In clasa I am cuoscut o fat ape nume Raluca cu care m-am inteles
excelent de cand am intalnit-o. Parul ei este negru ca abanosul, buzele rosii ca sangele, ochii albastrii, adanci si misteriosi ca marea, iar in obraji poarta doi bujori, ea fiind de aceeasi inaltime ca mine. Intr-o zi cand ieseam de la scoala, zareste pe marginea trotuarului un batran neajutorat care cersea de mancare. Ea i-a dat mancarea ramasa de la scoala, prercum si banii de buzunar. Ea este foarte miloasa si credincioasa, ajutand pe oricine la necaz. Iubeste foarte mult animalele, la fel ca si mine ea salvand nu o data un catelus de la moarte luandu-l din mijlocul strazii, iar pe unii caini fara stapan ii duce la veterinar, apoi la adapostul pentru animale. Are o voce calma si un suflet extraordinar de bun si vorbeste tot timpul intelept si drept de parca ar citi din carti. Este modesta si nu-i pasa ce gandesc oamenii despre ea. Raluca stie sa-mi fie o prietena adevarata ajutandu-ma, sfatuindu-ma si incurajandu-ma ori de cate ori am nevoie. Sunt mandra de prietena mea!