ALUMINIUL SI ALIAJELE

SALE

Student: Marin Bogdan

Master I.M.P.S.C Anul I
Indrumator: Prof.Dr.Ing. Ionelia VOICULESCU
 Cuprins

1.Clasificarea aliajelor de aluminiu.

2.Producatori si obtinerea aluminiului
3.Proprietatile aluminiului
4.Sudabilitatea aluminiului si problemele intampinate
5.Procedee de sudare
6.Aliaje ale aluminiului
 1.Clasificarea aliajelor de aluminiu

Aluminiul este un metal bine cunoscut, cu un domeniu de aplicabilitate extins, de la ustensile pentru uz
casnic pana la vase sub presiune, nave maritime avioane sau automobile. Identificarea aluminiului
apartine fizicianului danez H.Cr. Oersted care, in 1825, a reusit sa il separe din minereu si sa obtina o mica
cantitate din acest metal. In anul 1827 chimistul german Whler reusea s obtina primele 30 g de aluminiu
sub form de granule. Producerea aluminiului reprezenta, la acea vreme, o problema energetica foarte
dificil de rezolvat, noul metal fiind obtinut la un pret extrem de ridicat, chiar peste cel al aurului. De aceea
aluminiul a fost, la inceput, apanajul personalitatilor. Primul procedeu de obtinere la scar industrial a
aluminiului a fost descoperit de cercetatorul chimist francez Andr Saint Claire Deville. Incepand cu 1886,
anul in care, in mod independent, Paul Toissant Heroult a inventat procesul electrolitic pentru obtinerea
aluminiului in Franta, iar Charles Hall in S.U.A., a reusit reducerea electrolitica a aluminei dizolvata in criolit
topit, productia mondiala a inceput sa creasca progresiv. In prezent, aluminiul se situeaza pe primul loc in
productia de metale neferoase, reprezentand peste 40 % din productia mondiala totala. Aluminiul este unul
dintre cele mai raspandite elemente din natura (7,5 % din litosfera, situandu-se pe locul al 3-lea dupa
oxigen si siliciu), riscul epuizarii sale fiind foarte mic. In scoarta terestra, aluminiul are urmatoarea raspandire:
in litosfera: 7,45 %;
in roci vulcanice: 8,13 %;
in meteoriti: 1,38 %;
in hidrosfera: 1x10-5 %.
Exista o mare diversitate a aliajelor de aluminiu, in functie de grupele principale de aliere si de
modul de consolidare (prin deformare plastica sau prin tratamente termice). Principalele grupe de aliaje ale
aluminiului, in functie de clasele de aliere sunt: aluminiu nealiat; aluminiu - cupru; aluminiu - mangan;
aluminiu - siliciu; aluminiu - magneziu; aluminiu - siliciu - magneziu; aluminiu - zinc; aluminiu litiu; alte
tipuri de aliaje de aluminiu. In Europa, clasificarea aliajelor de aluminiu se face in mod frecvent dupa normele
Asociatiei Internationale a Aluminiului (AA), care a creat un sistem de clasificare alcatuit din opt grupe diferite,
in functie de principalele elemente de aliere (tabelul 1).

Tabelul 1. Clasificarea aliajelor de aluminiuconformAA.

Terminologia Terminologia I.S.O. Tipul de aliaj, elemente de Limita de curgere
A.A aliere Rp0,2, MPa
(aproximativa)
Necalit Supercalit
1XXX Al XX.X Nealiat < -
2XXX AlCu XX Cu <
40140 250 - 600
3XXX AlMn XX Mn < -
4XXX AlSi XX Si 7060- 180 -
5XXX AlMg XX Mg 35 - 125 -
6XXX AlMgSi XX Si si Mg < 110 150 - 400
7XXX AlZn XX ZN < 140 220 - 800
8XXX AlSn XX alte elemente (Fe, Ni) - -

Exista si standarde europene pentru caracterizarea materialului de baza din aluminiu (EN), care
se refera la: EN 515 - conditii de livrare; EN 23 134/1-4 - terminologie; EN 485/1-4 - pregatire probe
pentru determinarea caracteristicilor mecanice si valori ale acestor caracteristici pentru diferite conditii de
livrare; EN 573/1-4 - compozitii chimice pentru 160 aliaje de aluminiu. Aliajele deformabile pot fi
nedurificabile prin tratament termic sau durificabile prin tratament termic, conform tabelului 2. Din punct
de vedere al capacitatii de durificare prin tratament termic, exista aliaje durificabile (2, 6, 7) si aliaje
nedurificabile (1, 3, 4, 5). In comparatie cu rezistenta mecanica a aluminiului nealiat, unele aliaje pot oferi
valori apropiate de cele ale otelurilor.

Tabelul 2. Clase de aliaje de aluminiu in functie de modul de procesare

Clas Marc
Aliaje a nedurificabile prin tratament aAlMg
Aliaje termic 5
deformab AlMn
ile Aliaje Aliaje de tip duraluminiu Mg
AlCu4Mg
durificab MnAlMn
ile Cu
prin Aliale AlMgSi AlMg1SiC
tratament
termic uCr
AlSi1MgM
nTi
Aliaje de inalta rezistenta AlZn6Mg2,5Cu1,5
Aliaje rezistente la cald AlCu2Mg1,5Ni1,3FeSi
ATCu4Si
Aliaje Al- ATCu10
Cu Mg
Aliaje
pentru ATCu4M
ATSi4Mg
turnator Aliaje ATSi8Cu3Ni
gTi
ATSi10Cu3
ie Al-Si Mg
(Siluminu ATSi12CuM
ri) gNi

