Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea de Stat Alecu Russo din or.

Bli
Facultatea de tiine ale Educaiei, Psihologie i Arte
Catedra de psihologie

PORTFOLIU:
PSIHOTERAPIA
Psihanaliza individuala
Carl Gustav Jung

Elaborat: Caraion Irina


Grupa: PJ 21M
Verificat:
conf.univ., dr. Chihai Janna
Psihoterapia lui Jung este o cale de mntuire n dublu sens. Ea are toate premisele pentru a-l
vindeca pe om de suferinele sale psihice i de cele psihogene, legate de primele. Ea posed
toate instrumentele pentru a remedia cea mai mic tulburare psihic ce ar putea cauza o
nevroz i pentru a trata cu succes cele mai importante i grave evoluii ale bolilor sufleteti.
Dar pe lng aceasta, ea cunoate calea i deine mijloacele necesare pentru a-l pune pe
fiecare om n parte ctre binele su, ctre acea cunoatere i desvrire a propriei
persoane care a constituit dintotdeauna scopul i elul tuturor nzuinelor spiritului. Conform
esenei sale, aceast cale se sustrage tuturor explicitrilor abstracte. Cci prin nelegerea i
explicarea teoretic nu vom putea asimila dect pn la un anumit grad edificiul ideilor lui
Jung. Pentru a-l nelege pe deplin trebuie s ncerci tu nsui efectul su plin de via. Dar ca
orice eveniment care transform omul, acest efect nu poate fi dect indicat.
Gerhard Wehr, C.G. Jung,

TEORIA LUI CARL GUSTAV JUNG


Psihologia analitic se focalizeaz pe stabilirea relaiilor dintre procesele contiente i cele incontiente
i pe mbuntirea schimbului dinamic dintre acestea. Jung i-a dezvoltat propria coal de gndire
cunoscut sub numele de psihologie analitic. Jung a fost un scriitor prolific preocupat de o arie larg de
domenii, cum ar fi religiile orientale, mitologia sau alchimia, pe care le-a considerat eseniale pentru
nelegerea funcionrii incontientului.

STRUCTURA PSIHICA
Ca fenomen natura si obiectiv, psihicul si realitatea exterioara nu sunt separati prin bariere fixe ci
constituie o unitate fundamentala definita de Jung ca unus mundus. Aceleasi legi intervin in
microcosmosul psihic si in macrocosmosul realitatii, mai mult, aceeasi infinita complexitate (Minulescu
2001).

Pornind de la necesara idee a unitatii functionale a psihicului, ceea ce exista sunt in primul rand structurile
sale obiective, matriceale sau in termeni jungieni colective in masura in care se regasesc la omul generic,
omul dintotdeauna si de pretutindeni. Din aceasta matrice care reprezinta virtualitatea dezvoltarii
structurilor si functiilor psihismului individual, se desprinde psihismul subiectiv si se modeleaza in relatia
cu evenimentele vietii si realitatea exterioara. Dualitatea dintre subiectiv si cognoscibil si obiectiv si
incognoscibil in esenta, dar cognoscibil partial prin manifestari si constientizare, guverneaza ecuatia
acestei unitati. Jung insista asupra considerarii realitatii psihicului, care are strutcura sa proprie, legile sale
de formare, dezvoltare si functionare, dar care fac parte din realitatea unitara a lumii. (Minulescu 2001).

Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul subiectiv, dintre constiinta si inconstient
este de tip complementar: ...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu constiinta. In
mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si
constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele.
(Jung apud. Minulescu 2001).

Psihismul constient are o realitate imediata pentru individ si se constituie in cursul ontogenezei provenind
din psihicul inconstient, care este mai vechi decat el si care functioneaza impreuna cu el, sau chiar in
pofida sa. (Jung)

O imagine relevanta pentru structura personalitatii ar fi o sfera. Suprafata vizibila a sferei, constiinta este
aspectul psihicului despre care individul poate exprima evaluari, iar interiorul sferei, incosntientul,
reprezinta necunoscutul, obscurul, tot mai imposibil de cunoscut pe masura ce ne apropiem de centru. In
imediata apropriere a suprafetei, in interiorul ei, se constituie ceea ce se numeste inconstientul personal,
in masura in care acesta se formeaza tot pe parcursul vietii individului, ontogenetic inainte si o data cu
continuturile constiente si este relativ accesibil unei cunoasteri si integrari in constiinta. Inspre interior,
vorbim in continuare, mergand spre un centru ipotetic, de incontientul colectiv, initial o virtualitate care
cuprinde in germene dezvoltarilr posibile si care, in relatie cu formatiunile ontogenetice ale psihicului,
poate suporta transformari semnificative (Minulescu 2001).

Centrul insusi poate fi imaginat ca punctul de apartenenta la acea indisolubilitate a lumii, unus mundus
ca realitate unitare. Celor trei niveluri ale psihicului, li se adauga in ecuatia mare a functionarii individului
un al patrulea nivel, relatia sferei cu lumea exterioara a constiintei colective, ca realitate culturala a
valorilor si formelor cunoscute de omenire. Acest model topografic include ca structuri generale
arhetipurile si ca structuri particulare complexele.

1. Incontientul colectiv

Jung considera c aa cum ne natem cu o motenire biologic, existp i una psihologic, ambele fiind
determinani importani ai comportamentului i experienei. La fel cum corpul uman reprezint un
muzeu de organe, fiecare avnd o perioad de evoluie n spate, ne putem atepta s gsim mintea
organizat n mod similar. Mintea nu poate fi un produs fr istorie la fel cum este i corpul n care ea
exist (Jung, 1964, apud. Frager i Fadiman 1984).

