Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boala Alzhimer
Dar dintre dementele abiotrofice cea mai importanta este boala Alzheimer care poate fi
presenila (inainte de 65 de ani) si senile (dupa 65 de ani), aceasta din urma avand o
incidenta mai mare. Aceasta boala a fost descrisa pentru prima data in anul 1906 de
medical german Alois Alzheimer, pentru ca in 1911 Bleuler sa denumeasca aceasta boala
dupa numele lui.
Exista o deteriorare relativ rapida cu afectare multipla si marcata a functiilor corticale
superioare. In majoritatea cazurilor, in evolutia dementei, apar relativ devreme fenomene
ca afazia (pierderea total sau partiala a facultatii de a vorbi si de a intelege limbajul
articulat), agrafia (pierdere sau tulburare a functiunii de exprimare a gandurilor prin
scris), alexia (incapacitate de a citi) si apraxia (incapacitate de a executa miscari
coordonate). In boala Alzheimer, cauza cea mai frecventa, in 80 % din cazuri, este
degenerescenta primara a tesutului cerebral. Debutul este insidios si progresiv in decurs
de mai multi ani.
Din punct de vedere epidemiologic, se estimeaza ca 5 % din populatia de peste 65 de ani
si 20 % din cea de peste 85 de ani este atinsa de o determinare dementiala. In Romania,
boala Alzheimer atinge proportii ingrijoratoare peste 150.000 de persoane suferind de
tulburari de memorie si limbaj, depresii sau halucinatii, simptome ce caracterizeaza cel
mai intalnit tip de dementa din tara noastra. Potrivit ultimelor statistici ale OMS, boala
Alzheimer afecteaza peste 24,3 milioane de persoane din intreaga lume, iar specialistii
estimeaza ca pana in 2025, numarul suferinzilor se va dubla. In Romania, datele detinute
de Societatea Romana Alzheimer (SRA) evidentiaza ca 150.000 de persoane sufera de
aceasta maladie, insa avand in vedere ca o mare parte a bolnavilor nu sunt inca
diagnosticati, se estimeaza ca numarul total al acestora ar putea ajunge la 350.000.
Statisticile SRA arata ca gradul de risc al bolii Alzheimer creste odata cu inaintarea in
varsta, persoanele cele mai predispuse afectiunilor specifice maladiei, fiind cele trecute
de 60 de ani.
In etiologia bolii Alzheimer sunt implicate doua categorii principale de factori, genetici si
de mediu. In ceea ce priveste aspectele genetice, au fost deja identificate o serie de gene a
caror implicare este bine determinata.
Referitor la factorii de mediu, se pare ca alimentatia, aluminiul si a infectiile virale au o
contributie la producerea dementei Alzheimer. De asemenea, o activitate fizica si
intelectuala peste medie in perioada adulta reprezinta aparent un important factor de
reducere a riscului de aparitie a bolii. S-a observat ca nivelul scazut de educatie, statusul
socio-economic redus (deci nutritia necorespunzatoare) si traumatismele cranio-cerebrale
se coreleaza cu aparitia dementei Alzheimer. Dieta bogata in lipide creste in general riscul
de a face boala. Unii acizi grasi din alimente se asociaza cu prezenta tulburarilor
cognitive la vartnici, in timp ce altii (cum sunt de exemplu cei din uleiurile de peste) au
un rol protector. Colesterolul este cunoscut ca fiind un factor de risc pentru dementa
Alzheimer inca de la inceputul anilor '90. Aluminiul este de asemenea cunoscut ca fiind
neurotoxic (dupa cum s-a observat la bolnavii cu insuficienta renala cronica supusi timp
indelungat dializei). Unele studii au evidentiat cresterea cantitatii de aluminiu din creier
la pacientii cu boala Alzheimer, insa implicarea exacta a aluminiului in etiologia
dementei Alzheimer este inca discutata. Dintre agentii patogeni virali, s-a observat ca
anumite tipuri de virusuri herpetice sunt prezente in stare latenta in sistemul nervos
central al multor persoane, reactivandu-se in conditii de stres si de deprimare a sistemului
imun si determinand inflamatia tesutului cerebral. Este posibil ca aceste virusuri sa detina
un rol in aparitia bolii Alzheimer. Factorii genetici nu actioneaza izolat, ci interactioneaza
cu factorii de mediu. Genele nu au doar un efect direct, ci si unul indirect.
