Lavinia Braniste

1;,

Rostogol merge acasl

Ilustratii de Andrei Mlcesanu

AITHUR
 Cuprins

Capitolul 1,. Obarzd.Eimisiuneaei . . . .........5

Capitolul Z.Maiaparecineva ...11,
Capitolul 3. Purcelul are rIu de inlllime . . . . . . .21
Capitolul4. Merg pe jos o bucatl de drum . . . . .26
Capitolul 5. incep sI-i spuni ,,Rostogol" . . . . . .31
Capitolul6. intretimp(I). ......34
CapitolulT.Cls,altecuvinte .....45
Capitolul8.Boccelula..... .....48
Capitolulg. intretimp(II) ......55
Capitolull0.Unplandeacliune .......62
Capitolulll.$terpelit! .... .....68
Capitolul 12. Ciinelemiccucoadamare . . . . . .76

Capitolul 13. Olighioanlfioroase. . . . . . . . . . . . 84

Capitolul14.Cuurechileciulite. .......89
Capitolul15.Unporcinfometat ... ....95
Capitolul16.Opiniileunuicorb. .....101
Capitolul lT. Confrrmareadeprimire . . 108
 CAPITOLUL 1

Obarud, gi misiunea ei

Zilele dinainte fuseseri insorite. in numai o slptl-

mAnI cenugiul se preschimbase- in verde, fipturile toate
ieqiseri in drum ca sI fie mAngiiate pe cap de cildura
soarelui. Pdni gi din cele mai adAnci vizuini ieEiseri toli
la soare.

Gata,,gi-a zis toatS lumea, intinzAndu-se Ei pocnindu-gi

oscioarele. Gata cu lirnceieala, c-avem treabl.

$i s-au pus pe treab5, numai c5, de bine ce-a venit,

dupi numai citeva zile, primivara a {bst luatl pe sus
de un vAnt nesuferit care trigeacu dinlii si smiilgl din
pomi petalele abia desficute.
Ei, bine mlcar cI nu-i frig, zise barza.
-
Doamna Flavia trecuse pe-acas5 un pic, ca s[-gi mai
trag5. sufletul. Avea un cuib vechi Ei ponosit, pe o turlS de
 s TJ
s
os s
t
a, .
a
u'#.
&t s*46]: .& .oo *,
t sl
I #.J eud
*
o
*@ l*0
.u b.
G\ {&

iN I
&
r(
UO
n o
o o
bisericS. Rimurelele qi paiele incepuserl sI curgi din el

intr-o parte, se strlduia mereu si-l cArpeascI, dar nu mai

avea putere Ei parci nici ribdare.
Era bitrAnI.

$i locuia intr-un sat de oameni bltrdni.

Era ultima misiune pe care o acceptase inainte si se

pensioneze: si ducl bebelugi in cioc unei familii. Numai

cI de data asta o nimerise parci cea mai grea misiune

dintre toate, fiindcI era o familie de purcei de la o mici
fermi de peste deal Ei, cum purceilor le place si aibl copii
mul1i, barzasetrezinevoitl si le care in cioc nu unul, nu

doi, ci unsprezece porcuEori!

ReuEise deja sI ducd. zece, rdnd pe rAnd, in zilele cu

soare.$i acum, pe vAntul ista nesuferit, ii rimisese al

unsprezecelea, pe care il llsase la urmi fiindcl era cel

mai gras. AtArna cel mai greu Ei a tot evitat si-l ia, pinl
n-a mai avut incotro.

Asta si gata, gi-a zis ea obositl, uitdndu-se in jos, in

-
boccelula de pinzd, albi, din care purcelul scosese afari
 capul fur roz, cu pIr alb, ca de mog.
M-am siturat de ei de nu mai pot.
Dar dupl o clip5, uitindu-se la
el, zise:

Dragul de tine...
-
Cici era totugi inimoasl.
in ultima vreme aEtepta
cu tot mai multl nerlbdare
si iasi la pensie, sI aibi tot
timpul din lume numai pen-
tru ea.

Destul am muncit...
-
DacI ar mai fi flnut-o puterile, poate s-ar fi dus in
lIrile calde, la copiii ei, care plecaseri Ei nu mai veniserl
inapoi. E mai bine acolo, la ce sI mI mai intorc? ziceau
ei. Iar ea rlmlsese singuri de ani buni, in satul ei de
bitrAni, care veneau cu greu duminica la biseric5, tArqA-

indu-Ei picioarele, gi care de fiecare datl se uitau in sus,

pe turl5", sI vadl daci mai e acolo cuibul.
 PorcuEorul respira greu. Pirea c-a adormit qi ci sfori-

ie nilel - un pic sforlit, un pic scAncet, in dorul de fralii

lui Ei de mama pe care nici n-o cunoscuse incI.

