Sunteți pe pagina 1din 9

Sisteme energetice de bord (SEB)

Curs 6

Calculul termic al retelelor de bord

Curentii electrici care circula prin conductoare produc, prin efect Joule- Lenz, pierderi de enrgie
din care cauza acestea se incalzesc atingad temepraturi superioare temperaturii mediului
ambiant . in urma acestui fenomen d eincalzire, in regim permanent de functionare , inr eteaua
electrica de bord se stabileste o temeperatura de regim, care este temperatura maxima in
reteaua electrica .

- Rezistenta mecanica a conductoarelor se micsoreaza, iar in cazul unor incalziri de lunga


durata, aceste fenomene pot avea loc chiar la temepraturi joase, sub 100 C.

- Dielectricul si alte parti componente ale cablurilor sufera modificari structurale de


natura fizica sau chimica, care pot pune in pericol buna functionare a isntalatiilor si
durata lor de viata.

- In conditii de executie necorespunzatoare , in locurile de imvinare a conductoarelor, la


clemele de innadire sau la mansoanele de legatura, pot avea loc supraincalziri, ca
urmare a cresterii rezistentelor d etrecere dintre suprafetele de contact supuse oxidarii
care provoaca pierderi suplimentare de energie si, uneori, defecte rave inr retelele
electrice.
Calculul termic al conductoarelor se fundamenteaza pe teoria incalzirii si racirii corpurilor
omogene cu transimise unidimensionala a caldurii. Ecuatia bilantului energetic dintre catitatile
de caldura ce iau nastere in elementul de retea si cantitatile de caldura care se degaja in mediul
inconjurator, in unitatea de timp si pe unitatea de lungime :

1 + 2 + 3 = 4 + 5 + 6 + 7
W1t= pierderile d eenrgie transformate in caldura prin efect joule- Lenz in conductoare, in
W/cm
W2t pierderi d eenergie transformate in caldura in dielectricul conductorului izolat
W3t= incalziri suplimentare datorate altor corpuri calde ivnecinate
W4- cantitatea de caldura inmagazinata in conductoare si in alte elemente ale cablului,in W/cm
W5- cantitatea de caldura ce se transmite mediului exterior prin conductie
W6- cant de caldura ce se trans mediului ambiant prin convectie
W7- cant de caldura ce se transmite prin radiatie

Fenomenul de transmitere a fluxului de caldura de la sursele din interiorul conductorului si


pana la disiparea in atmosfera este analog cu fenomenul curgerii unui curent electric intr-un
mediu cu o conductivitate finita. Cantitatea de caldura disipata in mediul ambiant prin
conductie este descrisa de legea lui Fouriere, conform careia ea este proportionala cu aria

suprafetei conductorului( 2pir*l) , cu gradientul de temperatura si depinde si de coeficientul

de transmitere a caldurii prin conductie lambda .

2
5 = = 2

Pentru metale, conductivitatea terminca are valori mari, cupru are lambaca= 340
Kcal/m^2oraC, iar aluminiul lambaAl= 180Kcal/m^2oraC , pe cand aerul are valori foare mici
lambaaer= 2.21*10^-3Kcal/M^2oraC

Cantitatea de caldura disipata in mediul ambiant prin convectie este descrisa de legea lui
Newton, conform careia ea este proportionala cu aria suprafetei conductorului( 2pir*l), cu
diferenta de temperatura si depinde si de coeficientul de transmitere a caldurii prin convectie k:

W6dt=
Unde = , adica diferenta intre temperatura maxima admisa pentru conducator si
temperatura mediului ambiant.
Coeficientul de transmitere a caldurii prin convectie, kv, caracterizeaza capacitatea
conductorului de a transmite caldura prin suprafata lui si depinde de forma si dimensiunile
conductorului, de parametrii fizici ai mediului ambiant, de diferenta dintre temperatura
conductorului si cea a mediului ambiant, de vieteza si altitudinea de zbor , etc.
Cum determianrea teoretica a lui Kv pentru conditiile d ezbor ale aeronavelor nu este posibila,
se recurge la teoria similitudinii. Conform acestei teorii , datele experimentale obtinute pentru
un proces pot fi utilizare pentru studiul altor procese daca se respecta anumite criterii de
similitudine.

Conditiile de similitudine termica sunt indeplinite de criteriile: fouriere, Reynolds,


Prandtl,Nusselt si Grashov. Toate aceste criterii sunt corelate intre ele prin ecuatii criteriale.

