Ciclon tropical

n meteorologie un ciclon tropical este o furtun n form de vrtej, care se formeaz ntr-o zon
depresionar tropical de la suprafaa oceanelor, cu diametrul uneori pn la cteva mii de
kilometri. Este format dintr-o mas mare de nori i furtun care, datorit unui sistem de vnturi
circulare puternice se rotesc tridimensional n form de spiral n jurul unui centru, n sens direct
(adic invers sensului acelor de ceasornic) n emisfera nordic i n sens retrograd (adic sensul
acelor de ceasornic) n cea sudic. Energia ciclonului provine din degajarea de cldur provenit
din condensarea la altitudine a vaporilor de ap formai la suprafaa oceanului. n sens
termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o main termic.

Acest fenomen de condensare ca surs principal de energie difereniaz cicloanii tropicali de

alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate,
care-i iau energia din diferenele de temperatur la ntlnirea unor mase de aer cu temperaturi
diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulat de un ciclon tropical este n funcie de timpul
ct acest ciclon rmne deasupra apelor calde, care i furnizeaz prin evaporare umiditatea
atmosferic necesar dezvoltrii. Degajarea lent a cldurii n urma condensrii ridic
temperatura n interiorul ciclonului cu 15 - 20 C fa de temperatura troposferei n exteriorul
ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu nucleu cald. De remarcat
c aceast zon cald este numai la nlime, la suprafaa solului temperatura este cu cteva
grade mai mic dect a zonei din jurul ciclonului datorit reducerii de ctre nori a insolaiei i a
precipitaiilor.

Termenul de ciclon se refer la micarea general a fenomenului, o micare de rotaie n sensul

opus acelor de ceasornic n emisfera nordic, respectiv n sensul acelor de ceasornic n emisfera
sudic. Termenul de tropical se refer att la zona predilect de formare, ct i la
caracteristicile termodinamice ale maselor de aer n care se formeaz.

n funcie de intensitate i de locul n care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite
denumiri ca:

0 uragan, vnt cu viteza de 30 - 50 m/s (sau orice vnt care, atingnd 12 grade Beaufort,
provoac distrugeri). Iniial, termenul uragan denumea doar ciclonii tropicali din Marea
Caraibilor;

1 taifun;
 2 furtun tropical;

3 furtun ciclonic;

4 depresiune tropical.

Ciclonii tropicali poarta denumiri care difera n raport de tarile si regiunile unde se produc:

- ,,typhon" - n Extremul Orient

- ,,thi fong" - n China

- ,,tai fu" - n Japonia

- ,,toofan" - n India

- ,,tufan" - n Arabia

- ,,baguio" - n Filipine

- ,,willy-willy" - n Australia (unde desemneaza si tornadele si turbioanele)

- ,,cordonazo" - n Mexic

- ,,hu ra kan" - n M. Caraibilor,

de unde deriva:

- ,,huracn" - n limba spaniola

- ,,hurricane" - n limba engleza

- ,,uragan" - n limba franceza

Ciclonii cei mai importanti sunt denumiti si ,,supercicloni" sau ,,supertaifunuri".

Structur

Toi ciclonii tropicali sunt zone de presiune atmosferic sczut, msurat la nivelul solului.
Presiunile nregistrate n centrul ciclonilor sunt cele mai mici care se ntlnesc la suprafaa
Pmntului la nivelul mrii. Vaporii de ap formai la suprafaa oceanului au o densitate mai
mic dect a aerului, cam 62 %, ca urmare ei se ridic. La ntlnirea unei zone de aer cu
temperatur mai mic ei condenseaz, elibernd cldura latent de condensare. Aceasta se face
treptat cu nlimea, ca urmare temperatura aerului din ciclon crete n jurul axei ciclonului. Cu
excepia temperaturii aerului din imediata apropiere a suprafeei oceanului, care este
determinat de temperatura suprafeei apei, zona din interiorul ciclonui este mai cald dect cea
din jurul su.
n centrul ciclonui se gsete o zon lipsit de vnturi i precipitaii, numit ochiul ciclonului
(ochiul furtunii), furtuna desfurndu-se aparent n jurul su. Ochiul unui ciclon tipic are un
diametru de 30 - 60 km i poate fi nsorit sau acoperit de nori. Prin contrast, cele mai puternice
vnturi se ntlnesc chiar la marginea ochiului.

Termenul ciclon a fost folosit pentru prima dat de cpitanul de marin britanic Henry
Piddington (1797-1858) n 1842.

FORMAREA

Majoritatea se formeaza deasupra apelor calde ale oceanelor din zonele tropicale. In aceste
regiuni aerul umed si cald se ridica formand o zona de presiune scazuta si dand nastere unor
furtuni cu tunete si fulgere. Aerul care se deplaseaza spre centrul de presiune scazuta trece pe
deasupra apelor calde ale oceanului si este umezit la randul sau, intretinand astfel furtuna.