Aliaje Al- ATMg3

Mg Si
ATMg9
Si
Aliaje Al- ATZn5
Zn Mg
ATZn10Si7
Fe
Aliaje rezistente la cald ATCu4Ni2
Mg
 2.Productori de aluminiu si obtinerea acestuia
United Company RUSAL este lider mondial in aluminiu industrial, exportnd produse in peste 70 de
tari, sub forma de minereu sau semifabricate (bauxita, alumina, aliaje de aluminiu, table, folii pentru ambalare,
pulberi, etc). Compania deine 12.5% din producia de aluminiu si 16% din producia de alumina, producnd
3.9 mln m.t. de aluminiu si 10.6 mln m.t. de alumina pe an. Compania a fost fondata in 2007, prin fuzionarea:
RUSAL, SUAL si Glencore. UC RUSAL are 100 000 angajai care lucreaz in 17 tari de pe 5 continente.
Alcoa este o companie care produce aluminiu primar sau produse din aluminiu sau alumina.
Este implicata mai ales in produse pentru aerospaiale, auto, ambalare si construcii metalice, dar si in transport
si soluii inginereti. Are 129 000 de angajai in 44 de tari . In 2006 Compania a produs 3.55 mln m.t. de
aluminiu primar. In Rusia, Alcoa are filiala OJSC Samara Metallurgical Plant si OJSC Belaya Kalitva
Metallurgical Industrial Amalgamation.
lcan este o companie Canadiana de producere a pieselor din aluminiu, cu vechime de peste 100 de
ani. In prezent produce bauxita, alumina si aluminiu. Este una dintre cele mai mari companii de ambalaje si
structuri metalice, cu un volum de 3.4 mln m.t. in 2006. Are 68 000 angajai in 61 de tari. In Rusia, Alcan
vinde ambalaje pentru cosmetice si tutun.

Chalco sau Aluminium Corporation of China Limited este cel mai mare productor de aluminiu in
China. Compania a fost fondata in 2001 prin privatizarea industriei de aluminiu. In 2006 Chalco a produs 9.2
mln m.t. de alumina si 1.6 mln. m.t. de aluminiu. Deine 4 fabrici pentru producerea de alumina si aluminiu
pur, 2 pentru piese de aluminiu si un institut de cercetare in China, fra reprezentante in Rusia.

Obtinerea Alumiuniului
Extracia aluminiului se realizeaz n trei etape:
-obinerea din minereu (bauxit) a aluminei Al2O3;
-obinerea aluminiului tehnic brut primar, prin electroliza Al2O3 dizolvate n criolit cu ajutorul curentului
electric;
-rafinarea aluminiului tehnic primar.

Alumina se obine din minereu prin procedee bazice, acide, electrotermice sau combinate, n funcie de
caracterul impuritilor (n special, coninutul de SiO2) i proporia de Al2O3 a minereului.
La baza procesului tehnologic de extragere a aluminei n ara noastr st procedeul Bayer, care se aplic
la combinatele de la Tulcea i Oradea.
Minereul umed amestecat cu var (5 %) i mcinat fin este leiat cu NaOH n autoclave de 20 m3, sub presiune
de abur, rezultnd o soluie de aluminat i reziduu insolubil (nmol de culoare roie).
Soluia se descompune n Al(OH)3; hidroxidul de aluminiu se spal, se filtreaz , se calcineaz la 1200
0
C, obinndu-se Al2O3.

Aluminiul brut se obine prin electroliza Al2O3 dizolvat n electrolit (Na3AlF6), la care se adaug mici
cantiti de AlF3, CaF2, MgF2 i MgCl pentru a mri eficiena electrolizei. La nceput, n criolit se introduc
(79) % Al2O3 i adaosurile semnalate.
Curentul electric depune aluminiu la catod. Electroliza se conduce la 930970 0C i o tensiune U =
45V. Catodul este chiar vatra bii, iar anodul este reprezentat de blocuri masive din carbon recopt aezate la
partea superioar. Consumul de curent electric atinge, n medie, valori cuprinse intre 14.000 si 16.000 kWh/t.
 Aluminiul tehnic primar brut obinut este curat de impuriti prin insuflare de clor la 740 765 0C
timp de 10 15 minute, apoi se toarn n blocuri de (14 2)kg sau (20 2,5) kg, sau sub form de profile,
lingouri, benzi, n funcie de scopul urmrit. Mrcile i compoziiile chimice ale aluminiul tehnic primar obinut
n ara noastr sunt precizate n STAS 7607/1- 90.

Electrozi din grafit (anozi)

(catod)
Electrozi din grafit

Eliminare aluminiu
Cuva din otel

Fig.1. CELULA DE ELECTROLIZA PENTRU EXTRAGEREA ALUMINIULUI

 3.Proprietati ale aluminiului

3.1 Proprietati fizice:

Caracteristici atomice

ncepnd cu temperature de 0 K i pn 0 K la temperature de topire (t = 660 oC) aluminiul pur nu prezint

stri alotropice.
Reeaua sa cristalin este cubic cu fee centrate (c.f.c.), cu parametrul a = 0,404958 nm (puritate 99,999 %),
micorndu- se la un grad mai nalt de purificare i mrindu-se cu ridicarea temperaturii. Cea mai mic distan
interatomic este li = 0,2863 nm. Numrul de coordinaie Nc este 12.
Aluminiul prezint un singur izotop stabil cu greutatea atomic 26,98154 i abunden 100 %. Are patru izotopi
radioactivi cu T1/2 = 2 400 s.
Greutatea sa specific la 20 0C, este = 2,7x103 kg/m3. Aceasta variaz puin cu gradul de puritate, astfel: la
25 oC, = 2,698x103 kg/m3 pentru Al 99,9997 % i = 2,71x103 kg/m3 la Al 99,5 %.