Izolarea sociala, singuratatea reprezinta factori majori de risc pentru varstnici,
contribuind la aparitia bolii Alzheimer. Aceasta boala are o frecventa ingrijoratoare, care
devine alarmanta pe masura ce se inregistreaza o crestere a sperantei de viata. Pana acum
numeroase studii au aratat importanta activitatii intelectuale, a exercitiilor fizice, a
prevenirii tulburarilor fizice si cerebrale in diminuarea riscului bolii Alzheimer. Dar
Revista Archives of General Psychiatry publica o ancheta care demonstreaza ca lupta
contra singuratatii in cazul varstnicilor ar putea fi o arma contra bolii Alzheimer.
Cercetatorii si-au pus intrebarea fireasca. Este singuratatea o cauza sau o consecinta a
bolii Alzheimer? Concluzia: singuratatea este factorul de risc al bolii Alzheimer, si nu
boala este cea care conduce la izolare. Sentimentul de singuratate este asociat cu declinul
functiilor intelectuale si cu aparitia unei demente.
Modificarile cognitiei sunt printre cele mai frecvente si mai importante conditii medicale
legate de varsta. Barry Reisberg descrie sapte stadii clinice majore de la normalitate la
boala Alzheimer cea mai severa:
Stadiul 1 - normal fara dvezi obiective sau subiective de deteriorare cognitive. Datele
epidemiologice actuale arata ca numai o minoritate a persoanelor varstnice se incadreaza
in aceasta categorie, poate peste 20 % pana la 40 % din persoanele de peste 65 de ani.
Stadiul 2 - normal pentru varsta acuze subiective de deteriorare cognitiva.
Stadiul 3 - declin cognitiv usor dovezi subtile de deteriorare obiectiva a functionarii
cognitive sau executive. Bolnavii pot sa prezinte dificultati manifeste in gasirea
cuvintelor sau in reamintirea numelor, poate sa manifeste tendinta de a uita ceea ce
tocmai s-a spus sau de a se repeta; deficientele de concentrare pot sa fie evidente pentru
membrii familiei. In unele cazuri, simptomele sunt rezultatul unor leziuni cerebrale, cum
ar fi unele accidente vasculare mici care pot sa nu fie evidente in istoricul medical. In
multe cazuri, simptomele constituie manifestarile cele mai precoce ale bolii Alzheimer si
poate sa dureze pana la sapte ani. Totusi, diagnosticul bolii Alzheimer in acest stadiu nu
poate fi pus cu certitudine decat in mod retrospectiv. Anxietatea este o asociere psihiatrica
frecventa a pierderilor cognitive ale subiectilor cu decline cognitive usoare.
Stadiul 4 - Boala Alzheimer usoara deficiente manifeste de concentrare, memorie,
orientare sau capacitate functionala. Memoria recenta poate sa fie afectata in asa masura
incat bolnavul sa nu-si mai aminteasca anumite evenimente majore ale saptamanii
trecute, el putand gresi data cu zece zile sau mai mult. In acest stadiu, boala Alzheimer
poate fi diagnosticata cu certitudine. Durata medie a stadiului a fost estimata la doi ani,
simptomele putand sa se opreasca temporar in platou in acest stadiu. Elemetele
psihiatrice cele mai proeminente ale acestui stadiu tin de interesul descrescut al
bolnavului pentru activitatile personale si sociale, insotit de o aplatizare afectiva, putand
fi insotite si de simptome depresive. Bolnavii pot sa locuiasca singuri, daca li se pune la
dispozitie asistenta sau indrumarea necesara in activitatile complexe, cum ar fi plata
chiriei si managementul contului bancar.
Stadiul 5 - Boala Alzheimer moderata deficiente destul de mari pentru a impiedica
supravietuirea fara asistenta a bolnavului. In acest stadiu pacientii nu-si mai pot aminti
aspecte relevante majore ale vietii (de ex. adresa lor, anul curent). Pe langa incapacitatea
de a face fata activitatilor complexe ale vietii cotidiene, bolnavii au, in general, dificultati
in alegerea hainelor care se potrivesc cu anotimpul si ocazia. Simptome ca negarea si
aplatizarea tind sa devina mai evidente; pot sa apara simptome depresive, fiind frecventa,
de asemenea, mania. Pentru a supravietui in continuare in comunitate, bolnavii in acest
stadiu care locuiesc singuri necesita cel putin asistenta cu timp partial. Bolnavii care
locuiesc cu partenerul marital se opun adesea asistentei aditionale pe care o percep ca pe
o invazie. Daca asistenta comunitara nu este fezabila sau disponibila poate sa fie necesara
institutionalizarea.
