Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE Masterat

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii

Arad

2012

Bugariu Corina Flavia

Anul I, Master

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moşteniri şi

excepţiile de la aceste principii

La bazele devoluţiunii legale a moştenirii stă legătura de rudenie dintre de cuius şi cei chemaţi la moştenirea sa. La acestea se adaugă soţul supravieţuitor care vine la moştenire în baza Legii nr. 319/1944. În lipsa oricăror rude din categoria celor chemate la moştenire precum şi a soţului supravieţuitor, moştenirea va fi atribuită statului, devenind vacantă. Clasele de moştenitori şi gradele de rudenie sunt mijloace tehnice-juridice ce stabilesc sfera persoanelor chemate de lege la moştenire.

Rudele defunctului cu vocaţie succesorală legală generală nu sunt chemate toate împreună şi deodată la moştenire, legiutorul istituind o anumită rdine de chemare concretă la moştenire. În acest scop legea foloseşte două criterii tehnico-juridice, clasa de moşteniitori şi gradele de rudenie - cu ajutorul cărora determină vocaţia concretă la moştenire a rudelor, stabilind trei principii de bază ale devoluţiunii legale.

Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii sunt următoarele:

A). Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali

B). Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

C). Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi din acelaşi grad chemate la moştenire

A). Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori

legali

Conform acestui principiu, moştenitorii legali din clase diferite sunt chemaţi la moştenire în ordinea anume stabilită de lege. Printr-o clasă de moştenitori se înţelege o categorie de rude (de exemplu descendenţii defunctului) care, ca atare, adică în mod colectiv,

exclude o altă categorie sau este exclusă de ea, chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, (rudă de gradul II) exclude de la moştenire pe părinţii defunctului, deşi aceştia sunt rude de gradul I. 1

Noul Cod civil (art. 964), stabileşte patru clase de moştenitori legali. 2 Astfel, rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a). Clasa I, clasa descendenţilor în linie directă, alcătuită din copii, nepoţi, strănepoţi, etcfără limită în grad.

b) Clasa a II-a (clasa mixtă) – clasa ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi a

colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv);

c) Clasa a III-a – clasa ascendenţilor ordinari (bunici, străbunici, etc.ai defunctului, fără

limită în grad);

d) Clasa a IV-a clasa colateralilor ordinari 3 , cuprinde rudele în linie colaterală ale

defunctului, altele decât cele din clasa a II-a până la gradul al IV-lea inclusiv, şi anume: unchii, mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului. 4

Deoarece rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor, în prezenţa fie şi a unei singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moştenirea legală, indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul 5 . Moştenitorii din clasa a II-a vin la succesiune doar dacă nu există moştenitori din clasa I sau dacă aceştia sunt renunţători sau nedemni, cei din clasa a III-a doar dacă nu sunt moştenitori din primele două clase sau cei existenţi nu pot sau nu vor să vină la moştenire. Tot astfel, rudele din clasa a IV-a moştenesc numai în lipsa moştenitorilor din primele trei clase. Când există moştenitori cu vocaţie succesorală din clase diferite, pentru chemarea efectivă la moştenire esenţial este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul.

1 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 73

2 Codul civil, art. 964

3 Codul civil, art. 964, alin.(1)

4 Ioan Lazăr, „Moştenirea legală şi testamentară”, Ed. Concordia, pag.44

5 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 75

Aşa, de exemplu, nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul doi, moştenitor făcând parte din clasaîntâi, înlătură de la moştenire pe tatăl defunctului, moştenitor din clasa a II-a, deşi acesta din urmăeste rudă de gradul I. 6

Se face precizarea că venirea concomitentă la moştenire a rudelor din două clase diferite este posibilă numai în caz de exheredare prin testament a moştenitorilor dintr-o clasă preferată, dacă aceştia sunt rezervatari (descendenţii şi părinţii defunctului). În acest caz ei culeg totuşi, ca moştenitori legali, rezerva prevăzută de lege (contrar voinţei defunctului), restul moştenirii (cotitatea disponibilă) fiind dobândită (dacă defunctul nu a dispus altfel prin testament) de moşenitorii din clasa subsecventă. De exemplu, dacă descendenţii (moştenitorii din clasa I) sunt exheredaţi ei culeg totuşi rezerva legală, iar restul se cuvine moştenitorilor legali din clasa a II-a, a III-a sau a IV-a, după caz, care culeg moştenirea în calitate de moştenitori legali, iar nu aceea de legatari.

Prin excepţie de la acest principiu, soţul supravieţuitor, care nefiind rudă cu defunctul, nu este inclus în niciuna dintre cele patru clase de moştenitori, el venind la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori; conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 319/1944, el nu înlătură şi nici nu este înlăturat de la moştenire, indiferent de clasa de moştenitori cheamată de la moştenire, indiferent de clasa de moştenitori chemata prin lege la moştenirea defunctului.

B). Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă

Principiul priorităţii clasei de moştenitori este completat de principiul proximităţii gradului de rudenie, conform căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiate în grad cu defunctul înlătură rudele în grad mai îndepărtat (proximitur excludit remotiorem). Aşa, de exemplu, fiul defunctului şi nepotul de fiu al defunctului sunt ambii moştenitori din clasa întâi, dar la moştenirea legală a acestuia nu vor veni amândoi, ci doar fiul defunctului, rudă de gradul întâi, care înlătură de la moştenire pe nepotul de fiu al defunctului, rudă de gradul II.

Tot astfel, unchiul defunctului,frate al unuia dintre părinţii acestuia, rudă de gradul trei, înlătură de la moştenire pe vărul primar al defunctului, rudă de gradul patru, deşi ambii fac parte din clasa a patra de moştenitori.

66 Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 38

Principiul proximităţii gradului de rudenie cu defunctul între rudele din aceeaşi clasă de moştenitori cunoaşte două excepţii:

- în clasa a doua de moştenitori- (clasa mixtă ascendenţilor privilegiaţi şi a colateralilor privilegiaţi) - părinţii defunctului (ascendenţii privilegiaţi), rude de gradul I, vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, care pot fi rude de gradul al II-lea (fraţii defunctului), de gradul al III-lea (nepoţii de frate ai defunctului) sau de gradul IV (strănepoţii de frate ai defunctului);

- reprezentarea succesorală, care permite unei rude în grad mai îndepărtat cu defunctul urce în locul şi gradul unui ascendent predecedat să moştenească în locul acestuia, constituie şi ea o excepţie de la regula mai sus menţionată. 7

C). Principiul între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemat la moştenire

Potrivit acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de acelaşi grad ele împart moştenirea în părţi egale. 8

De exemplu, dacă la moştenire vin trei fii ai defunctului, aceştia vor împărţi moştenirea în trei părţi egale, iar dacă vin doi fraţi ai defunctului aceştia vor primi fiecare câte o jumătate din moştenire.

De la principiul conform căruia între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemat la moştenire, legea prevede două excepţii. Prima excepţie constă în împărţirea pe tulpini a moştenirii în cazul venirii la moştenire a rudelor de acelaşi grad prin reprezentare succesorală.

Cea de-a doua excepţie de la acest principiu o reprezintă cazul în care la moştenire sunt chemaţi doi sau mai multi colaterali privilegiaţi (fraţi, surori) proveniţi din părinţi diferiţi (indiferent dacă sunt din casătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline), situaţie în care împărţirea moştenirii se va face pe linii, fraţii consangvini (care au în comun doar tatăl, mamele fiind diferite) şi uterini (care au comun doar mama, taţii fiind diferiţi) culegând moştenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumătatea) părintelui comun

7 Gheorghe Botea, „Drept civil. Dreptul la moştenire”, Ed. Concordia, pag. 84-85 8 Conform art. 964, alin.(4) „între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel”.

(paternă sau maternă, după caz), pe care o împart între ei în părţi egale, în funcţie de numărul fraţilor rămaşi în viaţă în fiecare din aceste linii, numai fraţii bunicului defunctul (care au aceeaşi părinţi) culegând moştenirea atât pe linie paternă, cât şi maternă,deci mai mult decât fiecare frate consagvin sau uterin în parte. 9

Precizăm că nici în raporturile dintre părinţi, pe de o parte, şi fraţi surori sau descendenţii lor pe de altă parte (moştenitori din clasa a II-a), nu se aplică principiul egalităţii (ei nefiind rude de grad egal) , părinţii culegând o cotă fixă stabilită de lege, indiferent de numărul colateralilor privilegiaţi cu care vin în concurs.

Tot astfel, soţul supravieţuitor, culege o cotă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs, neavînd importanţă numărul moştenitorilor din acea clasă (sau subclasă de moştenitori privilegiaţi din cadrul clasei a II-a). 10

Reprezentarea succesorală

În N.C.civ. reprezentarea succesorală este reglementată de art. 965, unde „un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentant, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat şa data deschiderii moştenirii”. 11

În literatura de specialitate reprezentarea succesorală este definită ca fiind un beneficiu al legii, în virtutea căruia, un succesibil de un grad de rudenie mai îndepărtat urcă în locul şi în gradul ascendentului său, precedent la data deschiderii moştenirii, pentru a culege în concurs cu moştenitorii mai apropiaţi în grad, partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit celui pe care îl reprezintă (ascendentul, dacă s-ar fi aflat în viaţă). 12

Reprezentarea succesorală reprezintă o abatere de la principiul proximităţii gradului de rudenie.

9 Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 39

10 Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral”, Ed. Universul Juridic, pag. 77-78

11 Art. 965, N. C. civ

12 Dumitru Macovei, „Succesiuni”, Ed. Ankarom, pag. 49-50

Condiţii

Descendenţii copiiilor defunctului şi descendenţii din fraţi şi surori, pot beneficia de reprezentare numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii;

- pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta;

- reprezentarea operează chiar dacăreprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit. 13

Observăm cum redactorii Noului Cod Civil introduc un element de noutate substanţial în privinta condiţiilor reprezentării, relativa la posibilitatea reprezentării si a “nedemnului”, care in vechea legiuire nu era posibila. De aceasta data, ideea care fundamentează aceasta normă o apreciem ca fiind strans legata de caracterul pur personal al pedepsei civile a nedemnitatii, care dicteaza necesitatea limitarii efectelor acesteia, numai la persoana celui atins de nedemnitate si nu pe tertii inocenti, cum sunt descendenţiii acestuia.

Astfel, a-i fi privat pe descendenţii inocenţi a culege partea din moştenire (aferenta tulpinei lor), prin nedarea posibilitatii reprezentării, care, nu inseamna nimic mai mult decat a imagina printr-o fictiune juridica, un imprumut al “rangului dreptului”, moştenirea fiind asimilata tot in puterea vocatiei proprii la moştenire, ar fi insemnat (ceea ce s-a si intamplat in vechea legiuire) ca efectele nedemnitatii sa se extinda si asupra descendenţilor nedemnului (fata de terte persoane), ceea ce contravine principiului sus enunţat al caracterului personal al pedepsei.

Efectele reprezentării

Potrivit art. 968, alin.(1) N.C.civ „în cazul în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină”, reprezentând principalul efect al reprezentării succesorale. Conform alin. (2), prin tulpină se înţelege: „înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire;

13 Art. 967, alin(1), (2), (3) N.C.civ

înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire”.

Reprezentarea succesorală produce efecte constând în plasarea reprezentantului în locul reprezentatului (A) şi împărţirea succesiunii pe tulpini (B).

A. Plasarea reprezentantului în locul reprezentatului

Ca efect al reprezentării, reprezentantul va fi plasat în locul reprezentatului, culegând partea ce ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaţă. Reprezentarea permite aşadar reprezentantului să se prevaleze de rangul celui reprezentat, moştenind ceea ce i-ar fi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaţă, însă pentru sine, iar nu pentru reprezentat.

B. Împărţirea moştenirii pe tulpini

Există un efect principal al împărţirii moştenirii pe tulpini (a) şi unele efecte secundare ale aceleiaşi împărţiri (b).

a). Efectul principal al împărţirii moştenirii pe tulpini.

Mtenirea se va împărţi în atâtea părţi câţi copii (descendenţi de rangul întâi) sau fraţi şi surori a avut defunctul, care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt reprezentaţi de descendenţii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă moştenitorii care culeg succesiunea sunt în grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul. 14

Împărţirea pe tulpini a moştenirii are drept consecinţă fie derogarea de la principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceei clasă,fie derogarea de la principiul împărţirii pe capete (în părţi egale) a moştenirii între succesorii făcând parte din aceeaşi clasă şi având aceli grad de rudenie, fie de la ambele principii în acelaşi timp. În interiorul fiecărei tulpini partajul părţii ce revine acesteia se va face pe capete (în funcţie de numărul moştenitorilor făcând parte din aceasta), afară de cazul în care unul dintre descendenţii tulpinii celui reprezentat ar fi la rândul său predecedat. În

14 Dan Chirică, „Drept civil-Succesiuni”, Ed. Lumina-Lex, pag. 42

acest din urmă caz, dacă sunt întrunite condiţiile reprezentării, se va proceda la un nouă împărţire pe tulpini între ramurile (sub-tulpinile) tulpinii respective.

b). Efectele secundare ale împărţirii moştenirii pe tulpini

Împărţirea pe tulpini a moştenirii are şi unele efecte secundare, cum sunt:

- în caz de renunţare la moştenire a unuia dintre reprezentanţi, partea acestuia din moştenire (atât activ, cât şi pasiv) va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi tulpină cu acesta, iar nu tuturor moştenitorilor;

de raport, reprezentantul ţinut la aceasta trebuie

să raporteze nu numai donaţiile pe cere le-a primit el de la defunct fără scutire de raport,

ci şi donaţiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentatul de la defunct;

- în cazul în care există obligaţia

- calculul rezervei descendenţilor defunctului (frii şi surorile defunctului precum şi descendenţii acestora nu sunt moştenitori rezervatari) se va face în funcţie de numărul tulpinilor, iar nu în funcţie de numărul lor.

C. Reprezentarea operează de drept

Conform dispoziţiilor art. 686 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, orice succesibil este liber să accepte sau nu o mtenire, după cum crede de cuviinţă. Odată însă acceptată moştenirea, reprezentarea succesorală operează de drept, adică în temeiul legii, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea reprezentantului. Reprezentarea succesorală operează doar în cadrul moştenirii legale, nu şi a celei testamentare sau a celei convenţionale.

Bibliografie

1. Corneliu Turianu, „Curs de drept civil. Dreptul de moştenire”, Edit. Universitară, 2002

2. Ioan Lazăr, „Dreptul la moştenire”, Edit. Concordia, Arad, 2006

3. Francisc Deak, „Tratat de drept succesoral, ediţia a II-a actualizată şi completată”, Edit.

Universul Juridic, 2002

4. Dan Chirică, „Drept civil. Succesiuni”, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1996

5. Dumitru Macovei, „Succesiuni”, Edit. Ankarom, Iaşi, 1988

6. Ioan Lazăr, „Moştenirea legală şi testamentară”, Edit. Concordia, Arad, 2003

7. Dumitru C. Florescu, „Drept succesoral”, Edit. Universul Juridic, Bucureşti, 2011

8. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comăniţă, „Drept civil. Succesiunile”, Edit. C. H. Beck

9. Gheorghe Botea, „Drept civil- Dreptul la moştenire. Curs universitar” , Edit. Concordia,

Arad, 2003

10. Codul civil, Legea Nr. 287/2009 Republicată, Legea Nr. 71/2011