Caracteristici electrice si magnetice

- Aluminiul este un bun conductor de cldur i electricitate. Un conductor din aluminiu cntrete aproape
jumtate din unul realizat din cupru, cu aceeai capacitate de transmitere a curentului electric.
- Rezistivitatea , respectiv conductivitatea , a aluminiului variaz cu gradul de puritate
- Aluminiul de puritate 99,998 % trece n stare de supra-conductibilitate la temperatura critic Tcr= 1163 K

Caracteristici termice si termodinamice

- S-a constatat c temperatura de topire crete odat cu puritatea materialului.
- La topire, volumul aluminiului crete n funcie de puritatea acestuia, de la V = 6,23 % la V = 6,59 %.
- Aluminiul are un coeficient de dilatare liniar relativ ridicat n comparaie cu alte metale. Acest lucru trebuie
avut n vedere mai ales la proiectarea structurilor sudate.

3.2 Proprietati chimice ale aluminiului

- Aluminiul este un metal cu nalt reactivitate chimic.
- La temperatura ambiant, apa distilat, apa de ploaie i cea potabil, nu reacioneaz cu aluminiul
- n aer uscat se formeaz un strat foarte subire cu proprieti izolatoare (tensiunea de strpungere fiind 450
V) asociate cu rezisten la temperaturi nalte. Procesul de oxidare este i mai accelerat la temperaturi peste
cea de topire.
- Aluminiul de nalt puritate nu este atacat de acizi (n special de cei concentrai), precum: azotic, acetic i
citric, diluai la rece, dar este atacat rapid de acidul clorhidric, diluat sau concentrat i acidul acetic concentrat.
- Aluminiul prezint cea mai bun rezisten la coroziune n medii care au valori ale pH - ului ntre 4 i 6.
 3.3 Proprietati mecanice ale aluminiului
- Aliajele de aluminiu ating limite de curgere cuprinse ntre 7 i 70 daN/mm2. La temperaturi sczute, limita
de curgere crete i, spre deosebire de majoritatea oelurilor, aliajele de aluminiu nu devin fragile.
- La temperaturi ridicate, limita de curgere scade. La temperaturi de meninere n jur de 100 oC, efectul de
scdere al rezistenei este att de pronunat nct sunt necesare msuri speciale de proiectare a structurilor.
- Duritatea aluminiului estimat dup scara Mohs este 2,6.

Tabel.3.Proprietati mecanice
% Al Stare Rm, MPa Rp0,2, MPa A5, % HB, MPa

99,999 Recopt la 1300C, 52 - 62 110120

100 h

99,700 Recopt Semi- 80 50 40 200

ecruisat 150 120 5..10 350

99,500 Recopt Semi- 86 40 42 220

ecruisat 100 100 14 290
Ecruisat 180 150 5 470
3.4 Proprietati tehnologice
Aluminiul se prelucreaz bine prin turnare i prin deformare plastic.
Prin turnare se pot obine piese cu configuraie complex datorit bunei fluiditi, contraciei
moderate (contracia volumic este de aproximativ 6,5 %, iar contracia liniar 1,7 %) i temperaturilor
joase de turnare (680 730 oC).

Fig.2.Piese realizate prin turnarea aluminiului

 4.Sudabilitatea aluminiului

Aliajele de aluminiu care conin Cu (< 4 % Cu) se sudeaz cu dificultate. n acest caz, srmele electrod
trebuie s conin un nivel maxim de Cu (specificat) pentru a se evita fisurarea sudurii. n prezent, electrozii
pentru sudarea aluminiului au fost mult mbuntii din punctul de vedere al proteciei mpotriva absorbiei de
umiditate n nveli, dei nc se recomand uscarea lor nainte de utilizare.
Principalele probleme care apar la sudarea acestor materiale sunt: apariia porilor datorat plasrii inter-
dendritice a hidrogenului monoatomic n procesul de solidificare i fisurarea la cald.
Porozitatea metalului depus prin sudare poate fi datorat segregrii interdendritice a hidrogenului n
timpul solidificrii.
Dac se acumuleaz o cantitate suficient de hidrogen n spaiul interdendritic lichid se produce
suprasaturarea acestuia i apar condiii favorabile formarii porilor.
Pentru ca porii formai din moleculele de hidrogen s creasc este necesar ca procesul de nucleere s se
desfoare la o valoare a presiunii mai mare dect cea atmosferic.
Una dintre principalele probleme care apare la sudarea aluminiului este generat de dizolvarea
oxigenului i hidrogenului n baia metalic. Aceste elemente pot cauza lips de topire, incluziuni i poroziti.

