Continentul insular Oceania are o suprafa de uscat de peste 8,5 milioane kmp si este alctuit

din masa terestr a Australiei, insulele mari precum Noua Guinee, Noua Zeeland, Tasmania
si circa 20.000 de insule mici.
Insulele Oceaniei sunt, frecvent, mprite n urmtoarele grupuri distincte:
A. Australia cea mai mare insul din lume si totodat, cel mai mic continent; n sud-estul
Australiei se afl insula Tasmania.
B. Noua Zeeland si insulele din apropiere
C. Melanezia (insulele negre) constituie o ntins regiune a Oceaniei; include insulele:
Noua Guinee, Bismark, Solomon, Noua Caledonie, Vanuatu
D. Micronezia este alctuit din peste 1500 de insule, situat la vest de Polinezia, fiind cea
mai apropiat de Asia de Sud-Est; din aceast grupare fac parte insulele: Mariane, Caroline,
Marshall, s.a
E. Polinezia are o form triunghiular cu vrful la nord de Hawaii, la est de insula Pastelui si
la sud Noua Zeeland; ocup o urias ntindere oceanic.
Polinezia de Nord (Arhipelagul Hawaii), Polinezia Central si de Sud care aparine emisferei
austral cuprinde insulele: Fiji, (circa 320), Samoa, Tokelau, Tonga, Toubuai, Societii,
Touamotu, Marchize, Cook, Phoenix, Pastelui.
Un timp, denumirea de Oceania s-a referit la gruprile de insule si arhipelaguri din partea
central si sudic a Oceanului Pacific. Continentele, dup cum se tie, prezint toate cele trei
pturi de roci, avnd fiecare un nucleu vechi precambrian (scut), la care s-au adugat teritorii
mai noi, ndeosebi prin miscri orogenice sau vulcanism.

Clima in Australia
n cea mai mare parte a continentului domin o clim arid i semiarid, cca. 40 % din
suprafaa Australiei este acoperit cu dune de nisip. Numai n regiunea de sud-est i sud-vest
exist o clim mai temperat, unde se mai pot gsi terenuri fertile podzolice. n regiunile de
nord domin clima tropical, cu vegetaii tipice de pdure ecuatorial, deert sau de savan.
Precipitaiile cad ntr-un mod foarte neregulat, existnd frecvent perioade de secet care pot
dura ani. Se constat prin creterea coninutului de sare, o stare permanent de nrutire a
calitii solului. n aceste regiuni sunt frecvent vnturi puternice cu furtuni de nisip.

Agricultura n Australia
Desi condiiile naturale sunt mai puin favorabile, agricultura Australiei are o balan anual
excedentar, vnzrile de produse agricole fiind valoric depsite doar de exportul minier.
Terenurile arabile reprezint doar 6% din suprafaa rii, cea mai mare parte fiind situate n
sud-estul rii. Terenurile utilizate ca psuni si fnee reprezint circa 59%, cele ocupate cu
pduri 4,5%, iar alte terenuri circa 30%. Solurile Australiei sunt deficitare n azot si fosfor.
Iepurii, cangurii, cinii dingo si insectele duntoare constituie factori care reduc
randamentele produciei agricole.
Amenajrile hidrotehnice, cele peste 10.000 de foraje pentru ap, suprafeele irigate,
mecanizarea, chimizarea, comasarea n ferme de mari dimensiuni utilizarea unor noi soiuri de
plante si rase de animale, folosirea unor metode biologice de combatere a duntorilor, a
biostimulatorilor si protecia statului s-a reflectat n cresterea rentabilitii medii la hectar.
Totusi, mecanizarea nu a putut nlocui deficitul de for de munc.
Cultura plantelor