Pe masura ce aerul cald si umed se ridica vaporii de apa condenseaza si formeaza nori si
ploaie. Cand vaporii condenseaza se elibereaza energie. Aceasta energie se numeste caldura
latenta, sau caldura de condensare, si reprezinta cantitatea de caldura care este absorbita sau
eliberata de o substanta cand aceasta trece printr-o schimbare de faza in acest caz
transformarea vaporilor in lichid. O furtuna este ca un motor caloric. Caldura latenta alimenteaza
o furtuna si o intensifica. Aceasta se va intensifica atat timp cat aerul cald si umed va circula catre
centrul ei, care, in schimb va continua sa-l atraga. In plus, schimbarea directiei si vitezei vantului
cu altitudinea trebuie sa fie mica ( mai putin de 27 km/h ) astfel incat caldura din interiorul
furtunii sa ramana in centru.

Rotatia Pamantului afecteaza de asemenea miscarea aerului. In emisfera nordica aceasta deviaza
aerul de la stanga catre dreapta, in timp ce in emisfera sudica il deviaza de la dreapta la stanga.
Aceasta deviere se numeste Efectul Coriolis. Pe masura ce aerul inainteaza spre un centru de
presiune scazuta, devierea provoaca rotirea lui in jurul centrului in locul patrunderii in acesta.
Aceasta spiralare a aerului determina formarea unor inele de furtuni cu descarcari electrice,
precum si vanturi circulare. Aceste vanturi se rotesc din ce in ce mai repede catre centru. Forta
centrifuga arunca aerul spre exterior.

Pe masura ce furtuna se intensifica aerul atinge o viteza care nu-i mai permite sa ajunga in
centru. Regiunea corespunzatoare puterii maxime de patrundere a aerului se numeste perete al
ochiului. Aici se inregistreaza cele mai ridicate viteze. Inauntrul acestui inel de-abia format ia
nastere o zona calma cunoscuta ca ochi. Aerul din centru circula cu peste 119 km/h. Acum
furtuna s-a transformat intr-un uragan. O diferenta majora intre o furtuna tropicala si un uragan
este tocmai prezenta ochiului din interior.

Pana in 5 latitudine furtunile tropicale si uraganele nu se formeaza, in ciuda frecventelor furtuni

cu fulgere si tunete. Motivul acestei absente este Efectul Coriolis foarte slab la aceste latitudini.
Aici aerul se deplaseaza direct in regiunea cu presiune atmosferica scazuta si o elimina. Acest
proces opreste formarea deplasarii circulare a aerului. Furtunile tropicale si uraganele nu se
formeaza nici in sudul oceanului Atlantic sau in partea estica a oceanului Pacific din cauza
temperaturii scazute a apei si a diferentelor mari de viteza a aerului la altitudini diferite.

Uraganele si furtunile tropicale se sting repede cand ajung deasupra unor ape mai reci sau
deasupra uscatului. In aceste medii ele isi pierd sursa de aer cald si umed. Se sting mult mai
repede pe uscat in principal pentru ca se pierde evaporarea apei calde a oceanului.

In medie anuala, pe suprafata terestra, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvolatae

completa din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza in cel putin sase regiuni
distincte cu frecvente medii anuale variabile si cu perioade de producere diferite.

I. Regiunea care cuprinde sudul si mai ales sud-vestul partii de nord a Oceanului Atlantic(7.3
cicloni pe an). In cuprinsul ei se disting cinci subregiuni cu caracteristici proprii:

a) Subregiunea Insulelor Capului Verde in care ciclonii se dezvolta pe parcursul lunilor august
si septembrie;

b) Subregiunea cuprinzand estul si nordul Indiilor de Vest, Peninsula Florida si coasta de sud-
est a S.U.A cu cicloni din iunie pana in octombrie;

c) Subregiunea nordului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;

d) Subregiunea sud-vestului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;

e) Subregiunea Golfului Mexic, cu cicloni din iunie pana in octombrie;

II. Subregiunea Pacificului de Nord din largul coastelor vestice ale Mexicului(5.7 cicloni pe
an), cu hirricane in perioada iunie-noiembrie.

III. Regiunea sud-vestica a Pacificului de Nord, in special Marea Chinei, Insulele Filipine si
sudul Japoniei(21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai pana in decembrie.

IV. Regiunea nordica a Oceanului Indian, cu doua subregiuni distincte:

a) Subregiunea Golfului Bengal,cu 6 cicloni pe an, dezvoltati in perioada aprilie-decembrie;

b) Subregiunea Marii Arabiei, cu 1.5 cicloni pe an, produsi in perioada septembrie-decembrie.

V. Regiunea sudica a Oceanului Indian, cu o singura subregiune mai bine conturata:

a) Subregiunea cuprinsa intre tarmurile estice ale Insulei Madagascar si 90 longitudine estica,
cu 0.9 cicloni pe an, in perioada noiembrie-aprilie.

