Sunteți pe pagina 1din 10

Chimizarea metanului

Metanul (CH4) este o hidrocarbur saturat, componentul principal al


gazelor natural

Metanul a fost descoperit de catre A. Volta in anul 1778 in


malul baltilor si numit gaz de balta. Metanul este cel mai
simplu alcan, o hidrocarbura saturata aciclica.

Unde se poate gasi metanul?

Metanul se gaseste sub forma de zacaminte naturale, in stare


destul de pura, se poate intalni in minele de carbuni unde in
amestec cu aerul formeaza amestecul exploziv numit gaz
grizzu.

In scoarta terestra puritatea ajunge pana la 99% . Tara noastra


poseda zacaminte de metan cu puritate ridicata (98% - 99%),
cele mai importante fiind cele de la Bazna, Sarmasel, Copsa
Mica, Nades, Sincai, Deleni, etc..

Cum se obtine ?

Metanul se utilizeaza drept combustibil, dar in ziua de astazi se


pune un accent deosebit pe transformarea lui intr-o serie de
compusi chimici de o mare importanta practica. Aceasta
prelucrare se numeste chimizarea metanului. El se extrage din
zacaminte cu ajutorul sondelor. De aici se transporta la
consumatori (laboratoare, industrie, termocentrale, locuinte) cu
ajutorul conductelor.
1
Metanul este produs prin fermentarea resturilor vegetale sau
animale mai ales pe funduil baltilor, metoda se poate folosi si in
cazul epurarilor apelor reziduale din marile orase si nu numai.

Proprietati

o Fizice :

Metanul este un gaz incolor, mai usor decat aerul, insolubil in


apa, solubil in alcool, eter, benzen. Mirosul gazului metan din
conductele industriale si casnice este dat de substantele ce contin
sulf, si sunt adaugate special pentru a face gazul usor de cunoscut
prin miros. Eventualele scapari de gaze pot fi depistate la timp.

o Chimice:

Metanul prezinta proprietatile alcanilor, dar are si proprietati


specifice. Cele mai importante reactii la care participa metanul sunt:

1. Reacia de halogenare:

+Cl2 +Cl2 +Cl2 +Cl2

CH4 CH3Cl CH 2Cl2 CHCl3 CCl4

-HCl -HCl -HCl -HCl

2.Reacia de ardere

CH4 + 2O2 CO2 + 2H2O + Q

CH4 + 2O2 + 8N2 CO2 + 2H2O + 8N2

3. Reacia de oxidare la aldehida formic

Condiii : 400-600C i catalizatori oxizi de azot

CH4+O2 CH2O + H2O

( aldehida formic )
2
4. Reacia de oxidare cu vapori de ap

Condiii: Ni , 300-1000C i catalizator Ni

CH4 + H2O CO +3H2

Condiii: 400C i catalizatori oxizi de fier

CO + H2O CO2 + H2

5. Reacia de amonoxidarea

Condiii : catalizatori de Pt , 1000C

CH4 + NH3 + 3/2O2 HCN + 3H2O

6. Reacia de obinerea acetilenei

Condiii : 1500C

2CH4 CH CH +3H2 (acetilen)

7. Reacia de obinere a negrului de fum

Condiii : temperatur ridicat

CH4 C + 2H2

Chimizarea metanului se poate realiza prin urmatoarele cai:

Prin piroliza, se obtine negru de fum de calitate superioara, care


poate fi folosit in industria cauciucului, a cernelurilor de tipar, a
lacurilor si vopselelor negre. La temperaturi de peste 13500 C
in anumite conditii, se obtine acetilena.

Prin oxidarea partiala a metanului se obtine gazul de sinteza din


care se pot fabrica: alcool metilic, alcooli superiori, benzine de
sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului rezulta la 600-7500
C formaldehida. Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate
folosi la fabricarea amoniacului, a unor ingrasaminte chimice,
etc.
3
Clorurarea metanului este o cale de obtinere a unor dizolvanti si
agenti frigorifici. Prin nitrarea metanului se obtine nitrometanul,
folosit ca bun dizolvant si in unele sinteze organice. Prin
amonooxidare (tratarea cu amoniac si oxigen, respectiv aer) din
metan se fabrica acid cianhidric, din care se obtine, pe langa
cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria
materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic,
etc. Tot din metan se poate obtine si sulfura de carbon, prin
tratare cu sulf la 600-7000 C, in prezenta catalizatorilor).

O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui


utilizarea lui ca agent energetic. Gazul metan este un
combustibil superior carbunelui si chiar produselor petroliere, la
incalzitul cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punct de
vedere tehnic si economic: puterea calorifica mai mare, cheltuieli
de exploatare si transport mult reduse, iar cele de depozitare
inexistente.