Oxigenul este foarte reactiv fa de aluminiu i formeaz instantaneu oxidul Al2O3, foarte stabil.
Problemele pe care le produce la sudare sunt legate de faptul c oxidul de aluminiu este mai greu dect
baia de aluminiu i are tendina de a se decanta la baza cordonului i forma incluziuni. Prezena stratului de
oxid poate reduce adncimea de ptrundere a cordonului de sudur, producnd lips de topire.
Oxidul de aluminiu nu se topete dect parial n arcul electric, de aceea pot aprea incluziuni de oxid
n custur care afecteaz caracteristicile mecanice ale acesteia. La sudarea aluminiului nu se recomand
introducerea de oxigen n amestecul gazos de protecie, ca n cazul oelurilor, dei uneori mici cantiti de
oxigen mbuntesc stabilitatea arcului electric.
Oxidul de aluminiu este izolator electric, fiind necesar fragmentarea sa la sudare pentru a se asigura
arderea corect a arcului electric i a se evita apariia unor defecte n sudur.
Oxidul de aluminiu este refractar, se topete la temperaturi mult mai mari dect metalul de baz
(aproximativ 2050 oC), are densitatea mai mare i se decanteaz la baza bii metalice sub form de incluziuni,
afectnd caracteristicile mecanice ale mbinrii.
Spargerea peliculei de oxid se poate realiza prin utilizarea polaritii inverse (polul + pe electrod i
polul - pe pies) cnd stratul de oxid este bombardat de ionii grei care vin dinspre electrod, uurnd astfel
emisia electronic i stabilitatea arcului.
alt posibilitate de ndeprtare a oxidului din zona de sudare este utilizarea curentului alternativ la sudarea
WIG, deoarece se produce un efect de micro-sablare a bii metalice i spargere a stratului de oxid.
Pentru ndeprtarea peliculei de oxid se recomand curirea mecanic cu perii curate din srm de oel
inoxidabil urmat de decapare cu fluxuri (cloruri sau fluoruri). Dup sudare, excesul de decapant trebuie imediat
ndeprtat, pentru evitarea apariiei amorselor de coroziune.
Curirea materialului de baz nainte de sudare, de o parte i de alta a rostului mbinrii, folosind
metode mecanice (de preferin), este esenial pentru a micora riscul obinerii unei custuri
necorespunztoare. Avnd n vedere tendina de refacere a stratului de oxid, se recomand ca operaia de sudare
s se execute la scurt timp (max. 30 min.) dup efectuarea curirii.
 Probleme la sudare - fisurarea
Fisurarea la cald apare atunci cnd se formeaz eutectici uori fuzibili, n zonele de capt ale
cordonului, n timpul procesului de solidificare.
Susceptibilitatea fa de fisurarea la cald a aliajelor Al-Li, precum i a aliajelor de aluminiu, n general,
este legat de concentraiile de cupru i de magneziu din baia de metal, n funcie de care se pot forma eutectici
Al-Cu-Mg. Aliajele cu mult cupru i puin magneziu (de exemplu, 2219) sunt sudabile, ca i aliajele cu puin
cupru i mult magneziu (exemplu, 5083)
Dac n aliaj sunt prezente simultan cantiti mari de cupru i magneziu, de exemplu la aliajele
aerospaiale de mare rezisten ca 2024 sau 7075, pot aprea probleme la sudare. n anumite aliaje Al-Li
formarea precipitatelor de tip T1 nu necesit cantiti mari de cupru i magneziu, astfel c sudabilitatea acestora
este bun, fr compromiterea rezistenei mecanice.
Formarea fisurilor la cald este cauzata de combinaia ntre fragilitatea metalurgica a aliajului care se
solidifica i tensiunile mecanice transversale care se dezvolta de-a lungul cordonului sudat.
Anumite aliaje prezint o mai mare susceptibilitate fa de fisurare datorit coeficientului de dilatare
termic mare, combinat cu fragilitatea structural la temperaturi sub cea de solidificare. Fenomenul se numete
fisurare la cald, deoarece se produce la temperaturi apropiate de temperatura de topire. Diminuarea tendinei
de fisurare la cald poate fi obinut, n principal, prin reducerea seciunii transversale a rostului i evitarea
formrii unor compui uor fuzibili n custura sudat.
Reducerea sau redistribuirea tensiunilor mecanice reziduale n sudur pe parcursul solidificrii poate fi
realizat alegnd un grad de bridare minim prin:
- limitarea numrului elementelor de rigidizare,
- alegerea rosturilor simetrice,
- utilizarea unor materiale de adaos cu temperatura de topire/solidificare mai ridicat dect cea a metalului
de baz, ori cu domenii de solidificare extinse.

Sensibilizare la fisurare
Curbele de sensibilizare la fisurare evideniaz efectul
principalelor elemente de aliere din aliajele de aluminiu, prin
formarea n custur a unor compui care favorizeaz fisurarea.
Se observ c prezena siliciului n materialul de adaos AlSi
determin un risc maxim de fisurare pentru concentraii cuprinse ntre
0,5 i 2 % Si. De regul, custura sudat n care siliciul se gsete n
acest interval fisureaz n timpul solidificrii. n acest sens, mare grij
trebuie avut la sudarea aluminiului pur (clasa 1xxx) i a aliajelor
AlSi (clasa 4xxx).
Celelalte aliaje (cu Cu, Mg sau MgSi) prezint risc de fisurare
pe un domeniu mult mai larg).

Conductivitatea termica a aluminiului este de aproape 6 ori mai mare dect cea a oelului. Dei
temperatura de topire a aluminiului este sczuta (660 0C), datorita coeficientului de difuzivitate termic mare,
condiiile formrii custurii sunt diferite de cele ale oelurilor. Cldura produs n arcul electric este rapid
transferat materialului de baz, rezultnd deformaii nsemnate. Ca urmare, este necesar prescrierea unor
regimuri de sudare cu energii liniare mari, viteze de sudare moderate i utilizarea procedeelor de sudare cu
energie concentrat.
Conductivitatea termica ridicata a aluminiului face ca acesta sa fie foarte sensibil la fluctuaiile aleatoare
din arcul electric. De aceea, este necesara prescrierea unui regim de lucru stabilizat, utiliznd pe ct posibil,
procedee automate sau sisteme mecanizate de sudare.
 Alimentarea cu materialul de adaos trebuie s fie constant la sudarea aliajelor de aluminiu. Aceast
problem nu apare la sudarea altor materiale, cum ar fi oelul. La oel, srma de adaos este suficient de rigid
i nu se blocheaz uor n sistemul de avans. Din contr, aluminiul este moale, susceptibil la deformare n
timpul antrenrii, ceea ce necesit mai mult atenie n selectarea sistemului de avans la sudare.
Principalele efecte care apar la antrenarea defectuoas sunt alimentarea cu ntreruperi i arderea
arcului electric n interiorul duzei de contact. n acest sens, tensiunea de ntrerupere a arcului trebuie s fie ct
mai 12pti, pentru a preveni extinderea arderii arcului spre duza de contact. Duzele de ghidare a srmei trebuie
realizate din 12ptima sau nylon, pentru a preveni erodarea sau blocarea srmei din aluminiu n sistemul de
avans.
Rolele pentru antrenarea srmei trebuie s fie prevzute cu canale n form de U cu teituri laterale,
pentru a evita formarea muchiilor tietoare, a asigura o bun ghidare i o distribuie ct mai 12ptima12 a
presiunii de strngere asupra srmei, fr apariia deformaiilor.
Duza de contact electric trebuie reglat astfel nct s se asigure o distan liber 12ptima a srmei n
raport cu piesa de sudat. Dac distana este prea mare pot aprea mici arcuri electrice care pot determina
smulgeri i depuneri din materialul srmei pe duz, cu consecina blocrii acesteia.