VI. Regiunea Pacificului de Sud, situata intre coastele estice ale Australiei si meridianul de
140 longitudine vestica,cu cicloni in perioada decembrie-aprilie.

Importanta geografica a ciclonilor tropicali rezida in efectul lor extrem de destruciv asupra
insulelor si regiunilor de coasta. Au existat cazuri cand orase au fost nimicite in intregime. Cand
nivelul apei se ridica sub presiunea puternica a vantului, mari valuri de furtuna patrund adanc pe
terenurile joase ale coastei. Navele sunt ridicate si purtate in interiorul uscatului. Daca furtuna se
asociaza cu perioada de flux, inundatia ia proportii si mai mari. Atolii josi de corali din Pacificul de
vest pot fi maturati in intregime de apa de mare impinsa de vant, care ia cu sine palmierii si
casele, ineaca populatia. Inca din 1943 avioanele militare americane zboara in interiorul
uraganelor pentru a masura viteza vantului, pentru a gasi si a masura ochiul, presiunea in
interiorul furtunii si structura termica a acesteia. Un sistem de detectare a uraganelor a fost
realizat la mijlocul anilor 50, si imbunatatiri periodice au fost aduse de-a lungul timpului.
Radare, dispozitive de inregistrare a datelor, sateliti meteorologici si alte aparate asigura acum
date Centrului National pentru Uragane ( National Hurricane Center ) din Florida, care urmareste
fiecare furtuna inca de la inceputul ei. Sisteme imbunatatite de prevenire si de comunicatii au
ajutat la limitarea pierderii de vieti omenesti, dar pagubele materiale sunt inca mari mai ales in
zonele de coasta. Cel mai puternic uragan care a lovit emisfera vestica in secolul 20, Gilbert, a
devastat Jamaica si parti din Mexic in 1988, aducand vanturi care bateau cu peste 350 km/h.
Cele mai recente uragane distrugatoare din istoria Statelor Unite au fost Hugo ( 1989 ) care a
lasat pagube de peste 4,2 miliarde de dolari si 50 de morti si Andrew ( 1992 ) cu pagube de
15,5 miliarde de dolari, peste 50 de morti si mii de oameni ramasi fara adapost.

Dupa scara Saffir-Simpson se disting 5 stadii ale ciclonilor, n raport de viteza vntului:

Stadiul 1 - cu valori ale vitezei vntului de 120-155 km/h (33-43 m/s).

Stadiul 2 - cu valori ale vitezei vntului de 155-180 km/h (43-50 m/s).

Stadiul 3 - cu valori ale vitezei vntului de 180-200 km/h (50-58 m/s).

Stadiul 4 - cu valori ale vitezei vntului de 210-250 km/h (58-69 m/s).

Stadiul 5 - cu valori ale vitezei vntului de 250 km/h (> 69 m/s).

n stadiul 5, viteza vntului n rafale poate atinge si depasi 300 km/h (> 83 m/s) deoarece la
factorii de acceleratie se adauga reutilizarea unei parti din aerul naltat, care coboara din nou la
exteriorul ciclonului.

Conditiile ciclogenezei

Pentru nasterea si mentinerea ciclogenezei este necesara reunirea simultana a 5 conditii

esentiale:

1. Prezenta unui cmp depresionar preexistent n straturile atmosferice de baza;

2. Declansarea convectiei;

3. Alimentarea cu energie a ciclonului;

4. Dezvoltarea ciclonului n altitudine;

5. Formarea unui turbion.

1. Prezenta unui cmp depresionar n straturile atmosferice de baza favorizeaza cresterea

,,plniei" initiale a ciclonului. Aceasta conditie este determinata de valorile scazute ale
presiunilor atmosferice intertropicale. Ciclonul odata format are tendinta de a urma aceste
presiuni scazute.

2. Declansarea convectiei (ascendentei) are un caracter dinamic. Pulsatiile aerului tropical

genereaza concentratii noroase zonale, care pot produce precipitatii abundente, nsa, putine
dintre ele, au sansa de a se transforma n ciclon. Nasterea unei depresiuni tropicale este fortata
de pulsatiile mai puternice ale aerului tropical, care declanseaza un nceput al turbionului ce se
amplifica pentru a ajunge n stadiul de furtuna.
3. Alimentarea cu energie a ciclonului dupa declansarea ascendentei. Ciclonul tropical se
autontretine atragnd fluxurile de aer nconjuratoare, cu conditia ca energia imensa care i este
necesara, sa fie rennoita constant, simultan si regulat. Pentru aceasta temperatura apei marine
si oceanice trebuie sa depaseasca n mod obisnuit 260-270C. Ciclonul este alimentat de fluxuri
aeriene care au nevoie de un traseu lung deasupra oceanului pentru a nmagazina cantitati
enorme de caldura (sensibila si latenta). Astfel ciclonul se formeaza si se mentine, atunci cnd
este alimentat de fluxurile tropicale calde, foarte umede, deci foarte bogate n energie. Hartile
arata ca fluxurile tropicale sunt situate deasupra apelor tropicale si non-ecuatoriale unde se
nregistreaza valorile cele mai ridicate ale evaporatiei.