Negrul de fum se utilizeaz n industria de lacuri i vopsele la


obinerea lacurilor i a emailurilor negre , a cernelurilor tipografice ,
n industria cauciucurilor , la obinerea grafitului de mare puritate .

Produsele chimice obinute prin reaciile descrise mai sus i-au


gsit largi aplicaii industriale .

4
Mase plastice

Inca din antichitate oamenii au folosit materiale naturale


precum: lemnul, pielea, bumbacul, lna, matasea, pergamentul,
papirusul. In India antica se utiliza shellacul, o rasina naturala,
pentru acoperirea obiectelor din lemn, iar in Roma antica se utiliza o
rasina naturala, fosila denumita amber.

La mijlocul sec.al XVII-lea s-a descoperit gutaperca, o rasina


naturala folosita la izolarea cablurilor, a carui inlocuire cu materiale
sintetice s-a realizat in 1940.

Incepand cu a 2 jumatate a sec. al IX-lea au aparut materiale


noi, care au determinat o adevarata revolutie in dezvoltarea stiintei si
tehnicii si anume materialele polimerice (polimer).

In anul 1833 J. Berzelius defineste pentru prima data notiunea


de polimer care sta la baza chimiei macromoleculare.

Materialele plastice sunt materiale tehnologice in compozitia


carora intra un polimer, un plastifiant care imbunatateste si conserva
proprietatile fizico-mecanice, o umplutura inerta si uneori un
colorant.

Polimerii sunt molecule mari (macromolecule) constituite prin


unirea intre ele a unor molecule mai mici numite monomeri. Ca
monomeri se folosesc alchene sau derivati ai acestora, denumiti in
general monomeri vinilici.

Molecula care se repeta poarta denumirea de mer(parte) si este


reactant. Produsul de reactie se numeste polimer. Numarul de
molecule de monomeri care intra in alcatuirea unei macromolecule de
polimer se numeste grad de polimerizare (n).

Mpolimer=n*Nmonomer

5
Polimerizare -> poly=numeros, meros=parti (limba greaca). De
exemplu, reactia de polimerizare a etenei se produce dupa
urmatoarea reactie chimica

n H2C=CH2 (-H2C- CH2-)n

etena polietena

(monomer) (polimer)

Reactia de polimerizare consta deci in decuplarea unei perechi


de electroni ai leg, duble , care se pun in comun cu electroni ai
moleculelor vecine cu care reactioneaza si formeaza legaturi simple.
Polimerizeaza foarte usor compusii care deriva de la etena prin
substituirea unui atom de hidrogen cu un radical de hidrocarbura
sau cu alti atomi.

Exemple:

H2C = CH ; H2C = CH

CH3 CL

metilena clorurara de vinil

(propena)

nH2C = CH ( - H2C - CH -)n

clorura de vinil policlorura de vinil

6
Reactia de polimerizare se mai numeste si reactie de poliaditie.
Acest tip de reactie este caracteristic substantelor nesaturate mai ales
celor cu legaturi duble

H2C = CH2 + H2C = CH2 -H2C CH2 CH2 CH2

monomer monomer dimer

+ H2C = CH2 - H2C CH2 CH2 CH2- CH2 CH2

trimer

+ H2C = CH2 - H2C CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2


CH2

tetramer

In functie de proprietatile si domeniile de utilizare, polimerii se


impart in mai multe grupe, cele mai importante fiind: materialele
plastice, elastomerii, fibrele, adezivii si materialele peliculagene.
Proprietatile maselor plastice depend de natura polimerului, a altor
materiale adaugate, a plastifiantului, a umpluturii si a conditiilor de
prelucrare.

Polietena

Polietena(P.E.) a fost obtinuta pentru prima data in 1933, iar 3


ani mai tarziu s-a produs pe scara industriala in Anglia prin
polimerizarea etenei la presiune inalta.

Industrial polietena se obtine prin polimerizarea etenei lichide, la


presiuni mari (1000-2000 atm) si la temperature joasa(100-300 C)
sau la presiune joasa (pana la 5 atm) in prezenta catalizatorului
Ziegler.

Polietilena are o structura filiforma; ea este alcatuita din


macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii. Gradul de
polimerizare este de circa 1800. Este o masa solida, laptoasa sau
transparenta, flexibila sau rigida, cu rezistenta mecanica si electrica
buna. Are stabilitate chimica mare, fiind insolubila in apa si in alti
solventi.

7
Temperatura de inmuiere este cuprinsa intre 110-150 C;
prezinta stabilitate termica ridicata. Polietena se utilizeaza ca material
plastic electroizolant in electrotehnica si electronica, la imbibarea
tesaturilor si a hartiei, la fabricarea ambalajelor, a foliilor a tuburilor
si conductelor, a vaselor de diferite forme si marimi si a multor alte
obiecte de uz casnic.