Incontientul colectiv sau transpersonal include coninuturi care nu provin din experiena personal. Jung
afirma c mintea unui copil posed deja o structura care modeleaz i canalizeaz toat dezvoltarea
ulterioar i interaciunile cu mediul. Aceast structur de baz este aceeai pentru toi copiii. Dei fiecare
se dezvolt diferit i devine unic, incontientul colectiv este comun tuturor oamenilor i, de aceea, este
unul (Jung 1951, cf. Frager i Fadiman 1984).
Incontientul colectiv conine ntreaga motenire spiritual a evoluiei umane, care se nate din nou n
structura creierului fiecrui individ. Mintea sa contient este un fenomen efemer care realizeaz toate
adaptrile i orientrile provizorii...Incontientul, pe de alt parte, este sursa forelor instinctuale ale
psihicului...cele mai puternice idei din istorie sunt adunate n arhetipuri (Jung 1971, apud. Frager i
Fadiman 1984).

2. Arhetipurile i imaginile arhetipale

Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale psihicului obiectiv; sunt forme fr coninut propriu care
servesc la organizarea i canalizarea materialului psihic. Arhetipurile formeaz infrastructura psihicului.
Paternurile arhetipale seamn cu paternurile gsite n formarea cristalelor. Nu exist doi fulgi de zpad
exact la fel; totui fiecare fulg de zpad are o structur de baz n ase puncte. (Frager i Fadiman 1984).
Coninuturile i experienele fiecrui psihic individual sunt unice, dar paternurile generale de acumulare
a acestor experiene sunt determinate de parametrii universali i de principiile generatoare numite de
Jung arhetipuri.

Arhetipurile nu pot fi observate direct, dar care isi exercita influenta asupra continuturilor vizibile ale
imaginilor arhetipale si complexelor, deci asupra comportamentelui si constiintei. Arhetipul ca atare este
un model ipotetic si nereprezentabil, ceva asemenea <<modelului de comportament>> din biologie.
Astfel incat, Jung face distinctia intre arhetipul in sine si imaginea arhetipala (Minulescu 2001).

Cu alte cuvinte, evenimentele mentale recurente traite de fiecare individ sunt determinate nu numai de
istoria sa personala ci si de istoria colectiva a speciei ca intreg encodata in inconstientul colectiv. Daca
arhetipul per se este doar un postulat, efectele arhetipale au o existenta la fel de reala ca realitate
concreta, exterioara. Forma lumii in care este omul nascut este deja innascuta in el, spune Jung, ca o
imagine virtuala. Astfel ca, parintii, sotia, copiii, nasterea si moartea sunt innascute in om ca imagini
virtuale, ca aptitudini psihologice, categorii a priori care au un caracter colectiv, imagini ale parintilor,
sotiei, copiilor in general si nu predestinari individuale. Acestor imagini le lipseste contiutul solid. Ele pot
doar dobandi soliditate si eventual constiinta in intalnirea cu faptele empirice care ating aptitudinile
inconstiente si le grabesc spre viata. Jung compara arhetipurile cu depozitele tuturor experientelor
ancenstrale ale omului. Inafara acestor depozite pot exista amintiri mostenite care sunt determinate
individiual (Minulescu 2001).

Imaginile arhetipale sunt imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra
experientei acumulate de individul concret. Ele au specific faptul ca intelesul lor este universal si
generalizabil si exercita un efect afectiv de tip numinos, de sacralitate, respect, atractie. Manifestarea lor
a condus omenirea spre mitologeme, exprimarea simbolica a acestor figuri la nivelul marilor creatii
colective religiile, miturile, legendele, si, nu in ultimul rand, basmele si ritualurile popoarelor de
pretutindeni. Miturile reprezinta expresia nemijlocita a inconstientului colectiv. In plan individual,
expresia unor imagini arhetipale poate lua forma unor simboluri specifice in vise sau reverii in conditii de
normalitate a functionarii psihice. In conditia de dereglare psihologica, se manifesta adesea direct in
continuturile fantasmatice ale bolnavului (Minulescu 2001).

Coninuturile unui arhetip pot fi integrate n contiin, dar arhetipurile nsele, nu. Arhetipurile rmn
sursa pentru canalizarea energiilor psihice de-a lungul ntregii viei i n mod continuu trebuie
manageriate (Jung, 1951 apud. Frager i Fadiman 1984).

Fiecare structura major a personalitii este arhetip. Pentru intelegerea dinamicii interactiunilor dintre
nivelele psihismului asa cum au fost descrise se opereaza o distinctie intre structurile identitatii propriu-
zise, eul si umbra, si structurile relationale, persona si anima/animus (Minulescu 2001).

Constiinta este unul dintre cele mai dificile subiecte ale psihologiei. Pentru Jung, constiinta si inconstientul
sunt o pereche de complementare care au nevoie una de cealalta, fiecare avand sens doar in prezenta
perechii. Constiinta si inconstientul sunt intr-un schimb continuu. Constiinta se contituie astfel ca o
conditie transcendenta pentru lume, pentru cunoastere preconditia lumii este propria contiinta a
omului. In acelasi timp, ca ultim produs al evolutiei, constiinta este centru al cunoasterii, localizare a
resposabilitatii si a luarii deciziilor vitale pentru individ (Minulescu 2001).

Egoul este centrul contiinei i un arhetip major al personalitii. Egoul ofer un sentiment al
consistenei i direciei vieii contiente. El tinde s se opun la tot ce amenin consistena fragil a
contienei i, de asemenea, tinde s planifice i s organizeze experiena omului. Centrul constiintei, a
carui functie principala este de coordonare a continuturilor constiente, a ceea ce pot stii despre mine si
pot directiona si controla, este Egoul. Egoul este singurul complex partial constient, complex a carui
constituire treptata este pusa in miscare de la inceput prin arhetipul centralitatii, Sinele. Mai mult, odata
cu constituirea acestui complex si functionarea sa cvasi-independenta ca punct central de coerenta si
raportare a tuturor sensurilor pe care le diferentiaza contiinta, pot interveni diferite blocari, distorsiuni,
regresii, slabiciuni si incoerente care tulbura relatia primordiala dintre eu si sine, respectiv functionarea
axei eu-sine (Minulescu 2001). Egoul vrea explicaii ntotdeauna pentru a-i afirma existena (Jung, 1973
apud. Frager i Fadiman 1984). La nivelul Egoului exist doar aspecte contiente derivate din propria
experien.