Cerealele se cultiv pe circa 75% din suprafaa arabil. Suprafeele cultivate

cu gru au oscilat n secolul al XX-lea datorit secetelor, duntorilor sau crizelor
de supraproducie mondial. Astzi cultura grului se practic pe 50% din suprafaa
arabil, avansnd pe cmpia drenat de Darling pn la izohieta de 250 mm
datorit unor varieti adaptate la secet. Principala zon de cultur se afl n sudestul
statului Queensland, statul Victoria si Noua Galie de Sud. n zonele mai
umede din sud-est cultura grului este asociat cu cresterea ovinelor si a bovinelor,
iar n Cmpia Murray Darling unde cad precipitaii mai reduse se aplic un
sistem mecanizat dar exploatarea agricol este de tip extensiv.
Agricultura australian, prin cresterea oilor si cultura grului, a impulsionat initial
prosperitatea economic. Marea Britanie (metropola) era interesat n secolul al XIX-lea si n
prima jumtate a secolului al XX-lea de producia de ln si de gru, datorit expansiunii
industriei textile si evoluiei numerice a populaiei.
Tehnica de refrigerare a impulsionat cresterea bovinelor si exportul de produse
agricole la distane mari.
Se cultiv orzul ca plant furajer si ca materie prim pentru bere, sorgul, inul, rapia, soia,
arahidele, floarea soarelui, cartoful, mrul, prul, caisul, piersicul, citricele (n SV rii),
ananasul, bananierii, arborele de papaya, mango (Qeensland), via de vie ndeosebi n statele
Victoria si Noua Galie de Sud, trestia de zahr (Qeensland si Noua Galie de Sud), bumbacul
(Queensland si Noua Galie de Sud), tutunul (Victoria si Qeensland). Australienii produc vin
de mult timp.
Astzi, vinurile se produc n toate statele. Viile ocup o suprafa de 75.000 ha. Culesul
strugurilor are loc n ianuarie si martie. n prezent sunt 930 de fabrici de vin (cele mai multe
fiind afaceri de familie. Multe vii (de regul dintre cele mai mari) sunt recoltate noaptea, cu
masinile, nct fructele s poat fi zdrobite ct sunt reci.
Zootehnia a fost stimulat de condiiile naturale, tehnica de refrigerare si de exporturi.
Valoarea produciei animaliere reprezint din valoarea produciei agricole.
Cresterea ovinelor. Dup numrul ovinelor si calitatea produciei produciei de ln,
Australiei deine primul loc pe glob. Noua Galie de Sud si Victoria sunt statele cu cele mai
mari efective de ovine si produc 75% din cantitatea de carne de oaie si miel. Predomin rasa
merinos. Se cresc si metisi pentru carne si ln semifin.
n vestul si centrul Australiei datorit asociaiilor de plante furajere, cresterea ovinelor are un
caracter extensiv.
Cresterea bovinelor se practic n SE Australiei si n Tasmania, unde psunile sunt mai bogate
datorit precipitaiilor; este un stil extensiv de crestere a bovinelor. Cresterea extensiv se
bazeaz pe psunile naturale mai srace. Statele Noua Galie de Sud, Queensland si Victoria
dein 90% din efectivul de bovine.
Se cresc de asemenea porcine, psri, se practic apicultur. Pescuitul este axat pe speci de
ton, scrumbie, rechin scrumbie, biban de stnc.
Silvicultura. Fondul forestier al Australiei este destul de redus (doar 5% din suprafaa rii).
n trecutul nu prea ndeprtat s-au fcut exploatri masive. Astzi, se fac eforturi pentru
refacerea pdurilor, precum si pentru protecia acestora. Din aceste cauze se import lemn
pentru utilizare industrial din Asia de Sud-Est, Canada si Noua Zeeland.
Agricultura din Oceania este afectat de furtuni gen taifun si de schimbrile survenite ca
urmare e nivelului mrii, depinde de asistena asigurat de guvernele SUA, Mrii Britanii,
Australiei, Noii Zeelande si Franei. Ponderea irigaiilor, de regul, este redus de resursele
de ap dulce destul de limitat.
Economia agrar este dependent de piaa de desfacere britanic si american
Agricultura
Agricultura Oceaniei este de trei tipuri: agricultura de subzistenta, cu munca intensiva, care se
intalneste in majoritatea insulelor tropicale din Pacific; plantatii de cereale, in insulele
tropicale de marime medie; si agricultura intensiva, care se intalneste in Australia si Noua
Zeelanda.
Agricultura de subzistenta din insulele Pacificului consta in culturi cu viata scurta,
cum ar fi maniocul, colocasia sau urechea de elefant (Colocasia esculenta, n. red.), radacina
de ignama (Dioscorea batatas, n. red.), fructul de paine si cartofii dulci. Bananele si papaia
sunt fructele cele mai raspandite. Cocotierii cresc in aproape toate insulele si constituie o
sursa de hrana proaspata. Din miezul de cocos uscat (copra) se extrage ulei. Copra se exporta
din tari precum Vanuatu si Samoa. Plantele destinate vanzarii, deseori o mostenire a
perioadelor coloniale, sunt, de asemenea, importante pentru cateva tari din Pacific zaharul in
Fiji si arborele de cacao in Vanuatu.
Pescuitul este important pentru majoritatea insulelor din Pacific, zonele lor economice
extinzandu-se pana la 200 mile marine o zona intinsa, comparabila cu marimea multora
dintre insule. Cateva insule au acordat licente pentru pescuit companiilor din Japonia, Coreea
de Sud si Taiwan.
Agricultura din Oceania este afectat de furtuni gen taifun si de schimbrile survenite ca
urmare e nivelului mrii, depinde de asistena asigurat de guvernele SUA, Mrii Britanii,
Australiei, Noii Zeelande si Franei. Ponderea irigaiilor, de regul, este redus de resursele
de ap dulce destul de limitat.
Economia agrar este dependent de piaa de desfacere britanic si american