Pregatirea rostului pentru sudare

Fig.4.Tipuri de rosturi pentru sudarea aliajelor de aluminiu procedeul WIG

 5.Procedee de sudare

Cele mai cunoscute i utilizate procedee de sudare prin topire aplicabile pentru aliaje de aluminiu sunt
cele care utilizeaz amestecuri de gaze de protecie inerte, denumite MIG, respectiv WIG (MIG - Metal Inert
Gaz, TIG sau WIG Tungsten (Wolfram) Inert Gaz). Alte procedee, cu aplicaii mai puin extinse, sunt sudarea
cu plasm (PAW - Plasma Arc Welding), sudarea cu laser sau sudarea cu fascicul de electroni (ale cror utilizri
tind s se extind, mai ales n industria constructoare de automobile).
Pentru obinerea unei productiviti sporite s-au perfecionat variante ale acestor procedee, ca de
exemplu, sudarea MIG cu curent pulsat. Procedeul WIG se caracterizeaz printr-o productivitate sczut, ns
este preferat atunci cnd se dorete o calitate deosebit a custurii, ndeosebi la produse subiri.
n sintez, principalele procedee de sudare care conduc la obinerea unor mbinri de calitate realizate
din aliaje de aluminiu sunt:
sudarea WIG;
sudarea MIG;
sudarea MIG pulsat;
sudarea MIG cu srm subire;
sudarea Plasma - MIG;
sudarea cu plasm - PAW;
sudarea cu plasm cu polaritate variabil (VPPAW - Variable Polarity Plasma Arc Welding);
sudarea cu laser (CO2 i ND:YAG);
sudarea cu fascicul de electroni.

Sudarea WIG in current alternative

Procedeul de sudare WIG n curent alternativ se poate utiliza pentru sudarea n orice poziie, fapt pentru
care este cea mai utilizat variant, pentru orice tip de mbinare: cap la cap, de col, pe muchii sau n rosturi
prelucrate.
Puterea de penetrare a procedeului este relativ sczut, ceea ce impune prevederea unor teiri ale
marginilor componentelor care se sudeaz, la grosimi peste 4 mm.
De regul, procedeul se recomand la sudarea componentelor realizate din aliaje de aluminiu cu grosimi
cuprinse ntre 0,25 i 15 mm, att pentru semifabricate plane ct i pentru evi sau profile.
Sudarea WIG n curent alternativ se poate face cu sau fr material de adaos. Utilizarea materialului de
adaos este necesar la sudarea aliajelor sensibile la fisurare ca de ex., AlMgSi sau a aliajelor care conin Cu i
Pb.
Densitatea de curent utilizat la sudarea WIG este sczut (2 kA/cm2) datorit vitezelor mici de
sudare, rezultnd valori mai ridicate ale energiei liniare.
Procedeul poate fi utilizat pentru custuri realizate manual sau automat, n orice poziie de sudare.
Asigurarea unui control optim al penetrrii n rostul de sudare se obine prin reglarea undelor de oscilaie
ale curentului, astfel nct s existe un domeniu extins al valorilor curentului de sudare sau ale energiei liniare.
 Forme ale undelor de current la sudarea WIG cu current alternative

a) b)

c) d)

Fig.5 Forme ale undelor de current la sudarea WIG cu current alternativ

Forme ale undelor de curent la sudarea WIG cu curent alternativ: a) unde ptratice egale; b) unde
ptratice asimetrice (creterea penetrrii cu 70 % pe polaritatea negativ a electrodului); c) unde de curent
convenionale; d) unde ptratice reglate pentru mrirea efectului de curire a oxidului de aluminiu prin
legarea la polul negativ a electrodului de wolfram.

Sudarea WIG in current continuu

Sudarea WIG n curent continuu, cu polaritate direct (DC - cu polul + la pies) poate fi totui, utilizat
la sudarea aluminiului dac se folosesc amestecuri de gaze de protecie cu 5 pn la 10 % Argon, rest Heliu sau
Heliu pur.
Cu Heliu pur i polaritate direct se obine o supranclzire a pieselor i o penetrare mai pronunat fa
de sudarea n curent alternativ.
Pentru operaii de reparaii, la componente turnate subiri, se poate aplica i procedeul de sudare WIG
n curent continuu cu polaritate direct (+ la pies i la electrodul nefuzibil).
n acest caz este necesar agitarea bii metalice cu ajutorul materialului de adaos, n vederea ndeprtrii
peliculei de oxid care mpiedic formarea corect a arcului electric la sudare. Rezultate bune s-au obinut la
sudarea unor aliaje netratabile termic, ca 5083 i 5456, utiliznd aceast variant a procedeului WIG, pentru
grosimea de 4,8 mm.
 Efectele gazelor de protective asupra configuratiei cusaturii sudate

Fig.6.Profilul custurilor la aliaje de aluminiu pentru diferite gaze i amestecuri de gaze de protecie
(sudare mecanizat WIG cu Is = 225 A,Vs = 500mm/min).

Argonul formeaz rapid o coloan de plasm conductiv a crei tensiune de ardere este de doar 10 -15
V n cazul procedeului WIG.Pe de alt parte, heliul necesit tensiuni de aprindere mult mai mari, n jur de 20
24 V.
Ca urmare, arcul n heliu este mai fierbinte, puterea sa este mai mare comparativ cu cea a arcului n
argon, dar este i mai greu de aprins. Heliul conduce cldura mult mai bine dect argonul i, combinat cu
puterea mai mare a arcului, influeneaz puternic adncimea de ptrundere i limea custurii sudate.