Aceste conditii de formare sunt completate, separat sau simultan, de fluxurile evoluate ale
Musonilor si Alizeelor. Datorita inertiei termice a apei oceanice, calitatea fluxurilor de aer umede
este cea mai buna la sfrsitul verii si toamna, cnd ciclonii sunt bine alimentati si astfel devin cei
mai violenti. Aceasta alimentatie trebuie sa fie rapida si nentrerupta n stadiul de nastere a
ciclonului, cnd el solicita fluxuri puternice n pulsatii si, n plus, vnturi accelerate, aspirnd
aproape ntreaga energie nconjuratoare dintr-un spatiu cu raza de peste 1000 km.

4. Dezvoltarea ciclonului n altitudine. Ciclonul trebuie sa se dezvolte n toata atmosfera si de

aceea n stadiul initial, el trebuie sa fie lipsit de subsidenta (coborrea maselor de aer nsotit de
ncalzirea lor) si de segmentari (forfecari).

5. Formarea sau intensificarea unui turbion, indispensabile n atragerea si acceleratia

alimentatiei, ca si n concentratia convergentei ciclonului, depind de forta vntului
geostrofic.Aceasta forta este aproape nula n vecinatatea Ecuatorului, unde ciclogeneza este
imposibila ntre latitudinile nordice si sudice de 40 si 50.Numarul ciclonilor tropicali este relativ
limitat, deoarece conditiile ciclogenezei sunt pretentioase (severe) si se reunesc cu greu n
acelasi timp, trebuind n plus sa se mentina de-a lungul unei traiectorii. Din aceasta cauza,
ciclonii tropicali sunt un fenomen prin esenta oceanic, datorita exigentei energetice, care
pretinde alimentatia dintr-un aer foarte umed. Din aceasta cauza ei degenereaza cnd patrund
pe continent.Locul privilegiat al nasterii ciclonilor tropicali este Ecuatorul Meteorologic
Vertical.Nasterea unui ciclon asemanator, numit si subtropical este posibila prin conjuctia unui
anticiclon mobil polar, cu masa de aer tropical, bogata n energie.

Ciclonul tropical se nfatiseaza ca o ,,spirala noroasa" (nebuloasa) desfasurata pe mai multe sute
de km, de obicei de la 500, la 1000 km si pna la dublul acestor distante, n
cazul,,supertaifunurilor". Benzile noroase sunt separate de ,,trasee" care converg n straturile
inferioare catre un sector circular sub forma de ,,inel" compact de nori, cu mare dezvoltare
verticala n jurul depresiunii barice propriu-zise. Acest ,,inel" (cerc) numit si ,,ochiul ciclonului"
formeaza un ,,col imens" nconjurat de o centura de nori Cb, care se nalta pna la
tropopauza. ,,Ochiul" ciclonului tropical este n general un sector calm cu diametrul de 10-50 km
si mai mult, care n stadiul de maturitate caracterizeaza intensitatea acestui fenomen. Cnd
,,ochiul" este strmt el semnaleaza un ciclon violent, iar cnd este larg, un ciclon mai putin
violent. Largirea ,,ochiului" semnaleaza, frecvent, declinul ciclonului tropical. ,,Ochiul" ciclonului
are un caracter depresionar, recordul presiunii lui cele mai scazute fiind de 870 hPa, nregistrata
n nord-vestul Oc. Pacific.Ciclonul tropical este n esenta o perturbatie cu ,,inima calda" avnd o
intensa convergenta n centura de nori Cb. El elibereaza o cantitate enorma de energie, care
ntretine, la rndul ei, miscarile ascendente, violente. Viteza de deplasare a ,,spiralei noroase"
(nebuloasei) este foarte variabila cu acceleratii brutale si valori ale intensitatii vntului de 14-17
m/s (> 50-60 km/h), care se intensifica la latitudinile mari.Ciclonii tropicali se manifesta, n
esenta, prin pagube, uneori foarte mari, provocate de vnturi si ploi si prin efectele pe care le au
asupra marii.

Criteriul cel mai frecvent de diferentiere a tipurilor de perturbatii barice este viteza vntului. La
ciclonii tropicali, viteza vntului este sub 60 km/h (<17 m/s) n timp ce la furtunile tropicale
aceasta este cuprinsa ntre 60-120 km/h (17-33 m/s) sau mai mult.

Dupa scara Saffir-Simpson se disting 5 stadii ale ciclonilor, n raport de viteza vntului:

Stadiul 1 - cu valori ale vitezei vntului de 120-155 km/h (33-43 m/s).

Stadiul 2 - cu valori ale vitezei vntului de 155-180 km/h (43-50 m/s).