Clima si vegetatia

Oceania poate fi impartita in doua zone climatice: temperata si tropicala.

O mare parte din Australia si Noua Zeelanda se afla in zona temperata, in
timp ce, cea mai mare parte a tarilor insulare din Pacific au o clima
tropicala. Vanturile tropicale permanente domina mare parte din Oceania,
iar cicloanele tropicale cauzeaza adesea pagube considerabile.

Zone intinse din Australia sunt aride sau semiaride. Zonele umede
se gasesc de-a lungul celei mai mari parti a coastei de est a Tasmaniei si
intr-o parte a coastei nordice, in cursul verii. O mare parte din Noua
Zeelanda, Papua Noua Guinee si cele mai multe dintre insulele din Pacific
sunt umede. Totusi, seceta asociata fenomenului El Nio a fost frecventa
in ultimele decenii, in nordul Australiei si Papua Noua Guinee.

Padurile, atat tropicale cat si temperate, sunt prezente in toate

regiunile umede din Oceania Australia si in insulele intinse si inalte (in
cea mai mare parte vulcanice). Cu toate acestea, defrisarea se face
simtita in multe locuri, cum ar fi parti din estul Australiei, Tasmania, Noua
Zeelanda si Insulele Solomon.

Izolarea a constituit un factor major care a permis dezvoltarea unor

specii unice de animale, pasari si plante in insulele din Pacific. Raspandirea
locuirii umane si a vanatorii a afectat serios animalele indigene, in mod
special in Australia, mai multe specii fiind disparute sau puse in pericol.

Securitatea alimentara: obiective, prioritati, directii de actiune

Securitatea alimentara:

asigurarea accesului pentru toata lumea, n mod permanent, la hrana

necesara unei vieti active si sanatoase;

asigurarea disponibilitatii alimentelor;

asigurarea dreptului unui om de a se hrani sanatos;

cuantificare: cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimata

n trofine, pentru a-i asigura echilibrul fiziologic si a-i acoperi cele 3
ratii de consum:

ratia de crestere;

ratia de ntretinere;

ratia de activitate.

Obiective prioritare ale securitatii alimentare

satisfacerea nevoilor nutritionale ale populatiei prin interventii si

orientari spre piata a diferitelor activitati si fluxuri;

rezolvarea problemei alimentare ntr-o maniera ct mai echilibrata;

promovarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel national

si regional;

Indicatori sintetici ai securitatii alimentare

raportul dintre stocul de cereale si consumul de cereale, la nivel

mondial;
 raportul dintre disponibilitatile de produse agroalimentare ale
principalilor exportatori si cererea de consum a populatiei;

variatia productiei de cereale n marile tari importatoare;

variatia productiei de cereale n tarile cu venituri scazute si cu

deficit alimentar;

variatia preturilor la importul produselor agroalimentare;

Interventii dictate de politicile alimentare pe piata economica

pot viza:

preturile;

oferta de produse alimentare;

cerearea de produse alimentare

a) interventii asupra pretului

Obiective:

stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile preturilor

internationale;

controlul preturilor alimentelor prin limitarea presiunii inflationiste;

compensarea sau reducerea nivelului preturilor cu amanuntul la

produsele de baza;

stabilizarea preturilor alimentelor pentru grupele vulnerabile, cu o

slaba capacitate de cumparare.

b) interventii asupra ofertei de produse alimentare

mbunatatirea calitatii marfurilor alimentare;

ncurajarea si sustinerea productiei de alimente;

proiectarea nutritionala a produselor;

 stimularea cercetarii n domeniu si implementarea rezultatelor n
activitatea de productie.

c) Interventii asupra cererii de produse alimentare

buna informare a consumatorilor;

educatia nutritionala a populatiei.