Stadiul 6 - Boala Alzheimer moderat severa deficiente suficient de mari pentru a
necesita asistenta in privinta traiului cotidian. Pacientii care au ajuns in acest stadiu pot,
ocazional, sa uite numele partenerului marital de care depind pentru a supravietui. Pe
parcursul acestui stadiu care dureaza aproximativ doi ani si jumatate, deficientele de
imbracare si imbaiere cresc progresiv, pentru ca in ultima parte a acestui stadiu toaleta si
continenta sa fie compromise. Problemele emotionele si comportamentale ca agitatia,
mania, tulburarile de somn, violenta fizica si negativismul devin cele mai manifeste si
mai perturbatoare. Bolnavii necesita asistenta permanenta in cadru comunitar.
Stadiul 7 - Boala Alzheimer severa deficiente care necesita asistenta continua pentru
activitatile traiului cotidian. Capacitatea de a vorbi este limitata sever inca de la inceputul
acestui stadiu si, in cele din urma, se pierde. De asemenea, se pied capacitatea de
deplasare si alte capacitati motorii. Agitatia devine o problema la unii pacienti,
managementul incontinentei si alte activitati de baza devenind alte surse majore de
probleme.
Tulburarile de memorie si limbaj, incapacitatea de a efectua diferite acte motorii
(bolnavul nu mai stie cum sa se imbrace, cum sa manance etc.), ca si incapacitatea de a
recunoaste diferite persoane apropiate, nelinistea motorie - ce determina adesea
comportamente precum plimbatul fara scop, plecatul de acasa si tendinta de a se rataci,
agresivitatea, halucinatiile vizuale, ori ideile delirante, iata numai cateva dintre
principalele simptome ale bolii Alzheimer.
Simptome cognitive:
0 tulburari de memorie (imposibilitatea de a retine informatii noi si de a-si reaminti
informatii anteriorare; in dementa de tip Alzheimer, primele care se pierd sunt
evenimentele recente pacientii pastreaza destul de mult timp amintirile vechi, pot
de exemplu sa povesteasca despre casa in care au copilarit desi nu pot spune ce s-
a intamplat cu o zi inainte; ei pot uita de asemenea numele sau numerele de
telefon ale prietenilor, vecinilor, chiar rudelor, fara a si le putea aduce aminte
ulterior sau fara a le putea retine daca le sunt repetate de mai multe ori);
1 tulburari de limbaj (nu isi mai gasesc cuvintele, uita chiar si cuvinte simple; pot sa
inlocuiasca cuvinte, astfel ca propozitiile devin practic de neinteles);
2 incapacitatea de a efectua diferite activitati motorii, desi functia motorie este
intacta (bolnavul nu mai stie cum sa se imbrace adecvat, cum sa isi pregateasca
masa, cum sa descuie usa cu cheia, etc.);
3 imposibilitatea de a recunoaste si identifica obiectele din jur, desi functiile
senzoriale sunt intacte (pacientului i se arata spre exemplu un stilou sau un alt
obiect, pe care il vede, dar nu il poate denumi si nici nu poate preciza la ce
foloseste);
4 tulburari ale functiilor de planificare, organizare a activitatilor, incapacitatea de a
lua decizii, chiar si in situatii dintre cele mai simple;
5 probleme legate de gandirea abstracta, rationament (spre exemplu, calculul unei
note de plata poate fi dificil atunci cand suma este mai complicata; un pacient cu
boala Alzheimer poate uita complet ce reprezinta numerele si ce trebuie facut cu
ele).
Aceste simptome se caracterizeaza printr-un debut gradat, declinul cognitiv fiind
progresiv. De asemenea, deficitele cognitive determina tulburari semnificative
ocupationale sau in viata sociala si se asociaza cu modificari initial relativ imperceptibile
ale dispozitiei, personalitatii, comportamentului.
Cele mai timpurii semne ale alterarii cognitive sunt in mod inevitabil subtile si se
suprapun aparent in mare parte cu normalitatea, cu toate ca exista diferente fata de
tulburarile de memorie caracteristice varstei inaintate. De obicei, pacientul este doar
partial constient de amploarea problemei.
Semnele precoce ale dementei se incadreaza cel mai frecvent in doua categorii: pierderea
memoriei si diminuarea activitatii socio-profesionale. Manifestarile pierderii memoriei
pot fi reprezentate de cresterea numarului de liste cu activitati de rutina. Uita fete
cunoscute, omit intalniri deja fixate, in stadiu incipient, acestea devenind stanjenitoare
pentru pacient care-si va restrange aria sociala, alunecand incet pe panta depresiei.