In procesul natural al diferentierii psihice apare ca o prima necesitate constituirea complexului Eului prin
care individul sa se constituie ca realitate de sine statatoare, care relationeaza cu alte persoane, cu
realitatea exterioara si cu constiinta colectiva a lumii..Intr-o perrioada ulterioara, ca expresie a punerii in
joc a contrariului, intervine necesitatea opusa, aceea de a relationa cu propria lume interioara, obiectiva,
cu fortele si sensurile arhetipale ale inconstientului matriceal (Minulescu 2001).
Persona, ca a doua structura relationala, reprezinta acea interfata incontienta sau semiconstienta, un
sistem complex de interrelatii constituit intre constiinta individuala si societate cu dublul rol de a realiza
o impresie definita asupra altora si de a se adapta (Minulescu 2001).

Persona este aparena omului n lume, este rolul pe care fiecare om i-l asum i prin care
interacioneaz cu ceilali. Persona include rolurile sociale, tipurile de haine purtate i stilul individual de
exprimare. Jung numea Persona arhetipul conformitii.

Fiecare cultura construieste un sistem de valori si roluri recunoscute in planul societatii respective.
In general, roluri sociale, precum cel de tata, mama, sot, sotie, copil, profesor, preot, etc contin moduri
de comportament expectate si acceptabile in plan social. Comportamentul inseamna atitudini, conduite,
expresivitate verbala si nonverbala, imbracaminte. Eul in formare se izbeste de aceste comportamente
desfasurate prin relatiile cu ceilalti si prin amendarile celor din jur fata de propriile conduite. Alege diferite
roluri integrandu-le mai mult sau mai putin in identitatea acceptata. In masura in care acestea i se
potrivesc, deci reflecta abilitatile si calitatile Eului, ele vor facilita intr-adevar o relatie sociala normala
(Minulescu 2001). Astfel, Persona, n polul su pozitiv, servete la protecia Egoului i s psihicului de forele
sociale i, de asemenea, este un important instrument de comunicare.

Persona are ca prim sens tocmai capacitatea de a diferentia intre rolurile sociale si adecvarea eului
la acestea pentru a intermedia o comunicare sociala in care cei doi poli, eul si celalalt, sunt recunoscuti si
traiti ca diferiti. Exista insa situatii de proasta functionare a personei datorate fie unei excesive dezvoltari
a acesteia, fie unei dezvoltari inadecvate, insuficiente, fie datorita identificarii cu persona pana la a pune
semnul egalitatii intre imaginea de sine si rolul social principal al individului (Minulescu 2001). Astfel, n
polul su negativ, Persona poate determina individul s triasc la nivel de faad i de roluri sociale
superficiale.

Simbolurile utilizate pentru Persona includ obiectele de accesoriu, simboluri ale rolului ocupaional,
simboluri de statut.

Umbra. In procesul de diferentiere si constituire a eului se formeaza si alter-egoul, ca parti rejectate ale
identitatii personale. Acest complex inconstient este numit Umbra si continua sa poarte un sens al
identitatii personale, partea neacceptata si inacceptabila a acesteia, de obicei asociindu-se cu un
sentiment de vinovatie (Minulescu 2001).

Umbra este o form arhetipal care servete ca focus pentru materialul care a fost reprimat din contiin;
include toate tendinele, dorinele, amintirile i experienele respinse de individ ca fiind incompatibile cu
persona i contrare standardelor i idealurilor sociale. Umbra este un fel de sine negativ. Cu ct este
mai puternic Persona i individul se identific cu ea, cu att el i neag alet pri ale personalitii sale.
Multe dintre aspectele umbrei disociate in copilarie sunt necesare pentru functionarea sanatoasa a
adultului. Astfel, de exemplu, agresivitatea si impulsurile sexuale sunt cel mai adesea disociate si raman
astfel la un stadiu primitiv de expresie, fara sa aiba sansa de a fi dezvoltate si diferentiate prin
constientizare. In umbra pot fi blocate si alte aspecte reprimate educational, de exemplu, chiar expresia
directa a inteligentei spontane a copilului, devalorizarea atributelor fizice, etc., dinamica care se insoteste
de regula de sentimente de inadecvare, inferioritate (Minulescu 2001).

n vise Umbra poate aprea sub forma unui animal ntunecat, primitiv, ostil.

Cu ct coninuturile umbrei sunt mai contiente, cu att mai puin domin personalitatea individului.
Umbra este o parte integrant a naturii umane i nu poate fi pur i simpul eliminat. Fiecare poriune
reprimat a Umbrei reprezint o parte a personalitii; n msura n care aceste coninuturi rmn
incontiente, omul se limiteaz pe sine nsui. Umbra nu este doar fora negativ a psihicului; este
depozitarul energiei sexuale, a spontaneitii i vitalitii, precum i sursa major a energiilor creative.

Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului, se constituie, pe directionarea oferita de
arhetipul contrasexual, complexele anima, repreyentand feminitatea interioara si interiorizata la barbat,
si animus, respectiv complementaritatea masculinitatii la femeie (Minulescu 2001). Aceast structur
psihic de baz canalizeaz toate coninuturile psihologice care nu se potrivesc imaginii de sine contiente
masculine, respectiv feminine.

Formarea complexului contrasexual anima este prilejuita de existenta in psihicul colectiv al imaginii
colective a femeii, imagine mostenita care exista in inconstientul barbatului, cu ajutorul careia intelege
natura feminina (Jung). De-a lungul dezvoltarii, prin reprimarea unor calitati, trasaturi feminine sau
inclinatii naturale, care sunt definite cultural ca inacceptabile pentru identitatea sexuala a eului si acre
astfel sunt excluse si din umbra, aceste continuturi tind sa se grupeze in jurul imaginii feminine arhetipale.
La aceste fatete mai contribuie experientle prilejuite de contactele reale pe care barbatul le-a trait cu
feminitatea in toate ipostazele ei, in timpul vietii sale. Dintre aceste din urma, desigur, semnificativa este
relatia subiectiva cu propria mama. Aceleasi aspecte sunt valabile si in ceea ce priveste originea si sursele
complexului animus la femeie (Minulescu 2001).