Avusese mult de aEteptat pdni sl-i vinl rAndul.Barza

se intreba dacl nu cumva pdni acum i s-a flcut Ei foame.

Da, probabil ci i s-a ficut destul de multi foame,

-
se gAndi ea.

il sclrpinl pe cap cu ciocul, ca sI-l linigteascI, apoi ii

trase pAnza boccelulei peste frunte, ca s5-l mai proteje-

ze devdnt, astfel cI miculului ii rlmlsese-

fi,afard.numai rAtul cu doul n[ri.

Ce ingrozitor sI ai un bot
-
ca Ista, se gAndi barza, care
atunci se uita pentru prima
dati cu atenlie la un porcugor,
cici inainte, gribitl cum era, nu
avusese timp de ei.
ii drag de puii pe care trebuia
"r"
si-i duci, dar qi mai tare ii era drag de rt
 CAPITOLUL 10

Un plan de acliune

Chiril, Melodiu gi Antoine zburaseri prin pldure in

urma lor, privindu-i de la distanli.
Poposiseri inEira{i pe o creangi Ei vorbeau nelinigtili:

Trebuie sI aclionIm acum, inainte s5-1 bage in

-
vizuinl. DupI aia cum il mai scoatem? il intrebi Melo-
diu pe Chiril.
acfionlm, rispunse acesta. Deci, Antoine,
-Acfionlm,
tu trebuie si-l distragi pe n5tl.riu.
Care nitlriu? intrebl Antoine, sincer debusolat.
-
Chiril se incruntl.
$i cum? mai zise mezinul. Cum propui si proce-
-
dIm?
Trebuie s5-i dai cu ceva pe la nas, ca si strinute gi
-
si scape purcelul din din1i.

62
 O pipidie! slri Melodiu. Sau ceva cu polen. Ceva
-
susceptibil a crea alergie. O alergiiiie... la papd.diiiie...
croncini eI. Asta ar putea si iasl miEto, stali sI-mi notez.
Scoase de sub aripl un pix Ei un carnelel unde nota
frAnturi de versuri.
Nu neaplrat, tembelilor, se iritl Chriril. Poli si-i
-
dai pe la nas cu aripa tal.

Antoine intinse o aripl qi se uitl curios la ea. Rlsfirl

penele. igi didu pe la nas.

Nu se intdmpll nimic.
-
nu, dar la el o sI vezi!
-Latine
Hai cI po!i. $tii cI po!i, ii spuse Melodiu fratelui
-
mai mic.
De ce nu te duci tu?
-
Eu Ei cu Chiril ne ocupim de partea a doua a ac!i-
-
unii de rlpire.

in timpul acestei negocieri nesfArgite, Socott ajun-

se cu purcelul inbuza vizuinii. Se gAndi cAteva clipe Ia

63
succesiunea manevrelor Ei hotiri ci cel mai bine ar fi si
intre el primul, cu spatele, Ei si nu-i slibeascl nicio cli-
pI din strAnsoare coada lui Rostogol. Probabil c-avea sd

intre ceva mai greu, dar odati stribltut culoarul de la

intrare, vizuina se lirgea Ei avea mai multe inclperi, Ei

putea s5-1 depoziteze intr-una dintre acestea.

AEadar i;i introduse mai intAi coada roEcati Ei stufoa-

sI de animal fin, apoi corpul suplu, apoi botul alungit Ei

coada de purcel pe care o linea intre dinfi, insi la fun-

dul de purcel i se tiie filmuI. Fundul lui Rostogol rlmase
inlepenit la intrarea in vizuini. Socott trase Ei iar trase,

pAn[ cAnd Rostogol incepu si guile de durere.

Vulpoiului i se flcu inima cit un purice.
il chinuise destul, siracul. $i ar mai fi tras, nu-i vorb5,

dacl ar fi avut vreo garanlie ci o cinl cu purcel i-ar fi

rezolvatproblemele pe lumea asta.

Vocea tatllui din cap, de care uitase complet in ultima

orI, copleqit de efortul fizic, incepu sI se audl iar5gi cu ecou:

Nu te ld,sa-sa-sa.
-
64