Instrumente de interventie al politicilor agricole

elaborarea unor masuri de protectie a consumatorilor:

acordarea de subventii pentru consumatori, privind

asigurarea accesului la hrana.

elaborarea documentului ONU - Principii directoare pentru protectia

consumatorului;

Asociatia pentru Protectia Consumatorului - organism national n

domeniul protectiei consumatorilor n Romnia;

elaborarea unui proiect de lege privind asigurarea calitatii

produselor si serviciilor;

1.3. Aspecte ale ecuatiei: populatie - necesitati de consum -

disponibilitati alimentare

Concluziile analizei raportului dintre evolutia demografica si

disponibilitatea resurselor alimentare:

abundenta resurselor, amplificata de sporirea veniturilor,

conduce la cresterea nivelului de trai si la sporirea populatiei;

cresterea necontrolata a populatiei, completata cu lipsa

educatiei, conduce la cresterea cererii de resurse alimentare.

Consecintele cresterii necontrolate a populatiei:

diminuarea potentialului productiei agroalimentare;

diminuarea hranei si a resurselor de apa potabila;

consecinte negative asupra sanatatii;

 scaderea nivelului de educatie;

consecinte negative asupra habitatului si locurilor de munca;

deteriorarea mediului nconjurator;

scaderea nivelului de trai al populatiei;

declin economic general.

Actiuni pentru evaluarea starii de nutritie a populatiei

stabilirea necesarului de hrana si de substante nutritive pe cap de

locuitor;

determinarea necesarului energetic individual;

consilierea nutritionala a individului;

planificarea livrarilor de alimente catre grupurile de populatie.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie -

necesitati de consum - disponibilitati alimentare

mbunatatirea cunostintelor n domeniul nutritional:

educatia n domeniul nutritional n scoli, centre de pregatire a

personalului;

distribuirea de materiale informative referitoare la alimentatie si

mediatizarea informatiilor cu caracter nutritional;

demonstratii privind modul de preparare al alimentelor;

ncurajarea bunelor obiceiuri alimentare traditionale;

descurajarea obiceiurilor alimentare nedorite;

folosirea metodelor de marketing pentru ncurajarea alimentatiei

organice;

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie -

necesitati de consum - disponibilitati alimentare
 Cresterea productiei de alimente:

promovarea unei cresteri economice globale care sa asigure surse

suficiente de energie;

cresterea productiei de leguminoase, ca sursa importanta de

proteine;

dezvoltarea productiei de alimente de origine animala;

sporirea productiei de legume si fructe.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie -

necesitati de consum - disponibilitati alimentare

mbunatatirea sistemelor de distributie a alimentelor:

mbunatatirea sistemului de comunicatii si a infrastructurii,

pentru facilitarea redistribuirii stocurilor;

instituirea meselor de prnz n scoli, ntreprinderi, institutii

de nvatamnt;

plata saptamnala a salariilor si ncurajarea administrarii

judicioase a acestora;

mbunatatirea sistemului de depozitare a alimentelor:

crearea de noi spatii de depozitare;

asigurarea si mentinerea conditiilor optime de depozitare.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie -

necesitati de consum - disponibilitati alimentare

mbunatatirea sigurantei alimentelor:

metode mai bune de conservare a alimentelor;

Pregatirea alimentelor n conditii traditionale;

Iodizarea sarii de bucatarie;

mbogatirea n vitamine si saruri minerale a cerealelor;

 Fluorizarea apei pentru reducerea aparitiei cariilor dentare;

mbunatatirea sigurantei alimentelor care se consuma pe

strada, prin educarea si informareaNJ vnzatorilor si
consumatorilor si respectarea cerintelor minimale de igiena
impuse.