Se arata pe baza criteriilor de similitudine si a analogiei dimensionale, ca coeficientul de


convectie Kv, este o fucntie de criteriul lui Nusselt de forma:

4
0.7 3
= ( + 0.42 )
2

Cantitatea de caldura W7 , disipata prin radiatie in timpul dt se exprima cu ajutorul legii lui
Boltzmann:
3

W7dt=4.9 [(100 ) (100 )]

In care Tc si Ta sunt temperaturile absolute ale conductorului si respectiv mediului, epsilon este
un coeficient de radiatie a suprafetei conductorului, a carui valoare pentru aluminiu este
cuprinsa intre 0.11 si 0.19 pentru cupr intre 0.57 si 0.87 iar pentru conductoarele izolate cu
policlorura de vinil epsilon= 0.91-0.92.

Daca se neglijeaza caldura cedata prin conductie atunci caldura disipata pe celelalte 2 cai(
radiatie si convectie) se poate exprima prin:
=
0.7
4
3 3

Unde K= ( + 0.42 ) + 4.9 [(100 ) (100)]
2

si reprezinta coeficientul global de transmitere a caldurii, a carui valaore in conditii obisnuite se


ia in limitele 7-14Kcal/m^2ora C.

Regimuri de functionare si temepraturi maxime admisibile

In general, temepratura maxima admisibila pana la care materialele conductoare izolate isi
conserva proprietatile fizice si chimice pentru care ele au fost fabricate, sunt verificate prin
experimente si indicate apoi prin norme si recomandari. Deoarece aceste valori depind, printre
altele, de durata si de modul de fucntionare in regimul considerat , ele poarta denumirea si de
temperaturi de regim de functionare.
In functionarea retelelor electrice de bord se disting 2 regimuri de functionare : de lunga durata
si scurta durata.

Regimul de lunga durata apreciat in cazul fenomenului de incalzire al conductoarelor la o


durata de ore- ce poate fi caracterizat prin faptul ca temepratura conductoarelor se stabilizeaza
la o anumita valoare, poate fi onsiderata la randul sau in:

- Regim de lunga durata cu sarcina constanta- denumit si regim permanent- in care


temperatura tinde asimptotic catre temperatura permanenta, corepsunzatoare sarcinii
normale de 100%
- Regim de lunga durata cu sarcina variabila, in care temperatura tinde, in mod variabil
catre temperatura maxima atinsa la un moment dat de conductor, in regim permanent
de functionare. Daca treptele de functionare sunt intercalate si cu trepte de repaus,
atunci se defineste regimul intermitent.
In general, normele de aviatie indica urmatoarele temperaturi maxime admisibile( regim
de durata, sarcina 100%)

Pentru un regim fortat, acel regim de functionare al retelelor electrice de bord rezultat
prin supraincarcarea unor linii in caz de defectare a uneia din liniile ce alimenteaza
acelasi consuamtor, apreciat la maximum 100h/an, temperaturile maxime admisibile se
iau mai mari cu circa 20-25C fata de cele indicate pentru regimul de lunga durata.

In cazul regimului de scurta durata se admit temperaturi maxime admisibile mult mai
mari fata de ce indicate pentru regimul de lunga durata.

Calculul densitatii de curent admisibile in regim de lunga durata

Se considera o functionare in regim de durata si se admite o incalzire a conductorului la


temperatura max, temepratura mediului ambiant fiind a.
I

Determinarea curentului maxim admisibil prin codnuctor se face


pe baza ecuatiei de mai devreme ,a bilantului energetic, folosind ipoteza
simplificatoare: Imax
W1t=W6+W7
W5=0
Se considera ca toate punctele conductorului au aceeasi temepratura
de regim stationar, mediul inconjurator al conductorului-pe distante
suficient de lungi-fiind considerat ca avand aceiasi parametri termodinamici
t

Tinand cont de ipotezele aratate, putem scrie intr-o prima aproximatie pentru un conductor
omogen, sub forma:
2
= ( + ) ( )

Unde Imax= valoarea maxima admisibila a curentului prin conductor


R= rezistenta lineica a conductorului la temepratura maxima admisibila a acestuia
S=suprafata laterala specifica a conductorului cu lungime l cm
Kv= coeficientul de transmitere a caldurii prin convectie
Kr=coeficientul de transmitere a cladurii prin ratiatie
D= diametrul exterior al conductorului

Rezistenta electrica lineica specifica la temperatura este egala cu:


R=20 (1 + 5 + )

Exprimand diametrul conductorului in fucntie de sectiunea lui s, rezulta curentul maxim:


=
In cazul frecventelor joase si pentru diametre curent folosite, efectul pelicular si cel de
proximitate sunt practic neglijabile, astfel incat relatia poate fi scrisa sub forma:
=

Ca exemplu, sa calculam densitatea admisibila de curent printr-un conductor cu diametrul d


daca supratemperatura admisibila este teta adm=tetaz.
Daca W1t=RI^2
1
R=
^2
I=J*s= 4