Stadiul 3 - cu valori ale vitezei vntului de 180-200 km/h (50-58 m/s).

Stadiul 4 - cu valori ale vitezei vntului de 210-250 km/h (58-69 m/s).

Stadiul 5 - cu valori ale vitezei vntului de 250 km/h (> 69 m/s).

n stadiul 5, viteza vntului n rafale poate atinge si depasi 300 km/h (> 83 m/s) deoarece la
factorii de acceleratie se adauga reutilizarea unei parti din aerul naltat, care coboara din nou la
exteriorul ciclonului. Forta vntului n timpul rafalelor este considerabila. De ex. la 240 km/h
(67m/s) forta vntului atinge 600 kg/m2. Precipitatiile care cad sub ,,inelul" (cercul)
Cumulonimbusului sunt violente si ating cantitati considerabile, nscrise n seria recordurilor
pluviometrice (ex. 1870 mm/24 h, n martie 1952, n depresiunea Cilaos, din ins. Runion).
Efectele inundatiilor pe care le produc aceste precipitatii abundente sunt agravate de ridicarea
nivelului marii provocata de mareea si unda uraganului. Mareea uraganului este generata de
vnturile extremitatii polare a ciclonului, unde sunt foarte puternice (datorita fortei geostrofice
mult mai ridicate); ea se propaga sub forma de hula, cu cca 1000-1500 km, naintea ciclonului si
provoaca o crestere de cca 1 m, a nivelului marii.Unda uraganului este mult mai periculoasa
deoarece este legata direct de presiunea coborta a ciclonului. Cresterea nivelului marii datorita
scaderii presiunii atmosferice este de 1 cm, la 1 hPa (sau 1 m, la 100 hPa). nsa aceasta crestere
este accentuata puternic de presiunea considerabila exercitata de vnt asupra apei si orientata
spre centrul ciclonului. Presiunea vntului contribuie cel mai mult la ridicarea nivelului marii.
Unda uraganului ridica nivelul de baza a fluviilor, atunci cnd se produc ploi intense si inundatii,
avnd efectece pot fi amplificate de configuratia litoralului. Un astfel de exemplu este oferit de
golful Bengal, n ziua de 12 noiembrie 1970, cnd unda uraganului s-a suprapus cu mareea
astronomica (nalta de 1.7 m) si a fost amplificata n continuare de forma de plnie a golfului. n
aceasta situatie nivelul de baza a fluviilor Gange si Brahmaputra s-a ridicat cu 7 m, iar aceasta
crestere a apelor a facut cel putin 300000 victime, n Bangladesh.

Conditiile ciclogenezei

Pentru nasterea si mentinerea ciclogenezei este necesara reunirea simultana a 5 conditii

esentiale:

1. Prezenta unui cmp depresionar preexistent n straturile atmosferice de baza;

2. Declansarea convectiei;

3. Alimentarea cu energie a ciclonului;

4. Dezvoltarea ciclonului n altitudine;

5. Formarea unui turbion.

1. Prezenta unui cmp depresionar n straturile atmosferice de baza favorizeaza cresterea

,,plniei" initiale a ciclonului. Aceasta conditie este determinata de valorile scazute ale
presiunilor atmosferice intertropicale. Ciclonul odata format are tendinta de a urma aceste
presiuni scazute.

2. Declansarea convectiei (ascendentei) are un caracter dinamic. Pulsatiile aerului tropical

genereaza concentratii noroase zonale, care pot produce precipitatii abundente, nsa, putine
dintre ele, au sansa de a se transforma n ciclon. Nasterea unei depresiuni tropicale este fortata
de pulsatiile mai puternice ale aerului tropical, care declanseaza un nceput al turbionului ce se
amplifica pentru a ajunge n stadiul de furtuna.

3. Alimentarea cu energie a ciclonului dupa declansarea ascendentei. Ciclonul tropical se

autontretine atragnd fluxurile de aer nconjuratoare, cu conditia ca energia imensa care i este
necesara, sa fie rennoita constant, simultan si regulat. Pentru aceasta temperatura apei marine
si oceanice trebuie sa depaseasca n mod obisnuit 260-270C. Ciclonul este alimentat de fluxuri
aeriene care au nevoie de un traseu lung deasupra oceanului pentru a nmagazina cantitati
enorme de caldura (sensibila si latenta). Astfel ciclonul se formeaza si se mentine, atunci cnd
este alimentat de fluxurile tropicale calde, foarte umede, deci foarte bogate n energie. Hartile
arata ca fluxurile tropicale sunt situate deasupra apelor tropicale si non-ecuatoriale unde se
nregistreaza valorile cele mai ridicate ale evaporatiei.