Complexul contrasexual este destul de dificil de adus in constiinta in primul rand pentru ca este practic
imposibil sa faci pe un barbat caruia ii este frica de propria feminitate sa inteleaga ce inseamna anima
(Jung). Modul obisnuit prin care anima sau animus sunt experimentate, traite este prin proiectarea
acestora pe o persoana de sex opus. Proiectarea poarta si o calitate fascinatorie fata de persoana purtator
a proiectiei. Aceasta numinozitate este prilejuita de faptul ca arhetipul contrasexual este si cel care este
cel mai apropiat de centralitatea sinelui si, de fapt, ascunde puternicul arhetip al batranului intelept.
Constelearea imaginii anima sau animus aduce dupa sine aceasta puternica calitate supra-individuala,
deschide relationarea cu sinele (Minulescu 2001).
Sinele este arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului. Sinele reprezinta
psihismul ca totalitate functionala unitara. Sinele ca arhetip central al ordinii. Sinele ca baza arhetipala
pentru eul individual. Perceperea sinelui la nivelul eului ia forma simbolica si numinoasa a unor valori de
nivel superior precum creatorul, soarele ca centru al sistemului solar, regele ca centru al lumii, etc,
regasibile in toate miturile si legendele lumii. In situatiile cand eul este instabil, iar lipsa de forta si coerenta
ameninta sa destabilizeze sistemul ca atare, apar frecvent la nivelul individului reprezentari simbolice de
tipul mandalei (Minulescu 2001). Dup Jung, contientul i incontientul nu sunt neaprat n opoziie
unul cu cellalt, ci sunt complementare pentru a forma o totalitate, care este Sinele (1928, apud. Frager
i Fadiman 1984). Dezvoltarea Sinelui nu nseamn dizolvarea Egoului. Egoul rmne centrul contiinei
dar devine legat de Sine ca rezultat al procesului ndelungat de nelegere i acceptare a proceselor
incontiente.

3. Complexele sunt grupari de imagini care sunt in interrelatie si care se formeaza in jurul unui miez de
inteles comun in esenta sa arhetipal. Ele au un ton afectiv comun. Din momentul primelor trairi psihice
individuale, virtualitatile arhetipale se umplu cu experienta concreta, conform cu specificul temei
respective. Complexele constituie substanta bazala a inconstientului personal. Complexul poate fi definit
ca sistem relativ inchis, o totalitate, care consta dintr-o multitudine de aspecte psihice/trairi, unite printr-
un ton emotional puternic, identic pentru toate aceste componente (Minulescu 2001).

Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si relatiile si emotiile legate de aceste relatii, repcum
si modelel de comportament stereotipe traite in copilarie si mai tarziu in viata. Inteles in perspectiva
formarii sale pe baza tendintelor arhetipale, de exemplu, pe baza tendintei arhetipale de a avea o mama,
trairile personale ocazionate de relatia propri-zisa cu mama sau substitutul matern, se vor grupa de la
inceput in jurul acestui miez de sens comun, constituind in timp complexul matern, care exista in fiecare
dintre noi. Astfel se constituie in psihicul inconstient imagoul parental care este doar partial o replica a
relatiilor cu parintele respectiv (influente parentale), pentru ca, in cea mai mare masura e compus din
reactiile specifice ale copilului. Prin mecanismele proiectiei persoana se va confrunta cu acestea in
emergente cvasi-cotidiene (Minulescu 2001).

Din punct de vedere psihologic, complexul apare partial ca un continut autonom al psihicului care nu a
fost pe deplin integrat. O serie de complexe, cum ar fi umbra, persona sau anima/animus s-au constituit
si ca urmare a mecanismelor de refulare sau reprimare (Minulescu 2001).

4. In acest sens, putem spune ca incontientul personal apatine individului fiind format si din impulsuri si
dorinte infantile refulate, perceptii subliminale, o multitudine de trairi uitate. Aceste fatete ale
complexelor care in general nu se gasesc sub controlul vointei eului, in momentul in care controlul
exercitat de eu slabeste, se pot manifesta in simbolistica viselor, sau in asociatiile intamplatoare, sau pot
fi activate de o stare de soc, iar uneori revin din proprie initiativa in campul constiintei (Minulescu 2001).

In masura in care complexele sunt incontiente, sau chiar daca sunt partial constientizate, ele se pot
comporta relativ autonom, respectiv independent de dorintele, controlul sau vointa eului. Ideile si
afectele provocate de complexul respectiv intra si ies din campul constiintei incontrolabile, se impun
acesteia, apar in comportamentul persoanei fara ca aceasta sa le poata stapani, sunt acompaniate de
puternice trairi afective (Minulescu 2001).

Insa inconstientul nu este o reflectare reactiva la manifestarile constiintei. Inconstientul este o activitate
independenta, productiva, este o lume care se auto-contine, isi are propria realitate, despre care putem
spune ca ne afecteaza pe noi la fel cum noi o afectam pe ea...daca obiectele materiale sunt elementele
constituite ale acestei lumi (exterioare n.n.), factorii psihici constuie obiectele acestei alte lumi. (Jung).

DINAMICA PSIHIC

1. Autoreglarea psihicului

Jung concepe psihismul ca pe un sistem unitar cu autoreglare. In cadrul acestui model intervin in principal
3 legi ale dinamicii, cu sorgintea in termodinamica clasica.

Complexul sistem psihic structurat pe mai multe nivele si constituidu-se pe matricea unor tendinte
functionale este intr-o continua miscare, o continua dinamica si transformare la nivelul energiei psihice,
energie denumita de Jung cu termenul general de libido. Pentru psihologia analitica, libidoul este analog
energiei fizice si functioneaza in ecuatia generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre
perechea de contrarii este mai mare, cu atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta
nici un libidou. Contrariile complementare se regasesc la diferite nivele de analiza ale sistemului incepand
cu componentele sale esentiale, constiinta si inconstientul (sau introversia si extraversia) (Minulescu
2001).