Foliile de polietena sunt permeabile la gazele din atmosfera, dar


sunt impermeabile la apa; ele au densitate mica, o flexibilitate
ridicata si o mare rezistenta la rupere. Pot fi sterilizate fara a-si pierde
forma. Sunt folosite si pentru protejarea rasadurilor in agricultura.

Permanent sunt cercetate si produse numeroase materiale


plastice cu proprietati noi, materiale mai rezistente, mai usoare, mai
ieftine si mai flexibile pentru constructia de locuinte si alte cladiri,
pentru avioane, automobile, trenuri si vapoare.

Cauciucul

In1744 Francezul Charles Marie de la Condamine a participat


intre 1735-1744 la o expeditie stiintifica in Peru pentru masurarea
meridianului terestru. Coborand pe fluviul Amazon a descoperit
arborele de cauciuc in inima padurii tropicale si a notat remarcabilele
calitati ale sucului care se scurgea din acestia.

Vulcanizarea

Americanul Charles Goodyear lucra intr-o zi la un procedeu de


trate a gumei indiene. Intamplator au cazut cateva picaturi dintr-un
amestec de guma de cauciuc si sulf pe un disc cald. A obtinut primul
brevet in 1844 dar a trebuit sa duca o lupta continua cu un mare
numar de contrafaceri si a obtinut castig de cauza abia in 1852.

Cauciucul sintetic

In 1860 Englezul Charles G.William a obtinut separarea


izoprenei.Primele succese industriale au fost obtinute de
G.Bouchardot-Franta-in 1880 si Tilden-Anglia in 1884.Productia de
cauciuc sintetic (elastomer) a inceput cu adevarat in timpul ce;ui de-
al doilea razboi mondial pentru inlocuirea cauciucului natural.

8
Celofanul

In 1908, J.E.Branderberger, regenerand celuloza pentru


obtinerea fibrelor a obtinut un film transparent.L-au denumit celofan,
iar marca pentru aceasta denumire a fost depusa in 1912.

Bachelita

Prima materie plastica sintetica a fost brevetata de belgianul Leo


Hendrik Baekeland (1863-1944) naturaliza American. Baekeland a
facut studii de chimie la Universitatea din Grand, iar la 26 de ani s-a
stabilit in SUA pentru a lucra intr-o societate de materiale fotografice.

A inventat prima hartie fotografica operationala Velox pe care a


comercializat-o prin propria sa firma. Si-a vandut brevetul si
societatea in 1899 inventatorului George Eastman. In 1905 a inceput
cercetarile care l-au condus la inventarea bachelitei.

PVC

In 1913 profesorul german Klatte breveteaza polimerizarea unui


gaz, clorura de vinil. Fabricarea industriala incepe in 1931 iar in
prezent obiectele din PVC cunosc o multitudine de aplicatii: tevi,
marochinarie, izolatii electrice, etc.

Plexiglasul

In 1924 chimistii Barker si Schinner au obtinut o sticla


organica comercializata din 1934 sub numele Plexiglas.

Polistirenul

Pus la punct de germanul Wulff, este folosit pentru jucarii,


ambalaje alimentare, carcase de radio, etc.in 1933 firma BASF
inventeaza polistirenul expandat (zapada artificiala) utilizat ca izolant
termic si element antisoc.

Nylon

Numele este generic pentru poliamide. A fost brevetat in 1937 de


americanul Walace H.Carothers, director al departamentului de
cercetari fundamentale in fizico-chimie la firma lui Du Pont de
9
Nemours, elev al lui Lavoisier.Nylon a fost folosit pentru
confectionarea parasutelor utilizate la debarcarea din Normandia. La
sfarsitul razboiului, Nylon este simbol al modernismului si
prosperitatii. In 1964 a fost inventata o familie de poliamide rezistente
la temperature inalte: Kinel si Kapton.

Polietilena

Polietilena de joasa densitate a fost obtinuta in 1935 de englezii


Fawett si Gobson iar fabricatia industriala a inceput in 1939. In 1953
germanul Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut polietilena de
inalta densitate, mult mai rigida. Din 1985 DMS (Olanda) si Allied
(SUA) folosesc o polietilena de 30 de ori mai rezistenta la tractiune
decat otelurile de greutate egala cu ea.

Peba Aceata familie de materiale sintetice (intermediara intre


cauciuc si plastic) a fost creata in 1981 de Gerard Eleens

(Atochem). Se foloseste pentru fabricarea incaltamintei si


echipamentelor sportive.

10