Aceste conditii de formare sunt completate, separat sau simultan, de fluxurile evoluate ale
Musonilor si Alizeelor. Datorita inertiei termice a apei oceanice, calitatea fluxurilor de aer umede
este cea mai buna la sfrsitul verii si toamna, cnd ciclonii sunt bine alimentati si astfel devin cei
mai violenti. Aceasta alimentatie trebuie sa fie rapida si nentrerupta n stadiul de nastere a
ciclonului, cnd el solicita fluxuri puternice n pulsatii si, n plus, vnturi accelerate, aspirnd
aproape ntreaga energie nconjuratoare dintr-un spatiu cu raza de peste 1000 km.

4. Dezvoltarea ciclonului n altitudine. Ciclonul trebuie sa se dezvolte n toata atmosfera si de

aceea n stadiul initial, el trebuie sa fie lipsit de subsidenta (coborrea maselor de aer nsotit de
ncalzirea lor) si de segmentari (forfecari).

5. Formarea sau intensificarea unui turbion, indispensabile n atragerea si acceleratia

alimentatiei, ca si n concentratia convergentei ciclonului, depind de forta vntului geostrofic.

Aceasta forta este aproape nula n vecinatatea Ecuatorului, unde ciclogeneza este imposibila
ntre latitudinile nordice si sudice de 40 si 50.Numarul ciclonilor tropicali este relativ limitat,
deoarece conditiile ciclogenezei sunt pretentioase (severe) si se reunesc cu greu n acelasi timp,
trebuind n plus sa se mentina de-a lungul unei traiectorii. Din aceasta cauza, ciclonii tropicali
sunt un fenomen prin esenta oceanic, datorita exigentei energetice, care pretinde alimentatia
dintr-un aer foarte umed. Din aceasta cauza ei degenereaza cnd patrund pe continent.

Locul privilegiat al nasterii ciclonilor tropicali este Ecuatorul Meteorologic Vertical. Nasterea unui
ciclon asemanator, numit si subtropical este posibila prin conjuctia unui anticiclon mobil polar, cu
masa de aer tropical, bogata n energie.

Traiectoriile ciclonilor tropicali

Sunt considerate ,,capricioase" si ,,imprevizibile". n realitate ele sunt riguros comandate

(orientate), la nceput de dinamica zonei tropicale, apoi de dinamica zonei temperate si, chiar de
orografie.Transformarea Ecuatorului Meteorologic Vertical n Ecuator Meteorologic Inclinat n
apropierea unui continent si/sau cresterea turbionarii odata cu latitudinea, ndeparteaza ciclonii
de Ecuator. Acesti 2 factori, uniti sau separati, aproprie lent ciclonii de culoarul depresionar
anterior Anticiclonului Mobil Polar, care atinge marginile (latitudinile) tropicale. Ciclonii au
tendinta de a fi atrasi de aceste presiuni scazute extretropicale ale culoarului depresionar fiind
apoi reactivati si reintegrati n dinamica zonei temperate, unde si schimba directia si caracterul.
Aceasta ntlnire dintre dinamica zonei tropicale si dinamica zonei temperate protejeaza
continentele de actiunea ciclonilor, provocnd schimbarea traiectoriei ciclonilor, care mai nti se
deplaseaza spre vest, spre continente, apoi se ndeparteaza si sunt nghititi si deviati spre est, pe
partea anterioara a unui
Anticiclon Mobil Polar.

Aceste fenomene sunt caracteristice litoralului oriental al Americii de Nord si Extremului Orient.
nsa dinamica care se produce n partea anterioara a unui Anticiclon Mobil Polar poate readuce
n sectorul litoral un ciclon tropical care se deplaseaza spre vest, pe ocean, asa cum se ntmpla
pe coasta occidentala a Mexicului.

Geografia ciclonilor tropicali Anual se produc, n medie, ntre 85 si 90 de furtuni tropicale din
cuprinsul unei depresiuni tropicale intense sau a unui ciclon tropical. nsa, n ansamblu, repartitia
acestor fenomene n zona climatica tropicala este foarte inegala.

I. Emisfera Nordica concentreaza 2/3 din aceste fenomene, n 2 mari ansambluri teritoriale
(regionale):

1. Nord-vestul Oceanului Pacific si Oceanul Indian

2. Nordul Oceanului Atlantic si nord-estul Oceanului Pacific

1a. Nord-vestul Oceanului Pacific

Inregistreaza n medie 28 de furtuni tropicale pe an (adica cca 1/3 din totalul planetar). Din
acestea, 18 sunt taifunuri. Este o regiune ciclonica, prin excelenta, datorita numarului mare de
cicloni si sezonului cu cicloni, care dureaza din luna mai, pna n luna noiembrie. Ea se distinge si
prin talia mare atinsa de super-taifunuri care sunt n numar de 3-4 pe an. Aici se reunesc mai
multi factori favorabili producerii ciclonilor tropicali printre care ntlnirea dintre Musonul Chinez
si Alizeul Pacific, saturat (cu vapori de apa) la longitudinile estice de 1400-1700. Cea mai mare
parte a traiectoriei ciclonilor tropicali se curbeaza spre nord-est, nainte de a atinge continentul
asiatic.Frecventa anuala a taifunurilor este de 4-5 n China si Filipine, 2 n Japonia, 1-2 n
Indochina.Traversarea de catre cicloni a peninsulei Indochina spre Golful Bengal est putin
frecventa.