Libidoul are o dubla miscare, spre inainte, sau progresiva, si inapoi, de retragere sau regresiva, ca
expresie a dublei necesitati care guverneaza functionarea normala a psihicului, legatura cu lumea
exterioara si legatura cu lumea interioara, transformarea adaptativa in corelatie cu ambele realitati. Legea
generala care coreleaza cele doua opuse este enantiodromia, transformarea necesara in contrariu. In
acest sens, regresia este un mecanism normal in masura in care libidoul functioneaza fara blocaje, in
sensul intoarcerii temporare si necesare la o stare de visare dupa o activitate mentala intensa si
directionata (Minulescu 2001).
Intoarcerea se poate manifesta si in sensul unei temporare reveniri la un stadiu anterior de dezvoltare,
ca o compensare pentru un efort de transformare adaptativa crescut. Regresia este astfe inteleasa ca un
stadiu de restaurare. Regresia poate avea un sens patologic in cazul in care, eul, insuficient consolidat,
lipsit de coerenta sau sarac si deosebit de inchistat intr-o atitudine rigida, functioneaza puternic represiv,
prilejuid astfel disocieri si/sau multiple identificari inconstiente cu fatete ale unor complexe. Inflatia apare
atunci cand eul se identifica cu un arhetip (Minulescu 2001).

2. Procesul de individuare

Dup Jung fiecare om posed o tendin ctre individuare sau auto-dezvoltare. Individuarea nseamn
a deveni o fiin omogen, singular...nseamn a deveni ceea ce eti. De aceea putem traduce
individuarea ca procesul devenirii sinelui sau realizarea de sine (Jung apud. Frager i Fadiman 1984).

Individuarea este procesul de a dezvolta ntregul i astfel micarea ctre o libertate mai mare. Acest lucru
nseamn dezvoltarea unei relaii dinamice ntre Ego i Sine, integrarea prilor variate ale psihicului:
Egoul, Persona, umbra, Anima, Animus i alte arhetipuri incontiente. Din punctul de vedere al Egoului,
creterea i dezvoltarea constau din integrarea coninuturilor noi la nivelul contiinei; aadar creterea
nseamn expansiunea contiinei. Procesul de individuare este dezvoltarea Sinelui, iar din punctul de
vedere al Sinelui, scopul este unificarea contientului cu incontientul. Individuarea nseamn mplinirea
mai bun i mai complet a calitilor colective ale fiinei umane (Jung, 1928 apud. Frager i Fadiman
1984).

Frager i Fadiman (1984) sintetizeaz principalele etape ale procesului de individuare:

a. Descoperirea Personei. Dei Persona are importante funcii protective, ea este i o masc care ascunde
Sinele i incontientul. n mod fundamental Persona nu este nimic real; este un compromis ntre individ
i societate despre cum trebuie s fie omul. (Jung, 1928).

b. Confruntarea Umbrei. Omul devine liber de influena Umbrei n msura n care accept realitatea
acestei pri ntunecate i realizeaz simultan c este mai mult dect Umbra sa.

c. Confruntarea Animei/Animusului. Individul devine contient c figurile Animei /Animusului dispun de o


autonomie considerabil i pot influena sau domina pe cei care le ignor sau le accept imaginile i
proieciile ca fiind producii personale.

d. Dezvoltarea Sinelui. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea Sinelui. Sinele va nlocui
Egoul ca centru al psihicului. Contiena Sinelui aduce unitate psihicului i ajut la integrarea materialului
contient i a celui incontient. Egoul va rmne centrul contiinei dar nu mai este nucleul ntregii
personaliti.
Procesul de individuare poate fi reprezentat ca o spiral n care omul se confrunt cu aceleai aspecte,
dar de fiecare dat ntr-o form mai rafinat.
Metodele lui Carl Gustav Jung

Interpretarea viselor la Jung

Jung a fost un elev eminent al lui Freud i, pentru o vreme, lupttor neobosit pentru "cauza"
freudian. El a fost influenat de poziia lui Freud fa de problema spinoas a interpretrii
viselor. Ulterior, Jung i dezvolt propria teorie care include cteva elemente noi: planul
subiectului, aspectul prospectiv, compensaia oniric, metoda amplificrii.

Se tie ca Freud interpreteaz visele pe panul obiectului, adic n relaia dintre subiectul care
viseaz i persoanele sau situaiile din anturajul su. La Jung se introduce planul subiectului. Ce
nseamn planul subiectului? Faptul c visul aduce la suprafa, ntr-o manier simbolic,
expresii ale vieii psihice a individului, ale transformrilor sale interioare. Visul devine astfel un
indicator al acestor transformri care indic uneori derularea procesului de individuaie.

Astfel, dac ntr-un vis X o viseaz pe mama sa, mama nu este neaprat o aluzie la mama real,
ci la anima vistorului, adic la sfera sa afectiv, care este feminin. Dar mama poate fi o aluzie
i la ceea ce este fundamental biologic n natura uman sau la suma ideilor i conceptelor
familiare individului, care reprezint cultura sa motenit, la patria-mum, n sens cultural.

Visul este, la Freud, retrospectiv, adic se refer de obicei la evenimente trecute, situate n
copilria individului (traume psihice, fixaii de natur sexual). La Jung, visul este prospectiv ,
adic reprezint un soi de hart interioar a evoluiei ulterioare a vistorului. Vorbind despre
complexele infantile, Jung afirm, n spiritul orientrii sale, c importante nu snt complexele ca
atare, ci ceea ce face incontientul cu ele. Astfel, aceste complexe devin ele nsele materie
prim pentru vise, limbajul n care visul (incontientul) se exprim.