Sudarea MIG in current continuu

Sudarea MIG n curent continuu folosete, de obicei, curentul continuu cu polaritate invers (polul +
la electrod), ceea ce confer posibilitatea curirii continue a peliculei de oxid i concentrarea energiei arcului
electric pentru producerea topirii rapide. Cu acest procedeu, anumite grosimi de material nu necesit aplicarea
prenclzirii.
Srma electrod este desfurat automat de pe rola de susinere, este antrenat i introdus n arcul
electric cu ajutorul sistemelor de avans, apoi este topit i trimis spre baia de metal topit sub form de picturi
fine (spray arc) sau sub forma unei coloane de metal (short arc), n funcie de modul de reglare a parametrilor
regimului de sudare. Datorit faptului c materialul de adaos reprezint chiar electrodul pentru sudare, procesul
poate fi uor mecanizat i automatizat, adaptat la sisteme robotizate.
 Sudarea MIG in current alternativ

Sudarea MIG n curent alternativ este foarte puin aplicat n Europa i USA, cele mai multe referiri
privind utilizarea sa fiind raportate de specialitii din Japonia. Din cele circa 700 de astfel de aplicaii vndute
de diferii productori, 85 % au fost destinate industriei transporturilor. Sudarea MIG n curent alternativ poate
fi combinat cu sudarea cu curent pulsat, mai ales pentru componente plane foarte subiri.
Pe perioada de timp cnd electrodul este la polul negativ, viteza de topire a acestuia crete. Aceasta
nseamn c, pentru o anumit vitez de avans a srmei, este necesar o valoare mai sczut a curentului de
sudare pentru topire. La 50 % polaritate negativ, valoarea curentului poate fi redus cu 40 %.
Avantajul metodei este acela c valoarea energiei liniare poate fi controlat pn la niveluri foarte
sczute, solicitate mai ales n cazul sudrii tablelor subiri. n acest fel este posibil mrirea vitezei de sudare
fr apariia arderilor sau stropilor.
Problemele majore sunt legate, n acest caz, de asigurarea unei bune stabiliti a arcului, datorit
condiiilor slabe de reaprindere a acestuia la trecerea prin valoarea de zero a curentului electric. Procesul poate
fi controlat prin alegerea unor surse de curent cu und ptratic, la care trecerea prin zero se face foarte rapid.
Procedeul de sudare MIG este recomandat la sudarea componentelor din aluminiu cu grosimi mai mari
de 6 mm. Limita minim de aplicabilitate a procedeului MIG este de 3 mm, deoarece sub aceast valoare a
grosimii procesul este dificil de controlat. Cu toate acestea, cu procedeul MIG n curent pulsat se pot suda, cu
bune rezultate, componente cu grosimi de 1 mm.
De obicei, procedeul MIG se aplic atunci cnd sunt necesare viteze mari de sudare i pentru lungimi
mari ale cordoanelor. Se pot suda mbinri cap la cap fr pregtirea marginilor pn la grosimi de 9 mm. n
ceea ce privete tipul curentului de sudare, se prefer polaritatea invers (+ pe electrod), deoarece produce un
arc electric puternic i determin spargerea peliculei de oxid.

Fig.7.Dispozitive pentru asigurarea proteciei cu gaz la rdcina sudurilor

 Sudarea cu plasma
Procedeul de sudare cu plasm reprezint o soluie avantajoas pentru mbinarea componentelor din
aliaje de aluminiu de grosimi mari (peste 10 mm), n condiiile unei foarte bune productiviti i a unei caliti
garantate a depunerii. n custurile realizate cu plasm s-au nregistrat foarte puine defecte de tip incluziuni,
datorit efectului puternic de curire produs de curentul alternativ i de temperaturile nalte generate n zona
de sudare.
Cei mai importani factori care afecteaz sudabilitatea aliajelor de aluminiu sunt conductivitatea termic
mare, de peste 4 ori mai mare dect cea a oelului i coeficientul de dilatare termic, dublu fa de cel al oelului.
n consecin, pentru obinerea unor mbinri de calitate corespunztoare este necesar s se introduc n zona
de sudare o cantitate suficient de cldur pentru topirea materialului de adaos i a capetelor componentelor de
sudat, fr a se produce supranclzirea zonelor nvecinate.
Sudarea cu plasm ofer condiii foarte bune de sudare a aliajelor de aluminiu, deoarece furnizeaz
valori ridicate ale energiei la sudare i viteze de sudare foarte mari.
Problema ndeprtrii filmului de oxid de la suprafaa materialului este rezolvat prin utilizarea
curentului alternativ, iar ptrunderea este asigurat de efectul specific al acestui procedeu, denumit keyhole,
care d posibilitatea aplicrii sale i n poziii verticale.
Procedeul este utilizat, de regul, pentru aplicaii mecanizate sau automatizate, deoarece costul
instalaiei este foarte ridicat, iar consumurile de gaze de protecie sunt foarte mari. Se recomand protecia
rdcinii sudate prin utilizarea pernelor de gaz inert, mai ales la aliajele Al - Li sau Al Cu Li.
Pregtirea pentru sudare este relativ simpl, deoarece se pot suda componente cu grosimi de 16 mm
dintr-o singur trecere, fr prelucrarea rostului.
Cel mai frecvent sunt utilizate rosturile n I pentru grosimi mici, iar pentru grosimi peste 8 mm,
rosturile n Y.
 6.Aliaje de aluminiu

Deformabile, nedurificabile prin tratament termic

Aliajele de aluminu nedurificabile prin tratament termic constituie un grup de materiale la care se pot
mari caracteristicile de rezistenta mecanica prin deformare plastica la rece sau prin aliere, pentru consolidarea
prin solutii solide. Acestea difera de aliajele de aluminiu tratabile termic prin aceea ca sunt incapabile sa
formeze precipitate de faza secundara pentru consolidarea matricei metalice de baza. Din aceasta cauza, valorile
caracteristicelor mecanice care pot fi obtinute sunt inferioare celor ale aliajelor tratabile termic.
Absenta elementelor pentru formarea de precipitate este un element favorabil din punct de vedere al
sudabilitatii, fiind mai scazuta tendinta de fisurare la cald prin film lichid. In plus, productivitatea
operatiei de sudare este mai mare, deoarece efectele incalzirii asupra ZIT-ului sunt mai putin daunatoare in
acest caz. In aceasta categorie sunt cuprinse aliajele din sistemele de aliere: Al 99 % (1xxx), Al-Mn,
Al-Mg-Mn, Al-Mn-Cu (3xxx), Al-Si (4xxx), Al-Mg (5xxx) si Al-Ni-Fe, Al-Sn-Ni-Cu (8xxx).