Aceste persoane obosesc mult mai usor, se enerveaza mai repede sau devin apatice. Apar
dificultati in a face fata schimbarilor, in stadiile avansate, se pot rataci chiar pe propria lor
strada. Deficitele cognitive sunt frecvent mascate, bolnavii le neaga existenta si dau
adesea vina pe evenimente sau oameni. Cum pierderea memoriei se accentueaza, ei ajung
sa repete de mai multe ori aceeasi intrebare, deasemenea, pot sa devina furiosi atunci
cand membrii familiei incearca sa ii ajute in activitatile obisnuite precum calculul sumei
din carnetul CEC sau completarea formularelor pentru plata diferitelor impozite.
Conducerea automobilului devine periculoasa, intrucat pacientii nu mai pot reactiona
rapid si corespunzator in situatiile care apar in trafic (cu toate ca nu intotdeauna
constientizeaza faptul ca au dificultati si ca pot reprezenta un pericol pentru ceilalti soferi
sau pentru pietoni).
Trasaturile de personalitate sufera si ele modificari care depasesc cadrul procesului
normal de imbatranire. In boala Alzheimer se pot remarca de asemenea schimbari uneori
dramatice, pacientul devenind extrem de confuz, suspicios sau temator.
Un alt aspect observat la persoanele cu acest tip de dementa este pierderea initiativei.
Varstnicii pot intr-adevar sa oboseasca mai repede din cauza serviciului, treburilor din
casa sau obligatiilor sociale, dar in mod normal isi recapata initiativa, ceea ce nu se
intampla in boala Alzheimer, pacientii devenind foarte pasivi, necesitand sa fie
sugestionati sau determinati pentru a se implica in orice tip de actiune.
Simptome noncognitive:
6 agitatia (este vorba despre un grup de simptome inrudite incluzand anxietatea,
iritabilitatea, nelinistea motorie, care determina adesea comportamente precum
plimbatul fara un scop anume, plecatul de acasa si tendinta de a se rataci,
agresivitatea, tipatul si tulburarile din timpul noptii);
7 psihoza (se refera la trei categorii principale de simptome: halucinatii, de obicei,
vizuale, idei delirante, de obicei, idei simple referitoare la furt sau la faptul ca
persoanele din jur vorbesc despre pacient si false recunoasteri ale persoanelor din
anturaj sau ale imaginilor din oglinda sau de la televizor);
8 tulburari ale dispozitiei (in principal depresie si anxietate, desi este posibil sa
apara uneori si hipomania);
9 alte simptome (dezinhibitie sexuala, tulburari ale comportamentului alimentar,
strigate, tipete, solicitarea atentiei anturajului).
Uneori, simptomele psihologice si comportamentale sunt primele remarcate de anturaj
(care poate sa nu sesizeze de la inceput declinul cognitiv).
Agresivitatea si agitatia Agresivitatea si agitatia se intalnesc frecvent la pacientii cu
dementa de tip Alzheimer internati in sectiile de psihiatrie, reprezentand de altfel unele
dintre cele mai obisnuite cauze de spitalizare a acestor bolnavi, care sunt adusi de familia
aflata in imposibilitatea de a-i linisti.
Exista mai multe tipuri de asemenea comportamente, ele putand fi clasificate in doua
categorii principale:
10 comportamente neagresive, care pot fi la randul lor fizice (agitatia generalizata,
plimbatul continuu fara scop, ascunderea lucrurilor, imbracatul sau dezbracatul
necorespunzator) si verbale (pacientul este continuu nemultumit, se plece mereu,
solicita atentia celor din jur, repeta intruna aceleasi intrebari sau afirmatii);
11 comportamente agresive, fizice (loveste, musca alte persoane, este autoagresiv,
distruge diverse obiecte din camera) sau verbale (tipa, striga, injura, insulta
persoanele din jur, face zgomote ciudate).