Conceptul de compensaie , la Jung, include o alt idee for: visul este o tentativ de
echilibrare a unei tendine psihice hipertrofiate. Analiza visului trebuie s aib, deci, ca
finalitate, dezvluirea naturii compensaiei. ntr-o anumit situaie clinic, Jung trebuie astfel
s-i explice pacientei, n urma analizei unui vis, c trebuie s renune la atitudinea ei prea
raionalist (determinat de o inflaie de animus). Visul devine astfel un mesaj al incontientului
care atenioneaz asupra unor carene dezastruoase n orientarea existenial a individului (sau
societii).
n fine, Jung adaug la metoda asociaiilor libere, dezvoltat de Freud, metoda amplificrii. El
susine c exist elemente ale visului la care vistorul nu poate aduce asociaii personale.
Acestea snt simbolurile n acest caz, analistul trebuie s intervin cu erudiia sa i s
completeze lacunele vistorului. Materialul asociativ provine din diverse direcii culturale:
mitologie, religie, alchimie, folclor etc.

Este de remarcat c aceste completri eseniale la teoria interpretrii viselor nu trebuie


preluate cu uurin. Jung afirm n repetate rnduri c visele trebuie interpretate iniial n
manier freudian. Numai n anumite cazuri, excepionale, se impune aplicarea metodei sale.

Analiza simbolurilor onirice

Analiza simbolurilor este o component de baz a metodei analitice a lui Jung. El i-a dedicat o
mulime de lucrri din care semnalm Psihologie i alchimie.

Noiunea de arhetip la Jung

n Dialectica eului i incontientului Jung descrie procesul de confruntare a eului cu


incontientul sau mai precis cu coninuturile incontientului, cu imaginile arhetipale. Dintre
acestea el citeaz cteva, universale: Umbra, Anima/Animus, Btrnul nelept i Personalitatea
Mana.

Dar ce este arhetipul? Un dat ereditar care modeleaz i transform contiina individului. Un
dat care se definete mai degrab printr-o tendin dect prin coninuturi specifice, imagini etc.
motenite. O matrice care determin existena uman att n planul ideilor ct i n cel al
moralei, eticii, al conduitei n general. Jung vorbete despre arhetipuri (iniial numite "imagini
primordiale") ca despre trsturile comportamentale nnscute (patterns of behaviour) ale
biologilor. Deci, tendine nnscute care modeleaz conduita uman.

"Noiunea de arhetip - scrie Jung - deriv din observaia repetat adeseori c miturile i
povetile literaturii universale conin teme bine definite care reapar pretutindeni i
ntotdeauna. ntlnim aceleai teme n fanteziile, visele, ideile delirante i iluziile indivizilor care
triesc n zilele noastre." Aceste imagini tematice snt reprezentri ale arhetipurilor, au la baz
un arhetip. Ele ne impresioneaz, ne influeneaz i ne fascineaz.
Arhetipurile nu au un coninut determinat "dect din momentul n care devin contiente, adic
alimentate cu materialul experienei contiente... Arhetipul este vid, el este un element pur
formal, nimic altceva dect o posibilitate de preformare, tendin de reprezentare dat a priori".

Arhetipurile corespund instinctelor care, i ele, nu pot fi recunoscute ca atare dect din
momentul n care se manifest n intenie sau act.

n fine, arhetipul este psihoid (parial psihic) dar poate cpta i aspecte materiale acionnd
deopotriv pe plan psihic i material.

Tipuri de personalitate Carl Jung

Teoriile psihologului si medicului elvetian Carl Gustav Jung stau la baza majoritatii sistemelor de
personalitate de mare prestigiu de astazi. Desi Jung este cel mai mare teoretician din toate
timpurile care si-a concentrat atentia asupra vietii si modului in care oamenii relationeaza cu
aceasta, aici vom face referire doar la teoriile sale privind intelegerea personalitatii.

Jung a abordat tipurile psihologice din perspectiva psihanalizei; acesta era un colaborator
principal al lui Sigmund Freud, un alt ganditor prolific in domeniul psihanalizei, psihologiei si
comportamentului uman. Oameni de stiinta pasionati, Jung si Freud erau preocupati de
descoperirea, dezvoltarea si cunoasterea profunda a mintii umane si a modului in care aceasta
functioneaza.

Dovada a durabilitatii valorii si importantei teoriilor lui Jung sunt faptul ca structura tipurilor
psihologice continua sa fie o baza a celor mai importante sisteme si instrumente psihometrice
utilizate astazi, inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

Tipuri de atitudini generale: introvertit si extravertit

Jung a impartit energia psihica in doua `tipuri de atitudini generale` de baza: introvertit si
extravertit. Aceste tipuri sunt imbinate cu celelalte, explicate mai tarziu, pentru a crea tipurile
de personalitate Jung. In plus, `tipuri de atitudini generale` introvertit si extravertit ale lui Jung
apar ca doua caracteristici total opuse in cadrul mai multor sisteme de personalitate moderne,
inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

extravertit introvertit

energia psihica este directionata extern, spre


energia psihica este directionata intern
lumea din afara persoanei

obiectiv - spre exterior subiectiv - spre interior

"... pastreaza o relatie pozitiva cu obiectul. Isi


afirma importanta atat de pregnant, incat ".... atitudinea fata de obiect este de
atitudinea sa subiectiva este orientata si abstractie.. se confrunta permanent cu dilema
relationata in mod continuu fata de obiect...." distantarii libidoului fata de obiect...." (Jung)
(Jung)

"o atitudine extravertita este motivata din "un introvertit este motivat din interior si
exterior si este directionata de factori obiectivi directionat de chestiuni subiective, interne"
si externi, precum si de relatii" (Hyde) (Hyde)

"comportamentul este directionat spre "comportamentul este directionat spre


exterior, pentru a influenta factorii si interior, pentru intelegerea si administrarea
evenimentele din afara" (Benziger) sinelui si a experientelor" (Benziger)