1b. Nordul Oceanului Indian

Inregistreaza n medie 6 cicloni tropicali pe an. n Golful Bengal aceasta frecventa este de 4-5
cicloni, dar de slaba intensitate. Un factor care contribuie la formarea ciclonilor tropicali este
Musonul Indian. Deci perioadele favorabile producerii ciclonilor tropicali sunt n lunile mai-iunie,
atunci cnd Ecuatorul Meteorologic se ridica spre nord si n lunile octombrie-noimbrie, cnd
acesta se ntoarce din nou spre sud. Anumiti cicloni, putin numerosi, vin din nord-vestul
Oceanului Pacific, nsa ei traverseaza peninsula Indochina. n Golful Oman si de-a lungul
coastelor vestice ale Indiei frecventa medie a ciclonilor tropicali este slaba, de 1-2 pe an, fiind
reprezentati de cei care traverseaza sudul Podisului Deccan. Perioadele favorabile activitatii
ciclonice se produc n perioada ridicarii Ecuatorului Meteorologic spre nord, n lunile mai-iunie si,
de asemenea, cnd se produce returul acestuia spre sud, n lunile octombrie-noiembrie. Aceste
treceri, n cursul carora structura Ecuatorului Meteorologic este apropriata de cea a unui Ecuator
Meteorologic Vertical, constituie n mod precis, vrfurile activtatii ciclonice, vrful de toamna
fiind mai ridicat, iar diminuarea de vara, evidenta n luna august.

1c. Nordul Oceanului Atlantic. Marea Caraibilor si Golful Mexic

Frecventa medie a ciclonilor n aceasta regiune este de 9 pe an, 5 ajungnd n stadiul de

hurricane. Sezonul ciclonic dureaza aici din mai pna n noiembrie. Prezenta Ecuatorului
Meteorologic Vertical, spre care conflueaza cu Alizeul Maritim si Musonul Atlantic, a acarui flux
principal se dirijeaza spre Africa, alcatuiesc grupul de factori favorabili pentru nasterea
depresiunilor deasupra Oceanului Atlantic Central. Liniile africane de ,,gren"*, care ajung pe
ocean, dispar aproape toate n zona inversiunii alizeului, nsa cele care nving acest obstacol sunt
la originea a 50% din cicloni. Acesti cicloni parasesc apoi structura Ecuatorului Meteorologic
Vertical, n timp ce puternicele patrunderi ale Anticiclonului Mobil Polar, pe continentul Americii
de Nord si curbeaza traiectoria spre nord-est. Ciclonii tropicali pot atinge coastele sudice ale
S.U.A. din Texas

* Gren/vijelie - Fenomen meterologic complex, carecterizat prin variatia brusca a directiei si

vitezei vntului, nsoita de o crestere rapida a presiunii si umezelii relative si de scaderea
temperaturii aerului si de averse, asociate uneori cu orafe si Florida, ntorcndu-se din nou de-a
lungul litoralului oriental, unde ating de fapt coastele mexicane ale Golfului Mexic, de unde trec
cu dificultate Istmul Tehuantepec spre Oceanul Pacific.

1d. Nord-estul Oceanului Pacific

Aceasta regiune prelungeste spre vest, zona atlantica si, cu 15 furtuni pe an, constituie a 2-a
regiune ciclonica tropicala. Aici este spatiul musonului panamez, care formeaza un triunghi ntre
Istmul Tehuantepec, peste care trec perturbatiile atlantice si cele 2 fluxuri ale alizeelor (de nord
si sud) acoperite de o puternica inversiune. Sezonul ciclonic din nord-estul Oceanului Pacific
dureaza din luna mai, pna n luna noiembrie, favorizat de aportul musonilor panamezi (peste
care trece alizeul atlantic) si de asemenea de prezenta Ecuatorului Meteorologic. Depresiunile
tropicale intense asociate Ecuatorului Meteorologic Vertical sunt nsotite de ploi diluviene (potop
n sens biblic -O.M.M., 1992). Aceste sisteme ciclonice a caror vorticitate (turbionare) este slaba
n raport de latitudine si, din care, numai 1/3 ating aici stadiul de ciclon tropical (numit
cordonazo), se alungesc spre vest pe ocean, unde se resorb, n general, destul de rapid. nsa
coborrea (patrunderea)Anticiclonilor Mobili Polari care, de fapt, protejeaza continentele de
actiunea ciclonilor tropicali, provoaca pe fata lor anterioara, deviatia ciclonilor cordonazos de
scurta durata, spre coastele vestice ale Mexicului (cu o frecventa de 2-3 pe an), care, astfel, sunt
mai expuse dect coastele estice. n aceste conditii, n California si n deserturile Mojave si
Sonora, cad cantitatile de precipitatii exceptionale.