Simptomele psihotice. Ideile delirante. Ideile delirante sunt convingeri, idei false, de
nezdruncinat, in care pacientul crede indiferent de dovezile contrare care i se aduc. Cele
mai frecvent intalnite sunt:
12 ideea ca persoanele din jur vorbesc despre pacient;
13 idei de furt, bolnavul este convins ca lucrurile ii sunt furate sau ascunse; de multe
ori, astfel de convingeri apar ca urmare a tulburarilor de memorie (pacientul uita
complet unde si-a pus lucrurile si ii acuza pe ceilalti ca i le-a luat);
14 chiriasul fantoma- ideea ca in casa mai locuiesc si alte persoane poate sa apara
din cauza halucinatiilor vizuale reprezentand oameni;
15 convingerea pacientului ca este persecutat, ca i se vrea raul;
16 idei de abandon - bolnavul crede ca urmeaza sa fie parasit de familie, alungat din
propria casa; exista insa si situatii care asemenea idei au o baza reala (este vorba
despre cazurile de abuz al varstnicilor);
17 idei delirante de gelozie - convingerea ca sotul/sotia are o legatura extraconjugala;
ele pot sa apara si datorita halucinatiilor vizuale (bolnavul vede oameni straini
casa). Pentru a considera o astfel de idee a pacientului ca fiind deliranta, este
nevoie ca ea sa fie repetata in mai multe ocazii si pe o perioada mai lunga de timp.
Este necesar ca ideile delirante sa fie diferentiate de afirmatiile pe care pacientii
cu dementa le fac pentru a masca faptul ca uita (care li se pare stanjenitor).
Halucinatiile. Halucinatiile reprezinta perceptii anormale, care apar in absenta unui
obiect real, de exemplu pacientul vede pe peretele gol imaginea unui om, spre deosebire
de iluzii, care sunt perceptii anormale ale unor stimuli care exista in realitate pacientul
priveste un tablou de pe perete si afirma ca persoana din tablou se misca. In demente,
halucinatiile sunt cel mai frecvent de doua tipuri, vizuale si auditive. Pacientii vad de
obicei imagini de oameni sau animale, dar pot afirma ca vad si pete de diverse culori (in
absenta unor tulburari de vedere), litere sau cifre, iar ca si halucinatii auditive sustin ca
aud diverse zgomote.
Falsele recunoasteri. Pacientii pot sa afirme ca sotul/sotia sau un alt membru al familiei
a fost inlocuit de o alta persoana, asemanatoare din punct de vedere fizic (bolnavul vizitat
la spital de sotie ii spune acesteia: Tu nu esti sotia mea, semeni cu ea dar nu esti sotia
mea. Unde este ea? Unde au dus-o? Vreau sa vina sa ma vada). O asemenea identificare
deliranta trebuie deosebita de situatiile in care, din cauza pierderii memoriei, bolnavii nu
isi mai amintesc identitatea persoanelor apropiate si nu le recunosc (un alt pacient isi
intreaba sotia: Cine esti? ulterior, vizitat de cumnata sa, o intreaba: Tu esti sotia
mea?). Astfel de identificari delirante se pot referi si la obiecte, nu doar la persoane:
Unde este cana mea? Ati inlocuit-o cu alta, asta nu e a mea de acasa).
Bolnavii cu dementa pot sa nu isi mai recunoasca propria imagine din oglinda, crezand ca
este vorba de o persoana diferita. Intrucat multi dintre ei au tendinta de a pleca de acasa,
existand riscul de accidente sau ratacire, o oglinda montata pe usa din hol impiedica de
multe ori astfel de evenimente (pacientii considera ca mai este cineva in hol si se intorc
din drum). In mod similar, acesti bolnavi pot considera drept reale imaginile pe care le
vad la televizor.
Tulburarile de dispozitie. Depresia. Pacientii cu dementa Alzheimer pot prezenta in
cadrul bolii si depresie. Este posibil ca acesti bolnavi sa devina nelinistiti, agitati (mai
ales daca au si anxietate intensa), sa nu mai manance sau sa inceapa sa isi paraseasca din
ce in ce mai putin camera, petrecandu-si cea mai mare parte a timpului singuri. Adesea, ei
se trezesc dimineata foarte devreme, plang des si isi pierd interesul pentru activitatile pe
care le faceau totusi anterior (de exemplu, nu mai sunt interesati sa se uite la televizor sau
sa si petreaca timpul cu familia sau prietenii).
Hipomania. Apare mult mai rar decat depresia la pacientii cu boala Alzheimer, acestia
devenind euforici, iritabili, exagerat de activi (se plimba tot timpul, nu pot sta intr-un
loc), dormind mult mai putin; este de asemenea posibil sa aiba un comportament social,
sexual inadecvat, dezinhibat, deranjandu-i pe cei din jur.