Cele `patru tipuri functionale`

Pe langa cele doua atitudini - introvertit si extravertit, Jung a mai dezvoltat si un cadru de `patru
tipuri functionale` ale psihicului. Acestea sunt:
- reflexiv si
- afectiv,
acestea ajutandu-ne sa decidem si judeca (au fost numite functii `rationale`), precum si
- senzorial si
- intuitv,
despre care Jung a spus ca sunt necesare pentru a percepe si judeca (a aduna informatia si a
decide), in scopul de a supravietui si a avea un comportament normal. Potrivit psihologului
elvetian, fiecare dintre noi prefera una din doua modalitati prezente in fiecare pereche.

analitic,
obiectiv,
ceea ce semnificatia
Reflexiv principii,
este ceva si intelegere
standarde, ambele se opun functiilor

criterii de judecata si rationament - oamenii


prefera in mod constient una sau
subiectiv, cealalta - Jung a numit aceste
personal, functii `rationale`
daca este greutate si
Afectiv apreciaza
bun sau nu valoare
intimitatea,
uman

realistic,
perceptie rational,
Senzorial ceva exista
senzoriala practic,
ambele se opun functiilor de perceptie -
sensibil
oamenii prefera in mod constient una
sau cealalta - Jung a numit aceste
de unde intuitii, viitor,
functii `irationale`
vine si unde posibilitati si speculativ,
Intuitiv
se atmosfera fantezie,
indreapta imaginativ

Functia `Reflexiv` este un proces `rational` de intelegere a judecativ


realitatii, implicatiilor, cauzelor si efectelor, intr-un mod logic si
Reflexiv analitic. Este sistematic, evalueaza adevarul si este atat de (functiile
obiectiv, incat evaluarea este bazata pe inteligenta si intelegerea `rationale` ale
personala. `Reflexiv` este opusul lui `Afectiv. lui Jung)
Functia `Afectiv` emite judecati pe baze subiective si personale.
Este un proces `rational` de formare a opiniei subiective
Afectiv personale in legatura cu un lucru: daca este bun sau rau,
acceptabil sau inacceptabil, etc. Implica sentimentalism si
umanitate. `Afectiv` este opusul lui `Reflexiv`.

Functia `Senzorial` transforma semnalele simturilor in date


efective. Nu exista o judecata despre caracterul bun sau rau,
Senzorial implicatii, cauze, directiuni, context, posibilitati, teme sau
concepte relationate. Senzorialul vede ceea ce este, asa cum este. perceptiv

`Senzorial` este opusul lui `Intuitiv`.


(functiile
Functia `Intuitiv` transforma lucrurile, datele efective si detaliile `irationale` ale
in imagini conceptuale mai largi, posibilitati, oportunitati, lui Jungs)
Intuitiv misticism si idei noi. Intuitia ignora in mare parte faptele si
detaliile esentiale, logica si adevarul. `Intuitiv` este opusul lui
`Senzorial`.

Cele opt tipuri psihologice ale lui Jung

Informatia prezentata pana acum duce la cele opt Tipuri Psihologice majore ale lui Jung,
construite adaugand cate unul din cele patru tipuri functionale la un tip de atitudine generala
introvertita sau extravertita. Astfel sunt realizate cele opt tipuri psihologice principale. Acestea
nu includ functiile auxiliare si prin urmare nu reprezinta tipuri de personalitate complete.

denumirea tipului caracteristicile tipului

Reflexiv Extravertit analitic, strategic, planifica, implementeaza, ii organizeaza pe ceilalti

Reflexiv Introvertit contemplativ, descopera, teoretic, urmareste autocunoasterea

Afectiv Extravertit sociabil, sentimental, urmareste succesul personal si social


Afectiv Introvertit inaccesibil, enigmatic, autonom, urmareste intensitatea interioara

Senzorial Extravertit practic, participativ, cauta placerea, inflexibil

Senzorial Introvertit intens, obsesiv, detasat, cunoscator, expert

Intuitiv Extravertit aventuros, inovativ, cauta noutatea, propune schimbarea

Intuitiv Introvertit idealist, vizionar, esoteric, mistic, rezervat

Cele 16 tipuri de personalitate ale lui Jung

Aceste tipuri reies din teoria lui Carl Gustav Jung, desi psihologul elvetia nu le-a evidentiat in
mod special. Acestea ne ajuta sa avem o privire de ansamblu completa asupra teoriei lui Jung si
sunt legate in mod direct de interpretarea Myers Briggs si echivalentele aferente acestor tipuri
(pentru echivalentele respective Myers Briggs a utilizat doua dimensiuni aditionale: Judecativ -
Perceptiv, pentru a determina dominanta intre cele doua tipuri funtionale preferate, dupa
atitudinile introvertit sau extravertit).

1. Extravertit Reflexiv Senzorial - ET(S)

2. Extravertit Reflexiv Intuitiv - ET(N)

3. Extravertit Afectiv Senzorial - EF(S)

4. Extravertit Afectiv Intuitiv - EF(N)

5. Extravertit Senzorial Reflexiv - ES(T)

6. Extravertit Senzorial Afectiv - ES(F)

7. Extravertit Intuitiv Reflexiv - EN(T)

8. Extravertit Intuitiv Afectiv - EN(F)

9. Introvertit Reflexiv Senzorial - IT(S)

10. Introvertit Reflexiv Intuitiv - IT(N)

11. Introvertit Afectiv Senzorial - IF(S)


12. Introvertit Afectiv Intuitiv - IF(N)

13. Introvertit Senzorial Reflexiv - IS(T)

14. Introvertit Senzorial Afectiv IS(F)

15. Introvertit Intuitiv Reflexiv - IN(T)

16. Introvertit Intuitiv Afectiv - IN(F)

Desi teoriile lui Jung sunt utilizate pe scara larga in testele psihometrice si de personalitate,
acestea au fost initial destinate cercetarilor clinice pentru intelegerea si tratarea afectiunilor
mintale, precum si imbunatatirea calitatii existentei umane. Prin urmare Jung a pus un accent
mai profund pe subconstient decat se obisnuieste in psihometria moderna si teoriile comerciale
ale personalitatii.
:

,
. ,
, : .
.