2. Emisfera Sudica

Desi aceasta emisfera are un caracter prioritar oceanic, aici, nu se produc dect 1/3 din
perturbatiile planetare tropicale, de-a lungul unei bande continue, care se desfasoara din Africa
de Est, pna n Oceanul Pacific de Vest.

2a. Sud-vestul Oceanului Pacific

In aceasta regiune sezonul ciclonic dureaza din luna noiembrie, pna n luna aprilie, nregistrnd
12 furtuni pe an, din care, numai 3 ating stadiul de ciclon. Conditiile favorabile ciclogenezei se
leaga de ntlnirea Musonului Australian cu alizeul maritim, de-a lungul Ecuatorului Meteorologic
Vertical, care, spre vest, pna la continent, devine Ecuator Meteorologic Inclinat activ.

Traiectoriile ciclonilor sunt deviate n majoritate spre est. nsa atunci cnd Anticiclonul Mobil
Polar nu intervine la timp, este atinsa Australia de Nord, iar aici, statul Queensland, cel mai
amenintat, primeste n medie, 2 cicloni pe an. Insulele Noua Caledonie (210 lat. S) sunt atinse de
ciclonii tropicali la 3 sau 4 ani, n timp ce insulele Societatii (180 lat. S) sunt, de regula, scutite de
actiunea acestor cicloni, atunci cnd Ecuatorul Meteorologic Vertical ramne n Emisfera Nordica
sau, n aproprierea Ecuatorului propriu zis.

2b. Sud-estul Oceanului Indian si nord-vestul Australiei

Aceasta regiune prelungeste regiunea din sud-vestul Oceanului Pacific, primind furtunile si
dirijndu-le spre Oceanul Pacific, de-a lungul Golfului Carpentaria si a statului Queensland.
Sezonul ciclonic se extinde, aici, din luna noiembrie, pna n luna aprilie, nregistrndu-se anual,
n medie, 7 perturbatii, din care 2-3 ating stadiul de willy-willy. Conditiile, care favorizeaza aceste
fenomene sunt musonul Australian si Ecuatorul Meteorologic Vertical. Transformarea spre sud-
est a Ecuatorului Meteorologic, n Ecuator Meteorologic Inclinat, peste care trece un flux aerian
continental si, deplasarea obisnuita a ciclonilor tropicali spre vest, trebuie sa protejeze
suprafetele continentale de ravagiile acestora. nsa, actiunea Anticiclonilor Polari provoaca, din
contra, deplasarea ciclonilor tropicali n sens invers si traversarea, de catre acestia, a Australiei
de Vest, dupa o traiectorie dinspre nord vest, spre sud est. Totusi, pe continent degenerarea
ciclonilor tropicali este rapida (deseori dupa cteva sute de km) si doar sectoarele litorale sunt
expuse n mod deosebit actiunii lor violente.

2c. Sud-vestul Oceanului Indian

In aceasta regiune unde sezonul ciclonic dureaza din luna octombrie, pna n luna aprilie, se
nregistreaza 11 furtuni pe an din care 1/2 devin cicloni, de regula din luna ianuarie, pna n luna
martie. Ciclonii se formeaza n structura Ecuatorului Meteorologic Vertical sau, confluent cu
Musonul Malgas si Alizeul Maritim. Astfel, la nord de Australia, anumite forme de cicloni se
propaga de-a lungul Ecuatorului Meteorologic Vertical. Ciclonii, care urmeaza Ecuatorul

Meteorologic Inclinat spre sud, n directia insulei Madagascar, sunt deviati spre sud-est, de
Anticiclonul Mobil Polar, traversnd grupul de insule de aici (Seychelles, Comore, Madagascar),
spre Strmtoarea Mozambic, Strmtoarea Mozambic reuneste o serie de conditii favorabile
pentru ciclonii tropicali:

1) Ecuatorul Meteorologic nclinat este activ, prin Musonul Malgas si Alizeul Maritim, saturat cu
vapori de apa;

2) Sudul strmtorii Mozambic este atins constant de Anticiclonul Mobil Polar, care supradnceste
depresiunea barica mozambicana;

3) Latitudinea sudica, de 200, care strabate insula Madagascar, confera un anumit grad de
turbionare (verticitate) ciclonilor.

Aceste conditii favorabile dau nastere la furtuni tropicale sau ciclonilor de talie modesta, care se
deplaseaza brusc spre est, mpinsi de dinamica Anticiclonului Mobil Polar, pe care, nsa, o
abandoneaza, deplasndu-se din nou spre Strmtoarea Mozambic, urmnd Ecuatorul
Meteorologic.

nclinat, de-a curmezisul insulelor Runion si Madagascar. Insula Runion este afectata, n medie,
de 1 ciclon devastator, la 15 ani si sufera pagube mari la fiecare 5 ani, dar, poate fi traversata si
de 2 cicloni pe an.