In concluzie, densitatea admisibila a curentului electric prin conductoare depinde de clasa de


izolatie folosita, teta adm, de natura materialului conductor ro, de coeficientul de cedare a
caldurii k si de diametrul conductorului d. cum densitatea de curent este invers proportionala
cu diametrul, se trage concluzia ca, cu cat..
Chart Title
600

500

400

300

200

100

0
Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3

Serie 1 Serie 2 Serie 3

In figura de mai sus este redata variatia lui Iadm in fucntie de altitudinea de zbor , pentru 3
sectiuni de conductoare avand izolatia din policlorura de vinil. Din grafic reiese ca, pana la
altitudinea de 11km, curentul admisibil creste cu altidtudinea, in special pe seama faptului ca
temepratura mediului scazand, creste diferenta teta dintre temperatura conductorului si cea a
mediului ambiant. Acest efect este mai puternic decat influenta scaderii coeficientului de
dilatare B a aerului cu altitudinea. Pentru altitudini cuprinse intre 11 si 24 km , intrucat
temperatura mediului ramane constanta, iar denistatea aerului continua sa scada,valoarea lui k
se micsoreaza, deci se reduce si valoarea curentului admisibil. Din examinarea curbelor pentru
diverse sectiuni de conductoare, reuzlta ca pentru altitudini pana la 24 km se pot utiliza
normele de sarcina variabile la sol, dar pt altitudini mai mari este necesar aclculul curentului
admisibil.

Calculul incalzirii conductorului in regim de durata cu sarcini variabile

In general un regim permanent sub sarcina variabila ,poate fi descompus in mai multe regimuri
cu sarcina constanta.
Odata redus un regim sub sarcina variabila la mai multe regimuri cu sarcina constanta diferite,
se calculeaza temperatura maxima atinsa de conductor in regimurile cu sarcina constanta
considerate.
Calculul inclazirii conductorului la trecerea sa de la un regim de sarcina permanenta la un alt
regim de sarcina permanenta, necesita determinarea legii de incalzire in regim termic
tranzitoriu a acestuia. Pentru aceasta ,pe baza relatiei de mai sus se poate scrie pentruun
interval de timp dt urmatoarea ecuatie diferentiala:
W1t*dt=W4*dt+We*dt
Unde We este caldura evacuata in unitatea de timp pe o lungime de conductor egala cu
unitatea, in mediul inconjurator.
Pentru o rezolvare comoda corespunzatoare din punctul de vedere al rezultatelor ce se obtin se
fac urmatoarele simplificari:

- Se considera ca pe toata lungimea conductorului temperatura este aceiasi , aceasta


ipoteza conduce la neglijarea caldurii evacuate prin conductie in timpul
- Se considera coeficientii de radiatie si convectie constanti in raport cu temperatura
suprafetei conductorului
- Se neglijeaza influenta altor surse de cadura.

Cu aceste ipoteze, scriem:

W1t*dt=.

Unde Cp=caldura specifica a conductorului


S- suprafata laterala a conductorului
M- masa conductorului

W1t=C(dteta/dt)+A*teta
Unde C=capacitatea calorica a conductorului pe unitatea de lungime a sa si este egal cu
cp*M
A= capacitatea de cedare a caldurii de catre conductor in mediul inconjurator
Teta=tetac-tetaa= supratemperatura sau diferenta intre temperatura conductorului si
cea a meidului ambiant.

Solutia ecuatiei diferentiale liniare este:


Teta=

Unde T=C/A = constata de timp a incalzirii conductorului


Determinarea constantei K1 se face scriind conditia initiala pentru t=0, teta=teta1

Prin urmare solutia legii d eincalzire devine:

Teta=

Din aceasta reprezentare grafica(LIPSA) se observa ca functia teta este suma a 2 functii.

Curba reprezentand functia teta1 este o curba de incalzire a conductorului, iar tetaII
este o curba de racire a lui, cele 2 fenomene avand loc simultan.

Pentru tetai=0, temepratura initiala a conductorului fiind egala cu cea a mediului


ambiant, fenomenul se desfasoara numai dupa ce curba de incalzire. In cazul in care
W1t=0 , atunci fenomenul se desfasoara numai dupa curba de racire tetaII.

Trenuie precizat ca , in mod teoretic, pentru tinfinit, se atinge valaorea


supratemperaturii stabilizate.

In realitate, conductorul atinge temperatura stabilizata dupa un timp t=(46)T.


Supratemperatura stabilizata trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu cea maxima
admisbila.
In cazul functionarii in regim de lunga durata, sub o sarcina variabila liniarizata in trepte
pe portiuni, pentru fiecare regiune liniara se poate aplica ecuatia si calcula astfel vloarea
maxima atinsa de curba teta=f(t) in timpul functionarii.
Considerand ca W1t variaza in trepte dupa curba redata, si o supratemperatura initiala
tetai=teta0,pt fiecare regiune a curbei se poate scrie o relatie de forma: