Forme ale comunicarii nonverbale:

1. Paralimbajul
2. Comunicarea vizuala
3. Kinezica
4. Comunicarea tactila
5. Proxemica
6. Imbracamintea
7. Expresia fetei
8. Limbajul culorilor
9. Miscarile corpului
10. Prezenta personala

1.Paralimbajul reprezinta , asa cum spune si Petre Anghel, informatia suplimentara pe care
participantii in procesul comunicarii o primesc prin vorbire1. Paralimbajul are aceeasi importanta pe
care o au si cuvintele in sine. Exista peste 100 de modalitati prin care putem sa spunem Da, desi este
acelasi cuvant. Un Da poate sa insemne Nu daca este spus pe un anumit ton, pe o anumita
intonatie si accent .

In 1965, au fost realizate mai multe studii care vizau legatura dintre emotie si tonul si timbrul vocii de
catre Kasl si Mahl, si s-a demonstrat ca in momentele de emotivitate persoanele vorbesc in general cu
multe greseli de exprimare, balbaieli si repetitii. S-a mai constatat ca timbrul vocal este mai cald si
rezonant in momente de afectiune pozitiva si mai strident si zgomotos in momente de furie. Si ritmul
vorbirii ne poate dezvalui informatii importante despre emitator. Astfel, o persoana care vorbeste lent,
poate fi considerata nesigura, la fel cum o persoana care are un ritm alert al vorbirii ne pare nelinistita.
Pauzele in timpul vorbirii pot si ele sa ne transmita diferite mesaje, in functie de lungimea in timp a
acestora, astfel o pauza scurta delimiteaza trecerea de la o idee la alta, iar o pauza lunga arata

1
Petre, Anghel.(2004), Strategii eficiente de comunicare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti;
terminarea ideii si invitarea celeilalte persoane sa vorbeasca. Accentul pus pe un anumit cuvant din fraza
poate schimba sensul acesteia., Pease si Garner exemplificand astfel:

Eu trebuie sa accept aceasta slujba. (In sensul ca trebuie sa o accept eu mai degraba decat
dumneavoastra)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Nu am alta alegere)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Nu trebuie sa o critic, nici sa o resping , ci sa o accept)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Si nu alta)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(O dispretuiesc)

In secventa prezentata, la nivel de paralimbaj regasim propozitia spusa de Modigliani(I forgive you),
care este spusa pe un ton neutru, dar analizand si postura mainilor, si modul de a da din cap de fapt e un
mod de a-l provoca pe rivalul sau. De fapt, dupa acest te iert, ar mai continua, din analiza mainilor si a
fetei prin : Ce zici ? Te asteptai la asta?

2. Comunicarea vizuala. E. Hess, in The Tell-Tale Eyes(Ochii care tradeaza) arata ca acest tip de
comunicare este foarte important in descifrarea limbajului nonverbal, deoarece pe aceasta cale, primim
87% din informatiile mediului. Putem observa si intelege dupa modificarea pupilelor, in ce stare
psihologica este persoana respectiva, astfel, mania sau necazul provoaca o contractare a pupilei, acei
ochi de sarpe. Iar bucuria, cu precadere cea erotica, provoaca o dilatare. Este cunoscut faptul ca
persoanele timide, nervoase sau cele care mint, isi privesc foarte putin interlocutorul .

Durata schimbului de priviri dintre doua persoane ar trebui sa depaseasca 2/3 din timpul pe care acestea
si-l petrec impreuna, dar aceasta constatare nu este una absoluta, deoarece la unele popoare, o privire
prea directa este o dovada de insolenta. Este importanta si zona corpului celeilalte persoane asupra
careia ne focalizam privirea.Astfel, pentru a intari o atitudine oficiala, austere, privirea trebuie sa
ramana agatata de fruntea interlocutorului. Daca privirea coboara sub ochii interlocutorului si se
concentreaza in zona dintre ochi si buze, atmosfera devine amicala, iar daca este dirijata in spatiul dintre
ochi si pieptul celuilalt, avem de-a face cu o privire intima, predominant erotica.
Comunicarea vizuala indeplineste mai multe roluri, acela de a solicita informatii, de a indica natura unei
relatii, astfel privirea ne poate arata pe ce se bazeaza relatia(dominare, iubire, ura, supunere).

Comunicarea vizuala este pastrata pe tot parcursul acestei secvente si asa cum stim, daca stim sa privim
ochii oamenilor, acestia ne vorbesc, si indiferent daca zambim, dar suntem tristi, ochii ne tradeaza.

Modigliani , prin modul obraznic in care il priveste pe Picasso, il provoaca, ii intarata, iar privirea lui
Picasso, e indiferenta si sugereaza superioritate, dar devine si impertinenta , obraznica.

Comunicarea vizuala, in acest caz, ne arata natura relatiei lor, care este una de rivalitate, bazata pe
dominare.

3.Kinezica reprezinta studiul miscarilor si gesturilor2. Ray Birdwhistell, reprezentant al Scolii de la Palo
Alto si cunoascut printr-un filmulet(Tigara lui Doris), pune bazele acestei discipline .

Gesturile , dupa Paul Ekman si Wallace Friesen, pot fi:

a. Embleme-reprezinta miscari ale mainii usor traductibile in cuvinte

b. Gesturi ilustrative-au rolul de a completa sau de a lamuri vorbirea. Autorii sustin ca exista 8 tipuri de
ilustratori: Bastoanele, pictografele, kinetografele, ideografele, miscari deictice, miscari spatiale, miscari
ritmice si ilustratori emblematici.

c. Miscari afective care arata starea de spirit a individului.

d:Gesturile de reglaj au rolul de a indruma, controla si mentine comunicarea.

e. Gesturi carea au putine legaturi cu comunicarea.(ex: maturatul)

O alta modalitate de a caracteriza gesturile este cea a lui Morris:

a.Gesturi expresive, prezente atat la animale cat si la oameni

2
Tim O. Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske(2001) Concepte fundamentale
din stiintele comunicarii si studiile culturale, Editura Polirom, Iasi;
b.Gesturi mimice-prezente numai la oameni

c.Gesturi schematice

d.Gesture simbolice, care arata idei sau dispozitii

e.Gesturi tehnice-prezente in grupuri professionale, simboluri cunoscute numai de acestea.

f. Gesturi codate-ex:limbajul surzilor.

Luand binomul Gest-limbaj, cercetatorii considera ca exista 3 situatii:

a.Gesturi care insotesc limbajul

b.Gesturi complementare limbajului

c.Gesturi substitutive 3

Gesturile sunt conditionate cultural, astfel un gest poate aiba o semnificatie intr-o anumita cultura si alta
semnificatie in alta cultura. Astfel, desenarea unui cerc cu degetul mare si aratator unite la varf
inseamna OK in America, O in Franta, bani in Japonia, aluzii la homosexualitate in Malta si o
amenintare cu moartea in Tunisia. Totusi exista si gesture universale, cu ar fi ridicarea umerilor in semn
de nedumerire sau rasul si bataia din palme ca semnalare a bucuriei.

3
Popa Adela Elena,(2006), Sociologia comunicarii, Editura Psihomedia, Sibiu.