Aliaje al-mg
Aliajele Al-Mg contin intre 0,5 si 15 % Mg si se caracterizeaza prin rezistenta mecanica apreciabila,
rezistenta buna la coroziune, densitate mai mica fata de celelalte aliaje de aluminiu, prelucrabilitate buna prin
aschiere si pot fi lustruite excelent. Rezistenta la coroziune este diminuata datorita formarii unor precipitate
continue pe limitele de graunte de tip Mg3Al2, care determina aparitia coroziunii intergranulare [6]. Aceste
precipitate apar cu ocazia prelucrarilor la rece cu grade mari de
deformare sau la aliajele inalt aliate cu Mg expuse la temperaturi cuprinse intre 120 si 200 0C. Rezistenta la
coroziune a aliajelor Al-Mg este influentata de prezenta impuritatilor de cupru care pot provoca o coroziune
generalizata, mai putin periculoasa insa decat cea localizata.

Evolutia sensibilitatii la fisurare a aliajelor AlMg in functie de continutul de magneziu

Aliaje Al Mn
Aliajele Al-Mn contin, de obicei, 1 - 1,7 % Mn. Deoarece solubilitatea compusului Al6Mg in aluminiu
este variabila cu temperatura, teoretic aceste aliaje ar putea fi durificate prin tratament termic, dar avand in
vedere faptul ca in prezenta fierului (impuritate admisa pana la 0,7 %) se formeaza compusul Al2MnFe
insolubil in aluminiu, durificarea prin tratament termic a acestor aliaje nu este posibila. Aliajele deformabile,
nedurificabile prin tratament termic din sistemul Al-Mg-Mn contin pana la 3 % Mg si 1 - 1,5 % Mn si sunt
caracterizate prin rezistenta mecanica rdicata, plasticitate buna, rezistenta la coroziune mare (de exemplu,
aliajul 3xxx este utilizat pentru rezervoare de stocare si containere) si sudabilitate acceptabila.

ALIAJE Al Si
Aliajele din aceasta clasa de aliere sunt, de regula, utilizate pentru materiale consumabile la sudare
(sarme si electrozi) si mai putin ca elemente durificate prin deformare plastica. Principalele tipuri de aliaje
pentru materiale de adaos sunt marcile 4043 si 4047. In cazurile in care se doreste o mai buna plasticitate a
cusaturii si o culoare placuta prin anodizare, sudabilitatea aliajelor de aluminiu poate fi imbunatatita prin
utilizarea unor materiale de adaos inalt aliate cu siliciu, de tip 4047. Microstructura cusaturii sudate este
alcatuita din graunti cristalini columnari epitaxiali, cu structura celular sau columnar dendritica, inconjurata de
eutectic plasat interdendritic, de tip AlSi.

Deformabile durificabile prin tratament termic

Aliajele de aluminiu tratabile termic prezinta o buna rezistenta mecanica si tenacitate, simultane cu
rezistenta remarcabila la coroziune si densitatea scazuta, caracteristici care permit utilizarea acestora in aplicatii
diverse: aeronave, vase pentru transport fluvial si maritim, rezervoare de stocare, tubulatura, aplicatii
industriale diverse. Proprietatile mecanice, fizice si chimice ale acestor aliaje depind de compozitia
chimica si starea microstructurala.
Aceasta grupa cuprinde aliaje cu elemente care au solubilitatea in aluminiu relativ ridicata: Cu, Mg, Zn,
Li etc., variatia solubilitatii acestora cu temperatura permitand aplicarea tratamentelor termice.Din aceasta clasa
mai des sunt utilizate aliajele din sistemele: Al-Cu (2xxx), Al-Cu-Mg (2xxx), Al-Cu-Ni- Mg, AlCuLi (2xxx),
Al-Mg-Si (6xxx), Al-Zn, Al-Zn-Mg, Al-Zn-Mg-Cu (7xxx), Al-Li-Cu-Mg (8xxx). Nivelul de aliere poate depasi
uneori 10 %, in timp ce concentratia elementelor insotitoare este limitata la maxim 0,15 %.

Aliaje Al-Cu-Mg
Aceste aliaje sunt formate din solutie solida si compusii: CuAl2 (faza ), CuMgAl2 (faza S) si
CuMg4Al6. Dupa aplicarea tratamentului de imbatranire naturala aliajele Al-Cu-Mg poseda o rezistenta
mecanica ridicata asociata cu o plasticitate buna comparabila cu plasticitatea obtinuta prin recoacere.
Comportarea la tratamente termice si caracteristicile mecanice ale aliajelor Al-Cu-Mg sunt puternic
influentate de prezenta impuritatilor sau a elementelor de aliere. Astfel, manganul mareste rezistenta mecanica,
dar la continuturi mai mari de 1 % micsoreaza mult plasticitatea, siliciul mareste rezistenta mecanica si
imbunatateste comportarea la imbatranire artificiala, nichelul mareste refractaritatea, fierul micsoreaza
rezistenta mecanica la continuturi mai mari de 0,5 % daca continutul de siliciu nu este suficient pentru a-l lega
in faza (FeSi), cobaltul, cromul si molibdenul ridica rezistenta mecanica dupa tratamentul termic. Din
categoria aliajelor Al-Cu-Mg cele mai utilizate sunt aliajele de tip duraluminiu. Elementele componente ale
duraluminiului formeaza compusi solubili in aluminiu: CuAl2, CuMgAl2, CuMn2Al12, Mg5Cu5Si4Alx si
compusi insolubili de fier si mangan: (MnFe)Al6, Al7Cu2Fe etc.

Aliaje Al-Cu-Ni
Sunt aliaje cu rezistenta mecanica mare atat la temperaturi joase cat si la temperaturi ridicate. In aliajele
de tip Y durificarea la imbatranire se datoreaza compusilor ternari (CuNi)2Al3 si Cu4NiAl7, fiind posibila si
prezenta unui compus cuaternar ce contine in plus magneziu. Aliajele din acest sistem sunt utilizate in industria
constructoare de masini si in constructii metalice datorita rezistentei mecanice ridicate, rezistentei la
coroziune si sudabilitatii bune.

Aliaje Al - Zn - Mg
Sunt aliaje caracterizate printr-o rezistenta mare la coroziune. Aceste aliaje contin 2 - 8 % Zn, la care
se mai adauga Cu, Fe, Si, Cr, Mn, Ti, Ag etc. Structura si comportarea la tratament termic a acestor aliaje
depinde, in principal, de raportul Zn/Mg, marimea acestuia si prezenta celorlalte elemente de aliere sau
insotitoare determinand formarea diferitilor compusi solubili sau insolubili in solutia solida.

Al - Zn Mg - Cu
Aliajul 7075, care contine 5,6 % Zn, 2,5 % Mg si 1,6 % Cu, este un exemplu tipic al aceste familii de
aliaje si se caracterizeaza prin tendita de fisurare a cusaturii. Aceasta tendinta creste cu cresterea continutului
elementelor de aliere, inregistrand un maximum pentru 1 %Cu in cusatura sudata. Daca se doreste obtinerea
unei culori frumoase a cusaturii dupa anodizare, se recomanda utilizarea unor materiale de adaos din
clasa 5xxx.
Bibliografie

1. I.Voiculescu, Sudarea aluminiului si a aliajlelor sale, Editura PRINTECH, 2003,

Bucuresti, ISBN.
2. Ionelia Voiculescu, Corneliu Rontescu, Ileana Liliana Dondea, Metalografia Imbinarilor
Sudate, Editura SUDURA, Timisoara, 2010, ISBN 978-973-8359-58-1.
3. D.Sfrian - Les soudures, Technique controle, sudabilit des mtaux, Editura
DUNOD, Paris,
4. 1954, pag. 271 - 290;
5. Petru Tenchea, I. Arghiriade, X. Epure Atlas de forme si dimensiuni ale rosturilor
pentru sudare, OID-CM, 1983, pag. 189 222;
6. *** - Incercari nedistructive si distructive ale imbinarilor sudate si lipite, Vol.III, Editura
Sudura, Timisoara, 2002;
7. *** - Sudarea prin topire cu arc electric, standarde generale, conditii de calitate,
prescriptii de executie, echipamente de sudare, Editura Sudura, Timisoara, 2002, pag. 332 - 342;
8. *** - Product catalogue, Lincoln Electric, 1995, pag. 314 - 317, 361 - 366;
9. *** - Welding Handbook, consumables for manual and automatic welding, Sixth
edition 1998, ESAB, pag. 251 - 267;
10. *** Catalog de materiale pentru sudare, ISIM-OID-CM, Bucuresti, 1991, pag. 177, 270
11. *** Produits dapport pour soudage, Elga AB, Sweden, 1994, pag.92 - 96, 109 - 113;
12. *** - Welding consumables, Elga AB, Sweden, 1997, pag.129, 167 - 172;
13. *** - Consumabile pentru sudare, SC Ductil SA, Buzau, 2000, pag. 70;
14. *** - The New Generation in TIG Welding Torches, KEMPPI catalogue, 2000, pag.1;
15. *** - Catalog de consumabile pentru sudura SC Ductil Buzau SA - Air Liquide
Welding, 2003;
16. *** - Sfaturi practice la sudare Linde Gaz Romania SRL, prospect, 2002;
17. M. Moldovan, Gh. Murariu, P. Radu, E. Sas, I. Albu Metalizarea cu aluminiu
a bornelor rezistorilor de la cuptoarele de austenitizare si cementare, Sudura Nr. 1/1999, pag. 22
23;
18. Gernot Sitte Lipirea electrica prin presiune in puncte, Sudura Nr. 1/2003, pag. 18 21;
19. Klaus Jurgen Matthes, Mario Kusch Sudarea Plasma MIG un procedeu adecvat si
pentru sudarea tablelor subtiri din aluminiu, Sudura Nr. 4/2002, pag. 5 7;
20. V. Georgescu, Mihaela Iordachescu Rezistenta la forfecare a unor imbinari din
aluminiu sudate prin presiune la rece, in puncte, Sudura Nr. 2/1999, pag. 48 50;
21. Ionelia Tonoiu, Doru Adrian Goga, Raluca Stoenescu - Metallurgical aspects
occurring in thin bimetal samples welded by explosion, International Conference
EUROMAT99, Munchen, 1999,
22. Ionelia Voiculescu, Victor Geanta, Raluca Stoenescu - Friction welding of aluminium
matrix composites, European Conference Junior Euromat 2000, 28August 1 Sept. 2000,
Lausanne, Switzerland, pag. 388 389;
23. *** - Prospect EUROMATE BV Alkmaar, Nederland, 2003;
24. Robert Helwig, Franz Bultmann, Reinhard Winkler Einfluss der Schutzgass beim
MIG Schweie von Aluminiumwerkstoffen (Influenta gazului de protectie la sudarea MIG a
materialelor pe baza de aluminiu), Sudura Nr. 1/2002, pag. 23 - 25;
25. Francisk Tusz, Meszar Gabriella Protectia mediului, sanatatea si siguranta in
sudura, Sudura