. ,
, .
, !

20 .
,
.
:
1. ?
) ;
) .

2. ?
) ;
) .

3. ?
) ;
) .

4. , :
) ;
) .

5. ?
) , ;
) , .

6. ?
) ;
) .

7. ?
) ;
) .

8. !
) ;
) .

9. ?
) ;
) .

10. ?
) ;
) .

11. , :
) ;
) .

12. ?
) ;
) .

13. - ?
) ;
) .

14. ?
) ;
) .

15. ?
) ;
) .

16. ?
) ;
) .

17. , ?
) ;
) .

18.
) ;
) .

19. ?
) ;
) .

20. :
) ;
) .

:
: 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11,
12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20.
5.


0 - 35 : , ,
, , ,
, , ;
, .
, , ,
.
36 - 65 : ,
.
66 - 100 : , ,
, , ,
, , ;
, ; , .
, ( ), ,
, .
Caz clinic cu plan PII psihodiagnostic
O femeie de 25 ani, nate un copil sntos prin cezarian. Ea remarc c pe parcursul urmtoarei
sptmni c a devenit mai iritat i c nu doarme foarte bine. Ea se ngrijoreaz c copilul ei ar
putea muri i fantasmeaz c dac copilul ar muri i ea i-ar curma viaa. Ea declar c nu a dormit
i c a pierdut 4,5 kg pe parcursul sptmnii. Pe parcursul urmtoarei sptmni, ea ncepe s
investigheze cum ar putea comite suicid i cheam un prieten s vad dac acesta ar ddci
copilul n aa fel ca n cazul n care o face, femeia s nu lase copilul singur. Care din urmtoarele
este diagnoza cea mai probabil?

Aceasta femeie de 25 de ani sufera de depresie postpartum


Tratament pentru depresia postpartum

Tratamentul prompt este important att pentru mam, ct i pentru copil. Cu ct tratamentul
este nceput mai devreme, cu att recuperarea este mai rapid, scznd ansele de repetare a
depresiei i dezvoltarea copilului este mai puin afectat de boala mamei. Medicaia
antidepresiv i terapia cognitiv comportamental s-au dovedit la fel de eficiente pentru
multe femei.

Consilierea i terapia suportiv sunt considerate tratament de prim linie pentru depresia
postpartum de mic i moderat intensitate. Anumite studii arat c simptomele depresiei
postpartum se mbuntaesc dup prima edin, i prezint ameliorare semnificativ dup
primele 6 edine.

Un consilier pe probleme cognitivo-comportamentale poate sftui pacienta pentru inerea sub


control a simptomelor de anxietate, prin tehnici de relaxare sau exerciii de respiraie profund.
Femeile cu depresie puin intens beneficiaz mai mult de pe urma consilierii dect cele cu
depresie moderat sau sever, la care este obligatorie combinarea tratamentului antidepresiv.

Alptarea la sn ofer multe beneficii emoionale i fizice, att pentru mam, ct i pentru
copil. Pentru acest motiv, s-au identificat antidepresivele sigure n timpul alptrii. Astfel, nu
este necesar ntreruperea alptrii n timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia
postpartum.

Indiferent dac femeia alpteaz sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un inhibitor
selectiv al recaptrii serotoninei; aceast clas de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficient
la femei, i cu efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite i
ele n timpul alptrii, cu risc minim, dar tind s aib mai multe efecte secundare. Deoarece
dup natere femeia pare s aib o sensibilitate crescut la efectele secundare ale
medicamentelor, tratamentul va fi iniiat cu o doz redus.
Inhibitorii selectivi ai recaptrii serotoninei constituie aadar medicaia de prim alegere pentru
tratamentul depresiei postpartum.

De obicei, este necesar o perioad de timp ntre 4 i 8 sptmni pentru a se remite


simptomatologia depresiv, dei unele femei se simt mai bine ntr-un interval mai scurt de la
iniierea tratamentului.
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puin 6 luni, mai nti pentru tratarea
depresiei postpartum, i apoi pentru prevenirea recderilor. Pentru aceasta se poate
recomanada continuarea tratamentului pn la un an nainte de ntreruperea gradat a
acestuia. Experii recomand tratament antidepresiv pe termen lung la femeile care au avut 3
sau mai multe episoade depresive n trecut.

Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost puin studiat. Unele femei care
luau estrogeni au prezentat mbuntiri ale strii de sntate, totui o parte dintre ele luau n
acelai timp i un antidepresiv, astfel c este greu de tiut dac efectul se datora exclusiv
estrogenilor. Terapia cu estrogeni este puin probabil s devin totui un tratament comun
pentru depresia postpartum, deoarece crete riscul de tromboz venoas profund i de cancer
al endometrului. Adugarea concomitent de progesteron reduce riscul de cancer endometrial
al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanator pentru depresia postpartum, dac este
administrat dup natere.

Terapia prin lumin este o terapie alternativ care folosete expunerea la lumina strlucitoare
(nu tot spectrul luminii, care include i razele ultraviolete). n mod obinuit o persoan care
urmeaz terapie prin lumin va trebui s stea n faa unei lmpi fluorescente cu intensitate
mare (ntre 2500 i 10000 luci), crescnd gradat intervalul de expunere pn la 1-2 ore, n
fiecare diminea. Dei terapia prin lumin pentru depresia postpartum nu a fost nc suficient
studiat, aceasta s-a dovedit benefic pentru femeile nsrcinate i pentru depresia din timpul
iernii (tulburare afectiv sezonier), fr efecte secundare severe.

O alt ipotez etiologic a DPP const n depleia de acizi grai Omega 3 de la nivelul cerebral al
mamei n timpul ultimelor trei luni de sarcin, culminnd cu momentul naterii. Suplimentarea
dietei cu acizi grai omega 3 a avut rezultate favorabile n evoluia strii afective a proaspetelor
mmici.