Alte simptome noncognitive. Tulburarile comportamentului alimentar Exista mai multe
tipuri de modificari ale comportamentului alimentar in boala Alzheimer, spre exemplu:
18 reducerea sau cresterea exagerata a apetitului (conducand la pierderi importante in
greutate, malnutritie, sau dimpotriva la obezitate). Pacientii uita ca au mancat si
manca de mai multe ori decat este necesar sau uita sa mance;
19 consumul de substante non-alimentare (de unde si riscul de intoxicatii);
20 la acestea se pot adauga si dificultati legate de actul motor al alimentatiei (de
exemplu bolnavii fac foarte multa mizerie atunci cand manca sau se pot ineca cu
alimentele solide).
Dezinhibitia sexuala. Dezinhibitia sexuala poate reprezenta un alt motiv pentru care
bolnavii sunt adusi la spital pentru a fi internati, desi ea apare mult mai rar la pacientii cu
dementa de tip Alzheimer decat alte tipuri de dementa. Poate fi vorba despre comentarii
cu tenta sexuala sau despre gesturi care au o astfel de conotatie. De multe ori insa
asemenea gesturi pot fi gresit interpretate, semnificatia lor fiind cu totul alta.
Societatea Romana Alzheimer, in parteneriat cu o companie farmaceutica a organizat, in
anul 2006 , incepand cu 21 septembrie - ziua internationala Alzheimer - pe parcursul
lunilor septembrie-noiembrie, o ampla campanie de informare, la nivel national, ce a
cuprins 5 judete (Craiova, Cluj-Napoca, Iasi, Tragu-Mures si Constanta), precum si
municipiul Bucuresti. Desfasurata sub titlul "Caravana Memoriei" aceasta manifestare
face parte din campania "Sa nu-i uitam pe cei ce uita" care are ca scop educarea
publicului roman cu privire la boala Alzheimer. Societatea Romna Alzheimer este o
organizatie umanitara, non-guvernamentala, non-profit, care functioneaza n domeniul
asistentei comunitare a varstnicilor. Societatea si propune sa contribuie la asigurarea
ngrijirii batranilor cu tulburari psihice, n special de tip deteriorativ, sa ajute familiile
acestora si sa creeze sisteme moderne de asistenta si ngrijire. Familia reprezinta factorul
vital fundamental, de aceea resursele familiei trebuie valorificate intotdeauna.
Pe masura inaitarii in varsta, ca urmare a unor grave invaliditati dementa, incontinenta,
pierderea autonomiei si a capacitatii de autoservire la care se adauga factori sociali ca
diminuarea veniturilor, lipsa familiei sau imposibilitatea acesteia de a asigura
supravegherea si ingrijirea, apare cresterea solicitarilor de spitalizare pe termen lung. In
fapt, institutionalizarea integrarea in institutii specializate pentru varstnici nu este
decat o forma mascata de izolare a batranului pe care o promoveaza familia si societatea.
Ca in orice situatie de schimbare de mediu ca pensionarea, mediul de viata, mediul
locuibil, apar crizele de adaptare; acestea se caracterizeaza prin: tulburari
cardiovasculare, modificari de nutritie precum scaderea in greutate (bolnavul se topeste
vazand cu ochii), adinamie, escare prin imobilizare si simptome psihice ca anxietate,
insomnie, depresie, agitatie, negativism. Integrand familia in tratamentul bolilor psihice
se poate evita precipitarea deteriorarii.
Mituri si realitate in boala Alzheimer
1. Pentru ca cineva din familie are dementa Alzheimer, cu siguranta ma
voiimbolnavi si eu. In realitate: Cu toate ca factorii genetici au un rol in aparitia
dementei Alzheimer, doar o mica parte dintre cazuri (3 %) sunt familiale. De cele mai
multe ori insa, nu se poate identifica o singura cauza a bolii. Cat de importanti sunt
factorii genetici este o intrebare la care se cauta inca raspuns.
2. Dementa Alzheimer este o boala care afecteaza doar batranii. In realitate cu toate
ca varsta este cel mai important factor de risc pentru dementa Alzheimer, nu toate
persoanele afectate sunt foarte in varsta. Uneori, boala se manifesta si la 40-50 de ani. Cel
mai important lucru pe care trebuie sa il intelegem este ca dementa Alzheimer nu este o
consecinta normala a imbatranirii.
3. Dementa Alzheimer se poate vindeca. In realitate nu exista in prezent nici un
tratament disponibil care sa poata vindeca dementa Alzheimer. Exista insa o serie de
medicamente care pot fi foarte eficiente in a ameliora simptomele si in a reduce ritmul de
progresie a bolii, imbunatatind calitatea vietii persoanelor afectate si a familiilor acestora.