PESCUIT LA SCOBAR

TEHNICI SI NADIRE
Din cauza ca se prinde foarte bine de la inceputul lui septembrie pana tarziu in octombrie sau
chiar decembrie (avand rezultate bune si in restul anului), scobarul este un peste indragit ce poate
oferi partide de neuitat, atat pescarilor de pe Dunare cat si celor care pescuiesc pe alte rauri din
tara. Locurile cele mai bune pentru pescuitul scobarului sunt de obicei cele cu apa oxigenata si
adanca de 1,3 - 2,5 metri, curent slab sau mediu ,care trece peste prundisuri, ca si ochiurile sau
valtorile din marginea curentului sau de pe langa maluri. Rareori, indeosebi pe timpul iernii,
scobarul are un comportament atipic putand fi gasit si in locuri cu mal pe fund, locuri pe care in
mod obisnuit le evita. In continuarea articolului vom detalia toate aspectele legate de pescuitul
acestui peste, respectiv tehnicile recomandate, monturile folosite dar si metodele de nadire cele
mai eficiente.

Tehnici de pescuit si monturi

- scobar la bologneza

Una dintre cele mai raspandite tehnici la scobar, folosita atat pe Dunare cat si pe rauri, este
pescuitul la bologneza. Echipamentul necesar pentru aplicarea acestei tehnici e compus dintr-un
bat usor, cu lungimea de 6 - 7 m, pentru a putea controla usor linia, o mulineta mica si usoara pe
care sa intre 100 - 150 de metri de fir de 0,20 mm , o pluta tip morcov (para intoarsa) de 1,5 - 2,5
grame, nailon de 0,14 - 0,16 mm pentru firul principal si de 0,12 - 0,14 mm pentru forfac.
Carligul trebuie sa fie subtire si rezistent, cu varful drept, numarul 14 - 16 daca pescuiti cu
viermusi si numarul 12 - 14 pentru rame. In imaginea alaturara puteti vedea un exemplu de
montura cu pluta, ce poate fi folosita cu succes la pescuitul scobarului cu varga bologneza. Cum
se procedeaza? Dupa ce ati facut nadirea de apel si ati reglat adancimea in asa fel incat acul cu
momeala sa se taraie usor pe substrat (daca e format din prundis) sau la 2 - 5 cm deasupra
acestuia (daca e malos), lansati in amonte de locul nadit si lasati montura sa curga usor la vale,
avand grija sa mentineti firul usor intins, pentru a putea intepa rapid. Muscaturile sunt de obicei
clare si sacadate, insa inteparea nu trebuie facuta imediat - asteptati cateva clipe si numai dupa ce
pluta s-a scufundat cu totul veti intepa, pentru ca odata ce apuca momeala scobarul nu o mai lasa
din gura.

scobar la feeder

O alta tehnica eficienta folosita la scobar , utila mai ales in cazul ca e

nevoie sa pescuiti la distanta ceva mai mare de mal, este pescuitul la feeder . E nevoie de o
lanseta de feeder, pentru ca muscatura scobarului este destul de fina si doar aceste lansete au
varfuri suficient de sensibile pentru a putea semnaliza muscatura. Lanseta trebuie sa aiba
lungimea de 3,3 - 3,6 m , cu greutatea de lansare (casting weight) cuprinsa intre 40 - 80 grame si
actiune medie (tip B). In imaginea din stanga puteti vedea o montura pentru feeder simpla, ce

poate fi folosita la pescuitul scobarului. Firele folosite vor avea

urmatoarele diametre: pentru firul principal 0,14 - 0,16 mm, iar pentru forfac (lungimea intre 15
si 70 cm) o grosime de 0,12 - 0,14 mm . Carligul folosit trebuie sa fie subtire, cu tija scurta si
varful drept, marimea 12 - 16, in functie de momeala folosita. In ce priveste cosuletul de nadire,
fie ca e montat pe tub antitangle (vezi a doua imagine ), fie ca nu, trebuie sa fie suficient de greu
pentru a nu fi tarat de curent, scotand astfel carligul cu momeala din zona nadita.

cum si cu ce nadim la scobar ?

Pe langa echipamentul fin folosit la pescuitul scobarului, un alt aspect de care trebuie sa tinem
cont este nadirea. Indiferent ca pescuim la bologneza sau la feeder, prepararea nadei si nadirea la
scobar trebuie facuta in asa fel incat nada sa se desfaca doar dupa ce ajunge pe fundul apei,
scutindu-ne astfel de aparitia maruntisului in zona. Daca pescuim cu feederul, e suficient sa
preparam nada la consistenta potrivita si sa lansam cateva cosulete pe vad pentru apel,
intretinerea facandu-se apoi cu nada cazuta din cosulet la fiecare lansare. In cazul ca pescuim la
bologneza si nadim cu mana, putem ingreuna nada adaugand pietris sau lut luat de pe malul apei
ori chiar pamant cumparat la punga (terre de riviere). Ca nada pentru scobar se folosesc de
obicei: mamaliga, sroturile, faina de sange, viermusii (opariti sau nu) si ramele. Dupa prepararea
nadei, formati mai multi bulgari de marimea unei portocale si aruncati pe vad, pentru nadirea de
apel, circa 60 - 70 la suta din ei, restul fiind folositi apoi la intretinerea vadului, atunci cand
muscaturile se raresc. E bine ca bulgarii de nada sa contina si cativa viermusi, dar nu amestecati
in nada, pentru ca acestia desfac repede bulgarii, ci introdusi in interiorul lor dupa ce ati facut o
gaura cu degetul, pe care apoi o astupati tot cu nada. In cazul ca locul unde pescuiti are curent
puternic, bulgarii trebuie sa fie un pic aplatizati, pentru a nu fi luati de apa dupa ce ating fundul.
Una dintre cele mai simple metode de nadire la scobar, consta in realizarea unor cocoloase
(bombe,bombite) de lut in care introducem cativa viermusi sau/si rame, dupa metoda descrisa
mai sus. Pentru a creste atractivitatea nadei puteti folosi diferiti aditivi cu spectru larg de actiune,
respectiv brasem, breme, strawberry, superbremix.

nadirea cu *placa*

In continuare va vom descrie o alta metoda de nadire, putin diferita fata de

ceea ce stiati, dar care se practica cu mult succes pe Dunare de ani de zile, numita de catre
pescarii localnici *pescuit la placa*. Pentru a putea nadi prin aceasta metoda, este nevoie in
primul rand sa va confectionati o placa pentru scobar, precum cea din imagine. Aceasta trebuie
apoi incarcata cu un amestec format din mamaliga, faina de sange, viermusi, sroturi, rame, nada
speciala pentru scobar si obligatoriu pamant lutos luat de pe malul apei sau terre de riviere, iar
dupa aceea trebuie plasata pe vad de catre unul dintre pescari (presupunand ca sunt mai multi).
Pe o singura placa pescuiesc de obicei 2 pescari dar pot pescui chiar si 3 daca se sincronizeaza cu
lansarile si putem spune ca se obtin rezultate foarte bune, desi metoda in sine e destul de greoaie.