15, unu din trei slujbe apartin acestui sector (vezi tabelul urmitor). in acelasi timp, Olanda are cea mai micé pondere a angajatilor publici dintre toate {arile comunitare, aproximativ doar uuu din 10 angajafi lucrand la stat. Astfel, in fimcyie de marimea activitayii guvernamentale, productivitatea muneii in sectorul public este unul dintre determinan{ii importanti ai productivitajii medii, inregistrate la nivel national. * in al doilea rand, organizarea si fanctionarea guvernelor afecteazé productivitatea sectorului privat. Exist, in prineipal, trei modalitati prin care actiunile guvernamentale pot avea un impact asupra productivitatii: