Sunteți pe pagina 1din 330

Olga D.

Moldoyan Sonia Ignat Dana Bilag Timar

PSIHOLOGIE, GENERALA

Editura Eikon Cluj-Napoca


2014
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei
MOLDOVAN, OLGA DOMMCA
Psihologie generald / Olga D. Moldovan, Sonia lgnat, Dana Balag-Timar. -
Cluj- Napoca : Eikon, 2014
ISBN 97 8-60 6-7 t I -OO3 -6
I. Ignat, Sonia
II. Balag-Timar, Dana
159.9
CUPRINS
I. Introducere in gtiinfa Sufletului 7
L Schip a istorie i psihologiei 7
2. Momente cruciale in apmiJia gi dezvoltarea psihologiei t2
3. Defi nirea psihologiei t4
4. Obiectul psihologici t4
5. Factorii care au intArziat elabormea obiectului unitar al
psihologiei t6
6. Spre ce ne indreptdm ? Necesitatea opliunilor t7
II. Psihicul uman 23
1. Nofiunea de psihic 23
2. Abordarea sistemicd a psihicului )1
3. Clasifi carea fenomenelor psihice 31
III. Mecanismele psihice operafional-informationale de prelucrare
primarl a informafiilor 35
Senzafiile 4t
l. Cornpararea scualiei cu excilalia 4t
2. Compararea senza{iei cu percep{ia 42
3. Definirea senzaliei prin integrme psihofiziologicd 43
4. Concluzie generald 43
5. Proprietdlile senzaliikx 47
6. k-eile senzaliilor 51
Percepfiile 6t
l. Accepliunile conceptului de percepfie 6t
2. Detcrmi nanlii pcrcepliei 69
3. Mecanismele gi legile percepfiei l5
4. Legi generale ale percep{iei 82
5. Produsul perceptiv 84
6. Rezumat - Perceplia 84
Reprezentiirile 87
1 . Caracterizarea psihologicd a reprezentdrilor 87
2. Clasificarea reprezentdrilor 94
3. Proprietdli le reprezentdri lor 101
4. Rezumat - Reprezentarea 10s
fV. Mecanismele psihice opera{ional-informafionale de prelucrare
secundarl a informafiilor 109
L Arhitectonica cognitivd a sistemului psihic uman 109
G6ndirea 124
1. Definirea gAndirii 124
2. Con{inutul informa{ional al gAndirii 125
3. Formele gAndirii 128
4. Formarea nofiunilor l3.l
5. Formarea noliunilor in relaJie cu formarea operaliilor
intelectuale gi a acliunilor mintale 137
6. Rezolvarea de probleme 140
7. Conceptul de invdJare 147
Memoria 153
l. Definirea qi caracterizarea general6 a memoriei 153
2. Rolul memoriei umane 154
J. Caracterisricile memoriei 154
4. Procesele memoriei 155
5. Formele memoriei r57
6. Calit[irile memoriei 160
7. l-egile memoriei t6t
8. Uitarea 162
Imaginafia 165
l. Definilie $i caracrerisrici 165
2. Procedeele imaginafiei 166
3. Formele irnaginatiei 168
4. Imaginafia gi creativitatea 170
V. Mecanisme stimulator energizante 171
Motiva(ia L77
1. GeneralitSli qi defini{ii t7t
2. Teorii asupra molivaliei 176
3. Corelate ale morivalici t78
4. Motiva{ia gi disonan}a cognitivZ 181
5. Motivatia qi teoria atribuirii 184
6. Concluzii 185
Afectivitatea 187
l. Variabile afective qi motivationale ale invd{hrii 188
2. Structura afectivitdfii 190
3. Teorii asupra afectivitAtrii t9t
4. Fenomenul emolional 193
VI. Mecanisme reglatorii 197
Comunicarea 198
1. Delimitdri conceptuale 198
2. Scopurile gi rolurile comunicdrii 205
3. Formele comunicf,rii qi func{iile ei 207
Limbajul 220
l. Limbajul gi comunicarea 220
2. Limbajul gi gAndirea )))
3. Functiiie limbajului 226
4. Formele limbajului ))1
.-' ::
Atenfia 231
L Specificul psihologic al atenliei 231
2. Istoric ,1'
3. Caracteristici surprinse de definilii 231
-1. Modele explicative ale atenliei 238
Voin{a 249
1. Aspecte teoretice 249
2. Teorii despre natura vointrei 249
3. Caracterizare 25t
4. Structura gi fazele actului voluntar 253
5. Calitatile gi defectele voinlei 255
VII. Mecanisme integratoare )<n
Personalitatea 257
l. Ce este personalitatea? 257
2. Teorii ale personalirSlii 262
3. Structura pcrsonalitAlii 269
Temperamentul 270
L Ce este temperamentul? 270
2. Modele explicative privind remperamentul 271
3. Identificarea temperamentului 277
Aptitudinile 280
l. Ce sunt aptitudinile ? 280
2. Curn descoperim prezenta apritudinilor'., 282
Inteligen{a 283
L Studii asupra inteligenlei 284
2. Rolul ereditaiii gi al mediului in determinarea inteligenlei 286
3. Mdsuralea inteligenlei 288
Caracterul 292
I . Ce sunt atitudinile? 292
2.Legdatra dintre atitudini qi comportamerit 293
3. Formarea atitudinilor 294
4. Schimbarea atitudiniltlr 29s
5. Identificarea atitudinilor 299
Creativitatea 301
l. AccepJiunile noliunii de creativitate 301
2. Caracteris( icile personalitdli i creatoare 301
3. Factorii crearivirdtii 302
Rela(iile dintre subsistemele personalitS{ii 303
Evaluarea personalit5{ii prin tehnici proiective 305
1. Caracteristicile situaJiei proiective 306
2. Avantajele testelor proiective 308
3. Dezavantajele (limitele) testelor proiective 309
-1. Clasi licarea teslelor proiective 310
Bibliografie 317
I
Introducere
in $tiinfa Sufletului

l. Schi{I a istoriei psihologiei


Inainte de a deveni o qtiin{[ autonomd, psihologia a .fdcut parle
irtegrcuttd dinfilosofie, activitatea psihica fiind obiect al acesteia. Constituirea
psihologiei ca gtiinld independentd, cu caracter experimental, a fost preg[titd,
pe de o pafie, de fllosofia empirist[ iar pe de altd parte, de succesele ob]inute
de gtiinlele naturii - indeosebi de fizicd, qi fiziologie, prin utilizarea
experimentului ca metodd de cercetare, fapt care a influenfat introducerea
experimentului qi in cercetarea fenomenelor psihice.
In Rorn6nia psihologia incepe s[ se constituie ca disciplinb
t
independentd, cu caracter experimental, la pulin timp dupa ce ea incepe s6 se
I
dezvolte ca qtiinld experimentald pe plan mondial. Pionierii psihologiei
experimentale din RomAnia (E. Gruber, C. Rddulescu-Motru, F. $tef[nescu-
i Goang[) iqi fac ucenicia in primul lctborator de psihologie experilnentald, al
lui W. Wwtdt, tnfiin{at tn 1879 la Leipzig. Din p[cate, Eduerd Gruber,
fondatorul primului laborator de psihologie experimental5 din {ara noastrf, (la
Iagi, 1893), se stinge din viald in 1896, la numai 35 de ani, regretat, printre
mulli al{ii, qi de Dimirrie Anghel qi gt. O. Iosif (Moldovzur, 2011).
Ca sd devind qtiinlific5, psihologia s-a dezvoltat inilial ca o "qtiinld
naturald", pe modelul biologiei sau fiziologiei, devenind experimental[, apoi
qi-a largit cimpul de activitate spre cele mai variate aplicafii, devenind, pe
hngd o Stiinld teoreticd, Si o Stiin{d aplicatii, chiar o psihotehnicd. La noi
etapa aceasta nu a fost atinsd plenar decAt intre cele doud rdzboaie mondiale,
deci dup[ Unirea din 1918.
Dupd primul rdzboi mondial, in pofida condiliilor grele create ca
urrnare a acestuia qi apoi ale crtzei economice prin care a trecut {ara noastrd,
activitatea qtiinlificd este reluati in cele doud universiEli din Bucuresti si
IaSi, la care se adauga noul qi putemicul centru universitar de la Cluj.
Psihologia romAneascd cunoaqte acum un av6nt deosebit, datoritd dezvolt[rii
celor trei centre de cercetare de pe lAngd catedrele de psihologie ale celor trei
universitSli (Ani1ei, 2004).
La Bucureqti, c. Rrdulescu-Motru ffiin{eazd Laboratorul de
psihologie experimentald (la 1906), cu condilii vitrege de dezvoltare,
in
timpul rdzboiului, mare parte din aparatura cu care a fost inzestrat flind
distrusd. Imediat dupd rdzboi, c. Rddulescu-Motru intervine in repetate
rdnduri pentru oblinerea fondurilor necesare pentru refacerea laboratorului;
intervenliile sale se soldeazd cu promisiuni cire nu sunt respectate dec1t
in
pafte qi cu mare intdrziere. Laboratorul nu devine unitate de cercetdri
qtiinliflce originale, decat dup6 1929, cdnd, au intrat in serviciul lui oameni
ca
I.M. Nestor,G.zapan, G. c.Bontild, c. Georgiade, c. Zahimic,care au fost
intr-adevdr experimentaliqti, adicd psihologi de laborator, axali predominant
pe genul acesta de cercetrri. cafiea lui c. Rddulescu-Motru, ,,curs de
psihologie" (apdrutd tn 1923, edilia arr-a rg29), este - dup6 mdrturisirea
autorului - "rezumatul cursului de psihologie"
linut in anii precedenfi la
Universitatea din Bucuregti; carteaiqi propune sd fie o cafie cu caracter strict
qtiinlific, care nu este scrisd "in sprijinul unui sistem filozoflc, sau al vreunei
concep(ii sociale", o carte care vrea "sr lase celui ce citegte, libertatea sd_qi
formeze singur o pdrere in problemele discutabile,', o carle care, chiar atunci
cand nu dd "r5spuns la anumite intrebdri", il pregiteqte pe cititor ',sd aibd
o
inlelegere maturd pentru a judeca qi primi din altd parte idspunsurile pe care
le caut5" (apud Ralea, Botez,1958).
"cursul de psihologie" duce mai departe, dezvolt[ qi precizeazd,
unele idei din "Problemele psihologiei" (carte apdrut[ in 1g9g),
confrunt0ndu-le in permanentd cu ultimele date ale qtiinlei qi completOndu-ie
cu altele noi, care nu intraserd in preocupdrile ca4ii. "curstil" conline
capitole ample referitoare la corelaliile biologice ale fenomenelor psihice, la
rolul sistemului nervos in viala de relalie (organism-mediu), la-fiziologia
sistemului nervos central qi a organelor de sim!, la localizdrile cerebrale,-la
chimismul intem dar qi capitole in legdturd cu condilionarea sociald a
psihicului.
C. Rddulescu-Motru considera cd psihicul in toatd complexitatea sa nu
poate fi explicat numai prin noliuni biologice; in explicaria faptelor de
congtiin(d trebuie sE jinem seama in plus de intervenlia unei noi serii de
condiliondri 9i determindri ale mediului social: "psihogeneza igi are rdddcinile
in biogenezd, dupd ale cdrei regi se explicd diferenlieiea sensibilitd{ii, iar
v0rful qi-l are ?n viala sociala. pentru intrelinerea cdreia concurd toate
manifestdrile conqtiinlei individuale". ln conceplia lui, personalitatea umand
este rezultatul "convergenlei condiliilor materiale prin care a trecut intregul
univers. Ea este produsd de corelaliile organice, iar acestea de converg.ilu
condiliilor materiale ale mediului extern". in problema metodelor de cercetare,
necesare pentru constituirea psihologiei ca gtiinfd care trebuie sd descrie,
sd
explice gi sd prevad[ desfdgurarea fenomenelor psihice, pledeaza penku
utilizarea concefiata a mai multor metode: observalie intemd/extemd, metoda
experimentald, comparativd, patolo gicd etc. (petroman, 200 1
).

8
Iieile psihologice promovate in decursul intregii sale acrivitati
. - ..'--rJi
;i ;trin1ifice, mai ales prin ca(ile sale "Probleme de psiholo_eie -
: - ]. cun de psihologie" - 1923 qi prin multe dintre studiile qi articolele de
:*:--:sie publicate in revistele pe care le-a infiinlat - "studii filozofice" -
:---1919. 'Revista de filozofie" - 1923-1943; "Revista de psihologie
-',.rr:nrreilt&la gi practicd"-1931; "Analele de psihologie" - 1934-1943;
"'-::idul de psihotehnicd" - 1937-194r - rcprezintd, una dintre cele mai
---r.t,--r1]rlte contribulii la constituirea psihologiei ca gtiinla experimentala in
3., nr:nia.
Activitatea lui c. Rddulescu-Motru in domeniul psihologiei a fost
:::cumpSrutor pozitivd. concepand psihologia ca qtiinld exactd, el a relevat
.:' .tiltrrtl de dependen{d a proceselor psihice de cele
fiziologice, a incurajat
:.'zr oltarea cercet[rilor experimentale qi a luat in considera]ie acliunea
'.;ttorilor sociali asupra vie{ii psihice. El a inleles imporlanla cercetrnlor
:rpcnmentale pentru dezvoltarea psihologiei gi le-a sprijinit, organizand un
^.rborator de psihologie in cadrul catedrei sale qi contribuind la pregdtirea
unora dintre elevii sdi in aceastd direclie. A incurajat qi sprijinit aplicarea
psihologiei in diverse domenii de activitate (gcoala, industrie, annatd etc.).
^\pornrl lui principal in istoria psihologiei rom0negti constf, in ocuparea qi
Lrr-sanizarea celei dintAi catedre de psihologie specializat[ din
]ara noastri, in
tbrmarea unor psihologi de profesie prin mijloace didactice naJionale qi
asigurarea unor cadre organizatorice, institulionare (laborator, bibliotecd,
asociarti, reviste etc.) pentru desf6gurerea unor activitdli permanente qi
adAncite. De numele lui C. Ridulescu-Motru se leagd primele eforturi de la
noi de a asigura psihologiei condiliile obiective ale trecerii de la speculalia
filozoficd spre qtiinj6, de la compilalie spre cercet[ri originale (ceauqu, 1984).
Adevdratul intemeietor zil psihologiei experimentale din Romdnia,
deci nu numai precursor ca Gruber qi vaschide, nici ctitor in toatd puterea
cuvantului, ca Rddulescu-Motru, a fost Fl. $tefinescu-Goangi (1881-195s),
doctorin filozofie tot de la l-nipzigcuteza "Cercetdri experimentale cu privire
la tonalitatea afectivd a culorilor", suslinutd in 1911 la W.Wundt (unde lucrase
!
cinci ani). Goangd a ocupat apoi catedra de psihologie de la Universitatea din
i
Cluj in 1979, pe lAngd care a infiinlat, in 1921, un laborator, trandormat, tn
1922, tn celebrul "Institut de psihologie experitnentald, comparatd Si
aplicatd". Abia de la aceastd datd incepe in chip neindoielnic o nou6 perioadd,
cea experimentalistd, in psihologia romaneascd. La 1 noiembri e l92l
Institutul obline un local. Problema cea mai dificila a fost cea a selecliondrii qi
pregatirii personalului. Munca de pregdtire a primelor cadre, alese dintre
studeniii capabili gi pasionali de qtiinla a durat pana la sf6rqitul anului 1925
(Nicola,2008).
ln tgZO incepe primele cercetdri experimentale, "concepute ins[ mai
mult in sensul unor cercetdri de probd, care dureaz[ pdnd in preajma anului
1921, datd, la care a procedat la primele cercetari largi pi intense, primele
lr'rcriri aparAnd dup[ doi ani". incepAnd din 1928, colaboratorii institutului
sunt trimigi pentru specializare, in strdin[tate, pentru studii aprofundate. Sub
conducerea lui $tefdnescu-Goangd, in decurs de un deceniu, ca rczurtat
al
neobositei sale activit[1i, apar peste doudzeci de volume in coleclia "studii gi
cercetdri psihologice".
Datd f,ind inclinarea sa spre acliune, spre practicb, a fost preocupat de
problemele "aplicdrii psihologiei la viafa economicf, gi sociaid,', miltano
neobosit pentru otganizarea unor servicii de psihologie aplicatd intr-o serie
intreagd de domenii ale vielii publice: la calea Feratd, la poqta gi telegraf, in
armar6, la Ministerul Justitiei, la Minisrerul sanaEtii qi Asisren{ei soliale qi
Ministerul Muncii. Publicd in 1929 "seleclionarea capacitdlilor qi orientarea
profesionald" iar in 1940 "Mdsurarea inteligenlei". problema aptitudinilor qi a
diagnozei acestora l-a preocupat ?n cel mai inalt grad tocmai datoritd
implicaliilor ei practice. ih unitafle didactice gi qtiinlifice conduse de el, dar
mai ales prin trimiteri sistematice in strdindtate, s-au format o serie intreagd de
psihologi romani: N. Mdrgineanu, A1. Roqca, A. chircev, M. Beniu{ M.
Peteanu qi al1ii. Instirutul de psihologie din cluj a avut un periodic propriu,
"Revista de psihologie", precum qi o coleclie intitulatd "Studii qi cercitari
psihologice" qi alta "Teste, chestionare, fiqe" (pavelcu, 1971),
Fl. $tefEnescu-Goangd qi-a consacrat o mare pzule din activitatea sa
adaptdrii gi cre[rii instrumentelor de lucru, a mijloacelor de investigali e: teste,
chestionare, fi;e de obsentalie necesare pentru cunoasterea personalitir|ii,
pentru miisurarea aptindinilor. Deqi elev al lui w. wundt, el nu s-a situat pe
poziliile filozofice ale acestuia. in cursurile sale el suslinea unitatea
fiziologicului ;i a psitucului precum gi unitatea dintre organism gi mediu, dar
interacliunea dintre acestea era prezentatd cu un accent insuficient pe condiliile
sociale ale existenlei omului. Meritul deosebit al lui
$tefrn"rcr-boarga este
de a se fi dedicat. pe plan qtiinlific, exclusiv psihorogiei, pe care o concepea ca
pe o gtiinla de sine stitdtoare, de a fi promovat mai ales ramura ei
experimentald. care este cea mai sigurd gi cea mai capabild de a duce la
rezultate ongrnale gi de a contribui la dezvoltarea psihologiei aplicate in
Rom6nia (Pufan. 1986).
De;i nu a utilizat niciodat[ metoda experimentalS in activitatea sa din
perioada 191-r-1938. tLmp in care a fost profesor la Universitatea din Iagi,
Mihai Ralea a adus o contribulie important[ la constituirea psihologiei
qtiin{ifice in Romania. in special prin pertinentele analize critice ale unor
curente drn psihologia vremii (behaviorism, structuralism) qi prin orientarea
psiho-sociologrca a unora din lucrdrile publicate. Dupi ce a oblinut licenla in
filozofie ;i litere ;i licenla in drept la universitatei din Iagi (191g), Minul
Ralea a plecat pentru desdvdrqirea studiilor in strdinitate, la paris unde a
oblinut titlul de doctor in gtiinle economice qi poritice. La revenirea in
!ar[ in
anul 191-l este numit conferenliar de pedagogie sociald qi legislalie qcolzr[,
nalionali ;i comparatd, la Facultatea de filozofie qi litere a universitalli oin

i{l
*; h " 916 este numit profesor de psihologie la aceeagi facultate iar in 193g
:"'-: :.inlterat la universitatea din Bucureqti. Dintre studiile publicate 1a Iagi
- r rr-,pefiil11te sunt "Fomarea
ideii de personalitate - studiu de psihologie
::*,:---'i 11924), "Problema inconqtientului" (1925) "Asupra expreslei
.. .-. , 3 .iemolrilor" (Nicola, 2001).
In concep{ia psihologic[ a lui Mihai Ralea, problema indivitlrulitatrii
"; rersonalititlii ocupa o pozilie centrald. pomind de la unele idei ale lui
-
--;::e Janet. Mihai Ralea definegte inconqtientul ca o regresiune, ',ca o
::::rmare. o cddere dintr-o fazd sufleteascd superioard qi recent[
[conqtiin{a],
-r-o stare primitivd gi veche, cddere datorit6 oboselii centrilor nervogi',.-in
.."r,iiul 'Pra-.rnatism gi psihologie", Mihai Ralea anahzeaza, critic psihologia
::rgmatisE. compoftamentalistd americand (behaviorismul wationian) pi
:.rhologia conduitelor a lui P. Janet. in "Ipoteze gi precizdri in yiinia
..;tletului'(1926), "Psihologia qi viafa"(1938), se ocupd cu aplicafiile practice
Je psihologiei in diverse domenii: orgatizarcagtiinlifica a muncii, orientare gi
-elecpe profesionald, organizarea reclamei comerciale, pedagogie, medicind gi
.lusti1ie. "Psihologia - scrie Mihai Ralea in incheierea studiului " pragmatism
si psihologie" - aduce o contribulie fecundf, la adaptarea cdt mai perfecta a
omului modem la complexul sdu mediu". Aceastf, "adaptare" la care se referd,
nu ale numai un caracter pasiv, ci qi activ. Ideea studierii psihologice a omului
total. a omului concret, aclionAnd in contextul social cdruia ii apar-(ine, ideea
dublei determindri, biologice qi sociale, a personalitdtii, ideea condilionarii
sociale a psihicului uman, a proceselor psihice superioare qi a rolului activ aLl
individului in societate sunt cAteva din contextele activitatii psihologice a lui
Mlhai Ralea, activitate care a constituit o contribulie deosebit de important[ in
procesul de scientifizare a psihologie romaneqti (parot, Richelle, 1995).
Aldturi de preocupdrile de psilnlogie sociald, un roc la fel de
imporllnt insd, in opera lui Mihai Ralea, il ocupd preocupdril e de psihologia
artei. ln Romdnia, psihologia aftei are vechi tradilii. preocupdri sporadice
pentru unele probleme de psihologia arlei gdsim in opera filozofiia a lui
Vasile Conta, ca qi in studiile de esteticd gi critic5 literard a lui Titu Maiorescu
gi c. Dobrogeanu-Gherea. In perioada dintre cele doud rdzboaie, o contribuJie

I
dintre cele mai impoftante o va aduce ins6, in domeniu, Mihai Ralea.
Psiholog, sociolog, estetician qi critic literar, Mihai Ralea ocup6 in istoria
acestor preocupdri una dintre poziliile cele mai interesante, el abordflnd atAt
problemele psihologie crealiei cit qi pe cele ale receptarii operei de ar1a. El
pledeazd' pentru o explicare stiinlifica a procesului de creafie, a unor
fenomene mai misterioase in aparenfd ca de pildd cele cunoscute sub numele
de inspiralie. A contribuit la crearea Institutului de psihologie al Academiei, a
"Revistei de psihologie", la infiinlarea Asocialiei psihologilor din Romania, la
afirmarea psihologiei romaneqti pe plan internalional (Roqca, Bejat,, lgj6).
Intre cele doui rdzboaie se dezvoltd simlitor activitatea gi in
laboratoarele de psihologie aplicatd infiinfate pe lAng6 diferite institulii,

11
laboratoare conduse de reputa(i psihologi: conf. dr. p.Tomescu, dr. v.
Atanasiu, c. Rddulescu-Motru, vl. Ghidionescu, G.G. Antonescu, G.zapan,
G. Bontild, I.M. Nestor, qi allii. Lucr5rile de psihologie al cdror numdr ciegte
sim{itor in special in deceniul al patrulea, vor fi cu precddere lucrdri de
psihologie aplicatd. Nu vor fl neglijate ins6 nici problemele teoretice
fundamentale. vor apdrea lucrdri care pun rpoteze, emjtteze qi se strdduiesc sd
generulizeze qi si sistemattzeze rezultatele oblinute ?n
lara noastrd gi in alte
tli, sub forma unor studii mai vaste sau a unor lucrdri cu caracter
monografic. Dintre acestea amintim lucrdri de informare asupra dezvoltdrii
psihologice contemporane semnate de L. Rusu, L. Bologa, N. MArgin"urr,
Al. Roqca, D. Todoranu, I. M. Nestor, A. Manoil, C. Georgiade, V. pavelcu,
M. Peteanu.
ln aceasta perioadd este rcalizatd prima scard romdneascd de
inteligenlfi (Fl. $tefrnescu-Goangd "M[surarea inteligenfei" -1940) qi sunt
publicate lucrdri privind:
alcituirea qi utilizarea testelor (G. Bon!ild-1935, G. Bonlili, A.
Chiappella, G .Zapan- 1939);
- mdsurarea temperamentului qi caracterului (M. peteanu, N.
Mdrgineanu, D. Todoranu);
- folosirea metodei evaludrii (N. PArvu) qi autoevaludrii (Ar. Roqca);
- studiul emotivitdlii (G. Marinescu, L. Copelman).
opera interesantd a lui c. Rddulescu-Motru qi Fl. $tefbnescu,Goang[,
sintezd originala a diferitelor orient[ri din psihologia contemporani, a fost
continuatd, dezvoltatd, qi diversificatd de elevii lor. psihologii romini au
realizat in operele lor sinteze originale zile diverselor orient5ri din psihologia
modem6. O serie de idei psihologice au fost formulate concomitent qi uneori
chiar inainte de a fi fost fotmulate in alte !5ri cu mai vechi tradilii culturale. O
bund parte din aceste idei igi p5streaz[ interesul gi astdzi. Valorificarea criticf, a
activitalii psihologice desfaqurate in aceasti perioad5, activitate care are multe
zspecte pozitive, valoroase in general nu numai din punct de vedere istoric,
utilizarea experienlei acumulate, in special in anii 30-40, se impune cu
necesitate, cdci din experienla trecutului, cu umbrele qi luminile lui, putem
deopotriv[ sd invdfdm.

2. Momente crucialein apari(ia qi dezvoltarea psihologiei


CuvAntul psihologie provine din limba greaca unde ,psyche', Ne
sensul de psihic, iar "logos" pe cel de qtiinfd, psyche fiind in mitologie o
6nArA deosebit de frumoas5, care personificd sufletul.
Tetmenul psihologie se pare cd a fost utilizat prima oard in 1533 de
c6tre Rudolf Goclenius intr-o lucrare de morald; sensul actual apare in titlul
tratatelor lui christian wolff "Psihologia empiricil' (1732 ) gi "psihologia
rafionalistd" (1134), scrise in limba latin6, ambele cu un succes rEsundtor in
epocd (Mdnzat,2[3).

I2
c;:..;rerea altuia sau cunoa$terea de sine impuse de rela{iile
lr,r'-rrr-.rJe. de asigurarea eficienlei activitdlii sau de fascina[ia sonddrii
;r* ':,: -- '- destin sunt anterioare acestor date, ?nsofind permanent viala omului.
r',,-... -;rrcul dir.erselor limbi stocheazl rezultatele cunoagterii cotidiene in
'-'. '. :;i de cuvinte despre activiEtile omului, insugirile sau relaliile dintre
..-::-.. dlr tEra rigoarea limbajului gtiin{ific. Experien}a psihologicd este
1- :-- --'. rla in nrituri. povestiri, legende, basme, proverbe
alcituind
'' .'-'?itt rtai'd" , o psihologie nesistematizatd qi neverificatd experimental.
-\ceea;i experienld empirici, filtratd printr-o instrucfie elevat6, este
:r.:.::r:5 in toate genurile de literaturd cultd sau in film qi concureazd uneori,
:::. :rrui1ie. rezultatele omului de qtiin{d; literatura sau filmul exprim6 intr-un
:::1 specific probleme din psihologia naivd, dar utilizeazd, ca surse de
-,:lrrulie ;i teorii, ipoteze ale psihologiei qtiinlifice.
ln toate timpurile, delinatorii unui volum mai mare de informalii
.-'>rre psihic au fost inconjurali de mister gi admiralie:
- samanii, medici gi psihologi, delindtori de capacit[]i paranormale erau
conducitorii tribului;
- Pithia, prezicdtoarc in fraze enigmatice a viitorului, era preoteasa
zeului Apollo;
- vrajitoarele din elul mediu, care-qi arogau puterea de a schimba
destinele, au produs atAta teamd incAt qi-au atras arderea pe rug;
- testele gi chestionarele publicate aziin ziare gi reviste suscit[ interesul
a nenumdrali cititori.
Treptat, asemenea altor gtiinle, psihologia s-a desprins de firosofie, a
capatat rigoare gi a devenit accesibil5 mai multor membri ai comunitdlii; prima
lucrare consideratd de istorici ca avAnd caracter gtiinlific este ,,Elemente cle
psihofizicd", cme aparJine medicului qi fizicianului german Gustav Th.
Feclmer. Statutul de gtiinla se consolideazd incepand cu anul 1879, cand se
infinleazd.la Leipzig (Germania) primul laborator de psihologie din lume, de
catre fiziologul Wilhelrn Wundt; deoarece laboratorul permitea verificarea
ipotezelor prin experiment, aici qi-au des[vArqit forma]ia mul]i cercetdtori din
America sau Europa, printre care gi romanul Eduard Gruber, cue ainfiinlat in
1889, la Iaqi, primul laborator de psihologie din Rom6nia.
Dezvoltarea psihologiei a fost influenlatd mai t0rziu de succesele
oblinute in fizicd,qi fiziologie-, antropologie qi sotiologie gi, in ultimul timp, in
biochimie, cibemeticd gi teoria informaliei; diferitele conceplii sau qcoli
psihologice poar16 marca acestor influenfe qi propun imagini variate ale
omului (M6nzat, 1994).
Institulionalizarea psihologiei s-a desdv6rqit la sfArgitul secolului al
XD(Jea cond, s-a generulizat predarea acestor cursuri in universitalile din
Germania, Anglia, Franla, s.u.A., s-a inmullit numrrul laboratoarelor, au
apdrut reviste de specialitate, s-au creat societ[]i gi au fost organizate congrese.

t3
un pas imporlant in stabilizarea statutului de qtiinld, s-a realiryt prin
construirea primului test psihologic veritabil de cdtre Alfred Binet qi
Theodore H. Simon (1905); eta o ,,scard metricd cle inteligenyd" alcdtuitd di.n
serii de sarcini bazate pe principiul lui Binet: ,,indivizii sunt ceea ce.fac"; prrn
acest test, autorii igi propuneau sd diferenlieze copii normali de cei care nu pot
invdta gi inaugura utllizareapsihologiei in scopuri pedagogice.
In ciuda dificultafllor specifice obiectului de studiu sau a istoriei
nefaste, psihologia contemporand a inregistrat numeroase progrese. Evolulia ei
l-a determinat pe Hermann Eddinghaus sd afirme la inceputul secolului (190g)
cd psihologia are ,1tn trecut lung dar o istorie sctfftit' , remarcd ce iqi p[streazd
actualitatea (Luck, 1991).

3. Definirea psihologiei
Definirea psihologiei ca gtiinld pare a fi destul de simpld.

Psihologia este qtiin(a care se ocupi cu descrierea gi expricarea


fenomenelor qi insuqirilor psihice verificabile (Cosmovici , 1996).

Dar simplitatea este aparentd, deoarece este foafte greu de ldmurit ce


se inlelege prin fenomen psihic gi mai ales ce este un fenomen psihic. yia\a
psihicd este inc[ un mister pe care filosofii il discutd de milenii. Dar nici in ce
priveqte manifestdrile ei nu existd un acord. inca qi astdzi obiectul psihologiei
este subiect de controverse.
in septembrie 1985, Asocialia de psihologie qtiinlifica de limba
francezd a orgarizat la Lisabona un simpozion pe tema: ,,Compoftament,
cognilie, conqtiin!5". cu acest prilej, Paul Fraisse a prezentat o comunicare
qtiinliflcd intitulatd: ,,Psihologia in cdutarea propriului ei obiect?". Dupd 2 ani,
lucrdrile simpozionului au fost publicate. Carlea apdrutd poartd titlul
,,Comportament, cognilie, constiinld. Psihologia tn cdutarea propriurui ei
obiect".Incertitudinea lui Frasse s-a transformat intr-o certitudine la sfArqitul
simpozionului. Rdspunsul la intrebate eraDA - psihologia se afli in cdutarea
obiectului ei de cercetare (Fraisse, 1983).
Dupd pdrerea lui Zlate, concluzia este pa4ial fondatd. ,,Nu faptul c6
psihologia nu are incd un obiect propriu de cercetare ar trebui sd ne
ingrijoreze, ci acela ca are prea multe...Nici existenfa mai multor obiecte de
cercetare n-ar trebui sd ne deceplioneze, ci faptul cd nu existd incd un obiect
ttnitar de cercetare al psihologiel" (Zlate,2000).

4. Obiectul psihologiei
Psihologia ca gtiinla independentd s-a constituit relativ tdrziu,
,,cefiificatul ei de nagtere" fiind semnat in 1879, prin infiinlarea la lripzig de
cbtre savantul german, wilhelm wundt, a primului laborator bazat pe
utilizarea metodei experimentale.

14
P:;rtru prima data, fenomenere vielii psihice erau scoase din .tfera
,.,", : ' descrieri si speculalii Jilosofice si incruse tn programul cercitdrii
:-'-. :isternatice, aplicdndu-li-se operaliile miisurdrii, cwtntificdrii
si
' : -- .c,,hiectit'itdli Si cauzalitdtrii.
F.',arte curand, ?ns5., aveau sd apard divergenle in legdtur[ cu definirea
: - - - -n:Crierea obiectului noii qtiinfe. Deqi denumirea pdrea sd impund
de la
,-i: .j-nritatea acestui obiect - psiche - psihic, logos = vorbire, deci:
:" - - - gia = gtiinla despre psihic, s-a dovedit cd, in realitate, modul de
--:-:Jere a naturii qi structurii inteme apsihicului
uman nu a fost catugi de
: -:,-: unitar. Astfel, s-au configurat trei orientdri diferite qi in mare mdsurd
: -,--. ;i anume:
.. t',rientarea care reducea psihicul umrur la conqtiin{d gi care suslinea cd
t-,biectul psihologiei il reprezintd, studiul constiinlei (respectiv, al
proceselor psihice congtiente) ;
l. orientarea care suslinea cd elementul esenlial gi determinant al vielii
psihice a omului este inconstientul, acesta trebuind, chipurile, i6
reprezinte principalul domeniu de preocupare al psihologiei (psihologia
abisal[ sau psihanalizaekboratd de S. Freud);
-1. orientarea care suslinea cd adevdrata gi autentica realitate psihologic[ o
constituie reacliile exteme de rdspuns (secretorii qi motorii) la acfiunea
diverqilor stimuli din mediu gi, ca atare, obiectul psihologiei trebuie sd
fie studiul comportamentului (behaviorismur, creat de savantul
american J. B. Watson,lglZ/1913).
in prezent, au fost depagite limitarile qi absolutizdrile pe care se bazau
onentanle mentionate. Astfel, se admite c6 sfera noliunii de ,,psihic umar,,
este mai largd decdt sfera nofiunii de ,,conqtiinld", ea incluzand intr-o
relalionare de tip sistemic trei componente: inconqtientul, subconqtientul qi
conqtientul, toate impreund formand domeniul de studiu al psihologiei.
Pe de altd parte, planul subiectiv (psihic) inrem qi planul obiectiv
(comporlamental) extem nu se mai rup artificial unul de celdlalt gi nu se mai
opun ca entit6{i antagonice ireductibile; dimpotrivd, se recunoa$te gi se aflrmd
unitatea indisociabild a lor sub egida principiului unitalii ,,constiintrd-
activitate".
Finalmente, psihologia se defineqte ca Stiinfu care stutliazd, cu
ajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psiho-comportamentalir
sub aspectul determinismului, mecanismelor
Si legilor clevenirii Si funcliondrii
ei, tn plan animal si umnn, tn unitatea contradictorie a individualului,
p afi i c ula rttlui S i g e n e r alul ui, univ e r s al ului.

Aceastd defini{ie stabileqte in mod rear sfera de.uprindere a


domeniului gi justifica diferenlierile gi delimitdrile existente in interiorul lui: a)
psihologia animald qi b) psihologia uman6.
Psihologia umand are,lardndul ei:

15
- laturd generald care ne ofer6 tabloul global al organizdrii psiho_
comportarnentale a omului normal (mediu), tacand abstraclie
de varsta,
sex, context socio-cultural, ocupalie (profesie) etc.,
- laturd particular-diferenliald, care se centreazd,pe shrdiul qi
explicarea
ipostazelor concrete in care se poate afri organizuea
psiho-
comportamentald funclie de: v6rstd, sex, mediu socio-iultural,
activitate
profesionaLld, nivel de dezvoltare, natura deviafiilor gi
tulburirilor
patologice: psihologia geneticd
si a dezvoltirrii, psihologia vdrstelor,
p s iholo gia s colard, ps ihoro gia muncii, p siholo
g ii militaid, ps ihoro g ia
creartei, psihologia artei, psihologia sportului, psihologia
comerciali si
economicd, psiholo gia sociard, psihorogia medicard, piihopatorogia
etc.

5. Factorii care au int6rziat elaborarea obiecfului unitar al


psihologiei
Unul dintre aceqtia, poate cel mai important, este de ordin ontologic
qi
se referd la complexitatea existenliald a psihicului tn general,
a fenomerieloi,
proceselor, insuqirilor, stdrilor psihice in particular, investigate
de psihologie.
A doua categorie de factori care au intdrziat elaborarea obiectului
unitar de cercetare al psihologiei este de ordin gnoseologic,
fiind legatd de
avatarurile reflecliilor teoretice si ale investigaliilor empirice.
Existenff unor teorii, concepfii, scoli si orientdri psihotogice care prexi,ntd
contradicSi externe.
Dacd la starqltul sec. XD(, psihologia a inceput sd-gi aflrme
treptat
statutul sau qriinfd, delimitandu-qi problemele gi stititindu-qi
metodele de
ce19e!are, la inceputul sec. XX gi-a elaborat qi inchegat
marile constructrii
psihologice, qi-a rafinat metodele de investigalie.

- Introspeclionismul,
- Freudismul,Neofreudismul,
- Behaviorismul, Neobehaviorismul,
- Psihologiaconduitei,
- Psihologiaactionalf,,
- Psihologia umanistd,

sunt curente qi orientdri:'#Jff]11:?J'rllLuru istorie a psihologiei,


fiecare
ele propunand diverse modere explicative asupra vielri psihice.
tntre
Existenp unor teorii, concepfii, scori-si orientdri'psihologi.ce care prezintd
contradic{i interne.
Aproape flecare orientare, dar cu precddere behaviorismul qi
psihanaliza, gi-au dezvoltat cu timpul, forme ,oi c*" incearcd
sd depdqeascd
limitele variantelor iniliale. La ora-actuald existd nu numai behaviorism,
ci qi
neo-behaviorism, nu numai freudism, ci gi neo-freudism. La
fel de sugestiv
este qi faptul cd in interiorul uneia qi aceleiaqi orientdri psihologice
intAlnim nu

16
' r'-',- -: :fiizanat excesiv^, ci qi dizidente (Jung psihologie analiticd; Adler
-
:'.i.-:ie individuala). Inchiderea in ele insele a gcolilor qi orientdrilor
:\ - :--i. au condus la hegemonismul lor. Deqi toate sunt par'[iale, limitate,
rr:"-
-j: :;rue ele se pretinde a fi genererld, totalihrA.
Desi concep{iile cu privire la obiectul psihologiei sunt extreme de
" - - ,:r r.e. nevoia de sintezi a lor devine de mzue actualitate qi stringentd.
-
in clasificarea orientdrilor psihologice care uu uuut un contribulii
.- \:-:irle la delimitarea obiectului psihologiei, M. zlate utrhzeazd, an triplu
1 "-1.

- elementele de con(inut,
- metodologiile qi metodele folosite,
- finalitatea avutd in vedere (Zlate,2000).

indreptlm? Necesitatea op(iunilor


6. Spre ce ne
Trecerea in noul mileniu a generat o mare efervescenjd in cadrul
:.-:ologiei gi in randul psihologilor. ln mai toate domeniile s-au realizat gi au
"- -t publicate lucrdri de mare sintezd, care prezinta bilantul cercetdrilor qi
:=..hid noi perspective pentru viitor. s-ar pdrea cd momentul finalului de
:rle niu a fost extrem de benefic pentru psihologie, aceasta construindu-se ca o
s:ln1a unitar6, coerentd, bogat[ in resurse conceptuale, metodologice qi
,llicalii practice.
In realitate, lucrurile nu stau deloc aqa. Nici nu se incheia bine
nileniul trecut qi in numdrul 1 din anul 2000 revista,+{merican Psychologist"
.-rnsa prin M.E.P Seligman qi M. csiksentmihalyi, noua orientare psihologic[
numitd psihologia pozitivi cu deviza ei generald ,,trebuie sd existe motive
pentru ca viala si merite sd fle trditd". in octombrie 2ffi1, aceeaqi revist[
propunea articolul personologului american Kenneth J. Gergen intitulat:
..$tiinla psihologicd in contextul postmodernismului in care gdsim informatii
despre o psihologie ,,mai bogat[ qi mai eficientd decdt cea de pana acum... o
psihologie care abundd in resurse conceptuale, deschisi ideologiei qi istoriei,
inovativd in privinla metodelor de investigare... ca.re va aduce contribulii
societdlii qi lumii in general". Peste numai doud luni, in decembrie 2001,
Robert J. Stemberg qi Elena L. Grigorenko lansau chemarea pentru o
..psihologie unificatd", conceput[ ca un studiu multiparadigmatic,
interdisciplinar gi integral al fenomenelor psihologice. Concomitent se poarti
discu{ii ample pe tema psihologiei teorerice qi psihologiei critice.
Exemple edificatoare care ilustrezzd contextul actual in care evolueazd
psihologia, sunt:
- aparilia in 1991 a lucrdrii sernnata de R.s. slife qi R.N. williamson in
care se vorbea despre nevoia actuald de psihologie teoretica,jnfeleasd
ca o disciplina formalS de sine stdtdtoare",
- desfrgurarea primei conferin{e intema{ionale pe tema psihorogiei
critice (Sydney, 2000),

L]
- editarea unui lntemational Jurnal of Critical Psychology (2002),
- publicarea unor lucldri precum: Critical Psychology de Dennis Fox gi
Isaac Prilleltensky (1997), Tod Slozur (2000),
- Critical Social Psychology de Brendan Gough qi Majella McFadden
(2001).
Agadar, mai toli autorii incep sd vorbeascd despre o noud psihologie,
continuatoare a celei de pand acum, totuqi diferitd de ea. Din multitudinea
problemelor pe care le ridicd noua psihologie dorim si ne oprim doar asupra
uneia dintre ele, care are insd nenumdrate implicafii. Este vorba despre mdsura
in care psihologia actualS influenleazd qi chiar modific[ via{a qi practica
culturald a unei societdli.

Centrarea exclusivd a psihobgiei tradifionale pe sine


Psihologia tradilionald, modemistd, a fost mult prea centratd pe sine
ins6qi, pe coerenla gi originalitatea construcliilor teoretice, pe rigurozitatea
metodologicd, pe relevanla rezultatelor oblinute gi mai pulin pe impactul direct
a.supra societSlii qi culturii, in general. in momentul de fald, psihologii iqi
formuleaz[ intreblri de tipul urmdtor:
- pe ce cdi aduce cercetarea psihologici beneflcii societilii?
cum sunt extinse teoriile psihologice la nivelul culturii qi care sunt
reverberaliile lor in viala culturald?
cdnd se sus{ine o idee sau alta (de exemplu determinarea genetic[ a
inteligen{ei, creativit5lii sau compofiamentului) ce uqi ale culturii
sunt deschise gi care sunt inchise?
cine este favorizat qi cine nu atunci c0nd psihologii fac distinclia
intre inteligent gi noninteligent, intre normal gi patologic, intre
prejudiciu gi dreptate?
ce formd de culturf, se creeazd atunci cdnd exploatarea, infidelitatea
qi violul sunt vdzute ca a{iuni fundamentate biologic, proprii
barba(ilor?
Multa vreme, in psihologia organiza[ionald, satisfac]ia a fost explicat6
prin intermediul unor factori cum ar fi condiliile de muncd, salariul,
promovarea, relaliile cu colegii qi seful, formulAndu-se a$a numitele teorii
ambientale. De prin anii '80, qi mai insistent in anii '90 satisfaclia a inceput sd
fie explicat[ printr-o serie de factori dispozi]ionali, de personalitate. Noile
teorii elaborate, numite teorii predispozilionale, pomeau de la premisa cd
satisfa{ia sau insatisfaclia sunt inerente naturii umane. Ca argumente s-au
adus studiile efectuate pe gemenii separali incd din copil[rie, care tindeau sd
aibd nivele similare de satisfaclie in muncd. Concluzia a fost cd factorii
dispozilionali considera{i ca relativ imuabili sunt purta}i de fiecare persoand in
parte. O asemenea concep{ie are efecte directe asupra selec}iei personalului.
Dac[ ii selectdm pe oameni dupd aptitudini, de ce nu i-am selecta qi dupd
predispozilia de a fi satisfdculi sau nesatisfrculi? N-am putea oare testa

18
,*lr,-'- -- :cr:ru a afla cat de mult posedd atributul de a fi satisfEculi in muncd?
ri,- i:r:' rnu psihologi (vezi Muchinsky, zorr, p. agfl.Iatd
: --: 1-".:;, discnminatorie, in sensul c[ pomind de la teoriacum psihologia
dispozilionlla
r rrr: :-;-za dreptul unui individ de a fi incadrat I angajat pe un post, pe
-r' r;:i:.r:ul cd are
o predispozifie negativd czre il face sa ie mai nemulfumit
'u':-i ':i;. in acelzqi timp, psihologla poate deveni gi perversd, deoarece,
:- -,: ce la prernisa ca individul poartd in el inclinafia
spre insatisfacJie, ea
-.--,:i:3 0rgeuriza{ia de a intreprinde unele mSsuri p"nt* asigurarea sau
--::i:rir sradului de satisfaclie in munca. in acelaqi sens sunt orientate gi
- --"::ra1iile din alte lucrdri.
un fenomen adesea intalnit este faptul cd managerii,fdrd,cunoqtinle de
";r'--,-litate. fdrd a dispune de capacitatea de a se inlelege pe
ei inqiqi, recuig la
'<:: de tehnici psihologice pentru a-qi motiva salanalii. Utilizand diferite
-'-,=i
-de pentru a ameliora conflictele familiale sau pentru a-i face pe oameni
sd
---:--eascd mai bine, managerii nu numai cd nu-qi
ating scopurile propuse dar
''' ritantilizeaza salaria{ii, le violeazd intimitatea gi le ievrozeazd"problemele
::.::ionale. De aceea, ,,managerii trebuie s6 renunle la a-gi motiva
oamenii,,, ei
': iiebui sa gtie ci ,pamenii singuri delin solufia, pentru cr ei singuri iqi
- -rirrSC dorinlele reale". Realitatea rezjdd, undeva la mijlocul acestor
ufi""utii,
-: >ensul cd:
- uneori managerii gre$esc asumAndu_qi rolul de psihologi,
- a considera cd oamenii trebuie lasali sa se motiveze singuri este
o
Jlt-r3I.
Revenind la exemplul cu satisfaclia, admitand cd intr-adevdr existd
o
:redispozilie nativ[, care ii face pe oameni sd fie mai nemul]umi]i decat
altii,
.rceastd idee nu ar trebui folositi ca un argument pentru
a-i exciude p. unii
oameni din organizalii, ci pomind de la cunoa$terea trilsiturilor
angajalilor
tchiar $i a celor problematice), sd se ajungd la ameliorarea
sau folosirea"lor in
avantajul organizaliei. Apoi nu trebuie sd se pomeascd de la prejudec
ata cd,
aceia care sunt inclinali spre satisfac{ie ,or fi intotdeauna eficien1i,
iar cei
inclinaJi spre insatisfaclie neapdrat ineflcienli, neexistOnd, practic,
date care sd
ateste legdtura de cauzalitate intre predispozilii gi calitatea performan{elor.
De
asemenea, nu ar trebui sd se uite cd existd roluri / posturi de
muncd potrivite
atat pentru persoanele predispozilii pozitive, cat qi pentru cele cu
^cu
preclispozilii negative. ih
-rolrl
fine, n-ar trebui subestimat .orrpensdni
(existenla intr-un grup ambelor categorii de persoane putAnd fi benefica).
_a
t
I Referitor la cel de-al doilea exemplu, mult mai util ar fl s[ considerdm
cf,
salariafii ar trebui ajutali, inclusiv de manageri, sd se motiveze.
Iatd deci ci psihologul este nu numai participant la culturd, ci qi
creator de culturd. Teoriile lui pdtrund in societate influenldnd-o
in bine sau in
riu, el favorizeazd, anumite stiluri de viala qi clatinf, sau chiar daramd
altele, el
propune qi creeazd anumite practici de viald, pe care le ridicd
la nivel de

19
standarde. Tocmai de aceea, pledeazd. noua psihologie pentru cre$terea
responsabilitdlilor psihologului.

La nivelul metodologiilor psihologice, lucrurile par a fi Si mai


dramatice.
Un prim aspect care ar trebui sd ne relind atenlia se referd la faptul cd
metodologiile, in general gi metodele in particular, au fost considerate neutre
sub rapofi valoric. S-a crezut cd doar teoriile, concepliile sunt creatoare de
cultur[. Noua psihologie susline cd ,,aqa cum se extinde in psihologie
domeniul teoriei semnificafiei, aqa se deschid qi ugile cdtre noi metode de
cercetare. Se poate intdmpla gi reversul: asa cum sunt investigate noi metode
de explorare, aqa qi infelesurile teoretice pot fi transformate" (Gergen, ZCf]l,p.
810). Mai mult, metodologii diferite poartd in ele valori sau ideologii diferite.
De exemplu, unii autori preferd s[ obfind controlul variabilelor cu pre]ul
manipulSrii qi incdlcdrii codului deontologic, in timp ce allii sacrificd controlul
in favoarea tratdrii atente, sensibile gi oneste a celor pe care doresc sd-i
in{eleagd. Mai mult decat atat, metodele insele, nu mai pulin decat teoria gi
datele de cercetare, contribuie la crearea semnificaliilor culturale qi a formelor
vielii. Aga se explic[ poate accentul pus la ora actuald pe metodologiile
calitative de cercetare. Acestea sunt mai nimerite pentru studiul fenomenelor
psihice aparute in mediile naturale, cum sunt qi cele organizalionale.
Psihologia organizalionalS are meritul de a fi introdus variabilele mediatoare qi
moderatoare alaturi de cele dependente, independente qi aleatoare, propuse de
psihologia experimentald. De pild[ rela]ia dintre stilul de conducere gi rata
absenteismului este mediatd de satisfaclia muncii, ea poate fi qi directd insa
moderatd de rutina sau varietatea muncii.
Un al doilea aspect legat de metodologiile psihologice se referd la
disputa dintre necesitatea diversificdrii gi cea a unificdrii metodologiilor de
cercetare. Unii autori vorbesc despre o adevdrat[ explozie metodologi cd, la
metodele tradilionale, indeosebi cantitative, addugand dup6 cum am vdzut
metodele calitative. un asemenea fapt este considerat ca fiind benefic pentru
largirea orizonturilor psihologiei, pentru investigarea multilaterald a
fenomenelor qi mai ales pentru aparilia premiselor unui dialog cu mari potenle
creative. Al{i psihologi, insd, temandu-se de fragmentarea psihologiei, de
faptul cd o singurd metodologie ar fi dupa toate probabilitalile inadecvatd
pentru realizarea unui studiu convingdtor al fenomenelor psihologice, propun
utilizarea unor metodologii convergente pentru cercetarea unui singur fenomen
sau a unei singure probleme. Dacd in cazul metodologiilor multiple, fiecare
metodd introduce anumite erori de un tip sau altul, adeseori de multiple tipuri,
in cazul metodologiilor unificate (convergente), oblinem o medie a surselor de
eroare. Se pot da multe exemple din care sd reiasd cd apelul la metodologiile
convergente este mult mai util decat primul demers. Ne putem intreba: de ce

20
- ti lblosirea metodologiilor convergente este mar productivd nu se recurge la
:.1 Din trei considerente, spun Stemberg gi Grigorenko (2000):
l. datoritd tradifiei, faptului cd psihologii sunt pregatili (formali) pentru a
Lrtiliza, de regul[, doar o singurd metodologie, ori a invd]a gi altele ar
implica un mai mare efofi qi timp de invlfare;
l. pentru cd unii cercetdtori vdd intr-o anumitd metodd, oricare ar fi ea, un fel
de panaceu universal, exagerAndu-i avantajele qi desconsiderAndu-i total
Iimitele;
3. pentru cd existd o serie de norme impuse de comunitatea qtiinliflcd.

in ce mdsurd domeniile aplicative ale psihologiei inJluenpazd practica


culturuld?
Dintr-o perspectiv[ post-modemistd se considerd cd intre generarea
(teorie) qi aplicarea ei (practic6) nu existd o granita rigid[. ln fapt,
"unoagterii
leona este ea insdgi o forma de practicd, iar practica este o teorie convefiia in
ecliune. cum pot totuqi psihologii sa treac[ dincolo de granilele lor imbogdfind
tormele practicii care, la randul lor, pot servi mai bine societatea? Rdspunsul
este relativ simplu: prin inventarea unor noi practici psihologice. De exemplu,
in domeniul clinic s-a trecut de la accentul pus pe psihodiagnostic la practicarea
niai largi a dialogului in echipd, cu includerea familiei qi a comunitdlii, fapt
care a condus la reducerea spitalizdrii gi prescripliilor medicamentoase. ln
psihoterapie s-a trecut de la formele geoaie qi indelungate la forme extrem de
operative. Terapiile narative, terapiile scufte qi cele sistemice bazate pe
importzurla limbajului in construirea qi reconstruirea sensului qi a
TalitaJilorln
care oamenii triiesc sunt poate exemplul cel mai ilustrativ. in educalie,
pedagogia bazata pe invdlarea ierarhicd (top down) a fost completatd cu
dialogul productiv qi egalizator in clas[, menit a contribui la imbundtdlirea
intelectului individual. in mediile organizalionale se practicd pe scari largd
ceea ce se numegte construclia sociald a relaliilor organizalionale, in care
naraliunea qi metafora indeplinesc un mare rol in reducerea conflictelor
angajalilor qi in schimbarea pozitivd. Asemenea practici psihologice
generalizate in diverse sisteme gi subsisteme ale societdlii, vor fi in mdsuri sd
creasci starea de bine subiectivd a tuturor membrilor societdlii.
ln flnal, cateva remarci concluzive. Noua psihologie, indiferent cum
este denumitd - postmodemistd, pozitivd,, unificatd, criticd, teoretici aduce
modificdri importante in aria problematicd a psihologiei qi in modul de
-
practicare a ei. Conform autorilor citali, ea face saltul de la absolutizarea
cunoaqterii individuale, de la centralitatea ei, la comun. Conceptul de raliune
individual[ este considerar ca problematic, chiar ca tiranic, in funclia sa. A
accepta ideea de ralionare superioard, capacitate posedatd doar de unii oameni
ar insemna practic a exclude mu(i oameni de la ,,coridorul lu5rii deciziilor,,
cum se exprima Gergen (2001). Tocmai de aceea, cunoaqterea comund ii
inva!5 pe oameni sd se perceapd nu ca atomi izolali qi in competilie, ci ca fiinle

21
fundamental interdependente. Apoi, de la lumea obiectivS, disponibila de a fl
observatd se trece la lumea construit6 social, la lumea bazatd, pe sisteme de
convenfii sociale, unanim acceptate, de la lumea ca un dat obiectiv, la
interpretarea colectivd a lumii, fapt care faclliteazd, in{elegerea reciprocd qi o
mai mare convergen{d a autorilor. in sf6rqit, limbajul nu mai este considerat
.,copilul minfii", ci produsul proceselor culturale, el parlicipAnd la generarea qi
suslinerea anumitor forme ale practicii sociale. Limbajul ca purtdtor al qtiinfei
devine un mediu pragmatic prin care se stabilesc adevdruri mdrginite.
Din perspectiva noii psihologii a face qtiinfa nu inseamn[ sa 1ii o
oglindd asupra naturii, ci sd participi activ la construcliile qi practicile
interpretative ale unei culturi. A face qtiin{d nu inseamnd doar a descoperi
adevdruri cu utilitate redusS, restriclionatl temporal gi spa{ial, eventual doar
pentru cadrul artificial gi limitat experimental, ci a descoperi adevdruri utile din
punct de vedere cultural, a le pune in slujba societdlii. Psihologul nu mai
trebuie conceput ca o fiin{5 inchisd intre peretrii laboratorului, ci ca un
participant activ la culturS. A face gtiin{a inseamnd nu dozr a accepta realitatea
a$a cum este, mai ales atunci c0nd conline influenle nefaste, needucative, ci a te
rapolta critic ai creativ, transformator la ea.
O ultimd intrebare: este posibild practicarea unei asemenea gtiinfe, a
unei asemenea psihologii in societatea noastr6, unde ine(ia trecutului este
poate mai mare decdt dorinla de schimbare, unde existf, multd incompeten{d qi
improvizalie, unde alaturi de factori de ordin strict qtiinlific intervin qi multe
alte categorii de factori (dorinfa de cdgtigare qi menlinere a clientelei, nevoi
pecuniare etc.)? Probabil ca da. Nu insf, de la sine. De felul cum vom dialoga,
de felul cum ne vom inlelege intre noi qi mai ales de felul cum vom acliona - in
prezent gi in viitor - va depinde, probabil, destinul psihologiei romAneqti.

22
Psihicul uman

1. No(iunea de psihic
Probabil cd ?n istoria qtiinlei nu existd un
alt concept a cdrui definire sd
tr suscitat atatea dispute qi controverse
s-a produs scindarea gAndirii filosofice
ca cer de psihic. ro.-* pe taramul rui
in maLriatistd, care va subordona
psihicul derermina{iilor qi insuqirilor
mareriei, qi idealist a,' c*va lega psihicul
de determina{iile pur spirituale, extra-materiale,
transcendentale.
Psihologia qtiin{ific[ se interneiazd
materialiste, consider6nd psihicul ca fenomen
esengamente pe principii
natural, care se individualizezz'
prin atribute calitative specifice, ireductibile la
atributele altor fenomene
naturale. Definirea rui se rearizeazd printr-o
serie de ,.upona, corelate, qi
anume:
raportarea ra rurnea externd, din care rezurtd
natura sa
existen{iard de formd subiectivd, ideala
de reflectare qi de
1

formd parlicurari de infonna(ie la niverul organismelor


animale, bazatd, pe semnalizare_designare_reprezentare;
raportarea la sistemul netnos, la creier , din cur" rczultd
statutul lyi..d: funclie specificd a creierului
rearizatd,in cadrur
comunicdrii informalionale a individurui cu
lumea extemd;
raportarea ra servici,e de adaptare si cre regrare ale
organismului animal, din care decurge ,tututrr
sau"de form[
specificd, calitativ superioarf,, a vielii de relalie,
qi rolui
instrumentar-reglator in desfd$urarea comportamentului.
1.1. Psihicul Si caracteristicile acesfiiia
Psihicul, atat.de diferit comparativ cu alte
fenomene existente in
univers atat de complex in structura qi
functionalitatea ,u .on.r"ta, at6t de
admirat, dar qi contestat ca obiect de
sine stdtdtor al unei gtiinle, a suscitat qi
suscitd in continuare disculii contradictorii
care oepaesc lu mult cadrul
propriu-zis al obiectului psihologiei. De
abord*"u p.ourraticii psihicului
fiind interesate gi arte domenii.ri * fl religia,
filologie, -iiorogiu
",..

'23
Complexitatea psihicului provine din natura sa contradictorie din
ipostazele diferite sub care apare, dar mai ales din dinamica funclionalit[lii
sale. El este interionzat, adicd, ascuns latent virlual, dar este gi exteriorizat
adicd manifest real. Dispune de desfEqurdri normale specifice firegti, dar qi de
desfEgurdri surprinzdtoare, patologice (vise, halucinalii, evociri spontane, stdri
emolionale bizare). E1 este determinat, produs al imprejurdrilor, propagAndu-qi
fb4a de inteligen{d qi acfiune, experien}d gi voin}d.
Psrhicul este locul de organizare a tuturor proceselor care intervin intre
stimul qi reacfie. El existd qi la animal, dar la om el se diferenliazd prin:
aparilia funcfiei simbolice,
pnzade congtiinld.
La om psihicul conduce qi influenleazd. viala, mijloceqte depdqirea
naturii prin cultur6. In aceste condilii era flresc sd apard conceplii, teorii,
orientdri contradictorii cu privire la psihicul uman, in acest context cercetdrii
lun-ei gi minulioase au reugit sd descifreze complexitatea psihicului stabilind o
serie de caracteristici ale acestora:
- Psihicul caforud avielii de relalie,
- Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale cuantice
Si energetice,
- P,sihicul ca fonnd de rejlectare ideal subiectivd Si constructivd a
realitd(ii,
- Psihicul cafenoruen condilionat Si detenninat social istoric.
-
1.1.1. Psihicul ca formd a viegi de relage
organismele vii existd in virtutea legii adaptdrii, este important sd
inlelegem c[ numai in rela]ie cu ceva omul aude vede, elaboreazd g0nduri,
face miqcdrii, elaborandu-qi qi construindu-qi in felul acesta propria sa
interioritate psihicf,, acest lucru fiind demonstrat atdt teoretic, verbal, dar gi
experimental, anume faptul cd psihicul este o formd a vielii de relalie.
Acest lucru a fost demonstrat de cdtre Bexton Heron qi Scott, in 1954,
in laboratorul lui Hebb, prin intermediul experimentelor de izolare qi privare
senzoriald. Subieclilor li s-a cerut sd nu facd nimic, ci sd stea culcali
confortabil pe un divan, intr-o camerd in care s-a intrerupt orice contact
senzorial cu realitatea inconjurdtoare. Dupd 20 de ore de absenld a contactului
cu lumea exterioard, erau tulburafi, nefiind capabili sE g0ndeascd gi sd se
comporte normal, ca rezultat al acestui experiment subieclii prezentau
rulburari emofionale, scdderea performan{elor intelectuale gi apari{ia
halucina{iilor.
Prin acest experiment s-a constat cd suspendarea relaliei cu ambianla
duce la perturbarea vielii psihice frcdnd viala imposibila in general. Ca atue
putem spune cd psihicul nu existd qi nu funclioneazd,normal decat in relalie cu
exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia vielii de relalie (apud Reuchlin,
l00s).

)1
Psihicul nu este in relalie numai cu lumea fizicd,, cu lumea obiectelor
-" >i cu universul umanl lumea oamenilor. Suspendarea relaliei dintre psihic qi
*-cial duce la conseryarea structurilor biologice ale omului Cni* tu
:dcefltu&re& acestora in timp ce atributele sociale ale omului nici
nu apar.
\ad:u lipsa relafiei cu semenii se repercuteazd, negativ asupra dezvolt5rii
:'ihicului ceea ce inseamnd cd psihicul este produsul aiestor relalii.

1.1.2. Psihicul ca fenomen inseparabil de structurile materiale,


cuantice Si energetice
Raportat la substratul s5u material, psihicul apare ca avand origine
naterialf,, fiind un produs al materiei, dar neidentificandu-se cu ea ca fiind
un
rezultat, un produs al materiei superior organizate.
Identitatea structurilor informalionale gi de conqtiinld ale psihicului nu
poate exista qi persista in afira raporlului material energetic, fizico-chimic,
electro-fiziologic. Irgatura dintre psihic qi creier i fost foarte bine
f,r-gumentata astfel incAt la ora actuald ea nu mai este contestatf, insd
apar
divergen{e in modul de interpretare a naturii acestei legdturi. ca atare,
au
aparut o serie de orientdri care incearcd sd descifreze natura acestei legdturi,
pnn care putem enumera sau aminti:
- dualismului sau paralelismului: W. pentfield; J.C. Ecclesi.
- Considerd cd procesele de conqtiinfd qi procesele neuronale se desfdqoz66
in paralel. Ei considerd c[ studiul creierului nu este de nici un folos in
inlelegerea psihicului, cum nici in{elegerea psihicului nll ajutd la
inlelegerea funcliondrii creierului.
- o ri e nt ar e moni st - i on isrri: Lashley; R.W. Speny.
- Monist-ioniqtii reduc psihicul la creier, psihologia la fiziologie. Se
considerd cd psihicul este generat de structura celulard a creierului gi cd e1
ar putea fi descris cu ajutorul formulelor transformdrilor chimice.
- modelul interaclionist-sistemic.. M. Golu.
- Intrucat aceste modele sunt delimitate, se contureazi un al treilea,
modelul interaclionist-sistemic care presupune urmdtoarele supozilii:
- creierul apare gi se dezvoltd ca organ al psihicului, iar psihicul este
funclia lui,
- creierul gi psihicul nu sunt entitdti corelate din afard ci formeezd o
entitate dinamici evolutivd,
- creierul nu poate genera psihic in virtutea orgaruzdii lui celulare qi
a activismului sdu bioelectric; izorat de sursele sale de informalii
oricAt de bine ar fi programat din punct de vedere genetic,
- prin structura S&, creierul posedd competen!f, primard (este
mecanism al psihicului) (Golu, 2000).
1.1.3. Psihicul ca formd de reflectare ideal subiectivd
Si constructivd
a realitdlii
Modul de infiinlare a psihicului este imaginea, ca proces primar,
constructorul generalizat abstract, ca produs secundar, trdirea ca vibralie a
intregului organism, efortul, incadrarea, ca mobilizare a resurselor
neuropsihice. Psihicul are proprietatea de a reproduce obiectir,ul in subiectiv,
realitatea inconjurdtoare in plan ideal.
Reflectarea este o calitate generald a intregii materii,
fle ea organicd
sau anorganicd. Reflectarea psihicd se distinge de alte forme de reflectare
intalnite la alte niveluri, prin caracterul sdu ideal, activ gi subiectiv.
inlele-eerea caracterului reflectoriu al psihicului, reprezint un caqtig
important al psihologiei. A rdmAne insd doar la acest nivel ar fi
insuficient deoarece psihicul dispune doar de capacitatea de a oglindi,
de a reproduce realitatea qi de a o crea, oferind ca output mai multe
informalii dec6t s-au constat la intrare (Roqca, 1976).
concluzionand, putem afirma faptul cd, psihicur este un model
irt.forntalional intern al lumii externe cu rol adaptativ specific. Aparilia
lui se inscrie ca un moment de apogeu pe scara evoluliei urirrui",
psihicul se supune legii generale a dezvoltdrii, modific0ndu-qi de-a
lungul timpului organizarea qi funcliile, esenla psihicului care nu
posed[ nici o proprietate substan]iald (greutate, volum, miros, gust)
rdmane de natura ideald. El este o entitate de ordin ralional,
comunicalional gi informalional.

1.1.4. Psihicul ca fenomen condilionat si determinat social-


istoric
Dat fiind faptul c[ omul este prin excelen{E o fiinld sociabild,
relafionard, trdind qi aclionand al[turi de alli oameni, inseamni cd
imprejurdrile qi contextele situalionale in care este implicat ii modeleazd
simlirea gandirea, voinla qi comportamentul. La om nu exist[ un
biologic pur ci filtrat prin social. Societatea ii furnizeaza omului nu doar
mrjloace ce urmeazd. a fi asimilate, rnteriorizate, preluate ci gi
conlinuturile cu care acesta va opera.
comportamentul individual este impregnant de obiceiuri,
tradilii, mentalitSli, prejudecdli, treptat comportamentul individului qi
implicit procesele psihice, se institufionarizeazd, devin norme
compofiamentale larg acceptate de membrii grupului qi ai societdlii.
Fenomenele psihice sunt inegal influenlate social, acesta
inseamnd cd cele primare comune qi pentru om qi animale sunt doar
condifionate social-istoric, in timp ce cele superioare umane sunt
determinate social-istoric. Primele se pot dezvolta doar p6nf, la un
anumit nivel calitativ qi in afara influenlelor lor sociale pe cdnd celelalte

26
'T ' -,:i--epute indiferent de factorii socio-istorici. Ca exemplu
"r".,rrlr -r -. -r.;opiilorlup (Radu,199l).

). .thttrdarea sistemicii
\htrrdarea sistemicl
:":, :j;rea sistemicf, a psihicului
este de datd relativ recentd. premisele
'"r'- - . :;-nre in qtiinlele mai ?ndepdrlate de psihologie (biologie,
'u ;,1' ; r. ;rGmeticf,, fllosofie,
etc.) sau chiar in interiorul psihologiei.

). I . Coordonqtele sistemice ale psihicului


1:^rrdarea sistemicd a psihicurui presupune conceperea
::-- -i a.ispune de toate atributele sistemelor, in general. lui ca un
p.irnu problemd
. ,r: ri :Jici este aceea dacd psihicul
poate fi considerat un sistem qi dacd da,
-;: -*r! caracteristicile Spu? pentru a rdspunde la aceste intreb6ri, este
'r-:'"-:r cr nrai intai sd descriem conceptul
de sistem qi apoi s6 vedem in ce
' u'-r: psihicul dispune de coordonate
sistemice.

2.2. Psihirul ca sistem: caracteristicile sistemurui psihic


uman
Psrhicul deline gi satisface toate aceste atribute, deci poate fi
- ..r-Jerat un sistem.
Golu - Am putea spune cd sistemul psihic reprezinrd, in sine un
- 'rrblu autoreglabil d.e stari qi procese structurate pe baza principiilor
.-::;ra]izdni. reflectdrii qi simbolizdrii gi coechilibrate prin
intermediul unor
rcr'1toli specifici de comparare, clasificare, opur..", seriere spalio-
-:nrnrriud. generalizare (Golu, 2000).
Dicu' sistemur psihic uman este un sistem energetic-informalionar de
' complexitate supremi, prezentdnd cele mai inilte gi perfeclionate
:.ecanisme de autoorganizare gi autoreglaj qi flind dotat
cu aispoz4ll seiective
-rtiredundante qi cu modalitali p.op.ii de determinare antialeatorii (Golu,
Dicu. 1972).
Popescu-Neveanu - cele dou6 defini{ii cuprind principalere
,-aracteristici ale sistemultui psihic uman _ SpU, gi unrrr", '
a. Caracterul informafional-energizant
- Primul aspect apare din insdgi natura informalionald psihicului,
a
dar qi din faptul cd omul, trdind intr-un univers informalional,
fiind bombardat
Te.reu
de informafii qi trebuind sd reacti oneze la ele, este nevoit sd-qi
elaboreze mecanismele prin intermediul cdrora sd
le poatd stdpani. El trebuie
sa-gi formeze qi sd-gi perfeclioneze mecanismere de ieceplionare
a
informaliilor, de stocare. prelucrare gi interpretare a ror, de
combinare gi
recombinare sau pe cele de varorificare a ror (popescu-Neveanu,197g).
Impofian6 nu este doar informalia, ci qi modul de operare
cu ea.
Aqa incAt mai corect este s6 vorbim, .orrid"ru zate (1999),
de caracterur
info rma li o na l- op e r a li o nal al SpU.
- cel de-al doilea aspect, caracterul energizant, reiese din faptul
ci
avem de-a face cu un sistem viu, campurile bioeneigetice reprezentan
d zone
de generare a insdqi modelelor informalionale.
In funclionarea generald a sistemului psihic, o mare imporlan{d o
au:
- stirile locale pi tranzitorii,
- dzu qi cele generalizate qipemanente, de incdrcare tensional
emolionald,
- de distribuire gi consumare a acestei incdrcdturi energetice,
- de focalizare a ei pe anumite stdri subiective,
- stdrile de dezactivare sau de detensionare.
cum nu cantitatea de energie in sine este semnificativd, ci tocmai
modul ei de utilizare, fapt ce se solde azd cu stimularea in grade diferite a
sistemului psihic, mai adecvat ar fi sd precizdm natura stimulator-
ette r g ilato a r e a acestuia (Miuf , 200 1 ).
Sistemul psihic dispune de st[ri qi procese cu grade diferite de
organizare qi structurare ce le diferen\iazd calitativ intre ele, acordindu-le
o
notd de valoare. in acest caz, aspectele de ordin axiologic ale sistemului
trec
pe primul plan.
Sintetiz6nd, putem spune ca SpU este
info rmn fi onal - op e r a li o nal,
s t imul at o r - e n e r g iz,ant,
axiologic.
b. Caracterul interactiv, interac(ionist
El este un sistem prin excelen{a dinamic, neafldndu-se aproape
niciodatd intr-o stare de echilibru perfect, dar nici excluzdnd posibilitatea
unor
pericole de relativd stabilitate. Indiferent de stareain care se afld, interacliunea
elementelor, a pdrfilor, structurilor, subsistemelor sale este modul lui
iurent
existenfial. Elementele sistemului primesc semniflcafie numai in procesul
interacliunii.
Caracterul interacfionist al sistemului este demonstrat de faptul cd
rtivelul de dez.voltare a unei pdrli depinde de nivelul dezvoltdrii attet parp
.
Interactivismul componentelor sistemului se evidenfiazi nu doar in
procesul organizdii calitative a acestora, ci qi in cel al destructurdrii
lor.
Pefiurbarea unei componente a sistemului antreneazddupi sine alterarea
alteia
sau chiar a intregului sistem @eiss, 1969).
Relafiile compensatorii dintre diferitele elemente componente ale
sistemului evidenliazd qi mai pregnant caracterul interactiv al acestuia. pentru
ca sistemul s6-qi pdstreze integralitatea, nu este absolut necesar ca toate
componentele sale sd fie la fel de dezvoltate. chiar dacd unele sunt mai pulin
dezvoltate sau lipsesc cu desivargire, sistemul poate acliona ca un
intreg
tocmai datoritd compensdrii, adicd preluarii funcliilor componentelor
ce

28
:\;.- sau sunt insuficient dezvoltate de cdtre alte componente ale sistemului,
-- :tei dezvoltate.
-_:
Interacliunea elementelor componente ale sistemului, continuitatea gi
- ,\ - nrinuitatealor, coexistenfa sau coacliunea, dar gi nvalitatea lor reprezintd
i: ' ararul motor al sPU. Tipurile de interac{iuni existente in sistem sunt
- :--:lerrentare. Datoritd acestei complementaritati intre cooperare gi rivalitate
-: -reerzi in sistem o tensiune dinamizatoare absolut necesard bunei lui
- .r:ronalitali. Relaliile de cooperare nu existS doar intre elementele
--,c:-.inatoare, ci qi intre elementele opuse.
c. Caracterul ambilateral orientat
Sistemul asimileazd informalii at0t din exterior, c6t qi din interior, pe
-.:e 1e in virtutea unui principiu al echilibrdrii. Numai acest tip
coordoneazd
-. rrrientare dubl[ ii
asigurd normalitatea. Ruperea sistemului de lume gi
- -itrarea excesiva pe sine, inchiderea in sine ar duce la ,,pr[buqirea ?n sine,,, la
,:rn1ia unor grave fenomene de dezadaptare, cum ar fi autismul, onirismul.
La fel de periculoasd este desprinderea de sine, de propria fiin![, care
:.re pnncipalul punct de sprijin in investigarea lumii. in acest caz, realitatea ar
:;rea. probabil, iluzorie, fluctuantd, lipsita de consistenfa qi de utilitate. Astfel,
.:ltre. sim![mAntul de sine gi simtrdmantul realit4ii, cunoa$terea de sine qi
.unoa$terea obiectelor sau a semenilor trebuie sd existe o strAnsf,
.rterdependenld (Golu, 20104--).
d. Caracterul evolutiv
Aceastd caracteristici se referd la a trece de la o stare la alta, de la o
rn,\Lrficientd organizme, diferenfiere qi specializare spre forme din ce in ce mai
"-omplexe. Func{ionarea qi interacliunea proceselor de cre;tere, maturizNe,
dezvoltare etc., se soldeazd cu consolidarea unor structuri
psihocompoftamentale din ce in ce mai evoluate.
Sistemul psihic nu dispune insd doar de capacitatea de a-qi elabora o
serie de mecanisme func{ionale proprii, evident sub influenla qi dirijarea
tactorilor gi solicitdrilor exteme, ci qi de aceea de a le gi trzrrsforma in
mecanisme mijlocitoare ale propriilor lui demersuri. Ele sunt introduse in
circuitul funclional al psihicului, contribuind la evolulia acestuia (Hayes,
orell, 2ffi7). caracterul evolutiv al spu se exprimd prin trecerea acestuia de
la st[ri de condensare qi maximd concentra]ie (in produsele oblinute la un
moment dat) la st5ri de expansiune, de cdutare a unor noi cdi qi mijloace care
sd conducd la oblinerea altor produse. caracterul evolutiv al spu presupune
succesiunea fazelor de organizare gi de dezorganizare, fiecare dintre acistea
putAnd fi premisa sau impulsul celeilalte.
e. caracter adaptativ, indeplinind funclia de regrare qi aureglare.
Deqi el se formeazd ca urnare a influenlelor exterioare socio-culturale
ce se exercitd de-a lungul ontogenezei asupra sa, fapt care duce qi 1a
socializarea lui, aceasta nu inseamna c[ individul nu parlicip[ la p.op.iu ,u
formare. sPU iqi afima specificul gi forfa sa proprie. in urara oe iun4ia ae
autoreglare, SPU o are insd qi pe cea de autoorgankare,adicd
de a-qi elabora
noi forme de organizare, noi modele sau func{ii inteme.
Mdnzat - ,,Autoorganizmea nu se identificd cu autoreglajul,
care este
posibil gi la sistemele inapte de autoorgani zare.,,Ilustrative
in"acest sens sunt
autoorganizarea motiva{ionald, cea afectivd, cea
congtienti - ca specific
umane (Mdnzat, 1993).
comportamentele specifice prin care se exprimd
.. funclia
autoorganizatoare a psihicului, sunlr autoimpunetea, autorealizarea,
autoafimarea, autodescoperirea, autoeducafia, autodlepdgirea.
Datoritd tuturor
acestor caracteristici psihicul este considerat un sistem-hipercomplex,
un fel de
re:tnnat condensat al intregii dezvoltSri biologice qi soc-io-cultuiale
a omului,
sistem ce dispune de un numdr mare de eleminte active,
putemic saturate de
le_eaturi inteme qi externe.
Tot Ion Mdnzat, afirma c[: ,,psihicul este un sistem, dar un
sistem
deosebit, diferit de alte sisteme, el este tn sistem siltergetic,
cu propriet[fi pe
care sistemele nesinergetice nu le delin. Dacd omul
,., sistemiinergetic
r.iu (pentru cdin el sunt concentrate toate energiile gi"rl"
potenlele din univeis) qi
-eradul II
de (deoarece igi poate autocrea sin-ergismul, il poate
cunoaqte qi
anrplifica in mod congtient, a$a cum considerra Mdnzat,'
rgg3), atun.i ii
psihicul sdu este un sistem sinergetic viu qi de gradul
1L Tocmai de aceea,
abordarea sistemicd, a psihicurui trebuie completatd
cu abordarea sinergeticd a
psihicului.

2.3. Cerinple aborddrii sistemice a psihicului


Dupa opinia lui M. Golu (2004) abordarea sistemicd a psihicului
presupune rcalizmeaa 3 dimensiuni:
i. stabilirea elementelor componente ale sistemului;
2. delimitarea relaliilor dintre aceste elemente;
3. delimitarea sistemului respectiv de ,,restul" sistemelor, adic6
de mediul inconjurdtor.
Psihicul reprezintd, o multitudine de ,,st6ri", dispune de o
.
conlinuturi diferenliate fie introspectiv, fie obiectiv. Toate
varietate de
aceste st[ri gi
conlinunrri (procese gi produse) sunt corelate intre ele, efectul
acestei
interac{iuni fiind tocmai unitatea emergentd a sistemului
in ansamblul sau,
ireductibilitatea insuqirilor lui la o simpld sum6 a insugirilor
elementelor
componente.
cum psihicul devine, se formeazd, se dezvoltd tocmai ?n interacliunea
indi'idului cu lumea, in cadrui acestei dezvoltdri el tinde sd se,,inchi
dd,,, adicd
:a dobandeasci o identitate proprie, specificd, implicit o relativ[
autonomie in
raport cu condiliile mediului, ?nseamnd cd el satisiace qi
cea de_a treia condilie
a aborddrii sistemice.

,10
3. Clnsificarea fenomenelor p sihic e
l.Clasifitarea tradi Sonald a fenomenelor psihfu e
3.
Psihologia tradilionald imparte fenomenele psihice in procese,
-rcrivit[1i qi insugiri psihice.
l. Procesele psihice sunt modalitali ale conduitei cu o desfdqurare
discursivb, plurifazicf,, specializate sub rapoftul conlinutului
informafional, al formei ideare, subiective de rearizare, ca qi a1
structurilor gi mecanismelor operafionale.
2. Activitd(ile psihice reprezintd,modalitdp esen{iale prin
intermediul cdrora
individul se rapofteezd ra realitatea inconjurf,toare, fiind
constituite dintr-un gir de acliuni, operalii, miqcdri orientate in
direclia realizdi,r unui scop ca urrnare a suslinerii lor pe o
putemicd motivafie.
^
3.lnsusirile psihice sunt sintetizdri gi generulizdn ale diverselor
paft icularitali dominante apa(rnAnd proceselor s au activitatilor
psihice, formaliuni psihice calitativ noi care redau structurile
globale stabile ale personalitdlii, configuralii psihice mult mai
stabile decAt procesele psihice.
senzatr
//"
r,/arFEtteF-tli
.senzorrale F rgpre:entEri

rtrgn tive /
,/
,/
,,
bq,te
'..\
E<- rrind
\ii-'*,o,i,
re

{
i - imag,nar;ie

\\'.r*,r,"'= - Emo! sehr,mEnte


, Fas,uni
\ votitire - vointa
jorul

irv,itJreJ
MUNCJ
FsiholBgits
studiazi IrEatia
fe n ome ne
nsihice condilii Hre stimuleazE 9i faciltteazi
procesele, activrtElile 5t insuttrile
Es.hire : T oti!Etia, deIrirdpritE, EtEr]!rE

Figura nr.2.r, - clasificarea tradilionald afenomenelor psihice


Dat fiind faptul c[ o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele
proceselor, activitatilor gi insuqirilor psihice, ele sunt incadrate in categoria
condiliilor/a cilitatoare sau perturbatoare ale celor dinainte. intre toate aceste
fenomene psihice existd o stransd interacliune gi interdependen{d. Astfel
procesele psihice apar ca elemente componente in structura activit[lii psihice
qi se regdsesc transfigurate ?n insuqirile psihice. Activitatea psihica reprezint[
cadrul qi sursa apariliei, formrrii qi dezvoltdrii atdt a proceselor cdt qi a
insugirilor psihice
Interacliunea gi interdependenla proceselor, activitdtilor, insugirilor qi
condiliilor psihice evidenliazd unitatea vielii psihice qi eficienla ei, deoarece
numai intr-o astfel de unitate psihicul iqi poate realizafuncliile lui adaptative.

3.2. Clnsific area actuald a fenomenelor p sihic e


Zlate (2A00), consecvent punctului de vedere potrivit cdruia obiectul
psihologiei il reprezintd activitatea omului concret, preferd sd vorbeascd de
mecanisme psihice qi nu de procese gi insugiri psihice.
Procesele psihice sunt prea dinamice qi fluctuante, insuqirile psihice
prea stabile qi statice. in decursul activitdlii sale, omul trebuie sd receplioneze,
sd stocheze, sd prelucreze informa{ia. Pentru a putea realizaasemenea flnalita}r
el are nevoie de forJe psihice adecvate qi specializate senzorial-perceptive,
nmezice sau ralional-logice. El trebuie sd-gi suslind energetic activitatea, s6-gi
regleze in funclie de imprejuriri, s6-gi integreze intr-un tot unitar acliunile,
st[rile, trdirile subordonAndu-le unor scopuri determinate.
latd de ce recursul la mecanismele stimulator-energizante, la cele de
reglaj psihic, la cele integratoare devine o condilie sine-qua rlon a des{Egurdrii
suficiente a activitdlii.
Mecanismele psihice pot fi impa(ite in urmdtoarele categoni:
- mecanisme informalional-operalionale, impdr'fite in mecanisme de
- receplionare Si prelucrare primarii a informa(iilor,
- prelucrare secundard Ei de transfulrnare a infonnaliilor.
- mecanisme integratoare ale tuturor celorlalte in structurile complexe ale
psihicului.
Aceastd clasificare pune accentul pe latura instrumentald, dinamicd,
vie a psihicului, pe motorul ei qi pe latura cregterii eflcienfei activitdtii prin
perfeclionarea propriilor ei mecanisme.

32
, senzaft
de prelucrare primarE a informa[rrlor nrr.*ntii
{
\ reprezentErj
INFoRI,{ATIoNAL- /
OPERAITONALE qindire
/ \
de prelucrare secundsri a rnforma[iilor
/**rrr,,

I
\ imasinalie
srrvlULAT0R- ---motivatia
ENERGIZAtuTE \ afectivitatea
MECANISlr,lE
PSIHICE ,. comunicarea
,/
lintbajul
REGLAToARE 4l-
1\

\atentia
\ voin[a
\ I
IttrEcRqtotne - pERSot,JALITATE

Figura nr,2.2. - Clasfficarea actuald afenomenelor psihice


Mecanismele psihice
operafional-
informa{ionale
de prelucrare primarl
a informa{iilor

- senzafii, percepfi.i Si reprezentdri -

Introducere
Psihicul reprezintd, o organizare sistemicd, ce include 4 mari
.':tegorii de mecanisme psihice:
mecani smele informalional- operalionale,
mecanismele psihice stimulator-energizante,
mecanismele psihice reglatorii
mecanismele psihice integratoare.
Trdind intr-un mediu informafional, omul are nevoie de o serie de
instrumente care sd-i permitd operarea adecvatd cu informalii. Unele
dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a
informaliilor. Prin toate, el prelucreazd, informa{iile, dar fiecare o face in
felul sf,u, dispundnd de funclii specifice.
Prin senzafii, omul capteazd., inregistreazd gi efectueazd, o
prelucrare iniliald destul de simpld a informafiilor. La nivelul lor, nu-i
sunt accesibile decat insuqirile concrete simple, izolate ale obiectelor qi
fenomenelor, care sunt insd insuficiente pentru adaptarea rapidd la mediu.
De aceea el recurge la perceplii, ca mecanisme psihice de
prelucrare aprofundatd nu a insuqirilor, ci a obiectelor luate ca intreguri
distincte, ca trdsdturi ce conlin elemente inter-relationale. La acest nivel
omului ii este accesibil5 semnifica{ia obiectelor in virtutea cdreia, acestea
capdtd' valoare adaptativd. Perceplia este legatd,,de aici qi acum" de ceea
ce se int6mpla in prezenl
Pentru a evoca experienle trecute, omul se serve$te de
reprezentate, prin intermediul cdreia igi reexprimd experienfa. Unele
dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzaliile qi percepliile
funclioneazd la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, oe a exiiage
informalii din semnaie gi de a asigura, traducerea ei in comportamente.
Reprezentarea funclioneazdla nivelul semantic al identificdrii obiectelor.
Mecanismele de prelucrare primard a informaliilor, apar gi se
dezvoltd in activitate, astfel incAt ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ-
optimizaLoare.
Prezentarea proceselor de prelucrare-gestionare primarl a
informa{iilor
Adaptarea la condiliile mediului extern este imposibild f6ri un
minimum de ,,date" qi ,,informa{ii" despre insugirile lucrurilor gi
situaliilor concrete, despre relaliile dintre acestea, despre legitatile care le
guverneazd,. captarea qi prelucrarea informaliilor din lumea externd gi
utilizarea lor in reglarea qi optimizarea reac{iilor de rdspuns, a acfiunilor
instrumentare reprezintd funcliile esenliale ale sistemului psihic. La
nivelul omului, aceastd funcfie se va realiza prin intermediuI unor procese
inalt diferenfiate qi specializate: senzalia, perceplia, reprezentarea,
i maginalia. gAndirea. memoria.

Dar inainte de prezentarea caracteristicilor esenliale ale acestor


procese, sd ne oprim asupra substratului fiziologic ce constituie prima
poart[ a recep[iei stimulilor, anume noliunea de analizator.
Aceastd noliune a fost elaboratf, gi introdusd in psihofiziologie de
I. P. Pavlov. Ea desemneazd un ansamblu structural-funclional alcatuit
din trei verigi, segmente principale:
-Verigct perifericd - receptorul,
Reprezintd operalia de codare: transformd energia externf, in
influx nervos intern qi extern qi transferd informalia de la nivelul
semnalelor fiziochimice la nivelul semnalelor neuronale.
- Veriga intermediard - cdile de conducere qi centrii subcorticali,
Caile de conducere transmit codurile periferice instan{elor
neuronale superioare. Centrii subcorticali realizeazd. o anahzd qi sintezd
grosierd a excitaliei. Rezultatele acestor operalii sunt transmise apoi spre
centrii corticali.
- Veriga corticald
Are o structurd complexd. Ea se compune dintr-o zoni centrald
(nucleul analizatorului) qi din zone periferice, de asocia{ie. zona centralf,
are o arie relativ restrAnsd qi, la nivelul ei, receptorul este reprezentat
dtrpd principiul proiec{iei topice: punct cu punct. Aceastd zond efectueazd.
analiza find a informaliei, decodarea, dand in final imaginea senzoriald
adecvat5. zonele de asocialie ocupd o suprafafd mai intinsd. Funclia 1or
constS in corelarea qi integrarea intr-o imagine global[ unitar[ a
senzaliilor individuale.
- Conexiunea inversd
Asigur[ autoreglare a anahzatorului: adaptarea stdrii trui
funclionale ia caracteristicile stimulului qi la condiliiie de percepere. Ea

E"r
- .:ita din influenla pe care centrii corticali o exercitd
asupra receptoriior
., ;entrilor subcorticali (Gavrild A.M., Gavrila A.L., 2009i.
Producerea senza{iei reclamd meniinerea integritatii structurale
qi
-nclionale a tuturor acestor verigi. Excluderea oricdreia din primele trei
:-ce la pierderea totald a capacitdlii de a avea senzalii de un fel sau altul
;ecitate, surditate, asomatognozia). Afectarea 1or pa(iald determini
:*lbur[ri de un anumit gen (cecitate cromaticd, afazie senzoriali).
Senza{ia

Astfel, senzalia este procesul psihic elementar d" .unouy"r., .r,e


ne furnizeazd" primele informafii despre realitatea exterioard gi despre
propriul nostru organism. Ea reflecti, in formd de imagine subiectiva
intuitivS, insugiri relativ simple; singulare ale obiectelor -qi fenomenelor
care aclioneazd, dtrect asupra or r de sim{.
At0t dupa natura mecanismului, car@
care le reflectf,, senzalia se rcalizeazd intr-o mare diversitate de modalita!
(tipuri). Distingem:
- categoria senzaliilor care ne furnizeazd, informafii despre lumea
externd (ext e ro c ep (ia ) : senzaflile cutanato-tactile, senzaliiie vizuale,
senzaliile auditive, senzaliile olfactive, senzaliile gustative;
. categoria senza{iilor care ne furnizeazd infonna}ii despre poziliile
posturale qi actele motorii ale membrelor, capului qi trunchiului
Qtropriocep{ia');
- categoria senzaliilor carene furnrzeazd informafii despre
modific[rile $i varia]iile mediului intern al organismului
(interoceptria).

. condiliile principale pentru a se produce o senzalie sunt:


integritatea structural-funcfionald a analizatoiului gi acliunea stimulului
specific la intensitatea corespunzdtoare (sa fie cel pulin egald cu valoarea
pragului inferior absolut al sensibilitifii respective (Gavrila A.M.,
Gavrild
A.L.,2009).
senza{iile se caracterizeazd prin urm[toarele proprietd]i
principale:
- modalitatea (calitatea), este proprietatea unei senza{ii de a reflecta
selectiv anumite insuqiri are stimulului specific (de pildd, ?n cazul
senzaliilor vizuale: lungimea de undd care d6 tonui cromatic; in
cazul senzaliilor tactile: duritatea, asperitatea, intinderea sau
lungimea etc.).
- intensitatea, este proprietatea senzaliei de a reflecta gi aprecia
incdrcdtura energeticd sau forla de acliune a stimulului specific.
- durata, este proprietatea senzaliei de a reflecta qi de a se manifesta
pe durata de acliune a stimulului.
- tonnl afectiv este proprietatea senzafiei de a se asocia cu o anumit[
trdire emolionald pldcutd sau nepldcut6, agreabild sall
dezagreabilf,.
tegile sensibilitifii.
Sensibilitatea este o funclie dinamicd evolutivd. Dinamica ei este
surprinsf, intr-o serie de legi generale:
- legi evolutive (legea diferenlierii, legea specializdrii, legea
complexificdrii);
- legi psihofiz.ice (legea raportului invers propor-{ional intre valoarea
pragului absolut qi nivelul sensibilitdlii E = 1/I, unde E = nivelul
sensibilitSlii, I = intensitatea stimulului, legea raportului constant a
pragurilor diferenliale dxlx = constant, unde dx = fractriunea de intensitate
a stirnulului specific ce trebuie adiugatb la stimulul inilial pentru a
determina o modificare abia conqtientizabild a intensitf,lii senzafiei; legea
progresiei: in timp ce intensitatea stimulului cre$te in progresie
geometricd, intensitatea senzaliei cre$te in progresie aritmeticd E K log.
=
X + c, unde E = intensitatea senzaliei, X = intensitatea stimulului, K qi c
= ni$te constante; legile psihofizice ptezentate mai sus au fost formulate
de Bouguer (francez), Weber qi Fechner (germani) qi le poartd numele.
- legi psihofiziologice (legea adaptdrii, legea sensibiliz6rii, legea
depresiei, legea contrastului, legea sinesteziel) (Birch, 2000);
- legi ,sociocttlturale (legea invdjdrii-optimrzdrii, legea estetizarii, legea
profesional izdr11).
Percep(ia.
Percep{ia reprezintd un nivel calitativ superior al procesdrii
informaliei extrase din interacliunea actuali a subiectului cu obiectul. Ea
are la bazd, senzalia qi se constituie prin articularea gi integrarea
senzaliilor, dar nu este reductibila la acestea, a$a cum suslinea gcoaia
asocialionistd. Imaginea perceptivd sau perceptul este un model
informalional complex, care ne raporleazd la obiect ca intreg, in
identitatea lui individuali sau categoriald specific5. A percepe inseamn[ a
putea da rdspunsuri corecte la intrebarea ,,ce este acesta?" Spre deosebire
de senzalie, care se produce oarecum spontan gi pasiv cle indata ce
stimulul specific acfroneazd. asupra organului de simf corespunz[tor,
perceplia presupune o implicare mai activd a subiectului, care recurge la
operalii qi strategii speciale de explorare, cdutare, selecfie, evaluare,
comparare (Bogdan-Tucicov, r973). De aceea, definirea percepliei ca
reflectare nemijlocitd sau imediata este imploprie, ea fiind mediatd in

38
r-rtitate de operaliile succesive ale subiectului. Astfel, desfdqurarea
:rrcepfiei ia un caracter fazic" Experimental. s_a demonstrat existenla
-:rltoarelor faze..
detec{ia, care constd in sesizarea acliunii stimulului qi incadrarea lui
in spaliu gi timp;
- discriminarea, care rezidd in desprinderea stimulului din contextul
celorlalli;
- identfficarea, care se concretizeazd in integrarea linali a modelului
informalional al stimururui qi ?n elaborarea rdspunsului
,,este x,,,
- interpretarea, in cadrul cdreia se desprinde semnificatia stimulului
identificat qi se pune in relalie cu scopul activitaili subiectului
(Fraisse, 1970).
Dupa con{inui gi mecanism, distingem: perceplii rnonomodale (ex.
Perceplia vrzuald,, perceplia auditivd, perceplia lactild) qi perceplii
tlurimodale, care au la bazd. interacfiunea intre doi sau mai muili
rnalizatori qi care integreazd, informalii despre mai multe genuri dL
insugiri ale obiectului.
in seria formelor complexe ale percep{iei umane se includ:
,erceplta spaliului (formd, volum, distanld, pozilie), percep{ia timpr.tlui
idurate, intervale vide, succesiuni), percepfii miscdrii (direclie,
viiezd),
nercep{ia limbajului (.oral, scris), qi percepfia muzicii (r:aporturi de
inaifime, linie rneiodic[, structuri armonicd) (Ani]ei, 2000).
Legile percep{iei. Aspectele esen}iale ale percep}iei sunt
exprimate de un ansamblu de 1egi, pe care leimpi{irn in urmrtoarele
grupe:
- legi ale asocia{iei (asemf,nare, contrast, contiguitate spaiio-
temporal6), care aclioneazd. in etapele iniliale ale foimdrii
mecanismelor gi schemelor perceptive in raport cu o clasd sau alta
de obiecte);
- legi de structurd (legea bunei forme, legea pregnanfei, legea bunei
continuitdli, legea destinului comun, legea unum-duo etcy, care
exprimd funclionarea mecanismelor qi schemelor perceptive
consolidate gi atestd ireductibilitatea percepliei la o simpld iumd
de senzalii);
- legi generale, supraordonate (legea integralitdlii, legea
selectivitSlii, legea semnificaliei, legea constanfei, legea
obiectualitdlii) (Buzdugan, 200g).
Reprezentarea
Dacd senzalia qi perceplia ne ofer6 informa{ii despre obiectele
care ac[ioneazd, hic et nunc asupra organelor noastre de simf,
reprezentarea reflectf, qi ne oferd informa{ii despre un obiect sau
altul in
absenla acestuia. Astfel, ea devine prima treaptd in organizarea qi
funclionarea activitalii mentale autonome (operarea pe plan mintal cu
imagini ale unor obiecte qi fenomene percepute cAndva in trecut gi ale
ciror modele informa{ionale au fost stocate qi pdstrate in memoria de
scurt[ qi lunga duratd).
Termenul de reprezentare desemneazd doud realit[1i:
- procesul de ecforare reactualizare sau de elaborare a
imaginii untti obiect tn absenla lui,
- produsul, respectiv, imaginea conqtientiz,atd.
Frocesul poate avea o desfigurare spontand, involuntard, luAnd
aspectul unui flux de reactualizdri (amintiri) mai mult sau mai pu{in
haotice, amalgamate sau una intenfionatd, voluntarS, imaginile
succedAndu-se intr-o ordine logicd qi fiind subordonate unui scop (Golu,
Diev l9l2).
Produsul poate fi caracten'zat dupd urmdtoarele calitdli
(proprietali):
- claritatea sau pregnanla, in funclie de care distingem reprezentf,ri
intense sau vii qi reprezentSri pasive sau $tersel
- c omplet itudine a, pe b aza cdreia delimitdm repr ezentdri bogate, care
tind sa se suprapunf, peste imaginile perceptive, qi reprezentdri
sdrace sau lacunare (in principiu. imaginea-reprezentare este mai
sdrac[, mai rezumativd decAt imaginea-perceptivd);
- relevan[a sau semnificalia, care permite delimitarea reprezentdrilor
relevante, in care se selecteazf, qi se relin notele cele mai
caracteristice qi semnificative ale obiectului, qi reprezentf,ri
derizorii, care con{in note accidentale, nesemnificative;
- gratlul de generalitate, dupa care distingem reprezentdrr
individuale, care reflectd obiecte concrete singulare (o anumitd
persoan[, o anumitf, casd, un anumit obiect, etc.) qi reprezentdri
generale, care reflectd prototipul unei clase de obiecte asemdndtoare
(reprezentarea de casd in general, de om, in general, de copac, in
general); de reguld, imaginea-reprezentare are Lln grad de
generalitate rnai inalt decAt perceptul;
- caracterul mi.jlocit, care constd in aceea cd elementele
informalionale constitutive ale imaginii-reprezentare sunt furnizate
de senzalii gi perceplii;
- caracteruJ panoramic, carc rezidd in transformarea seriilor qi
succesiunilor de dimensiuni (insuqiri) care se etaleazd, in perceplie
in configuralii simultane.

40
Senzaliile
In diferite lucrdri de specialitate, termenul de senzalie, prezintd unele
-inbi-quit61i" datorate disputelor teoretice in care a fost implicat. psihologia
- , xtemporand oferd definilii de iucru, opera{ionale ale senzaliei, uneori intr-o
.' nnd generald. Astfel pornindu-se de la considerarea stimulului ca o,,sursd
-,zica de energie care
activeazd organul de sim!", se aratd cd termenul de
-enzalie, este utilizat pentru a descrie procesele prin care organismul rf,spunde
-r stirnuli (Feldman 1990, apud Moldovan,Ignat, Bdlaq-Timar, ZOII).
Din perspectiva psiho-cognitivistd, senza{ia este definita ca
..eveniment psihic elementar, rezultAnd in tratarea informafiilor in sistemul
iervos central sNC, in urma stimul5rii unui organ de sim!" (Bonnet, 1994,
-rpLrd Miclea.1999).
Asemenea definilii sunt prea generale qi nespecifice. Ele conduc la
;onfundarea senzafiei cu alte procese prin care organismul rdspunde la
-rcliunea stimulului. Pentru a surprinde specificitatea senzafiei, este indicati
.ompararea senzaliei fie cu unele fenomene inferioare cum ar fi excitalia, fie
cu unele superioare ei, ca de exemplu perceplia.
Pentru demonstrarea speciflcului psihologic al senza{iei, se recurge la
compararea senzaliei fie cu unele fenomene inferioare ei (excitalia) sau cu
l-enomene superioare ei (percepfia).

1. Compararea senzafiei cu excita(ia


H. Pieron considera senzaliile ca fiind forne elementare de inserare in
reglarea comportamentului a acliunilor exercitate de mediu (apud Radu, sirbu,
2002). Ele existd atunci cAnd ,,eficacitatea unei stimul5ri este relevatd printr-o
reaclie generalS a organismului, cdnd efectul stimuldrii ne poate integra in
sistemul vielii psihice, care guvemeazd adaptarea la mediu". Derivd de aici cd
trebuie f[cut[ o distinc]ie intre excita]ie qi senza]ie. Astfel,
- Excitalia presupune o modiflcare locald reversibild sub influen{a
acliunii stimulului.
- senza{ia implicd transmiterea excitaliei pand la centrii care au
capacitatea de a inregistra experienlele de naturd sd asigure adaptarea
conduitelor individului.
Dac5, de exemplu, lumina este impiedicatd sd ajungd in zona centralf,
a analizorului vizual, senza{ia vtzuald nu va apdrea, dar aceasta nu inseamrid
cd reflexul pupilar va fi impiedicat sd intre in funcliune. unii stimuli pot
rdmdne reflexogeni, {Erd a angaja direct o senzafie, dar ei putond sd influen}eze
comportamentul. Ei se integreazd, in reglarea comportamentului prin
rdspunsurile reflexe primare, susceptibile a da naqtere unor senza{ii,
contribuind astfel la cunoaqterea indirecta a mediului.
Aceasta l-a determinat pe Pieron sd vorbeasc[ de existenfa unei
specificitdli presenloriale in cdile sensibilitSlii, care se manifestd la nivelul
diferitelor etape funclionale.
Senzalia are douii stadii:
- stadiul presenzorial
- stadiul de excitalie sau de reflex,
- caracterizat printr-o reaclie localizatd, dar integratd prin efectele ei in
circuitul reglator.
- stadiul senzaliei propriu-zise
- ca reflectare a unor insuqiri ale obiectelor ($chiopu, Golu, I9l9).
Definirea senzaliei prin opozilie cu excitalia are o dubld semnificafie:
se precizeazd mai bine distinclia dintre fiziologic Ai psihologic
- se subliniazd continuitatea lor, integrarea fiziologicului in sau de citre
psihologic, asigurAndu-se in felul acesta reglarea generald a
comportamentului.

2. Compararea senza(iei cu percep(ia


Raportarea senzaliei la perceplie rcprezintd, cea mai raspAndit[
modalitate de definire qi individualizare a senzafiei. Punerea fala in fald a dou6
mecanisme cognitive reugeqte sd conducd la surprinderea notelor distinctive a
fiecdruia dintre ele.
Primul demers in acest sens a fost intreprins incd din sec. XD(, cAnd
Thomas Reid concepea senzaliile ca fiind unitali psihice elementare gi
primitive care, combinandu-se qi asociindu-se intre ele, duc la percep{ii. Reid
observd caracterul primitiv al senzaliilor elementare, comparativ cu caracterul
complex qi structural al percepliilor. Inspir0ndu-se din chimie, Reid derir,[
perceplia din senzalie, ca pe un colp compus din corpuri mai simple. O altd
diferen{d sesizati de Reid, intre senzalii qi perceplii este cI:
senzaliile - sunt experienle mintale pur subiective,
- percepliile - permit o pizd, de congtiinld directd a obiectelor fizice care
existb independent de cel ce le percepe (apud Iovan, 1999).
Coren, Porac qi Ward, in 1984, suslineau cd (apud Crelu, 2001):
- -
senTa{ia ,,o simpld experien}d conqtientd asociatd stimulilor" = procesul
cu ajutorul cdruia stimulii sunt detectali gi codali,
- perceplia ,,experien(a congtientd asupra obiectelor qi a relaliilor
obiectelor.", adicd procesul mintal al organizdii qi interpret6rii senzafiilor.
in cercet5rile actuale, dominate de psihologia cognitivd, distinclia
dintre senzalii gi perceplii capdtd.o noud valoare:
- senzalia se referd la tratarea senzoriald a informaliilor frzice,
independent de semnificalia lor.
- Perceplia este direct legatd de semniflcalia obiectelor qi de interpretarea
informaliilor senzoriale (Zate, 1999).

42
3. Definirea senza{iei prin integrare psihofiziologicn
Definirea senzaliei se poate face prin raportarea ei, nu doar la
"enomgne.le flziologice gi psihice, aflate in imediataia apropiere, ci qi la alte
.iapte", obiective sau subiective.
Piere Salzi, psiholog francez, aratd cdin analiza senzaliilor existd, trei
.ategorii de fapte care ar trebui si relind atenfia:
fapte obiective,
fapte nervoase,
fapte mintale (apud Chircev qi col., 1999).
Senzalia corespunde unui obiect real, implicd parliciparea unui aparat
len/os qi are antecedente gi concomitenle de naturd subieitivd. obiectul gi
.timularea nervoasl apar drept condi]ii necesare, dar nu gi
suficiente pentru
renza{ii. o mare imporlan}d o au faptele mintale, conqtiinla,'imaginile
qi
:alionamentul fiind cele care determind senzalia:
constiinln: intervine real in ordinea senzaliilor,
- imaginea: serveqte la direclionenea aten{iei,
ra lionamentul: dd,posibilitatea conqtiin{ei sd ava,seze pdn
apelul la noi premise.
Deoarece senzalia decurge din activitatea mintali, ea se va perfec{iona
:orelat cu intervenlia acestei activit6{i" Pe.rfec}ionarea senza{iilor nu constituie
joar o uflrare a bunei func{ionalitdfi anatomo-fiziologice,
ci se datorezzd qi
:erfeclionirii activitdlii mintale a individului. Nu numai sim{urile ascut mintea
'mului, ci gi mintea contribuie la asculirnea simfurilor.

4. Concluzie generall
Modalitilile de definire qi de caractertzarc a senzaliiior prezentate
Irainte, aduc precizdri importante, totugi, nici una dintre ele nu fumizeazd,
date
:eteritoare la continutul informalional al senzaliilor, la forma ideal
."tbiectiv5 de reflectare a realitdlii.
M. Golu (2000), considera cd, senz.alia este reflectarea activ-selectiv
.r ideal-subiectivd a insuqirilor particulare qi singulare ale stimulilor modali
'recifici, in forma unui cod imagine. con{inutul ei, furnizeazd o informalie
:ecvenlial6, fragmentatd, despre obiectele qi fenomenele perceptibile. ij,a
:u permite identificarea acestor obiecte, ci doar discriminarea lor in
::rteriorul uneia qi aceleiagi insuqiri. Anahza senzaliei trebuie si ia in
:.'rnsideralie interacfiuneafactorilor externi gi a celor ce
fin de organizarea
:lbiectului.
Variabilele ce derivd dinfactorii externi sunt.
- modalitatea stimulilor (in raport cu care se diferenliazd principalele
tipuri de senzalii):
-intensitateastimulilor(proprietateabazaldCalefaceposibila
acliunea oricdrui stimul asupra receptorilor);
_ duiata (timpul de acliune efectiva a stimulului modal asupra

receptorului);
-ratastimuldrii(frecvenlaaparilieistimuiuluimodalspecificin
interiorul unui interval dat de timp);
propriet6{i1e particulare intra-modale (cum ar fi de pilda' lungimea
-
de unda in cazul stimulilor luminoqi)'
oadouamullimedevariabileexteme,Suntgeneratedecontextulin
Acestea aclioneazd ca
care este dat stimulul debazd: iluminatul, temperatura.
procesului de
elemente favorizante sau perturbatoare asupla desfrgurarii .

receplie senzoriald.
de realizare a
Factorii subiectivi care iqi pun amprenta pe modul
senzaliei sunt:
_nivelulsensibilitdliianalizatoruluigistarealuifunc{ionaldactual6,
- stdrile afectiv-motivalionale actuale,
- experienla perceptivd anterioard,
- scopul activitAfli.
de psihic' reproduce
Zlate (zOW) afirma cd senzalta, ca prim[ fgrmA
sau stimulilor
in creierul uman insuq irile simple ale obiecielor qi fenomenelor
care aclioneazii direct urupru organismului,
reflectarea avand w caracter
;,;;*;"i;*$r"1. refleciate de senzalie sunt simple, concrete, exterioare,
accidentale,neesenliale'\zolate,separatealeobiectelorqifenomen,e]or, a
Dovada faptului ci senzalra se caracterizeazd
pnn tratarea separat[
insuqirilor stimulilor o reprezintd:
sPecializarea simlurilor,
specializareaariilorcorticale,azoneiordeproiec{iecorticala
a analizatorilor.
Acestpunctdevedereestelargacceptatqivehiculatinpsihologia
romAneasc[:
Cosmovici(1996)spuneac6:',Senzaliaestecunoa';tereauneiinsuqiri
separate a unui oti"., .uu f"no*"n, in momentul cAnd acesta ac{ioneazd
asupra unui organ senzorial'"
este un
Din punct de vedere al psihologiei cognitive: senza{ia
evenimentpsihicelementar,capabildeuprodu".."*perien{esubiectivesaude
1a niveluri de tratare
a infera existenla stimulului, senza{ia codeazdinformalia
precoce (Miciea, 1999).
Analiza senzaliei implicd trei elemente:
_ stimulul fizic (materil ,uu care ac\roneazd asupra organelor de
"n"rgie
sim{);
fiziologic (structura activitalii electrice aparuta in
organele de
- rSspunsul
stimul[rii);
sim1, nervi qi creier ca urrnare a

44
- experienfa senzorialS (subiectiv[ dupa natura ei).
Dupd' tipul de rela|ii ce se stabilesc intre aceste elemente, senzafiile se
". lrr trata ?n urmdtoarele
trei moduri:
- fiziologia senzaliilor: se ocupd cu studiul relaliei dintre stimul gi
rlspunsul fiziologic;
- psihofiziologia senza!1ilor: se cenffeazd, pe investigarea relaliei dintre
r[spunsul fiziologic qi experien]a senzoriald;
- psihofizica senzartilor: trateazd. relalia dintre stimul qi experienfa
senzoriald, ignorAnd rtrspunsurile fiziologice care o mediazd.
senzaliile constituie un sistem informa{ional inalt diferenlial care
rune in evidenj5, entitati distincte. Astfel, pentru analizaprincipalelor tipuri de
>enzalii, Golu (2000) recurge la doud criterii esenfiale:
- natura conlinutului informalional,
- identitatea aralizatorului in cadrul cdrora se realizeazd..
AplicAnd primul criteriu, M. Golu delimiteazd trei clase mari de
settialii:
- senzafii care ne fumizeazd, informafii despre insuqirile stimulilor modali
specifici (exterocep fie);
- senzalii care fumizeazd informalii despre stdrile qi pozdiile corpului
(propriocepfia);
- senzalii care ne informeazd despre varialiile mediului intem
(interocepga).
Aplicand cel de-al doilea criteriu, senzaliile pot fi: cutanato-tactile,
vizuale, auditive, vibratorii, olf'active, gustative, proprioceptiv-kinestezice,
r.estibulere qi organice.
In funclionalitatea lor concretd, senzaliile capdti o serie de proprietdli,
care leindividualizeazd, qi le acordd totodatd un anumit speciflc. Dintre
acestea, patru sau detagat qi au refinut atentia cercetdtorilor. Este vorba despre
calitatea, intensitatea, durata gi tonul afectiv al senzafiilor.
Studiile asupra senzaliei, au evidenfiat o serie de legi ale sensibilitilii:
psihofizice qi psihofiziologice qi legi socioculturale. primele doud sunt
comune intregului regn animal, iar legile socioculturale sunt specifice omului.
senzaliile sunt imporlante pentru existenla gi activitatea umand
deoarece:
- infonneazd despre varialiile care se produc in circumstanlele mecliului
inconjurdtor, cu condilia ca aceste varialii sd fie impofiante. organele
senzoriale fiimizeazd, creierului informaliile, pe care acesta le
interpreteazi, le transformd in percep{ii, face ca ele sd corespundd cu
cele stocate deja. Sistemul senzorial este mijlocul prin care datele
externe sunt transformate in experienle active.
- asigurd adaptarea organismului la varia{iile mediului inconjurdtor, ne
semnalizeazd dezechilibrele interioare.
- orienteazd Si controleazdbenefrc, conduitele actuale ale individului.
Cu ajutorullor, selectdm din mediul extern sau intem acele informa{ii
ce sunt in acord cu necesitdlile noastre actual (Moldovan. Ignat, B51zq-
Timar,2011).
Astfel, senza{ia este socotiti procesul psihic elementar de cunoaqtere,
care ne fumiz,eazd primele informa{ii despre realitatea extemd 9i propriul
nostru organism. Senzalia reptezintd,prima verigd de leglturd a subiectului cu
realitatea obiectivfi. Numai inbazadatelor fumizate de senzalii devine posibila
dezvoltarea qi per{ec}ionarea ulterioard a celorlalte plocese psihice.
Filozoful englez John l-oke, vorbind despre importan{a senzaJiei in
cunoaqtere, afirmd cd ,,nimic nu este in intelect, fafi'camai inainte sd nu fi fost
in simluri" (apud Sillamy, 1996).
Senziliile nu ne oferS o informalie despre obiect ca tot unitar. E1e nu
r[m6n entitAti tzolate, ci se leag[ unele de altele printr-o opera]ie de integare
in cadrul unui analizator, qi al interacliunii dintre mai mul1i analizatori
(integrare plurimodala). in forma purf,, senza{ia nu se intAlneqte decAt la nou
nlscut. Se cunosc trei mari categorii de senza{ii, fiecare categorie incluzAnd
mai multe modalitafl parliculare:
- Senza{ii care fumizeazS informa}ii despre obiectele qi fenomenele din
exterior - senza{ii vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative.
- Senzalii care fumizeazd informalii despre pozi\ta segmentelor corpului
gi despre caracteristicile miqcarilor pe care le efectudm - senzalii
proprioceptive gi chinestezice; senzalii de echilibru'
- Senzalii carre fumizeazd informalii despre mediul intem al organului 9i
trebuinlele biofiziologice primare (senzalii organice: foame, sete;
senzalii viscerale de durere q.a.).
orice senzalie are 3 verigi: perifericf,, intermediard 9i central[.
OrganiZarea cerebrald a senZartilor din categoria "A" este efectuatd
de cf,tre lobul sensibilitAtii (parietal) totodatd de cdtre zonele primare ale
analizatorului vizual gi auditiv.
rrBrt Sunt receplionate de cdtre po(iunea
Senza{iile categoriei
superioard a circumvoluJiunii postcentrale din lobul parietal. Zona respectivd
comunicd cu aria a 4-a motorie din circumvolu{iunea antero-centrald qi cu
ariile premotorii 6 gi 8 (Gavril[A.M., Gavrild, A.L., 2009)'
Astfel se formeazd un sistem aferent-eferent unitar care asigur6:
- premisele psihofiziologice generale ale compor-tamentului somato-
motor,
adecvarea schemelor qi reacliilor motorii la caracteristicile situa{iiior
exteme.
Corelarea semnalizlrii proprioceptive qi chinestezice, la care se
adaugd semnalizarea cutanat[ gi vestibulari, std la bazarntegrdii gi controlului
psihic al schemei corporale.
Rolul cel mai imporlant al informaliei fumizate de senza{iile
proprioceptiv-chinestezice rezidd, in elaborarea modelelor mintale inteme ale
-
praxiei-faciale, orale, manuale, locomotorii, prin care devine posibila
satisfacerea stlrilor de motivalie, frnalizarea qi realizarea efectivf, a dorinlelor
gi inten{iilor (Iovan, 1999)"
senzaliile vestibulare se percep in organul vestibulzr din urechea
internd trecAnd prin bulb, substanla reticulatd, cerebel qi scoa(a cerebrald.
veriga centralS (corticala) este insuficient precizatd, se presupune cd
integrtnea senzaliilor vestibulare s-ar reahzala nivelul ariilor 4 gi 6.
senza{iile din categoria "c" sunt recep}ionate de c6tre veriga perifericd
a organismului (schimbarea chimismului sanguinic sau schinrbarea patologicd
internd) apoi de veriga intermediard _ hipotalamusul. Aici se afld importanli
centrii de reglare a metabolismului, tonusului emolional qi a constantelor
funclionale ale organismului.
veriga centrald nu este precis identificatd. Golu (1972), popescu
Neveanu (1978) impun ipoteza unei reprczentEri distribuite (multilocaliiate):
coftexul postcentral, regiunea medialS a cofiexului somatosenzorial, zone ale
sistemului limbic.

5.Proprieti{ile senza{iilor:
In funclionalitatea lor concretd, senzafiile capdtd,o sede de proprietali
--are le individualizeazdqi le acordf, totodati un anumit specific.
M. Golu (2000) considera cd aceste proprietdji sunt:
- Modalitatea - oice senzalie speciflcd este produsd de un anumit stimul
gi se incadreazd,intr-o anumitd categorie: vizuald,, auCitivd etc;
- Reflectarea - designctrea - senza\ia are un conlinut reflectoriu specific
gi desemneazd o anumiE insugire a stimulului extern;
- Referenfialitatea - orice senzafie ne ruporteazd la lumea extem6 qi
indeplineqte o funclie de cunoagtere;
- Instrumerrtalitatea - reglarea - senzalia poate regla comportamentele
adaptative ale subiectului la o insuqire a stimulilor modali din afard;
- Intensitatea * orice senzalie are o forfa mai mare sau mai micd,
generand din parlea subiectului rdspunsuri corespunzdtoare: foarte
puternic, puternic, moderat, foarle slab;
- Durctta orice senzalie are o anumitd persisten{d in timp,
corespunzdtoare duratei de acliune a stimulului;
- Diversitatea intramodala - in interiorul fiec5rei modalita{i senzoriale se
diferenliazd cahtaF specifice (nuanfa in senza]iile de culoare, timbrul in
senzaliile auditive);
- cultnralitatea - proprietatea oricdrei senzalii umane de a se modele in
funcfie de influen]a factorilor socioculturali.

47
M. Zlate (2000) considera cd orice senzalie dispune de patru
proprietili:
calitatea senzafiilor,
intensitatea,
durata,
tonul afectiv al senzafiilor.

l. Calitatea
Este datd de multitudinea elementelor ce le compun, de complexul
sincretic al acestor elemente:
- consti in capacitatea senzaliilor de a fi: vizuale, auditive, gustative,
olfactive;
- are mare importan{[ in identificarea corect[ a obiectelor qi persoanelor
qi in ghidarea comportamentului.
Clifford T. Morgan in,,Psihologie fiziologicd" (apud Macsinga, 2000)
afirma: ,,Calitatea senza{iilor poate fl explicatd prin urmdtoarele 3 mecanisme:
a. Selectivitatea receptorilor constd in specificitatea diferenliati a
receptorilor in raport cu diversele specii de stimuli.
Selectivitatea se explici prin mai multe aspecte, cele mai importante:
- localizarea receptorilor - unii sunt localizafi la suprafala corpului qi vor
cdpdta informalii ce vin din afara, a{ii sunt localiza\r in interiorul
cotpului, in organele interne, in tendoane, in articulalii qi sunt sensibili
doar la stimulii din propriuI corp.
- structurile asociate receptorilor caracterele chimice qi structurale ale
receptorilor - celulele vizuale conlin o serie de substan{e chimice care le
conferd proprietdlile lor fotosensibile.
- caracteristicile funclionale ale receptorilor - terminaliile nervoase libere
din piele dau senzalii diferite: de temperatur[, de contact, de durere,
datorate nu numai structurii ci constituenfilor chimici, probabil qi
echilibrului polarizat al membranelor nervilor.
b. Energia specificd a organelor de sim{ se porne$te de la premisa cd
fiecare organ de simj posedd o energie specificd, transmisd creierului,
indiferent de maniera in care este stimulat. Ideea a fost lansati qi
experimentata de cdtre Johhanes Muller (1801-1858).
Energia specificd a organelor de sim{, elaboratd de J. Muller arutd. cd.
fiecare organ de sim{ posed[ o energie care ii este proprie, astfel incAt atunci
cAnd este stimulat el fransmite la creier aceast[ calitate particulard; el a aplicat
unul gi acelaqi stimul pe organe de sim! diferite qi a oblinut senzalii diferite sau
stimuli diferili pe acelagi organ de simj oblinAnd acelaqi fel de senzalii.
Colegul sdu, Helmholtz a stabilit cd fiecare fibrd nervoasd are calitatea
sa proprie. Opusd acestei conceplii este teoria fibrelor nespecifice, potrivit
cf,reia calitatea unui stimul se irnprimd receptorului independent de

48
proprietatea piu-ticuliud a acesteia (Hering a ardtat ci unul qi acelaqi receptor
poate da impresii colorate diferite, in funclie de stimulul care ii este aplicat
(Gavril[ A.M., GavrilS, A.L., 2009).
c. Energia speciJicd centrald este cel al treilea mecanism impiicat in
explicarea calitalii senzafiilor. Se pare cd,labazaenergiei specifice centrale se
afld dif'erenfele chimice existente in transmisia sinapticd. Mai plauzibii insd
decAt acest mecanism biochimic este cel al conexiunilor stabilite in sNC.
Calitatea senzaliilor este diferitd deoarece ele suscitd compoflamente diferite,
compofiamente care, la rAndul lor, sunt dependente tocmai de calitatea
conexiunilor nervoase. Acest punct de vedere este suslinut cu argumente de
ordin:
- anatomo-fiziologic,
- neurologic.
Labaza energiei specifice centrale care ar explica diferitele calitali ale
senzaliilor se afld diferentele chimice existente in transmisia sinapticd. Aceste
mecanisme sunt relativ contradictorii; de aceea probabil ca nici unul dintre ele
luat in sine nu este suficient pentru explicarea calitalii senzafiilor. Zlate (2000)
considera cd se deduce o uqoard complementaritate a lor, astfel inc6t n-ar fi
exclus ca prin corelarea 1or sd se ajung[ la solulionarea problemei.

2. Int ens itat e a s enz.a liilor


Aceast6 proprietate este legatd, in principal de intensitatea fizicda
.timulilor carc la provoacf,. Intensitatea senza{iei nu depincle exclusiv de
rntensitatea stimulului, ci de o multitudine de alte variabile care aclioneazd cu
rntensitatea frzicd, a stimulului.
Aceste variabile sunt impf,rJite in treicategorii:
1. unele dintre ele se refer[ la alte caracteristici ale stimu]ului, cum ar fi
durata lui. un stimul chiar dacd nu dispune de o intensitate necesard
producerii senzafiei, poate totuqi produce senza{ia prin aplicarea
repetatd. Dacd un stimul aclioneazd, repetat, ins6 cu reducerea
progresivd a intensitdlii, atunci senza\ta inceteazd. a se mai produce.
Dacf, dorim ca senzalia sd se produc[ trebuie sd creqtem intensitatea
stimulului.
2. Aite variabile se referd la modul de aplicare a stimulului. Aplicarea
intetmitentd a unui stimul este mai productivd dec0t aplicarea lui
continud. La fel de imporlantd este qi simultaneitatea stimuldrii
receptorilor perechi.
3. A treia categorie de variabile o rcprezintd unele particularidtri ale
mecanismelor anatomo-fiziologice ale senzaliei incepand cu mdrimea
suprafelei receptoare stimulate, continuand cu numdrul neuronilor puEi
in funclie de mesaj qi termindnd cu varialia potenlialului la nivelul
neuronilor receptivi ai coftexului senzorial (Radu, 1991).

49
in
aprecierea intensitdlii senzaliilor, alAturi de intensitatea stimulului
trebuie sd ludm in considerare qi baza nervoasd a intensitalii experienlei
senzoriale.
S-a precizat ci o mare importanld in acest caz o are numdrul fibrelor
actiyate printr-un stimul qi frecvenla influxului netnos in aceste fibre. Cu cAt
intensitatea stimulului este mai mare, cu at6t mai mare va fl numlrul fibrelor
activate, cdt qi frecvenfa impulsurilor neroase.
Diverqi autori accentueaz[ cAnd unul, cAnd altul dintre acegti doi
factori. Astfel, S. Hecht demonstreazd cd acuitateavrzuald cre$te pe mdsur[ ce
numdrul fibrelor puse in joc este mai mare. W. J. Crozier (apud, Moldovan,
Ignat, Bdlaq-Timar, 20lI) in schimb, aratd. cd num5rul fibrelor activate este
important pentru intensitalle joase sub o anumitd limita de intensitate a
stimulului, cea care are imporlanfd fiind frecven{a impulsului nervos.
lntensitatea senzaliei trebuie apreciatd nu doar in funclie de for{a frzica a
stimulului, ci gi de al{i factori, cum ar fi:
- Condiliile concrete tn care are loc receplia (aceeaqi cantitate de excitant
poate fl perceputd ca lumind puternicd in condilii de intuneric qi abia
sesizati intr-o camerd luminoasd);
- Gradul de excitabilitate al sistemului nen)os SN (aceeaqi cantitate de
intensitate va avea valori diferite pentru un SN excitabil qi un SN inert);
- Existenln sau nonexistenln unor dominante organice pentru stimulii
respectivi (in stare de foame, chiar gi cea mai micd intensitate este trAi6
intens).

3. Durata senza{iilor
Aceastd proprietate se referd la intinderea in timp a senzafiei. De
obicei, senzalie persistf, at0ta vreme cdt ac\roneaza qi stimulul. in timpul
unei senzalii au loc fenomene de amplificare sau de diminuare finalizate
prin adaptarea senzorialS sau disparilia senzaliei:
* creqterea progresivd a intensitd{ii stimulului duce la creqterea intensidlii
senzaliei.
- descreqterea progresivd duce la descreqterea intensitdtii senzaliei
Moldovan,2013).
Intensitatea experienlei senzoriale poate scddea qi datoriti intririi in
funcliune a fenomenului de adaptare, de obiqnuire cu stimulul.
In timpul realizdt'rr senzaliei, au loc fenomene de amplificare,
diminuare, declin a senzaliei, finalizate prin:
adaptarea senzorialf,,
- dispariliasenza{iei.
Persistenla senzaliilor este exffem de variabild; se pare cd cele mai
persistente, dupd incetarea acliunii stimulului, sunt senzatriile gustative, iar
sensibilitatea tactild superficial[ este foarte pu(in persistentS.

50
Imaginile care se pdstreazd gi dupa incetarea acliunii stimulului se
numesc irnagini consecutive. Exista foarle multe efecte consecutive de
miqcare sau de culoare. Imaginile consecutive sunt de doud feluri:
- imaginile consecutive pozitive sunt cele care corespund senza{iei
originare.
- imaginile consecutive negative sunt cele care nu corespund senza{iei
originare, ci sunt complementare acesteia (Smith qi col., 2005).
Efectele consecutive'.
- sunt intotdeauna opuse sau complementare, fapt care sugereazi
existen{a a doud sisteme antagoniste;
- necesitd stimularea prelungitd a unuia dintre sistemele antagoniste,
fapt care sugereazd modificarea capacitdfii de rdspuns a
mecanismelor senzoriale, fie in sensul:
- adapt[ri lor,
- obosirii lor p0nd la scdderea sensibilit5lii la datele senzoriale.
4. Tonul afectiv al senzaliilor
Tonul afectiv al senzafiilor este proprietatea de a produce stdri
afective plScute sau nepldcute, de apropriere sau respingere a realitalii pe
care o reflectdm. Stimulii care se asociazd cu senzatii pl5cute vor fi
cdutati, recep{iona}i preferenfial, cei ce genereazd, senza[1i nepldcute vor
ti evitali sau respinqi. Tonalitatea afectivd a senzaliilor depinde de gradul
de satisfacere sau nesatisfacere a trebuinlelor.
Fenomenele de suprasaturate sau de subsaturare senzoriald produc
in egald mdsurd efecte negative in plan afectiv. Tonalitatea afectivd a
senzafiilor este diferentiatd in funcfie de specificul lor. Daci la marea
majoritate a senzatiilor polarizarea ei este evident[, senza]iile respective
putAndu-se asocia in egal6 mdsurd cu efecte pozitive sau negative, in plan
afectiv, al senzaliile algice ea este unipolard, producAnd intotdeauna
efecte afective negative.
Tonul afectiv al senzaliilor este proprietate a cate specificd qi
individualizeazd, senza\iile in general, dar qi pe unele in raport cu altele.
Totodat5, el eviden{i azd. relatlle subtile ce existi sau pot exista intre
unele fenomene psihice simple, primare, cum sunt senzafiile, qi altele
complexe cum sunt cele afective (Miuf, 2001).

6. Legile senza(iilor
S ensibilitate a rcpr ezintd, premis a bio - fi zi olo gi cd, a c ap acitalii de a ay e a
senzalii.
M. Golu (2000) considera cd sensibitritatea se subordoneaz[ ac{iunii a
trei categorii de legi:
- legi psihofizice,

51
- legi psihofiziologice
- legi socioculturale.
qi cele psihoflziologice sunt generale, aclionand pe
lrgile psihofizice
scara intregului regn animal, iar legile socioculturale sunt proprii numai
sensibilitSlii omului.

kgile psihofizice
Existenta unui stimul in mediul inconjur[tor qi chiar ac]iunea acestuia
asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzalii. Pentru
ca ienzalia sa apard este necesal ca stimulul sa dispund de o anumitd
intensitate.

Pragurile senzoriale
Prin sensibilitate inlelegem capacitatea organismelor animale de a
recepliona qi r5spunde nu numai la stimulii care au o valoare biologicd
nemijiocita dar qi la cei neutrii. in func1ie de natura operafiilor pe care le
pr"rrpun" procesul recepliondrii stimulilor, se delimiteaz[ doud tipuri de
sensibilitate:
- sensibilitateabsolutd
- sensibilitate diferen{iald (relativd)
Sensibilitatea absolutd constd in capacitatea subiectului de a aprecia qi
identifica un anumit stimul izolat (o notd muzical[, o culoare, un miros
specific). Aceasta se intinde intre doud limite:
- una inferioard, denumitd prag senzoriai absolut inferior
- una superioard, denumitd prag senzorial absolut superior'
- Cantitatea minim[ de intensitate a stimulului specific (acustic, luminos,
olfactiv, etc.) capabill sd producd o senza{ie (conqtientizabrld) se nume$te
prag absolut minimnl. Acesta este extrem de diferit de la o senza1ie la alta
iviiudA: l-2 atante; auditiv: 16-20 vibralii pe secundS). Pragurile senzoriale
se mdsoard prin mai multe metode:

- metoda stimulilor constanli,


- metodalimitelor,
- metoda punctului central.
ficE de durere
prag absolut superior
:NIUL
AT]EI
SPE IFICE -
j' prag diferenlial
f
,fft
L
= q.
E to
! o
o prae abeolut inrerior

Figura nr. 3.1. Pragurile senzoriale

- Cantitatea maximd de intensitate a stimulului care produce o senzalie


specificA (auditivd, vizualS, tactlld,, etc.) se nume$te prag absolut mnxilnal.
Depdgirea lui declanqeazd, ca urrnare a suprasolicit[rii analizatorului, fie:
- durerea, urmatd de reaclii reflexe de apdrare,
- neutralitatea aparatului in raport cu stimulul.
Exemplu: senzaliile vizuale - aprox. 1.000 milimicroni; senzaliile
.ruditive - 20.000 Hz.
Ludnd pragul absolut minimal drept indicator al sensibilitdlii absolute,
\e poate formula urmdtoarea lege:
S=l/p
unde: S = sensibilitatea absolutd a unui analizator
p - pragul absolut minimal
Agadar, intre sensibilitatea absolutd gi pragul absolut minimal existd
ln raport invers proporfional. Cu cAt pragul absolut minimal este mai mic, cu
.tat sensibilitatea absolutd este mai mare qi invers, cu c6t el este mai mare, cu
.tAt sensibilitatea este mai micd (GavrilaA.M., Gavril[, A.L., 2009).
Omul are capacitatea de a sesiza nu numai limitele minime qi maxime
Je intensitdlii unor stimuli, ci qi existenla unor diferenle foarte fine intre
:itensitdlile variabile ale stimulilor, diferenle mdsurate cu ajutorul pragului
:it'erenTial.
Sensibilitatea diferenliald constd in capacitatea de a sesiza deosebirea
:e intensitate dintre doi sau mai mu{i stimuli de acelaqi fel (acustici, luminoqi,
--rctili, olfactivi, etc.) prezenli
simultan sau succesiv.Pebazaei devine posibild
" peralia de sortate a stimulilor (clasificare, categonzare) in ordine crescdtoare
descresc6toare.
'.u

53
Fine{ea sensibilit5lii diferen}iale depinde de valoarea pragului
diferenlial. Acesta reprezintd mdrimea (cantitatea, unitatea de mdsurd) ce
trebuie addugatd la intensitatea inilial[ a stimulului, penffu a obline o cfe$tere
abia sesizabilS a intensitdlii senzafiei.
Astfel, sensibilitatea diferenliald este capacitatea cu ajutorul cdreia se
surprind aceste diferenle minime intre stimuli. Pragul diferen{ial priveqte
valorile discriminative ale stimulului, adic[ rela{ia dintre:
- intensitatea iniliala a stimulului,
- intensitatea ce trebuie addugatd sau scdzutd de la aceasta pentru a
produce o modificare abia sesizabil5 a senza{iei ini1iale.
Aceastd relalie a fost intuit[ de fizicianul francez Pierre Bouguer
(Smift qi col.,2005).

kgile psihofiziologice
Irgile psihofiziologice exprimd dependen{a nivelului qi dinamicii
sensibilitalii de fenomenele care au loc in organizarea intemd a subiectului,
inainte qi in timpul recepliondrii stimulului modal specific. Esenliale sunt:
legea adaptlrii, a contrastului, legea sensibllizdnt qi depresiei, legea sinesteziei
gi legea oboselii.
1. Legea adaptdrii exprimd caracterul intrinsec dinamic, al
sensibilitalii, deplasirea in sus sau in jos a pragurilor absolute qi diferen{iale
sub acliunea prelungitS a stimulului sau in absenla acestuia.
Adaptarea se manifestd in cadrul tuturor analizatorilor 9i are ca
mecanism interacliunea dintre veriga corticald gi cea periferic[. Sensibilitatea
iqi modificd parametrii funclionali o datd cu schimbarea condiliilor de mediu.
Cregterea sau scdderea sensibilitdlii ca urmare a acliunii repetate a stimuliior
sau a modificdrii condiliilor de mediu se nume$te atlaptare senz,oriald
(Hayes,Orrell,zffil).
Intrarea in funcliune a fenomenului adaptlrii senzoriale poate fi cel
mai uqor demonstrat[ prin trecerea bruscd dintr-un mediu in altul. Procesul se
reahzeazd gradat.
Adaptareaeste un fenomen relalional care ia in considerare:
- nivelul ini{ral al sensibilitS{ii, pomeqte de la un nivel dat al acesteia,
lu6nd apoi valori diferite in funclie de intensitatea qi durata stimulului,
- depinde qi de anumite particularit[{i morfofunclionale ale organelor de
sim! qi de locul qi rolul acestora in procesul reflect5rii informalionale
pafiicularitafle contextului obiectiv qi subiectiv in care are lor recep{ia.
De obicei, la stimulii putemici, sensibilitatea scade, iar la cei slabi
cregte. Sclderea sensibilitilii trebuie interpretatd in doud moduri:
- ca diminuare treptatd a senzaliilor, fdr[ a se ajunge insd la dispari{ia 1or,
- ca disparilie total[ sau cvasitotald a sensibilit[tii (Miu[, 2001).
Dupd rapiditatea adaptdrii 1or, analizatorii au fost clasificali in:
- u$or adaptahili (tactili, termici. orfactivi, gustativi, vizuari);
* greu adaptabili (auditivi qi al-eici.;.
De exemplu, in sfera sensibilitalii olfactive adaptarea se
face rapid, in
tirnp ce in domeniul sensibilitalii auditive adaptarea se produce
greu qi in timp.
Helson (apud Radu, 1993), afi'.,,a ci exist6trei clase de stimuli in
funclie de care se produce adaptarea:
1. stimuli focali - urmeazd sd,fie evaluali, asupra cdrora se fixeazd privirea,
2. stimuli de fond -inconjoari stimulii focali,
3. stimuli rezidunli - provin din experienfa anterioard qi sunt independenli
cei actr-rali.
cle
Dupd rapidiratea qi amplitudinea variafiilor sensibilitd{ii, D.
Adrian
(apud Moldovan, Ignat, Bdlag-Timar, 2011) a impartit
analizatorii in trei
_qrupe:
- rapid gi puremic adaptabili (tacrul qi mirosul);
- mediu adaptabili (vl.aul);
._ greu qi slab adaptabili (proprioceplia qi
sensibilitatea algicd).
Pe langd intensitatea qi durata de acliune a stimulului, adaptzrea
depinde gi de semnificalia stimulilor: in raport cu aceiaqi intensitate
gi dirat[,
scaderea sensibilitalii va fi diferitd pentru stimulii indifeienli (scdderemare)
gi
sernnificativi (scidere mica).
Analiza dinamicii adaptdrii pune in eviden{d treifaze:
- modificarea bruscd a nivelului sensibilitatii (creqterea/scdderea lui);
- modificarea lentd (?n sens ascendent sau descendent);
- stabilizarea relativd (men{inerea sensibilitdlii la nivelul reznltatin
uma
schimbirilor anterioare).
Adaptarea are un rol pozitiv, ea asigurind regrarea optim[ a stdrii
funclionaie a analizatoilor in raport cu intensitatea, ?urata qi semnificata
stimulilor. Zlate (2OC[) include legea contrastului in legea adaptarii.

2. Itgea contrastului exprimd creqterea sensibilitdlii ca efect al


stimuldrii spatio-temporare a excitanlilor de intensitdli diferite, czye
aclioneazb
simultan sau succesiv asupra aceluiaqi analizator. corespunzdtor,
avem doui
trpuri de contrast: simultan Si succesiv.
Contrastul simultan constd fie in accentuarea reciprocd a claritdlii
;i pregnanlei stimulilor prezenta[i in acelaqi timp in camput percepfiei, fie
in accentuarea stimulului principal sub influenla stimulilor de fond. pentru
: se produce, este necesar ca deosebirile de intensitate dintre stimuli sa nu
fie:
- nici prea mari, inc0t sd genereze fenomenul de alternanld,
- nici prea mici, incdt sd genereze amestecul (Moldovan ,2013).
contrastul simultan are o sferf, de manifestare mai redusf, dec0t cel
'uccesiv. Astfel, el este greu de oblinut in cadrul sensibilitdlii gustative gi
olfactive; slab exprimat in sensibilitatea auditivd qi pregnant in
s en sib ilitate a v tzuald.
contrastul succesiv consta in creqterea nivelului sensibilitalii in
raport cu un stimul prezentatla scurl timp dup6 ac{iunea mai indelungat6
a

altr.ri stimul de aceeaqi modalitate, dar diferit dupd intensitate' Acest tip de

contrast se evidenliaz1t in toate modalit[lile senzodale, dar e foarte


pre-snant in sensibilitatea gustativf,, olfactivd, termicd 9i vizual['
Mecanismul care ita ta baza conttastului il constituie procesele de
induclie reciprocd gi autoinduclie care au loc intre diferitele campuri
,...pio*. gi intre verigile subcorticale ale analizatorului. Contrastele de se

re_eleaz[ la diferite niv]eluri qi in func{ie de sarcina perceptivi


sau
caiacteristicile fizice sau statice ale stimulilor, emit doud categorii
de

semnale:
- de sensibilizare a unor neuroni
de inhibare a altora.
Diferenlele in starea de excitali e creeazd, i1 n-lan psihologic,
respectiv, in perceplie, imagini contrastante. DiferenJele intre
stimuli nu
lupta cAmpuriior, dar nici
t.ebuie sa fie nici prea mari pentru c6 ar genera
prea mici pentru ar facilita amestecul'
qi se
Contrastul are la bazd modificarea funclionald a sensibilitalii
reciprocd qi
explicd prin intrarea in acliun e a mecanismelor de induc{ie
atioirtduc Sie.
cermaiplauzibilmecanismalcontrastuluiseparec6este
rrtecanismul inhibiltei laterale. Potrivit lui, activitatea unei
celule este
modificatf, de activitatea celulei vecine. Prin intermediul
no{iunii de
responsabil de
..ittltibilie laterald" se traduce operalia unui proces inhibitor
faptul c5 raspunsurile unei celule se sustfag r[spunsurilor din alte
celule,
determinAnd astfel diferen{a dintre doud intrdri (Gavrila
A'M', Gavril[
A.L.,2009).

3,LegeasensibilizdriiqidepresleiexprimdCre$tereasauscaderea
in cadrul unui analizator a senslbiiltalii, fie ca urmare a interac{iunii
diferitelor cdmpuri receptoare proprii, fie ca urmale a interacliunii
lui cu
relativ slabd a unor
alli analizatori. Stimularea cu o lumina de intensitate
segmente retiniene duce la cfe$tefea nivelului sensibilit[1ii
in segmentele
apropiate.
zraykoy qi Stevens (apud lovan, 1999) au studiat interac{iunea
analizatorilor demonstrdnd cum stimularea unuia dintre ei
determind
corespunzdtor
efectul de sensibilizare sau de depresie in cadrul celorla11i,
intensitAlii gi duratei stimulilor utilizafi. Excitarea in anumite
limite qi in
anumite-condi{ii a receptorilor tactili qi kinestezici duce la cfe$tefea

sensibilit{ii vizuale gi auditive, iar intre alte limite qi in alte condilii,


asemenea

excitare duce la apari{ia fenomenului de depresie'

56
Sensibilizarea presupune cregterea sensibilitalii datoritd intervenliei
unor fenomene de interactiune, acestea din urm6 se produc la mai multe
nivele:
- cel rnai simplu nivelul este cel al receptorului unui analizator,
interacliunea avdnd loc intre diferitele lui elemente structurale
diferenliate (stimularea bastonagelor din retind duce la creqterea
sensibilitdlii conurilor,
- nivelul segmentelor unuia si aceluiasi analiTator, faptul se manifesti
pregnant in cazul analizatorilor cu receptori perechi. Excitarea
porfiunii periferice a retinei unui ochi poate duce la cre$terea
sensibilitalii porfiunii centrale a celuilalt ochi,
- interacliunea dintre analizatori diferi{i, experien{a curentd arutd.cd
auzim mai bine la lumind decat in intuneric (Hayes,orrell,2ooT).
P.P. Lazarev (apud Chircev pi col., 1999), in anul 7904, a
demonstrat influenfa acfiunii analizatorului vizual asupra celui auditiv.
-\ ardtat ci sub influen{a sunetului sensibilitatea vederii periferice
r crepusculard) creqte.

cercetdrile au condus la formularea unei reguli practice..


..Atunci cdnd un analizator este intens qi indelung solicitat, pentru
menlinerea tonusului funclional ridicat trebuie recurs la stimularea
auxiliar, cu doze specifice de excitalie specificd a unui analizator.,,
iapud, Moldovan, Ignat, B[lag-Timar,20ll, p. 143).

4. Legea depresiei
Constd in scdderea sensibilitalii ca urmare a regdturilor
funciionale intra-analizatori sau inter-analizatori. Funcfioneazd dupd
aceleagi mecanisme qi la aceleaqi niveluri ca qi legea sensibilizarii.
.\vem trei nivele:
- stimularea indelungatd a ochiului cu o lumin[ rogie se soldeazd cu
scdderea sensibilitdlii pentru alte culori, indeosebi pentru cele de
unda lunga,
- funclia localizdrii spaliale a sunetelor n-ar putea fi explicatd fdrd
interacliunea dintre cele dou6 verigi perechi ale analizatorului
auditiv,
- sunetele cu intensitate niijlocie ;i mare coboard sensibilitatea
bastonaqelor.
Efectele de interacliune ale analizatorilor (sensibilizare $1
depresie) sunt dependente de:
- relalia de intensitate dintre stimuli,
- procesele corticale qi legile lor, indeosebi induclia pozitivd qi
negativ6,
- sisternul nervos vegetativ,
formafiunea reticulatd,
formarea reflexelor condilionate (Fraisse, 1983).

5. Legea sinesteziei
Exprimi acea interacliune intre analizatori, in cadrul cdreia
calitSlile senzafiilor de o anumitd modalitate sunt transferate senzaliilor
de o alt[ modalitate.
Zlate (2000) se referd la efectele de intermodelare primarh
informalionald, adic[ la ,,transpunerea" unei forme de sensibilitate intr-
o altd modalitate senzoriald:
- stimulii acustici produc efecte de vedere cromaticd (,,audilia
colorat["),
stimulii optici produc efecte auditive (,,vedere sonot6"),
- de asemenea, culorilor gi sunetelor le pot fi atribuite qi calitali
tactile sau gustative, vorbim de ,,culori moi", de sunete dulci",
- toli ceilalfi stimulenli produc efecte kinestezice.
Unul dintre primii autori care s-au ocupat cu studiul sinesteziei a
fost psihologul romAn Eduard Gruber, care a investigat fenomenul
sinopsiei (audilie cromaticd) (apud M6nzat, 2003).
Investigaliile ulterioare asupra sinesteziei au condus spre ideea cd
acest fenomen std labazatalentului artistic.

kgea oboselii
6.
Exprimd faptul cd anahzatorii, fiind sisteme care func{ione'azdpe baza
unui consum de energie stocat[ in structura 1or, iar aceastd energie fiind
cantitativ lirnitatS, sunt supugi fenomenului de oboseall. Aceasta se
concretizeazd pe de o pafte, in scdderea considerabild a nivelului sensibilitSlii
gi a capacit[1ii rezolutive a analizatorului, iar pe de altd pafie, in apari]ia unor
senzalii de discomforl qi instabilitate.
Nu in toli analizatorii oboseala se manifestd la fel de pregnant:
- cei mai fatigabili sunt analizatorii vrzual, kinestezic qi auditiv;
- cel mai pulin fatigabil este cel gustativ.
Dupd sursa care o genereazd, oboseala senzoriald este'.
suprasolicitare, ca urrnare a funclionarii indelungate a analizatorilor in
condiliile aclionlrii unor stimuli de intensitate superioard mediei,
- subsolicitare care se produce ca rentltat secundar al scdderii tonusului
general de excitabilitate al scoa(ei cerebrale, din lipsd de stimulare
exterrd,
- de aqteptare care apare pe fondul unei aten{ii concentrate pe termen lung
(Iovan, 1999).
Efectul oboselii este in toate cazurile negativ, ducAnd la scf,derea
performanlelor la sarcinile perceptive, cAt gi la o stare generalS dezagreabild.
Legile socioculturale
Irgile socioculturale exprima dependenla orgaruzdrh qi funclionarii
mecanismelor senzoriale are omurui de particulantatile stimuliior,
,*tinilor,
formelor de activitate qi etaloanelor pe care le genereazd mediul
sociocultural.
Dacd legile psihofizice qi cele psihofiziologice sunt generale,
aclion0nd pe
scara intregului regn animal, legile socioculturale sunt proprii
numai
sensibilitalii omului.
M. Golu (2004) identifica patru legi de sorginte socioculturald care se
includ in evolufia gi structurarea sensibilitajii, qi anrine: legea
conqti entizdii, a
exercitiului selectiv (profesionalizd.iii),legea estetizdrii qi iemantiz1riiqi
legea
verbaliz[rii.

1. kgea con$tientizdrii postuleazd faptul cd delimitarea sensibilitdlii


se realizeazd prin rapofiarea la starea vigilS a subiectului qi
la capacitatea lui
de a avea o senzalie specificd de care s6-qi dea seama.
In4ial, conttiinta se bazeazd. numai pe sensibilitate qi pe experienla
senzoriald, pe mdsura elaboririi qi a altor structuri psihice mai
complexe
(reprezentarea, imaginalia, gAndirea) ea
dobandegte o anumiti autontmie
funclionala qi impune criterii noi sferei senzoriale.
Acuitatea oricdrei sensibilitdli modale va depinde direct de claritatea gi
gradul de focalizere a conqtiinlei: pragul de deteclie va fi mai scdzut in raporl
cu un stimul zrgteptat, decdt in raport cu stimulul pe care nuJ aqteptdm. Legea
congtientizirii conferd fluxului informalional senzorial obiectualitate* qi
adresabilitate:
- delimitarea dintre senzalie ca dat subiectiv gi proprietatea stimulului
extem ca dat obiectiv;
- odentarea reacliei de rdspuns spre ,,in afmd", in direclia stimulului
extern, iar nu c[tre senzatSadin creierul nostru.
lrgea conqtientizdrii face ca senza[iasd devind obiect de analizd,criticd
prin prisma unor criterii de obiectivitate: datele simlurilor nu rdmAn in forma
lor
t1triaa, ci sunt supuse unor operatii supraordonate de verificare corec{ie
tGolu,2000).
-

2. Legea exerciliului selectiv (a profesionatizdrii) exprimi dependenla


nivelului de dezvoltare qi eficien{E a diferitelor forme modale ate sensibilitafii de
procesul general al invdJarii pe care il parcurge individul uman qi de
specificul
activitalii dominante (al profesiei).
Prin invilare senzoriald sau perceptivd orgaruzatd, copilul iqi dezvoltd
componentele secundare ale schemelor de explorare, deteclie, comparalie
a
drferitelor insugiri concrete ale obiectelor din jur gi iqi adapteazd eiperientra
senzoriald la categoriile stimulilor de sorginte socio-culturda (ex. litereie

59
alfabetului). Pe mdsura insuqirii unei profesii o anumitl formd parliculard de
sensibilitate va dobAndi o dezvoltare preferenliald.
instructura multor aptitudini speciale, sensibilitatea intrd ca o
componentd esenfiald, at6t prin latura sa inndscutd, cAt gi prin cea dobAnditd.
Profesia accentueaad determinismul sociocultural al sensibilitalii umane
(Bonchiq,20M).

3. Legea esteti.zdrii Si semantizdrii expnmd. modelarea sensibilitalii


umane in raport cu a{iunea a doi factori culturali: frumosul qi semnificafia.
Funclionarea mecanismelor senzoriale va fl modelatd prin intermediul
principiilor culturale (estetice qi semantice) in direc{ia evaludrii calit{ilor
senzaliilor prin prisma unor criterii de frumos-urAt, agreabil-dezageabrl, precum
;i a unor criterii de semnifica{ie (ce sens are).
Aceastd estetizare a sensibilitdlii genercazd diferen{ieri qi particularizari
intre indivizi. Ceea ce este frumos pentru un individ poate fi urit pentru un altul.
Semantizarea exprimd stabilirea unor leg[turi de designare-reprezentare intre
insuqirile a doud obiecte stimul: obiectul stimul semnificat (desinat) qi obiectul
stimul semnificant (designant) sau intre insugirile unui stimul qi anumite acliuni
sau compofiamente (legdtura intre sunet qi litera).
Mecanismele sensibilita{ii vor incorpora, in schemele 1or operatorii,
criterii de ordin semantic, gralie cSrora continuul senzaliilor este interpretat din
punct de vedere al sensului, ce anume semnific[ el, nu numai in raport cu
stimulul originar, ci qi in raport cu alt stimul sau ce anume trebuie sa facd
subiecrul (Atkinson qi col.,2005).

4. Icgea verbalizdrii exprimd o caracteristicd generald a organiz5rii


psiho-compoftamentale a omului, anume aceea a edificarii qi reglarii verbale.
Prin instructaj qi comenzi verbaLle por fl modiflcate pragurile senzoriale, poate fl
optimizat actul recepliei-senzoriale. lrgea verbalizdrii postuleazf, qi fixarea in
cuvAnt a conlinutului informalional al senzaliilor, devenind posibild stabilitatea
lor in sfera congtiinlei cdt qi o mai bund fixare in memorie a experienlei
senzoriale.
Acliunea legii verbalizdrii poate modifica in sens amplificator sau
reductor qi efectele legilor primare (psihofizice qi psihofiziologice).
cuvAntul dnjeazd intreaga dinamica a recep{iei senzoriale in campul
stimulator extem; acesta din urmd este Supus reorganizdrii, fiind Scoase in prim
plan elementele care corespund stSrilor actuale de motivalie gi trecute in plan
secund elementele care in momentul dat nu au pentru subiect o semnifica{ie
deosebitd (D avrtz, B all, 1 978).
Percep fiile
1. Accep{iunile conceptului de percepfie

Din perspectiva lui zlate (2ffi0), perceplia este definita ca reflectare


rLrbiectivd nemijlocitS, in formd de imagine a obiectelor gi fenomenelor
e\teme, ce ac{ioneazd in momentul dat, asupra noastrS, prin ansamblul
insugirilor gi componentelor lor.

Din aceastd definilie a percepliei, se observd deosebirea ei de senzalie,


definitd ca reflectare de tip secvenlial - unidimensional, a unor insuqiri
srngulare ale obiectului. Se subliniazd de asemenea de asemenea. prezenfa qi
:cliunea directd a stimulului complex asupra analizatorilor. ReflectAnd
.-.biectul in unitatea insuqirilor sale componente, percepfia constituie un nivel
--alitativ superior de rcalizarc a cunoaqterii senzoriale, care permite nu numai
.imple discrimin[ri, ci qi operafii mai complexe de identificare qi clasificare.
M. Reuchlin afirma cd ,,pe mdsuri ce cunoqtinlele progreseazd, devine
:ot mai greu si stabilim o diferen{[ tranqant[ intre senza]ie gi percepfie.
Spunem ci se studiazd,senzalra atunci cand se incearcd izolmea, din procesul
:e ansamblu, a unui rdspuns specific la un stimul senzorial izolat, atitudinile qi
lotivatiile fiind menlinute constante. CuvAntul perceplie este cel mai general
si este ttrhzat acum cel mai des pentru a numi procesul de culegere gi de
if,tare a informaliei senzoriale" (Reuchlin,2W5,p. I !.
Cosmovici (1996, p. 86), aflrma cd ,,percep{ia constd intr-o cunoaqtere
, obiectelor gi fenomenelor in integritatea lor gi ?n momentul c6nd ele
:ilioneazd asupra organelor senzoriale".
comparativ cu senzalia, perceplia este un nivel calitativ superior de
::elucrare gi integrare a informaliei despre lumea extemd qi despre propriul
*-rstru eu. Aceast[ superioritate constd in realizNea unei imagini sintetice,
-:Itare, in care obiectele qi fenomenele sunt reflectate, reproduse ca totalitili
.:tegrale, in individualitatea lor specificd.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formdni unei asemenea
:rasini std activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor gi
:ieracfiunea dintre diverqi analizatori (Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009).
In func{ie de specificul mecanismului care le rcalizeazd, vom distinge
'.:t-el imagini perceptive monomodale qi imagini perceptive plurimodaie.
hmele cuprind informalia extrasd qi prelucratd de c6tre un singur analizator,
.,,zual,
auditiv, tactil, etc., cele din urmd avdnd o structurf, mai complexd, ele
.--luzAnd informalii extrase gi prelucrat de mai mu[i analizatori.
Datori6 specializdrii funclionale relativ inguste, fiecare analizator nu
:r- lte Sd reflecte realitatea decdt fragmentar, unilateral. orice obiect concret,
:cat ar pdrea de simplu, posedd o multitudine de insuqiri, aspecte gi relalii,

61
care nu pot fi sulprinse toate de un singur arralizator. Diversitatea
analizatorilor a fost impus[ de-a lungul evoluliei, principiul diferenfierii qi
specializdrii s-au reunit cu principiul interacliunii qi integrdrii, creAnd un
echilibru perceptiv optim.
Percep{ia presupune interaqiunea dialectici dintre operaliile anahzei,
disocierii gi sintezei, corelarea, integrarea (Miu{, 200 1 ).
in literatura de specialitate s-au conturat trei accepliuLel ale conceptului
de perceplie:
- prima qi cea mai importantd dintre ele constd in considerarea percepliei
ca activitate.
- cea de-a doua piveqte perceplia ca defotmare a obiectului,
- iar cea de-a treia are in vedere perceplia ca expresie a personalitdlii.
Fiecare dintre aceste accepliuni eviden{iazd aspecte qi laturi
importante ale percep{iei, atdt in planul naturii, specificului qi mecanismelor
ei. cAt qi in cel al rolului ei in cunoaqterea umand.

1.1. Percepfin ca activitate


Piaget foloseqte termenul de ,,activitate perceptivd" referindu-se la
..orice punere in rela(ie a elementelor percepute in cAmpuri diferite" (Piaget,
2005a). Perceplia trebuie consideratd o fazd a acliunii numai pe mdsur5 ce
acliunea progreseazd, este posibild adaptarea continud la necesitdlile noi ale
momenflrlui.
Esenlial[ pentru percep{ie este explorarea continuf, a obiectelor.
Deoarece se formeazf, in procesul intera4iunii omului cu lumea,
inseamnl cd intregul con{inut intern al percepliei 1ucrurilor qi structura sa,
poarla amprenta faptului cd lucrurile sunt obiectele activit[]ii individului,
afirma Rubinstein (apud Radu, I99l).
Fornrc ale activitdlii perceptive:
- explordri simple sau polarizate,
- transpoziliile de mdrimi, de forme in spa{iu 9i timp,
- anticip5ri,
schematizdri,
- formele activitAtii perceptive se pot solda cu decentrarea gilsau aparilia
unor deformdri (iluzii secundare).
Frances (apud Iovan, 1999) afifia cI perceplia presupune doud
concluite:
- identificare -
stimttlul este legat de un rdspuns generic,
- diferenliere are lor compararea intre doud sau mai multe obiecte
-
simultan ptezerf;e, subiectul incercind sd descopere ce le apropie sau le
distinge.
Caracterul de activitate al percepliei a fost bine specificat de indatd ce
s-a incercat surprinderea unor ,,faze" parcurse de ea.
Fazele percepliei:
Dupd Bourdon (apud Fraisse, 1983) existd doud faze ale percepliei:
- fazaidentificdrii primare - recunoaqterea semnalelor,
- fazaidentificdrii secundare - inlelegerea semnalelor.
o alta distinclie (Klein, Schlesinger, 1949) admite existen(a a trei
etape:
- cea a senza{iei brute (percep}ia unei simple pluralitali),
- cea a percepliei formei,
- cea a conqtiinfei unui sens (corespunde identiflcdrii secundare).
Dupd Forgus (apud Golu, 2004) perceplia este ,,procesul extragerii
rnformafiilor", acesta stabilind cinci etape ale percepliei:
- detec{ia,
- discriminarea,
- rezolufia,
- identiflcarea,
- manipularea formelor identificate.
i-iecare implicAnd tot amtea acliuni perceptive distincte.
Primele doud faze sunt determinate senzorial, urmdtoarele trei
presupun participarea invatirii gi experienlei. Acliunea devine astfel nu numai
:n mijloc de realizare a perceptiei, ci elementul ei constitutiv fundamental.
Perceplia nu este un simplu efect al acliunii stimulului, ci un rezultat al
mplicdrii active a subiectului.
cercetdrile experimentale au demonstrat cd atunci cand percep(ia este
:ezultatul imediat al excitaliei extelrle, fdrd inrplicarea suficientd a subiectului,
naginea perceptivd este de reguld eronatd. COnd intre obiect qi canalul de
:ecep{ie se interpun ac}iunile orientate, imaginea obiectului devine mai clar[
Fraisse, 1983).
Aqadar, corectitudinea imaginii perceptive se datoreazi nu forfei
:rcitative a subiectului, ci gradului de implicare activd a subiectului in
:erceplie. Perceplia este un mecanism reglator esenlial al activitalii adaptative
R.euchlin, 2005). Produsul perceptiv - perceptul - nu este asimilabil unei
::tografii, unui obiect fizic, identicd pentru toli subiecfii care percep.
O alti clasificare (Crefu, 2W1), susline faptul c[ in procesul perceptiv
:ristd, patru faz.e pincipale:
- Deteclie, constd in simpla sesizare qi congtientizare a aparifiei sau
prezenlei unui obiect - stimul in cdmpul perceptiv. Ea se concretizeazi
in reaclia de orientare: intoarcerea capului, indreptarea sau fixarea
privirii, incordarea atenliei.
- Discriminare, presvpune detagarea stimulului din contextul celorla[i
stimuli gi relevarea deosebirilor dintre el qi acegtia. in aceastd fazd. se
poate spune doar cd stimulul prezentat nu se confundd cu alli stimuli, cd
se distinge prin mai multe insugiri: mdrime, culoare, formd, intensitate,
pozilie spa{iald, etc. Discriminarea marcheazd un nivel mai inalt ?n

63
elaborarea imaginii perceptive dec6t deteclia, ea presupunAnd deja
extragerea qi integrarea unei informafii specifice despre stimul.
- Identfficare, constd in desdvOrqirea imaginii perceptive a stimulului, prin
extragerea gi integrarea informaliei despre principalele lui componente
qi insuqiri. Ea asigurd formularea corectd a rdspunsului la intrebarea:"Ce
este aceasta?". Dacd obiectul a mai fost perceput inainte, realiz[m o
identificare de tip individual (recunoaqtere), iar daci obiectul ne este
prezentat pentru prima datd., realizdm o identificare de tip categorial,
prin raportarea lui la o clas6.
- Interpretare, presupune evidenlierea laturii utilitare a obiectului
perceput, integrarea lui adecvati in sistemul scopurilor qi mijloacelor
activitSlii noastre.
In contextul activitAtii practice gi de cunoaqtere in care se solicitd o
informa{ie perceptivd mai completd qi mai semnificativf, despre obiectele
exteme, perceplia ia forma observafiei. Obsenalia se desfrgoara dup[ un plan
precis, potrivit scopului propus, este dirijat[ conqtient gi presupune
concentrarea la un nivel superior a atenliei. Obiectul este supus unei analize
sistematice, conqtientizdndu-se cu mai multf, claritate multitudinea
propriet[]ilor pe care le posed[ (Piaget 2005b).
Imaginea perceptivf, formatd pe baza observa{iei este calitativ
superioard celei elaborate pe baza percepliei spontane, lipsit[ de un scop
anume. Spiritul de observalie care se formeazd in cursul perceperii organizate,
atente. a obiectelor gi fenomenelor din jur, devine o calitate de cea mai mare
importanld in multe profesiuni. Ei joaca un rol important in descoperirea
qtiin{ificd, in gdsirea de noi solu{ii la diferite probleme tehnice gi practice-
concrete (Ausubel, Robinson, 198 1).
Reuchelin (2005, p. 152) suslinea cd ,,Perceptul este o construclie, un
ansamblu de informalii selectarte qi structurate in funclie de experienla
anterioard, de trebuinfe, de intenliile organismului implicat activ intr-o anume
situalie."
Perceplia este un proces conqtient orientat qi organizat, care implic[
ac{iuni cu obiectele !] care se formeazi, se construieqte. se corecteazd qi se
verificd prin acliune. In psihologia cognitivd, percepfia este tratatd in termenii
procesdrii sau tratdrii informaliei.
Perceplia apare astfel ca fiind un rnecanism reglator esen{ial al
activiEtii adaptative.
Considerarea percepliei ca activitate, depdqegte definirea ei ca fiind o
reflectare directd a realitalii. Dupd plrerea lui Golu, aceasta deflni{ie naSte o
serie de confuzii. Ea permite inlelegerea percepliei ca fiind reductibild la un
efect cvasiautomat al ac{iunii obiectului, asupra organelor de sim}. Perceplil,
nu este un simplu efect al acfiunii stimulului, ci un rezultat al implicdrii active
a subiectului. Cand perceplia este rezultatul imediat al excitaliei exteme, fhr:
implicarea suficientd a subiectului, imaginea perceptivd este de regula eronatEr

64
defomatd. c0nd intre obiect gi canalul de receplie se inrerpLrn ;ctrunrie
\-rrientate ale subiectului, imaginea obiectului devine mai
i
clua. nrar bosate.
i Percepiia nu este o simpla concentrare sau copie mecanica. inerta
a r.,biect"liLLi
-.i drmpotrivd ea este un proces conqtient, oiientat gi oreanizat care inrplica.
:enumdrerte acliuni cu obiectele (mdsurare, descompunere. recornpunere,
:rupare). ca mecanism prin excelenld activ, perceplia se formeazd, se
,r,nstruie$te, se corecteazd qi se verificdprin ac{iune.
Perceplia trebuie consideratd in doud ipostzze:
- lbnnd specificd de activitate, perceplia devine ea insigi o activitate,
ca
fiind organizatd dLrpa schema motiv-mijloc-scop qi subordonati unor
sarcini profesionale specifice. o asemenea activitate poartd numele de
observalie qi se realizeazd, in diferite variante: urmd.rire, inspecfie,
supraveghere.
ca verigd reglatoare bazald, in structura oricdrui act compofianrental
orientat spre lumea extemd perceplia alimenteaza cu informalie
adecvatd ac{iunea (Hayes, Orrell, 2001).
Rolul orgarizator al percep{iei se co,cretizeazd. in doud func}ii
"-:.cipale, qi
iurume: funclie de informare qi funcfie de coreclie-optirnizare.
::---ep!ia este cea
care fumizeazd datele ce se constituie in experienla
_::litivi anterioar[, despre ambian][ qi despre noi ingine.
Perceplia este o form6 fundamentald qi cotidiand, de rela{ionare
":iativd cu lumea. Perceplia fumizeazd, primele date care stau la baza
" -idi reprezenrdi.i qi gandirii;
noi existim in mrsura in care percepem qi
rarn iar in raport cu noi lumea existd numai in misura in care o putem
.-
:pe altfel ea existAnd doar in sine.
concluzie, putem considera cd prin activismul sdu, perceplia ap;u-e
-:d un mecanism reglator esen{ial al activitalii adaptativL. constructele
-.:tive, servesc drept cadre de referinl5 pentru acliunile noastre, pregatind
r--Jand activitatea, drept semnale ce permit anticiparea situaliilor * ,o.
.-. in sfarqit, drept modalitdli de orientare qi controlare a activiialii.

1.2. PercepSa - deformare a obiectului


In cadrul percepliei, se manifestd abateri mai mult sau mai pu{in
-
.:-'ative de la realitate, cunoscute sub numele de efecte de camp gl
ituili
-^.-1,e. Efectele de camp sunt rezultatul interacliunii imediai" ."
,e
-:' intre elementele percepute simultan, ca urrnare a unei singure fixrri a
.
\ceastd accepliune a apdrut ca urrnare a stuclierii iluziilor perceptive,
-: de fapt perceplii deformate. perceptia poate deforma astfefrealitatea.
IlLrziile, sunt in cea mai mare pafie, rezultatul in pleui subiectiv
al
. : de camp din plan periferic extem. Ele se pot deflni ca reflectdri
:'e &le obiectului stimul in cere valorile subiectului se indeparte zrzd de
.,isurf,torilor obiective. Spre deosebire de halucinalii, iluziile nu cluc
la

55
falsa recunoaqtere a obiectului, ci numai la modificarea in hipo sau in hiper a
unor parfi ale obiectelor (Birch, 2000).
Iluziile vizuale - sunt datorate unor particulariEti ale diverselor figuri
qeometrice, se mai numesc qi iluzii optico-geometrice.
Existd trei categorii de iluzii:
- cu cercuri egale, careinsdparinegale,
- cu linii sau segmente de dreapti egale, care par inegale,
- cu linii paralele, care par a nu fi paralele.
Alte patru categorii de iluzii sunt constituite din:
- obiectele imposibile - obiecte desenate, dar care nu pot fi construite in
realitate deoarece incalc[ principiile logicii.
- iltrzi it e o ptic o - g eomet ric e se datoteazdurmdtorilor factori:
- erori de estimare a unor caracteristici ale figurilor geometrice
(mdrime, orientare, fotmd, felul unghiurilor);
factori emolionali;
tulbur[ri a1e miqcdrilor oculare.
- efectul de centrare (la Piaget, 2005b): fixarea unui singur element-etalon
pentru o perioadd mai mare de timp, fapt ce duce la supraestimarea valorii
lui gi subestimarea valorii altor elemente.
- rerlucerea unor forme tridimensionale la o figura bidimensionala (la
Gregory, apud Miu!, 2001).
Gh. zapan (1963) explica fenomenul iluziilor optice prin teoria
relativitilii psihice, care pleca de 1a ipoteza neomogenit[fii c0mpului somatic
in care au loc procesele psihofizice.
incerc6nd o clasificare a iluziilor, Piaget (2005a), sus{inea existen}a a

dou[ tipuri de iluzii:


- Iluzii primare - datorate interacliunii imediate dintre elementele
percepute simultan, ca ufinare a unei singure f,xdri a privirii;
- se diminueazd odatS cu varsta datorita apari{iei unor activitatri
perceptive:
- rezultd din punerea in rela{ie a mSrimii qi din efectele de
contrasu
- Iluzii secundare - provocate indirect de activitdli fbr[ de care ele nu ar
apdrea; se amplificd ele insele, odatd cu vArsta.
Disparilia deformarilor, a iluziilor, se datorcazd. omogenizdrii
condiliilor exterioare qi a celor interioare. Pentru Piaget, iluziile nu sunt
exceplii, ci regula activitAfi perceptive; intr-o relalie perceptiv[ mdrimea
r.ariazd in funclie de condiliile de obserua{ie. Percep}ia, in ciuda unor
deform5ri ce apar in cursul ei, este sau tinde sd fie o reflectare
corespunz[toare, corectd a obiectelor qi fenomenelor din realitatea imediatd.
Pentru Piaget (2005b), o mare importan![, in producerea iluziei, o are
aqa numitul efecet de centrare, care constf, in fixarea unui singur elernent
etalon, pentru o
perioada mai mare de timp, ceea ce duce in final la
supraestimarea vaioriilui gi subestimarea valorii altor elemente. Pentru a evita
instaiarea acestui efect, echivalent cu aparilia iluziei, este utild intrarea in
funcliune a fenornenului de decentrare, de explorare excesivd a mai multor
elemente ale obiectului.
Reuchlin (2003) considera c[ iluziile primare depind de rnecanismele
ale cdror efecte sunt atenuate de activitatea perceptiv[, in timp ce aceastd
activitate creeazd qi dezvolti condiliile de manifestare pentru iluziile
secundare.
Zlate (2000), considerd ci
perceptia tinde s[
fie reflectare o
corespunz[toare, corect5, a obiectelor qi fenomenelor din realitatea imediat5.
El oferd o serie de argumente care demonstreazd c[ iluziile sunt cazufl.
parricu I are ale percep[iei.
Printre argumentele care demonstreazi cd iluziile sunt cazuri
parliculare ale percepfiilor, amintim:
- varia{ia iluziilor perceptive in funclie de mai mulli factori: varsta,
activitatea profesionald, particularitS{ile contextului socio-cultural in
care triieqte subiectul;
- aparilia iluziilor in condilii strict determinate: apar numai atunci cfind la
nivelul unuia sau altuia dintre variabile (subiect, obiect, mediu) apar o
serie de factori perturbatori;
- posibilitatea de corectare a iluziilor in chiar timpul desfdqurrrii
activitafli perceptive. Nu este vorba doar de o diminuare a iluziilor
odatd cu varsta, ci de insdqi disparilia lor in activitatea cu stimurii.

1.3. Percep$a ca expresie apersonalitdii


Perceplia ca expresie a activitdlii ldrgeqte perspectiva ei de interpretare
in sfera ei de interes intrand nu doar perceplia stimulilor exteriori, ci gi
percepfia de sine. Aceastd perceplie este prezentd mai ales in psihologia
americand, dar a fost preluatd qi de europeni.
Nuttin (apud Drozda-senkowka, 2000) ardta cd, noliunea de perceplie
desemneazd nu doar piza de congtiinld imediatd, ci una globala a omulul in
contact direct cu lumea. Aldturi de elaborarea senzorialS, o serie de alli factori
au un rol important in percepfie: inteligenfa, trebuinJele, emo{iile, etc. unele
trasdturi de personalitate, obiqnuinfe, mentalidti, prgudecdli igi pun de
asemenea amprenta asupra receptdrii qi prelucrdrii informaliilor.
Moduri de a percepe:
omul trdieqte intr-o lume pe care o percepe ca pe o situalie de viald,
aga incat compofiamentul sdu va fi influenlat nu numai de lumea in sine, ci gi
de felul in care ea este perceputd.
De exemplu, unii oameni, folosesc o:
- pe rce p 1i e s in creticd :
- imediatd, prirnitivd, nediferenliatd;

61
- cimpul perceptiv este perceput in globalitatea lui, fafi, a fi suflcient
analtzat;-
- intdlnitd numai la copii, ca urrnare a insuficientei formdrii a
mecanismelor perceptive se mai intilneqte gi la adullii frustrafi.
- perceplie globala (Decroly):
autorul propune o metodd de lecturd ce presupune trecerea de la
configuraliile de ansamblu la fraze mici, apoi la cuvinte, apoi la litere
(apud Radu, 1983)
- percepSie cunliticd:

oamenii nu pot structura, orguizacAmpul perceptiv;


centratd pe detalii, pe amdnunte;
forma inferioard de percepfie, care ingusteazd posibilitdlile
compoft amentale ale individului.
- percepie sinteticir:

- reunirea elementelor intr-o structurd cu calitdli noi in rapofi cu


elementele constitutive;
- filtrat[ prin gAndire, de aici caracterul ei mijlocit;
- subieclii sunt de obicei pasivi, anxiogi.
Prima accepliune constituie finalizarea disputei dintre J.J. Gibson qi
E.R. Gregory. Primul suslinea faptul cd perceplia este o simpld descriplie a
strmulului, o copie a acestuia, iar cei de-al doilea autor considera perceplia ca
ittterpretare. Pomindu-se de la premisa cd ambele conceplii sunt corecte, s-a
ajuns la concluzia cd un compromis intre cele doud moduri de concepere ar fi
mult mai util, astfel cd descriplia qi interpretarea ar constitui stadii distincte ale
percep{iei, descriplia fiind stadiui ini}ial care furnizeazd. informa[ia de input
stadiului interpretativ subsecvent. Zlate (20ffi) nu imp[rtdgeqte un asemenea
punct de vedere, opliunea sa metodologica fiind pentru considerarea percepfiei
ca activitate, chiar descrip{ia presupunAnd o implicare activ[ a subiectului.
A doua accep{iune a no}iunii de percep{ie aratd. maniera in care
organismul trateazd, informa{ia senzorial5 qi permite definirea mai exactd a
informaliei real tratate de sistemul perceptiv. Dupd zlate (2000), aceastd
accepfiune nu are valoare deosebitd pentru teoria generald a percepliei, ci mai
degrabd una practicS, aplicabil5, iluziile fiind de mare efect in diferite domenii
de activitate, cum ar fl cel al artei.
A treia accepliune este in acord cu tendin{a psihologiei contemporane
de a integra mecanismele psihice particulare in mecanismul integrativ care
este personalitatea qi de a ardta cum se transformd ele sub influenla
personalit5lii. In condilii normale, la omul adult, perceplia pare a fi un act
instantaneu, dar in realitate, ea are o desfS;urare procesual[, realizOndu-se in
funclie de cinci faze: orientarea, explorarea, detecfia, discriminarea,
identifi carea qi interpretarea (Iordan, 2007 ).

68
In funcfie de gradul lor de complexitate, percepliile se impart in
s.rmple q;i complexe. Cele simple sunt clasificate in funclie de zuralizatorul
dominant implicat inrealizarea. iar cele complexe, includ perceplia spaliului, a
miqcarii qi a timpului.
Fiind prin excelenjd un proces relalional, percepJia este influenlatd in
desfrqurarea ei concretS, de o multitudine de
factori. Percep{ia este rezultatul
unei complexe interacliuni a doud mullimi de variabile:
a. mullimea variabilelor externe (stimuli),
b. mullimea variabilelor intenie (subiect).
Percep{ia este coordonatd de o serie de regi generale: legea
integrafiEtrii, structuralidtii, selectivitdlii, constanlei, semnificaliei,
proiectivitdlii imaginii perceptive.
zlate (2000) considerd cd, perceplia indeplinegte trei roluri
fundamentale in raport cu existen{a pi activitatea omului:
- rol de infotmare a individului despre obiectele din lumea
inconjurdtoare, fapt care facilite,azd, adaptarea lui la lumea obiectelor,
- rol de reglare a compofiamentelor,
- roL comutator, dupd cum se exprima Golu, adicd ea inchide gi deschide
circuitele traiectoriilor, ale actelor mintale (inteme) qi motorii (exteme).
,,Prezenfa ei este nu numai importantd, ci absolut indispensabild pentru
reglznea adaptativ d,, fi nalist6" (Golu, Z}C{J., p 7 6).

2. Deterrninan{ii percep(iei
Fiind prin excelen{d un proces rela{ionar, percep}ia este influen}atd in
desfrqurarea ei concretf,, de o multitudine de factori, care pot fi clasificali
astfel:
- extetni - obiectul, miqcarea, organizNea,
- interni - setul, atenlia, motivafia,
- rela{ionali -rczultd,din interac}iunea celor extemi qi intemi.

l . D ete rminan lii exte riori


Momentul care marcheazd inceputul procesului perceptiv, il constituie
acliunea unui stimul asupra unuia sau mai multor analizatori ai subiectului.
Traiectoria desfrqurdri ulterioare a procesului va fi patral dependentd de
caracteristicile obiective ale stimulilor qi de contextul in care este dat.
Principalele caracteristici care-gi pun amprenta pe calitatea conlinutului
informalional precum gi pe aspectele cantitativ-dinamice sunt:
__ specificitatea sau modalitatea,
- intensitatea,
- dulata,
- frecvenla apariliei,
- contextul,
- gradul de determinare

69
semnificalia.
Specificitatect sau modalitatea exprimd natura substanlial calitativd a
stimulului, aieasta face ca respectil,ul obiect s[ impresioneze doar un anumit
analizator- Specificitatea stimulului determind speciflcitatea ontologic6,
modald a percepliei ca proces, reflectdnd un anumit aspect al obiectului:
cromatica, acustica.
Caracteristica speciflcitdlii este esenlial[ pentru explicarea obiectiv
catzalda producerii senzaliei, cat qi a genezei qi dezvoltdrii ei filogenetice
qi

istorice. Pentru a produce o perceplie de anumitd modalitate, trebuie


sd existe
perceplie vizual[ nu se poate ob{ine decat
un stimul speciflc: de exemplu, o
qi exclusivd (un
luand ca stimul de bazd lumina. specificitatea este univocd
produce o
stimul acustic, nu poate fi substituit de un stimul luminos, pentru a
perceplie muzical[) (CreJu, 2001 ).
Intensitateaeste o caracteristicd de cirre depinde gradul de claritate al
opera{iilor de procesare a informa{iei qi al preceptului. S-a demonstrat
cd
o perceplie optimd, este
iit"riitotuo stimululuicea mai favorabili, care asigurd
cea medie. tntensitdlile putemice sau foarte slabe produc unele efecte
nefavorabile: tocesc acuitatea senzorialf, favanzeazd omisiunea semnalelor'
psihic'
scade capacitatea rezolutivl qi apare o stare generala de disconfort
qi diferen{iale
Intensitatea trebuie consideratd in raport cu pragurile absolute
ale subiectului. De aceea, se distinge intensitatea reald Si intensitatea
diferi{i
operalionald. Aceeaqi valoare a intensitatii reale, poate lua la subieclii
,uu la unul qi acelaqi subiect in momente temporare diferite, valori
modali
semnificativ diferite. Prin varierea controlatf, a intensitilii stimulilor
specifici, se oblin efecte subiective, deosebite in plan perceptiv
(contraste,

iluzii).
Durata este o caracteristicd definitorie a oricbrui stimul senzorial.
astfel, o
Raportate 1a subiect, durata se operalionalizeazd'. Se delimiteazd
o stimulare senzoriald qi o
cluratd minimi, necesar[ pentru a putea produce
rluratd maximd dincolo de care, acliunea stimulului duce 1a instalarea
fenomenelor de saturalie qi de obosealf,. Importanla duratei stimulilor,
constf,
(mobilitate qi ine(ie) (M
in determinarea trds[turilor tipologice ale percep{iei
o1dovan,2013).
F recven{a apariliei este caracteristicd stimulilor
care le determina
gradul de noutate gi de familiaritate. Perceplia stimulilor familiari sercalizeazd
irai rapid decAt cea a stimulilor noi (in condiliile aceleiaqi intensitafli qi durate
de ac{iune).
cregterea frecven{ei de aparilie a obiectului, in campul senzorial
al

subiectului, duce la perfeclionarea informa{ionald a percep}iei in


rapofi cu un
anumit obiect. Un stimul ct aparilie frecventd este perceput mai
repede decAt

altul din aceeaqi categorie, dar care apare la intelrale mai mari de timp'
De

asemenea, pe iAnga Leste caracterislici ale stimulului,


important[ este qi

valoarea 1or intrinJecd pentru stimulul dat. insuqirile stimulului se deosebesc

10
intre ele prin gradul lor de relevanld, unele fiind foarte relevante, altele mediu
sau slab relevante, altele irelevante. Dacd din stimulii respectivi lipsesc
insuqirile irelevante, perceplia se va reahza corect, dacd lipsesc pa4ile
relevante, imaginea este unitard, globald, a altui stimul.
Dependenla percepliei de particularit5{ile stimulului este ilustratd de
cercetirile intreprinse de Berlyne (apud Iovzur, 1999), care a folosit perechi de
stimuli diferenliali intre ei prin:
- modul de dispunere (simetricS, asimetric[),
- cantitatea elementelor (mai puline sau mai multe),
- natura materialului - omogen, neomogen,
- particularitd{ile contururilor - regulare sau neregulate,
- familiaritatea - imagini reale sau absurde, incongruente, oblinute prin
,,amestecarea" pdrfilor componente ale unor animale,
- juxtapunerea elementelor - fireasc[ sau absurdS.
Complexitatea, noutatea, incongruenla stimulilor creeazd unele
dificult5ti perceptive.
Mai tArziu autorul a clasificat in trei categorii proprietilile stimulilor
capabile a influenla percep{ia:
- psihofizice (variabile fizico-chimice mdsurabile ale stimulilor),
- ecologice (proprietilile stimulului determinate de semniflcalia lui
biologic[),
- colntive (particularitSlile stimulului care depind de compararea
diferitelor elemente gi de compararea stimulului actual cu cel perceput
anterior).
Contexhtl (fondul), este o caracteristic[ esen]iald a oricdrui cAmp
rerceptiv extem. Din punct de vedere obiectiv, acest cAmp, este o mullime de
:r'enimente independente, in care, fiec5rui eveniment ii este ataqatd o anumitd
i aloare de probabilitate. Cu c6t un element este mai slab conturat fajd de
:lementele din jur, cu atdt perceperea lui va fi mai dificild. Relalia figurd-fond,
:i idenliazd caracterul dinamic qi activ selectiv al percep{iei. Gradul de
leterminare sau de nedeteminare, se refer[ la dispunerea in spa]iu qi timp a
. biectelor stimul. Astfel se delimiteaz[ doud categorii de cAmpuri perceptive:

- rsanizate qi aleatorii. Cele organizale, se caractettzeazd prin aranjarea spalio-

.:mporal5 a stimulilor dupd criterii qi reguli precise qi constante, astfel incAt in


-:ecare moment al traiectoriei perceptive, subiectul va intdlni un anumit stimul
s. nu altul, expectan{a sa, fiind confirmatd.
CAmpurile aleatorii, se disting prin absenla unor criterii gi reguli
o:'ecifice, precis definite de pozilionarea stimulilor, subiectul afldndu-se in
----ire de incertitudine in ce priveqte, stimulul urmdtor. Aceasta face sd. apar6
-::"-r'ent, discrepanle intre expectalie qi realitate, cu efecte pefiurbatoare asupra
: - rectitudini identificdrilor. Reuctrlin (2000) afirma cd perceplia, ca mecanism
::glator al activitatii adaptative, depinde direct de contextele in care este situat
.- riectul.

1t
La scar[ individuetla, s-a constatat (Bruner, 1970) cir
- trebuin[ele unui individ modificd felul in care el percepe un anumit
stimul;
- mecanismele perceptive pot ,,apdra" subiectul impotriva intruziunii
acelor percepte care il pot tulbura.
- acest domeniu existd diferenle individuale persistente qi importante.
in
Contextele sociale au qi ele o influenld asupra construc{iei perceptive.
Obiectele impersonale (discuri cu diametre diferite, linii de lungimi
diferite) nu sunt percepute in acelaqi fel in prezenla sau in absen{a scdrilor de
valori impuse de societatea global6, sau de influen{a unei majoritd{i din cadrul
unui grup restrdns.
Influen{ele sociale se fac sim}ite mai direct asupra percep}iei sau
reprezentdrii de ,,obiecte sociale", cum ar fi spaliul socializat, figura umanf,,
persoana celuilalt, grupul, etc.
Semnificalia reprezintd, calitatea unui obiect de a corespunde anumitor
expectafii, motiva{ii ale subiectului receptor. Pentru a asigura o putemicd
implicare a subiectului in relalia perceptivS, este necesar a se conferi
obiectului stimul, o anumitf, semnificalie.
Semnificalia trebuie consideratd sub doud aspecte:
- aspectul obiectiv-potenlial (obiectul conline elemente ce corespund
unor stlri de necesitate),
- aspectul relativ-real (priveqte relafia directd a obiectului cu subiectul, cu
stdrile de motivalie qi scopurile specifice).
Aceastd relalionare detennind trei efecte:
- semnificalia potenliali concordd cu cea reald;
- semnificalia potenlial[ este subestimatd;
semnificalia potenliald este supraestimatd.
Din cercetirile care iau in considerare importanla factorilor externi in
perceplie (Rruner, 1995), rczultd:
- obiectualitatea percepliei - reflectf, obiecte exterioare qi nu stdrile
inteme ale conqtiinlei.
- caracterul dinamic Ei variabil al percepliel - imaginea perceptivd nu
este staticd, nu este identic5 cu obiectul, presupune o notd de relativitate
datS de particularitalile concrete ale stimulilor.
2. Determinanlii interiori
Pentru aproximarea gradului de complexitate al realizdt'lr percepliei
este necesara luarea in considerare a urm[toarelor variabile: v0rsta, sexul, tipul
de personalitate, stdrile motivalionale, stdrile afective, starea atenliei, a
memoriei, experien{a perceptivd anterioard, starea psihofiziologicd generald,
starea func{ionalb a anahzatorilor, starea de set qi expecta}ie. Cei mai
importanli se grupeazdin jurul motiva{iei gi setului.
Vdrsta este o variabild obiectivd ce are efecte diferite in func{ie de cele
trei segmenre principale ale curbei evolutive a sistemului personalitSlii:

12
- Segruentul ascendent care consti in realizarea transformdrilor evolutive,
care la nivelul percepliei, se vor concretrzain elaborarea mecanismelor
secundare, logico-operalionale qi a schemelor specifice de extragere a
informa{iei.
- segmentul de stabilitate optimd, in care se consolideazd" achizi\nle
anterioare.
- Segmentul descendent, in care se acumuleazd transfomdrile involutive
ce se concretizeazdin scdderea performanlelor la sarcinile perceptive.
Cum cele trei segmente includ fiecare un numdr mare de perioade de
'"
rrsta, existd diferen{e semnificative intre subiec{ii afla}i in interiorul fiecdreia
irn ele. Amplitudinea acestor diferenle, tinde sd creascd pe mdsurd ce distan{a
:ronologicd dintre subiecfi se mdreqte (MAnzat, 2002).
Sexul este o altd variabila obiectivd. Cercetdrile au ardtat c6 femeile
:unt mai rapide in identificdri qi reaclii la stimuli sonori qi cromatici, iar
:arbalii rezolvd, mai eficient problemele de perceplie spaliald gi de evaluare a
:rmensiunilor metrice.
Tipul de personalitate poate fi considerat sub aspectul
- stilului cognitiv se delimiteaza tipul analitic, centrat pe detalii qi tipul
sintetic orientat spre caracterul global al obiectului.
- deschiderii-tnchiderii comunicartonale se delimiteazd 2 tipuri
perceptive: tipul deschis (orientat cdtre legdtura cu exteriorul) gi tipul
inchis (orientat spre percep{ia de sine) (Mathews, Deary, Whiteman,
2012)
Stdrile motivartonale sunt variabile situalionale. Prezen{a unei stdri de
:ecesitate in raport cu obiectul perceput detennind o supraestimare a acestuia
invers. Motivalia indeplineqte un rol de
'r
- facilitare - poten(are, asigurAnd accentuarea insuqirilor semnificative
care pot satisface nevoia,
- estomparea - subestimarea celor lipsite de importan{d.
Motivalia diileazd, qi direclioneazd comportamentul, instigd
rctivitatea individului, influenleazd qi modul de percepere a obiectelor qi
:enomenelor lumii exterioare; structurile motivalionale influenleazd
:epiditatea, volumul, corectitudinea, selectivitatea ei. Trebuinlele biologice
tbamea, setea), recompensele, pedepsele, valorile atribuite obiectelor, valorile
personale determina perceplia (Maslow, l9l 0).
stdrile afective igi pun amprenta pe intreaga dinamicb a activitatii,
:nclusiv asupra modului in care percepem lumea din jurul nostru. Dispozilia
rl-ectivd este o constantd a personalitdlir,pebazaclreia se pot delimita cele trei
:ipuri comportamentale: tipul realist, optimist qi pesimist (Smith, M.B.,l9l.4)
Starea atenliei este o variabilS de tip continuu, in funclie de care
-rctivitatea iqi modificd semnificativ traiectoria qi eficienla. Spiritul de
.,bserratrie, forma superioard a percepliei este o schemd integrata la nivelul
rtenliei voluntare.
Starea memoriei este o variabila intermediard care influenleazd
caracteristicile de dinarnicd gi de con{inut ale percep{iei. Dacd aceastd formd ar
fl eliminati, atunci ar deveni imposibile fazele identificdrii gi recunoaqterii.
Experienftt perceptivd anterioard exercit[ o influenld covarqitoare
asupra procesului percep{iei actuale. Performanlele cele mai bune se obfin in
perceperea obiectelor familiare. Influenla gradului de familiaritate, este cu atAt
mai important5, cu cAt obiectul stimul este mai complex (Sdldvdstru, 2W4).
Starea psihologicd generald a subiectului este o variabild de fond,
care-gi imprim[ influen]a asupra oricdrui comportament. Ea poate fi bund sau
proast6. Trebuie sd {inem seama qi de bolile psihice, plecum qi de consumul de
droguri, acestea sunt st[ri in care percep]ia este puternic afectatd.
Starea structural - funclionald a analizatorului este nemijlocit
implicatd in desfagurarea actului percepfiei. Orice dereglare qi perturbare in
funclionarea analizatonlor se repercuteazd negativ asupra calit{ii percep}iei
(Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009).
Starea de set Si de expectalie. Setul este starea de pregdtire intem[ in
vederea receptdrii. lntervenfia setului in percepJii se soldeazd cu o multitudine
de efecte:
- asimilarea pozitivd (integrarea rapidd a stimulului),
- asimilarea negativd (denaturarea imaginii actuale a obiectului),
- transformarea (care duce 1a aparilia unei imagini perceptive categorial
concordante cu stimulul real, dar individual neidenticb, anumite insuqiri
particulare ale stimulului fiind deformate)'
Rolul slu ca gi al celorlalte variabile intermediare vine sd relatrvrzeze
sensul definiliei care se da de obicei percep{iei, adicd de reflectare directd,
nemijlocitd a obiectului-stimul. Prezen\a acestor variabile conferi percepliei
un caracter mediat, condilionat. Predominan{a acestor factori se soldeazd cu
aparilia qi punerea in funcliune a urmdtoarelor tipuri de compofiamente
perceptive (Golu, 2C[l,4):
-comportamente de detectare qi diferenliere adecvatd a insuqirilor
stimulilor (care depind de natura stimulului);
- comportamente oscilatorii sau defotmante (dependente de condiliile
interne ale subiectului, care duc la iluzii);
- comportamente corective (ce constau in menlinerea invariantei
imaginii);
- comportamente de clasificare a obiectelor;
- comportamente de identificare categoriald.
Tot ca urTnare a ac{iunii corelate a acestor factori asistam qi la
elaborarea fotmelor complexe ale percepliei.

3. D etermina lii relalionali


Relalia dintre particularitAflle stimulului qi cele aie stdrii subiective
influenleazdin qi mai mare mdsurd perceplia.

14
Perceplia este o tanzac\ie. un fel de interrelalie sau
schimb intre
organism qi mediu, dar. in care fiecare parte a situafiei iniervine
ca parlicipant
activ qi ?gi datoreazd existenla tocmai acestei participari
active.
Predominanla unora sau altora dintre cele trei categorii
de factori sau
coincidenla lor se soldeazd. cu aparilia gi punerea in funcliJne
a urmdtoarelor
tipuri de compoftamente perceptive:
- de detectare qi diferenliere adecvatd a insugirilor stimulilor,
- oscilatorii sau deformante,
- corective,
- de clasificare a obiectelor bazatepe rapoftarea lor la diferite categorii
de obiecte, pe bazaunui referenfial,
- identiflcare categoriald (Iordan, 2ffi1).
Tot ca unnare a acliunii corelate a celor fei categorii de factori
asistdm qi la elaborarea formelor complexe ale percep{iei (perleplia
spa{iului,
timpului, miqcdrii), ca qi ra diferenlierea roi interioara. Astiet,
perceplia
implicd: explorarea stimulilor, gruparca lor, anticiparea sau
schematizarea
unor ciracteristici ale acestora, organizarcaintemd
a schemelor perceptive etc.
Piaget (2005a) considera drept mecanisme perceprive
,,procesele ce
lnterv-in- in cursul percepliilor in mdiura in care
eite vorba de a relaliona
'-entrdrile sau produsele lor, atunci cand distanlele lor in spaliu sau in iimp
:rciud o interacliune imediatd,,.

3. Mecanismele Ei legile percep{iei


Pentru ca qi cea mai simprd percep(ie s[ fie eficientd este
nevoie ca
::rbiectul s[ pund in func]iune o serie de mecanisme. Astfel,
ea implicl
:rplorarea stimulilor, gruparea lor, anticiparea sau schematizarea
unor
:
i
rracteristici ale acestor a, or garizar ea internd schemelor perceptive.
Rolul acestor mecanisme perceptive este dublu:
- asigurd cunoasterea profundd a obiectului, favoizeazd, constanla
percepliei,
- conduc la o serie de deformdri, pe care piaget re numea
,lruzii
secundare". Iluziile secundare nu sunt produsul diiect, ci numai
indirect
al mecanismelor perceptive.
Autorii care au incercat sd clasifice mecanismele perceptive au
- :"-rrderat cd unele dintre ele sunt legate mai mult de senzorijitate, pe cand
.:le de procesele intelectuale (Reuchlin, 2W3).

3.1. Mecanismele senzorinle ale percepfici


Mecanismele senzoriale are perceptiei sunt exprorarea perceptiva
gi

Explorarea perceptivd este unul dintre cele mai raspandite


,ru:-*i51ng, ftr[ de care percep]ia nici nu ar putea fi conceputb. Deqi, uneori

75
explorarea, este redusd la domeniul percepfiei vtzuale, sfera ei de
aplicativitate, cuprinde toate modalit{ile recepliei senzoriale.
Explorarea este ansamblul parcursurilor efectuate cu scopul
iqtimp ce organismul viu utrlizeazd, capacit5lile sale de obselare
cunoaqterii
a mediului. [n funclie de tipul de explorare, explorarea se poate solda cu
nenumdrate efecte. Piaget (2005b) desprinde doud moduri de explorare,
diferite atAt prin natura c6t qi prin efectele lor:
- explordri simple = constau in transportul sau transpozitriile spalio-
temporale intre elementele indepdrtate - au ca efect diminuarea iluziilor
primare,
- explordri polariz,ate = purrere& in relalie a unor elemente nelegate, in
acumularea punctelor de centrare asupra unei pd4i semnificative a
stimulului care duc la aparilia iluziilor secundare.
Explorarea este dependentd de particularitdtile situaliei in care se face,
de natura gi tipul sarcinii, nu se realizeazd la intAmplare ci urmeazd. o serie de
reguli de prioritate, strategii qi principii.
Reguli ale explordrii:
- regula economiei = flxarea privirii pe cel mai apropiat punct fa{[ de cel
fixat anterior;
- regula disimetriei sus-jos - privirea de sus in jos corespunde unui mod
de activitate in care structura spatiala este legatd de cea a organismului;
fo(a de gravitalie;
- regula zonelor informative = fixarea cu privirea a zonelor ce contin cea
mai mare cantitate de informalii.
- elaborarea unor strategii sau programe de explorare adaptate sarcinii
(Zlate,2000).
Importante sunt qi principiile carc stau la baza explordrii:
- principiul extensiei - cu cAt sunt explorate mai multe obiecte cu atdt
percep{iile vor fi mai clare gi mai corecte qi cu cdt sunt antrenate mai
multe organe de simf creqte posibilitatea formdrii unei imagini integrale;
- principiul diversitdlil - cu cdt in cimpul perceptiv vor fi explorate mai
multe obiecte, ce apar{in unor clase mai variate cu atdt percep}ia va fl
mai performantd;
- principiul toleranlei - famizarea acelei cantitAfli de informalie pe care
subiectul o poate recepliona, cantitatea de informa{ie trebuie s[ fie
adaptatd la capacitatea de admisie pi rezolulie a subiectului; ce e in plus
se pierde;

- principiul semnifica4iei - asocierea obiectelor din cAmpul percepliei cu


motivalia actuald a subiectului.
Ca urnare a intrdrii in funcliune a regulilor qi principiilor
mecanismelor explorative, se ya crea un sistem coerent qi diferenliat de
imagini obiectuale, situalionale qi relalionale ($chiopu, Golu, 1979).
A explora perceptiv un obiect, inseamnd a intra treptat in contact cu el,
fie prin intermediul unui organ de simf, fie prin cooperarea mai multor organe
de sim[. Explorarea presupune ac]iuni de tatonare, cdutare, analizd.,comparare.
cu cat in procesul explordrii sunt antrenate mai multe organe de sim{, cu atdt
obiectul va reflectat mai bine, in integralitatea insugirilor lui.

3.2. Gruparea Si legile ei


Gruparea ca mecanism al percepliei a fost un concept introdus de
gestaltigti.
Psihologia intregului, aflrma ci procesele fiziologice ce rezultd dintr-
un ansamblu de excitalii, tind sd se organizeze spontan, urmand cAteva legi ale
structurii, independente in principiu de semnificaliile supraaddugate zile
educaliei. Elementele componente ale unui stimul, sau ale cAmpului perceptiv
in care el apire, nu sunt separate, ci ele se inter-relafioneazd. Gestalt-urile,
datoritr pregnanfei, tind a se detaqa de fond, relalia dintre ele qi fond fiind
reversibilS. Ceea ce la un moment dat a fost obiect al percepliei poate deveni
fond qi invers, fondul devine obiect (Nicola, 2008).
Caracteristici ce trebuie sd fie indeplinite de form[:
- sd fie regulatd,
- sd fie simpld,
- sd fie simetricd.
Termenul nem{esc ,,G!_$!alf' se traduce prin intreg, formd, iar teoria
pomegte de la prernisa cd intregul este mai mult dec0t suma pdrfilor. in scopul
de a interpreta ceea ce recepliondm cu ajutorul simlurilor, tindem sE
organizam informalia pe grupuri. Acest lucru, permite o anahzd, completd a
informafiilor, fdrd a interveni repetifia. De exemplu c6nd stimulul perceptiv
este un punct, acesta este perceput ca atate, dar in momentul in care in cAmpul
perceptiv apar cinci puncte, acestea se vor grupa, denumind imaginea,,un rAnd
de puncte". Fdrd aceastd tendinla de a grupa percepfia, ,,rdndul de puncte" ar
ti: ,,punct, punct, punct, punct, punct", procesualitatea fiind mai indelungata gi
abilitatea perceptivd mult mai redus[ (Nicola, 2001).
Similaritatea (similarity) se referd la tendinla de a grupa lucrurile in
baza similzritdlilor reciproce. in prima figura, impulsul este de a vedea doui
rdnduri de puncte albastre gi dou[ de puncte roqii. Punctele se grupeaz[ dup[
principiul similaritafii culorii.
ttt rr
ttt tt
II:::
similaritatea
ln urm[toarea figurd tindem sd vedem trei coloane alcdtuite fiecare din
doua linii in locul a qase linii. Liniile verticale se grupeazd datorit6
p r o ximit d lii, apropierii lor spaliale (proximity.l.

71
llllll
continuitatea (continuit;i:J#*il"ndin{a de a percepe modelul, a
vizualiza lucrurile ca apa(inAnd unei unitali structurale, dacd alcdtuiesc un
anumit pattem de continuitate. A treia figurd, reprezent6nd serii de puncte, se
aseamdnd unui X, dacd percepem co[ul din stAnga sus ca qi continuAndu-se
pana in colpl dreapta jos.
a a
a a
a a
a I
t
rl lr
a a
*
continuitatea
Figura a patra, demonstreazd principiul tnchiderii (closure), anume
completarea pdrfilor lipsi a figurilor familiare. La prima vedere, vom percepe
un cerc qi un p6trat.

inchiderea
Psihicul reaclroneazd la modele familiare, chiar dac[ adesea
informalia primitd este incompletS. Acesta este un instinct de supravieluire,
care ne permite completarea formei incomplete informalional'
Menlinerea constanlei perceptive - existd trei constante perceptive:
mirimea, forma qi culoarea.
- Constanla mdrimii, se referd la abilitatea de a percepe obiectele ca
avdnd aceeaqi dimensiune, chiar dacd distanlafald, de ele le face sa apard
mai mari sau mai mici. Acest principiu este valabil pentru toate cele 5
simluri.
constan{aformei, nepermite sd percepem o farfurie rotund6, chiar dacf,
este vbzutd dintr-un unghi din care seamdnd mai mult cu o elipsd.
Constanla culorii, se referd la capacitatea de a conqtientiza taptul cA
culoarea rdmdne neschimbatd indiferent de intensitatea luminii care
cade pe obiect. Aceeaqi culoare pare mult mai intensdin lumina naturald
decAt intr-o incdpere intunecoasd. Fdrd principiul constanlei culorii, ne-
am afla intr-o petmanentd reintetpretare a colorii (Moldovan, Ignat,
B[laq-Timar,20ll).
Obiectul qi fondul perceptiv - Termenii de obiect qi fond perceptiv
explicd modul in care percepem elementele dintr-o imagine care sunt apalent
similare din punct de vedere al dimensiunii qi formei, drept un intreg

18
nediferenfiat. Elementele similare (obiectul perceptiei)
contrasteazd cu cele
disimilare (fondul perceptiv), dand impresia unei ,ritali
,t*.tr.ot"_in;;;;
imagine, farul este obiectul percepliei, iar liniile albastre
orizontale reprezintd
fondul perceptiv.

I
opera lui M.C. Escher sebazeazd,pe principiul obiect-fond perceptiv,
reuqind creearea unor iluzii deosebite.

Reunirea obiecturui cu cdmpur perceptiv apare o datd cu


camuflajul,
-'ind scopul este crearea unei asemdndri c6t mai puiemice intre obiect
$i fond,
:: acesta din urmd sd dispara. privili imaginea pasarii de
mai jos. cu mare
:itrcultate veli reuqi s6 o separali de Iemnul peste care este
suprapusi. obiectul
:: iondul s-au contopit.

Psihologia gestaltistd susline cd persoanele au tendinla sd interpreteze


.
"i:i structura unitari, cdt gi elementele sale. Intervine thiar
adaugarea
--:--turald a evenimentelor qi obiectelor care nu dispun de calit{i gestitiste
1-rt. 1998).

79
tn percep{ie, s-a dezvoltat legea pregnanlei, care susline cd avem
tendinia innascuE ae a percepe mai eficient formele bune, gestalt-urile.
Fotma
simplicitate, simetrie,
bund se referdla existenla calitalilor: regularitate, ordine,
care fac referin![ 1a principiale gestaltiste.
Deexemplu,maimultepunctecarecontureazdoform6stelara,sunt
a completa
percepute ca gi stla, nu ca 9i un grup de puncte' Avem tendin{a de
jos, vom distinge cu
irguru, facAnd-o a$a cum trebuie sd fie, terminind-o' Mai
siguranla litera 8...
\ ,r
/ ,t' I
t
tl
,'l
I
t'
,/

\
7 -J_
t\
[__1
I*,gea inchiderii Spune c6, dacd lipseqte ceva dintr.o figurd, care in
lipsa. Un
mod normal este completi, uu"- tendin{a de a adluga informalia
triunghi, cu o micd parte dintr-o latura 1ips6, va fl vf,zut drept
triunghi, prin
inchiderea figurii.

Persoanele dispun de tendinla inndscutd de a percepe


un element al
unei imagini ca fiind obiectul percepliei 9i restul elementelor, ca
alcdtuind
fondul pLceptiv. Mai sus avem doar o imagine, dar cu toate acestea'

schimb6ndu-ne atitudinea perceptivS, vom putea percepe doud


imagini
pe amAndoui.in acelaqi timp'
diferite. Se pare cd nu este posibii sA le sesizdm
Principiile gestaltiste reprezintd in esen!6 restriclii perceptive' Reprezintd
prima impiesie aspra iealitafli. Un bun exemplu il rep-rezintd' visele'
Ascultindu-ne propria relatare, vom conqtientiza faptul c6 adaugdm in
mod
instinctiv informalii, pentru a-i acorda logicS'
Procesul invaprii, a rcplezentat un domeniu de interes pentru
psihologia gestaltistd. Termenul de invalare spontana (insight leaming)
se
indeparteazd de strategia intuitiva gi presupune drept cauzd a rezolvd./ri
problemelor recunoaqterea unui gestalt sau a unui principiu de organizare.
Experienla este structuratd in funclie de semnificalii. CAnd invdlam aftoritmul
de rezolvare al unei probleme, recunoaqtem de fapt semnificalia descoperirii,
din experienla personald (Gagne, L975).
Inconsistenla gestaltismului constd in teoria izomorfismului. Aceasta
sugereaz[ faptul cd existd similaritati intre modelele gestaltiste ale stimulilor gi
activitatea cerebralS in momentul percepliei. Existd o hartd a experienlei av6nd
aceeaqi structur[ ca qi experien]a in sine, dar construita din alt material.
Figuri compuse din diverse elemente, pot da naqtere la interpretdri
diferite, la persoane diferite, in funclie de tipul de referinfd. cand eL da,
na$tere la aceeaqi interpretare, inseamnd, cd au intrat in funcliune legile
generale ale organizdii cAmpului perceptiv. Cele mai cunoscute dintre aceslea
sunt:
l^egile generale ale organizdrii cdmpului perceptiv:
- legea proximitdlii: elementele apropiate sunt concepute ca apar-finand
aceleiaqi forme,
- legea similaritdrti.' elementele asemdndtoare sunt concepute ca
apa(in0nd aceleiaqi forme,
- legea continuitdlii: elementele orientate in aceeagi direc{ie tind si se
or ganizeze intr-o aceeaqi formd,

- legea simetriei: flgurile care au una sau doud axe de simetrie constituie
fonne bune gi sunt percepute mai uqor,
- legea tnchiderii: perceplia evitd pe cdt posibil interpretdriie echivoce
care conduc la trasee incomplete, are tendinla de a evita lacunele printr-
o activitate perceptivr sau intelectuald - corespunde principiului
economiei de informalie ;
- legea generalizdrii perceptive: perceperca unei forme implica
concomitent qi perceperea unei semnificalii;
- legea constan{ei: formele bune tind sd-qi conserve caracteristicile in
ciuda modiflcdrii prezentlrii lor (Cre!u, 2ffiI).
Deqi gestaltismul are o serie de limite, (a considerat intregur ca fiind
:prioric, a ignorat sau subestimat rolul factorilor motivalionali in percep{ie), a
:r'rntribuit la sesizarea unor aspecte speciflce percepliei, care-i acordd acesteia
::rdividualitate fajd de celelalte mecanisme psihice, iar legile gruparii, stabilite
:e el, reprezintd un ciqtig important al psihologiei.

3.3. Mecanismele intelectuale ale percep$ei


Mecanismele intelectuale ale percep{iei sunt anticiparea,
.--hematizarea qi organizarea interioard a cdmpului perceptiv.
'.
-\rtticiparea

81
in cursul percepliei se pot naqte o serie de atitudini anticipatoare sau
pot intra in funcliune diverse anticip[ri propriu-zise preexistente.
Este un fel de preinferen{[, un aspect a1 unei scheme perceptive
antrenAnd altele printr-un mod de implicare imediatb care modificd percep{ia.
Piaget (2005b) ajunge la urm[toarele concluzii in urma unui
experiment cu cercuri:
- un subiect asistAnd la o serie de prezentdri orientate spre egalitatea sau
inegalitatea a dou[ cercuri va anticipa mai bine sau mai slab seria
utmdtoare;
- aceastd anticipare ii modificd perceplia ulterioarf,;
- modificdrile vanazd,o datd cu vArsta, deoarece anticiplrile se dezvoltd o
datf, cu cre$terea sau cu organizarea acliunii intregi, inclusiv a
inteligenlei.
2. Schematizarea
Principala caracteristicd a percepliei:
Categorizarea = capacitatea de a recunoaqte in obiectul perceput un
reprezentant al unei categorii de obiecte (Bruner, 1970).
-
Schematizarea gefleraltzarea dupd o structurd comun[ sau schemd a
unei activitSli senzorio-motorii ca urrnare a repet[rii ei.
Schematizarea constd qi in legarea percep(iilor aurterioare de cele
ulterioare.
3. Organizarea interioard a cdmpului perceptiv
Transformarea activitafii perceptive are loc nu numai datoriE
prezenlei anticipdrilor qi schematizdrilor, ci 9i ca urnare aotganizdii inteme a
schemelor perceptive, cu ajutorul unor preinterferenle.
Dacf, o schemd perceptiv[ are caracteristicile a, b, c este suficient sd se
perceap[ clar a qi b pentru ca gi c s[ fie perceput (a qi b il implic[ pe c printr-
un fel de preinferen![).
Helmholz lanseaz[ rpoteza,,ra]ionamentelor inconqtiente" (apud
lovan,1999).
Piaget (2005a) ardta cd, dacd o schemd perceptivd prezintd trei
caracteristici, este suflcient sd fie percepute primele doud, pentru ca 9i a treia
sd fie perceput[ qi sd se integteze efectului global al percepliei'
Piaget stabilea trei tipuri de inferenlez
inductive: de la Parte la intreg,
deductive: de la intreg 1a Parte,
din aproape in aproape: de la o parte la alta.

A.Legr generale ale perceP{iei


Studiul mecanismelor perceptive senzoriale qi intelectuale, in afara
faptului cd ajutd la inlelegerea mai nuanlatd a naturii 9i dinamicii percep{iei,
contribuie qi la elaborarea unor legi generale ale percepliei. Acestea sunt:

82
- legea integralitdlii perceptive - exprimd faptul cd percepli a creeazd
congtiinfa unitatii gi integratitafli obiectului, ea operand nu insuqiri
izolate ale obiectelor, ci cu obiecte unitare. unitatea imaginii perceptive,
provine din unitatea obiectului. Gradul de elaborare al unitalii
perceptive, poate fi pus in eviden{d, prin rapiditatea percep{iei sau prin
rezistenla imaginii perceptive, fie la modificarea obiectelor, fie la
eliminarea unor elemente ale acestora.
- legea structuralitd{ii perceptive - aratd, cd insugirile obiectului, numai
impreund or ganizate qi ierarhizat e, creeazd, efecte de percepfie; totodatd,
ea relevd faptul cd nu toate insuqirile obiectului sunt la fel de importante
pentru perceperea lui, ci cele care dispun de cea mai mare incrrcdtur[
emolionald, criteriul fiind cel al informaliei conlinute (Moldovan,
2013);
- legea selectivitdlii perceptive - este expresia caracterului activ al omului
in timpul perceperii, al faptului cd nu toate obiectele sunt percepute, ci
doar acelea care au semnificalie pentru individ. Selectivitatea dacd este
bine fdcut[, ne poate duce pand in pragul esen{ializ[rii, dacd nu se poate
asocia fie cu sdricirea, fie cu deformarea percepliei.
- legea constan{ei perceptive: menlinerea invarian}ei imaginii, chiar gi
atunci cdnd existd variafii ale obiectului perceput; este expresia ,,setei de
invarian!5" a sistemului nervos central (Paillard apud Gavrila A.M.,
Gavrili A"L., 2009) care, la limja, permite recunoa$terea unui obiect
particular unic; existd doud teorii pentru explicarea acestei legi:
teoria inferen{ei inconStiente: un proces de inferenf[
incongtientd despre localiziirea obiectelor este lZcut pe baza
experienlelor anterioare ;
teoria ecologicd: relaliile dintre obiectele aflate in scend dau
informalii despre mdrimea lor. lrgea constanlei perceptive _
constd in menlinerea invarianlei imaginii, chiar gi atunci c0nd
exist[ varia]ii, ale obiectului perceput. Dacd imaginea
perceptivd qi-ar schimba valoarea cea mai mica qi mai
neinsemnatd varialie a insuqirilor obiectului-stimul, qi a
poziliei lui in cAmpul perceptiv, atunci diferenfierea gi
identificarea lui ar fi mult ingreunate.
- legea semnificaliei - semnaleazd,faptul c[ se percep mai bine, mai rapid
qi mai corect, obiectele care au o anumita semnificalie, varoare pentru
obiect dec6t cele indiferente.
- legea proiectivitdlii intttginii perceptive - precizeazd faptul cd deqi
imaginea perceptivd se elaboreaz[ cortical, ea este proiectatd la nivelul
obiectului (Golu, 2000).
Rezultd din aceste legi, cd perceplia indeplinegte nu doar un rol
informativ ci qi un rol de orientare qi reglare a acliunilor umane. percep{ia

83
fumizeazd omului, ipoteze inegal probabile, despre starea mediului, reac{ia
organismului, fiind dependentd tocmai de aceste informalii. Prin relinerea
celor mai probabile ipoteze referitoare la starea mediului, individul ajunge la
limitarea incertitudinii, qi deci la cunoaqterea adecvatd a obiectelor din
realitatea inconjurdtoare.

Produsul perceptiv
5.
Ca qi senzaliile, perceplia se finalizeazb, in plan subiectiv printr-o
imagine.
Imaginea perceptivd se aseamdna, dar se 9i deosebegte de cea
senzoriald. Se aseamdnd prin faptul cd ea con{ine informalii despre insuqirile
concret intuitive. La fel ca qi imaginea senzoriald, este o imagine primar6, care
se realizeazd ,,aici qi acum", in condi{iile acliunii stimulilor qi obiectelor
asupra organelor de sim!. Se deosebesc prin faptul cd imaginea perceptivd este
bogata in conlinut, este relalionatd cu contextul qi este semnificativd. In cazul
imaginii perceptive pnmeazdvaloarea ei cognitivi qi mai pulin aspecte cum aI
fi intensitatea sau tonalitatea afectivd. lmaginea perceptivd dureazd in mod
normal at6ta timp clt obiectul se af16 in cAmpul perceptiv. Imaginea
perceptivd dispune de atributul vrzualizdrri (Cre!u, 2001)'
Astfel, in condiliile in care informalia parvine pe alte canale decdt cel
vizual, se constatd tendin{a de a transpune infotmalia intr-o imagine vizual['
Imaginea perceptivd mai are qi atributul verbalizdrii. CuvAntul joacd un rol
foarie impbrtanf in perceplie. Pe de o parte, cuvdntul este un integrator verbal,
intrucAt prin cuv6nt sunt denumite experienlele perceptive. Pe de altd parte,
cuvantui are gi o func{ie reglatorie. Prin cuvdnt percep}ia poate fi dirijatd,
coordonat[, mai ales in cazul observa]iei. in concluzie, se poate spune cd
percep{ia este procesul psihic de integrare a informaJiilor senzoriale intr-o
imagine cu sens.

6. Rezumat'PercePlia
Adaptarea optimd la realitatea extemd reclamd reflectarea nu doar a
unor propriitall ql dimensiuni izolate, ci qi a obiectelor qi fenomenelor in
unitatla gi multitudinea aspectelor lor. Aceastd cerin{d o satisface perceplia'
prin perceplie oblinem informaJie multidimensionald, totalizatoare referitoare
la anumite lucruri, fenomene exterioare'
Creqterea gradului de complexitate a stimulilor determind nu numai
modificarea structurii qi conlinutului informalional al imaginii perceptive, ci qi
a conflgura{iei mecanismelor neurofiziologice qi a opera{iilor psihologice care
stau la baza formdrii ei. Aceasta face ca un model experimental - teoretic, care
explicd cum se reahzeazdperceplia unui stimul de o anumitd complexitate si
,u fi" valabil pentru explicarea percepliei unui stimul de alta complexitate' In
iinii generale iogica de principiu a desfdqurdrii procesului perceptiv e simplS^

84
insd orice formd a percepliei cere sd fie explicate gi delimrtate
srrucrunle
neuronale participante.
Perceplia are o desfrgurare proces uald., fazicd:
- pe de o parte, ea se constituie ca succesiune logica a unor
secvenle
operalionarle relativ distincte - deteclia, discriminarea qi identificarea;
- pe de altd parte, informalia extrasd din obiect este integratf,
in coduri_
imagine de grade diferite de generalitate qi completitudine,
alcdtuind o
organizare ierarhicd (multinivelard).
Deteclia are la bazd, operuliile de exprorare-investigare a
spaliului
perceptiv, alegAnd din multitudinea semnaleloi existente
nuriai unul anlme,
delimitdnd obiectul percepfiei de fondul percepliei. prin discriminare
se
extrage mai multd informa{ie despre stimul, implicandu-se
opera}iile de
comparare a stimulului cu ceilalli. Deosebirile decelate devin
purldtoarele unei
anumite semnifica{ii informa}ionale. Identificare u ,"pruintd,
superioard de rcalizare a percepfiei, prin extragerea gi integrarea
o form[
unei cantitdti
mai rnari de informalie. un asemenea raspuns imphta o olperalie
de raportare
r imaginii actuale la un anumit model-etalon (imagine plrceptuali sLcati),
:eactualizat din tezaurul memoriei de lungd durata. rniegraLa
informaliei
din campul stimulator - extern se realizeaza in ,,cJduri-imagine,,
i\]rase de
liferite grade de complexitate.
se delimiteazd trei tipuri de asemene a imaginiperceptuare:
- imagini de ordinul I- parametrice;
- imagini de ordinul II - configuralionale monomodale;
- hnagini de ordinul III- conJigura|ionale plurimodale.
hnaginile parametn:ce se integreazd in cadrul zonelor de proieclie
.
:opicf, (nucleele analizatorului). Ele cuprind determinalii gi
insuqiri individuale
-rle obiectelor, desprinse pebazaoperaliilor de detec{ie gi discriminare.
Fiecare
insuqire astfel desprinsd este transcrisd intr-un cod specific,
care asigurl
diferenlierea ei de celelalte (aga cum sunetul verbal se transcrie
in [tJra).
-\ceste coduri parametrice fimizeazd, informalia de bazd., pentru fluxul
ransformdrilor ulterioare, care duce la oblinerea imaginilor monomodale
qi
nlurimodale.
Imaginile configuralionare monomodale se inregistreazd la nivelul
Ztrl1sl61 secundare de asocialie ale scoa(ei cerebrale. Aceite zone sunt dotate
-'u operatori de ,,corelare, combinare, integrare". ceea ce se obline in urma
:perafiilor efectuate de ei este imaginea monomodala globala
a obiectului
:\erceput pe calea unui singur analizator. Elaborarea imaglnii
monomodale se
rseamdnd cu operalia de combinare a literelor alfabetului
limbii naturale, in
:--,ncordantd cu anumite criterii logico-gramaticale, penffu
a forma cuvinte cu
'ens. Pentru fiecare clasd de obiecte se elaboreazd in ontogenezd un anumit
rodel neuronal, orgaruzat dupa principii spaliale gi temporJe care realizeazd
,
.r tegrarea informaliei actuale.

85
Imnginile confi.gurayionale plurimodale rezultd, din transcrierea
informafiei din imaginile monomodale intr-un nou cod, constAnd din legdturi
semantice specifice intre zonele de asocia{ie secundare a doi sau mai mu(i
atalizaton. PercepAnd un obiect pe cale vizuald,, auditiv5, tactild chinestezicd,
olfactivd, gustativd se formeazf, imagini modale distincte, ce se raporteazdla
obiectul despre care avem deja stabilite reprezentdri ca intreg, iar nu la obiecte
diferite. Nivelul plurimodal de integare facrliteazd, operalia de recunoagtere gi
identificare a obiectelor.
Un rol esenlial in elaborarea celor trei tipuri de imagini il joacd
limbajul. CuvAntul permanent este implicat in perceplie ca instrument de
analizd, a obiectului, ca factor de organizare qi reglare a operalilor de
explorare-detectare, ca semn al produsului procesului de integrare.
Reprezentdrile
psihologici a reprezentlrilor
1. Caracteri zarea
sistemul cognitiv al omului a evoluat in timp, astfel inc6t sd poatd face
:,ti nu doar situafiilor prezente, ce se petrec ,,aici gi acum,,, dar gi celor
"rsente, in care informalia senzoriald nu este prezentd, sau
nici nu a fost
::ezentd.
Apar noi capacitdli cognitive care le depdqesc pe cele perceptive qi
-.re reprezintd capacitatea organismului de a ayeao experien!f, psihicd in lipsa
:'ntactului actual cu obiectul. Noul mecanism psihic care permite reflectarea
:- .'unoagterea obiectului in absenfa lui, dar cu condilia ca acesta si fi aclionat
:.upra organelor de simt, poaftA denumirea de reprezentare.
Reprezentarea este un proces cognitiv senzorial de semnarizare in
: rma unor imagini unitare, dar schematice, a insugirilor concrete qi
-

:recteristice ale obiectelor gi fenomenelor, in absenfa acliunii directe a


rJ estora asupra analizatorilor.
Absenla actuald a obiectului face ca:
-
in imaginea mintald sd pdtrundd o serie de aproximdri
-
sd sereahzeze mai bine generalitatea.
Aceasta inseamnd cd reprezentarea nu va mai reflecta toate insugirile
,:iectului, ca in percepfie, ci doar acelea mai importante, mai generale ale
:rectului. Reprezentdrile se bazeazd pe percepfii, pomesc de la ele, dar in
:- rna lor finald, le Ele presupun o prelucrare a informaliilor
dep6qesc.
, -irmzate de obiecte, o selectare a informafiilor cu un grad mai mare cle
::neralitate, o restructurare a lor in sisteme qi structuri stabile de imagini.
Reprezentarea nu este doar o percep{ie trecut5 qi reprodusd, ci o
:trceplie trecut5, prelucratd, imbogdlita prin esenlializare qi reprodusd. cu cdt
:ercepfiile sunt mai numeroase, realizate prin participarea mai multor
.:alizatori, prin acliunea cu obiectele qi nu doar contemplare pasivd, cu atat
::prezent5rile vor fi mai vii, mai pline de substanla qi funclionalitate
\loldovan, 2013).
Reprezentdrile nu reprezintd doar procese de sinteze qi condensdri
:crceptive, ci dispun de un inalt grad de operativitate, ele presupunAnd un
,.-tir.ism neuropsihic mult mai pronunlat dec0t percepliile.
Acesta este motivul pentru care ele ap?{ cafiind procese psihice:
- integrante, integreazd mai riguros datele obiective cu cele subiective, pe
cele reproductive cu cele productive,
- integrate, se subordoneazdproceselor logice pe care le deservesc.
ln succesiunea proceselor psihice, reprezentdrile deqi se incadreazd in
."ndul proceselor senzoriale de cunoaqtere, fac trecerea dintre senzorial gi
--$c, astfel cd, in structura lor vom int6lni:
- caracteristici ale proceselor senzoriale de cunoagtere,

87
- Serie de alte caracteristici care, {ard a fi a1e proceselor logice, ralionale
de cunoaqtere, le vor anticipa qi prefigura pe acestea'
Deosebiri dintre perceptrie qi reprezentare'.
- aparin absenla obiectelor;
- au o intensitate mai slabd;
- constituie o imagine PanoramicS;
- evocf, doar insuqirile intuitive, caracteristice;
- detaqare de cAmp qi reflectarea trecutului ca trecut;
- reflectd culorile fundamentale;
- mare libertate fald de schema structuralf, a obiectului individual;
- nivel inalt de generalizme;
- relinerea insuqirilor configurative, caracteristice pentru o grupd de
obiecte;
- preg[teqte generalizarea conceptuahfnrda se confunda cu aceasta.
Reprezentanlii psihologiei idealiste considerau cd rcprezentarea este
imaginea ctntemplatd d" o* in conqtiinla sa, este un dat nemijlocit, indivizibil
al conqtiinfei, o crealie pur subiectivd a individului. Reprezentarea este
determinatd de realitatea inconjurdtoare, iar spre deosebire de perceplie, care
reflectf, insugirile concrete dar exterioare, accidentale, neesenliale ale
obiectelor qi fenomenelor, reprezentarea reflectd tot insuqirile concrete ale
(Petroman,
acestora, insd doar pe acelea mai impofiante, mai caracteristice
2001).
Conlinutul reflectoriu al reprezenthrii se transpune in plan interior sub
forma unor imagini care au un caracter intuitiv-generaliazat, fiind mult mai
integratoare. Astfel, imaginea rezultatd in utma unui asemenea pfoces capdt[ o
serie de parlicularitdli :
redusd, fapl
- nuti Stearsd, mai palidir, clispune de vivacitate qi claritatecare au stat la
datoiat lipsei obiectului, precum qi: numdrul obiectelor
baza formdrii reprezenldni, gadul de prelucrare a informa{iilor
perceptive, importan{a pe cale o acordd subiectul imaginii respective,
unele tras6turi de personalitate, unele particularitllr ale sistemului verbal
care pot amplifica sau diminua semnifica{ia elementelor componente
ale imaginii,
instabild, fluctuantd, apare qi dispare cu repeziciune, apar in minte cAnd
unele insuqiri ale obiectelor, cfind alteie. Aceasta se datoteazd'
semniflcaliei elementelor componente ale imaginii sau evocdrii repetate
sau accidentale a lor,
- mai fragmentard, mai lacunard, unele am[nunte lipsesc, datorit[ unor
sl[biciuni (temporare sau permanente) a sistemului nervos, iar in altele.
efortului selectiv al Psihicului,
- un caracter mai mare de generalitate, concretizat in faptul c[ in
conlinutul imaginii vor fi incluse trasdturile comune mai multor obiecte,
cele generale, integratoare (Golu, 2000).
Obiectele dispun de insuqiri:
fi.zice: formd, culoare, mdrime,
-
- func lionale: utilitatea sociald.

Dacd in percepJie se generalizeazd, pima categorie de insuqiri,


:eprezentarea le va cuprinde pe celelalte. Fixarea semnificaliei sociale a
rbiectului in cuvinte, in semne, constituie o nou6 etapd in generulizarea
:eprezentdrii. Faptul cd reprezentarea este fixatd in cuvinte, permite:
i. conqtientizarca ei gi ca utmare orgarizarea qi sintetizarea reprezentdrilor
in sisteme stabile, inchegate,
2. apailiaunor reprezentdri comune pentru mai mulli oameni,
3. detagarea ei de situalia concretd, fapt care o plaseazd ca o verigd de
legdturd gi de trecere spre logic.
Funclia reglatoare a cuvdntului:
- cuvintul evocd reprezentarca deja formatd qi cerutd de sarcini cognitive qi
practice;
- diijeazd construirea unor imagini mai bogate sau mai schematice, mai
fldele obiectului reprezentat sau mai indepdrtate;
- asigurd inldnfuirea qi organizarea unei serii intregi de imagini;
- este instrument de organizffe qi transformare a imaginilor;
- integreazd. rcprezent[rile proceselor de gandire qi imagina]ie (Ylate,
1e88).
Realizarea laturii procesuale a reprezentdrilor presupune intrarea in
lunctiune a unor mecanisme de ordin psihologic qi fiziologic. Reprezentdrile,
pnn natura lor, nu sunt simple copii ale percepfiilor din trecut, reproduceri
pasive ale acestora, ci rezultatul unor prelucrdri qi sintetizdri, al unor combindri
si recombindri ale insuqirilor senzoriale, fapt care faclliteazd. relinerea gi
amplificarea anumitor insugiri, estomparea qi eliminarea altora. Seleclia
insugirilor nu se realizeazd. intampldtor, ci reflectd semnificalia pe care o
rcordd subiectul acestor insuqiri, sau semnifica{ia obiectivd pe care o au ele in
rapofi cu practica sociald, cu activitatea individului.
Mecanismul esenlial care asigur[ atat declanqarea c6t qi formarea
reprezentdrilor este cuvAntul, care asigurd structurarea lduntricd a elementelor
reprezentdrilor, care le organizeazd. in sisteme, le fixeazd, in congtiinjf,,
contribuie la creqterea caracterului lor generalizat (Moldovan, Ignat, Bala$-
Timar,20II).
Cu timpul s-au ridicat anumite ?ntreb6ri: ce reflectd reprezentarea? sub
ce form6? ce se intdmplf, ?n creier in timpul evocrrii obiectelor in absenla lor?
Pentru a rdspunde la aceste intrebdri trebuie sd specificdm conlinutul
Lnformalional
al reprezentf,rilor,
a formei ideal-subiective sub care el se traduce in plan mintal,
a mecanismelor psihofiziologice ce stau labazafunclionarii lor.

l. $nutul informa So nal


1. C o n
Conlinutul informalionil, al reprezentdrii este format din insuqirile
concrete ale obiectelor importante gi reprezentative. Reprezentarea oglindeqte
.,fenomenul imbibat de esen!il' qi pregdteqte saltul spre esenfial" ca apanaj al
-eAndirii.
Gamer (1918, apud Miu!, 2001) a elaborat schema conceptuald cea
mai adecvatd referitoare la proprietdlile (insuqirile) obiectelor. El arutd cd
stimulii delin doud categorii de propriet6{i:
- conlponen{iale, ce cuprind dimensiunile qi trSsdturile,
- dimensiunile se caractenzeazd. prin faptul cd prezinti o pluralitate de
valori, mutual exclusiviste,
- trasdturile de{in o singurd valoare care poate fi disociatd de stimul fard, a-
i afecta existenla,
- lrclistice, ce cuprind configura{iile,
- proprietilile configurale sau relalionale aratd, cd, stimulul este altceva
decAt suma par{ilor sale. Printre acestea la nivel:
- global intr[ simetria qi repeti]ia,
- parlicular: intersec(ia, separareaunghiulardintre linii.
Propriet[lile se referi la rela]iile dintre pa(ile sau componentele
stimulului neputAnd fi schimbate fbrd a schimba qi unele componente ale
stimulului. Proprietdlile emergente rezultd in urma combindrii par{ilor
componente. Cercetlrile au ardtat cum anume este afectatd perceplia de aceste
propriet[li ale obiectelor. Se pare cd emisfera stAngi este superioard in
situaliile care implicd anahzacomponentelor. S-a relevat faptul cd proprietSlile
holistice sunt folosite mai frecvent in ralionamentele perceptive dec6t
proprietalile componenliale. Zate (2000) afirma cd rcprezentarea reflectd
proprietdlile holistice, confi gurale ale stimulilor.

1.2. F orma ideal-subiectiv d


Imaginea este forma ideal-subiectivd sub care se reflectd conlinutul
informalional in spiritul individului. CAnd aceastd imagine apare:
- in condiliile acliunii directe a stimulului sau a obiectelor asupra
organelor de simj vorbim de senzalii qi perceplii,
- lipsa acliunii actuale a obiectului, dar care a ac{ionat cAndva asupra
in
organelor de simj vorbim de reprezentdri.
Imaginea este identitatea psihic[ (mintal6, cognitiva) cu care opereazd
toate aceste mecanisme psihice.
Imaginea in reprezentare a fost eviden{iatd prin experimente bazate pe:

90
- roturti mintale ale stimulilor - se bazau pe prezentarea unor stimuli
divergi (litere, asamblaje de cuburi, etc.), in pozi\Ii obignuite (normale)
qi mai pu{in obiqnuite, care, pentru a fi readuqi la poziliile ini{iale,
trebuie rotili in plan mintal. Cooper qi Shepard (19j3, apud Crelu, 2001)
au prezentat subieclilor litere in pozi(ie normald qi in pozilia rezultatd,
din rilstumarea lor in oglindd, rotite de la stanga la dreapta cu diferite
grade de rotalie: 60,120,180, etc.
- privirea lor rapidd, fugitivd - reahzate de Stephen Kossyn (Iovan,
1999), experiment desfrqurat in doudetape: in prima fazd i se prezintd,
subiectului o insuld desenati cu o serie de accesorii (3 pomi, o cabana,
un lac, etc.); in etapa a 2-a, desenul este acoperit qi i se solicitd
subiectului si intreprindd o calitorie mintali pe insuld, pomind de la un
punct oarecare.
Se stabileqte cd: durata explordrii mintale vaiazd. proporfional cu
distanla real[ dintre elementele marcate pe desen. Se presupune cd imaginea
nintald con{ine aceeaqi informafie ca qi desenul real. Mai mult, ea ar avea
proprietdli analoage obiectelor din realitate.
Specificul imaginilor din reprezentare fa{I de cele din percep(ie:
Cercetlrile psihologiei contemporane au emist rei categorii de
.'onstatlri:
- prilnele confirmd presupunerile vechi zrle lui H. Ebbinghaus (1973):

- imaginea din reprezentare este mai qtearsd, palid5, cu claritate redusd,


- instabil5, fluctuantd, apare/dispare repede,
- fragmentard, lacunard, lipsit[ de multe amdnunte.
S-a dovedit experimental, cd cele mai multe reprezentdi, abia se
.-rueaz[ la nivelul ia care se aflau imaginile primare, dobdndite in situafiile
-rtice (minimum sensibile). De asemenea, s-a remarcat cdnuanlele cromatice
--:nt reduse la tonuri fundamentale.
- dtele constituie constatdrile potrivit cdrora diverse caracteristici ale
:ercep{iei sercahzeazd maximal in cadrul reprezendrilor.
- exemplu: detaqarea obiectului de fond apare la nivelul reprezentdrii ca o
conselvare a obiectului qi estompare a fondului, avdnd loc procese de:
- rudicalizar e a legii selectivitdlii,
- schematizare (figura se detageazd de restul detaliilor),
- standardizarea planului de proiecfie (in reprezentare se redau doar
dimensiunile relative qi medii ale obiectelor) (Golu, 2W4).
tlrele suslin cd nu intotdeauna imaginile din reprezentdri sunt mai palide,
-r instabile sau mai fluctuante.
- cercetdrile au ardtat cd dacd reprezentdnle corespund unor motiva{ii
puternice, unui scop fundamental al individului, atunci ele pot fl
neobiqnuit de strdlucitoare, bogate qi stabile, ajung6nd pAn6 la fixalia
obsesionald (Fraisse, 1983).

91
Deqi constatf,rile psihologiei contemporane sunt oarecum
contradictorii, ele conduc la urmdtoarele concluzii:
-Imaginea din reprezentare, posedd caracteristici structurale, mogtenite
de la percepfie. Structura analogic5 din reprezentare, rimAne fondatd pe
o semanticd a asemdn5rii cu imaginea perceptivd, existdnd deci un
izomorf,sm structural, intre cele dou[ categorii de imagini.
-Reprezentarea, este o percep{ie ,,pe jumdtate realizatil', deoarece, ea
exploreazd.urmele obiectelor gi nu obiectele ca atare.
-Reprezentarea obline performanle ce nu sunt accesibile percepliei, astfel
inc0t, aga zisul deficit al reprezentlrii in rapoft cu perceplia, este in
avantajul reprezentdrii, ele apdrdnd in cele din urmb ca o condilie
necesard, pentru deplasarea acesteia cdtre o imagine mai generalizatd.
-Descrierea qi caractenzatea imaginilor din reprezentare, numai prin
rapoftarea lor la imaginea din perceplie, rdmAne neconcludenta. in
acelaqi timp cu aceastd raportare, trebuie relevata qi ascendenla
reprezentdni, spre g6ndire qi simbolizare. La cele trei caracteristici ale
imaginii din reprezentare, trebuie addugat qi caracterul ei generalizat,
care este de fapt esenfial, celelalte trei apdrAnd ca implicalii, condilii
tranzitorii ale reprezentdrii.
- Generalizareain reprezentare este prezentd chiar de la nivelul psihicului
animal, care generalizeazd, experienla repetatd, conservAnd in imagini
proprietSlile obiectelor care sunt legate de satisfacerea trebuinfelor
biologice.
- La om, generalizarea este detemtinatb de legile vie{ii sociale, in imagine
pdtrunzdnd insuqirile care au importan!5 pentru practica sociald. Daci in
perceplie sunt surprinse in imagine insuqirile fizice ale obiectului, in
reprezentare sunt generalizate aqa-numitele,,insuqiri func(ionale" ale
acestuia. Caracterul general al reprezentdrii se exprimd qi in faptul cd ele
inlocuiesc mai multe obiecte de acelaqi fel (Moldovan, Ignat, Balaq-
Timar,20II)
Fixarea semnificaliei sociale a obiectelor in cuvinte constituie o noud
etapd in generalizarea reprezentlrilor. Faptul cd rcprezentarea este fixati in
cuvinte permite:
- conqtientizarea ei, organizarea gi sintetizarea ei in sisteme stabile;
- aparilia unor reprezent[ri comune pentru mai mu{i oameni;
- abstractizarca ei pomind de la situalia concretd, fapt ce o plaseazd ca
verigd de legdturd spre logic;
- prin gradul ei de generalitate, reprezentarea apare, in raporl cu perceplia,
ca un proces superior calitativ nou, cea mai inaltd imagine senzoriald.
Imaginea rdmAne forma ideal-subiec tivd, a rcpr ezentdrilor (Cre!u, 200 1 ).
Speciflcul imaginilor din reprezentare poate fi mai bine inleles daca ne
referim la concep{ia lui Piaget (2005b) cu privire la ,,imaginile mintale" gi la
relalia lor cu stadiile dezvoltdrii g0ndirii. Piaget diferenlia doud tipuri de

92
imagini mintzrle: imagini reproducdtoare, care se limiteazd sa evoce spectacole
percepute anterior gi imagini anticipatoare, care imagineazd miqcari
sau
transformdri, precum qi rezultatele acestora, fErd ca subiectul sa fi asistat
mai
intAi la realizarea lor. Primele se rcfera la conflguraliile statice, la miqcari qi
la
transform[ri. Imaginile statice sunt speciflce nivelului preoperatoriu al gAndirii
copilului, in timp ce imaginile cinetice qi de transfo*r*", sunt puternic
influenlate de operatii (Piager, 2005b).
conceplia lui piaget, evidenltazd complexitatea imaginii din
reprezentare, conlinutul ei bogat, care depdqe$te cu mult perceplra,
ia qi rolul
ei de exceplie in trecerea de la nivelurile primare ale psiiricului, la nivelurile
lui superioare.

l. 3, Mecanismele reprezentdrii
1) Prin natura lor, reprezentdrile nu sunt simple copii ale percepliilor
din trecut, ci sunt rezultatul tnor prelucrdri qi sistemitizdri, al unor combin[ri
;i chiar recombindri, ale insuqirilor senzoriale, fapt care permite relinerea qi
empliflcarea unor insuqiri, estomparea qi eliminarea altora. psihologia
cognitivf,, considera reprezentdrile, drept modele interiorizate ale luriii,
ltilizate ca surse de informare qi instrumente de reglare a conduitelor.
2) Un alt mecanism alreprezentdrilor, il constituie selectriainsuqirilor
rbiectelor. Aceasta nu se face intamplitor, ci reflecti semnificalia acordata
de
:ubiect insugirilor respective.
3) Mecanismul esenlial care asigurd declangarea qi formarea
;eprezentdrilor este cuviintul. El asigurd structurarea lduntricd a elementelor
:eprezentdrii, orgarizeazd, reprezentarile in sisteme, le fixe.azd, in congtiinla
-rdividului, contribuie la creqterea caracterului 1or generali zat, ceeace permite
--r reprezentarea s5 fie purldtoare unui sens.
4) Mecanismele (prelucrarea percepliilor, selecfia, cuvantur), nu
:nclioneazd in vid, ci in consens cu activitatea individului uman. Acyiunea
:!te cea care frxeazd qi face posibild evocarea rcprezentdnlor. Tot ea este cea
- ,re obligd la accentuarea selectivit[1ii, ceea ce echivale azd cu
un proces
::lmar de abstracfie. Acfiunea determind o condensare congruentd a
--Ibrmaliei, fapt asem[ndtor unui generalizdri intuitive (Radu, 19g3).
5) Mecanismele reprezentdrilor se diferenfiazd intre ele, in funclie de
-tt'-\e lor generatoare. unele imagini din reprezentdri sunt generate
de
:,riitate, qi aitele de memoria de lungd duratd.
6) Mecanismele reprezentirilor, se diferenfiazd intre ele qi dependent
-: tipul de reprezentdri in care sunt implicate. o categorie aparte de
'::rezentdri, o constituie cele semantice,
cu ajutorul cdroia, individul se
:-piicf, in inJelegerea unui text scris. trgat de aceste reprezentdri, exist6
doud
'-xalii tipice care au o mare imporlan{6: situa}ia in care, individul nu conline
--:r o informafie despre subiectui vehiculat qi
situalia in care individul
- -roaqte foarte bine subiectul discufiei. in primul
caz, ayem de-a face cu

93
constructia reprezentArilor, cu o generare de noi reprezentlri, in cel de-al
doilea caz este vorba doar despre o reconstruclie a reprezentdrilor semantice
(Smith qi col..2005).
Reprezentdrile au fost clasificate in func{ie de diverse criterii qi astfel,
au fost distinse reprezentdri apa(rndnd diverselor tipuri de analizatoi,
reprezentdri qtiinlifice, tehnice, artistice, religioase, individuale, simple qi
complexe, ale memoriei qi ale imaginaliei, voluntare qi involuntare, statice qi
dinamice. Reprezentdrile dispun de o serie de proprietdli generale, cum ar:
- figurativitatea,
- operativitatea
- panoramizatea.
Reprezentdrile joacd un rol mare in cunoa$tere. Ele constituie puncte
de plecare pentru majoritatea proceselor psihice. Astfel, ele pot completa noile
perceplii, constituie ,,materia primd" pentru g0ndire gi opera{iile ei, ca gi
pentru imaginalie. Procesele logice, flrd acest suport intuitiv ar fl goale, rupte
de realitatea concretS. Ap5rute ca urrnare a relaliei dintre obiect qi subiect,
reprezent[rile servesc ca instrumente psihice, de adaptare la realitate.
Prin caracteristicile, dar mai ales prin rolul 1or, reprezentdrile apar in
girul proceselor de cunoa$tere nu doar ca o treapti ci ca un rczultat, un bilan! al
cunoagterii, care:
-sedimenteazd.in ele toate achiziliile de pdnd acum ale cunoaqterii,
-pregitesc qi deschid calea spre cunoaqterea logic5, ralionald (Golu,
2000).

2. Clasificarea reprezentlrilor
Componenta reprezentalionald a activit5fi noastre mintale, prin
structura gi dinamica sa, ce apare ca un sistem de mare complexitate, tn cadrul
caruia pot fi operate delimitdri gi clasificdri dupd varii criterii. in cele ce
urmeazf, ne propunem sd schildm clasificarea rcprezentdii din perspectiva
celor trei ,,tipuri" de aborddri psihologice:
- generald,
- cognitivd,
- socialf,.

2.1 . Perspectiva psihologiei generale


Psihologia generald clasificI reprezentdile dupd mai multe puncte de
rredere:
- Dupi analizatorul dominant pot fl:
- vizuale
- gustative
- auditive

94
- vestibulo-vibratoare-viscerale, etc.
- kinestezice
- Dupa tipul de activitate in care sunt implicate:
- literale
- muzicctle
- artistice
- spottive, etc.
- Dupd gradul de generalitate:
- individuale
- generale
- Dupd procesul psihic in cadrul cdruia se realizeazd:
- reprezentdri ale memoriei'. invocd fapte pe care le-am cunoscut
anterior; Piaget (2005b)le numea imagini reproduc6toare,
- reprezentdri ale imaginaliei: invocd fapte pe care nu le-am perceput;
Piaget le numea imagini creatoare.
- Dupd prezen[alabsenla inten]iei gi a efortului voluntar:
- voluntare
- involuntare
- Dupa specificului obiectului de inv[]dmAnt:
- geometrice
- istorice
- geograJice
- Din perspectiva evoluliei lor ontogenetice, desprindem:
- primare (bazate pe codul perceptiv, intAlnite in stadiul senzorio-motor)
- ce au la bazd codul conceptunl (apar gi func{ioneazd,intre 3 qi 10 ani)
- din perioada adolescenlei, suslinute de codulformal (Cre\u,2Wl).
Psihologia geneticd a Ndtat cd in interiorul fiecdrui sistem (nivel) de
:eprezentdri intdlnim subspecii diferenliate intre ele dupd gradul lor de
itructurare qi de funclionare ale elementelor componente:
in stadiul senzorio -motor reprezent5rile au urmdtoarele configuralii:
- parliale (reprezentdrile nu se coordoneaz[intre ele)
- globale (reprezentfile se coordoneazd intre ele, ajung0ndu-se la ceea ce
Piaget numea permanen(a obiectului)
- rigide (copilul are dificultdli in a diferen{ia pa4i ale unui obiect/actfiune;
toate elementele alcdtuiesc o identitate stabilitd)
- destructurabile (coprlul poate sd descompund reprezentdrile intr-o serie
de elemente intre care stabilegte relafii).
- Dupd gradul de mobilitate:

- Reprezentdri statice (neoperalion ale) vizeazd:


- forma qi configuralia spafiala ale diferitelor elemente,
- caractertzatea acestora frrd evaluarea lor prin prisma unui scop,

95
- semniflcd s6rile obiectului sau subiectului.
- Repreryntdri dinamice (operalionale) se referS la:
- transformarea obiectelor qi a elementelor lor componente,
- asigurAnd planificarea qi ghidarea ac{iunii,
- au funclia de a ,,prezenta" desfdqurarea unei operalii se de a
anticipa rezultatele lor,
- trebuie si dispuni de urmdtoarele caracteristici:
- finalitate (orientarea in vederea realizdrlrr unui scop)
- selectivitate (relin din obiect doar propriedtrile pertinente in raport
cu activitatea qi cu scopul ei)
- accentuare (relevarea punctelor cu cea mai mare incdrclturd
informalionald in func{ie de acliune a vizatd)
- instabilitale (con{inutul, limitele lor vaiazd. in funclie de tipul de
activitate predominant intr-o anumitd perioada)
- posibila absen{i a Stiinlificului (ele pot dispune de elementele
adecvate unei situafii, dar nu gi pentru intreaga gamd de situafii
corespunzitoare) (Iordan, 2001).
Toate aceste tipuri de reprezentlri se diferenliazd intre ele prin
conlinut, structurd, mecanisme, funcfii, finalitate. Astfel, nu existl reprezentdri
pure. de un tip sau altul, indiferent de criteriul utilizat in clasificarea lor:
erclusiv vizuale, auditive, etc. Reprezent5rile sunt plurimodale, insd cu o
u;oari dominan{d a unui tip sau a altuia, vorbim de reprezentdri predominant
vizuale. etc.
Corelzrea diferitelor tipuri de reprezentdri intre ele, dar qi cu alte
l-enomene psihice duce la aparilia unor efecte inedite: efectul de
ideornotricitate. Constd.in insolirea reprezent[ii (mai ales a celor kinestezice),
iar prin extensie qi a altor fenomene psihice (perceplii, gAndire), cu micro-
contraclii qi micro-relaxlri musculare.
Reprezentarea se organizeaz[ in jurul unor categorii semantice (obiect,
stare. acliune).
Limbajul constituie mijlocul privilegiat al accesului la reprezentdrile
cognitive, vectorul care permite cunoagterea ,,teoriei naive" a subiectului
a-supra lumii, teorie care ghideazdacfuzi[ranoilor informa]ii (Ilu;, 1997).

Cordier suslinea c[: ,u{ reprezenta qi a zice, constituie dou[ activitdli


co-rnitive intim corelate" (apud, Cook, Campbell, 1919).
Analiza diferitelor tipuri de reprezentdri ofer[ posibilitatea de a
surprinde speciflcul rela{iilor dintre imagine qi concept in activitatea de
cunoa$tere. Imaginile din reprezentare pe misurS ce capdt[ un caracter tot mai
generalizat, pe mdsurd ce sunt elaborate dupd o serie de reguli, norrne,
principii, s e intelectttalizeazd.
Exemplu: reprezentrrile geometrice au dubli proprietate, este vorba de
.-oincidenli intre figural (vizual) gi conceptual:
- imaginea redd notele conceptului,
- conceptul este tradus intuitiv, sub formd de figurd.

) ). P erspectiva psihoco gnitivistd


Jean-Francois k Ny (zDl) folosea drept criteriu de clasific are gradul
:t abstractizare al repreTentdrilor, avAnd o serie de caracteristici proprii care
-lnt contradictorii:
- reprezentrri cu un grad moderat de abstractizaresecaracteflzeazdprin:
- familiaritate- prezintd o mare probabilitate de a fi evocate in
tratamentele cognitive qi cotidiene, in cursul activitdlii de vorbire,
perceplie, imaginare, ralionare, etc.,
- figurativitate
- con\tn componenle perceptive qi figurative putemice,
- discursivitate perceptuald - nu presupun neapdrat folosirea limbajului
pentru achizilionarea lor, decurgand din invrlarea perceptivd, care
conduce Ia construc{ia prototipului,
- lipsa caracterizdrii lor cu ajutorul mijloacelor explicdrii verbare.
- reprezentlri cu un grad tnalt de abstractizare, se caracterizeazd,pin:
- nefamiliaritate,
- gradinalt de abstractizare,
- discursivitate verbald (se achizilioneazdcu ajutorul limbajului),
- prerynla caracterizdrii lor printr-o mnnierd verbald (Ir Ny, 2001.)..
Aceste reprezentdi sunt constru ite pe baza celor simple, prin stabilirea
;i extragerea noilor relalii dintre acestea, prin utilizarea limbajului. Aceste
reprezentdri complexe constituie ,,fragmente de informafie, identificabile,
legate prin relalii identificabile".
Din perspectiva psihologiei cognitive reprezentdrile constituie
componente semantice care pot f, inferate pe cale ipotetico-deductivd.
o
altd grupare a reprezentdilor dintr-o perspectivd psiho-cognitivistd
intAlnim qi la Eysenck qi Keane (Eysenck, H., Eysenck, M., 1998):
l. Reprelentdrile externe constituite din orice sefiln, set de simboluri
care reprezintd ceva in absenla acelui ceva. Reprezentiile exteme redau ceva
in afara noastrd qi pot fi percepute, ele reprezintd realitatea foarte schematizat
;i nu in toate aspectele ei particulare.
Semnul, simbolul, obiectul frzic pot fi reprezentate, redate fie:
- sub forma unui desen (diagrama) qi atunci vorbim de reprezentdri
picturale
- alcituite din simboluri nediscrete (nu dispun de,,cele mai mici unit[{i")
- recurg la simboluri implicite

9l
- nu dispun de reguli clare qi precise de combinare
- sunt concrete
- sub forma unor cuvinte - reprezentdri lingvistice
- alcdtuite din simboluri discrete (cuvintele pot fi despd(ite prin litere,
acestea reprezent6nd,,cele mai mici unit6fl")
- posedd simboluri explicite pentru determinarea lucrurilor
- dispun de reguli gramaticale clare, precise de combinare a simbolurilor
- sunt abstracte (confinutul lor informalional poate fi achizilionat prin orice
formf, de perceplie - anz, ydz, tact - frrd a avea relalii directe cu vreuna
dintre modalitdlile respective)
2. Reprezentdrile interne saLt mintale sunt cele existente in mintea
rndividului. Caracteristicile 1or se aseamdnd cu cele ale reprezentdrilor exteme
picturale qi lingvistice. De aceea unii autori (Boden, 1988) considera cd
distinc{ia dintre ele este aproape imposibild. Ele reproduc doar cAteva dintre
aspectele obiectului qi mediul inconjurdtor 9i se impart in:
- analogice (au un conlinut de imagini vizuale, olfactive, tactile,
kinestezice)
- nu sunt discrete
- prezintd,lucrurile explicit
- sunt legate de o modalitate senzorial[ particular[, nu de reguli de
combinare
- propozilionale (au un con(inut idealional)
- sunt discrete
-
explicite
-prezintlinformaliile de la orice modalitate senzoriald
-
se combind dupd anumite reguli
3. Reprezentdrile distributive nu recurg la propozilii, ci prezinti
informa{ia sub forma unei re{ele sau conexiuni intre elementele Sau
caracteristicile unui obiect (vizuale, olfactive).Constituie un nivel inalt al
reprezentlrii deoarece prezintd informalia subsimbolic, cu un anumit grad de
abstractizare.
Clasiflcarea propusd de cei doi autori are o largd aplicabilitate qi
recunoaqtere in psihologia cognitivistd. Pornindu-se de la ea au fost formulate
o serie de alte teorii:
Astfel, Allan Paivio in 1986 concepe ,,teoria coddrii duale", potrivit
cdreia ar exista 2 sisteme simbolice:
- verbal,care stocheazd qi proceseazd informalia lingvisticb
- nonverbal, care stocheazd gi proceseaza imaginile Paivio, 1986).
Existd o asemSnare intre reprezentdrile exteme qi ceea ce Piaget qi
Inhelder numeau ,,imagini-copii", adicd reprezentirile in cazul cdnd modelul
rdmAne sub ochii subiectului sau cAnd el a fost vdzut cu o clipd mai inainte.
-.Imaginea-copie const[ intr-o simpla imita]ie matenald (graficd sau prin
-::sturi) in opozilie cu imaginea mintali, care este o imitalie interiorizitd.,,
Pia_eet, Inhelder, 1 974)
Imaginile numite de Piaget gi Inhelder ,,propriu-zis mintale,, sunt
--'respondentele reprezent5rilor inteme descrise de Eysench qi Keane.
J.R. Heuer (1999) distinge trei tipuri de reprezentdri care corespund
.: trei tipuri majore de inlelegere a realitdlii:
- repreryntdri conceptuale sau propoTilionale
- exprimd struchrrile predicative caracteristice limbaj ului
- stau la baza funcfiei majore a limbajului, de comunicare qi de transmitere
de informalii
- r e p re zentitr ile - imn g ini
- exprimd structurile spaliale caracteristice percepliei vizuale
- reprercntitri legate de executarea acliunilor
- rilspund in mare pafte senzorio-motricitatii
- exprimd prioritar inldn1uirea, transforrnarea gi succesiunea stdrilor
- constituie o form[ de expresie privilegiatd a structurilor temporale
Francois cordier (1993) introduce o nouf, categorie de reprezentdri
>i anume cele privilegiate". caracterul privilegiat al unor reprezentdri este
dependent de anumite proprietafi esenliale ale lor:
- gradul de tipicitate
- faclliteazb putemic tratarea informaliilor
- subcategoriile sunt mai repede incadrate, mai precoce denumite;
- nivelul debazd,(cel mai mic) al abstractizdrii
-,,niveludle de bazd" sunt primele copii, primele folosite in
taxonomii
Prczenla reprezentdrilor privilegiate presupune o organizare a
reprezentdrilor-tip intr-o structurd ierarhicd local5 ce {ine cont de organizarea
psihologicd a informaliei semantice, caracterrzata printr-o relativd permanen!6.
cordier gi Dubois (1981), uatd, cd. una din primele consecinle ale
prezenlei unui nivel privilegiat de abstractizare este influenla asupra achiziliei
r.ocabularului: dintre primele cuvinte pronunlate de copil in momentul
..exploziei" verbale, cele mai multe denumesc categorii erle nivelului debazd..

2. 3. P erspectiva psihosociald
Psihoiogia social[ acordd o aten{ie deosebitd unui tip aparte de
reprezentdri, numite reprezentdri sociale. Noliunea a fost lansatd in 1961 de
psihologul francez de origine romAni Serge Moscovici in teza sade doctorat:
.Jr psychanalyse: son image et son public".
Conceptul de reprezentare sociald este greu de definit chiar pentru
Moscovici, deoarece el are o pozilie mixtd, se amplaseazd intre psihologie gi
sociologie.
Reprezentarea sociald = ,,ufl sistem de valori, de noliuni qi de practici
relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social care permit nu
numai stabilirea cadrului de viald al indivizilor qi grupurilor, dar constituie in
mod egal un instrument de orientare a percepliei situaliei gi de elaborare a
rf,spunsurilor". S. Moscovici inlelege reprezentdrile sociale ca produse qi
procese de elaborare psihologicd gi socialS a realului (Moscovici, 2001).
Abric (2002) vede reprezenthrile sociale astfel: ,,noi inlelegem
produsul ;i procesul unei activitdji mintale, prin care individul sau un grup
reconstituie realul cu care este confruntat gi ?i atribuie o semnificafie
specificd". Ideea centrald a lui Abric este aceea c[ nu caracteristicile obiective
ale unei situalii sunt cele care determind comportamentele subieclilor afla{i in
interac{iune, ci reprezentarea acelei situalii. Se remarcd o schimbare de opticd
in abordarea fenomenelor psihice qi a reprezentdrilor.
Dacd in variantele noi ale behaviorismului paradigma era stimul-
or-ganism-reacfie, de data aceasta pzradigma este renovat5: organism-stimul-
organism-reactie. Compofiamentele umane sunt determinate nu atAt de stimuli
cAt de imaginile sau ideile pe care oamenii le fac despre stimuli.
Reprezentdrile sociale au o naturd oarecum dual[ ce reiese din faptul cd ele
sunt considerate a fi forme specifice de cunoaqtere, in care se mixeazd
senzorialul qi logicul forme de gAndire sociald.
Jodelet (2000) susfinea cd ,;eprezentdrile sociale sunt modalitSfi de
gAndire practicd orientat[ spre comunicare, inlelegerea qi stdpAnirea mediului
social, material qi ideal."
in momentul de fald se incearcl o conceptu ahzarc mai larg[ a
reprezentdrilor sociale.
W. Doise (1978): ,,Reprezent[rile sociale sunt principii generatoare de
luari de pozilre, legate de inse(ii specifice intr-un ansamblu de raporturi
sociale, gi organizdnd procesele simbolice intervenite in aceste raporturi."
Astfel, rcprezentdilor sociale sunt generate de raporturi sociale, iar la r6ndul
lor genereazd raporturi sociale.
Zlate (20N) afirma cd ,,deqi generarea acestor reprezentdri este
sociald, elaborarea lor rdmAne intotdeauna personal[".
Neculau (1997):,,Reprezentarea sociald este un efort de inlelegere qi
de st[pAnire a realului (...), o refacere, o reconstruclie a realitdlii, prin prisma
modelului mintal al individului". Reprezentdrile sociale constituie exemplul
tipic al formaliunilor psihice complexe, multideterminate qi plurivalente. O
asemenea caracteristicd a rcprezentdrilor sociale iese foarte bine in eviden{a

100
cAnd sunt diferenliate de alte fenomene psihice qi sociale.
Ele se diferen{iazd
de:
- reprezentdrile mintale individuale pirn caracterul lor concomitent
-
social qi individual
- fantasme - pentru cd se raport eazd,lalumea reald
- figurabilitate - prin caracterul lor constructiv pomind de la elementele
senzoriale qi perceptive fixate qi conservate in memorie
- prejrulecdli
- stereotipuri - pnn conlinutul gi structura ror care depdqesc
cu murt
conlinutul gi structura prqudecdlilor qi stereotipurilor
- credin{e Si superstilii - prin emergen}a lor din real.

Proprietlfile reprezentlrilor
3.
Reprezentdrile au o serie de proprietdli particulare specifice,
care le
individualizeazd. pe unele in raport ., dLl., darqi unele proprietili
comune
care le apropie. cele mai imporlante proprietdli generale
roupa Zlate,20N):
fi g urativitate a, ope rativitatea, panoramizarea.
Figurativitatect
Reprezentdrile redau ceea ce este tipic pentru obiect, caracteristicile
cu
u-ea r1&i mare incdrcdturd qi satura{ie informalional5. Reprezentdrile se
elibereazd de anumite elemente parliculare ale obiectelor,
devlnind un fel cle
portret rezumativ al acestora gi chiar a unei clase intregi
de obiecte.
oricdt de accentuat[ este schematizarea qi
general izarea, coeren]a gi
--ongruenta obiectului individual se pdstreaz5. Aceastd proprietate este
atAt de
uegnantd, incAt se cautd a fi identificata gi in cazul repreientdrii
unor stimuli
-'u un grad mare de abstractizate, ,Jm ar fi numirele. unele persoane
diferite proprietdli parliculare obiectelor (coloare, mdrime, pozifii).
-.r-rociazd
L nii autori desprind 2 tipuri de reprezentdri ale numerelor:
- liniile numerice (numerele sunt reprezentate dup[ succesiunea lor
ordinaldpe linii, scdri sau grile)
-codurile cromatice
Operativitatea
Aceastd proprietate este surprinsa foarte bine de cdtre Piaget,
care
::tlnea reprezentarea ca o ,,reconstruc{ie operatorie". in realizarea ei sunt
.rlplicate:
- mecanisme de asociere prin asemdnare qi contiguitate (asigur5
reducerea necunoscutului la cunoscut)
- mecanisme de contrast (ce permit trecerea in prim-plan a unor insugiri
ale obiectului)

101
- motricitatea gi ideomotricitatea (care faciliteaz[ reproducerea miqc5rilor
gi transform5rilor, ca qi a rezultatelor lor).
in virtutea acestor proprietdli reprezentarea dd posibilitatea:
- simultaneizdrii succesivului (prin prescurtdri qi comprimdri)
- transformdrii simultaneit5tii inff-o succesiune coerentd (un dirijor igi
rcprezintd,in cdteva minute o simfonie care dureazd o ord)
Operativitatea reprezentdrilor nu se poate realiza decAt in prezenla
operaliilor intelectuale qi a limbajului exterior. Din aceastd perspectivd Piaget
(2005b) a introdus conceptul de ,,inteligen\d, reprezentativd" ce se dezvoltd
prin centrare pe acliunea proprie a subiectului, urmat[ apoi de decentrare
bazatd, pe coordondrile generale ale ac{iunii.

Caracterul operatoriu al reprezentlrilor asigurd trecerea reprezentdrilor


intr-un stadiu superior al evolu{iei lor.
Panoramizarea
Reprezentarea presupune imbinarea in imaginea mintalS a unor
dimensiuni ale obiectelor ce nu pot fi percepute decdt succesiv. Panoramizarea
este limita superioard a performanlelor posibile in reprezentare.
Denise Jodelet (2000) enumerd alte propietdfi:
- caracterul integrat - reprezentarea face ca fiec[rei figuri s5-i corespundd
un sens qi fiecarui sens o flgurd,
- caracter simbolic Si semnificant - reprezentarea se substitue obiectului
prezent,
- caracter constructiv - subiectul nu este spectator, ci autorul gi actorul ce
structureazd piesa de teatru,
- caracter autonom ql
creativ -reprezentarca poate deveni
constrAngdtoare pentru compoftamentul individului; ea influenleaza gi
inoveazd procesele de elaborare cognitivd qi simbolicd,
- caracter social - reprezentarea comportd intotdeauna elemente sociale.
Dup[ M. Golu (2004), proprietS]ile cele mai importante sunt:
intensitatea, stabilitatea, gradul de completitudine, gradul de relevan!6, gradul
de generalitate, caracterul legaturii designative.
l. Intensitatea
Exprimd for{a sau pregnanla imaginii, care se evidenliazd in:
- vivacitate
- prospelime
- claritatea liniilor de contur
- contrastul figurd-fond
In plan neurofiziologic intensitatea reprezentdrii este condilionat5 de:
- gradul de conseryare in memoria de lungd duratd a urmei perceplie:
anterioare,
- activarea relelei neuronale care pune in circulafie conlinutul
informalional corespunz6tor (Miu{, 2001)
2. Srabilitatea
Definepte durata menlinerii in campul perceptiv crar al conqtiinlei a
unor reprezentdri reactualizate sau generate in momentul dat de imagina{ie.
Reprezentarea are o duratd relativ scurtd (de ordinul secundelor sau
frac{iunilor secunda;. i, plan diferen}ial-comparativ, durata unei
de
reprezentdivaiazl in functie de urmdtoarele condi1ii:
- intensitatea cu care se manifestd gi se impune in campul conqtiinlei,
- semnificatia obiectului pe careJ desemneazi,
- gradul de familiaritate,
- modul de producere: spontan qi intentionat (reprezenta.rea care se
actualizeazd. spontan sunt mai pulin stabile decAt cele voluntare),
- raporlul mobilitate-inerlie in dinamica proceselor nervoase
fundaLrnentale (la persoanele care apar-fin tipurilor mobile, stabilitatea
reprezentdrii este mai micd decat la persoanele apa(inand tipului inert),
- raportul intuitiv (concret) - formal (abstract) in structura activitatii
cognitive (la persoanele apa(in6nd stilului cognitiv intuitiv-imagistic,
stabilitatea reprezentdii este mai mare decdt la persoanele caracterizate
printr-un stil cognitiv formal-abstract),
- locul qi rolul reprezentdrilor date in dinamica activitdlii actuale a
subiectului (reprezentdrile singulare care nu intrd in structura unei
activitati sunt mai pulin stabile decdt cele care intrd in schema unei
acliuni),
-capacitatea de autoreglare voluntard (Golu, 2000).
-t. Gradul de completitudine (G.C.)
Exprim[ volumul general de informa]ie pe care-l cuprinde
reprezentarea. Depinde de numdrul elementelor qi insuqirilor care se rEin. Ca
re,suld generald, reprezentarea are un G.c. mai mic decat perceplia, ea fiind o
re fl ectare stivd qi schematic d, a rcalirdii.
ub i ec
Gradul de completitudine poate lua valori diferite astfel incat
:eprezentdrile pot fi ierarhizate in:
- Reprezentdri cu un G.C. inalt, care tind sd se suprapund peste perceplii,
- Reprezentdri cu un G.C. mediu,
- Reprezentiri cu un G.c. scdzut, sdrace in date $i note discriminative.
Valoarea G.C. este condilionatd de:tipul dominant de memorie (mai
:rare la persoanele la care predomind memoria intuitiv-imagisticd asupra celei
erbal-abstracti) pe de o parte, iar pe de altd parte de familiaritatea obiectului
"
:etlectat (Neculau, 1997)

103
4. Gradul de relevan{d
Se referd la semnifica{ia informa}iilor sau a insuqirilor pe care le
refl ectd (con{ine) imaginea.
Cu cAt reprezentarea asigurd o descriere mai completd qi mai in
profunzime a obiectului, cu at6t ea va avea un grad de relevan{d mai ridicat qi
invers. Reprezentarea posedd un grad de relevantd mai inalt dec0t percepfia.
Ca nivel corelativ superior in raport cu perceplia, ea reflectd insuqiri qi
proprietdli semnificative, definitorii pentru obiect (Cre{u, 2001).
5.Gradul de generalitate
Este determinat de diversitatea situaliilor qi de numf,rul cazurilor
individuale int0lnite in experien{a perceptivd anterioarf, a subiectului.
Generalitatea este o proprietate cu funclie de sistematizare-rerarhrzare.Pe
baza ei, reprezentarea se organrzeazd intr-un sistem informalional unitar,
in interiorul ciruia activitatea se desfdqoard in circuit inchis intre cei 2
poli:
- individual(particular),
- general.
Aceasta conferi procesului de reprezentare o finalitate cognitiva
proprie qi o coeren{6logica specifici, ambele caracteristici fiind integrate
diferitelor programe gi planuri concrete de acliune.
6. Gradul legdturii designative
Se refer[ la modul in care se stabileqte corespondenfa semantici
intre ceea ce numim model informalional intern (imagine, schemd.
sirnbol) qi realitatea obiectivf, externd. Ea se poate rcaliza in doud forme
(Moldovan ,2013):
- directd sau nemijlocitd
- proprie senzaliei gi percepliei
- presupune stabilirea unui circuit informalional direct (actual)
- intre obiect gi subiect
- indirectd sau mijlocitd
- proprie reprezentdrii qi, intr-un grad gi mai inalt g0ndirii
- ea constd dintr-un ansamblu de transformdri aplicate nu direct
obiectului real, ci imaginii lui perceptive. aga cum s-a fixat qi s-a
p[strat in memoria subiectului
Din specificul legdturii designative deducem cd o proprietate
esen{iald a teptezentdrii este caracterul s6u mijlocit. Obiectul desemnal
poate fi real sau imaginar (fictiv). Datoritd acestei legituri designative
reprezentarea contribuie la structurarea orizontului nostru congtient pe
coordonatele real-imaginar, realizabil-i realizabll.
4. Rezumat - Reprezentarea
Reprezentarea este primul nivel de
orgaruzare a activitalii mintale
autonome, independent de prezenla gi
acliunea=directd a obiectelor exteme.
sursa ei o constituie, firegte, informa{rile
fumizatede senza}ii gi perceptii, iar
baza ei obiectivd este capacitatea
mnezicd a creierului. tniaginea obiecturui
perceput nu dispare imediat dupd
incetarea acliunii lui asufra analizatorului
dat' Ea continu[ incd s5 p".rirt" un anumit
interval de timp, pe baza
de postefect. Apoi, paraseye scena
fenomenrlui con$tiinfei, trecdnd in stare
latentd qi intipdrindu-se in^*".*lr*ele
memorative.'Acolo, informalia
extrasd gi re{inutd va fi supusd- unor
opera}ii specifice de iariza,comparare,
seleclie
qi combinare, oblinAndu-se in^final
o imagine **aa noud, de rang
cognitiv superior, pe care o numim reprezentare.
Agadar, reptezentarea trebuie
in{eleasd sub dublu aspect: .u p.o.",
mintaL intem'de prerucrare a
informaliilor fumizate ae magirute primare^
(senzati,e qi percepli,e) gi ca
imagine mintard secundard u 6ui..t.tor
pi fenomer"io. p"i.."pute zurterior.
Pomind de la aceste doud aspecte, putem
oent ."p..r"rt-Ju ca fiind procesul
psihic de reflectare mijlocitd, serectivd
gi-schematicr a proprietdlilor concrete,
mar mult sau mai pulin semnificative,
ale obiectel". $i iJ;;;enelor dare in
erperienla senzoriald anterioard a subiectului.
Spaliul mintal reprezentational are o alcdtuire
- imagrni cu grade
:rultistratificat', *,.l"yrrro" eterogenf,,
diferite de vivacitate,
-ompletitudine gi fideritate. in aceragi timp. organ
izareaacestui spa[iu are un
:ronun{at caracte, dinamic, produc0ndu-se
peflnanent modificdri depozilii qi
:e semnificatii instrumentale ale imaginiior compor*t
itensitate, claritate qi importanli, ariele - ,-rn"te scad in
,por"r"i in-^ oi* ontogenetic,
:recanismele reprezentdrii se formeazd
qi se consolideaza mai tarziu decdt
e percep{iei. prima form[ sub cele
care se manifesta;-irqr#;;reprezenrarea
:'re schema obiectului permanent, care se
manifestd compofiarnentar prin
- de cdtre copil a obiectului ascuns, iar
i::T." apoi .art*.u i'i oetectarea unui
rrect pe baza denumirii lui verbare. un salt caritativ in organizarea qi
--nclionarea mecanismeror reprezentdrii produce dupd vArsta de 3 ani, cdnd
se
'-' afirmd func{ia nomrnativ-designativd a rimbajului,
cuvantul devenind
'::ncipalul suport gi vehicur al conlinuturui iniormuliorJ
:'rsinea mintald secundard. Ap5r0nd gi structurat in
-::rezentarea dezvortanou-r.'p.-t-a percepliei,
nu este o continuare in linie dreaptd a acesteia,
-Jtativ nou, superior..al acrivitalii cognitive. pa ;il;;rimul ci un nivel
:*.rectoria desprinderii actului de pas pe
irnoaqtere de concretur imediat gi
-Jreptarea lui spre abstract gi general. De asemene a, reprezentarcamarcheazd,
rrxrul stadiu in structurarea activitSlii mintale
-
autonom'e, .*. r" poate derula
- numai sub impactul unui stimui din afard, ci qi dupa dtrinla, vrerea
gi
-;---izia subiecturui insuqi. Astfer, reprezentarea pregdtegte
cer de_al doilea
* rctivitdlii de cunoaqtere, saltul din i-p*iri i*ugi*Jui in cel al
salt
. :structivitd{ii conceptuale, pe care il vareali)agandireal

105
Reprezentdrile ca produse finale ale procesului de reprezentare existd
intr-o mare diversitate. Dupd analizatorul dominant in fumizarea informafiilor,
delimitdm reprezentdi vizuale, auditive qi chinestezice. Dupd gradul de
generalitate, reprezentdrile pot fi generale sau individuale. in fine, dupd natura
operaliilor care stau la baza elabordrii lor, delimit[m reprezent[rile
reproductive gi reprezentdrile anticipative.
l. Conlinut informnlional Reprezentarea reflectd insuqiri concret
intuitive, dar ea realizeazd, aceastd reflectare in absenla obiectului, deci
reflectarea este mijlocitd prin intermediul experienlei perceptive. Sub aspectul
conlinutului, teprezentarea se aseamdnd cu percep{ia, dar ea reflect[ insuqiri
concret intuitive, fi gurative, schematice, relevante gi semnifi cative.
Reprezentarea este mai slrac[ in confinut, intrucit re]ine doar
insuqirile caracteristice qi relevante, sunt reprezentate insugirile principale gi
sunt omise cele de detaliu. Conlinutul informalional al reprezentdrii are o
importanp majorS, deoarece valorific[ experienfa perceptivS. Drept urrnare,
putem vorbi despre reprezentdri vizuale, auditive sau chinestezice. La fel se
intdmpla qi cu formele complexe ale percepliei, care se reg[sesc in
reprezent[rile corespunzdtoarc'. reprezentarea spa]iului, timpului, miqcarii. in
concluzie, in procesul reflectdrii reprezentarearealizeazdo seleclie de insugiri
concret intuitive din masa de experienle perceptive. Deci, reflectarea este
mijlocitd qi selectivd.
2. Funclii Reprezentarea ate o funclie de cunoaqtere, fumizAnd
informalii despre insuqirile semnificative, car acteristice, individuale gi comune
ale obiectelor qi fenomenelor percepute anterior. Reprezentdrile fac posibila
continuarea activitAfli de cunoa$tere, a opera{iilor de prelucrare-interpretare a
informaliilor in absenla obiectului qi a contactului perceptiv cu acesta.
Reprezentdrile se afl6 in relalie logicd unele cu altele, dup6 criteriile
similitudinii, opoziliei, generalit[1ii, in cadrul unui sistem reprezenta]ional
coerent, mediat verbal. De asemenea, reprezentdrile constituie principala sursd
de informalie penfiu gAndire, atunci cAnd aceasta se desfrqoard in rapoft cu
obiecte sau fenomene care nu sunt prezente in cdmpul nostru perceptiv. Rolul
reglator al reprezentdrilor se manifestd sub dou[ aspecte: in pregdtirea mintalS
anticipatd a a{iunilor qi in coordonarea gi corectarea traiectoriei de desfrqurare
a acestora.
3. Structuri operatorii Reprezentarea valorificd rezultatele analizei qi
sintezei perceptive, dar dezvoltd operalii proprii cu ajutorul clrora realizeazd
seleclii, schematizdri, restructurdri qi generalizlri concret intuitive. Operafiile
cele mai importante care apr la nivelul reprezentdrii sunt schematizarea qi
generalizarea concret intuitiv[. Prin intermediul schematizdii se produce o
seleclie accentuatd de insuqiri concret intuitive semnificative, importante qi
caracteristice. Prin intermediul generalizdii concret intuitive informaliile
oblinute prin schematrzare sunt extinse la un numdr mai mare de obiecte sau
chiar la o categorie. Aceste operalii prefigureezd dou6 dintre operaliile
ftrndamentale ale gdndirii.
4. Produs Toate procesele senzoriale se finalizeaza in pran subiectiv
printr-o imagine. Imaginea mintali este o imagine care redi informa{ii de tip
concret intuitiv, ce aparJin experienlei perceptive. Imaginea mintald este o
imagine secundard, deoarece se produce in absenla obiectului gi in urma unei
experienfe perceptive anterioare. Imaginea mintald este sdracd in conlinut,
deoerece sunt retinute qi redate insuqirile importante, caracteristice, relevante
gi nu cele de detaliu sau de fond. Aceast[ calitate areprezentdii constituie un
avantaj in cunoaqtere, intrucflt se apropie de produsele gandirii, cum sunt
conceptele empirice. Imaginea mintald este panoramicd, unitar5", integrald,
redAnd obiectul intreg, cu toate insuqirile sale relevante qi semnificative.
Imaginea mintald are o anumitd autonomie, nefiind condilionatd de prezenla
obiectului gi putdnd fi declanqatd din interior de o trebuinfd, un motiv, un
interes, o emolie etc. Imaginea mintali dispune de atributul vizualizdii. in
plan mintal se elaboreazd o imagine cu atribute viz;uale, chiar dacd la origine
informafia nu a fost oblinuti pe canal vizual, cuvantul are qi un rol reglator, de
coordonare a imaginilor mintale.

r07
Mecanismele psihice
op erafional -informafional e
de prelucrare secundard a
informafiilor

- gAndire, memorie -

1. Arhitectonica cognitivi a sistemului psihic uman


1. 1. Argumentdri teoretice
Sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizdnd.cu mediul
.iu nu numai un schimb substanlial gi energetic ci qi unul informalional.
Sistemul bio-psihic uman este un sistem de procesare a informafiei,
::rhologia cognitiv5 este qtiin{a care studiazd mecanismele acestor preluciari,
:odul in care un anumit input induce un output specific.
un sistem cognitiv este un sistem frzic care posedd dou6 proprietdfi:
:- reprezentare gi de calcul. Nu caracteristicile fizice sunt determinate pentiu
-:r sistem cognitiv ci capacitatea sa de rcprezentarc a mediului qi de a efectua
:Jcule cu aceste reprezentdn Reprezentarea qi calculul sunt trdsiturile
:-icesare qi suficiente pentru ca un sistem fizic sd posede inteligen{d (Iordan,
:.l(t7) .
orice sistem cognitiv, deci implicit cer uman poate fl tnalizat la cel
:;1in patru niveluri:
- nivelulcunoqtinlelor
- nivelulcomputational
- nivelul reprezenta\ional-algoritmic
- nivelulimplementalional
-,tit'elul cunoStinlelor
Pentru a inlelege comportamentul unui sistem cognitiv trebuie
,.', estigatd baza de cunoqtinle pe care o posedd qi scopul sau intin{iile
de care
:':e animat. cea mai mare pafie a comportamentului nostru cotidian poartd
.::iprenta conjunctiei dintre scopuri gi cunogtinlele de care dispunem.
Evident, cunoqtinfele pi scopurile nu epuizeaz[ toat[ complexitatea
- :rpofiamentului uman, dar constituie un factor esenlial in exploatarea

109
acestuia. indeosebi deciziile pe care le ia subiectul sunt dependente de
intenlionalitatea qi cunoqtinlele sale. Cunoqtin{ele subiectului survin din mai
multe surse: enunlul problemei, experienla imediatd sau de lungd duratd cu
acest tip de sarcind, deprinderile dobdndite, socializarea (Kilpatrick, Cantril,
1960).
Comportamentele sau mecanismele psihice care se modificd in func{ie
de cunoqtinlele pe care le are subiectul se numesc cognitiv-penetrabile. De
exemplu recunoa$terea unei litere se realizeazdmai rapid dacd ea este prezent5
intr-un cuvAnt cu sens dec6t intr-o combina(ie lingvisticd ff,rd sens; in general
once obiect sau figurd este recunoscutd mai rapid intr-un context
corespunzdtor decAt intr-unul neuzual pentru obiectul sau figura respectivd.
Comportamentele sau procesdrile cognitive care nu sunt influen{ate de
cunogtinlele de care dispune subiectul sau de intenliile sale se numesc
cognitiv-impenetrabile. De exemplu extragerea contuturilor unui obiect pe
baza vaia\iei intensitdlii luminii nu depinde de cunoqtinlele pe care le are
subiectul.
Prelucrarea stimulilor de cdtre sistemul cognitiv uman se realizeazd
pornind de la caracteristicile sale fizice sau de la suprafali spre caracteristicile
sale semantice sau funclionale (Zlate,1999).
Sunt douf, tipuri de procesdri:
- Vectoriale de jos tn sus, de la palierele periferice ale sistemului cognitiv
spre cele centrale, analizd, ascendentS a stimulului; ea este impregnatd de
caracteristiclleftzice ale sistemului precum gi de proprietdlile modulelor
cognitive periferice.
- Vectoriale invers, de la baza de cunoqtinle a subiectului spre datele
fizice ale stimulului, analizd descendentf,; anahza descendentd este
generati debaza de cunoqtinle a subiectului.
De exemplu in recunoa;terea unui cuv6nt, concurd analiza ascendentd
- prelucrarea contururilor literelor, a m[rimii gi a formei lor, a grupdrii 1or intr-
un gestalt unic pe baza proximit[]ii spa]iale, dar qi analiza descendent[ -
interferenlele generate de cunoqtinlele de limbS romAnd.
Anahza descendentd ne explicd de ce recunoaqterea cuvAntului
respectiv se face mai uqor daci el este plasat intr-o propozilie cu sens, decAt
intr-una lipsitd de semnificalie sau de ce caracteristicile feJei umane sunt
recunoscute mai rapid dacd sunt plasate in contextul figurii umane, decit dacd
sunt reprezentate independent.

b. niv elul computa lional


Una dintre modalitSlile de analizd ale sistemelor cognitive pornegte de
la anahza sarcinii pe care acestea o au de executat. Analiza sarcinii vrzeazd
descompunerea ei in componente simple qi stabilirea relaliei dintre datele de
intrare qi datele de iegire. Stabilirea exhuativd a procesdrilor la care sunt
supuse datele problemei pentru a obline solulia - este principala finalitate a

110
aborddrii sistemului cognitiv la nivel computa{ional. Analiza computalionald
caut5 sd identifice care anume sunt prelucrdrile care permit transformarea
imput-ului in output. Aceste prelucr[ri sunt constrAnse de mediul fizic in care
opereazd sistemul cognitiv. Sistemul cognitiv uman nu este un calculator
universal care proceseazd informalia insensibil la mediul in care se afld,.
Prelncrdrile pe care el le realizez[ sunt constrAnse de caracteristicile naturale
ale universului nostru fizic.
Aniiiza computalionald, a sistemului cognitiv pune in eviden{d
existenla a doud tipuri de prelucrdri:
- modulare - procesrrile nu pot fl influenlate de cunoqtinlele de care
dispune subiectul (sunt cognitiv impenetrabile) ; se realizeazd,automat.
- procesdrile non-modulare - sunt acele tratamente la care e supus[
informalia care pot fi influenlate de baza de cunogtinle a subiectului
(Gardner, Holzman, Klein,Linton, 1959).

c. nive lul alg oritmic-reprezentartonal


Analiza reprezenta{ional-algoritmica iqi pune problema algoritmului
cNe realizeind'func[ta input-output qi a modalitatilor de reprezentare a imput-
ului, respectiv output-ului. un algoritm este o secvenld de calcule pe baza
cSreia, pdntr-un numdr flnit de pagi din datele de intrare se ob{in datele de
iegire (solufia problemei).
Reprezentdrile se referdla modul de codare a input-ului, cum este el
reprezentat in sistemul cognitiv: semantic, imagistic, serial, etc. reprczentdrile
qi algoritmii iqi impun reciproc constr0ngeri. De exemplu suma a doud numere
428+500 un subiect poate sd-qi reprezinte numerele respective prin cifre arabe
sau prin cifre romane, in baza zece sau doi. Chiar daci subiec{ii recurg la
aceiaqi reprezentare algoritmii pot fi diferili. Un subiect realizeazd adunarea
inchipuindu-qi cele dou[ numere aqezate unul ldngf, altul iar apoi procedeazd
la adunarea unitS!ilor, a zecllor qi a sutelor. Funclia este aceeaqi dar algoritmul
este diferit (Radu, 1991).

d. niv el ul imp I ement a lio nal


Orice sistem cognitiv este un sistem fizic, fiind format din celule
nervoase (creierul), din cipuri de siliciu (calculatoarele actuale) sau alte
materiale. Si facem mai intdi o analogie cu calculatorul. Funclionarea unui
calculator poate fi abordatd la rnai multe niveluri:
- ce cunoqtinle posed6,
- ce funclii input-output poate,
- cum realizeazd. aceste func{ii qi cum leprezintd.,
- ce se intAmpld la nivel de hardware atunci cAnd executd o anumiti
sarcin6.
in mod similar, putem analizasistemul cognitiv uman:
- ce cunoqtinle qi inten{ii are,

111
- care sunt cerintrele gi prelucrdrile prin care ajunge de la datele
problemei la solulie,
- cum iqi reprezintd sarcina qi cum o realizeazd,efectiv
- ce procese neurofiziologice au loc in momentul efectu5rii sarcinii
respective.
Psihologia cognitivd propune o noud arhitecturd a sistemului cognitiv,
alcatuita din urmitoarele componente: reprezentdrile cognitive, structurile
cosnitive, operalii sau prelucrdri cognitive, etc. (Iordan,z00l)
Reprezentdrile cognitive. in mod tradilional, prin reprezentare se
inlelege imaginea mintalS a unui obiect, care nu presupune prezer\a acestuia,
o reflectare a realit[{ii aflatd pe drumul dintre percept qi concept.
Din punct de vedere al psihologiei cognitive, reprezent5rile sunt
expresii simbolice, in care sistemul cognitiv, a reaHtdtii inconjur[toare, din
prelucrarea cdrora se extrage informalia despre aceastd realitate. Principalele
tipuri de reprezent5ri sunt: imaginile, expresiile lingvistice qi conlinuturile
Semantice.
hnnginile. O imagine reprezintd informalia despre o configuralie
spaliald, nu qi mdrimea absolutf, a acestei configurafii. De exemplu, figuri
geometrice de mdrimi diferite sunt considerate asemenea. Un pdtrat cu latura
de un centimetru e asemenea unui pf,trat cu latura de doi metri. E codat[
pozilia relativd a obiectelor dintr-o conflguralie nu qi mdrimea lor. in general,
se considerl cd aceastd reprezentare sulprinde dispunerea relativd a cel mult
cinci obiecte. Codarea imagisticd conline in mod implicit, pe l6nga informalia
fi-eura16, informa(ia categoriald. Aceste informafii sunt extrase din gi pe baza
prelucrdrii imaginilor. Deqi reprezintd direct ceea ce se afld in lume, imaginile
mintale nu sunt ,,picturale". Diferenla rczidd din organizarea ierarhicd a
imaginilor mintale (o imagine poate fi compusd din mai multe subimagini).
Aceastd ierarhizare determind aglutinarea,,subimaginilor."
Reprezentarea imagistici nu are o sintax[; de exemplu, un cerc se
poate circumscrie unui pdtrat sau poate fi inscris intr-un pdtrat fdrf, violentarea
vreunor reguli combinatorice. Imaginile nu au valoare de adevdr, nu spunem
despre un pdtrat cd este fals sau despre un cerc cd este adevdrat. Imaginile nu
au valoare de adevdr pentru cd nu asorteazd nimic. Ele nu reprezintd,
cunoqtin{e, cdci cunoqtin{ele au valoare de adevdr. Numai prin prelucrarea
imaginilor oblinem cunoqtinle (informafii) (Miclea, 1999).
Rep reTentare a lin gv isticd. Expresia lingvisticd a informaliei noastre
despre lume este un fapt curent. Problema este dacd nu cumva repertoriul de
cuvinte pe care il avem la dispozilie intr-o limbd influenleazd fundamental
naftira cunoqtinlelor noastre despre lume. in lucrdri de mare influen{[, B
Whorf (apud Canoll, 2008) a sus{inut teza realismului lingvistlc potrivit cdreia
structuriie limbajului determind structurile gindirii, rar utllizarea unor limbaje
diferite ne face sd gAndim in chip diferit, deci sd avem cunogtinle diferite
despre lume. Cu alte cuvinte, diferenlele de cod lingvistic induc diferenle in

t12
:. -,rmatia codatS. Se cunoaqte insa din logica elementar[ ci exemplele nu pot
--:rfrca nimic, ele pot doar sd ilustreze sau sd inflrme o propozilie generali.
-::cetf,rile experimentale minufioase nu au confirmat tpotezalui whorf.
Eficienla codajului lexical ca gi a codajului imagistic este context-
'.tificir in func{ie de scopul urmdrit. Uneori e mai eficient sd coddm
.-rmralia printr-un cuvant, alteori printr-o imagine. De exemplu, avem in fala
::rta qi paralel o cafie cu distan{ele gi formele de relief dintre ora$e. Avem
:,-'-r face cu reprezentdri diferite din punct de vedere al formatului dar
:-:ivalente sub ;uspectul informaliei codate. Reprezentdri diferite genereaza
:ielucrf,ri diferite. Eficacitatea reprezentdrilor este in funclie de scopul
-:tarit.
Reprezentarea imagisticd, la fel careptezentarea lexical[ nu constituie
::n ea insdqi informa{ie. Informalia e generald in momentul prelucrarii
::rrezentrrii lexicale. Prelucrarea reprezentdrilor lexicale depinde de
: -nogtin{ele anterioare ale subiectului. Reprezentdrile lingvistice pot fi privite
:: nigte indicalii sau instrucliuni pentru a crea sensuri. Informalia se creeaz[
--n prelucrarea rcprezentirilor lexiczile pe baza cunogtinlelor zurterioare ale
- :iectului (Plotnik, Kouyoumdj ian,
- 2013).
Reprezentarea semanticd Posibilitatea traducerii codului imagistic in
- d lexical gi reciproc i-a fdcut pe unii psihologi cognitiviqti sd postuleze
:ristenfa unui al treilea fotmat sau mod de reprezentare a obiectlelor: coclul
.ntorttic. At6ta timp cAt rccunoagtem cd oamenii pot trece de la imagini
:rntale la cuvinte sau invers suntem nevoili s[ concluziondm cd trebuie si
,'uste o reprezentare mult mai abstractd care le cuprind pe amandoud: un
' nnat comun sau un cod interlingual.
Aceste reprezentdri vizeazd, semniflcafia obiectelor qi nu detaliile 1or
-"zice. Reprezentatea semanticd este mult mai abstractd; ea nu reflectd direct
.luctura realitafli inconjurdtoare ci reflectd o abstraclie a unui eveniment
:indcd este independentd de ordinea prezentdrii stimulilor qi identificd doar
-.rteva elemente ca fiind importante, ignorAnduJe pe celelalte. insuqi procesul
.le reprezentare este invdfat, cdci ea presupune ignorarea unor aspecte,
:.rnsiderate neesenliale ale stirnulului. Reprezentarea semanticd este mult mai
:tlcientf, fald de celelalte forme de reprezentare. Ea are o serie de carente: ea
:u explicd de ce fenomenul de inter{erenld afecteazd mai mult rcprezentarea
'.
erbal5 decdt cea imagisticd dupd cum nu explicd de ce pentru memoria
'"
erbala este esenliald secven{ialitatea iar pentru imagistica structura spa}inla.
-
Proprietdlile imagisticii diferd de cele a)e rcprezentdrii verbale qi
rmdndoud diferd de reprezentarea semanticd abstractd. Reprezentdrile mintale
:unclioneazd in chip complementar (Moldovan, Ignat, Bilag-Timar, 2011).
schemele cognitive. Reprezentdrile mintale qi informaliile create pe
:aza prelucrdrii lor sunt organizate in sistemul cognitiv sub form6 de scheme
cognitive. Schemele sunt mecanisme funclionale care servesc la stocarea qi
rrelucrarea informaliei.

113
Principalele scheme cognitive studiate pAnb in prezent de psihologia
cognitivd sunt:
- Relelele semnntice.
Refeaua semantic[ este o schemd de organizare a conlinuturilor
semantice propusd de Quillian (apud Eysenck, 2000). El pomeqte de la
reprezentarea semanticA a reahtdtii. Orice obiect este reprezentat prin
conceptul sdu general sau individual. intre concepte existd relalii de ordonare
semanticd. Fiecdrui concept carc codeazd un stimul ii sunt aferente anumite
proprietdli determinante pentru stimulul respectiv. ln constituirea modelului,
Quillian aplici principiul economiei stricte, pebaza cdruia o proprietate este
stocat[ o singurd datd in re{ea, in dreptul conceptului mai general. Aceste
proprietali sunt moqtenite de concepte subordonate. Pe parcurs s-a renunlat la
principiul economiei stricte qi s-a considerat cI unele proprietS{i sunt stocate
de mai multe ori in memoria noastrS. int -o succintd evaluare vom spune cd
modelul re{elelor semantice surprinde adecvat organizarea cunoqtin}elor bine
structurate dar este static qi descriptiv (Eysenck, 2000).
- Modelul trdsdturilor.
tlnele dintre dificultSlile intAmpinate in relelele semantice l-au fEcut
pe Mauer (1978) sd propun[ un nou mod de organizarc a reprezentdrilor
semantice prin trdsdturi. Conceptele nu sunt integrate intr-o relea semanticd ci
se consider[ cd in mintea noastr6, fiecdrui concept ii este asociat o listd de
caracteristici sau proprietdli.
- Prototipurile.
Un exemplar reprezentativ al unei categorii se numegte prototip. El
ne vine primul in minte atunci cdnd trebuie sd ddm un exemplu despre clasa
respectiv[. De aici deducem cd rcprezentdrile noasffe despre stimulii din
realitate se structureazdpe baza prototipurilor. Nucleul unei categorii este un
prototip, ceila{i membrii ai categoriei fiind structurali in jurul acestui nucleu,
in funclie de gradul lor de tipicalitate. Teoria prototipurilor a fost elaboratd de
E. Rosch. ,,Categoriile nu sunt codate in munte, ci mai degrabd in termeni de
prototip sau membru tipic al unei categorii. Cel mai economic cod cognitiv
pentru o categorie este o imagine concretd a unui membru, mediu al
categoriei." (Rosch, Llloyd, 1978). Gradul de apartenenta al indivizilor la o
categorie este in funclie de distan{a fa}a de prototip. Schema cognitivd a
prototipului se bazeazd pe reprezentarea imagisticd a obiectelor deqi la
formarea unui prototip concureazd gi codul lexical qi reprezentarea semanticS-
Formarea prototipului precede formarea categoriei. Ontogenetic, copilul
inva!6 mai repede numele prototipului dec6t al categoriei (Bandura, 1986). S-a
observat c5, degi folosim aceleagi cuvinte, gdndirea noastrd formeazd
traiectorii diferite. E probabil ca acest fenomen si se explice prin faptul ca
index[m cu aceleagi cuvinte, prototipuri diferite, care genereazd jtdecFq
diferite, gflnduri diferite. Funclia principalS a schemelor prezentate pdnd acum
este de rEine informalia in cadru1 sistemului cognitiv. Ele participd indirect gi

rt4
la prelucrarea informaliei. Existd scheme a cdror participare la prelucrarea
rnformaliei este nemijlocitr. Dintre aceste scheme cele mai studiate sunt
scenariile.
- Cadre scenarii.
Scenariile au apf,rut ca o concretizarc anoliunii de cadru. Un cadru
este o structur[ de date ce prezintd, o situa]ie stereo-tip. Aceast6
structur6 este
orgaruzatd ierarhic: in vArful ei sunt cunogtinle intotdeauna adevdrate despre
situalia respectivd, acestora le sunt subordonate variabile. cadrul este
o
structuri asimilatoare. El asimileazd o situafie prin punerea ei in
coresponden{i cu un nucleu tare de cunoqtin}e adevrrati, apoiprin asigurarea
de valori variabilelor subordonate acestor cunoqtinle
Un scenariu constd ?n particurarizareaunticadru penhu o mullime de
evenimente organizate serial. Mai precis, un scenariu este o structur[ de
Jate/cunogtin{e care descrie o secven{d de evenimente corespunzdtoare
unui
context parlicular. Scenariul are o organizme ierurhic[. Scenariile asigur[,
de
pild[, in]elegerea povestirilor (Crefu, 2OOI).
Scenariile, ca qi cadrele, nu numai cd organizeazd. informalia ci,
:sigurd qi prelucrarea informaliei ulterioare gi orienteazd qi comportamentul.
- Operaliile co gnitive.
Repertoriul operaliilor cognitive este foarle vast iar cunoaqterea lui
este incomplectd. o parte din aceste operalii sunt studiate la capitolele
!-onsacrate memoriei sau g6ntlirii. Cele trei tipuri de reprezentdi an{reneazd,
rur,eluri diferite de prelucrare a informa{iei. La prirnuL nivel, repre zentarea
imagisticd favoizeazd, prelucrarea caracteristicilor fizice ale obieitelor; la al
ioilea se prelucreazd expresia linguisticd ce desemneazi stimulul, iar la al
'rreilea - semnificalia sa (Moldovan, Ignat, Bdlaq-Tirnar , ZOII).
cele trei nivele de prelucrare a informaliei corespund conceptelor de
nemorie de scurtd durat6, memoriei de duratd medie qi memorie de scurtd
Juratd. Deosebirea dintre cele trei tipuri de memorie se datoreazd deosebirii
Jintre reprezentdile cognitive qi prelucririle pe care acestea 7e favonzeazd,.
operaliile cognitive sunt influen{ate nu numai de reprezentdri ci gi de scheme
crrgnitive. o schemf, depresivd va favorrza prelucrarea informa-liei negative
Jespre sine, despre viitor, va induce o gandire depresivd (osmovici, iacob,
)e96).

1.2. Sistemul expert


O persoand care dd dovadd de competenfd deosebitd in rezolvarea unei
--lase de probleme se nume$te expert. Sistemele expert sunt sisteme artificiale
rnteligente care reahzeazd performanfe similare cu ale expertului uman. La
baza construcliei 1or se afid cunoqtin{ele fumizate de psihologia cognitivd qi
nteligentd artificiald. un sistem expefi este format din patru componente
nrincipale (Miclea, 1999):

115
l. Baza de cunoStinle, vizeazd mulfimea cunogtinlelor utilizate de expertul
uman pentru rezolvarea unei probleme. Cunoqtinlele expertului uman sunt
stocate in calculator sub formd de reguli, relele semantice sau cadre. Baza de
cunogtinle e mai mult dec6t o bazd, de date cdci ea conline reguli de deduc{ie a
unor cunoqtin{e care nu sunt stocate explicit.
2. MaSina de inferenle, constd in aplicarea unor reguli pebaza cdrora se fac
ralionamente, fie in sensul derivarii unor concluzli, fie in sensul justificdrii
unor ipoteze
3. Modul de tnvdlare are rolul de a achizilrona noi cunoqtinle prin inducerea
unor reguli din exemplele cunoscute deja de sistem sau de a testa anumite
ipoteze sub raportul coerenfei, redundanlei.
1. Interferentrapermite utilizatorului sd comunice cu sistemul expefi, in special
prin doud tipuri de intrebdri pe care i le poate pune: ,,Cum?" qi ,,Pentru ce?"
(,Zlate,1999).
Arhitectura cognitivd este formata din totalitatea mecanismului,
cognitiv impenetrabil, necesar qi suficient pentru a reahza un comportarnent
inteligent. Modul de organizare in chunks-uri, categoflzarea, cdumrea in
spaliul problemei, organizarea informaliei sub formd de relele propozilionale
sau scenarii cognitive, recunoaqterea obiectelor, etc. sunt influenlate de
cuno$tinlele de care dispune subiectul.
A. Newell (1994) a stabilit o listd minimah de cerinle in scopul
modeldrii arhitecturii sistemului cognitiv uman. Orice model al arhitecturii
co-enitive a subiectului uman. Orice model al ahitecturii cognitive a subiectului
uman trebuie constituit in aqa fel inc1t:
- sd manifeste un compofiament flexibil, in func{ie de dinamica mediului,
- sa facf, dovada unui compoftament intenlional, adaptiv,
- sd opereze in timp real,
- sd opereze in medii complexe:
- sd poatd percepe o cantitate imensd de detalii
- sd utrhzeze o bazd de cunoqtinle considerabilf,
- sd controleze un sistem motor cu mai multe grade de libertate.
- sa utilizeze simboluri qi abstractizdri,
- sf, foloseasc6 limbaje naturale gi artificiale
- sd invefe din mediu sau/qi din propria experienJ6
- sa-qi poatd dezvolta abilitd{ile odatd invd}ate,
- sd trf,iascd autonom, dar in interioml unei comunitd{ii sociale
- sd posede conqtiinld qi identitate de sine (Newell, 1994).

1.3. Schifr unei noi arhitecturi cognitive


Arhitectura sistemului cognitiv nu este omogen6. Sistemul cognitil
uman are o arhitecturf, duald:
- neurometicd - pentru procesdrile periferice,
- simbolicf, - pentru procesdrile centrale.

1,16
Deci, la realizarca unei sarcini pzuticipa atdt mecanismele
conexioniste, neuromimetice cAt gi mecanismele simbolice.
stimulii pe care ii receplioneazi subiectul uman prin organele sale de
sim{. pot fi de doua categorii:
- stimuli inedifi - cu care sistemul cognitiv nu s-a mai confruntat
- stimuli cunosculi - asimilali deja in structurile cognitive ale
subiectului.
Dupd impactul lor asupra receptorilor, ambele categorii de stimuli sunt
refinute in memoriile senzoriale. Caracteristicile non-accidentale ale stimulilor
gi organizarea lor pe baza principiilor gestaltiste, act:eazd. o mul{ime de
cunogtin{e din memoria de lungd durati a subiectului" Aceste cunoqtin{e
activate, forcneazd, memoria de lucru sau memoria de scufta duratd. Stimulii
inedili reclamd o procesare mai laborioasi, deci activarea mai intensd a unor
uni61i cognitive din memoria de lungd duratd (Iordan, ZO07).
Cele mai active informaJii qi mecanisme de procesare formeazd
..cdmpul atenliei". Atenlia nu este o ,,facultate" autonomd pe care o putem
manipula volitiv, ci o rezultatd a activdrii mai putemice a unei submullimi din
unitalile cognitive aflate totugi in memoria de lucru. ,,Focalizarea" sau
comutarea atenliei inseamnS, de fapt, activarea unor conlinuturi din memoda
de lucru. Aceastd activare se poate rcaliza fle in situafia in care stimulul este
inedit, fie in situalia in care, deqi este cunoscut, stimulul este relevant pentru
structura de scopuri pe care subiectul o are la un moment dat in memoria de
lucru. Activarea unor unitafl datoritd reievanlei sau apartenenlei lor pentru
:copurile subiectului se poate modela pe baza regulilor de procluce,re. Dacd
:rist[ anumite scopuri sau inten]ii, atunci se activeazd anumite proceduri qi
"-unoqtin{e declarative. Cunoqtinlele qi procesdrile ce se pot activa prin reguli
de producere fotmeazd memoria explicit5. E probabil ca memoria implicitd s[
\e activeze conform regulilor specifice refelelor conexioniste. organizarea
;unogtinlelor nu este un proces strict intem ci se desfaqoard la interfala dintre
:nediul intem gi cel extem al subiectului. Categorizatea, procesarea imaginilor
rezolvarea de probleme, decizia gi ralionamentul se desfdqoard fie in
"izuale,
--impul atenliei, fie in memoria de lucru. cunogtinfele din memoria de lucru
rnfluenleazd procesirile din c6mpul aten{iei (Miclea, 1999).
Acliunile sau compofiamentele pe care le realizeazd subiectul sunt fie
rutomate, fie controlate. Cele automate sunt detemrinate de cunogtinlele din
Iemoria de lucru, iar cele controlate sunt rezultanta procesdrilor cunoqtinlelor
-<i structurii de scopuri din partea cea mai activat[ a memoriei de lucru, adic6
:tenlia.
Acest model posibil al arhitecturii cognitive permite un compoftament
:lexibil in funclie de dinamica mediului, permite funclionarea cognitivd in
-;mp real, pe baza unui sistem cognitiv poate opera in medii complexe,
:ermite operarea cu simboluri qi structuri simbolice, postuleazd qi
:tecanismele subsimbolice, neuromimetice. Unul dintre minusurile arhitecturii

111
propuse constd in faptul cd ea nu rezolvd. problema relalii dintre structurile qi
procesdrile simbolice pe de o parte, retrelele qi procesdrile neuromimetice - pe
de altd parte. Arhitectura propusd permite receptarea qi producerea limbajului
natural sau a limbajelor artificiale, permite sistemului cognitiv uman sd invele
din mediu sau din propria experien{d (Zlate,1999) .
Arhitectura face posibilS dezvoltarea cognitiv[. Aceastd dezvoltare
vizeazd, in primul r6nd:
- augmentarcabazei de cunoqtinle,
- dezvoltarea mirimii memoriei de lucru,
- modificarea regulilor de producere,
- optimizarea accesului din memoria de lungd duratS.
O scddere a modelului propus constd in faptul cd nu explicd modul in
care dezvoltarea cognitivd este influenlat[ de dezvoltarea meta-cognitivd.
\Ietacognilia cuprinde cunoqtinfele pe care subiectul le are despre
funclionarea propriului sdu sistem cognitiv gi care ii poate optimiza
tunclionarea acestuia (Rapaport, Gill, 1959).
Arhitectura propusi ii permite subiectului uman sd ducd o via{d
sociald, menlinAndu-qi autonomia interni. Permite emergenla congtiinlei qi
construclia identitdtii proprii prin activarea qi procesarea cunoqtinlelor despre
via{a intemd a subiectului.
Detectarea arhitecturii sistemului cognitiv uman rdm6ne una din
problemele majore a cercetdrilor actuale qi de perspectivd in psihologia
cogaitiv[. In qtiin{d, ca qi in via{d, singura opliune viabila este construc{ia.

1.4. Rela$a gAndire - limbaj - memorie - atenfi.e fut structura


sistemului psihic uman
In cadrul sistemului psihic uman, interacliunea tuturor elementelor
sale componente este o condilie obligatorie ftra de care activitatea umand,
adaptarea la mediu, crearea de valori, etc. nici nu ar fi posibile.
Ingemdnarea celor trei fenomene (gAndire - limbaj - memorie) reiese
mai intAi din apartenenla lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de
elemente ale sistemului psihic uman, care permite cunoa$terea prin detagarea
de experienla nemijlocita qi se constituie treptat, in ontogenezd, prin
interacliunea cu mediul socio-cultural.
Atenlia apare ca o condilie primard, de fond, pentru desfdqurarea
proceselor de cunoaqtere, acelor de autoanalizd qi autoevaluare, precum qi a
comportamentelor motorii. Ea nu dispune de un conlinut reflectoriu propriu.
de un conlinut informalional specific, ci ea asigurd declanqarea, men(inerea qi
optimizarea proceselor psihice cognitive. Se poate spune cd aten{ia este un
nod-releu al vielii $i activitdtii psihice.
kgdtura indisolubild qi nemijlocit[ dintre limba qi gdndire este o tezi
importanti a materialismului dialectic, care ne ajut[ sf, in{elegem trecerea de la
treapta senzoriala a cunoa$terii la treapta rationald.
,!,imba este realitatea
nemijlocitd a gandirii", scriau Marx gi Engers in lcreorogia gemmnd
(r, p.467).
Intemeietorii fiziologiei materialiste modeme, Lil4. secenov'qi
I.p.
Pavlov, au dezvdluit mecanismele fiziologice ale legaturii
dintre gandire gi
limbaj Menlionand cd la copiii de 5 ani gandirea se elprimd prin
civinte sau
fraze qoptite sau cel pu{in prin migc5ri ae rmut qi buzelor qi
cd acest lucru se
intampl[ Ei cu adulfii, dar in grade diferite, Secenov continud:
,,Eu gtiu, cel
pu{in in ceea ce md privegte, c[ gdndirea mea este
foafie adesea insolitd de o
;vorbire
muti (gura fiind inchis[ qi imobili), adicd de migciri ale muqchilor
limbii in cavitatea bucald.,,(apud Freedham, Wemer, 2003,p.176).
Mecanismele fiziologice ale g6ndirii qi limbajului qi ale legdturii
dinrre
aceste procese psihice au fost scoase qi mai mult in eviden{d
de c6tre I.p.
Pavlov, prin elaborarea teoriei sale despre cele doua sisteme
de semnalizare.
..dacd senza(iile gi reprezentirile noastre, care se referd la
lumea
inconjuritoare, reprezintd pentru noi primele senme ale realitalii
semnale
concrete, atunci vorbirea qi in special excitaliile kinestezice
care vin la scozuJa
cerebralS de la organele de vorbire reprezintd semnale
de ordinul al doilea,
adicf, semnaie ale semnalelor. Ele riprezintd o abstractizare
a realitdlii,
pemilAnd generalizdri, fapt care constituie gdndirea noastrii
superioard
sp e cific umand" (aptd Saunders,
2006).
In timpul efectudrii unor acliuni mintale s-a demonstrat apanlia
curenlilor de acliune in aparatul vocal. Curenlii de acliune variazdcu
natura
.rctivitalii, fiind mai slabi in cazul unor activiiafl intelectuale
mai simpie (de
exemplu adundri ugoare).
Al doilea sistem de semnalizarc participi in- mod nemijlocit in
rcliuniie voluntare qi este regratorui conduiiei omului. in urma
instrucliunii
erbale primite, in scoarJa cerebrald, in instanla celui de-al doilea
" sistem cle
.emnalizare, se actualizeazd legdturile corticale corespunzdtoare
qi prin
rnjlocirea lor se schileazd,latent diferitele ac{iuni pe berza unei
,,comenzi,, din
-nstanta celui de-al doilea sistem de semnalizare.-intruc6t aceste
acliuni sunt
-ti:tu.ut" numai in gand, forma exterioard, molard
a miqcirii este lniribata. in
'clumb, prezen\aprocesului latent din organul efector esie dovedita de aparilia
-inor curen{i de ac}iune speciflci.
S-a studiat rolul kinesteziilor verbarle in insuqirea scrisului
la elevi, prin
:rctarea unui text adecvat, in condilii diferite de artitulare.
Numdiul gregel'ilor
- la elevii din clasa I - a variat foarte mult de la o variantd,la alta:435 de
regeli in cazul excluderii articulaliei, 62 Tn cazul indrumdrii speciale
:ccentuirii) a arriculafiei qi 160 in condiliile articul[rii libere. Este
wident,
::rn uffnare, cd activit atea analizatorului verbo-motor asigurd, in etapele
:i1iale ale insugirii scrierii gi citirii, analiza compoziliei ,onJ."
a cuvdntului,
::sprinderea elementelor constitutive ale cuvantului gi legarea
sunetului de
':era corespunz6toare. int5rirea specialS gi organizarea kiiesteziilor
verbale
r'rate constitui un mijloc de ,,traducere" a limbajului vorbit
in limbaj scris, mai

T19
ales cAnd cuvAntul nu se scrie cum se pronunj[. Ele au un
a$a rol mare in
formarea deprinderilor ortogafi ce (Popescu, 1 99 1 ).

Arlicula{ia nu este numai un proces verbo-motor, ci qi un proces


auditiv. in procesul gAndirii ,,pentru sine" (in limbaj interior) au loc reaqii
latente, atAt verbo-motorii, cAt qi verbo-auditive (qi, cum se va vedea mai
tArziu, qi, verbo-vizuale). in timpul gAndirii in limbaj interior, componen{a
verbo-motorie a complexului verbal este inhibatd, insd componenfa auditivi,
cu care este asociatd, se pdstreazd, este activ6. De la aceastd componentf,
continud sd plece impulsuri kinestezice spre componenla auditivd,
actualiz0ndu-se pe aceastd cale leg[turile corticale formate intre analizatorul
verbo-motor qi cel auditiv.
Rolul limbajului interior poate varia in funclie de natura g0ndirii, de
con{inutul activitd{ii ei. In cazul sprijinirii nemijlocite pe materialul intuitiv,
rolul limbajului interior este mai redus dec6t in cazul operdrii cu un material
abstract. Cu cAt conlinutul problemelor este mai abstract, cu atdt mai mare este
participarea limbajului interior, gi invers(necesitatea reproducerii in gAnd a
situaliei respective). in cazul sprijinirii nemijlocite pe material intuitiv nu este
necesar s[ se lind minte toate elementele conlinutului gdndirii, iar ra]ionarea se
poate face qi in frflnturi de fraze. Limbajul interior dobAndeqte in acest c{L un
caracter ,,pronominal"(de exemplu ,,acestea aici, acestea dincolo" etc). in
cazul g6ndirii abstracte, limbajul interior prezintd. tendinla de a lua o formf,
mai elaboratd.
Freedham qi Werener (2003), studiind rela{ia dintre componentele
nrotorii qi verbale ale generalizdrii, constatd cd' unii subiecli ajung s[
reac{ioneze corect la un stimulent inainte de a putea verbaliza in mod corect
situalia experimentald. Autorul considerd cd este vorba in acest caz. de o
I'erbalizare intfuziatd.. La acegti subiecli verbalizarea apare numai la un anumit
timp dupd elaborarea reacliei corecte. ,,ln aceste cazufl, verbalizarea preced[
reaclia adecvatd, care sau il ajuta pe subiect sd rea4ioneze corect, sau nu
influenleazd rcacfia." Deci, legituru dintt" limbaj qi gAndire nu este simpld. in
etapele iniliale, gAndirea este, dupd pdrerea autorului, mai strAns legatd de
conduita qi activitatea practicd decAt de limbaj. Aceastd plrere se apropie qi de
concep{ia lui Galperin, dupd care traiectoria gAndirii merge de la ac}iunea
practic[ cu obiectele, prin acliuneaverbabzatd cu glas tare, la a{iunea mintald,
efectuatd in limbaj interior.
I.P. Pavlov a denumit cuv6ntul ,,semnal al semnalelor", adicd semnal
generalizator al realit[1ii. Al doilea sistem de semnalizare reprezintd, baza
materiald a analizei qi sintezei superioare, a proceselor de gAndire (apud
Saunders,2W6).
Sistemul verbal posedd o inaltd capacitate integratoare de ordinul a1
doilea, al treilea sau de ordine mai inalte, care unificd grupele de semnale
verbale situate mai jos. Stimulenlii verbali sintetici pot, prin cuprinderea lor in
lanluri verbale, sd ridice activitatea de abstractizare qi generahzare a scoarfei

120
cerebrale, pdnd la cele mai inalte trepte. Nu aspectul sonor, ci rezultatul
analizei qi sintezei superioare in sistemul verbal al creierului.
Formele complexe ale activitdlii congtiente sunt sisteme funclionare
care se formeaz[ in condi]iile viefii sociale a copilului qi
a comunic6rii sale
verba-le cu adullii. Dacd in primele etape ale dezvottarii atlnliei
copilului, acest
proces psihic este organizat de cdtre adult cu ajutorul gestuiui
indicator sau al
denumirii obiectului, ulterior copilul iqi insuqeqte posibilitatea de
a organiza in
mod analog atenlia sa, care devine voluntard.
Activitatea de orientare qi investigalie reprezintd, mijloace de
completare a experienlei gi a cunoqtinfelor. prin urmare, ele, fiind
dLterminate
de experienla anterioard, de cunoqtinte, au un caracter de direclionare,
de
atitudine. Activitatea de orientare gi investigalie poate avea
planificata, cdnd ea devine un scop congtient p..ar. o*rt qi-t propune.
o formd

Formele complexe ale activitdlii se pot realiza numai cu participarea


celui de-al doilea sistem de semnalizare in interacliune cu primul.
Cercet6rile
efectuate in legdturd cu rolul celui de-al doilea sistem de
semnali zare in
activitatea de orientare au scos in eviden|d importan{a semnifica}iei
stimulen{iilor in determinarea orientarii. Dupn.u* ,pun" Ai. itoqca (1971),
in
general atrag atentia toli stimulii care au o influenla pozitiva
sau negativd
asupra integdtafli organismului, cei care au o leganrrd cu interesJle
qi
preocupdrile pemanente ale unei persoane cu atitudinea sa
actuald san de
perspectiva.
orice modificare noud sau neagteptatd in ambianla imediata
declanqezzd reaclia de orientare. Reflexul de irientare o pr"emisd
rcprezinid"
runclionald a cunoagterii care face posibild informar.u d"rpr. oricare
din
stimulii ambianlei imediate, inclusiv despre cei indiferenli dar care la
un
moment dat apar ca semnificativi. Repetarea unui stimul care inilial
produce
reaclia de orientare, dar care apoi nu mai are semnifica{ie qi nu produce
o
nrodificare a comportamentului cognitiv al persoanei, duce la stingerea
rephta a abnliei spontane. capacitatea sau comportamentul prin caie se
r.'snord un stimul care-prin repetilie qi-a pierdut semniflcalia
se formeazi prin
.invdfare negativf,", al cdrui prototip este obignuirea (habituarea). procesui
de
rabituare constituie substratul psihoflziologic al neatenliei. obignuirea
:ebutezzd cu un fenomen corlical localizat,iar prin extensie se poate
ajunge la
.rrmnolentA (Rosch, Lloyd, 1978).
Atenyia voluntard - consideratd nivelul superior al acestui proces
:sihofiziologic - decizia implicat[ in orientareu qi .or..ntrarea itentriei
- --'calizare, selective, este mai importantd decat orientarea
spontanf,.
Orientarea selectivd a activitdlii cognitive gi psihomotorii se realizeazd
:e b'azafuncliei reglatoare a lilnbajurui, atenfiafocalizandu-se prin comand[
':u autocomandi verbali qi pe baza unui supoft motivalional adecvat.
lercetirile experimentalebazate pe tehnica inregiitrarii migcdrilor oculare
au
::monstrat rolul set-uiui instruclional in concentrarea qi in comutarea
atentiei.
In mecanismele atenliei se includ se-urile pregdtitoare precum gi set-urile
anticipatoare qi operatorii care se constituie in structura funclionald a
proceselor perceptive, mnezice, de gdndire gi al actelor motorii, pe baza
interac{iunii dintre conlinuturile experienfei anterioare, stdrile de motiva}ie qi
expectanlele subiectului, pe de o parte, gi particularitalile situaliei respective
sau a sarcinii actuale, pe de altd parte (t.e Ny, 2007).
Atenlia senzoriomotorie qi perceptivd predominf, in cursul unor
activitdli qi ac{iuni obiectuale.
Atenlia intelectivd, inso{egte orice activitate de g0ndire, de memorare
voluntard qi reproducere ori recunoaqtere sau activitdlile imaginative; este
superioard fala de cea perceptivd sub raportul selectivitdlii qi autonomiei de
acliune. Veritabila atenlie intelectivd presupune intotdeauna un anumit grad de
interiorizare, qi ,,de cdutare intem[". Procesul atenliei voluntare pune in raporl,
in chip selectiv, unele modele, semnificalii qi sarcini interiorizate, cu aspectele
inteme concrete. Exist[ un paralelism intre structura selectiv[ a atenliei qi
or garizarcapercepfiei, memoriei, gdndirii, imaginaliei.
Atenlia voluntard intelectivd este implicatd cu precddere in activitdlile
umalle care presupun rezolvarea de probleme, contribuind direct la elaborarea
gi transformarcatpotezei qi strategiei generale in ipotez[ qi strategie specifica.
$i apoi la particularizarea acestora, conform datelor problemei gi cerin{elor ei.
Rolul aten{iei voluntare, selective * ca activitate de control - rezultd" din faptul
cd ?n fiecare etapd nodald a rczolvdfri problemelor funclioneazi in mod
necesar un mecanism de reglare care este de fapt un mecanism de confruntare
a ipotezelor cu rezultatele opera{ilor. in procesul rezolvdii problemelor,
atentia se direc{ioneazd. pintr-o suitd de reorientdi. La nivelul atenliei
irtelective, implicat[ in rezolvarea de probleme, se exprimd maximal
trasdturile opuse ale acesteia: concentrarea Si distributivitatea, ruobilitatea Si
stabililatea.In cadrul procesului de gdsire a unor solulii qi luare a unor decizli,
locul principal il deline procesul de cdutare bazat pe strategii puse in lucru in
condiliile atenliei voluntare selective care duce la restrdngerea ,,zonei
cdutirii", pe mdsura evoluliei adecvate a procesului rezolutiv (Newell, 1994).
Fenomenul ce intervine cAnd efectudm diferite deprinderi
senzoriomotorii sau intelectuale este arcnrta postvoluntard. Ea este mijlociti
de structuri operalionale ca.re au fost c0ndva elaborate voluntar (atenlie
habituala).
Atenlia postvoluntard se referd qi la situalia in care scopul activitatii $i
activitatea, suslinute voluntar la inceput, se desfdqoard apoi ftrd nici un efort
voluntar, subiectul fiind angajat afectiv pi motivalional in efectuarea unor
secvenle ale activitdlii. Aceastd formd a atenliei devenitd predominant
involuntard, datoritd suslinerii ei de emolii qi interese cognitive, este o formd
aparte - atenlie atitudinald. Aceasta intrucAt ea presupune seleclii - orientdri
- concentrdrl dup[ vectorii atitudinali proprii unei persoane, in privinta
cunoaqterii, vectori sus{inufi de o activitate optimf, (Popescu Neveanu, 1978b).

122
in cadrur activitalilor umane existd perioade in care se manifestd
diverse grade de trecere de la o forma
a atentiei la alta.
Prin apricarea unui cuvant se rearizeazd,
sistemelor de
o
activiza*e selectivd a
legdturi corlicale. Reaclia de orientare
consta in aceastd
activiz*e selectivr a anumitor sisteme a"
r"gatr.i.-i, p-..*r de abstractizare
gi generalizare, de folmare a noliunii ,.
proceselor nervoase prin reac{iile
."r" i,,iuii*ru accentuat' a
de orien,*.. ir-.ffi rezolvdrii unei
probleme legate de o. anymitd
notiune care nu este fonnat d,, adic|"legatr
reflectarea unor ?nsuqiri ale rucruriior, de
f.no*.n.I* ;;d4"lor dintre ele, se
cere prezen{a excitabilita}ii optime
in anumite porfiuni ale scoa4ei prezenfa
,
aten{iei incordate. prpa formarea
nofiunii, in raport cu aceasta verigd a
activirdlii, gradul de aren{ie va fi
mai
incepand de la senzalii qi percepfii pand
,.Lri. iri;il altivitate psihicd,
la gandire creatoare gi pana ra formele
superioare ale activitdlii voluniare, intahim
activitatea de orientare imbinatd
cu formele speciflce activitd{ii. Activitatea de orientare se desfd{oard
.ale
intotdeauna in cadrur interac{iunii
dintre primur qi cer de_al doilea sistem
semnalizare (plotnik, Kouyoumdj ian, de
2011).
Gradul de dezvortare a ganoi.ii abstracte,
bog'lia cunogtinfelor au o
influen{[ ?nsemnati asupra atenliei.
Aten]ia elevilor om'iasa u rv_u este atras5
niai mult de faptere concrete pe care
re conline materiarul stucliat, in tirnp
elevii din clasele mai mari au atenlia ce
orientati mai mult asupra ideilor, a
reialiilor. asLrpra esenliaruru.i. in procesur
de instruire, .up,*.u-ii;ffi*.;
atenliei se sprijin[ pe func]iile insirucfiunilor
verbale.
una dintre r}ncliile instrucliunilor verbale constd
;atre obiectur sau trdsdtura caracteiisticd
in clirijarea aten{iei
ce urmeazd s6 joace rorul de stimur
intr-o conexiune de inrlafat. o mur(ime
de arte mijloace srlnt forosite chiar gi
in
'imbajul scris pentru dirijarea atenliei c5tre conlinutul invdldrii:
scrierea unui
:ert in culori, cu litere cursive, subliniate,
incadrarea lui in casete
o altd func{ie a instruc}iunilor verbale in cadruL,iir"ul*etc..
de invdfare
'-onstd in a-i da elevului despre clasa de ,arpu^u.,l" se agreaptd
1n.r9rmqil
': el la terminarea invatrrrii, de
informalii asupra performanlei ce o va rearizala
;:cheierea invdlarii; ii pot cere erel,Lrlui
s[-gi ictuari zeze unrucru pe care r_a
.n'a{at anterior. Prin limbaj se asigurd
dirijarea inv6}drii.
Trebuie subliniatd insd qi import*1u deosebita
a memoriei in cadrul
:"-eSti relafii. Memoria asigurf,
coniinuitatea vielii psihice, ea face legrtura
'itre trecut - prezent - viitor, de felul. .u* ,rri mft;;.,
::actualizate informaliile, depinzand pdstrate, qi
activiEtile pr"r"nii-'ae subiectului.
\ lemoria nu doar pune ra dispozifie
ce am invd]at, ci oferf, qi materialur
-ecesar pentru a realiza restructurSri, transformSri, pentru a
::oiecte (Jodelet, construi noi
2000).

123
Gdndirea
1. Definirea gAndirii
Osgood, in 1953 a definit g6ndirea ca ,,reptezentarea intemd a
evenimentelor". Psihologii au propus diferite explicalii pentru originile
(1980) avdzut-o ca fiind orientatd spre scop; Piaget (1952) a
-sandirii: Freud
considerat-o formd de adaptare; Dewey (1933) a considerat ci provine din
discrepanle (apud lVloldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 20 1 1 ).
Andrei Cosmovici (1996) definea ,,gAndirea este o succesiune de
operalii care duc la dezvdluifea unol aspecte importante ale realitdlii qi la
rezolvarea anumitor probleme" (p. 1a9). CAnd vorbim de probleme ne gAndim
la dificult[1ile intAmpinate in calea atingerii unui obiectiv propus.
GAndirea rcprezintd. nivelul cel mai inalt de prelucrare qi integrare a
informaliei despre lumea extemd qi despre propriul nostru Eu. Prin ea se
realizeazd saltul calitativ al activitalii de cunoaqtere de la parlicular la general,
de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenlei obiectului la

Prin urmare, gdndirea este procesul psihic de reflectare mijlocita 9i


-eeneralizat-abstractd
- sub forma noliunilor, judecS{ilor gi ralionamentelor - a
insuqirilor comune, esenliale qi necesare ale obiectelor qi a rela{iilor legice,
cauzale intre ele.
Caracterul mijlocit al gAndirii constf, in aceea cd ea opereazd nu direct
asupm realitAlii, ci asupra informaliei furnizate de perceplii qi reprezentdri.
Desfaqurarea ei presupune intotdeauna fie existenla unei informalii care se
extrage in prezent in cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei
informalii din tezaurul memoriei. in acest fel, chiar produsele unei
activitdti a"ro.ut"
gAndirii devin, la r6ndul lor, obiect al unui proces ulterior de
-eAndire.
Dar, cum rezultd gi din defini{ia de mai sus, deqi elaborzfea gdndirii
este precedatd de formarea experienlei qi schemelor perceptive, 9i a sistemului
de reprezentdri, ea nu este o continuare in linie dreaptd a acestora, ci apare ca
un moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativd a
mecanismelor gi principiilor comunicdrii informa{ionale a omului cu lumea
externd (Miu1. 2001).
Caracterul general-abstract al gAndirii tezidd, in aceea cd ea se
desflaqoar[ permanent in direc]ia evidenlierii insuqirilor generale gi esen{iale
ale obiectelor qi fenomenelor, qi a subordondrii diversitdlii cazurilor particulare
unor modele ideale generale - noliuni, principii, legi.
Gandirea se organizeazd ca un sistem multifazic, intinzdndu-se pe
toate cele trei coordonate temporale: trecut, prezent qi viitor' Ea tealizeazd o
permanentd corelare intre diversele momente qi stdri ale obiectului: foloseqte
informa{ia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui, integreazd

t24
rnlbnnalia despre trecutul qi prezentul obiectului pentru a determina starea lui
.n viitor. harearizeaz[ o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe langd funclia
.nterpretativ-explicativa, dob6ndind gi o funclie creatoare: elaborarea de
::rodele, proiecte qi planuri ideale pebaza cdrora, in cursul activiEtii practice,
'e realizeaz[ noi obiecte, noi configura]ii ale mediului inconjur[tor Cre]u,
r001).
Fiind procesul de cunoa$tere de rangul cel mai inalt, care asigurd
:atrunderea in esenfa lucrurilor, inlelegerea relaliilor logice dintre acestea,
:rplicarea qi interpretarea 1or, qi care face posibild rezolvarea problemelor
-'Lrmplexe, de ordin teoretic ai practic, gandirea ocupd un loc central in
.istemul psihic uman.
Atributul cenffalitafi este conferit gdndirii nu numai de faptul c6 se
':azeazd.
pe celelalte funclii qi disponibilitali ale subiectului (trecAnd succesiv
le la fenomen la esenld, de la parlicular la general, de la concret-intuitiv la
"bstract-formal), ci de faptul cd ea aclioneazd ca un adevdrat mecanism de
gi
--omand5-control asupra celorlalte procese psihice, organizandu-le,
nodificAndu-le in concordanld cu criterii gi exigenle logice obiective: intr-un
;uvant, le conferi dimensiunea ralionalit{ii. De asemenea, centralitatea
:indirii in cadrul sistemului psihic uman se demonstreaza qi prin aceea c6
.rasiturile qi funcfiile congtiinlei iqi gdsesc expresia cea mai inalti in structura
si dinamica ei.

2. Con(inutul informa{ional al g6ndirii


Gdndirea este un proces de cunoagtere, aldturi de senzalii, perceplii,
reprezentiri, memorie, imaginalie. Procesele de cunoaqtere au un punct comun
:n reflectarea realitdlii - ele reflectd aspecte, laturi, insuqiri ale realit[fii. D;11, in
:imp ce procesele senzoriale reflectd insuqiri concret intuitive, accesitrile
.tmfurilor, gandirea reflectd insuqiri esenfiale (invarianli cognitivi). un
rnvariant cognitiv exprimd ceea ce este comun, constant, invariabil qi
definitoriu pentru o intreagd categorie de obiecte sau fenomene.
Insuqirile concret intuitive fiind accesibile simturilor, ne apar a$a cum
>unt ele. in schimb, gandirea trece dincolo de aparenld la esenfa, dincolo de
particular la general. lnsuqirile esenliale runt impalpabile, inaccesibile
.imlurilor. [n schimb, sunt accesibile simfurilor prin intermediul unor opera]ii
complexe de abstractizare Si generalizare. insuqirile esenliale sunt extrase din
realitate, indep5rldndu-se tot ceea ce este conjunctural, contextual, neesen{ial.
Reflectarea din g0ndire este o reflectare multipld, mijlocitd prin
rntermediul cunoagterii perceptive, a reprezentdilor, a experienlei acumulate,
dar mai ales prin intermediul cunoaqterii qtiin{iflce. Limbajul este un factor
mijlocitor qi un mecanism de integrare qi vehiculare a informa{iei.
Reflectarea din gandire, spre deosebire de cea din procesele
senzoriale, se desfdqoard pe axa timpului, intre trecut, prezent qi viitor.
GAndirea igi extrage conlinuturile din stocurile memoriei, le reactu alizeazd,

125
selectiv in raport cu cerin{ele prezentului qi emite prediclii cu privire la viitor.
Reflectarea din gAndire prezintd, un grad inalt de libertate, astfel incAt se poate
deplasa nu numai pe ila timpului, ci qi pe verticala cunoaqterii.
Astfel, gdndirea este procesul psihic de cunoaqtere cel mai complex qi
calitativ cel mai inalt. Ea permite omului reflectarea qi luarea in stdpAnire
mintald a generalului, esen{ialului gi necesarului din realitatea extemd
(Freedham, Werner, 2003).
Spre deosebire de perceplie, care este legatd strict de prezent, hic et
nLtnc, gAndirea se organizeazd, ca activitate intelectuald multifazicS,
intinzAndu-se pe toate cele trei coordonate temporale: ptezent, trecut, viitor. Ea
reahzeazd. o permanentd corelare intre diverse momente qi stdri ale
,.obiectului": foloseqte informalia despre trecutul obiectului pentru a explica
prezentul lui; integreazd informalia despre trecutul qi prezentul obiectului
pentru a determina (prevedea) starea lui in viitor.
Gdndirea confer[ activitSlii de cunoagtere atributele abstractizdrii,
predicfiei, anticipdrii, teoretizdrii (Golu, 2000).
F'iind un proces qi o structurA multidimensionald de maximd
complexitate, gAndirea poate fi descrisf, qi definitd din unghiuri diferite:
a) co gnitiv-procesual,
Din punct de vedere cognitiv-procesual, gAndirea este activitatea
intelectualf, discursivd de prelucrare criterial-logicd a informaliilor fumizate de
perceplie sau memorie, in vederea infelegerii, explicarii qi interpretdrii
fenomenelor din univers (natur[ qi societate), a rezolv[rii diferitelor tipuri de
situatii problematice, a elaborlrii diferitelor proiecte qi planuri de activitate
creatoare, a elabordrii qi adoptarii deciziilor optime de acfiune.
b ) structural- opera lional,

Din punct de vedere structural-operalional, gdndirea este un sistem


ordonat de opera{ii sau de transformlri care se aplic[ unei situajii iniliale (A0)
pentru aducerea ei intr-o stare finald (scop) (A*), ce reprezintd un rdspuns, un
rezultat sau o solulie.
ln lumina acestei defini1ii, gdndirea ne dezvdluie o anumit[ organizarc
dinamicd intern6, in cadrul cdreia vom identifica doud tipuri mari de operafii:
g e ne r ale qi p art ic ular e ( specifi ce) (Zlate, 2000).

Operaliile generale sunt: analiza, sinteza, abstractizarea,


concretizarea.
- analiza constd in descompunerea pe plan mintal, a obiectului in pa4t
componente pentru dezvdluirea qi descrierea-explicarea structurii lui
inteme;
- sinteza este operalia inversd, de reconstituire, pe plan mintal a
obiectului, extrdgAndu-se qi relin0ndu-se informalia esenliald despre
structura lui intemd. Rezultatul unei sinteze poate deveni ,,obiect"
penhu o noud anahzd(analrzaprin sintezi);

t26
* abstractiz.area rezidd in selectarea-relinerea elementelor gi insugirilor
esenliale qi ldszrea in afard a celor neesenfiale, secundare; generalizarea
este operafia de extindere a unor insuqiri sau relalii extrase prin
abstractizare Ia toate obiectele care fac parte din aceeaqi clasd;
- concretiz.area este o opera{ie de aplicare a principiilor gi legilor generale
la analiza qi interpretarea cazurilor gi situaliilor piuticulare (Reuchlin,
2005).
operaliile particulare (specifice) sunt cele care se formeazd gi se
alilizeazd,in interiorul diferitelor gtiinle: matematicd, frzicd, chimie, biologie,
psihologie, sociologie etc.
operafiile g0ndirii au caracter fonnal, in sensul cd se aplicd unor
constructe ideale, simbolice, desprinse de suportul obiectual Concret, qi
reversibil, in sensul cf, pentru orice transfofinare existd una inversd sau opusd,
a cdrei aplicare duce la revenirea la situalia sau starea ini{iala.
c ) structural- informa
rtonal,
Din punct de vedere structural-informalional, gandirea trebuie deflnitd
ca un sistem de noliuni noi, organizat dupd criteriile esenlialitalii qi
-eeneralitalii. Noliunea devine in acest caz unitatea structurald, a bazd, a
gandirii. No{iunile pot fl empirice, reflectind insuqiri neesenfiale, desprinse
in
cadrul cunoagterii comune, al experienlei cotidiene, qi gtiinfifice, reflectand
insuqiri esenliale desprinse in cadrul cunoaqtedi qtiinlifice.'Dupd sfera de
cuprindere, se delimiteazd: no{iuni individuale, care se raporteazd la obiecte
singulare, luate separat, no{iuni pafiiculare, care reflect[ iniugiri comune
unor
-rrupe de obiecte qi noliuni generale, categoriale care cuprind insuqirile
esenliale comune mai rnultor clase de obiecte sau tuturor obiectelor (ex.
noliunea de,,existen{d") (Plotnik, Kouyoumdjian, 2Ai8).
Un nivel superior la integrare a conlinuturilor informa{ionale
(respectiv, a nofiunilor) este judecata. Aceasta
afirmd sau neagd ceva despre
altceva suportAnd testul adevdrului. Orice judecatd este adevdrat[ sau fa]sd,
dupi cum confinutul ei corespunde sau nu realit[1ii.
La randul lor, constructele informationale ale judec[filor se integreaz6
in structuri informalionale qi mai complexe de tipul rafionamente[r. in
ralionament se surprinde discursivitatea g0ndirii, miqcarea ei de la anumite
date sau judecdfi initiale cdtre un anumit rezultat final (o concluzie) in
care sd
apard informalii sau adev[ruri noi.
Ra{ionamentul se realiz eazd, intrei forme principale: inductivd,,in care,
pomindu-se de la judecdli individuale, pafticulare se ajunge la o concluzie
generald, deductivd, in care se pome$te de la general, particular qi
se merge
spre pafiicular, individual, qi analogicd, in care se compard doud obiecte
pentru a li se pune in evidenfd, asemdndrile, ceea ce au in comun (Moldovan,
1013).

121
3. Formele gfindirii
GAndirea se diferen(iazi pe plan operalional qi informalional,
imbricAnd mai multe forme:
a) tn plan operatrional (operafii fundamentale: analiza, sinteza,
abstractizarea, generalizarea qi concretizarea; operalii instrumentale:
algoritmice qi euristice), distingem:
- gdndirea algoritmicd,, se caractenzeazd prin aceea cd aplicarea unei
anumite succesiuni de operalii (transform[ri) duce in mod necesar la
rezultatul scontat;
- gdndirea euristicd., are un caracter explorator, se desf[goard dupd
principiul tncercare-eroare, succesiunea de opera{ii 1a gdsirea
soluliei corecte;
- gdndirea convergenld, porneqte de la un numdr mare de elemente, de
date pentru a ajunge in final Ia un numdr mic de elemente sau date
(ea comprimd cAmpul informalional);
- gdndirea divergenlf,, pornegte de la un num6r mic de elemente sau
date qi ajunge in final la un ansamblu mare de elemente sau date (ea
diversificd qi ldrgegte cAmpul informafional) (Iovan, 1999).
Componenta operalionald constd dintr-un ansamblu de acfiuni qi
procedee mintale de transformare a informa{iei, de rela}ionare gi
combinare a schemelor gi noliunilor in vederea obfinerii unor cunoqtinfe
noi sau a rezolvdrii unei probleme.
in cadrul acestei componente, distingem doud tipuri de operalii:
- fundamentale, care reptezintd structura gAndirii. Aceste operafii
sunt: analiza, sinteza, abstractizarea. generalizarea qi
concretizarea. Analiza este operalia de descompunere mintald a
unui obiect in elemente componente gi determinare a proprietdtrilor
gi semnificaliei fieclrui element in cadrul intregului. Ea permite
delimitarea esenlialului de neesenlial, a necesarului de accidental.
intdmpldtor. Delimitarea intre insuqirile esenliale qi necesare de
cele neesen{iale qi redundante se face intotdeauna in baza unui
criteriu. Sinteza este operatia opusi anal:rze|
- instrumentale, la care gindirea recurge in anumite situalii
concrete (Cre{u, 2001).
b) tn plan inforntalional, (noliunile: individuale, particulare.
generale), se diferenliazd:
- gAndirea intuitiv-concretd, se caracterizeazd. prin predominarea
codificd.rii figural-imagistice a con{inuturilor informa}ionale gi
prin dependenla de suportul perceptiv;
- gAndirea abstractd, se caractefizeazd prin predominarea
codificd,rii informalionale qi prin detaqarea de suportul perceptit
(Heuer, 1999).
Componenta informalionala este reprezentatd, de sistemul
noliunilor. Noliunea este reflectarea insugirilor generale, esenliale qi
necesare ale unui grup de obiecte gi fenomene materiale sau ideale.
Ea
subordoneazd o mullime de cazuri particulare, individuare. Dupd
numdrul cazuriTor pe care le subordo neazd, nofiunile se impart in tiei
grupe: individuale, particulare qi generale (categoriale). Noliunea
individuald se referd la obiecte concrete, luate separat, ea presupune
evidenlierea qi relinerea acelor insuqiri care sunt esenliale pentru
definirea obiectului singular.
o noliune individuald nu o putem confunda cu imaginea
perceptivd, intrucdt noliunea este rezumatul preludrii integrarii
{i datelor
recoltate pe diverse cdi, in diferite momente, situafii qi relalii in care a
fost inclus obiectul respectiv. Noliunea particulard reflectd insuqirile
esenliale qi necesare care sunt comune mai multor obiecte sau fenomene
individuale. No{iunea generald sau universald reflecti insugirile
esenliale qi necesare care sunt comune mai multor clase de obiecte sau
fenomene individuale (Hayes, Orrell, 20Ol.).
in cadrul gandirii, aceste grupe mari de noliuni se ierarhizeazd.
de 1a cele individuale c6tre cele generale (universale), formand
,,piramida noliunilor". cu cat o no{iune are un grad mai inalt, cu atat ea
are o valoare cognitivi mai mare, servincl drept cadru de referinli,
pentru definirea qi explicarea unui numdr mai mare de cazuri particuiare
pentru gdsirea rdspunsului la un numdr mai mare de intrebdri.
Dupi caracterul tnsuqirilor pe care le includ, no{iunile se impart
in:
- concrete, cele care subsumeazf, mullimi de obiecte reale, perceptibile
- abstracte, cele care reflectd insugiri generale, detaqate de suportul lor
obiectual, concret
Dupd' gradul de esenlialilate al conlinuturilor lor reflectoriu, no{iunile
se pot impa4i in doud gupe:
- empirice, se formeazd sau se insugesc in mod spontan, in contextul
activitalii qi viefii cotidiene. Gradul de esenfialitate al conlinuturilor ei
este relativ scizut, alaturi de ?nsuqirile esenliale apdrand multe insuqiri
mai pulin semnificative, accidentale. Noliunile empirice asigurl o
reglare satisfrcdtoare a activitatii noastre practice, dar ele nu permit
o
inlelegere qi interpretare legic-cauzald a fenomenelor realitdfii.
- stiinlifice, se elaboreaza qi fiinleazd,caatxein sistemul qtiinfelor. Ele fac
obiectul principal al inv[farii in qcoald. Con(inutul reflectoriu al acestor
noliuni este alcdtuit din ?nsuqiri esenliale qi necesare, desprinse gi fixate
prin intermediul operaliilor de abstractizare qi generalizare. Ele au cea
mai mare eficienj5 teoreticd qi practica (Golu, ZOO4).
Prin gdndire se pun intr-o anumitd relalie gi succesiune dinamicd
no{iunile qi opera}iile. Aceasta se realizeazd prin intermediul proceselor
gAndirii: judecata pi ralionamentul. Mecanismul g0ndirii are o structurd
complexd qi eterogend., atdt din punct de vedere anatomofiziologic cdt qi
opera{ional, in cadrul lui impunflndu-se delimitarea a doud componente mari:
a ) componenta nespecfficd
Aici se incadreazd, pe lAngi structurile qi circuitele activatoare
ascendente:
- structurile integrative modale (senzaliile, zona l), care stau la baza
proceselor cognitive subordonate gindirii gi care fumizeazd, acesteia
informalia necesard propriei sale construclii (percepliile qi
reprezentdrile).
- structurile c ar e inte g re azii qi realizeazd funclia limbaj ului.
- structurile memoratiye care tntegreazd qi realtzeazd, procesele mnezice -
stocare, pdstrare gi ecforare (reactualizare) (Eysenck, 2000).
Pe om, un experiment de dezafercntate totali, prin scoaterea din
funcliune a canalelor senzoriale, nu este cunoscut; din datele oblinute in
experienlele pe animale se poate deduce fhra dificultate consecinla pe care ar
avea-o o asemenea operalie pentru gAndire - lipsitd de senzorialitate, gAndirea
ar fi imposibild.
$i mai severe sunt tulburdrile provocate de diferite focare patologice
intr-o verigd sau alta a mecanismelor corticale ale limbajului - o condilie sine
qua non a form6rii qi funcliondrii structurilor gAndirii. De aceea, limbajul, ca
instrument principal de codare qi organizare a con{inuturilor qi opera{iilor
g0ndirii, se include ca o verigd fundamentalS in componenta nespecificd a
mecanismelor ei. Deosebit de imporlantd este veriga mnezicd.. G0ndirea
presupune apelul permanent gi selectiv la fondul experienlei anterioare stocate
gi pdstrate in mecanismele memorative (Carroll, 2008).
b)componenta specfficd
Aici se incadreazd, zonele asociativ-integrative de ordinul trei qi patru
ale scoarfei cerebrale impreund cu circuitele comunica]ionale dintre ele.
Acestea se dispun cu prec6dere in lobii parietali gi frontali, insd veriga de
coordonare qi integrare supraordonatd, a activitdjii diferitelor zone care
formeazd componente specifice ale mecanismelor gandirii se situeazd in lobii
frontali (GavrildA.M., Gavrili, A.L., 2009).
Trebuie presupus cd diferite zone qi relele neuronale particulare
dobAndesc in cursul evoluliei istorice qi ontogenetice a creierului uman
specializdri operafional-intgrative diferite. S-a demonstrat cd zonele din
emisfera stdng[ (dominant6) sunt implicate in integrarea structurilor verbal-
abstracte qi a operaliilor complexe de calcul qi de corelare semantico-sintactici
a elementelor no{ionale. in zonele din emisfera dreaptd (subdominantd) are loc
integrarea conceptelor figurale (figuri geometrice), a operaliilor de ordonare.

130
sistematizare qi clasificare a materialului imagistico-intuitiv, a structurilor
propozilionale qi operaliilor de calcur simple (Arieni, popovici,
19g4).
ln acelagi timp s-a pus in evidenld faptul cd, zoiere din lobii
parietali
re'aTizeazd, cu precddere operaliile executivi propriu zise ale gAndirii de
corelare qi transformare a conlinuturilor mrormallonale
speciflce; lezarea lor
afecteazd, indeosebi structura aqa numitei gdndiri
obiectuaie, despre obiecte gi
fenomene concrete.
Dimpotriv[ zonele din lobii frontali par-ticipd cu precf,dere in
integrarea laturii formal-abstracte a gdndirii. I-nzarealoi
afecteazd capacitatea
de a opera cu noliuni abstracte gi cu forme simbolic-propozilionale
in sine,
desprinse de suporlul lor obiectual sensibil (persoanele nu
inleleg aforismele,
proverbele, nu pot organiza mintal judecali prezentate in
deiordine - o frazd,
din cuvinte haotic plasate (Gavril[A.M., GavrilA, A.L.,2AOg)..
Mecanismele gandirii presupun o anumitd organrz*e di
namicd
spa{iotemporarS, adic[ elaborarea unui program de conectare qi
succesiune in
timp gi spaliu a diferitorzone, segmenteqi operatori. Controlui
urup.u acestei
succesiuni se situeazd in lobul frontal dominant.
Arseni qi colaboratorii intre arui 1976-19g0 au evidenliat cd leziuni
localizate in jumdtatea anterioar5 a lobului frontal dominant
produc tulburdri
ale schemei spaliotemporare qi ale planificf,rii actelor ganoirii.
GAndirea
devine lipsitd de orizont, fragmentard gi situafionald.

4. Formarea nofiunilor
No{iunile se fotmeazd in procesul dezvoltlrii istorice a societd]ii
trmene$ti qi se insuqesc in procesul dezvoltdrii individuale
a omului in relaliiie
alli oameni.qi cu deosebire ?n gcoalfl, arunci c6nd e vorba de noliuni
-.11..::
stunffrce. ln condilii experimentale nu este vorba de formarea nofiunilor,
ci de
;nsuqirea lor, mai frecvent de identificarea, recunoaqterea,
seleclia sau
:rtilizarea unor noliuni formate anterior. insugirea noliuniior
de c6tre copil nu
re reduce la preluarea lor de-a gata,
de la adulli, ci esie un proces complicat qi
:deseori indelungat, trecand prin diferite etape.
$i in deivoltarea istoricd a
.ocietdfii no{iunile se restructureazd. mercu,-se imbogdlesc
se adancesc
ai
Cosmovici, 1996).
Studierea obiectivd qi sistematicd a form5rii gi insuqirii nofiunilor
in
--ondiliile reale ale vielii sociale, fiind mai pulin u.."ribila, cercetdtorul
cautd
'J aduca fenomenul vielii sociale, fiind mai pulin accesibild, cercetdtorul cautd
r'i aducd fenomenul intr-o concentratd sau simulatd
in condi{ii experimentale.
Sunt insi gi studii experimentale care se referd la insuqirea
de cdtre copii a
*ror nofiuni reale, mai ales pe baza unui material gcoiar extras din
diferite
:aterii de invdtdmAnt sau chiar in procesul de invdldmAnt.

131
4.1. Metodntnvdlarii
In cele ce trmeazd, vom prezenta intdi metoda lui C. L. Hull qi
colaboratorii (l9l 5) de inv[lare a noliunilor (conceptelor), fiind recunoscutd in
studiul form[rii nofiunilor.
Cercetarea este conceputd in spirit behaviorist, dupd care noliunea este
definit5, ca o reaclie comunS, mai frecvent verbald, la stimuli care au o
caracteristicd comund. Ea este invS{atd, in urma formdrii unei conexiuni
asociative, mai ales prin incercare qi eroare, intre membrii sau elementele unei
clase de obiecte qi reaclie, qi nu in baza unei activitdfl complexe de analiz[ qi
sintez[, abstractizare qi generalizare.
in experimentul sdu Hull (apud Al. Roqca, 1916) a asociat diferite
siiabe f5rf, sens cu diferite cuvinte scrise din limba chinezd, pe care subieclii
nu o cuno$teau. Cuvintele sau caracterele scrise chinezegti conlin caractere
{figuri) mai mici, considerate ca radicali. Unul qi acelaqi radical, care red6
oarecum esenla cuvAntului, se repetd in mai multe cuvinte sau ceractere
compuse, care au toate ca trdsdturd comunf, ceea ce simbolizeazd radicalul.
Caracterele compuse au fost prezentate subieclilor insolite de diferite silabe
fdri sens rostite de experimentator qi repetate de subiect. Toate caracterele
compuse care conlineau acelaqi radical au fost denumite prin acelaqi cuvdnt
f-ar6 sens. Caracterele compuse au fost prezentate la tahitoscop, intr-o ordine
neregulatd gi in mod repetat, pAnd ce subiectul a putut si spund singur, fdrd sa
fie ajutat de experimentator, de dou6 ori consecutiv, toate silabele unei serii,
dupd care uffna prezentarea seriei urm[toare. lntu-o altA varian6, fiecnre serie
a fost prezentatd de noud ori, indiferent c6te greqeli au fost fdcute de subiect.
Menfion6m cd in total au fost prezentate 12 serii de cite 12 desene
fiecare, in fiecare serie fiind cAte un exemplu pentru flecare no{iune.
Nu s-a gdsit o diferenld semnificativd atunci c6nd caracterele au fost
prezentate in ordinea ascendentd, la un grup de subiecli, qi descendenti, la alt
_srup, a complexitSlii qi greutd{ii lor. De asemenea nici prezentarca rzolatd. a
caracterelor sau in context (intregul desen reprezentAnd caracterul compus), nu
a dus la o diferenld semnificativ[ in schimb atunci cAnd elementul comun a
fost scos in eviden![, in cadrul desenului ce demonstreazd caructed complex
prin redarea lui in culoare rogie, inv5larea noliunilor s-a dovedit mai eficace.
Subieclilor, care erau, studenli, nu li s-a spus cf, prin experimentul la
care vor fi supuqi se urmdreqte formarea unor no{iuni. Ei qtiau cd este vorba de
un experiment de memorie. in cursul repetdrii probelor subieclii ajungeau sf,
descopere treptat elementele comune ale caracterelor compuse qi sd le
denumeascd prin termenul convenlional corespunzdtor. Unii subiecli reuqeau
sd numeascd corect elementele comune, ftrd sd poatf, spune dupd ce criterii s-
au orientat. tncercarea qi eroarea, obsela Hull, joacd un rol, dacd nu
dominant, cel pulin foarte mare, conceptele individuale ajung6nd, de reguld, in
con$tiint[ numai treptat.

r32
K. L. Smoke, reludnd problema, modificd metoda lui Hull (apud
Ebbinghaus, 1913). El utthzeaza figuri geometrice, ale cdror elemente se
gisesc in anumite relalii, care reprezintd conceptul. Termeni prin care se
desemneazi conceptul sunt tot silabe fdrd sens. De exemplu, subieclii trebuie
sd deosebeascd un mib, care reprezintd, triunghiuri avdnd o liniuld
peryendiculard pe latura cea mai scurl[, de non-mib, care reprezintd
triunghiuri la care linia addugatd. are alte pozilii (este pe latura cea mai micd,
dar ?nclinatd; este perpendiculard pe una din laturile mai mari ale triunghiului
etc.).
Alte no{iuni sau concepte au alte caracteristici; de exemp}o, ,dnx,, este
legat de toate figurile care constau dintr-un cerc qi doud puncte, un punct fiind
in interiorul cercului qi altul in afar6. Alte figuri care nu au aceastd proprietate
- de exemplu cere cu doui puncte in interiorul circumferinlei sale - sunt
numite ,ryon-dax".
$i Smoke gdseqte recurgerea frecventd a subieclilor la incercare qi
eroare. In ceea ce priveqte elementele negative (non-mib, non-dax etc.),
autorul constati ci ele ii ajuta uneori pe subiecli sx gf,seascd proprietatea
comun5, dar tendinfa principzrla este de a nu le obserya. Metodica lui Smoke
este frecvent utrlizatd,in cadrul demonstrafiilor de laborator.
Toate aceste experimente sunt organizatein acelagi mod. intr-o primd
frzd, i se prezintd subiectului o serie de stimuli indic0nd dupd fiecare dintre ei
dac5. aparJine sau nu clasei ce constituie conceptul. in a doua fazd.,ise prezinti
stirnuli noi apa4indnd acestei clase dintre altele mai mult sau mai pulin
diferite, qi I se cere sd le recunoascd. El va reugi dacd va putea tranifera,
generaliza la aceqti stirnuli noi regulile de clasificare, adicdde rrspuns, pe care
le-a dob6ndit in legiturd cu stimulii din prima faz6.
In experimentele mai recente decdt cele citate mai inainte s-au
sistematizat mai mult caracteristicile stimulilor prezentali, ceeace a permis sd
se defineascd cu mai multd precizie ,,conceptele" insele gi, de asemenea
strategiile adoptate de subiecti pentru a le identifica. Aceste lucrlri au permis
sd se analizeze demersul subieclilor a cdror sarcind era si identifice un concefi
gi si examineze anumite ipoteze asupra mecanismelor puse in joc de aceastd
formd de organizare.
E. Vurpillot (1968) a ardtat cd sarcinile de identif,care a conceptelor
erau in principal sarcini de diferenliere. Caracteristicile relinute de subiecli
pentru identificarea conceptului nu con{in toate caracteristicile comune
ansamblului de obiecte prezentate ca rdspunzdnd la definilia conceptului
(,,instan!e pozitive"). Sunt r{inute numai caracteristicile ce diferenfiazd,iceste
obiecte de cele despre care se qtie c[ nu rdspund la aceastd definilie (,,instan]e
negative").
Subieclii care caut[ sd identifice un concept emit ipoteze pe care le
pdstreazd sau le resping in funclie de informaliile aduse prezentarea unor
instan{e pozitive sau negative. Alegerea acestor ipotezi qi, in anumite

lJJ
experimente, alegerea cererilor de informafie caracteizeazd strategiile
subieclilor.
Se constatd cd subiec{ii pot utiliza strategii globale (ipotezele se referi
simultan la mai multe dimensiuni) sau ipoteze analitice (ele se referd succesiv
la flecare dimensiune). Ei pot folosi strategir riscante, ff,cAnd ipoteze asupra
deflniliei conceptului, sau strategli prudente. Analiza strategiilor indicd deci
aspecte diferenliale ce ar putea fi legate de unele ce pun in evidenf[ studierea
percepliei (stiluri cognitive) gi pe cea a personalit[1ii.
Incercdrile de explicare a mecanismelor ce permit identificarea
conceptelor apeleazd,in general la limbaj. Rolul limbajului este pus in evidenti
prin compararea a doud grupuri de copii, surzi sau care aud, in vArstd de 5,6
sau 7 ani. Experimentul constd in a le prezenta subieclilor un cuvAnt (scaun, a
spdla, plin etc.), insolit de o figurd care ii ilustreazd semnificalia.
Li se prezint[ apoi alte flguri, la care se aplicd de asemenea cuvAntul,
gi se observd in ce mdsurd copiii iqi extind rdspunsurile la noile figuri. Surzii
fac mai multe greqeli (negeneralizdri sau generalizdri false), iar int6rzierea lor
tinde s[ creasci odatl cu virsta. Handicapul surzilor in aceastd probd este
atribuit mai ales handicapului lor in materie de limbaj. Limbajul intervine
permdAnd sd se oblini o structurd de relalii intre obiecte, calit[1ile, utilizarea qi
tuncliile lor. Folosirea lui mdreqte capacitatea subiectului de a utiliza
informaliile, deprinderea de a folosi simbolurile limbii, de a stabili o relativd
independenj[ fald de datele percepute.

4.2. Metodn clnsifudrii


O metodd diferit[ de aceea a inv6{drii, deqi, dup[ cum vom vedea, au
;i puncte comune, este aceea a clasificdrii sau sortirii. Subieclilor li se cere sd -
_srupeze stimuli dupd criterii pe care, de regull, ei inqigi trebuie sd le
descopere, dupd tehnici foarte diferite.
Se poate vedea cd intre aceastd metodd gi aceea a inv[]arii exist[ o
asemf,nare destul de mare; totuqi existd gi diferenle imporlante. in primul rAnd
aici accentul principal nu cade pe inv[farea unor nume, a silabelor care
reprezint[ cuvAntul. Ele il ajut[ pe subiect sd-gi organizeze activrtatea, dar
sarcina lui este de a sorta blocurile in patru grupuri, in cele patru co(uri ale
mesei sau planqetei pe care se lucreazd in al doilea r6nd, deqi se noteaza durata
executdrii probei qi erorile, adicd de cAte ori au fost intoarse blocurile pentru a-
i permite subiectului sd se corecteze, accentul cade pe analtza calitativd a
execuliei probei, a activitalii, ipotezelor qi comentariilor subiectului, din
trmpul rezolvdrii probei, a modului cum se sprijin[ pe silabele care reprezinti
denumirea conceptului etc., date utile pentru cunoagterea mersului gflndirii
sale. Pe baza acestor date experimentatorul igi poate da seama dacd activitatea
de rezolvare se face la un nivel mai abstract sau mai concret, opereazd md
ales cu insuqirile concrete ale blocurilor sau cu categoriile. Aplicarea probei la
subiecli cu leziuni cerebrale sau tulburiri funclionale (schizofreniei, a aritat

t34
alterarea func{iei de abstractizare gi incercarea de
rezolvare a probei ia nivel
concret. Evident, valoarea maTizei calitative este
limitata de faptul cd depinde
in bund mdsurd de subiectivitatea examinatorului, a interpretdrilor
sale, deqi,
existd gi puncte de sprijin strict obiective, cum sunt
durata ixeculiei qi numdrul
erorilor.
un test de clasificare sau sortare, elaborat in scopur de a servi la
diagnoza unor sindroame, neuropsihiatrice la adult,
dar care este utilizat gi in
scopul studierii dificultdlilor de conceptuzrlizare ale
copilului, este testul de
sofiare de obiecte al lui Goldsrein qi Schiere (1941).
Un alt experiment de insuqire a conceptelor a fost elaborat de
E.
Heidbreder (apud Rogca,1976). ori de cate ori irupr"r"ntutun
desen care se
referea la fata umand se pronunfa silaba flrd sens :,relk,,,
pentru desenele in
!-are era redatd o clddire era pronunfatd silaba "leth,',
p"nt- copac, silaba
..mulk" ori de cate ori subiectul gre$ea sau nu rdspundei
in timpul prescris,
:rperimentatorul ii spunea ,,cuvdntul" necesar. Aiest procedeu
se continud
pina ce subiectul ajungea si spund singur, fara ajutorui
experimentatorului,
'i1aba corespunzdtoare, atunci c0nd se prezentaun desen din clasa datf,.
Din datele obJinute de Heidbreder rezultd,cd cel mai mic
numdr de
::petifii a fost necesar pentru invdlarea silabelor asociate
cu desene de
biecte' iar cel mai mare pentru silabere asociate cu
numere, un loc
-:rtermediar revenind silabelor asociate cu formele perceptual
)rt fiind cd notiunile prezintd, grade diferite de generalizare, unii abstracte.
autori au
':ordat_in mod experimentar aceastd reralie ierarf,ica a noliunilor.
Relalia ierarhicd a no{iunilor la copilul preqcolar este studiatd
de
-::re T. salma-cazacu (2000). Autoarea se ocupd insd cu geneza q;i
- i-n-larea
' unor notiuni generale (animal, pu#", regume, plante,
:.bracdminte). Procedeul utilizat de T. Slama -cazacu
are aslectul unui joc
- cursul cdruia copilul nu poate ajunge sd rezolve
problema propusd dec6t
':'-5 utilizeazd concepte
integratoare superioare (inimal, pasare, etc.). tn
--:rt joc al ,,duldpiorului cu imagini" copilul nu poate'gdsi o jucirie
-'':unsi intr-unul din sertdraqele duldpiorului decat daca deschide
'::aragele marcate printr-una din imaginile reprezentand specii ale genului
-- eremplu c0ine, cal, pisicd pentru genul ,,animal,,).
ln cursul acestei activitdti s-a constatat performanla concepteror
-:erioare chiar la v0rsta de 3 ani. S-a mai constalat insa de asemenea,
cd
-'::r unii copii pot sd, atirizeze performanle satisfdcatoare, utilizand
?n
'L r', itatea lor anumite categorii conceptuale, ei nu reu$esc totdeauna s[
"'"::-rce logic conduita lor, sau invoca criterii care implicd inregistrarea
r - : note concrete, accidentale qi
variabile. Absenla interogatorului verbal
::ide cu performanle oscilante gi justificdri nesigure. irilatd,
insd, ce a
-n'ocat ca criteriu interogatoriul verbal (,,pentru cf, este tot
animal,,),
r:'--imantele au devenit constant corecte.
Efectuarea unor exerci{ii

135
prealabile de verbalizare cu copiii duce de asemenea la o imbun[td]ire rapidd
a performan(ei.

4.3. ,,Itarning set"


Un rdspuns care s-a dovedit eflcace intr-o situalie cuacteizatd printr-o
relalie intre stimuli se poate generaliza la toate situaliile in care aceastd relalie
este perceputd din nou, chiar dac[ natura stimulilor intre care se stabileqte s-a
schimbat.
Un exemplu simplu a f[cut obiectul unor controverse teoretice. O
maimuld inva{d sd aleagd dintre doud cutii, de culoare gri, Gl qi G2, pe cea al
carei gri este mai inchis (G2). I se dd atunci s5 aleagd intre G2 qi G3, G3 flind
o cutie al cdrei gri este qi mai inchis decdt G2. Maimu{a poate fi inv[latE
atunci sd aleagS nu pe G2, stimulul consolidat anterior, ci pe G3. Totul se
petrece ca qi cum animalul ar rdspunde la o relalie, ,,cel mai inchis", qi nu la un
stimul particular. Psihologii gestaltiqti, in special W. Koehler, au v5zut in acest
experiment un argument in favoarea teoriei 1or, frcAnd ca structurile (formele)
sd joace un rol fundamental. Dar psihologii asocialioniqti (K.W. Spence) au
ardtat cd aceste rezultate sunt explicabile prin teoria lui Hull (apud Chircev qi
col., 1999).
P. Ol6ron (1969) prezintd, unor copii intre 4 qi 7 ani perechi de stirnuli.
Obiectele care constituie o pereche pot fi identice sau diferite in ceea ce
privegte forma lor, sau culoarea, sau greutatea, sau dimensiunea ori viteza 1or.
Copilul invald sd dea un anumit rdspuns dacd ambii stirnuli sunt diferili. Sunt
studiate raporturile dintre aceastd conduitd de discriminare qi folosirea
cur,intelor ce exprimd identitatea sau diferenla.
Posibilitalile g6ndirii umane s-ar explica, pentru aceqti autori, prin
raptul cd omul dispune de un numf,r foarle mare de leamings sers diferite.
Ipoteze atAt de generale sunt greu de verificat. Dar lucrdrile de acest
tip au pus o alt[ intrebare, ceva mai precisd qi legati partlal de prima:
descoperirea relaliei pertinente (sau a conceptului sau a soluliei la problema)
se face cumva brusc, prin ,,totul sau nimic" (Einsicht tn germnnd, insight, tn
englezd), sau este progresivd 7 prima eventualitate este conformd cu vederile
;colii gestaltiste, care inlelege descoperirea solufiei la o problemd ca pe o
schimbare bruscd in structurarea cflmpului respectiv, sub efectul unor
proprietali inndscute al creierului. A doua eventualitate este conformd cu
modelul asocia{ionist gi empirist stimul-r[spuns al unei conexiuni consolidate
treptat. Harlow (1962) interpreteazd rezultatele in favoarea acestei de-a doua
ipoteze.
O performan{[ ce pare sd progreseze aproape continuu se poate
explica tot printr-o suitd de achizitri pa(rale ,,prin totul sau nimic", dacd aceste
achizilii parfiale sunt suficient de numeroase.
G. Montpellier (1973, apud Goldstein, 1995) utrhzeazd, metoda de
interogare sistematicd a subieclilorin cursul experimentului pentru a incerca

136
si inldture nedeterminzrea. Identrficarea ,,prin totul sau nimic,' este mai
frecventi pentru problemele cele mar ,go*" qi la copiii mai mari (peste
7-g
ani). Metodele folosite de subiecli vaiazd.nu numai cu dificultatea
sarcinii qi
cu vArsta, dar qi in cursul rezolvdrii unei probleme date cf,tre
copilul respectiv:
la inceput poate fi folositd o metodd prin tatonare, prin
eroare qi incercarf; apoi
ipoteze partiale (care nu fac sd intervind decAt uneL dintre
aspectele pertinente
ale situaliei) ghideazd op{iunile ce duc la o descoperire relativ
bruscd a
solufiei, care poate fi enun{atd sub o form6 mai mult sau mai pulin
generala.

4.4. insusirea nofiunibr din context


Infelesul cuvintelor absente din propozi{ie poate fi dedus din celelalte.
care sunt prezente. Aceastd imprejurare a fost utilizatil de unii
autori pentru a
lt luri, pe cale experimentald, formarea nofiunilor din context, insugirea
inlelesului cuvintelor din contextul verbal.
wemer qi Kaplan (L963) au utrlizat, intre altele, cuvantul fdrd inleles
(aftiflcial) ,,soldeve", al c[rui in]eles ,,veqted,,_
- ,,ofiIit,,,
cdtre subiect din contextul unor propozilii:
trebuie dedui de

Dejunul afost bun, darfructele aufost sokleve.


Pe mdsurd ce omul imbdtrAneSte, el tncepe sd soldeve.
Pundnd o haind coloratd pe o paji:ite insoritd, curoarea se sordeve.
subieclii au fost copiii intre 6-g qi 13-16 ani. s-au utilizat 12 serii de
cAte 6 propozilii, in care infelesul cuvintelor varia de la concret
la abstract. Un
nivel de conceptualizare mu abstract se obtrine numai in mdsura in cire
procesele intelectuale de la baza lui au dobdndit o stabilitate
care sd reziste
tendinfei de regresare spre nivele de simbolizare concretd, care
se manifestd
ori de cAte ori sarcina devine mai grea.

5. Formarea nofiunilor in rera(ie cu formarea operafiilor


intelectuale qi a ac(iunilor mintale
Galperin qi colaboratorii sdi au urmdrit sr demonstreze c6 acliunile
mintale, gi impreund cu ele noliunile, se formeaza plecand de la
acjiunile
concrete cu obiectele spre insuqirea acestor acfiuni pe plan verbal,
apoi
transpunerea lor pe plan mintar, in rimbaj interior. oaca otieitele pi
mijloacele
pentru efectuarea acliunii in forma originald nu sunt accesibile,
noua acliune
va trebui sd inceapd cu forma ei materiarizatd,, adicd, sprijinita p.
o r"dur.
material5 (pe hartie sau pe un model oarecare material) numai a insuqirilor
qi
relaliilor esenliale ale obiectelor gi mijloacelor. Astfel dacd reddrn intr-un
,
desen structura atomului, prin aceasta materializdm legdturile qi
relaliile
corespunz[toare, iar ac]iunea noastrd cu ele va lua o formd materialiiata (apud
Chircev qi col., 1999).
Prima mdsuri in legdturd cu orgarizarea experimentului instructiv
de
formare a noliunilor este alegerea acelor indici ai no{iunii care
sd fle
indispensabili qi pentru acelaqi timp suficienli pentru definirea noliunii
respective.
De exemplu, pentru insuqirea unor noliuni geometrice a fost dat un
desen impreun[ cu datele problemei, iar subiectul a avut ca sarcind sd aplice
toli indicii noliunii la toate elementele desenului qi sd spund dac5. corespund
datelor problemei. Dupd ce subiectul igi insuqeqte bine conlinutul carlonaqului
cu indicii noliunii qi inceteazd sdJ mai ttrhzeze in cursul rezolvdrii
problemelor, cafiona$ul este dat la o parte de cdtre experimentator. tn etapa
urmitoare subiectul repetd din memorie gi cu voce tare indicii no{iunii qi tot cu
voce tare stabileqte prezenla sau absenla acestor indici in materialul prezentat.
ln cazul cAnd subiectul nu reu$eqte s6-ii aminteascd de vreunul din indici, i se
da din nou cartonaqul.
CAnd qi aceastd procedurf, incepe sd fie efectuatd repede, tar[ greqeli
;i. obiqnuit, intr-o formd concisd, prescufiatd, se trece la etapa acliunii in gdnd.
in aceastd etapd indicii noliunii sunt aplicali in g0nd "pentru sine", iar cu glas
tare subiectul comunicf, numai rezultatul. In aceastd fazd, aclrunea mintald se
efectueazd intr-o formf, generalizati, prescurtati qi automatizatd.
tn leglturd cu etapele amintite Galperin, precizeazdci aceste etape nu
sunt strict delimitate, fiecare dintre ele conline elemente din celelalte etape.
Omisiunea unei etape poate fi compensatd, intr-o oarecare m5surd, prin
intdrirea activitdlii din celelalte. Totuqi, in cazul clnd se omite prima etap6.
etapa acliunii materializate, efectul negativ asupra insuqirii noliunii este mai
mare dec0t in cazul omiterii celorlalte etape.
Psihologul elvelian Jean Piaget (1896-1980) propune o teone
integratd, unitard a dezvoltdrii intelectuale. El gi-a inceput activitatea
profesionald ca psiholog in laboratoarele medicului T.Simon, colaborator al lui
A. Binet in lansarea faimoasei ,,Scalei metrice a inteligenfei", unde examina
copii de diferite virste cu testele Binet-Simon gi se adAncea paralel in lecturi
de logici matematic[. Aceastd dubld formalie - de psihologie qi logica
matematicd - i-a inlesnit transcrierea in limbajul algebric a comportamentelor
intelectuale inregistrate de copii la testele de inteligenld; in spatele unor
rdspunsuri diferite el intrevedea structuri unitare. Noua lui perspectivd a inclus
urmdtoarele aspecte:
- gAndirea copiilor este calitativ diferitd de cea a adullilor;
- structurile psihologice denumite scheme sunt babele primare pentru.
acumularea de noi cunoqtin{e despre lume;
- se pot identifica patru stadii ale dezvoltdrii intelectuale.
Vom incerca sd examindm fiecare dintre aceste puncte mult mai in
detaliu.
Prin studierea dezvoltdrii conservdrii, Piaget a concluzionat cd
imaginea despre lume a unui copil este in mod fundamental diferitd de cea a
unui adult. Consenrarea se refer[ la congtientizareafaptului c[ mdrimile fizice
nu se schimbd ca valoare atunci c6nd acestea sunt schimbate superficial in

138
aspectul 1or. De exemplu. majoritatea adullilor qtiu cd doud r0nduri
asemdndtoare de monede de cAte 100 lei sunt echivalente, chiar dacd unul
dintre randuri este impraqtiat - deci, adullii posedd ideea de conservare a
numdrului. Dar un copil mic va fi uqor indus in eroare prin modificarea
superficial[ a aspectului frzic qi va fl sigur cd al doilea rind are acum o
cantitate mult mai mare de monede (in acelaqi rnod, se poate ardta cd un copil
mic nu posedi ideea de conservare a unei candtali, substanle, greutdfi sau
volum continuu).
Pentru a putea explica modul in care copiii c0qtigd noi cunoqtinle
despre lume, Piaget (2012) a sugerat cd aceqtia foruneazd la nivel mental
structuri psihologice denumite scheme. o schemi es.te un model organizat de
comportament sau o structura mentald bine definitd care conduce la
cunoa$terea modului in care sd faci un anumit lucru. Poate cd un numdr de
c6teva exemple ne vor ajuta sd clarificdm acest concept dificil. Copiii mici
posedd scheme care sunt in general de naturd senzorio-motorie, cum ar fi
schema de, apucd - trage, care permite bebelugilor sd oblinr un obiect dorit qi
sdJ duci la gur[. odatd cu inaintarea in v0rsti, la colec]ia noastrd addugam
structuri mentale noi, care ne permit acumularea de noi scheme senzorio-
motorii. De exemplu, adolescenfii posed[ de obicei o schemd tip ordine
erlfabeticd in care li se permite sd gdseasc[ un cuvAnt intr-un dicfionar prin
aplicarea repetatd a regulii simple cd toate enunlurile sunt aranjate in ordine
z,rlfabeticd, funclie de prima literd a cuvdntului, qi aqa mai deparle.
Geniul lui Piaget s-a manifestat prin sugerarea unui mecanism prin
care schemele evolueazd inspre nivele din ce in ce mai inalte qi mai complexe,
transformdnd in acest fel cunogtinlele deja acumulate intr-un nivel matur de
preg[tire intelectuald, lucru observat la majoritatea adullilor. Acest mecanism
prin care schemele devin mult mai mature este denumit procesul de adaptare.
Pentru a inlelege adaptarea, cititorul va trebui sd cunoasc[ alte trei concepte
suplimentare ale lui Piaget (2012):
- asimilarea,
- acomodarea,
- echilibrarea.
Asimilarea este aplicarea unei scheme la un obiect, la o persoand sau
la un eveniment. De exemplu, asimilarea este implicatd atunci cand un copil
mic ttrlizeazd schema apucd trage pentru a prinde o jucdrie qi a o duce la
-
gurd. Dacd asimilarea func{ioneazd pentru a obline rezultatele dorite de o
persoand, atunci existd o stare de echilibru gi armonie. Dar ce se intAmpld dacd
nu funclioneazd schema aplicatd? ConsiderAnd cd schema apucd trage nu are
-
succes fiindcd jucdria bebeluqului cade dincolo de partea cu bare verlicale a
leagdnului atunci cand el incearcd sd o ducd la gurd; o stare de tensiune
dinamicf, survine in acel moment, care solicitd ca bebeluqul sd regleze aceastd
schemd in aqa fel incat si funclioneze in folosul s6u. Reglarea spre
funclionarea in sensul dorit a unei scheme care nu a avut succes in aplicare se

139
nume$te acomodare (aceasta presupune o restructurare a modelelor de
cunoaqtere, depdgirea stdrii anterioare prin procese de extensiune, comprimare,
transfomare a experien{ei cognitive). In exemplul nostru, copilul care a folosit
schema apuc[-trage pentru a prinde jucdria a modificat-o qi a devenit schema
apucd-trage-rdsuceqte. Fiecare copil reconstruiegte pe socoteala lui qi cu
mijloacele de care dispune, noile instrumente, marcAnd trecerea spre noi etape.
Construclia reahzatd, se supune aceloraqi necesitdli la tofi copiii qi opereazd din
acest motiv prin acelaqi mecanism intem. Acest mecanism se reduce pentru
Piaget la un proces de echilibrare . Piaget (2012) defineqte echilibrarea ca pe o
autoreglare: subiectul rdspunde prin compensalii active la perlurbdrile
exterioare, la aceste dezechilibre pe care le constituie problemele, lacunele,
conflictele.
Piaget a propus patru stadii de dezvoltare intelectualS.
Conform viziunii sale, fiecare dintre aceste stadii sunt diferite din
punct de vedere calitativ unele fa!f, de altele qi se caracteizeazd prin modele
distinctive de gindire.

6. Rezolvarea de protrleme
O problemd de gAndire apare ori de c0te ori in calea activitdtii practice
sau teoretice, de cunoagtere, se ivegte un obstacol, o situa{ie noud, pentru care
nu existd un rdspuns gata format.Dacd situaliei i se poate face fald qi scopul
poate fi atins pe baza modalidtilor de conduitd existente, a unor deprinderi sau
rezolvdri ciqtigate prin experien{a anterioard, atunci existd o problemd de
rezolvat.
O problemd este cu at6t mai dificilS cu cit diferb mai mult de acelea
pe care le-am rezolvat anterior, cu cit situalia noud cere o restructurare mat
adAncd a experienlei trecute. Nu gdsim nici un punct de sprijin in experienla
noastrd trecut6, problema nu e rezolvabild; practic nu existd o problemd de
rezolvat pentru subiectul dat. Pentru un elev din clasa I primar[ o problemd de
mecanicd cuanticf,, sau o ecualie cu doud necunoscute nu este o problemd de
rezolvat. Rezolvarea problemelor noi se bazeazd, aga cum observa I.P Pavlov
(apud gavrild A.M., Gavrilf,, A.L., 2CfJl9), vorbind despre mecanismele
fiziologice ale gAndirii, pe actualizarea legdturilor temporare elaborate anterior
gi pe conectarea unor noi legdturi.
Experienla anterioar[ este actualizatd, qi mobilizati in procesul unei
activitdti analitico-sintetice complexe de cdtre acele aspecte ale problemei de
rezolvat cale nu au unele elemente comune cu datele experienfei trecute. Dacd
asemdnarea cu experienla trecutd este numai exterioard, privind aspectele
neesenliale, rezolvareaproblemei este ingreunatd.
Metodele folosite pentru a incerca sd se explice conduitele de
rezolvare a problemelor pot fi imparfite in doud grupe. Primele constau in a
observa, c0t mai precis qi analitic posibil, demersul subiectului carclucreazdla
rezolvarea problemei care i se d6.

140
un alt g,rp de metode consrd in a face sr varieze anumite condilii
. de
experiment gi in a observa efectele acestor varialii.
_. Aceste tipuri de merode por fl foloiite impreund. studiile astfel
realizate se pot inscrie in trei perspeitive teoretice:
- cea a Gestalrteoriei;
- cea a behaviorismului;
- cea a perspectivei ,,cognitivistd,,.

6. 1. Perspectiva gestaltistd
Pentru ei, probrema este o structurd., solu(ia o altd
structu rd.. A rezorva
problema constd in a trece de la una la alta piint
-o restructurare, printr_o
reorgarizare care se referd in principal la cAmpui perceptiv.
Psihologii gestaltigti, atunci c0nd observd dLstaqurarea
demersului
unui subiect care rezolvd o probremd, insistd urp.u .*u.terurui
brusc al
descoperirii, dovadd pentru ei c6 rezolvarea problemei
este intr-adevar
explicabila. Printr-o. restructurare qi nu printr-o elirninare
treptata a greqelilor,
a$a cum presupun alte teorii. De fapt, insight
se obseryr mai ales in izolvarea
multor probleme, in care puline elemente pot fi prezentate
toate, in mod
simultan, subiectului qi pentru care este posibila o
soiulie unicd derivand dintr-
o simpld rearanjare a acestor elemente. Din punct de vedere
teoretic, aceste
restructurdri rdman foarte prost explicate prin ieoria
Formei.
Problema poate fi consideratd ca o structurd neterminatd
pe care
solu(ia o va ,,?nchide", aqa cum un cerc intrerupt tinde
sd fie perceput ca intreg.
cercetdrile privind condiliile ce favoizeazd, rezoliarea problemelor
care sunt rezultate din teoria gestaltistd au pus in
evidenld rolul experienlelor
anterioare ale subiectului, rol prevdzut in teoria care
se bazeazd,in principiu,
numai pe propriet5file intrinseci ale structurilor percepute
in prezent. S_a
constatat de exemplu cd un obiect care abia afosiinco
orat intr-o anumitd
structur[ este mai greu reincorporat intr-o shuctura difirita, dacd solu{ia la
{e
problema pusd o cere (,,fixitatea func1ional6,, a lui
K. Duncker).
K. Dunker (1945) nume$te fixitate funcfionard a obiecturui
sau fixarea
funcliei obiechrlui, incapacitatea de a vedea un obiect
cu o funclie definitd, ca
fiind adecvat pentru. o noud func{ie, pentru care nu a fost definit
gi nici
destinat. El realizeazd urmdtoarere experimente pentru
a demonstra aceastd
ipotezd:
in primul experiment sarcina subieclilor era de a fixa pe o pranqeta
trei fire, avand la dispozilie doud tuie qi un burghiu primi
'erticald grupa
experimentald a primit planqeta negduritr. A doua grupa
expeimentala a primit
planqeta gduritd in trei locuri. prima grupa trebuia
sd ioloseascd burghiul
rltt" a gduri plangeta gi nu a realizat ca burghiul putea fi utilizatp" polt o.
cui' A dgua grupr arezolvatcorect probrema in propo4ie
mult mai mare.
.lumandriErperimentul ar doilea, experimentur cutiei: sarcina era de a fixa trei
pe o ugd, cu ajutorul unoimatenare: pioneze qi
trei cutii de carton de

141
dimensiuni qi culori diferite. Grupul de control a folosit cutiile ca suport pentru
lumAndri, fixAndu-le cu pioneze pe ugd (solulia corectd), rezolvdnd sarcina in
propo(ie de 9J,I7o. La grupul experimental, cutiile erau containere pentru
pioneze qi lumAndri, fapt ce a determinat fixitatea funclional[. Solu]ia corectd
a fost gdsit[ doar de 58,27o din subiecli (Duncker, 1945).
,,Problema frdnghiei"- experimentul lui Maier. Sarcina era de a lega
doud frdnghii, una fixatd de tavan qi alta de un perete lateral, care erau prea
scurte pentru a fi legate impreund. Solufia corectf, era de a imprima frAnghiei
drn tavan o migcare pendulard.
Numeroqi cercetdtori sau ocupat de condiliile sau factori care pot
influenla fixitatea funclionald, in urma experimentelor reahzate de ei
concluziile lor au fost:
- Operarea cu obiecte in anumite scopuri, duce la sporire gradului de
fixitate funclionald, mai mult decAt atunci c0nd sunt doar observate.
- Cu cdt un obiect are mai multe funclionalitdli, cu atAt fixitatea
funclionald fala de el scade, !i va putea fi utilizat in scopuri diferite, deci
va exista o flexibilitate mai mare in operarea cu el.
- Descregterea gi disparilia fixitalii funclionale in timp se datoreazd unor
activitdti diferite, care provoacd inhibilia retroactivd.
Din punct de vedere practic, atunci cAnd intAmpindm dificultdfi in
rezolvarea unei probleme, se recomand[ intreruperea activita{ii ini{iale gi
et-ectuarea altor activitdli, cdt mai diferite, pan6 la reluarea problemei.
permi{dnd astfel gdndirii sa-qi diminueze fixitatea func}ionald.
Fixitateafunclionald a metodei - rcprezintd tendin{a de a persevera in
utilizarea aceleiaqi metode de rezolvare a unor probleme sau situafii, chiar
daci este mai pulin indicat. Este rezultatul rigidiE{ii sau iner-fiei gdndirii, un fel
de nrecanicizme adesffigurdrii procesului rezolutiv. Este tendinla de a rezolva
problemele aga cum am fost invdlafi. Existi doud metode in studiul fixitalii
funclionale a metodei:
transvasarea
anagramele.

a. Transyasarea
Constf, in oblinerea unei anumite cantitati de lichid prin utilizarea
unor recipiente date, deci prin vdrsarea lichidului dintr-un recipient in altul
pAna la oblinerea solu{iei corecte. Transvasarea se face mental, nu prin
operare efectivd. Autorii experimentului sunt: Luckins, Bughelski qi Huff
(apud Fraisse, 1983).
Subiec{ilor li s-a cerut sd oblind un anumit volum de apd, avdnd la
dispozilie cdteva recipiente goale Au fost prezentate 11 probleme. Primele
gase probleme se rezolvd dup[ formula: B-A-2C. Dupd ce au rezolvat
primele gase probleme cu aceastd formuld, subieclii au continuat cu aceeagi
metod[, fdrd sd conqtientizeze cd exista o formula prescufiatd de lucru de la

t42
problema $apte : A-c sau A+C. subiecfii care nu au f6cut primele qase
exercilii, rareori au folosit formula de rezolvare complexd, descoperind qi
folosind formula prescurtata.
Cu c0t seria inilialS cregte mai mult cu atAt mai mult cre$te fixitatea
funclional[ a metodei, chiar daca subieclii sunt aten]ionali asupra unei
modalitali noi de rczolvare a problemei. 55vo dintre ei au demonstrat
fixitate funclionald a metodei.
b. Anagramele
Sunt cuvinte fdrd sens, care printr-o anumitd aranjare a literelor
devin cu sens.
Alteori, sunt cuvinte cu sens, dar prin schimbarea ordinii literelor
primesc un alt sens. un experiment a fost reahzat de Reese, experiment
care a fost precedat de un pre-experiment, care cerea rezolvaria a 15
anagrame dupd o singur6 formuld; experimentul pilot a fost folosit in
scopul formdrii atitudinii rezolutive gi a constat din 16 anagrame. A urmat
experimentul de 15 anagrame cu dou6 solulii, de exemplu: pache cheap
(ieftin) sau peache (piersic[).
S-a constatat cd subieclii care au rezolvat primele serii de anagrame
dupa o anumitd ordine, au folosit aceeagi formuld in proporfie de 95"i, spre
deosebire de cei din grupul de control, care nu aveau antrenament gi au gasit
9i alte solulii in propor-(ie de 53Vo (apud Golu, Diat, 1972).

6. 2. P ersp e ctiva stimul-rdspuns


In aceastd perspectivd se emite ipoteza cd existd o continuitate intre
conduitele de invdlare cele mai simple, in care subiectul invafd sf, asocieze un
anumit rdspuns R cu un anumit stimul S, pi conduitele de rezolvare a
problemelor.
Aceasti continuitate poate fi cdutatdla nivelul diferitelor situalii, adic[
al diferitelor paradigme utiiizate de experimentator pentru a studia invilarea la
niveluri crescAnde de complexitate.
Este ceea ce a frcut R.M. Gagne,0915), care a descris o ierarhie a
invdfarii in care formele simple se organizeaz|,informe de nivel superioare.
Astfel, conexiunile S-R se organizeazd. in lanluri care pot conline elemente
medialionale verbale; rrspunsurile mediate identice cu stimuii diferili din
punct de vedere fizic permit accesul la concepte intre care se instituie ielalii
sau reguli. Aceste reguli elementare se combind in reguli de ordin superior
ia
nivelul rezolvdrii problemelor.
un alt mod de a formula ipoteza de continuitate constd in a construi
modele in stare sr dea seama de conduitele de rezolvare a problemelor fhrd
a
utlliza alte noliuni dec0t cele care sunt folosite ?n metodele s-R mai simple.
Un stimul sA poate fi asociat cu mai multe rdspunsuri R1, R2, R3 iare
constituie o "familie" pentru cE sunt in relalie cu aielaqi scop (atingerea unei

143
momeli, de exemplu). Dar aceste rdspunsuri constituie o ierarhie, in sensul cd
sunt disponibile in mod inegal (Gagne, 1975).
Cele care apar mai int6i qi cel mai des dupd SA sunt reprezentate in
vdrful acestei ierarhii. Cele tardive sunt reprezentate jos. Intr-o situalie
problemd vor apdrea mai intii rdspunsurile situate cel mai sus (de exemplu, a
intinde bralul spre un obiect care trebuie apucat). Dacd aceste r[spunsuri sunt
ineficace (obiectul este prea departe), ele vor disp[rea prin stingere qi vor
apf,rea rf,spunsuri situate mai jos, p6nd cAnd rdspunsul eflcace va apdrea qi va
fi consolidat. Sub aceastd form6, modelul nu poate fi decAt si dea socoteald de
rezolvdrile problemelor prin tatonare, prin incerchri qi erori. Dar el se poate
complica in diferite feluri: prin posibilitatea diferililor stimuli de a fi asociali
cu acelaqi r5spuns; prin intervenlia unor rdspunsuri qi stimuli medialionali;
prin posibilitatea de a lua in considerare ierarhii ale ierarhiilor de rdspunsuri.
Procedura de selec{ie descrisd mai sus va ac}iona deci intre ierarhiile
de rdspunsuri inainte de a acliona intre r5,spunsurile unei ierarhii. Aceasti
modalitate de a proceda poate fi cu atdt mai complexd cu cOt efectele de
consolidare sau stingere se pot generaliza de la o ierarhie la alta prin jocul
lanfurilor medialionale.
Un alt model S-R de rezolvare a problemelor este acela la care
medierea joacd de asemenea un rol esenlial (Gagne, 1915).
Lucrdrile experimentale care se inspird din modelele S-R par uneori
destul de indepdrtate de aceste modele: ele nu utlhzeazd. qi deci nu supun
verific[rii, decdt un numdr limitat de aspecte. Unele dintre aceste lucrdri
constau in a varia condiliile susceptibile sd dea un rdspuns mai mult sau mai
pulin disponibil (dintr-un material verbal se pot folosi frecvenlele de aparilie
in limbd a cuvintelor sau $upurilor de litere gi se poate verifica dacd
incercdrile subiectului se fac in funclie de aceastf, frecven!f,).
Rolul limbajului este important in aceste modele, indeosebi prin locul
care este acordat medierii verbale.

6. 3. P ersp ectivagnirtvistd
co

Teoriile cognitive subliniazd caracterul speciflc al modului in care


subiectul cunoaqte. Acest mod nu poate fi redus la cel prin care subiectul
inva{d sd dea un anumit rdspuns la un anumit stimul. El trttlizeazd ipoteze.
reguli penffu a culege qi elabora informafia. Aceast[ informa]ie nu se reduce la
datele furnizate in prezent de perceplie. Ea face sd intervind obiecte absente.
ac{iuni neindeplinite, evocAndu-le printr-un semn sau un simbol. Ea face si
intervind imagini, adic[ evocdri ale calit{ilor perceptive ale unui obiect absent
sau ale activitdtilor pe care le-a provocat acest obiect (Iordan, 2001).
Una dintre direcliile de lucru care se inscrie in aceastd perspectivi
const6 in aJ considera pe om ca pe un dispozitiv complex de tratare a
informaliei.
ordinatoarele pot fi programate astfel incat s6 rezolve probleme
urmand un demers comparabil cu cel pus in evidenld la subiec{i
u**ri, cirora
li se cere, de exempru, "sd gandeaicd cu voce tare". Aceastd ,,simulare,,
prezintd interes pentru psiholog: ea ii ofer[ ,,modele,,
care il duc la ana]ize mai
fine, mai explicite, ale modului de rezolvare adoptate de om; ea
ii permite de
asemenea sf, cunoascd conditiile suficiente pentru ca
un asemenea mod sd
fu nclioneze cu succes (Zlate, 2000).
l. Atitudinea tn rezolvarea de probleme
Adeseori subiectul confruntat cu o problemd o abordeazd cu
o anumitd
atitudine sau pregitire, care poate fi determinatd de o anumitd
instrucfie, de o
anumitd motivalie, de deprinderi formate anterior etc. Aceastd pregdtirea
de a
percepe qi a reacliona intr-un anume fel, poate sd faciliteze,
darin icelagi timp
poate sd ingreuneze rezolvarea problemei. ingreunarea este
consecinla unei
orientdri care nu este adecvatd situa(iei sau scopului urm5rit.
DimpotrivS, o atitudine sau orientare adecvatd faclliteazd, rezolvarea,
inhiband totodatd rdspunsurile neadecvate.
Direclia. Termenul de direclie a fost introdus de c6tre N.R.F.
Maier(1965) qi pentru el direclia ert" o formd de atitudine.
Subiectul
presupune cd scopul se gdsegte intr-o anumitd direc(ie.
Dac6 direcfia este
gregitd, problema nu poate fi rezolvatd,. pentru a o putea
rezolvaeste necesara
schimbarea direcliei.
Dupd Maier gandirea sau ralionarea constE in legarea intr-un mod
nou
a elementelor (parJilor) experien{ei trecute. Aceastd le[are se realizeazd
sub
influenla unor anumite direclii, care determind natura colbinaliei.
De asemenea. nici direc{ia sing,rd nu este suficienti. Experien}a este
importantS, dar numaiin anumite condifii. Dupd Maier (1965),
direclia este de
doud feluri: direcfia habituald gi direcfia corectd sau noui, care
este echivalenth
cu ralionarea, mai exact, este esenla ra{iondrii. Direclia habituald
in general
blocheaz[ direc]ia corectd. sugestia generald, ruu direcfia oata de
experimentator in experimentul menfionat, a avut scopul sd ?nldture
direclia
habitual[. in ate cercetdri ale sale Maier a adus noi date prin care
aratd, cd,
atunci cAnd subieclii sun instruili s[ evite deprinderile qi dlrecliile
habituale
persistente qi sd caute puncte de vedere noi, se observd
o cregtere evidentd a
capacitdli de rafionare, m6surat6 prin solu-1iiie gisite la problerne
dificile. un
subiect nu reugeqte nu numai pentru cd nu poate sd-qi formeze
schema de
(solution pattern), ci mai ales din cauzd cd activitatea
1yo-Lvare habituald
inhiba formarea schemei de rezolvare. Din aceste motiv ralionarea
este
consideratd de Maier(1973), cel pulin in pafie, ca fiind invingerea
sau
inhibarea rdspunsurilor habituale.
Rolul inhibitiv al direcliei habituale, ca qi rolul pozitiv al schimb6rii
direcliei este ilustrat de Maier (1973) qi prin cunoscutul experiment
al unirii a
noui puncte prin patru linii. Subiectului I se cere si ducd liniile in
aSa fel inc6t

145
sd treacd prin toate punctele, dar IZra sd ridice creionul de pe hArtie qi far[ sa
revind pe calea parcursd.
Problema este dificil6 din cauzi cf, incerc5rile subiectului sunt fdcute
in limitele suprafelei pdtratului. Dacd i se sugereaz[ cd nu trebuie sd se
limiteze la suprafala pdtratului, apare un nou c0mp de posibilitdli, direc{ia se
schimbd gi solulia devine posibila.
O problem5 similar[ este aceea a construirii a pahu triunghiuri
echilaterale din qase chibrituri, fiecare triunghi avAnd ca latur6 un chibrit
intreg. Problema nu poate fr rezolvatd pdnd ce subiectul nu ajunge sI vadd cd
este necesard o construclie in trei dimensiuni, nu in doud cum incearci ini{ial
subieclii, pe baza experienlei lor de a construi, pe hArtie sau pe tabl6,
triunghiurile in doud dimensiuni.
Analiz0nd modul de rezolvare de cdtre subiecli a acestei probleme,
S.L. Rubinstein (apud Sillamy, 1996) menlioneazd cd dupd incercdri
neizbutite incep s5 ralioneze raport6nd cerinlele problemei la datele de plecare
;i. pe calea anahzei, incep sd desprindd condiliile in care, cu ajutorul acestor
date (6 chibrituri), cemitele problemei (construirea a patru triunghiuri
echilaterale) ar putea fi indeplinite. Plec0nd de la faptul c5 in patru triunghiun
rndependente trebuie sd.fre 12 laturi, iar chibrituri sunt qase, subiectul ajunge
la concluzia cd laturile trebuie sd fie comune, mai mult, cd toate laturile trebuie
sa fie comune. Aceastd constatare duce mai departe la ideea cd in acest caz
toate laturile triunghiului trebuie s[ fie interioare. Se nagte, in felul acesta-
presupunerea despre necesitatea transpunerii rezolvdrii din plan in spaliu.
Repeziciunea cu care, la o anumitf, etap[, se efectueazd rezolvarea nu
este un lucru aga de important. Mai important este, spune Rubinstein, faptul ca
la baza presupunerii, a ivirii soluliei gdsim anahza (de exemplu, un subiect
spune: "dacd am face fiecare laturd comund problema ar fi rezolvatd").
2. Utilizarea informalieitn rezolvarea de probleme
In experien{a lor anterioard qi in cunoqtin{ele lor subiec}ii totdeauna
cautl qi adeseori gf,sesc puncte de sprijin pentru rezolvarea unei probleme noi.
Daca astfel de puncte de sprijin nu pot fi gdsite, dac[ problema noud este cu
totul diferitd de ceea ce subiectul a intilnit in experienfa practicd sau de
cunoa$tere anterioard problema nu numai cd nu poate fi rezolvatd, dar nici nu
constituie o problemd de rezolvat, aga cum s-a ardtat, de altfel, la inceputul
acestui capitol.
In unele experimente odatd cu problema propriu-zisd subieclilor li s-au
prezentat fragmente de informalii pentru a se studia modul cum sunt asimilate
;i utilizate de subiect in rezolvarea problemei.
Informalia ce se pune la dispozilia subieclilor este foarte variatd, in
funclie qi de natura foarte variatd a problemelor ce se dau spre rezolvare. O
incercare de prezentare nu este nici posibild nici necesard. in unele
experimente subiec{ii solicitd ei de la experimentator cantitatea minim[ de
informafie de care au nevoie pentru rezolvareaproblemei (Creju, 2001).

146
3. Creativitatea gAndirii

. G6ndirea prin insali natura sa are un caracter creator. creativitatea


reprezintd, nivelul superior al gandirii.
Ea se manir.ru prin .dutare qi gdsirea
de noi idei,probleme qi solulii noi gi
eficace.
G^ndirea creatoare este, in esentd,.o gandire
divergentd, care, dupd J.
P. Guilford (1979), este orientatd spre
o-diveisitate o" r*frnrrri, cand pot fi
mai multe rdspunsuri acceptabile. iiandi."u
varierea sau schimbaLrea direcliei in cdutarea
divergenti ,.'.*u.t..i zeazd, pf,n
rezoripfiiproblemelor.
torur psihorogic principal ar creariviraui gandirii
se pare cd este
flexibilitatea, prin care interegem modiflcarea
rapidd i -..rrrri gandirii c6nd
situafia o cere, restructurarea uqoard u
u".hilo. reg[turi corticare ?n
conformitate cu cerinlere situalii, rearizarea uqo*i a transferului in
rezolvarea problemelor. opusul_noii
flexibilitdtii .r," irl4ru ,uu rigiditatea
gandirii, care inseamni perseverare intr-o
situalie noud a modahEtilor
anterioare de rezorv*e a probremelor,
cu alte cuvinte greutatea sau
imposibilitatea restructurdrii siiualiei,
manifestarea stereotipieiin g0ndire.
Creativitatea gandirii gi rezolvarea problemeror
tehnicile de cercetare a acestor doud aspecte - ca gi metodele gi
ile gdndirii - se suprapun in mare
mdsurd- un anumit erement de creativitate
Existd in orice activitate de
rezolvare.a unei probleme noi. Totuqi
existS qi ,n.r. urp".te specifice are
creativitdlii precum.l metode qi t"rrnr.i deosebite, utilizate in studiul
ryele
creativitalii gAndirii (Guilford, lglg).
Abordarea experimentald a creativitalii s-a Ihcut
mai ales prin tehnici
asociative.
unul din testele frecvent citate atat in legdturd cu
fluiditatea cat gi cu
flexibilitatea g0ndirii este ,,utilizare a cdrdrnizii,,.
Subiectului i se cere sd ingire
cat mai multe utilizdri are cdramidei (in
timp de g minute). cota rezultaturui se
face in doui feluri: qentru fluenli, i,
.u.. caz se numdrd toate rdspunsurile
relevante, qi pentru flexibilitate, in .*"
caz se numdrd diferitele categorii de
utilitari menlionate, sau de cate ori subiectul
a schimbat;;;;;..

7. Concepful deinvi(are
Toate organismele sunt inzestrate incd de la
.
reac{iona la un ansamblu de modificdri
nagtere cu insuqirea de a
a mediului, dispundnd ih acest sens de
un anumit numdr de modalitali de reaclie
la Sistemul
"^t"_.
Fiin{a umand este un sistem deschis a. urtor.glare,
afrAndu-se in
petmanenlS interacliune cu ambian(a
naturald qi sociali, cu lucrurile, cu
oamenii, cu sine insdqi.
Dupd w.S. Hunter, invdlarea este o
schimbare propriu-zisf, a
compoftamentului, cu repetifia aceleagi
situalii stimulente,
este o modiflcare adaptiva a compofiamentului
i* oupa H. peron,
in cursul probelor ."p"tut..
!Iit,5 $i ale concepte privind invilarea. Montipelier, defineqte invdfarea
tlind o modificare sistematici, relalii permanente ca
de conduitd iar pentru w.A.

L4l
Torpe, inv[larea este orgaruzarea comportamentului ca rezultat a experienfei
individuale (apud Hilgard, Bower, I9l4).
In accepliunea ei cea mai largi, invdjarca reprezinta dob0ndirea de
cdtre individ a unei acbizilli, a unei experien{e in sfera comportamentului, a
unei noi forme de comportate, caufinare a repetdri situaliilor sau exersdrii.
invdlarea specific umand, in sensul larg reprezintd insuqirea
experienlei sociale, in forme generalizate; in sens restrAns parlicular din
perspectiv[ psihologicd, invd]area reprezintd orice noud achizilie a
organismului ca urmare a simuldrii, a interionzdrli informaliilor exteme.
achizilre care are ca efect o schimbare in comportament, iar din perspectiv[
pedagogic[, este procesul de asimilare a cunoqtinlelor gi de formare a
priceperilor qi desprinderilor.
Din punct de vedere fiziologic, invdlarea constd in elaborarea qi
consolidarea de noi legdturi in scoar{a cerebrald.
in literatura psiho-pedagogicf,, conceptul de inv6{are este utilizat in
mai multe sensuri gi anume (Boncu, Ceobanu, 2013):
- ca acliune operalionald, independentd sau dirijata pedagogic
individuald sau colectivd, caz in care termenii ei sunt: predare, instruire.
exersare, autoinstruire, verificare.
- ca un proces, c6nd se face referire mai ales la mecanismele care-l
condilioneazd qi la desfbgurarea insuqi a fenomenului exprimat in
termeni de: insuqire, asimilare, modificare, restructurare.
- ca un rez.ultat, caz in care ea se exprimd in termeni de: cunoqtinle.
pricepere, desprindere, obi gnuinle, adaptare, perform;urtd, etc.
Elementele definitorii a invf,!5rii sunt:
- elaborarea unui comportament nou sau modificarea comportamentalf,,
- carczultat a unei experienle individuale gi ale unui exercifiu,
- frnalizarca unei adaptari psihice qi psihoflziologice.
7.1. Tipuri deinvdpre
Prin ,,Tipuri de inv6{are", sunt denumite diferitele niveluri adaptative y
performanlele lor cognitive, pe care le genercazd, feluritele modalitdli de
interrela(ie a factorilor care aclioneazd invdfuea. PAnd in prezent au fost
studiate diferite tipuri de invd{are.
1. Dupa criteriul tipului de invSlare
- invdlareadirectdprinexperienlapersonali
- invdlarea prin inldnluirea unor evenimente consecutive
- invd{areaprin asociere verbald
- invdlarea prin discriminarea multipld
- invdlarea social-instrumentalf, gi din experienla altora
invdlarea prin identificare qi participare la acliunile altora
2. In funclie de nivelul activitdfi psihice pe care serealizeaz[ acliunea
invalarii

t48
- invdfarealatentd,necongtietizatd imediatd
- invdfareaspontand, neintenlionat[
- invdlarea hipnoticd
- invdjareaconqtientdprininlelegere qi anticipare
- invdfarea inteligentd prin efectuarea drumului ocolit
invdfarea prin descoperire, creatoare gi inventivd
3. Dupd modul de administrare a experienlei umane, care ufineivd a fr
insuqitd, adicd dup5 organizarea informaliilor qi situa{iei stimulatorii
se
delimiteazd:
- invdlarea algoritmicd pe secven{e operafionale
- invd{area euristicd prin rezolvare de probleme
- inv5larea programatd
- invdlarea prin modelare qi analogie
- invdlareaprincrealie
4. Dupi principalele procese qi cii psihice angajate in actul invd{drii, au fost
delimitate:
- invd{area senzoriala
-
invdjarea cognitiv - mintald
-
invdlareabazatd.peimpulsemofional
-
invdtarea prin opera{ii intelectuale formate prin interiorizarea
mintald a acliunilor materiale
5. Dupd scopul urmdrit se poate vorbi
- invd{areainforma{ionald
- invSlarea formativi (Boncu, Ceobanu, Z0l3)
7.2. Formeleinvdffii
in activitatea qcolard cadrele didactice trebuie sd conceapi astfel
activifitile instructiv- educative, inc6t sd apeleze la cAt mai multe dintre
tipurile, formele gi nivelurile invdfarii.
Educarea elevului, de a aplica el insuqi, c0t mai multe forme a invdldrii
se soldeaz[ cu efecte pozitive - efecte compensatorii sau de odihnd
activd prin
alternanla activiEtiilor (Roman, Bala$, 2OL4).
Dupd M. Zlate (2N0), formele inv6tfuii, in cadrul invdjani qcolare
sunt:
- dupd conlinutul lor (ceinvd{dm?)
sd percepem
- invdlare percepdva
vorbim - invdlare verbald
sd
sd acliondm - invdlare motorie
sd g6ndim - invdlare cognitivd
sd operdm - invdlare opera(ionald
sd trdim anumite stdri afective _ invllare afectivd
sd respectdm normele morale _ invdlare morald
- dupd modul de acliune cu stimuli (ce facem cu stimul?)

t49
ii legdm pe uni de al{ii - invdlare asociativd
ii repetdm - inv6{are repetitiva
ii extindem asupra unei intregi categorii - invdlare prin transfer
ii diferen(iem - inv6{are discriminatorie
ii recunoaqtem - inv[]are prin recunoaqtere
- ii reproducem - inv6{are prin imitalie
- dupit modul de organiz.cre a stimulilor (cum organizdrn stimulii)
mecanic, unul dupd altul, intr-o ordine strictd - invdlare
algoritmicd
ramificat, dupd un plan, pe bazdde incercare qi eroare - invdlare
euristicd
sub formd de program - invSlare programatd
- prin organizarelogicS- inv6{are inteligentd
prin combinare gi recombinare - invdlare prin descoperire gi
invdlare creativf,.
R. Gagne (1915) a constituit un model de 8 tipuri de inv[fare. Fiecare
drntre aceste tipuri de invdlare, deqi reprezintd un sistem logic unitar se
constituie ca etapd obligatorie pentru formele superioare:
1. Inva{are semnal - implic[ rela{ia intre un stimul cu rol de semnal gi
reaclia la stimulul respectiv
2. irlalarea de tipul stimul - rlspuns const[ intr-un Ian1 de asocialii
repetate in timp ce duc la formarea relaliilor specifice deprinderilor
3. irrdynrea tn lan[ - presupune legarea unei succesiuni de relalii de tipul
stimuli - rdspuns
f . inva{area verbald prin asociere - apropiati de invd{area in lan! implic[
asocierea unor lan{uri de silabe gi cuvinte (specific la invd}area limbilor
straine)
5. iruatrarea discriminantd sebazeazdpe reducerea sau impiedicarea unor
stimuli de altd naturi dec6t cei care compun sarcina de invdlare
6. invd7area conceptuatd - std,labaza formdrii no{iunilor. Acest tip este
specific procesului de invd{are propriu-zisd
7 . irrdlnrea regulilor - strdns legate de invdlarea conceptuald, este un tip

de invdfare in care se opereazd cu concepte abstracte


8. Rezolvarea de probleme insearnd in conceplia lui Gagne (1915)-
conceperea unei noi reguli ce combind regulile inv[late.
7. 3. Condi fiile p siholo gic e ale inv d larii

lnvdlarea rcptezintd o activitate predominant intem[ (subiectiv[) de


aceea resursele (condiliile interne) au un rol determinant in desfr.qurarea ei.
Prin resurse inteme inlelegem totalitatea variabilelor psihologice pe
care se bazeazdinvd\xea, din care trei sunt mai importante (Gardner,1962):
interesul cognitiv
c apac itatea de tnv d lar e

deprinderile de muncd intelectunld

150
l. Interesul cognitiv
sau interesul de cunoa$tere reprezintd o atitudine pozitivd,, activd qi
perseveren(a fali de anumite obiecte (activit6li).
Relafia dintre interesul de cunoaqtere pi procesul de invdfare este
o
rela{ie dialectic[ de inter-influenlare.
Interesul de cunoastere - tnvd{are
un prim efect pe care il are interesul de cunoa$tere asupra actului
invatarii, se exprimf, in stimularea qi menlinerea atenliei, condilia psihologica
esentizild a oricdrei activitatrii. Memoria atAt de mult implicata in -este
invalare
de asemenea puternic marcatd de interes (Miuf, 2000).
Rolul stimulativ gi energizant al interesului cognitiv se manifestd
numai la un anumit prag de dezvoltare intelectuald
Interes - succes Ecolar
Multd vreme succesele gcolare au fost puse pe seama inteligenlei
elevilor. Se considerd cd elevii cu cele mai bune rzultatlla invdldturd
sunt cel
cu un coeficient mai ridicat de inteligenld. Cercetdrile ulterioare au
demonstrat
cd existd elevii care au rezultate bune la invdJdturt, chiar dacf, nu au
Lln
coeficient prea ridicat, dar care au un interes sporit de cunoagtere (cronbach,
t982).
Interes - eficienlii de tnvdlare
Eficienla in ?nvdf[mant opercazd cu valori de finalitate exprimate in
structuri qi scopuri. Cflgtigut in cazul instruirii gi eclucdrii nu este un material,
ci spiritual prin intemrediul ciruia se va reahza apoi cel material
tRedonnanlele
profesionale gi sociale ale celui instruit) (-oagan, vasilescu,
1e88).
2. Capacitaiea de fnvdlare
In dic{ionarul explicativ al limbii romane conceptul de ,,capacitate,,
are qi urmf,torul sens; mdrime cal:e reprezintd cantitatea maximd de
miterii sau
de energie, pe care o poate acumula un corp, un sistem, etc.
capacitatea de invdfare se poate considera ca o instruire a psihicului
uman care constl in posibilitatea de a acumula cunoqtinfe, priceperi qi
deprinderi, ea depinde pe de o parte de proprietdlile atomo fiziologice
- ale
creierului (capacitatea materialS), iar pe de alti parle de activitatea desFaqurati
iinvdldtura) ?n vederea dezvolt5rii acesteia (capacitatea dobdndita). inuap"u
este o activitate umand, ce constd pe de o parte in imbogalirea
tezaurului
Lnformalional (instruirea) iar pe de altd parte in sporirea capiciialt
de rrspuns
a organismului, adicd a creierului (educarea) (Freedham,
we*er, 2003).
Nivelul qi calitatea capacitdlilor de invilare depind de nivelul qi
calitatea procentului de invd{6m6nt, in special a invdtErii. Nivelul qi
eflcien}a
capacitdlii de invdlare sunt influenlate qi de alli factori extra-didaciici
cum ar
li: ambianla culturald in care traiegte gi se dezvoltd copilul, mediul sdu
socio_

151
economic, s[ndtatea lui, atitudinea parin]iilor fa{d de qcoal[ qi invd]dturd
(Cretu,2001).
3. Deprinderile de muncd intelectuald
Deprinderile de muncda intelectuald care se forneazd la copii inc6 din
clasele primare sunt:
- deprinderile de citire corectS, curent6, conqtientd qi expresivd
- deprinderile de scriere corectd gi vizibil[
- deprinderile de observare a fenomenului de naturd qi de consemnare a
lor
- deprinderile de a se orienta in naturd qi de a citi harta (insuqire a
limbajului geografiei)
- deprinderile necesare efectudri unor experien{e qi experimente simple
- deprinderile de a :utrliza manuale, diclionare, indreptare (Reuchlin,
200s).
Procesul de formare a deprinderilor de muncd intelectuald incepe din
clasa I-a, cflnd concomitent cu formarea deprinderilor de citire cursivS-
corectd qi expresivd, se urmdreqte gi dezvoitarea urmdtoarelor procese qi
operalii intelectuale: spiritul de observa{ie, memoria logic6, g6ndirea qi
opera{iile ei.
Memoria
'mecanism psihic de encodare, stocare recuperare
si a informasilor -

1. Definirea qi caracterizareagenerali a memoriei


condili,e actuale are omului depind, in cea **.
experienlele sale anterioare, iar aceste -ui pafie, de
,,experienle anterioare,, nu sunt artceva
decAt experien{ele cAndva actuale, prezente
are omurui, transferate ins6 in
,,trecut" qi apoi scoase la- suprafafd pentru a fi reutilizate. Aqadar,
impresiile,
imaginile gi gandurile .-o1iit. trrite, miqcdrile executate in prezent
nu se.pierd, nu dispar llaborate,
rwd a r[sa vreo urmd, ci, dimpotrivd, se sedimenteazf,,
se cristalizeazd lu6nd forma experienfei anterioare care,
necesitati, va fl reactivata gi refoloiitd. Asistam,
in funcfie de
in felul acesta, nu numai la
amplificarea continutului viefii psihice, ci qi la
desfuurarea normald gi mai
ales eficientd, a activitdtii umane. pentru
a rcariza un asemenea ,,du_te_vino,,
din prezent in trecut gi din trecut in prezent omul
are nevoie de un nou
mecanism psihic pe care, cu un cuv6nt, fl numim
memorie. prin memorie
omul intip5refte, conserv[ qi reutirizeazd, ardt propria
sa experien]d de via]i,
c0t qi experien{a intregii omeniri. inleleasa in-acest
mod, memoria apare ca
fiind o formi de cunoaqtere, qi anume cunoa$terea trecutului
(Iovan, rggg).
Definirea oricdrui concept psihologic se restructu reazdin
timp, o<iata
cu aparilia noilor cunoqtinle despre conlinuturile,
funcfiile, rolurile acestuia.
Memoria este procesul psihic prin care si realizeazii
mentorctrea
(engramarea), pdstrarea
Ei oituorizir"o sub fotma recunoasterii sau
re p roduc e rii e xp e rien i c o gnitiv e, afe
le ctiv e S i v olit iv e.
Memorare' este procesul de formare a legdturilor nervoase
temporare
la nivelul scoa(ei cerebrale qi de intiparire a
acestora.
- Deci procesul,memoriei compus este din treifaze succesive: faza de
achizilie (ruemorarea), faza de retriiere (pdstrarea)
( re cunoas tere a i reproduc
si faz.a de actuarizare
S ere a ).
Memoria este o capacitate a organismeror vii, un proces
psihic rogic,
dar gi expresia unui slstem de personalitite coerent
qi inteligent.
J. Piaget (2012) a precizat sensul in care meloria se
dezvoltf,
ontogenetic stabilind trei nivele impofiante: int6i
apare recunoa$terea, care
debuteazd. in stadiul senzorio-motoi lu
fel ca qi eLborarea reflexelor gi a
automatismelor; apoi apare reconstituirea, care
nu se poate face dec6t in
ptezen[a obiectului, ea derivd din imitalie;
ultimul nivel este cel de evocare,
care constituie stadiul cel mai elaborat al
memoriei gi care nu apare decat
odatd cu imaginile mintale qi cu limbajul.
Memoria are doui dimensiuni impofiante, trecutul
Qiprezentul.

153
2. Rolul memoriei umane
DatoritA faptului cd, memoria umand intipdreqte, conservd qi
reactuahzeazd mijlocit, inteligibil gi selectiv experienla anterioard a omului gi a
societ[lii in care trdieqte, ea asigurd continuitatea, consisten]6, stabilitatea gi
finalitatea vielii psihice a individului.
a. Memoria este o capacitate generalii a tntregii materii (vie, sau
nevie, organicd sau anorganicd) -putem vorbi de memoria maqinilor, a
animalelor (dar care n-au ajuns la complexitatea memoriei omului); animalele
superioare nu sunt capabile dec0t de recunoagtere, dar ele nu pot reproduce
(nu-gi pot aminti;.
b. Memoria este o capacitate psihicd absolut necesard - farA ea, vra\a
psihic[ uman[ ar fi doar un ghem de impresii senzoriale, adici un prezentfard.
trecut qi fErd viitor; compofiamentul ar fi haotic, spontan, frr[ finalitate. Fdrd
memorie, viala omului ar fi practic imposibil[.
- toate obiectele care ar acliona din nou asupra omului i s-ar
pdrea absolut noi, necunoscute;
- el n-ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoaqterii, aceasta
trebuind a fi luatd, de fiecare datd, de la capdt;
- gAndurile qi acliunile lui n-ar putea fi legate unele de altele;
- n-ar putea in{elege qi inv6!a, n-ar putea rczolva problemele ivite in
carlea lui, n-ar avea ce ,,frdmAnta" in minte pentru a fi creator
(Moldovan, 2013).
Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul cd ea este implicati
in marile compofiamente ale vielii omului: cunoagtere qi invf,lare, inlelegere qi
rezolvare de probleme, inteligenff, ;i creativitate.
c. Mentoria asigurd continuitatea vielii psihice - face legdtura intre
elementele anterioare de cele ce vor urm4 impinge cunoaqterea mai departe.
d. Memoria se atld tn interacliune qi interdependen{d cu toate
c e Ie lalte fenomene p s ihic e
e. Memoria reflectit trecutul ca trecut memoria readuce trecutul in
-
prezent, {inAnd cont de condiliile schimbate qi actuale ale prezentului.

3. Caracteristicile memoriei
- Activd - aduce modificdri subiectului ce memoreaz[ qi in materialul
memorat ( in memorie, ,,materialul" se restructureazd mereu).
- -
nu relinem qi nu reactualizdrn totul, ci doar o parte din
Selectivd
solicitdrile ce vin spre noi (depinde de sex, vArst6, culturd, interese etc.).
- Situalionald - depinde de timp, spaliu qi starea intemd a subiectului
(nu este acelaqi lucru dacd memordm seara sau dimineala, afard sau in camer[.
obosili sau odihnili etc.).
- Relativ fideld - nu este o copie (fidel6) fotograficd, nu relinem
exact in forma in care ne-au fost ptezentate informaliile, nu le reactualizdm

154
exact la fel (pentru cd inten'in: caracterul activ al memorf,rii qi pdstrdrii,
tr6sdturile de personalitate, uitarea etc.).
' Mijlocitd - penrru a {ine minte gi reproduce mai bine ne folosim
de unele instrumente ce au rol de mijloace de memorare qi reproducere
(stimuli - mrlloc).
' Inteligibila presupune inlelegerea celor memorate qi
rcactualizate, organizarea materialului memorat dupd criterii de
semnificafie (Radu, 1 991).

4. Procesele memoriei
Memoria nu este un proces specific uman, dar la om atinge
maximum complexitSlii sale, fapt care permite o autoregiaie
comportamentald optima. Aceasta este posibila datoritd dinamicii
memoriei care parcurge trei etape distincte. se poate vorbi astfel 'de un
ciclu al memoriei care include procesele acesteia, encodare, stocare ;i
recuperarea" Cele trei procese au fost identificate de cdtre specialiqti de
timpuriu qi diferenle nu au apdrut decAt in ceea ce privegte denumirile clate
proceselor respective. Astfel encodarea este numitd qifixare sautnregistrare,
stocarea este ?ntAlnitd sub numele de retenlie sau pdstrare uil recuperarea se
int0lneqte ca reactualizare sau ecforare (Smith qi col., 2005).

Encodnrea - este prccesul prin intermediul c5ruia informalia este


tradusd intr-o formd care-i permite pf,trunderea in sistemul mnezic.
(computerul tran$onnd infonnalia tn semnale electronice, omul in ilnagini
satt in uryitali cu sens).
Inceputul memorrrii este frcut de perce.p{ia situaliei sau evenimentului
respectiv. Prin aceasta experienla este supusd procesului de transduclie qi este
encodatd. Vorbim deci int6i, de o informalie senzori ald. care este organizatd in
percepte. Acestea sunt encodate prin cele trei tipuri de encodare: verbald,
audit iv d s emanti c d.
^qi
In timp, au existat controverse privind impofianla mai mare, a unuia
sau a altuia dintre tipurile de encodare, vorbindu-se despre ,,codaj unic,,
(shepard) qi de ,rdublu codaj" (Paivio, 1986). pe o pozilie reconciliantd se
regdseqte Snodgrass, care gdsegte douf, caracteristici impoftante in funcfie de
care sunt accesate codurile: tipul materialului de memorat, adicd, natura lui qi
tipul de sarcind, respectiv complexitatea, dificultatea, noutatea, etc. Acest
model explicativ cuprinde fei nivele de procesare: nivelul inilial, intermediar
gi cel profund sau propoTilional.
La nivelul encoddrii distingem doud forme care aclioneazd,in strAnsd
interdependenfd, una incidentald, care nu presupune intenlia de a inregistra qi
alta intenyionald, carc se remarcd tocmai prin intenlia explicit formuliti de a
memora (Slama-Cazacu, 2000).

15s
Studiile efectuate asupra procesului numit encodare, au relevat ca
aceasta nu se realizeazd intotdeauna aga cum igi propune subiectul. Ea depinde
de o serie de condilii qi factori care o pot optimiza sau dimpotrivd, perturba.
Aceqti factori decurg din cele doud elemente implicate in encodare, persoana,
respectiv materialul de memorar. Factorii au fost atent studiali de psihologia
tradilionald qi s-au identificat mai multe subgrupe (natura materialului de
memorat, orgatizarea acestuia, volumul, semnificalia, implicarea subiectului,
pafticularidtile lui) (Sdldvistru, 2W4).

Stocarea - se referd la r{inerea informaliilor pentru o perioadd


oarecare de timp. (Computerul stocheazd informalia mngnetic, pe o dischetd,
CD sau DVD - omul o stocheazd tn interiorul creierului sdu).
Stocarea respectl regula conform cdreia o informalie este pf,stratd
atAta timp c6t este nevoie de ea. Acest timp este repartrzat pe un registru, de la
c0teva secunde pAnd la c6{iva ani sau chiar toatd viala. Dar, chiar dacd ne
propunem si {inem minte un lucru, nu intotdeauna reugim pentru cd
organizzrea igi impune regulile ei care spun dacd avem nevoie sau nu de
informalia respesctiv5.
In timpul retenliei, materialul trece printr-un proces activ de
organizare qi reorganizare dobdndind noi semnificalii. Au existat diferite
ipoteze cu privire la durata stocdrii. Astfel unii autori au presupus cd existf, o
stocare permanentd, o informalie odatd encodatd r[m6ndnd in sistemul
mnezic fEr[ s[ dispar6. A{i autori, pleacd de la ideea cd memoria unei
informalii este modificatd de orice informalie recentd.
lmportant este faptul cf, pi stocarea, ca gi encodarea este vn proces
clinamic, in care materialul este sistematizat, restructurat, sau degradat.
diminuat (Reuchlin, 2005).

Recuperarea - vrzeazd scoaterea la suprafa{d a informaliei encodate qi


stocate in vederea utilizdrii ei. (Computerul ,,cautii" informafia tn memoria
lui qi apoi o afiseazd pe un ecran, tn forma tn care a fost introdusd, omul
recurge la acelasi procedeu de cdutare tn vederea reactualizdrii, evident mult
rnai pulin exact decdt computerul, combindnd informalia stocatd at
necesitiilile qi solicitdrile prezente, cu ceea ce crede el).
Cel de-al treilea proces, recuperarea, trimite informalia stocatd
congtiinlei in momentul oporlun. Din totalul evenimentelor inregistrate, le
recuperdm pe cele de care avem nevoie in acel moment. Existd doud tipuri de
mecanisme ale recuperdrii: recunoasterea Si reproducere a.
Recunoasterea permite identificarea unei informalii, adica
suprapunerea dintre percepfia informaliei recente qi memoria informaliei
anterioare. Recunoaqterea este o opera{ie obiqnuitd qi are semnificalia de ,,a
afla din nou" (Newe1l,I994).
Reproducered presupune mobilizarea informaliei stocate in absen{a
unei perceplii directe a acesreia. Lipsind obiectul, stimulul, recuperarea prin
reproducere se reahzeazd cu mai multd dificultate, presupun0nd o confruniare
intre stimulul recent qi informalia anterioard.
Recunoaqterea se reahzeazd,mai ugor pentru cd stimulul este prezent qi
el este asociat repede cu al{i stimuli.
Deqi sunt diferite, cele doud mecanisme ale recuperdrii, r-ecunoagterea
gi reproducerea se sprijina reciproc, asemrndrile dintre t:le indicdnd cert
finalitatea lor comund.

5. Formele memoriei
Memoria este un proces mai accesibil studiului experimental
decdt alte structuri psihice.
Aceasta a frcut ca interesul penhu ea s6 fie crescut, dat tot de aici apar
qi confuziile generate de problemele terminologice, formele fiind asimilate
zrspectelor sau tipurilor, fiecare formd a memoriei primind in acelaqi timp
denumiri diferite.
Memoria poate fi declarativd (expticitir) qi procedurard (implicita).
Cele doui forme au fost consacrate in jurul emului 1980 gi cele mai relevante
dovezi cu privire la ele au fost fumizate de cdtre psihologia percepfiei (plotnik,
Kouyoumdjian, 2013).
M emo r ia d e c la rat iv d - este memoria care inregis tr eazd. informaliile pe
care le folosim ca sd gandim gi sd comunicdm. E. Tulving descrie *"*ori,
declarativd ca dispunand de informa(ii despre care putem spune cd sunt
adevdrate sau false. Memoria explicitd este o memorie a evenimentelor
accesibile conqtiintei sub forma verbald, sau sub forma imaginilor, pe care le
putem evalua direct prin probe foarte simple.
Memoria declarativd este episodicd Si semanticd.
Memoria episodicd sau personald, este prin natura er autobiograJicd,
ea permite memorarea faptelor gi evenimentelor personale.
Memoria .semanticd include stocarea informaliilor despre lume qi
viald, independent insf, de contextul in care au fost inregistrate. Ei dispune de
o foarle mare cantitate de informalii. Dar, memoria semantica mai inilude qi
multe alte date despre limbaj, despre reguli, despre inferen{e.
Memoria semanticd sau conceptunld conline informafii care au un
caracter impersonal (Iordan, ZmT .
cele doud forme ale memoriei, episodicd qi semanticd sunt de lung6
duratd gi funclioneazd in stransd interdependenld. Calitatea memoriei
episodice depinde de memoria semanticdin fozule mare mdsurd.
Memoria procedurald - conline reguli generare de operare, adicd
toate schemele de actiune. Prin intermediul memoriei procedurale delinem
mecanisme ca mersul, imbrdcatul, jocul cu mingea, servitul cafelei etc. Tot
prin memoria procedurald ne ddm seama c0nd cineva cantd fals, putem sd

t51
recunoa$tem fructele proaspete, sd accesdm fiqierele din calculator qi s[
salvdm informafiile (Zlaate, 1999).
Memoria procedurald nu poate fi evaluatd decit intr-un mod indirect
prin realizarea efectivd a procedurilor respective.
ln psihologie existd insd qi alte modele ale memoriei R. Atkinson qi R.
Shiffrin propun un model, numit modal, care presupune existenla a trei forme
de mecanisme'. memoria senzoriald (MS), memoria de scurtd duratd (MSD) qi
tnemoria de lungd duratd (MLD) (Atkinson qicol., 2005)
Memoria senzoriald - numit[ qi stocaj senzorial, se bazeaz[ pe
relativa ine(ie a cAmpurilor receptoare qi are sarcjna de a prelungi durata
informaliei p6nd in momentul in care va putea fi preluatd de memoria de
scurtA duratd qi analizatd (Miclea, .

Memoria de scurtd duratd - joac[ rolul principal in aceast[


configuralie, pentru cd,pdslreazd,pe termen scurt informa{iile venite pe canale
senzoriale qi pentru cd preia informaliile de care avem nevoie din memoria de
iunga duratd. Din aceste considerente a fost numit[ qi memorie de lucru sau
memorie operalionalS. Pentru memoria de scurtf, duratd stocarea informaliei
este incidentalS, ea operAnd cu informalii care vin din doud direclii diferite, fie
dinspre memoria senzoriald, fie dinspre memoria de lungd duratf,. Dupd ce
opera{ia s-a finalizat, nu mai este nevoie de informa{ie, ea se pierde, de aceea
spunem cd aici informa{ia este pdstratd temporar (Miclea, 1999).
Memoria de lungd duratd - conline informalii care sunt stocate
perioade lungi de timp sau toatd viafa. Pentru aceastd form6 a memoriei,
stocarea reprezintd aspectul principal. Expresia ,,lungd duratd" are in vedere
persistenla in timp a informa{iei, a acelei informalii care poate fi reprodusd
dupa un interval de peste doud minute. Se pare cd dacd. informalia trece de
acest interyal, ea se va comporta la fel qi peste un an gi peste doudzeci de ani.
in memoria de lungd duratd sunt pdstrate imagini, legi, stdri afective, atitudini
(Atkinson qi col., 2005).
Alte criterii in funclie de care se clasificd formele memoriei sunt:
Specializarea structurilor psihice implicate - dupd acest criteriu
memoria poate fi: cognitivd (noliuni, judecd{i, rafionamente), afectivd (tr6iri
afective) gi motricd (migcdri, operafii, ac{iuni).
Gradul de intenlionalitate - in func{ie de acest criteriu distingem:
memoria intenlionald (presupune sarcina explicitd de a memora, control
voluntar, aten{ie, este organizatd qi sistematic[), qi memoria incidentald (nu
presupune intenlia de a memora, este nesistematicd, depinde de
particularit{ile stimulului) (Eysenck, 2000).
Diverqi autori sunt de pdrere cd prin memorarea involuntard se asigurd
cea mai mare parte din experienla anterioar[. Afirma]ia sebazeazd,pe faptul ci
omul desftqoard activitati qi acliuni care au un conlinut concret, in
desfbqurarea c[rora este animat de diferite scopuri, motive, aspiralii. iar pentru
realizarea activitSlilor propuse dispune de mijloace de reahzare. In virtutea

158
acestui activism psihic omul poate reline o serie de informafii cu privire la
activitatea desfSguratd, frra sa-gi propund acest lucru. Ceea ce conteazi in
aceastd formd de memorare este gradul de interacliune cu activitatea pe care
o desfdsoard si gradul de implicare si angajare in rezolvarea activiialii. se
poate spune cd mdsura angajarii subiectului in activitate, constituie gi m[sura
memordrii neinten{ionate. Cu cdt activismul intelectual si profunzimea
tnlelegerii sunt mai mari, cu atAt memorarea involunhra este mai-buna (Golu,
2004).
Memorarea voluntard presupune: stabilirea constientd a scopului,
depunerea unui efort voluntar tn vederea realiz.drii scopului, utilizarea unor
procedee speciale in vederea realizdii sarcinilor mneiice. Dac[ existd scop in
memorare, performan{ele sunt mai mari. Memorarea este qi mai eficientd dacd,
existi scopuri diferenliate. Fixarea temeinicf, depinde de depdrtarea tn timp a
scopului. Cunoaqterea preciziei Si ordinii in care materialul trebuie memorat
influen{eazd procesul de memorare. Este necesard
si depunerea unui efon
corespunTdtor sarcinii propuse; utiTizareaunor procedee eficiente arlecvate
Si
sarcinilor: de exemplu repetilia. Nu oricand Ei tn orice condifii repetarea
duce la efecte pozitive. Ea este eficientd atunci cAnd este optim dozata din
punct de vedere al numdrului, al intervalului la care se reahzeazd"q;i al fomrei
de reahzarc. Eflciente sunt repetdrile egalonate. Eficienla memorSrji voluntare
depinde de organizarea qi sistematizarea informaliei in procesul memorf,rii. in
afard de operatiile implicate direct in deprinderea sensului gi prelucrarea
logico-semanticd, in memorare un rol important revine factorilor
motivafionali, afectivi qi atitudinali. procesul de invdlare trebuie si asigure
condiliile unei memordri eficiente prin ?mpletirea celor doud. fbrme de
memorare, prin subordonarea memordrii mecanice celei logice (tr Ny, zo}j).
Gradul de inteligibilitate - in cadrul acestei clasificdri intdlnim:
memoria logica (bazatd, pe structurarea logicd, pe inlelegerea textului, pe
algoritm) gi memoria mecanic[ (se structureazd,pe baza automatizdni, ducela
o invdlare formal6, adicd, aformei verbale qi nu a continutului logic).
Memorarea logicd presupune infelegerea celor memorate, asensului,
a semnificaliei lor gi sebazeazd. pe asocialii de tp cauzal,logic, ra(ional. Ea
depinde de schemele operatorii, de experienla subiectului qi de capacitatea
acestuia de a organiza materialul pe unitali de sens gi de a construi noi modele.
Pentru dezvoltarea memor5rii logice este necesard insdqi dezvoltarea gandirii,
a inteligenlei, care devin condi{iile sale esenfiale. Aceasta inseamnd cd pentru
a memora logic copilul trebuie pregdtit intelectual; trebuie sd-qi fi format
capacitatea de a sesiza qi opera cu insuqirile esenliale ale obiectelor, de a
orgariza materialul pe unitdli logice, de a construi modele operafionale
cauzaTe, analogice sau deductive. Memorarea logicd asigurd realizarea unei
inv[]ari autentice, utilizabild in practicd gi cu mari posibilit{i operalionale qi
de transfer in cele mai diverse situalii. Este superioard celei mecanice prin
autenticitatea ei, adicd,prin faptul cd dd posibilitatea reunirii intr-un tot organic

159
a continutuluilogic qi a formei verbale, prin economicitate - se realizeazd ctt
efort de memorale redus bazat pe mai puline repetilii; prin productivitate
crescutd - asigur[ rczolvarea promptd qi eficientd a sarcinilor intelectuale qi
practice (Macsinga, 2000).
Mernorarea mecanicii se bazeazd ?n principal, pe asocialiile de
contiguitate in timp gi spaliu sau pe succesiunea elementelor in fluxul
informalional. Aceastd legitate explicd comportamentul elevilor de a urmdri
intocmai in redare succesiunea fragmentelor unei leclii, de a nu putea
rdspunde la intrebdrile suplimentare care 1i se adreseazd sau de a nu putea
continua redarea atunci cdnd sunt intrerupfi. Memorarea mecanicd duce la o
int'ci{are formald (a formelor verbale qi nu a conlinutului logic). In aceste
condilii aceastd form[ de memorare poate fi consideratd ca ineficientd, intrucAt
impiedicd procesul de dezvoltare intelectuald qi nu asigurd durabilitatea
-
c uno gtinlelor memorate (Hilgard, B oet, L97 4) .
ihemoria ftashbutb memoria care inregistreazd evenimentele
dramatice sau pe cele care modificd in mod radical cursul vie{ii unei persoane,
sau a unei comunitdfi. Specif,cul ei este acela cd,inregistreazd o mare cantitate
de detalii care insolesc evenimentul respectiv (circumstanfe, persoane,
context). iruegistrarea atAt de fldeld a unor astfel de evenimente (cutremurul
din 1977, accidentul Prinlesei Diana) este explicatd prin tr[irea afectiva
deosebitd care insoleqte acel moment (de obicei afecte sau emo{ii puternice),
dar gi prin faptul cd respectivele evenimente devin momente de reper in viala
persoanei (Moldovan, Ignat, Bdlag-Timar, 20I l).
Nivehtl ierarhii - J. Delay (apud Miu!, 2001) considerd cd existd trei
nivele ierarhice in clasificarea fotmelor memoriei:
- Mernoria senz.oriomotorie ce corespunde nivelului primar, comun
omului qi animalului qi consti in capacitatea de a reline qi a reactualiza
senzaliile qi miqcdrile.
- Memoria autisticd ce corespunde nivelului intermediar, se

manifesta in somn sau in unele maladii sub forma visului qi delirului; in ea

omul retrdieqte scenele trecutului, numai cd trecutul nu este recunoscut ca


atare, ci este luat caprezent
- Memoria sociald ce corespunde nivelului superior, este specific
umanf,, se dezvoltd odatd cu apari{ia opera}iilor formale, implica reprezentlri
colective qi corespunde conduitei sociale .

Calit[{ile memoriei
6.
Pe parcursul dezvoltdrii ontogenetice, memoria persoanei se
organtzeazdqi se specializeazdla nivelul proceselor qi conlinuturilor, ceea ce
permite diferenJierile individuale.
Unele persoane au o memorie extraordinara, aqa cd pot inmulli
numere lungi in timp foarte scuft, pot memora fldel pagini intregi fhrd mare
efort, pot leactualiza exact ceea ce au memorat cu ani in urmd. Altele

160
dimpotriv5, fac eforturi mari sa memoreze, repetd frecvent informaliile qi
apeleazd,la o serie mnemotehruci pentru a memora.
Toate aceste diferenle sunt evidenfiate prin intermediul calitdlilor
(insugirilor) memoriei: v o I unutl (cantitatea de informalii operantd),
mob ilitat e a
(elasticitatea), rapiditatea (rearizarea encoddrii in timp scuft),
trdinicia
(durabilitatea informaliei in timp), exactitatea (preciiia recuper6rii)
gi
promptitudinea(rapiditatearecuperlril)(Zlate,2000).
Performanlele memoriei se pot imbundtaJii prin exersarea acestor
insuqiri, insd existd qi alli parametrii care influenl eazd, cahtatea procesului
mnezic, cum ar fl varsta, dezvoltarea intelectuald, nivelul cultural, motivalia,
atitudinile, tonusul afectiv etc.

7. Legile memoriei
Procesul memoriei depinde prea pulin de ereditate, el este o funclie
care se organizeazd,qi
exerseaz[ pe parcursul vielii implicAnd mecanisme operaJionale.
Psihologia experimentala, sesizAnd aceastd dinamicd a memoriei, a
evidenfiat o serie de legi qi particularitali care au la bazd, materialtil cle
metnorat, exerci {iul S i motiva lia.
In legdturd cu materialul de memoral, semniflcative sunt urmdtoarele
particularitali:
- dacd' niaterialul de memorat cre$te in progresie aritmetici, timpul de
memorare cre$te in progresie geometricd;
- in condilii egale de exersare, materiarul rung se amintegte mai bine
decAt cel scur"t;
- elementele izolate sunt relinute mai bine decAt cele care fac parte dintr-
un context;
- in memorarea unui material sunt favorizate elementele de la inceput qi
cele de la sfdrqit, elementele mijlocii tinzAnd sd fle uitate.
Toate acestea demonstreazd c6 materialul pe care il encoddm
nu este niciodati indiferent. Factura lui, semnificafiile, proprietilile
infl uenleazd calitatea procesului mnezic.
cu privire la rolul exerci(iurui sunt de relinut urmf,toarele aspecte:
- nu este important atdt numdrul repetifiilor, c6t mai ales caricterul
acestora;
- aceasta inseamndcd repetiliile de tip mecanic nu au eficienld, in timp
ce
memorarea orgaruzatd, este inalt calitativd;
- suprainvdlarea determind gradul de economie la reinvdfare. un material
care a fost repetat pana la satura{ie provoacd o inhibilie de protecfie,
ducdnd la uitarea lui, dar reinvdlarea sercalizeaza mult mai repede;
- intervalele prea scurte intre repetilii nu permit repausul gi reactualizarea.
Intervalele prea mari, favoizeazd. uitarea. intre repetdrile materialului

161
trebuie sd fie interpus un interval optim, acesta depinzAnd de sarcina gi
de particularitdlile subiectului (Gagn e, 197 5).
Al treil:a aspect, motiva{ia, determind qi ea anumite regularitdli:
- Invdlarea pentru o anumitd datd condilioneazduitarea dupd aceastd. datd,
(efectul Ebert-Meuman). Este vorba despre fenomenul de programare
temporard a memoriei pe un interval de timp, care duce implicit gi la
programarea uitdrii dup[ acel interval de timp.
- Evenimentele considerate a fl agreabile sunt relinute mai bine, dar qi
evenimentele dezagreabile sunt refinute mai bine decit cele indiferente.
Altfel spus, evenimentele intens tr[ite afectiv se re]in mai bine,
comparativ cu cele indiferente.
Toate acestea demonstreazd cd in memorie existd anumite aspecte
care au tendinla de a se repeta devenind norrne, reguli, legi. Particularitafile
subiectului decid ins6 dacd el se va inscrie in aceste legitdti, de fiecare dat6,
sau se va excepta de la ele.

8. Uitarea
Uitarea este intr-un fel un paznic al memoriei, cdci permite
realizarea unei selec{ii intre numeroasele informa}ii care ne copleqesc zi de zi.
Datoritd ei putem sd relinem ceea ce este cu adevdrat imporlant qi nu acoperim
compartimentele mnezice cu detalii nesemnificative. Uitarea se realizeazd,la
inceput mai repede, apoi in timp devine mai lent6. Ea se propag[ de la ceea ce
este mai pu{in organizat spre ceea ce este mai bine organizat. Dupf, uitare
r[mAne totuqi o posibilitate de a ne reaminti informa]ia. Este vorba de
fenomenul de reminisc en yd (Golu, 2000).
Uitarea este un fenomen opus memoriei care se gdseqte intr-o relalie
activd cu aceasta. Ea poate avea efecte bune dac[ iqi exercitd rolul de reglare a
conlinutului mnezic dar, poate avea gi efecte negative dacd obstruclroneazd,
echilibrul subiectului cu mediul.
Uitarea se poate explica prin doud grupe mari de situalii:
- fie informalia nu a fost distrusd, dar ea nu poate fi recuperat[ din ra]iuni
diferite, inhib{ii de origine afectivd, fenomene de interferen}d, insuficiente
repere care sd favonzeze recuperarea;
- fie informalia a fost distrus[, eventualitate care se poate intAlni in cazurile
de alterare substratului cerebral implicat in conselvarea informaliei
(Moldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 20I l).
O memorie infideli, ne poate face s[ credem cd ne amintim bine
anumite lucruri, dN dacd verificdm, vom fi mirali sd constatdm cd realitatea
este diferitd. Imaginalia joacd aici un rol important, pentru cd realul nu este
complet, il reconstruim intr-o manierd personald, reconstruclia fiind una de
naturd imagisticd qi nu mnezicd.
8.1. Factorii uitdrii
Timpul - un factor care poate duce la aparilia uitdrii. Dupd
experimentele efectuate, Ebbinghaus (1913), a constatat cd existd o mai rapidd
uitare imediat dupd encodare, iar apoi aceastd ratd. a uitarii se egalizeazd qi
devine stabild - uitarea este gradual5 qi constantd.
Dar, nu numai timpul in sine este cel care duce la sclderea
performanlelor memoriei, ci mai ales evenimentele care se produc in acel
interval de timp. Evenimentele respective interferd cu retenlia qi apare o
sl5bire a memoriei, mai ales dacd au loc mai multe evenimente in acelaqi timp.
In acest caz se produce uitarea prin simultaneitate.
Interferenfa - un alt factor care duce la uitarea materialului memorat,
adicd interacliunea negativd intre informa{iile encodate. Interferen}a poate fi de
doud feluri: proactivd, atunci c0nd informaliile memorate deja ac[ioneazd,
asupra informafiilor recente qi retroactivi, cAnd informa{ia recenti interferi cu
cea anterioar5-
Interferenla este cu atat mai mare cu c0t informa{iile memorate sunt
mai similare, dar poate fi cu atAt mai uqor eliminatd cu cAt intervalul intre cele
doud encoddri este mai pulin apropiat (Iovan, 1999).
Absenla reactualizdii - dacb reactualizffile nu se produc, atunci
efectul este pierderea sponhnA de memorie datoritd faptului cd reprezentirile
evenimentelor respective nu sunt improspdtate qi in felul acesta ele se
estompeazd sau dispar. in aceast[ situalie vorbim de uitarea curentS, care are
cel mai variat con{inut (datele aniversdrilor,plataunor facturi).
Semnifwafn evenimentel.or - evenimentele care laloneazd, vrafa
noastr[ pot fi prin semnificalie factori ai uitdrii. Este vorba despre experienlele
nepldcute, penibile, jenante pe care subiectul le uiti sub comand6, impun0ndu-
qi aceastd uitare (uitare represivd), care devine un mecanism de apirare, de
proteclie (Moldovan, 2013)
Ali factori care determind uitarea sunt qocurile emo{ionale qi
traumatice, oboseala, surmenajul, stlrile de boa16, contextul etc.

8.2. Formele uildrii- amneziile


Uitarea totald - $tergerea, disparifia, suprimarea integrald a datelor
memorate;
Uitarea partrfuld - recunoa$teri qi reproduceri pa{iale, mai pulin
adecvate sau chiar eronate;
Ittpsusul - uitare momentand;
Amnezia este un fenomen patologic ce se manifestd prin sldbirea sau
pierderea memoriei, pierdere determinati de anumite disfunclii ale activiEtii
nervoase superioare. Ea nu trebuie confundatd cu uitarea, care este un
fenomen normal qi care vine in sprijinul memoriei.

t63
Amnezia poate fi clasificat5 dupd mai multe criterii. Cele mai
cunoscute forme de amnezie sunt: amnezia antercgradd (sau de fixalie) gi
irnneziaretrogradd (sau amnezie de evocare).
Amnezia anterogradd - marcheazd incapacitatea de a flxa evenimente
noi survenite dupd apari{ia leziunii - ex. maladia Korsakoff. Mai multe teorii
tind sd Tocalizeze deficitul de memorie anterogadd in unul din procesele
memoriei, fie encodare, fie in stocare sau in recuperarea informafiei.
Arnnezia retrogradd - este o formd de amnezie care constd in
dificultatea de a evoca amintirile deja fixate, datele, informalii1e care au fost
memorate inainte de aparilia leziunii. Ea se poate intinde pe o perioadd de la
cdteva secunde pina la cAteva sdptdmAni. In recuperare, arnnezia retrograd[
scade progresiv, dar lasd uneori lacune mnezice definitive. Aceste lacune sunt
insf, mai importante in amnezia anterogradd (Fodoreanu,20f,4).
Amnezia senzoriald sau agnoTia - in cazul acestei amnezii, bolnawl
simte, dar el nu recunoaqte ceea ce simte pentru cd nu reuqeqte sd facd sinteza,
s[ uneascd diferitele percep]ii elementare qi fragmentare.
Amnezia motricit - in acest caz arnnezia se exprim[ prin doud verbe: a
;ti gi a putea. O apraxie este caracteizatdpnn a nu putea. Apraxiile ideatorii
duc la uitarea semniflcaliei unui gest qi apraxiile ideomotrice duc la uitarea
expresiei gestului.
Afaziile motrice Si senz,itive -
pot fi deflnite ca antnezli ale limbajului.
Existd mai multe tipuri de afazli, cele mai importante find, afazia Broca
numita afuiamotricd gi afaziaWemicke numitf, afazie senzitiv[.
Arnnezia de memorare - se prezintd' prin incapacitatea de a memora
noi infonna{ii qi de a forma noi amintiri, dar conserva amintirile deja
memorate. Capacitatea de a fixa prezentul este deterioratS, aqa incit apar
probleme de integrare a informafiilor, dar memoria imediatb este funclional
intactf,, pentru cd perceplia nu ale de suferit. Prezintd. un deficit de sintezd
mintald gi un deficit de memorare, dar nu este un deficit de fixare (Bi4, 2001) .

AmneZiile de rememorare - din aceastd categorie fac parte: amnez,iile


progresive, amneZiile lacunare (sunt amneziile retrograde, care produc uitarea
unei importante p6(i din trecut), amneziile elective-afective (este o amnezie de
origine afectivd in care se uitd diferite conlinuturi; bolnar,ul qterge din
memoria sa diferite pasaje foarte dureroase pentru el) (Endchescu, 2007)
Amneziile de identitate - acestea sunt forme particulare ale amneziilor
in care se produce uitarea chiar qi a propriului nume. Se regisesc in demen{ele
senile, in st[rile maniacale, c6nd dupd cnzdserefuzd dezvdluirea identiEtii de
frica de a nu fi recunosculi. In evolulia schizofrenicd qi in paranoia apar de
asemenea. forme ale amneziei de identitate. Recuperarea poate fi progresivd.
chiar spontand uneori (Ionescu, 2006).
Imaginafia
- proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini proiccte
si noi -

1. Defini{ie qi caracterizare
Im,ginaria este definitd ca procesul cognitiv complex de elaborare a
unor iruagini si proiecte noi, pe baza combindrii trandormdrii experienlei.
si
omul se adapteazd condiliilor de mediu in continuf, schimbare in mod
activ, transformativ qi creator. Din acest punct de vedere imaginalia joacd
un
rol.important in adaptarea persoanei, deoarece cu ajutorul ei oirut poate
,,si-gi
elaboreze mental, scopul actiunii qi planur destaquiarii ei, iar pebazaacestora
sd o desfdqoare orientat qi permanent reglat cu minimum de erori qi
maximum
de eficienfd' (Miu!, 2001).
Imaginafia este un proces psihic complex, specific numai omului qi
apare gi se manifesti numai pe o anumitd treaptd a dezvoltdrii psihice
a
acestuia. Abia dup[ dezvoltarea rcprezentdilor qi achizilia limbajuiui,
dupd
dezvoltarea inteligenlei qi imbogdfirea experienlei de via[d a iubiectului,
imaginalia se poate manifesta in deplind plenitudine.
ca qi celelate procese psihice, imaginalia interaclione azd cu toate
celelalte procese qi funclii psihice, dar are o relalie deosetita cu gandirea,
memoria qi limbajul:
* cu memoria: se deosebeqte de memorie prin faptul cd aceasta este
consideratd cu at0t mai eficientd cu cat este mai fideld, pe c6td vreme
imaginalia este apreciat[ ca flind mai ef,cientd atunci cand produce
lucruri noi, originale care se deosebesc de ceea ce exista inainte in
experienfa subiectului. Totuqi, imaginalia nu ar putea exist a fafi,
memorie care, pe de o pafie, ii oferd informaliile de .a.e are nevoie
pentru a crea ceva nou, iar pe de altd parte ii fixeazd. qi ii evocd
apoi
rezultatele.
- cu gandirea: cu ajutorul gdndirii, omul cunoagte qi inlelege realitatea
inconjur[toare, rezolvd problemele care apar in viala cotidiand. cu
ajutorul imagina{iei omul poate explora, in mod nelimitat, necunoscutul,
posibilul qi viitorul. GAndirea gi inteligenfa contribuie la orientarea qi
coordonarea proceselor imaginative, iar imagin a[ia,la r0ndul ei,
are un
rol important in formul area rpotezelor de cercetare qi stabilirea unor
strategii adecvate pentru rezolv weaproblemelor.
- cu limbajul'. nu exist[ proces psihic care s[ nu fle legat de limbaj, prin
simplul fapt, cd tot ceea ce simlim, gdndim sau imagiiam este exprimat
prin cuvinte. cuvantul permite actualizarea din memorie a uro,
informalii necesare in procesul imaginativ qi, tot in cuvinte, se exprimd

165
gi rezultatele acestui proces. Tocmai de aceea, imaginalia este
dependentd de atingerea unui anumit nivel de dezvoltare a limbajului.
In afara acestei strAnse legdturi qi interdependenle cu procesele psihice
cognitive, nu trebuie neglijate relaliile imaginaliei cu procesele afective, cu
motivatria, voinla, dorinlele qi aspiraliile persoanei, experinla anterioard a
hecdruia etc.
Procesul imaginativ se concretizeazdin produse ale imaginaliei care
sunt, de fapt, o expresie a gradului de originalitate a individului, fie in raport
cu experienla sa individuald, fie in raport cu experienla sociald a unei
comunitdli, la un moment dat.

2. Procedeele imagina{iei
Procedeul imaginativ este deflnit ca modul de operare mintal[ ce
presupune o ,,succesiune mai mult sau mai pufin riguroasd de compuneri,
descompuneri gi recompuneri, de integrdri qi dezintegrdri" (Golu, 2OO4) care
duc, in final, la un produs ce diferd cantitativ qi calitativ de cele de la care a
pomit inilial.
Totalitatea acestor procedee alcf,tuieqte combinatorica imaginativl,
care dispune de o mare libertate de organizare a desffiqurdrii procedeelor qi
este susfinutd de resursele motivalional-afective ale persoanei.
Cele mai frecvent folosite qi, in acelaqi timp, cele mai cunoscute
procedee ale imaginaliei sunt:
l. Aglutinarea - constd din organizarea intr-o manierd noud a unor
pd(i uqor de identificat ce au apa(inut unor obiecte sau fenomene
diferite. Utilizatd in:
- mitologie (centaurul, sirena etc.),
- azi, in creatia tehnicd (robotul de bucdtdrie, radiocasetofonul
etc.)
2. Amplificarea qi diminuarea - inseamnd modificarea proporliilor sau
a dimensiunilor unui obiect sau structuri inifiale, oblindndu-se noi
efecte. Se utilizeazd in:
- literatura pentru copii (Setila, FldmAnzild etc.)
- literatura qtiinliflco-fantasticd (extratereqtrii care au anumite
caracteristici frzice sau psihice amplificate)
- in tehnicd - miniatuizarca unor componente ale aparaturii
electronice
3. Multiplicarea sau omisiunea - reprezint5, modificarea numdrului de
elemente structurale, pdstrflndu-se insd, identitatea acestora. lJtllizatd
in:
- basme - zmeul cu3, J sau 12 capete (multiplicare)
- mitologie - ciclopul (diminuare)
- in tehnic[ - vehiculele pe pemd de aer (diminuare).
4. Diviziunea si rearanjarea - se pot rcaliza idependent sau corelat
asupra aceloraqi elemente initiale. Modelele existente in realitatea
obiectivd sunt divizate dup6 alte criterii qi rearanjate apoi intr-o altd
structurd pentru a obline ceva nou. Utilizate in:
- tehnicd- bralul mecanic;
- informatic[ - computerul (reaLlizat pebaza moderului creierului
uman) (Zlate,2000)
5. Adaptared - se reahzeazd,prin utilizarea unui obiect, a unui element
sau a unui principiu funclional intr-o situalie cu totul noud. Se
utllizeazd,in:
- afiA $i tehnicd.
6. substitulia - constd in inlocuirea intr-o structurd existentd, a unui
element, a unei func{ii sau a unei substanle pentru a obline acelaqi
efect. Se utllizeazd
- tehnicd - inlocuirea materialelor tradi{ionale cu altele noi, de o
calitate mai bund qi mai pufin costisitoare.
7. Modificarea - inseamnd pdstrarea unor elemente din structurile
cunoscute qi schimbarea altor elemente, cu scopul oblinerii unor noi
efecte. Utilizatd in:
- domeniul bunurilor de larg consum se schimbd forma, culoarea,
-
volumul obiectului;
- in botanica - laleaua neagrf, sau trandafirii negri (modificarea
culorii) (Miu{, 2O0I).
8. schematizarea - consti in selectarea numai a unor insusiri ale
obiectului gi omiterea, intenlionatd, a celorlalte. Se utilizeazd in:
- proiectare tehnic6, arhitecturd, graflcd;
- qtiin{ele naturii - reprezentarea graficd a structurii unor prante sau
a organelor interne in anatomie.
9. Tipizared - presupune identificarea trdsiturilor generale gi apoi
transpunerea acestora intr-un produs nou care imbind generalul cu
fenomenailul.Utilizatd in:
- creafia literard - personaje literare tipice, situalii tipice.
10. Analogia - inseamnd identificarea elementelor comune la doud
obiecte, fenomene sau serii de obiecte. Pebazasimilaritalii trdsf,turilor
comune se poate cerceta gi ceea ce este necunoscut sau greu accesibil
la una din serii prin analogie cu cealaltd serie. Utiliza6 in:
- qtiinla - modelul cosmic al atomului;
- tehnicd - maqinile inteligente.
lr. Empatia - reprezintd transpunerea imaginard in plan perceptiv,
afectiv qi intelectiv in altcineva sau altceva ugfir0nd in acest fel
inlelegerea fenomenului qi descoperirea de noi semnificalii. Se
utilizeazdin
- aftd,- crea{ia actoriceascd;

t61
- educalie - activitatea educatorului;
- tehnicd (Moldovan, 2013).

3. Formele imagina{iei
in literatura de specialitate, sunt menlionate mai multe criterii de
clasificare a formelor imagina{iei:
a) Dupd gradul de activism al persoanei in procesul imagina{iei, distingem:
-.forme pasive - includ visul qi reveria; qi
- forme active - imaginalia reproductiv[ qi cea ffeatoare.

b) Dupa calitatea construcliei imaginative avem:


- forme absurde - visul qi reveria

- forme usor constructive - imaginalia reproductivd

- forme foarte constructive - imagina{ia creatoare.

c) DupA tipul de activitate in cctre se integreazd existd mai multe forme:


artisticd, literari, muzi:caLd, tehnico-gtiinlificd, etc.
d; Dupa tipul de reprezentdri dominante utthzate avem:
- imagina{ie plastic-vizuald
- imaginalie auditiv-moricd etc.
Dintre toate criteriile de clasificare existente s-a impus, in mod
deosebit, implicarea voinlei in procesele imaginative.
e1 In funclie de prezenln sau absenla intenlionalitirlii in procesul imaginativ
aYem:
imaginalie involuntard - care include visele din timpul somnului 9i
reveria;
imagina{ie voluntard - care, la randul ei, poate fl reproductiva,
creatoare gi visul de perspectivd (Cre{u, 2001).
Vom analiza pe rdnd fiecare din aceste forme, in continuarea expunerii
noastre.
I nru g ina lia inv olunt ar ir
l. Visul din timpul somnului.
,,Presupune o inlSnluire de imagini, emolii, refleclii care aparin starea
de somn paradoxal (somn REM, prescurtare din limba englezd' insemn0nd
rctpid eyes mouvements = mi$cdri rapide ale globilor oculari) 9i fa{a de care
tuti..tul este mai mult spectator, neputAndu-le dirija qi nici inlelege imediat qi
care apar, de cele mai multe ori, ca absurde qi haotice". Visele nu pot fi dirijate
conqtient qi voluntar.
Se qtie cd pe durata unei nopli, persoanaptezintd cam 5-6 etape de
somn paradoxal sau REM. Acestea au o durata de maximum 10 minute qi sunt
urmate de perioade de somn profund cu durata de aproximativ o o16. Deci, pe
durata unei nopli persoana viseazd de 5-6 ori. Dacd trezirea se face imediat
dup[ perioada de somn REM, visul va fi linut minte; dac[ intre trezire 9i
somnul REM intervine o perioadd de somn profund persoana nu mai r{ine
ceea ce a visat. Dar, de visat, viseazd fiecare om, in fiecare noapte. Cercetdrile

168
psihologilor americani au ardtat cf, visul este absolut necesar
pentru echilibrul
psihic al persoanei. Subieclii unei cercetdri, care au fost
privaii de vise (somn
REM) timp de o saprdmdni, au ajuns sd prezinre harucinalii qi
alte tipuri de
tulburdri psihice (Arseni, popovici, 19g4).
Imaginile din vise sunt legate de dorinfele qi aspiraliile persoanei
sau
de anumite evenimente sau situalii care au avut un impact
detsebit asupra
persoanei. visele pot avea un caracter scenic, in
sensul cd se deruleazd
coerent, ca qi cdnd persoana ar asista la o piesd de
teatru. psihologii suslin cd
visele au qi un caracter simbolic iar descifr;rea acestuia
se face pnn analiza
acliunilor, rela{iilor qi preocupdrilor persoanei in stare de veghe.
In timpul visului, informaliile delinute de subiectiunt reordonate qi
resistematizate gi, ca urrnare, apar imagini noi, originale qi
uneori, chiar solufii
ale problemelor care preocupd perro*i.
2. Reveria
Are loc in stare de veghe qi este ca un fel de experiment mintal privind
indeplinirea dorinlelor qi a tendinlelor. pe un fond de relexare,
persoana igi
lasd sd vagabondeze. Reveria poate repre zenta,in anumite
^fantezia limite, o
satisfacere a acestor dorin{e gi tendinfe, reducand in felul acesta tensiunea
psihicd apdrutd, ca urna a nesatisfac".ii lor. in acelagi
timp, reveria poate s[
ducd la noi combinalii originale, care ulterior pot fi
uiiiirut" de formele
superioare ale imaginaliei. Reveria, dacd r" prelungegte
dincolo de
anumite limite, poate fi ddundr.oare dezvolt5rii armonioaJe
a personalitdlii,
deoarece persoana ajunge sd confunde realitatea cu imaginali
a, ceea ce
determini aparilia unor turburdri de personaritate (Fodor
hnnginasia voluntard "*r,i0041.
I Ima g ina lia re p roduct iv d
.

Este o form[ activd, congtientd qi voluntard, constand in construirea


mentalf, a imaginii unor realitdli, din trecut sau prezent,
dar care nu pot fi
percepute in mod direct..Trebuie sd facem diferenla
intre imaginafia
reproductivd qi memoria imaginilor. Spre deosebire de memoria
imaiinitor,
care intotdeauna are un corespondent in experienta anterioard,
imalinalia
reproductivd are produse care nu au un .or"rpond"nt in experienfa
anterioard a
subiectului qi care sunt rezultatul unor proc"d"" de combinatoricd
imaginativd
(Cosmovici , 1996).
Combinarea se poate realiza pe baza unor scheme, a unor
indicalii
concrete sau verbale.
Imagina(ia reproductivd are un rol insemnat in ldrgirea
cAmpului de
ac(iune a min(ii umane gi, in plus, intreline interesul qi
atenlia necesare
lecturdrii unui text.
2. Ima g ina (ia c re at o are
Este cea mai complexd gi mai valoroasd form[ a imaginaliei
voluntare
active. Este orientatd spre ceea ce este posibil, ceea
ce line ie viitor sau ceea
ce este nou gi prin aceasta se deosebegte de imagina{ia
reproductivd.

t69
Combinatorica sa este deosebit de complexd qi se manifestd prin mai
multe caracteristici: bogalia procedeelor, ineditul utilizdrii 1or, valorificarea
combinaliilor inconqtiente, unificarea tuturor disponibilitililor personalitd{ii,
suslinere afectiv-motiva{ionald valoroasd..
Este implicatl in taote activitS]ile fiin]ei umane qrfavoizeaz[ aparilia
unor ipoteze, inventarea unor cdi qi metode noi, a unor construclii tehnice sau
a unor crealii artistice (Freddham, Werner, 2003).
3. Visul de perspectivd
Este o formd activ[ qi voluntard a imagina]iei qi se referd la proiectarea
mentalS a propriului drum de dezvoltare, in funclie de propriile disponibilitali
;i de cerin{ele societd{ii. Are o func}ie imporlantd in motivarea acfiunilor
actuale, a opliunilor profesionale, in autoeduca{ia ;i autoformarea persoanei
pentru atingerea scopului propus: idealul de via{i.

4. Imagina(ia Ei creativitatea
Prin modul ei de desfaqurare, imaginafia depaqeqte cadrele clasice ale
-sandirii
qi ra{ionalului, explor6nd necunoscutul, inexistentul qi contribuie la
largirea^ cdmpului cunoagterii umane, prin invenfii, inovalii gi generarea
noului. In actul de crealie imaginalia are o strdnsS legdturd cu gdndirea (in cele
dou[ forme aile ei productivd qi reproductiv[) pe care o completeaz[ qi chiar o
depageqte.
In relalia dintre imaginalie gi crealie, se disting trei caracteristici
principzile determinate de trds[turile centrale ale imaginaliei. Aceste
caracteristici sunt (Land au, I97 9):
in primul rAnd, imaginalia prelucreazdan material cognitiv complex
reprezentat de imagini, idei gi concepte. in acest fel se realiz eazd, o legdturd
unitar6intre intuitiv gi general, duc6nd la elemente mai bogate informalional gi
cu un po^tenfial mai mare de asociere.
In al doilea rdnd, procesul de imaginalie valorificd toate combindrile
care apar la nivelul subconqtientului qi al inconqtientului, determin0nd astfel o
ampliflcare a potenlialitSlii creatoare a persoanei.
ln al treilea rAnd, s[ nu uitdm cd imaginalia este sus]inut6 de procese
afectiv-motivaliole care se centreazd pe Eu. Aceasta conferd o perspectiv[
umand transfom5rilor imaginative qi o mai mare implicare a personalitSlii.
ducAnd la amplificarea originalit[1ii rezultatului (Roco, 2001).
Gdndirea ca qi imaginalia sunt absolut necesare procesului de crealie.
Ele sunt str6ns legate intre ele qi fhrd g6ndire imaginalia ar putea sd duc[ la
erori. GAndirea este cea care fundamenteazd, vet'rfrcd qi evalueaz[ rezultatele
imaginaliei.

t70
Mecanisme
stimul ator en e r gizante

Motivafia
1. GeneralitE(i qi definifli
Acliunile umane nu se desfdqoard haotic, ci ele urmdresc satisfacerea
iurumitor trebuinle, au ca atare o motivafie. orice act de conduitd
este
motivat, chiar dacf, uneori avem impresia cd executdm unele acliuni
de
irnportanla minorf, fdrd un motiv oarecare.
ce este motivul? in accepliunea largd a cuvAntului prin motiv se
inlelege tot ceea ce dezldnfuie, susline gi orienteazd activitatea.
Din punct de vedere al conlinutului, instinctele se orienteazd,
exclusiv pe conservarea vielii qi se referd la hrand qi perpetuare, pe cand
rnotivele deprqesc acest domeniu vital, intr0nd in siera spirituaiului qi
socialului. Din aceastd cauzd instinctele sunt generale, comune unei intregi
specii, pe cand motivele omului, indreptdlindu-se spre anumite scopuri,
sunt
individuale, diferenliale gi specializate. Instinctele sunt oarbe gi aulomate pe
cdnd motivele umane sunt cdlduzite de congtiinJi. Instinctele u-uri",
intocmai ca qi cele animale, conduc spre conservarea viefii, dar motivele
omului se pot orienta dincolo de scopurile conservdrii, spre inaltele
feluri ale
spiritualitdlii, ale crealiei valorilor.
Instinctele sunt in cea mai stransd legdturd cu starea fizicd, a
organismului, cu senzafiile qi placerile corporale, acest fapt avdnd o
adancd
semnificalie biologicd, intrucdt atit plicerea cat qi nepldcerea sunt legate
de
satisfacerea instinctelor. Nu acelaqi lucru este valibil qi pentru
motive,
deoarece acestea sunt "relativ" independente de starea corporald, leg0ndu-se
de sensul unui conlinut perceput, imaginat qi gandit, precum qi de anumite
sentimente.
Trebuie relevat gi mai puternic faptul cd motiwl este unic, apare o
singurd datd intr-o anumitf, form6 qi cu un anumit confinut, el
se
caractertzeazd prin unicitate, ceea ce nu e cizul la instinctele care
sunt

111
comune omului si animalului. Allport, care face aceastd distinc{ie,
accentueazd qi mai mult decAt predecesorii sdi caracterul de unicitate al
motivelor umane.
Al{i autori considerd motiva}ia ca fiind cheia explicaliei qi inlelegerii
conduitei umane, deoarece in viala curent[ conduita umand e conceputd ca
fiind orientat[ qi dominatd de un proiect qi de un efort de a realiza sau a
atinge un obiect-scop. Pentru aceasta se poate recurge la dou[ scheme qi
anume la schema stimul-reaclie (S-R), precum qi la aceea a conduitei, o
modalitate mult mai nuanlati de cercetare a unei situalii sau a unui obiect
care nu ac\ioneazd. decdt asupra organelor senzoriale.
De ce naturd este motivalia, externd sau intemd? E. B. Hurlock
consideri ca imbold condilia extem[ care stimuleazd activitatea
organismului, in timp ce motivul este for{a din interiorul organismului. Al.
Rogca (1972) utrhzeazd. termenul de motiv cuprinzAnd sub aceastd denumire
totalitatea mobilurilor inteme ale conduitei, fie cd sunt inndscute sau
dobAndite, conqtiente sau inconqtiente, simple trebuinle fiziologice sau
idealuri abstracte. Unii psihologi ca H. Pieron (2001) accentueazd. qi mai
mult ideea cE motivul este mobilul care seleclioneazd dintre deprinderile
existente pe acelea care vor fi actualizate, iar Buss (1991) priveqte motivalia
sub aspectul dinamic Ai direclional al personahtAfi, suslinAnd cd fiecare
motiv zre dou[ laturi, una energeticd, cu disponibilitd{i de energie personald
gi alta direclionald sau orientativd, care constituie un vector aI conduitei.
intrucAt orienteazd activitatea intr-o anumitd direclie.
Sursa primard a ac(iunii umane este trebuinla. Caracteristica
esenliald a oric6rui act de conduitd este finalitatea, tendinla spre realizarea
anumitor scopuri ?n vederea bun6stirii organismului qi menlinerii existen{ei
lui in condilii optime.
Pentru explicarea mecanismului intim al actelor finale s-au emis
numeroase interpretdri, dar cea mai intemeiatd este teoria echilibrului sau
homeostaza emisd de Olds gi Papalia (2004), care suslin cd sursa trebuinlelor
gi a impulsurilor primare poate fi considerat[ tendinla organismului de a-gi
menline echilibrul.
Wong (2000), adept al teoriei echilibrului, a dezvoltat-o gi a
amplificat-o, conferindu-i sensuri noi. DupE el, organismul viu este un
sistem fiziologic constant care se caracterrzeaz[ prin tendinla de a men]ine
situalia existentd qi de a o restabili atunci c6nd a fost tulburati de vreo
varialie internd sau extemd organismului. Toate motivaliile qi acliunile
umane au un acelaqi scop: menlinerea echilibrului atdt in interiorul
organismului, cAt qi intre organism gi mediu. Acest echilibru nu trebuie
conceput insd ca ceva static, imobil, inactiv, deoarece viala nu este inerJie, ci
acliune, echilibru dinamic, intre organism qi mediu fiind o permanentd
rupere qi restabilire de echilibru. Trebuinlele sunt intr-o continud miqcare.

t72
caci dupd incetarea uneia care a fost satisfdcutd apare imediat alta care
reclamd satisfacerea.
Din punct de vedere al clasific[rii lor motivele se impart in motive
primare sau fundamentale, cum sunt cele de hrand qi perpetuare a speciei, qi
motive superioare de cunoaqtere, ca de exemplu disciplina in muncd pentru a
putea studia respectarea normelor de conduita civilizatd etc. o alta
clasificare este in motive apropiate qi indepdrtate, motive individuale qi
sociale. Cdnd vorbim de caracter trebuie luate in considerare acele motive
care se caracterizeazd, prin stabilitate, au o anumita semnificalie pentru viala
omului qi sunt definitorii pentru personalitatea sa.
O impor-tan1d deosebitd o au de asemenea motivele de cunoagtere,
care la om nu sunt numai o curiozitate de perceplie, ci o curiozitate
epistemicd bazatd. pe gandire, in vederea descoperirii legilor universului gi a
strpanirii naturii. Motivele cunoaqterii umane nu au ca scop numai gdsirea
nraterialelor necesare vielii biologice, ci ele stimuleazd. aclitni mai inalte
care duc la descoperiri gtiinfifice.
Insuqirea temeinicd a cunoqtinlelor contribuie la formarea unei
conceplii sdndtoase despre lume qi via{6 care va direcliona intregul
comportament. Toate motivele umane superioare sunt in legdturd cu
conceplia de viald, cu idealul spre a cdrur realizare tinde cu ardoare, cu
aspiraliile sociale qi pelsonale, cu momente irnportante ale grupului social,
cu obiceiurile gi practicile acestuia. omul nu reaclioneazd independent de
acestea, ci este putemic stimulat de intreaga ambianJi sociald in care tr6ieqte,
de coordonatele ei spirituale, a ciror fo(5 propulsoere il conduce spre
descoperiri noi, spre crealii care s6-i satisfacf, in cel rnai inalt grad nevoile
social-culturale.
Pedeapsa constituie qi ea o motivalie care contribuie la fonnarea
caracterului, deoarece ajutd elevul sd evite anumite fapte incorecte qi s6
lind
seama de indicaliile adultului: invdfdtor, profesor, pbrinte etc., atunci cdnd
trebuie sd ia decizii importante sau s[ manifeste pruden]f,.
Pedeapsa, socotitd ca o consecinjd nepllcutd a unui fapt neconform
cu cerinlele mediului social, indeplinegte un ro1 motivalional foarte
imporlant in actele de conduitd umand gi in formarea trdsdturilor de caracter,
dar pentru a avea efect, pedeapsa nu trebuie intdrziatd,, nu trebuie ldsat un
timp prea indelungat intre actul sdvorqit qi pedeapsd. Acelagi lucru e valabil
gi pentru recompensd. Efectul pedepsei trebuie s[ fie simlit de persoana
pedepsit5, altfel rdm6ne fdrd valoare.
Lauda gi dojana au de asemenea efecte stimulatoare asupra
compoftamentului uman.
un alt rol in motivalie il are procesul de incercare-eroare. ln cursul
unei activitdli, individul are nu numai momente de succes, ci qi de insucces,
comiland diferite erori, pe care cauti sd le elimine. conceptul de motivalie

t73
implicd o anumitd mobilizare cdtre un scop. Orice motiv uman este legat de
un scop care are o mare influen[d asupra performanlelor sau
comportamentului. Scopul motivaliei nu este intotdeauna un obiect material
concret care existd (hran6, imbrdcdminte etc.) ci qi o anumitd performan{d
sau o treaptd de performanld pe care omul iqi propune, sau ndzuiegte sd o
atingd, {inAnd seama de cerin}ele gi exigenlele sociale. Cu cAt scopurile fixate
vor fi mai ferme, mai precise qi mai clare, cu atit motiva{ia va cdqtiga in
intensitate, pe cAnd lipsa unor scopuri bine precizate va face ca motivalia s[
fle slabd, ineficienti, iar rcalizarea activitdlii sd sufere. Un scop acceptat
pasiv din exterior, fdrd un motiv temeinic nu va putea fi realizat, ci iqi pierde
treptat din intensitate pAn[ la dispari]ia complet[.
Orice individ normal dezvoltat iqi propune un scop, iar in ceea ce
priveqte rezultatul, el se str5duiegte s[ atingd un anumit nivel. Acesta este
nivelul lui de aspiralie, pe care il urmdreqte cu mai multd sau mai pu{ina
perseverenld gi se aqteaptd sd-l infbptuiascd la termenul propus.
Exist[ un scop real, acela pe care individul il atinge {in6nd seama de
capacitdlile sale qi de condiliile de realizare qi un scop ideal, spre care
linteqte mereu qi a cdrui inlEptuire constituie un obiectiv indepdrlat, o
adevdratd fascinalie.
Nivelul de aspiralie contribuie intr-o largd mdsur[ la formarea
tras[tudlor caracteriale. Cu cAt nivelul de aspira{ie este mai ridicat, cu at6t o
persoand va depune un efort mai suslinut pentru a-l atinge, iar personalitatea
se va imbogdli cu noi valenle spirituale qi comportamentale. Cel care aspira
sa devin[ om de qtiin!6, literat, aftist etc., nu se mu[umegte numai cu
propunerea scopului respectiv, ci va depune qi efortul necesar pentru
atingerea lui.
Motivele au un caracter istorico-social, intrucAt nu rdm0n imuabile.
ci se modificd de-a lungul existen{ei umane, datoritd noilor condilii oferite
de mediul social in care trdieqte gi activeazd omul. Ele se modiflcd gi in
cursul aceleiaqi vieli.
Dacd din procesele cognitive omul reuqeqte sd diferenlieze, si
identifice, sd interpreteze, sd inleleagd qi si explice ceea ce se aflf, gi se
intAmpl5 in jurul sdu, prin procesele de energizare, potenlare qi direclionare
el devine capabil sd ia o anumitd atitudine qi sd se exprime activ qi selectir'
prin comportamente specifice. ln categoria acestor procese includem
mot iv c\i a qr afe c t iv it at e a.
Prin termenul de motivalie se desemneazd un intreg ansamblu de
,,entitAti" psihice care reflect[ oscilaliile, disonanlele gi deficitele care apar in
cadrul diferitelor componente ale sistemului personalitdlii, determin0nd
subiectul sd aclioneze in direclia inldturlrii lor qi restabilirii echilibrului.
Luatd global, motivalia reprezintd, agadar, fo(a motrice internd a

r14
comportamentului si acur-ruitu. conltrindu-ne caracterul de
fiinfe active gi
relativ autonome.
orice acr comporramental integrat are o anumitd bazd motivalionald,
iar motivalia devine o lege generald de organizare a comportamenturui.
Elementul central al structurii motivationale este trebuinla.
Aceasta
exprim[ nevoia puternic consolidatd de ceva anume: hrand,
apd,, aer,odihnd,
miqcare, addpost, informa{ie, frumos etc. Nesatisfacerea
indelungat[ u ,n.i
trebuin{e duce la perlurbdri majore ale echilibrului psihic
al personalitd}ii. De
ace_e1 trebuinfele, prin actualizare, genereazd, cele
maiputeLice motive sau
mobiluri de acfiune.
Genetic, trebuinlele umane se ?mpart in doud grupe man:
- primare sau tnndscute (aici intr6nd, in primul rAnd,
trebuin(ele biologice pi fiziologice)
- secundare sau dobAndite (aici intrdnd trebuinlele de
cunoa$tere, trebuinlele estetice, trebuinlele religioase,
trebuinfele morale).
Ludnd drept criteriu urgenla gi ordinea de satisfacere, A.
Maslow a
construit ,,piramida trebuinlelor", rarg acceptatd,in psihologie.
final6, piramida cuprinde 8 clase, iare in ordine-, de jJs ?n
i, ro.mu .i
sus, sunt
urmdtoarele:
1. trebuinle biologice
2. trebuin{e de securitate
sociard
'^ fl:|xilt!'3tX?ffre
5. trebuinle de autorealizarc
6. trebuinle de cunoagtere
7. trebuinle estetice
8. trebuinle de concordanfd.
Din analiza acestei piramide se degajd urmdtoarele aspecte gi relalii:
- trebuin{i este cu at6t mai improbabild, cu cat este mai continuu
satisfdcutd;
- trebuinfd nu apare ca motiv dec6t dacd cea anterio ard,
ei a fost
satisfdcutd;
- efectul perturbator al nesatisfacerii cronice a unei trebuinte
este cu atdt
mai mare, cu cat trebuinfa respectivd se situeaz[ mai aproap
e debaza
piramidei;
- activarea qi satisfacerea trebuinfelor se subordoneaza legii alternanlei
- o trebuinld,o datd,satisfdcutd se retrage lds0nd locul alteia.
Pe l0ngd trebuinle, in alcbtuirea sferei motivalionale
a omului intrd
alte doud componente: interesele qi idealurile. Interesele
realizeazd,legdtura
noastrd selectivd qi relativ stabild cu diferite aspecte
ale realit[]ii gi doLenii

t75
de activitate; idealurile reprezint[ forJa de proiec]ie qi propulsie a etaloanelor
gi modelelor de devenire a propriei personalitdli.
Dupd efectul in timp pe care il are satisfacerea lor, trebuinlele pot fi
implrfite in:
- pozitive, care contribuie la men{inerea echilibrului personalitdlii sau la
stimularea qi menlinerea proceselor de dezvoltare;
- negative, care determind degraddri qi tulburdri serioase ale tabloului
psihocomportamental (ex. trebuinle de alcool, trebuinle de droguri
etc.).
Raportatd la performanfa activitdfii, motivalia pune in evidenj[ o
anumitd intensitate optimd - optimum motivalional. ln principiu, activitatile
u$oare qi mai pulin atrdg[toare prin con]inutul lor reclamd o motiva{ie mai
putemicd, iar cele dificile gi atractive prin conlinut reclamd o stare de
motivalie mai slabd.
Frecvent conceptului de motivalie i se conferd o accepliune mult
prea generald. Problema motiva[iei este totuqi una specificd adicd " eqti
motivat sd faci ceva anume". De aceea se impune sd rela{iondm acest
concept de o sarcini lintd. Nu dispunem de o motivafie universald gi
-qeneral[, ci de una orientati mai mult sau mai pu]in precis spre rezolvarea
sau nerezolvarea unor probleme speciflce.
Motivafia are nu numai un caracter energizator ori activator asupra
comportamentului, ci totodatd qi unul de direclionare al compoftarnentelor.
Astfel putem conchide cd motivaJia dispune de doud segmente importante:
unul de energtzue, iar celdlalt vectorizant, de orientare a compofiamentului
spre realizarea unui anumit scop.
Mobilurile sunt obiecte, evenimente, or condilii care ne incitd la
acliune.

Teorii asupra motiva(iei


2.
Cercet[torii asupra procesului motiva]ional pornesc de la asumplia
existenlei a trei factori importanli, ce concurd la explicalia motiva{iei:
biologici, de invdlare qi cognitivi. Prin coroborarea acestor dimensiuni
rezultd, motivalia comportamentelor noastre. Alimentalia de exemplu este
determinatd de combinalia: senzaliilor organice de foame, cauzate de
trebuinla de hranf, (factorul biologic), de preferinla noastrd pentru supa de
pui (factorul invalat) gi de cunogtinlele noastre despre o alimentalie
sindtoas6, care ne face sd optdm pentru camea albS in defavoarea celei roqii
(factorul cognitiv). CAnd ne intrebdm de ce se comportd oamenii intr-un
anumit fel, trebuie sd ludm in calcul toate cele trei dimensiuni. Pornind de la
ele s-au dezvoltat trei categorii de teorii asupra motivaliei.
Teoriile biologice sunt primele aborddri sistematice explicative asupra
motivaliei. Ele atribuie ca.uza compofiamentului existen{ei unor instincte.

t76
Aceste instincte (cu funclie de mobil) se manifestd sub
forma unor tipare
inndscute. de comportament, ce se regdsesc in mod
unei specii intr-un set de condilii date.be exemplu un
normal la to(i *.-n.il
somon poate inota mii
de kilometrii in ocean qi in amonte intr-o apd curgdtoare,
pentru a ajunge
exact in locul unde s-a dezvoltat cd[ivaani mai dev[me,
unde iqi ,u o"pui"
icrele. william James (1890) unul din promotorii acestor
teorii susline cd
oamenii sunt influenfali nu atdt de instinctele biologice,
c6t mai ales de cele
psihosociale cum ar fi: gelozia, simpatia, sociabilitite
ar, cuiozitatea, nevoia
de afiliere, nevoia de-a achizifiona. Limita teoriilor
biologice constd in aceea
cd, instinctele nu pot sf, exprice diversitatea .oirportu*enteror qi
preferinlelor umane. Ele ataqeazd. doar o simpld eticheti acestor
comportamente. Astfel a fost dezvoltat un nou set de teorii
asupra motivafiei,
care iau in calcul invdlarea. Totuqi astdzi teoriile biologice
nu sunt complet
discreditate; existi factori ereditari care ne influe=nleazd
semnificativ
comporlamentele (de exemplu in cazul comportamentului inteligent,
pebaza
mai multor studii realizate pe gemeni monozigoli s-a evidenliat
existenla
unei componente genetice a inteligenlei estimati la valoare
a d,e 50vo).
Teoriile invr{irii. Cel mai reprezentativ exponent al acestor
teorii a
fost skinner. conform teoriei lui, comportamentele noastre pot
prin: a) recompenseie pe care le oferim unui individ imediat
fi inv6{ate
dupa execulia
unui compoftament dezirabil b) pedepsele pentru un compoftament
indezirabil. Dacd dorim s6 accelerdm dlurata, 'frecvenla,
intensitatea de
execulie a unui comportament trebuie sdJ intirim prin consecinle
valorizate
pozitiv de subiect. E probabil, dar nu cert, ca un itlet
sd prefeie compania
membrilor unui club de fitness, pe c6nd un cercetdtor sa prefere
compania
cd4ilor. Motivele celor dou6 persoane (trebuinle, valori, aspiralii,
interese)
vor determina ce anume este gi ce anume nu este intdrire pentru
ei.
Profesorul trebuie sr ia in calcul aceastd idee c6nd incearcd
sd ?ntdreascd
comportamentul unui elev anume. De asemenea, daci cunoaqtem
motivalia
comportamentului de achizilionare a unor cuno$tinle putem.rii*u
timpul pe
care un elev il aloc[ invd]drii acestora. Timpul aocat este
un bun pr"di.to,
sau indiciu al potenlialelor achizilii ulterioare ale elevilor.
Teoriile cognitive. Aceste teorii pornesc de la explicalia motivaliei
comportamentelor umane, incercand sf, dea un rrspuns la intrebarea: .,de
ce
facem ceea ce facem". Modui cum rdspundem diferitelor
situalii de viald,
depinde de interpretarea pe care o dlm acestor situalii.
Moiivalia unui
comportament orientat spre scop, depinde de modul in care
evaludm doi
factori: valenla qi expectanla. obiectele, evenimentele au o anumit[
valoare
personalS, or o anumitd, valen{d. valenfa este
conferitd de proprietatea
obiectelor de-a rf,spunde unor nevoi. cand atingerea unui obiectiv
are pentru
un individ, o valenji mai mare dec6t altele, prJbabilitatea de
a_l selecta este
de asemenea mai mare. Motivalia depinde qi de estimarea probabilitdlii
de_a
avea succes (exp e ct an {n)

171
Deci motivalia poate fi surprins[ in urmdtoarea formul6:
Motivafia = expectanld x valenfi
Dacd oricare din cei doi factori are valoareazeto - a) valenla este
zero cAnd obiectul nu prezintd valoare pentru un subiect; b) expectanla ia
valoare nul[ c6nd $ansa de ob]inere a obiectului este nulS (chiar dacd
obiectul are valoare pentru persoand) - implicit qi motivalia va fi nuld.

3. Corelate ale motivafiei


Motivafia fiind un concept cu caracter difuz deseori este rela]ionatd cu
alli factori, care energizeazd qi direclioneazd compoftamentul - factori cum
ar fi: interesul, scopurile, trebuinfele, valorile, aspira{ia, expectanla (Gagn6 gi
Berliner, 1992, apud Goleman, 1 995).
1) Persoanele care prezintd. interes fa{d de un stimul, tind sd acorde
aten{ie preferen}ial[ acelui stimul. Aceastd preferin]d le diferen]i azd, de alte
persoane. In multitudinea de situalii pe care le parcurgem, interesul vizeazd
procesul de selectare preferenliald a unor stimuli semnificativi, din punctul
nostru de vedere. Aceqti stimuli vor fi menfinuli intr-o stare de activare
temporarl superioarf, in sistemul cognitiv. Totodatd se inregistreazd qi un
proces de inhibi{ie gi implicit de ignorare a stimulilor nerelevanfi. in situalia
gcoiard acest interes poate fi captat prin recursul la mai multe tehnici simple:
a) varierea stimulilor are efecte motivatoare. Utilizarea aceluiaqi ton.
aceloraqi structuri gramaticale, lipsa gesticii acompaniatd de o mind
incremenitd nu susline motivalia pentru invdlare;
b) schimbarea canalului de comunicare; folosirea c6t mai multor
registre diferite de comunicare: oral, vrzual, aclional precum qi recursul in
timpul expunerii la anumite scheme, desene, grafice gi la unele mijloace
auxiliare: retroproiector, diapozitive, etc. cresc motivalia;
c) ut ilizrtr e a umo rului, amelioreazd, inlelegerea sau comprehensiunea
qi creeazdo atmosferd favorabil[ men]inerii interesului. in acest sens Kaplan
& Pascoe (1911 apud Le Senne, 1989) realizeazd, un experiment in care
profesorul prezenta elevilor una qi aceeaqi leclie: 1) la o grupA de elevi odata
cu materialul prezentat erau strecurate qi elemente umoristice relalionate cu
acel material;2) la altd grupd li se prezenta de cdtre acelaqi profesor acelaqi
conlinut informafional, dar lipsit de elementele umoristice. $ase sSptdmAni
mai t0rziu elevii din grupul celor Ia care materialul a fost ilustrat cu aspecte
umoristice qi-au reamintit semnificativ mai mult din conlinutul lecfiei
comparativ cu elevii din grupul de control.
d) fonnularea de tntrebdri; observafiile sistematice realizate de
Silverman (1985 apud Schultz gi Schultz, 1994) in mediul qcolar sus{in ca
profesorii, ce adreseazd intrebdri elevilor renun{6 la a oferi doar un flux
permanent de cunoqtinfe. Ei devin un mediator intre elev gi realitate qi nu
doar sursa continud a furnizlrii de informalii. Aceastd manierd de predare se
reflectd in cazul lor in alocarea unei cantitdli mai mari, din timpul orei

t78
tormuldrii de intrebdri, rrecdt media profesorilor.
Deseori refuzd,sd rdspundd
imediat unor intrebdri reflectandu-le
sub forma ,ror r.pii.ii. g"nul: ,,Dar
ce crezT?", "Cum tu
vezi tu rucrurile?". intrebarile u."rroifrorcsori
frecvent au
un caracter divergent: " ce s-ar intampla dac6...,,,,ic.-," face s5 crezi
aceasta?" De asemenea obiqnuiesc
sd nu ofere un feedback evaluativ
imediat, ci acceptd gi manifestd interes
pentru rdspunsurile paradoxale.
Rezultatul este cd erevii inqiqi vor tinde'sa-qi
prrl"pr"ureme qi s[ se
autoevalueze.
2) Cdnd scopurile sunt exterioare unei activitdti
(rezultate, obiecte), iar
oblinerea lor constitu^ie mijlocul de
satisfac... u motivelor vorbim de
rrrotivafie extrinsecii. in situalia qcolar[
eficien]a invalarii depinde de: a)
semnificalia pe care o are pentru erev
scopur propus de el insuqi, iar b) in
cazul in care scopul este fixat de al1ii,
oe-prestigiut qi auiorrtarea acestora
pentru el.
o formd superioard a motivaliei prezentd indeosebi
in invdlzuea
5colari o constituie ntotivalia intrinsecd. Ei^constd in acele
motive care nu
de o recompensi din afara activitalii.
9:o::9
invSfdtura le da satisfaclii
i, i;#;ti"inru1a, pentru ca
qrlr ea insdqi. o astfei oe invJlare-este deosebit de
eficientd, din cauzd,ca, deqi fl solicitd pe
erev prin satisfacfiile orcrite intdrzie
oboseala. Astfel permite celui ce invala
sd desfdqoar" o u.iiuitu,e de duratr gi
sd ob{ind un randament sporit (Friedman,
Schustack, 2001t
3) Maslow (1970) relafioneaz' conceprur de motivalie
satisfacere a unor de cel de
.treluiltre Er grrp.urd aceste t intr-o ierarhie
structurara pe cinci niveluri (figura
s.t.;. ru uaza "uurn1"
pil#iaei sunr situate
trebuin{ele fizice sau trebuinlJe de subzistenp:
roamea, setea, nevoia
sexuald, de odihnd" oamenii diferd
in func{ie o" r*po,t*fui" .*" o acord5
fiecdreia din aceste trebuinfe. in viziunea
autoruruicitat tiebuinlere de bazl
trebuie sd fie cel putin pa(inl satisfdcute
inainte .u p.rrounu sf, incerce sd-qi
satisfacd trebuinfele de ordin superior.
In acest context Maslow face o distinc{ie intre trebuinre
(deficiency needs) qi cele de creEtere (growth de deficit
needs). Trebuin{ele de deficit
de siguranrd,, de-a ir iruii de-a fi stimar)
!fi2-igloqice, vizeazd, bundstarea
fiziologicd qi fizicd a individului; oiatd
ce sunt satisficute, motivalia
persoanei vis a vis de aceste trebuinfe
diminueazd. i, ;,;;;i, trebuinlele de
cre$tere, cum ar fi motivere de-a cunoagte
gi de-a in1"t.g. tu.rurile, de_a
aprecia frumosul, de-a aprecia pe alfii.
Acestea nu pot fi ,i.ioauta complet
satisfdcute. De fapt ., .at oamenii sunt
mai capabili s6 cunoascd rumea din
jurul lor, cu atat motivatia de-a se
dezvolta in aceasta directie devine mai
pregnantf,.

119
Trebuinta de autorealizare
Realizarea poten(ialului propriu

Trebuinla de a fi stimat
(Competen!&, recunoagtere)
Trebuin{a de afiliere qi apartenen{d la grup
(Acceptare, dragoste)
Trehuinla de siguran!*
{Securitate gi siguran!5}
Trebuinle liziologice
(Foamea, setea, trebuinla sexuala)

Fig.5.1. Piramida trebuinlelor dupd H. Maslow (1970)

Un alt concept introdus de Maslow este autorealiz.area, definit ca


"dorinla unei persoane de-a deveni tot ceea ce e capabil5 s[ devind". Aceastd
nevoie se caracterizeaz\ prin o multitudine de dimensiuni, cum ar fi.:
acceptarea de sine $i acceptarea altora, manifestarea curiozitAtrii $i
spontaneit5fli in interacliunea cu mediul, exprimarea deschiderii qi
creativitdlii, umor gi independen|[; in esentA se refera la sdndtatea psihicd a
individului.
Teoria aspra motivaliei pe care o adoptd un profesor influen{eazd atAt
modul cum pred[ cat $i ceea ce pred[. Dac[ subscriem ierarhiei motiva{iei
lui Maslow se impune sd luf,m in calcul qi implicaliile ei. Nu ne putem
a$tepta s[ vedem trebuinlele intelectuale (sau dezvoltarea celor estetice) aie
elevilor manifeste, atata vreme cAt trebuinlele fizice qi sociale sunt
nesatisfdcute. CAnd un copil vine la qcoalS subalimentat sau este victima
unor abuzuri, sau se simte neglijat e dificil dacd nu chiar imposibil s[-l
motivf,m pentru invdfare. Astfel unele niveluri inalte ale potenlialului uman
nu vor putea fi valorificate atAta vreme cat multe din problemele sociale qi
medicale ale elevilor nu sunt soluJionate (Mitrofan, 1988).
4) O valoare este o orientare spre o intreagd clasd de scopuri.
considerate importante in viala unei persoane. Valoarea este o eticheta
pentru numele unei categorii de scopuri. Distingem mai multe tipuri de
r,alori: economice, estetice, teoretice, politice, sociale, religioase. Un subiect
va fl motivat s[ se orienteze spre o anumit5 activitate in func]ie de valorile
pe care le promoveazd(Cre\u,2001)
5) Nivelul de aspiralie este nivelul rezultatelor pe care individului i-ar
place sd le oblind sau pe care sperd sd le oblind. Nivelul de aspiralie exprima
speranla uneori destul de vagd a subiectului. AvAnd un anumit nivel de
aspiralie elevul va incerca sd oblind o anumitd performan![, care s[ satisfacd
acest nivel; absenla acestei aspiralii il va determina sd depund un efort mai
pulin suslinut. Unii elevi nu aspird niciodatd in qcoald sd oblind performan{e

18C)
supe,oare pi nici s6-gi continue studiile.
Alfii, din ratiuni care fin de educalia
din familie, or de succesele anterioare
iqi fixeazd niveruri de aspiralie, care ii
vor mobiliza qi le vor direc{iona acliuniie
spre rearizarea acestora. Niverur de
aspira{ie tinde sd r[m6nd aproape de niverul
performan{eror anterioare, dar
rdspunde mai rapid la succes dec6t la
,"."rqita. cu cat succesul este mai
mare cu at6t qansa ridicdrii nivelului
de aspiralie cre$te (.Zlate,20O0).
6) Nivelur de expectantd este nivelul rezurtateloi
pe care individul se
simte capabil s[ le oblina sau pe care
se agteaptd in mod cert cd re va obline.
El rezultd din experienla anterioari a individurui
qi are ra iaza o judecatd"
realistd asupra rezultatelor viitoare. intrerezultatele
oblinute qi cele a$teptate
pot apare:
a) contradiclii - fapt ce va fi inregistrat ca experienfa
unui eqec.
Eqecul va fi perceput cu atdt mai puternic
cu c6t distan{a dintre nivelul
rezultatelor propuse qi nivelul de performantd
este mai mare. De aici pot
reztilta anumite efecte negative asupra elevului:
timiditate, anxietate, fricd,
nesiguran{6.
b) concordanre. - cdnd, distanla dintre niverul rezultatelor
qi cer al
performanfelor se reduce, experienla inregistrata
subiectiv este una a
succesului, dublat[ de o cre$tere a satisfacfel.
Reaclia tipicd ra succes este
ndicarea "qtachetei" nivelului de expectant[ (Radu,
lggl).
4. Motivafia qi disonanfa cognitivl
Nevoia de-a ne menline stima de sine ra un nivel
cdt mai ridicat posibil
este unul din principalii factori motivatori
ai acliunilor noastre. Multe din
comp_ortamentele pe care le realizdm sunt
direciionate spre a ne satisface
propriilor noastre standarde de viatd. De exempiu,
dacd ne considerdm o
persoand onestd qi bund, e foarte probabil
sd realizdm compoftamente
congruente cu aceastd convingere, chiar c6nd
suntem neobservali, pentru c5
dorim si ne pdstrdm.o imagine despre noi inqine
pozitivd.Dacd ne percepem
capabili qi inteligenfi vom incercaia satisfacem
situafiile .a." ..u"ndic6 un
comportament inteligent qi capabil. Totugi
uneori ."uiitut"u ne forJeazd spre
unele situalii, unde comportamentele qi convingerile
noastre sunt in conflict
cu imagineapozitivd,despre noi ingine, or in
conflict cu arte compoftamente
sau convingeri (Festing er, 1957
).
De exemplu intr-un episod, filmat cu camera
-
au. distribuit pachefele de zahdr (care
ascunsd intr-o cafenea, s-
conlineau o cantitate de z^hdr de trei
ori mai mare dec6t cea obiqnuitd) care nu se puteau
deschide. Au fost filmali
mai mulfi consumatori in timp ce incercau sd deschidd
pachelerele gi care
decideau in final, cd preferd cafeaua amard (la
fel qi uuip.u din fabura lui
Esop, care susfine ca strugurii sunt acri, pentru "u
cd nu putea s6 ajungd la ei).
unul din consumatori dup6 un efort suslinut a reuiit totugi
sa deschidd
pachetelul de zahdr. s-a uitat injur gi a vrrsat
intregul conlinui in cafeaua sa.

181
Un membru al echipei ce participa la experiment s-a apropiat qi l-a intrebat,
de ce a pus tot zahdrul in cafea. Rdspunsul prompt a fost c5, el preferd
intotdeauna cafeaua indulcitd astfel. Acest subiect a r[spuns unei situa]ii de
disconfoft, ralionalizdndu-qi comportamentul sdu straniu. (Ralionalizare este
mecanismul defensiv prin care incercdm sd g[sim justificari rafionale,
plauzibile pentru comportamentele, gandurile, imaginile noastre indezirabile
- penibile, obscene, traumatice). Intenlia din subsidiarul acestui rdspuns era
aceea de-a menline o imagine de sine favorabild in fa{a celorlalli qi implicit
in proprii lui ochi. in mod similar un elev care este prins copiind la un test,
poate incerca s5-gi justifice compoftamentul (qi chiar sd creadd): 1) prin idei
de genul "to!i fac asta", sau 2) prin faptul c5, profesorul a dat un test
nejustificat de greu, aqa cd el este indreptdlit sd recurgd la un asemenea
comportament, or 3) neagd pur qi simplu cd el a inqelat in ciuda oricdror
evidenle (Zajoc, 1 960).

Ccnflictul dintre trisrlnanl ltr eo$ nlliu.l


or-]rporlament $i Cre$tr) Co*itiel ireaolvabil intle
convirgeri, irjt.alun, dorin{o
dorrnfe
$i reaIitie
cEre fiiltivazd

Reducerea disonantei care poate lua una din urrnStoarele forme.

Sr:hrr,h*reft
SchimbarDa ScirimbarBa
com Farlgn]er tLllu atribuirilor'';lrusudi
Elilrrdinii
r

"lfuh-'ilti BUrlt iinr:ercrreii uner sunl ds nEslins -


n0i Flralegii - [fiulir ,pricine sllcineva ar
carniv0re"
ajutotul unrri irlrlli rru:+rug nu p* rH$$i.

Fig. 5 2. Modelul cognitiv al disonanlei (dupd Lefrancois, 1950)

Teoria psihologicd ce vizeazd, comportamentele precum qi explica{iile


gi scuzele utrlizate in scopul men{inerii unei imagini de sine pozitive se
numeqte teoria disonanlei cognitive. (Festinger, 1951). Aceast[ teorie
explicd modul cum un individ determinat sd efectueze o conduitd in
contradiclie cu atitudinile sale iqi schimbd opiniile in direclia
comportamentului reaTrzat. Disonanla este o stare psihologicd, ce il
determind pe individ sd, realizeze modiflcdri in universul sdu cognitiv.
Festinger sustine cd doud cogni{ii (convingeri, atitudini, idei) sunt disonante
dac6 una din ele decurge din inversul celeilalte. Oamenii trdiesc tensiune gi
disconfort cdnd o convinsere este subminatd de un compoftament
inconsistent cu aceasti convingere. Importanla cogniliilor prezente, valoarea
lor pentru individ qi numarul cogniliilor consonante qi disonante prezente
sunt responsabile de amplitudinea disonanlei.
subiectul poate reduce disonanla qi astfel sd rezolve disconfortul
recurgand la: l) modificarea unui element cognitiv disonant (convingere,
atitudine) fdc0ndu-l consonant; sau reducerea impoftanlei acordatd acelui
element sau ignorarea lui; 2) schimbarea percepliei; 3) schimbarea
atribuirilor prin justificdri gi scuze pentru compofiamentul dison ant; 4)
schimbarea comportamentului. De exemplu vegetarienii din raliuni
ideologice pot sd justifice purtarea de incdlldminte din piele (care este
simultan inconsistentd cu valorizarea vieln animalului, dar consistentd cu
nevoia lor de-a purla incillSminte funcfionald qi atractiv[) invoc6nd
argumentul c6, animalul a fost sacrificat oricum pentru calare, iar pielea este
un produs auxiliar. in acest caznu ne intereseazd.lemeinicr.a argumentdrii, ci
modul cum aceste persoane reu$esc si-qi rezolve conflictul creat pe plan
ideativ dintre un comportament incongruent cu convingerile lor gi aceste
convingeri.
Disonanla cognitivi se situeazd strict intr-un cadru intra-individual.
Rezultatele lui Festinger gi Carlsmith (1959) au avut labazd.ideea "acordului
for[at". Prin "acordul forJat" se in]elege imprejurarea in care un individ
acceptd sd efectueze un act cu care nu este de acord (de exemplu sd scrie un
text contra ideilor, sd. rcalizeze o sarcind penibild, plicticoasd). Acest acord
este forlat in sensul in care persoana nu poate . de fapt, sd refuze decdt cu
greu sarcina cerutd. Autorii au solicitat unor subiecli sd descrie intr-o
manierd atractivd o sarcind lungd gi plictisitoare pe care tocmai au realizat-o
(de exemplu sd mute anumite piese dintr-un loc in altul ff,r[ vreo finalitate).
S-au creat doud situalii. in prima subieclii au fost remunera{i cu o sumd micd
pentru sarcina efectuatd (1$), ia in cealaltd cu o sumd imporlantd (20$). S-a
constatat urmdtorul efect: la intrebarea "cdt de mult va pldcut sarcina? Cdt de
interesant[ vi s-a pdrut?", primul grup de subiec]i a descris sarcina ca flind
interesantd qi pl5cut6, iar celSlalt grup recompensat cu 20$ a calificat-o drept
plicticoasd. Explicalia pe care o dd Festinger acestui efect paradoxal este ci:
dac6 subieclii din primul grup percepeau sarcina ca gi plictisitoare, concluzia
care se impunea logic era c5, numai nigte "fraieri" puteau s6-gi piardd
\rremea intr-un mod atAt de stupid, qi asta pentru doar un dolar. Pentru a evita
aceastd concluzie devalorizantS au evaluat experien(a parcursd, ca fiind una
valoroasd qi chiar interesantd. Aceastd schimbare de atitudine apare cel
lrecvent ?n mod inconqtient. Grupul de subiecli care a fost recompensat cu
l0$ au putut sd evalueze in mod onest sarcina, ca fiind neinteresanta, pentru
ca qtiau cd au realizat-o in schimbul unei sume de bani.

183
Oamenii frecvent doresc asigurdri asupra faptului cd alegerea fdcuta
de ei, este cel mai bun lucru pentru care puteau opteze. Un studiu reahzat de
Ehrilck (1913) arutd, cd, inainte de a cumpf,ra o maqind oamenii urmdresc in
mod nediferenliat reclamele pentru toate tipurile de maqini. tn schimb dupa
ce au fdcut alegerea urmdresc doar reclamele pentru maqina cumpiratd-
cautAnd reasigurdri cd au fdcut cea mai bund alegere, dintre cele posibile.
Astfel evitd producerea unei disonan{e determinatd de reclamele la maqinile
pe care nu le-au cumpdrat.

Relevan{a disonan(ei cognitive pentru educa{ie


Teoria disonan{ei cognitive deseori poate fi aplicatd in situa}ia in
care elevii primesc feedback-uri nepldcute asupra performanlelor lor
academice. De exemplu un elev care are note de noud qi zece, primeqte un
cinci la o lucrare. Aceastd not6 este inconsistentS cu propria lui imagine
despre sine, credndu-i o anumitd stare de disconfort. Pentru rezolvarea
acestei st[ri, pe de o parte decide sd inve]e mai mult, astfel ca situalia sd nu
se mai repete vreodatd, pe de altd parte, incearcd sd-qi ralionalizeze oblinerea
acestei note mici: "intrebarile au fost ambigue, nu m-am simlit prea bine.
profesorul nu ne-a anunlat despre aceastd lucrare, eu n-am insistat suficient.
a fost prea cald in clasd gi nu te puteai concentra etc." (Newell,1994)
Aceste scuze il vor ajuta pe elev sd justifice primirea unei note
proaste. Sd presupunem totuqi cd el primegte o serie de astfel de note. De
data acesta va susline cd lui nu i-a pldcut niciodatd aceastd materie
("strugurii acrii"), cd profesorul face favoritisme in clasd fetele fiind
preferate, or cd este extrem de dificila aceastd materie. Toate aceste scuze
;i schimbdri de opinie sunt direclionate pentru a evita inconsistenla a
dou[ idei, care pot crea un anumit sentiment de disconfort: "Eu sunt un
elev bun", qi "Am fost nepreg[tit la aceastd o16, gi aceasta este gregeala
mea".

Motiva(ia gi teoria atribuirii


5.
in scopul de-a gdsi justificlri plauzibile pentru comportamentul siu
elevul menlionat anterior atribuie performanla lui slab6 exigenlelor
nejustificate ale profesorului, con{inutului materiei imposibil de asimilat, or
altor elevi - in orice caz unor factori extemi asupra cdrora el nu are control.
Dac[ igi atribuie performan]ele reduse lui insugi, va decide cd acest fapt: I ,

constituie doar un mic accident; 2) se datoreazd, unei submotivdri provizorii


dar reversibile; 3) este consecinla atenliei insuflciente acordate instruc{iilor
primite.
Teoria atribuirii cautd sd raporteze explicaliile qi scuzele sus
mentionate la ideea de succes qi eqec. Aceasti teorie are un ro1 deosebit in
domeniul educaliei unde succesul qi eqecul sunt teme recurente. Wiener

184
(1980 apud Le Ny, 2007)) porne$re de la premisa cd ceie mai multe
explicalii ale succesului gi egecului sunt intemeiate pe trei caracteristici
importante: 1) locul cauzahtafii, 2) stabilitatea qi 3) controlabilitatea. 1)
l,ocul cauzalitdlii stabileqte dacd un eveniment care ni se intampld are o
catzd intemd (aptitudini, eforturi) sau una extemd (qansd, dificultatea
sarcinii). CAnd individul considerf, cd anumite evenimente sau intdriri depind
de propriul lui comportament, de caracteristici sau capacitdli inerente lui,
vorbim de o cauzi intern6. CAnd insd individul percepe evenimentele ca
fiind sub influenla qansei, sorfii, altora, vorbim de o cauzd,externa. 2) A doua
caracteristicd.vizeazd, faptul dacd aceste cauze sunt considerate drept stabile
sau instabile. 3) A treia caracteristicd se referd la gradul in care succesuU
insuccesul este considerat controlabil sau nu.
Asumplia centralS a teoriei atribuirii (similar[ cu cea a disonanfei
cognitive) este cd oamenii incearcd sd-qi menlind o imagine pozitivd despre
ei inqiqi.. Din analiza mai multor studii rezultd. cd, atdt copiii car $i adultrii
rdm0n la un sistem de atribulii egocentriste. Astfel actele cu valenle pozitive
tind sd le atribuie regulat propriului lor efort qi abilitdlilor lor, iar egecurile
considerd c[ se datoreazd unor factori externi pe care nu pot s6-i controleze
(dificultatea problemei, qansd). Existd totuqi qi o categorie de subiecli, care
nu recurg la aceastd strategie qi care atribuie cauza egecului inabilitdlilor lor.
Ei considerd ci nu sunt capabili de reuqitd, pi astfel cel mai frecvent evitd
anumite activitali pentru care se considerd inapfi, or comit greqeli
nejustificate in rezolvarea unor probleme. Se pot identifica qi tipare
atribulionale dezadaptative prevalente indeosebi la persoanele apa(inand
unor medii defavorizate: minoritdli, elevi provenili din familii cu venituri
reduse. Mulli din membrii acestor grupuri neagf, eforlul ca factor catzal ar
succesului sau egecului (McGue gi col., 1993).
Teoria atribuirii se bazeazd, pe patru explicalii ale succesului gi
egecului oblinut in diferite situalii: abilitate, efort, dificultatea sarcinii gi
qansd. In situa{ia in care elevii reu$esc sd rezolve o sarcind cel mai
frecvent tind sd atribuie succesul faptului ci au depus un efort suslinut cd
sunt inteligenJi (o atribu{ie internd qi stabil6), qi nu faptului c6 au avut
noroc sau c5 sarcina a fost uqoard. in schimb elevii ce oblin performanle
reduse in rezolvarea unor sarcini gcolare vor considera cd $ansa n-a fost
de partea lor (o atribulie externd qi instabild), fapt ce le va afecta
performanlele ulterioare.

6. Concluzii
Problema motivaliei umane nu trebuie inleleasf, intr-un mod simpiu,
mecanicist, ci in termenii mai complecqi ai unui proces idiosincretic, de
facilitare a anumitor pattem-uri de dorinle. Altfel spus, nu existd un
comutator magic al motivaliei, care sd determine oamenii sd doreascd si

185
invele, sd lucreze mai mult, sd aclioneze intr-o manier[ mai responsabild,
Facilitarea qi nu controlul ar trebui s[ ne ghideze ideile, c6nd incercdm sd
schimbf,m anumite comportamente in qcoald. Chiar cAnd o persoand este
intr-o pozilie de autoritate, cum este profesorul, eforlurile de-a motiva elevii
intr-o anumitd direclie vor avea un succes mai semnificativ, dacd rela{ia
profesor - elev este consideratd una de colaborare intre persoane ce pot, sau
nu sd impdrtdqeascd aceleaqi sentimente, expectanle qi scopuri. Astfel
intervenliile motivalionale ce nu respectd scopurile, emoliile gi convingerile
unei persoane legate de o anumitd situalie pot produce efecte pe termen
scurt, dar pe o perioadd mai mare de timp aceste intervenlii pot sd e$ueze.
Afectivitatea

Sub denumirea de afectivitate se reune$te un ansamblu


de structuri
specifice, raportul de concordzurtd sau diicordanla dintre
dinamica
evenimentelor inreme (st[rile proprii de motivalie) qi
dinamica
evenimentelor exteme (situa{iile, obiectere, persoanere oin
1u9.
orice trdire qi componentd emolionald se c"aracterizeazd, prin
urmf,toarele proprietdti :
- polaritatea (semn pozitiv pldcere, relaxare, satisfacfie, bucurie,
- sau
semn negativ - tensiune, insatisfacfie, repulsie, suferinfd);
- intensitatea (incdrcdtura energeticd pe care o antreneaib cu
sine trf,irea
emolional5; aceasta poate fi slabd, medie sau mare; intensitatea
cea
mai mare o au afectele);
- durata sau stabilitatea (scurrd, medie, lung[; emoliile sunt de duratd
scurt6, sentimentele sunt de duratilungd);
- convefiibilitatea (proprietatea structurilor afective de a_gi modifica
semnul in timp: iubirea poate trece in urd, iar ura poate trece
in iubire):
- ambivalensa (proprietatea unei structuri afeitive de a include
concomitent trairi de semn opus, pozitiv qi negativ, ex. gelozia)
(Matthews, Deary, Whiteman, ZOl2).
Genetic, se delirniteazd:
emolii primare, inndscute (teama, frica, pldcerea, bucuria),
emolii secundare, dobdndite (emofiile estetice, sentimentele niorale).
Dup[ gradul de complexitate, se diferentiazd:
emoliile simple (tonul emolional care ac.mpa,iazf, procesele
cognitive, triirile de esenld organicd, stirile de afect),
emoliile complexe (emoliile situalionale curente, emoliile integrate
activitdlii - de joc, de invdlare etc.)
structurile afective superioare (sentimentele) (cattel, Dregger,
rggl ).
Afectivitatea trebuie consideratd o componentd indispensabild,
necesari a vie{ii noasffe psihice; ea conferd rela}iilor omului
.r lr*"u ,n
caracter activ qi selectiv. in funclie de semnul dominant
al organizdrii
afectivitatii, tindem sd ne apropiem qi sd ne integrf,m in lume,
s[ stibilim qi
s_d menfinem raporturi de comunicare qi
cooperare cu cei din jur sau,
dimpotrivi, sf, ne retragem qi sd ne izordm de lume. Fdrr emofi i,
fdrd,
sentimente, existenla umani ar deveni cenugie, omul a fi
un simplu robot,
care nu ar face decAt sd reaclioneze mecanic la stimulii externi.
Afectivitatea
ne rapofieazd nu numai la lumea externd, la celelalte persoane
din jur, ci gi la
propria persoanS, fiecare din noi dezvoltand fafa de propriul
Eu trdiri
pozitive, de satisfaclie, de stimd, de acceptare, de mandri.
o" ,lr" etc. Modul

187
in care ne autopercepem qi ne autotrAim condilioneazd modul in care ne
relaliondm cu ceilalli (Zlate, 2000).
Afectivitatea joacd. un rol esenlial in activitate, sus{indnd qi
orientAnd, ca gi motivafia, desfdqurarea ei. Pe fond de indiferenfd afectiv6,
performanla in orice activitate este sc5zut6; la fel se intimpld qi in cazul unor
emolii prea puternice (afecte); devine astfel justificatd introducerea no{iunii
de optimum emo\ional. Aceasta exprimd intensitatea pe care trebuie s-o
posede o trdire emolionald pentru a facilita finalizareaeficientd a activitAfi.
De aici decurge necesitatea dezvoltdrii controlului voluntar asupra
intensitdlii trdirilor emolionale, pentru a nu le permite sd ne dezorganizeze
qi acliunea.
-sandirea
Modul de structurare qi funclionare a afectivitdfi depinde nu numai
de flrea omului, de individualitatea lui, ci gi de regimul educafional, de
imprejurdrile de via(i. Astfel, o persoand emotivd din fire, prin exercilii de
voin{d gi suport adecvat din afardpoate sd ajung[ sf,-gi controleze foarte bine
emo{iile situa}ionale prevenind instalarea timiditAtii, dupd cum qi invers, o
persoanf, din fire pufin sau deloc emotiv6, intr-un climat educalional represiv
;i in imprejurdri de via(6 dure, dramatice poate deveni timoratf,, cu rezisten{I
scdzutd la acliunea factorilor afectogeni (miu{, 2001).

1. Variabile afective 9i motiva{ionale ale inv5{irii


A. Emo{iile Si sentimentele
Elevul nu este indiferent la ceea ce se peffece in interiorul qi
exteriorul sdu. Toate evenimentele interne qi exteme au un ecou mai intens
sau mai pulin intens in fiinla proprie.
Afectivitatea a qi fost definitd. ca trdire a relafiei subiect-obiect in
funclie de experienfa cognitiv[, de starea psihici qi psihofiziologicd in
timpul relafiei, de ambianj6 in care se produce, de evenimentele
inconjurdtoare etc. intotdeauna aceastd tr6ire poate imbrdca forma de
bucurie, satisfaclie, pldcere, iubire etc. sau de tristele, insatisfaclie, urd.
Este vorba de raporturi de satisfaclie sau nesatisfaclie fald de
activitatea de invS{are, de pl[cerea sau nepldcerea pe care o poate produce.
deci de o atitudine de aprobare sau respingere, ceea ce reflecta o concordanfi
sau o neconcordanld intre trdirile elevului qi propria lui activitate de studiu
(Cre{u,2001).
Specificul proceselor afective constd in faptul cd in cazul lor omul
reaclioneazd cu intreaga sa flinld. Afectivitatea este o tr6ire intemd specifica
fiec5rui individ, pentru c[ ea depinde de semniflca(ia pe care acesta o acordi
obiectului sau situaliei care o determini. Ea apare ca o tensiune a intregului
organism, pentru cA este trditd, atdt in plan organic, cAt qi in plan psihic ;i
comportamental. Afectivitatea ne ajut[ astfel sd in]elegem mai bine
personalitatea elevului, implicatd integral in realizarea sarcinilor gcolare.

188
Caracteristicile pn nci pal e ale proceselor afective sunt:
Durata
Intensitatea
polaritatea
Expresivitarea (Moldov an 2AB).
Durata proceseror emo{ionale se referd
afective, a emo{iilor sau a sentimentelor. pldcerea
la persistenta trririlor
'a
de invala, satisfac{ia
determinatd de reuqitd poate dura
toatd gcolari zarea.i,rr.t i-u, sunt
care durata unor procese afective elevi la
pozitive este mic6, de exempru in
unor examene promovate mai murt cazur
prin eforturi temporare, nesusfinute.
Intensitatea este forfa gi piofunzimea
trairilor afective, mdsura in
care succesul in sarcinile gcolare
nu este de moment qi de supratald, ci
ecouri profunde in personalitatea are
elevului, devenind un stimur de intensitate
maximd, care mobili zeazd toate resursele
inteme p.rt u ,"rqita pcorard. Din
nefericire exisrd un mare numdr de
erevi
fo(6 intern' deosebiti. c.are sd suslini energetic
ru.*
ul*;r,,r;;"; nu constiruie o
activitatea de invdlare.
Aceqtia sunt elevii apatici, indiferenli,
oe obic"ei iu insuccese sau
egecuri qcolare. "uraioo^li
Polaritatea af'ectivii este o trdsrturr
activitatea de invdlare sau ii ?ndepdrteazdde
care ii apropie pe erevi de
aceastd activiiate. intotdeauna
afectivitatea se situeazd la polur pozitil,
(inva{a ai, r,rt...r, pasiune,
saiisfacfie) sau la porul negativ (inva16
din obligalie, cu indirerenfi, invdlarea
nu-i produce elevului plaiere sau bucurie)
(Moldovan, Ignat, Bdraq_Timar,
2010).
Practica gcolard demonstrea zd insd.
c6 polaritatea afectivd este
relativd, qi nu absoluta. in rearizNea
sarcinilor qcorzrre cei doi poli ai
afectivitalii pot coexista, iqi pot schimba
rocul unul cu cerdlart sau se pot
neutraliza reciproc. Ceea ce ditermina
rerativizarea polaizrrrri este faptur
afectivitatea de inv6{are,este obrigatorie, cd
nu facurtativa. Elevur este obligat
inve{e, chiar dacd acest lucru nr-Iptu.". pe sd
parcurs i,nralarea poate avea insd
ecouri pozitive in personalitate; rui,
adicd poate determina stSri de
entuziasm, bucurie qi satisfactie.
Exist[ gi situalii inverse: ra-inceput elevul
poate invd{a din interes, din prdcere,
dar urterior, rovindu-se de oificurtali
intelegere, sd manifest._:p.i d.."rping.re de
pentru studiu, de triste{e sau chiar
deprimare. Trecerile stdr,or afective
dI la un pol la altur le int^lnim la elevii
care de obicei nu se bucur. de reuqita
qcolard prea inaltS. DimpotrivS,
care au satisfac{ia succesului qcorar cei
manifestd gi stari uf..tive pe mdsurd,
pentru ei activitatea de invdtare
fiind, in generar, o activitate
foarle pl5cutd qi o bogatd sursa de "r.#r*"ln#
satisiaclii personale (Deschampsqi col.,
199e).

189
Expresivitatea este o altd trdsdturd a proceselor afective.
Expresivitatea, adicd exteriorizarea trdirilor emolionale, se punein evidenld
prin:
- mimica (miqcarile felei pot exprima fericirea elevului cd a dat un
r[spuns adecvat la lec{ie, bucuria dar qi tristelea, uneori chiar indignarea
in legdturd cu unele intrebdri puse de profesor);
- pantomimica se refer6 la reacliile intregului corp: jinuta in timpul
lecfiilor, gesturile care pot exprima numeroase stdri interne, mersul
salt[re] trddeazd.buna dispozilie,pe cAnd mersul agale poate semnifica
mihnire sau supdrare pentru realizarea sarcinilor qcolare;
- intonalia vocii (ca intensitate, ritm, timbru) poate de asemenea reda
numeroase triiri afective legate de activitatea de invdlare (Eagly,
Chaiken, 1993)
Expresiile emotrionale modificd ritmul respirafiei (il face mai rapid
sau mai lent), accelereazd bataile inimii (se pot produce fenomene de
r asodilata{ie sau vasoconstric{ie), schimbd compozilia chimicd a sAngelui
sau hormonilor.

2. Structura afectiviti{ii
in categoria proceselor afective sunt cuprinse afectele, emoliile,
dispoziliile, sentimentele si pasiunile.
Afectele sunt procese afective care au un caracter elementar qi 1in
mai mult de instincte. Ele sunt emolii intense, ce apar brusc, au o desfSgurare
violent[ gi provoac[ modificdri fiziologice qi corporale deosebite. Aqa sunt
funa, panica, bucuria exageratd, groaza, spaima, accesele de rAs sau de plAns
nestapanite etc. Ele influenleazd negativ activitatea intelectual[ a elevului.
Controlul conqtiinlei individului asupra propriei conduite este redus. Cind se
mamfestd, gAndirea devine rigidS, inflexibild, se pierde capacitatea de a
invdla in mod organrzat qi sistematic. Totuqi, eliberarea masivd de energie in
timpul afectelor prin pldns, jipdt, alerglri etc. este utild pentru sdndtatea
elerului, ferindu-l astfel de unele dereglSri psihice (Holt, 1978).
Emoliile reprezintd. o stare afectivd provocatd de o anumitd situalie
sau de un obiect oarecare. Cdnd elevul manifestd o stare de entuziasm sau
admiralie el gtie cd aceste ecouri lduntrice, aceste trdiri inteme sunt
determinate de niqte evenimente precise: a fost de exemplu selec{ionat
pentru a participa la olimpiadd de matematicd. Tot astfel, cAnd este trist,
dezndddjduit qtie cd toate acestea se datoreazi rezultatelor qcolare nu tocmai
bune. Bucuria, simpatia, entuziasmul, tristelea, antipatia, dispre{ul, speranla,
pldcerea sau nepldcerea sunt emo{ii pe care le trdieqte orice elev in condiliile
activiElii gcolare (Kitayama, Marcus, i995).
Dispoziliile sunt stdri afective al c[ror obiect nu este intotdeauna
cunoscut. Desigur, un elev poate sd fie bine dispus pentru cd a primit o notd

190
bund la frzicd,, de pildd. Altddata insa el nu va putea sa precizeze de ce este
bine sau rdu dispus. Niqte cauze reale care determind aceste trdiri difuze
existd. De aceea, ele trebuie c6utate, examinate qi adoptate mdsurile
care se
impun. Dacd un elev este r6u dispus din cauzanotei mici lafizicd,el poate
fl
ajutat ca in viitor sd oblind note bune qi foarte bune,
sentimentele sunt mai intelectualizate qi tr[ite mai intens. ca qi
emoliile ele sunt foarte numeroase. vom menliona sentimentul succesului
gcolar qi insuccesului sau al eqecului. cand se afla in fafa reuqitei
gcolare,
elevul trdieqte cu intensitate sentimentul de izbdndd., de succes. c6nd nu
se
bucura de reuqita qcolard, cu toate eforturile pe care le-a depus, el trdieqte
sentimentul de insucces, de eqec (Mdrgineanu,1972),
sentimentele sunt dependente la nivelul aspiratiilor pe care le
manifestd subiectul. CAnd elevul igi dd seama ca dorinla lui de a
avea
rezultate bune la matematicd gi chimie s-arealizat, cd aceasla aspiratie
a fost
atinsd, sentimentul de satisfaclie pe care il trdiegte este mult mai puternic
ai
stimulativ. Sentimentul de insucces este descurajant qi deprimant. Insuccesul
poate da naqtere gi sentimentului de ruqine qi vinovdlie, elevul
aflat in situalia
respectivi inlelegdnd cf, nu a aclionat conform principiilor morale
acceptate,
cf, nu s-a incadrat in contextul acestor principii. sentimentele de
ruqine qi
vinovdlie pot sa fie puternice gi, in cere din urma, sd imbrace forma
sentimentului de regret, care este dureros qi greu de suportat in fala
colegilor,
a pdrin{ilor qi a cadrelor didactice.
un sentiment superior, ce se manifesti cu preponderenld in
adolescenfd, este cel de dragoste. Este trebuin{a qi clorin{a dL apropiere
de
persoane de sex opus, care rcprezintd,obiectul iubirii. Trdirea
afectivd a unui
elev fafd de o elevd sau a unei eleve fa{a de un elev poate deveni
un
stimulent pentru reuqita gcolard a amandurora. Existd numeroase cazuri
de
acest gen pozitiv. Alaturi de sentimentul de dragoste pot lua
naqtere qi alte
sentimente cum sunt: gelozia, invidia, ura, disprelul, care trebuie
traiate qi
inl5turate cu atenlie, pentru ci ele sunt ddundtoare gi pentru activitatea
gcolar5(MacKinnon, 1 95 1 ).
Pasiunile sunt sentimente foarte puternice gi active. Elevul care iqi
manifestd o pasiune iqi mobiliz eazd toite forJele pentru satisfacerea
ei,
dovedind o perseverentd neobiqnuitd. Existd pasiuni creatoare pe care
le
intalnim la mul1i adolescenli gi care se exprimi in produse literare, poetice,
electronice, gtiinliflce etc. de valoare personald qi poate chiar social
d,. Dar
existd gi pasiuni negative pentru elevi, cum sunt: iumatui, alcoolul,
iar in
ultimul timp, drogurile.

3. Teorii asupra afectivitlfii


S-au depus numeroase eforturi pentru a explica comportamentul
emolional al omului, dar rezultatele nu au fost intotdeauna pe mdsurd.

191
Teoria emergenlei considerd conduita emolionald ca fiind o
mobilizare instantanee, deosebiti a energiei organismului pentru a face fali
situafii neaqteptate sau unui pericol care pare iminent. Teorii inrudite
acesteia susfin cd emoliile sunt stdri de activare excep]ionald a organismului.
Organismul uman se afld tot timpul intr-o anumiti stare de activare, dar in
situaliile obiqnuite el este mai pulin activ, decdt in stare emolionald. Prin
emolii qi sentimente elevul devine apt de eforturi mari in activitatea de
invd{are. intre teoria emergenlei qi motiva}iei exista o relalie mai strdns6.
O anumitd rf,spdndire a avut qi teoria intelectualistd alur J.F. Herbart
(apud McClelland, 1951). Acest autor considerd cd stdrile afective iqi au
izvorul in tensiunea reprezentdrilor mentale sau a ideilor qi in conflictele care
se produc intre acestea in diferite situa{ii. Reprezentarea despre reugita
gcolard produce sentimentul de satisfacfie, pe cAnd imaginea unei nereuqite
provoacd tristele, supdrare. Dar nici aceastd teorie nu este satisf[cdtoare
pentru explicarea naturii complexe a comportamentului emolional al omului,
O alt[ teorie, care de asemenea nu a intrunit adeziunea tuturor
specialigtilor este aceea a lui W. James qi C.G. Lange. Aceqti doi autori
consider[ ci trdirile afective sunt ecoul unor fenomene somatice sau
vegetative produse de diferili stimuli extemi. Fenomenele periferice care se
petrec premerg triirea pe care o determind. Dupd ei, nu plAngem pentru ca
suntem trigti sau nu strdngem pumnii pentru cf, suntem furioqi ci, dimpotrivd-
suntem supdrali pentru cd pldngem qi suntem furioqi pentru cd strhngem
pumnii. Executarea conqtientd a unor miqcari proprii unei emolii ar conduce
la manifestarea emoliei respective. Actorii, care prin empatie (Empatie =
identificarea afectivd. transpunerea unei persoane in situalia qi starea internd
a altei persoane; o proiectare a stlrilor interne asupra altora, subiectul trdind
astfel in sine viala altuia, intrd in relalie afectivd cu altul; a trii viala afectiva
a altuia.), imitd reacliile caracteristice trdirilor inteme apa(indnd diferitelor
personaje, qi-ar provoca singuri emoliile acestora (apud, Peruin, John.
1996).
Teoria hipotalamtcd a fost elaboratd de W.B. Cannon qi P. Bard qi
considerd cd pentru aparilia stirilor afective este suficient ca impulsurile
nervoase de la nivelul receptorului (retina, organul lui Corti, celulele
olfactive, gustative etc.) s[ ajungd la hipotalamus Qlipotalamus =
formaliune neloasd aflatd in zona ventral5 a diencefalului - la baza
creierului.) care sd le propage in cortex qi s[-l activeze pentru a aplrea
emolia. Hipotalamusul deterrnin[ simultan propagarea impulsului nervos il
corlex qi in anumite organe inteme. Dar pentru a avea triiri afective nu este
necesar ca aceste organe sd fle mereu activate. Numai c[ bogata noastr6
via{d afectivd in nici un caz nu poate fi redus[ la o simpld reac]ie reflexd a
hipotalamusului (apud Gavril[ A.M., GavrilS, A.L. 2009).
intrucdt aici interes eazd, mai mult relalia afectivitate-invdfare
vom
sublinia c6 procesele afective, degi precis delimitate
de cele cognitive, se afld
totuqi intr-o strdnsd interacliune cu acestea. C0nd
afectivul (emoliile,
sentimentele, pasiunile) se afld in acord cu intelectuarul (idei, conceplii,
reprezent5ri), in sensul suslineri energetice a
acestuia din urmd atunci
randamentul activitdlii de invdlare este mai mare qi
facihteazd,reuqita qcolard
a elevului.
Afectivitatea se dezvoltd in mediur cultural qi sociar, (Kruckhohn,
\iuray, 1953)restructurand in felul acesta chiar trairiie afective
elementare,
de ordin biologic. De fapt, este acceptatd ideea
cd afectivitatea, ca qi celelalte
componente ale personalitfiii se structureazd in decursul
vielii ontogenetice.
Vasile Pavelcu (l9l l) subliniazd cd socializarea personalitagi
u.geqte axa
r alorilor afective. Sentimentele superioare
qi pisiunile pozitive conferd
personalitdlii trdirea unei depline securitdli chiar qi
?n situatrii c6nd anumifi
:actori din ambianld, aclioneazd in sens negativ. Aclasta
aparlnti detagare nu
este altceva decat expresia nivelului inalt la care
a.lunge trdirea afectiva,
tEcand posibila o colaborare cu rafionalul qi
oepagiea prin cond'ite
superioare a situaliilor aversive.

4. Fenomenul emofional
Afectivitatea este proprietatea individului de a simli emo{ii
qi
.entimente, ansamblul proceselor, stdrilor gi
relaliilor emolionaLle sall
rt-ective"
In
orice fenomen emolional se disting modificdri organice qi
''
-'-getative secundare, compoftamente
motorii afective, tratari subiective de
:n anumit grad de complexitate qi av6nd o anumitd semnificalie pentru
:Ersoana care le incearcd.
O primi problemi a psihologiei emo{iilor este aceea
a relaliei dintre
-rrmponentele:
- vegetative qi motorii, pe o pafie
- comportamentele psihice, subiective pe de
alti parte.
unii autori au considerat cd modiflcdrile corporale sunt catzate de
:airea subiectivd (J.F. Herbart). A]trii, cd, trdirea subiectivd
este efectul
:odificdrilor corporale (w. James qi K. Lange) (apud Heider, 195g), .
Ambele interpretdri s-au dovedit insa i fi unilaterale gi
inguste.
- unilaterale, pentru cd intre cele dou6 serii de componente
este unitate,
interacliune sincronicd, trdirea subiectivd av6nd -la
bazd mecanisme
neurosomatice f5r5 de care ea nu poate sd apara qi s6
se exprime, s6 se
comunice.
- fnguste,pentru cd problema principald nu este aceea
acorelaliei dintre
corporal gi psihic, ci cea a interacfiunii dintre subiect
ca om, in

193
plenitudinea tuturor insuqirilor sale gi mediul natural qi social.
Vibralia, pulsalia, angajarea prin mobilizare, enetgtzare gi
direclionare, cu un cuv6.nt, emoliile, nu se explic[ prin faptul cd "inima
bate accelerat", "ochii strdlucesc". De regul[, emo{iile pomesc, sunt
declanqate prin fapte cognitive - exceplie fdcAnd doar dispoziliile
organice - dar nu sunt reductibile la acte de cunoagtere, pentru cd
diverqi subiecli reaclioneazd emolional diferit la aceleaqi imagini sau
idei. Explicalia variabilitSlii subiective a proceselor afective nu jine.
deci, de organizarea cognitivd a subieclilor, ci de organizarea lor
motiva(ionalS (Festinger, 19 54).
Emoliile apar ca desfdgurdri active ale motivelor in rapofi cu o
situalie, pe c6nd motivele ar putea ft caractertzate ca un fel de "concentrate"
sau "condens[ri" emolionale. Dupd V. Pavelcu, dacd motivele se exprimd in
emofii, ele se formeazd. gi se dezvolt[ prin trdiri emo]ionale. Emo]iile depind
de semnificalia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in
ambianld gi in propriul organism. Procesele emolionale se dezvoltd qi in
legaturd cu amintiri sau circumstanle imaginare. Reacfiile, tensiunile qi
desfiaqur[rile emo{ionale sunt efectul confruntdrii dintre cerin{ele subiectului
;i datele reale sau prezumtive ale vielii lui, intr-un anumit cadru obiectiv.
Dacf, cerinlele interne - trebuinle qi motive - sunt satisf[cute, efectul
emolional este pozitiv implicAnd plScere, satisfaclie aprobare, entuziasm. ln
sirualia contrazicerii cerinfelor, a nesatisfacerii lor, interuine nepl[cerea.
ne nrullumir ea, dezapt obarea, necazul, indi gnarea.
Faptul corespondenlei qi discordanlei de diferite grade intre cerinlele
subiective qi anumite condilii determini polNrzarea proceselor afective.
Totugi, in stdrile gi comportamentele emotionale, de cele mai multe ori nu se
impune o singurd tendinld afectivd perfect polanzatd. spre stenic sau astenic.
ln fapt, stdrile afective sunt compuse din variate componente cu sensuri
diferite (Engler, 1999). Complexitatea st[rilor emo]ionale se explici prin
insdgi structura motivaliei individului (complicat6, divergentd qi nu fdr[
contradiclii interne) gi prin faptul cd situa{iile reale, la care se adaugd qi cele
imaginare, niciodatd nu pot sd satisfacd sau s5 contrazicd, din toate punctele
de vedere, constelalia motivalionald a unui subiect. Deqi emoliile nu
reproduc obiecte prin imagini, nu reproduc relalii de determinare prin idei.
deci nu indeplinesc o funclie restrictiv[ qi specializat cognitivd, totugi, ele
contribuie la cunoaqtere qi sunt fapte de reflectare subiectivd, de un anumit
fel.
Emo{ia semnaleazd specific relalia intimd a subiectului cu ambian}a.
insemndtatea pentru aceasta a situa{iei reale sau presupuse. Din studiile
efectuate in domeniu rezultd, c[ procesele emo{ionale reflectd, prin reaclii gi
trlirispecifice, imprejurlrile de viala (Cloninger, 2003). Procesele
emolionale alcdtuiesc fondul qi latura energeticd a vielii psihice qi

194
comportamentului, indeplinind un rol in declanqarea qi suslinerea energeticd
a actividtrii adaptative gi a celei de luare in stdpanire a ambianlei. Ch. Dawin
(apud Burkitt, l99l)a atras atentia asupra faptului c[ in compoftamentele
emotionale se regdsesc elemente ale unor acliuni desfrqurate cu un anumit
sens adaptativ. Emotia, nu numai cf, susline energetic acliunea, dar o qi
anticipeazd. in fiecare din coordonateie ei. h genere, trdirea qi
compoftamentul afectiv se afirmd cu un montaj sau preorganizare energeticd
a adaptdrilor desfdqurate. Schemele de reactivitate emo(ionalS se situeazd,
ins6, la diverse nivele biologice gi culturale. Este posibit ca la om s6
intervind o discordanld calitativd intre forma de afectivit ate actuahzata qi
cerinlele activitatii. Autoreglajul emolional, dac[ este inadecvat, duce la
inadaptare. P. Janet (apud cucoq, 1996) a semnalat aceste fenomene qi a
descris cazui in care, neglsind alta ieqire subiectul este cuprins de st[ri
emolionale dezadapttive qi, implicit, dezorganizatoare. cu toate acestea,
teza despre influenla dezorganizatoare a emoliei nu poate fi generarizatd".
W. Cannon (apud Berger, 1990), prin cercetdrile sale
neurofiziologice, a confirmat pe altd cale, ase(iunile lui Darwin doveclind
rolul energizor indispensabil pentru adaptare, al factorilor emo{ionali.

t95
Mecanisme
reglatorii

Mecanismele prin intermediur cdrora se rcalizeaza reglajul psihic al


activitSlii qi comportamentului sunt numeroase. Existd insi unele meianisme
psihice cme intervin mai direct in reglajul comportamental. Aceste
mecanisme sunt:
- cornunicarea gi limbajul, care permit proiectarea anticipatd a
rezultatului acfiunii in raport cu intenliile qi dorinlele persoanei, ca gi
ob{inerea modificdrilor comportamentale dorite;
- atenlia, ce asigurd reglajul bazat pe orientarea, focalizarea gi
seleclia actelor sau activitdlilor;
- voin{a, ca form6 superioard de reglaj psihic ce }inteqte spre
atingerea unui scop conqtient propus, care corespunde motiveloi dar gi
condiliilor sociale qi care intrd in joc atunci cand este necesard invingerea
unor obstacole ce apar in caleareahzdrii scopurilor propuse.

l,97
Comunicqrea

1. Delimitiri conceptuale.
Faptul cd limbajul gi comunicarea constituie mecanismele psihice
aflate cel mai la indem0na individului pentru a-qi regla propria sa conduita^
dar qi conduita altora, este mult prea evident pentru a insista asupra lui.
Dacd sistemul imaginilor, conceptelor gi ideilor, format prin
intermediul mecanismelor informalional-operalionale ar fi linut secret, dacd
el n-ar fl folosit, vehiculat, atunci n-ar avea aproape nici o utilitate practici-
nu ar fi capabil de influenld gi interinfluenjd, nu ar putea fi preluat ;i
reintrodus in circuitul cunoaqterii, nu ar avea nici un impact asupra activitalii
umane.
Comunicarea, inleleasd. ca act tranzaclional, inevitabil in situafii de
acliune, devine esen{ial5 qi fundamentald, atdt pentru via}a persoanei, c6t ;i
pentru viala social[ a individului (PAniqoar1L,2004).
Din p[cate, no]iunile de comunicare, limbd, limbaj suni
polisemantice, ele comportdnd o pluralitate de sensuri; ele constituie obiectul
de investigalie aJ mai multor discipline qtiinliflce (lingvistica, psihologia-
sociologia, semiotica, cibemetica etc.), care aduc propriile lor perspective de
abordare, nu intotdeauna identice sau mdcar complementare.
Comunicarea afost definitd, cel mai adesea, ca o formd parliculari a
rela{iei de schimb intre doud sau mai multe persoane, doud sau mai multe
grupuri.
Claude Levi-Strauss (1978) interpreta societatea de pe pozilia uner
teorii a comunicdrii. Dup[ el, in societate sunt posibile trei tipuri de
schimburi (sau de comunicdri):
schimbul femeilor intre grupuri (datorat regulilor de rudenie
sau cdsdtoriei);
schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor economice):
schimbul mesajelor intr-o limbi comun[ interlocutorilor
(datorat regulilor lingvistice).
+ Primele doud tipuri de schimburi ldrgesc in mod nepermis sferi
notiunii de comunicare;
+ cel de al treilea o ingusteazd prea mult, reducAnd-o doar h
comunicarea dintre oameni gi doar la un singur tip al acesteia, ceaverbald.
Dat flind faptul ca nici una dintre aceste doud accepliuni nu este
satisf[cdtoare, cercetdtorii s-au orientat spre depistarea unor elemenre
diferenliatoare mult mai fine.
unul dintre pasionalii investigatori ai comunicdrii nota: ,,existd
comunicare cand existd schimb de semnfficalii." (claude Flament, apud
Dinu. 1997).
Se reline, agadar, noliunea de "schimb", dar se precizeazd mai bine
con(inutul acesteia, semnificafiile putand fi transmis e atdt prin mijloace
verbale, cAt qi nonverbale.
Alli autori au adus precizdi pe direcfia unora sau altora dintre
parametrii presupuqi de "schimbul de semnificafii".
Sillamy (1996) insisrd asupra caracterului de feed-back al
comunicdrii. cdnd informalia este transmisf,, considerd el, se produce o
acliune asupra receptorului qi un efect retroactiv asupra persoanei emitente.
Anzieu gi Martin (apud Iovan, 1999) atragatenlia asupra elementelor
componente ale comunicdrii qi orientarea ei; comunicarea constituie
ansamblul proceselor psihice gi fizice prin care se efectueazd, operalia de
punere in rela{ie a unei persoane sau a mai multora. cu o alta sau cu mai
multe, in vederea atingerii unor obiective.
Aqadar, esenliale pentru actul comunicdrii sunt:
relatria dintre indivizi sau dintre grupuri;
schimbul, transmiterea qi receptarea de semnificalii;
modificarea voitd sau nu a comportamentului celor angajali.
In{elegerea in acest mod a comunicrrii o intdlnim qi in lucrdrile de
dat[ ceva mai recent6.
Principala problemd pe care o presupune studiul comunicdrii este
aceea a stabilirii continutului qi a mijloacelor prin intermediul cdrora mesajul
este transmis.
Comunicarea umand poate fi verbald sau nonverbald.
- Conlinutul comunicdrii este extrem de variat:
- comunicarea vehiculeazd, imagini, noliuni, idei (deci are un conlinut
informalional),
- ea faciliteazd. si manifestarea conduitelor afective, produce disonanla
sau consonanla psihicd, efecte de acceptare sau refuz, concordanld sau
nonconcord antd, (c on linut ul afe ctiv - emo lional ),
- prin comunicare se transmit trebuinle, aspira{ii, imbolduri spre ac}iune
( c on linutul mot iv a
lional ),
- se iniliazd, se declanqeazd sau se stopeazd activitatile, se manifestd
^ rezistenla la efofiun (conlinutul volitiv) (Le Ny, 2O0j).
- In generai, se comunicl trei tipuri de informalii:
- cognitive (conlinutul semnelor lingvistice);
- indiceale (centrate pe locuitor cu scopul definirii gi controldrii rolului
lui in timpul comunicdrii);

199
- injonctive sau conatlve (schimbate intre interlocutori pentru a face s5
progreseze comunicarea spre realizarea unui scop) (Moldovan, Ignar-
Balaq-Timar, 2010).
- Mijloacele comunicdril clasific[ astfel:
se
Una dintre cele mai cunoscute clasificdri a mijloacelor ,Je
comunicare s-a frcut dupd doud axe opuse:
- vocal versus nonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) gi
- verbal versus nonverbal (cuvinte versus noncuvinte).
Din combinarea acestor dou[ axe rezultd urmdtoarele categorii dt
mij loac e de c omunicare'.
- vocal-verbal.' cuvintul fonetic ca unitate lingvisticd;
- vocal-nonverbal: intonalii, calitatea vocii, emfaz6;
- nonvocal-verbal: cuvAntul scris ca unitate lingvistica;
- nonvocal-nonverbal: expresia felei, gesturile, atitudinile (McQuu.
teee).
O altS clasificare a mijloacelor de comunicare este urmdtoarea:
- lingvistice (limba dublu arliculatd qi de manifest[rile vocale);
- para-lingvistice, mai mult sau mai pulin conqtiente, inlelese ,r
membrii unei culturi: nonverbal-vocale (tonul vocii), nonvoca-.!.
(gesturi);
- extra-lingvistice, care scapd controlului locutorului in timp,-
comunicdrii gi care pot fi:
- vocale: calitatea vocii care fumizeazd. informalii biolog:ce..
psihologice sau sociale asupra locutorului),
- nonvocale (maniera de a se imbrdca) (Lohisse, 2OO2).
Combinarea conlinuturilor qi mij loacelor comunicdrii condu*-'r
la un anumit specific al comunicdrii in transmiterea diferitelor tipuri e
informafii. Astfel:
- informarea cognitivd este legatd de mijloace lingvistice ;
paralingvistice (gesturile fiind un substitut al cuvintelor);
- infotmarea injonctiyd este legatd preponderent de mijloacer:
paralingvistice (gesturi, miqcdri, intonalii pentru a sugera unui participant iE
vorbeascd), dar uneori qi de mijloacele lingvistice (fraze rituale de primire '.
- informarea indiceald se transmite prin toate mijloacele ($oiu
1997)
Teoria comunicdril considerd comunicarea ca fiind modalitatea c
legdturd in spaliu qi timp intre un ,,obiect-sistem" gi mediul extern, ca suriL
generatoare de semnale purtdtoare de informalie sau ca ,,transfer &
informa{ie de la sistemul surs6 (emitent) la un sistem receptor (destinata:
Potrivit acestei accepliuni, comunicarea devine nu numai un atribut u
omului, ci gi al sistemelor fizice gi biologice, la nivelul cdrora se realizeaz,f.
procese de reglare. Noliunea de comunicare ne apare astfel in doud ipostaze:
ca relalie qi ca proces (Cuilenberg, Scholten, 199S).
Relalia (De vito, 1988) se defineqte ca legdtura informalionald intre
doi termeni: sursa sau emitentul gi receptorul sau destinatarul. Emitentul
genercazd, qi transmite semnale. Pentru a transmite semnale, sistemul emitent
trebuie sd posede cel pufin doud stdri distincte (cel pulin doud elemente, dacd
ne referim la comunicarea scrisd,de exemplu. trebuie sd existe cel pulin dou6
litere). Receptorul sau destinatarul este sistemul care capteazd, qi prelucreaz1
semnalele transmise de emitent, modificandu-qi sub acliunea lor starea
iniliala. Calitatea in sine a comunic[rii este determinatd de capacitatea de
recep{ie qi prelucrare a destinatarului. Dintre toate sistemele reale ce pot
ocupa locul de destinatar, omul dispune de cea mai complexd capacitata de
receplie gi prelucrare-decodare. Ipostaza de emitent gi de destinatar nu au un
caracter invariant ci unul relativ, cei doi termeni putAndu-qi schimba reciproc
locurile, pe parcursul procesului de comunicare.
ca proces, comunicarea se referd la ansamblul opera{iilor de codare-
recodare-decodare, ce se aplic[ asupra alfabetului debazd, (la nivelul sursei)
gi alfatretului-cod (la nivelul destinatarului) gi la succesiunea mesajelor care
se transilft intre emitent qi destinatar (Cuilenberg, Scholten, 1998). procesul
de comunicare se catactenzeazd. prin frecven{d qi periodicitate, prin
amplitudine sau intensitate, prin natura substanlial calitativd a semnalelor gi
prin con{inutul mesajelor. Privit prin prisma teoriei generale a informa}iei, el
ne dezvaluie trei laturi: latura cantitativ5, latura semanticd qi cea pragmatici.
l,atura cantitativd se refer[ la condi]iile obiective, necesare pentru
ca mesajul sd poarte o minimd cantitate de informalie. Aceastd condilie
rezidd, in existenla, la nivelul destinatarului, a unei stiri de incertitudine in
legdturd cu sursa. Volumul informafiei emis la nivelul sursei este, de reguld,
mai mare decat cel inregistrat la nivelul receptorului. Astfel, comunicarea
este supus[ unor influenfe perturbatoare ce pun in eviden]d mai multe
situalii:
- Silua{ia ideald - nu existd nici un factor perturbator;
- Situayia optimd predominarea absolutd a semnalului asupra
zgomotului;
- situa{ia de maximd nedetenninare - probabilitatea semnalului este
egal[ cu cea azgomotului;
- situa\ia criticd - dominarea zgomotului asupra semnalului (panigoard,
2004).
Latura semanticd se va realiza in situalia cand emitentul transmite
un mesaj, iar receptorul igi modifici starea bagajului sdu intem de cunoqtin{e
in concordan!5 cu conlinutul infomralional al mesajului. Pentru ca procesul
de comunicare dintre emitent qi receptor sd,realizeze dimensiunea semanticd,
sunt necesare cAteva condilii fundamentale (Drnu. 1997 ):

201
- Astfel emitentul va trebui:
- sd organizeze transmiterea semnalelor in acord cu capacitatea de
admisie gi de rezolulie (prelucrare) a destinatarului;
- s[ codifice mesajul cu un alfabet pe care sd-l posede qi destinatarul;
- sd organizeze fhxul mesajelor in concordanld cu regulile logico-
gramaticale ale,,limbii" in care se face codificarea.
- La r6ndul sdu, receptorul trebuie:
- si cunoasc[ limba in care se transmite mesajul;
- sd posede modelele tezaurrzate ale combinafiilor- cod prin care se
transmit mesajele;
- sd dispuni de operatori de comparare a combinafiilor-cod primite;
- sd posede experienld anterioard in leg[turd cu mesajele primite.
lndicatorul comportamental concret care atest[ realizarea laturi;
semanticii il constituie starea receptorului dupd primirea mesajului dat. Daci
reaclia sa concordd cu conlinutul informalional, latura semanticd s-a realizat"
Latura prctgmaticd presupune stabilirea unei rela{ii intre mesaju-
emis de sursd qi o anumitd stare de necesitate a receptorului. Dacd mesaju-
respectiv contribuie la satisfacerea stlrii de necesitate atunci latur,
pragmaticA s-a realizat (Dobrescu. 1998).
Prin unitatea celor doud ipostaze ale sale - de relalie gi de proces -
comunicarea pune in eviden!6 cdteva caracteristici:
- completitudinea - este datd de diferen{a dintre cantitatea de informalre
emisd qi cea real transmisd destinatarului; cu cAt aceastd diferenli esre
mai mic5, cu atdt comunicarea este mai completd.
- promptitudinea se mf,soard prin durata necesard dintre momeH:
apariliei unui mesaj qi momentul receptdrii lui. O comunicare es::
consideratd promptd dacd mesajele pe care le vehiculeazd por a
folosite incd pentru atingerea obiectivului regldrii.
- fidelitatea exprimd gradul de corespondenld pe elemente de conlinu
intre mesajul emis qi cel real transmis qi receplionat de cdtre destinai"u'
(Cosmovici, 1996).
Dupd contextul spafio-temporal in care se desfdqoard, comunicare&
poate fi directd (fa!d in fa{[) qi indirectd (existd un mediator).
Dupa natura substanlial-calitativ[ a sistemelor rela]ionai:.
comunicarea poate fi omogend (ambele sisteme av0nd aceeagi naru:fr,
substanlial-calitativi) qi heterogend (un sistem este de o naturd substanli",-
calitativS, iar celdlalt de o alta), ftzicd (ambele sisteme sunt entitAti frzrcs
neinsuflelite), biologicd (vegetald, animald, uman6).
Cele de mai sus ne ajutd sd diferenliem incd doud noliuni (limha s
limbajul) strOns legate intre ele qi extrem de importante pentru comunicare
Limba este fotmati din totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetrc:
lexicale qi gramaticale) qi dispune de o organizare ierarhic6 potrivit urr:r

202
reguli de ordonare. Ea este un sistem inchegat de semne (cuvinte)
qi de
reguli gramaticale stabilite social-istoric; in raport
cu individul, ea este un
dat obiectiv. Ea depinde nu de existenla in
sine a individului, ci de existenla
colectivitalii umane, a poporului, a naliunii. Din
acest prr., de vedere, ea
este extraindividuala (Fiske, 2003).
Limbajul poate fi descris ca:
-activitatea psihicd de comunicare intre oameni prin
intermediul limbii;
-activitatea verbard, de comunicare prin intermediur
rimbii: una crintre
-fo rme I e ac t iv it d {i i c omun i c at iv e a r e omurui (C ar or, io,s).
specfficul psihorogic ar limbajurui. Limbajul reprezintd
modul in
care se asimileazd, se integreazi qi funclion
eazd,limiala nivel individual. El
se subordoneazd activitdlii de comunicare, qi
in special compoftamentului
semiotic.
Din punct de vedere psihorogic, funclia semioticd exprimd
capacitatea pa(ial inndscutd, par{ial dob0nditd a omului de a folosi
sernne ca
'?nlocuitori" ai obiectelor.
ca modalitate de rearizarc a comunicdrii, limbajul verbal
nu posedd
un con{inut reflectoriu propriu: fiecare cuvAnt
sau prop6zi{ie obiectiv eazd qi
exprimd conlinuturi senzorial-perceptive, motorii,
nolionale, emofionale sau
motivationale. Din punct de vedere psihologic,
rirnbajui verbal devine
mediator al diferitelor funclii qi procese conqtienle gi
subconqtiente, el fdcand
posibild structurarea compoftamentului verbal.
Diferenlierea ?ntre timbd si rimbaj se poate face prin
criterii cum ar
fi: istoric, ontogenetic, instrumental_funclional.
Din punct de vedere istoric, limbajul precede limba.
Aceasta se
constituie pe baza dezvoltdrii aparatului ronatoi gi
pe mdsura obiectivdrii
structurilor limbajului. Ini{ial, iimba existd qi 'se
manifestd in forma
limbajului oral interindividual. Treptat ins6, limba
se va detaqa relativ de
limbaj, constituindu-se intr-o entitate specificd, obiectivatd
prin semne
grafice qi reguli logico-gramaticale (Dinu, Lg97).
Din punct d3 ontogenetic limba precede limbajul, ea
l,edere
prezentdndu-se individului ca o realitate obiectivd, p"
cunoascd gi s-o asimile_ze pentru a putea intra
.*"
el trebuie s_o
intr-o relafie adecvati de
comunicare cu semenii (p6niqoard, ZOO+).
Din punct de vedere instrumentar-funclionar, limba constituie
o
mullime debazd., alcdtuitd din urmdtoarele elemente:
- repertoriul de combinalii_cod designative (vocabularul),
- alfabetul (literele cu ajutorur caruii se formeazd
arfabeiul)
- regulile gramaticale (care definesc modul de combinare
a elementelor
vocabularului) (DeVito, 1 9gg).
In aceastd infdliqare, limba este un lnstrument de comunicare
potenfial.

203
Zlate (200O) afirma cd sunt cel pulin doud diferenfieri existente tntre
limba qi limbaj:
a. tn timp ce limba este un fenomen social (elaboratd de societate qi
nu de fiecare individ in parte), limbajul este un fenomen individual,
individualizarea lui realizandu-se atat in plan fiziologic (datoriti unor
panicularit[fi ale aparatului fonator), cAt qi in plan psihologic (el avAnd o
manifestare personald gi diferitd de la individ la individ); chiar daca
materialul limbii este acelagi, diferd seleclia qi dispunerea cuvintelor infrazd.
fiecare act de comunicare caractertzdndu-se printr-un "coeficient personal":
extrem de ilustrativd pentru caracterul individualizat psihologic al limbajului
este definitra datd, limbajului de Rubinstein: ,,limbajul este limba tn
ocyiune"';
b. dacd limba este extraindividuald, limbajul este mijlocul de
vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii in
elemente proprii, or pentru aceasta este necesard congtienttzatea laturii
fonetice, grafice qi semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice
simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziln, fraze.
discursuri, texte).
Cele doud nofiuni se diferen{iazd dupd sfera lor: comunicarea, dat
fiind cd se rcalizeazd nu doar prin mijloace verbale, ci qi nonverbale, are o
sferd mai largd decdt limbajul care este o comunicare verbald, rezilizatd prin
mijloace lingvistice.
Valer Mare (apud Chircev gi col., L999) considerd cd intre
comunicare qi limbaj existd relalii de coinciden{A par{ia16 a sferelor, cele
doud noliuni conlin0nd gi elemente proprii, ireductibile unele la altele.
Limbajul depdqegte limitele comunic[rii propriu-zise, desfdqurAndu-se.
intr-un fel sau altul, $i atunci cAnd nu are loc comunicarea interumand (deci
limbajul continud sd funclioneze qi atunci c0nd omul nu comunicd cu
nimeni).
La r0ndul ei, comunicarea depdgegte limitele limbajului verbal.
angajAnd o serie de comportamente specifice ale vielii psihice a omului
(imitalia, contaminarea, competilia etc.).
Autorul citat atrage atenlia asupra faptului cd distinclia, deqi reald, este
totuqi relativd, in realitate cele doud fenomene fiind indisolubil legate intre
ele.
Lucrul acesta devine cu at0t mai evident cu cAt limbajul este mai
elaborat. Odata constituit, prin verigile sale interne, el intervine in
desfdqurarea tuturor formelor de activitate umand, inclusiv in procesul
comunicdrii nonverbale.
2. Scopurile gi rolurile comunicirii
comunicarea intre persoane sau intre grupuri joacd un
ror esenlial. de
prim ordin. Ea este atat de importantf, qi utild, irrc0t
unii autori nu s_au sfiit sa
considere cd ea reprezintd. unul dintre ',elementele,'
cheie in definirea,
in{elegerea gi explicarea individului gi chiar
a societdfii.
Exist6, cateva "ratrittni" ale comunicdrii /a niver individuar
(Cuilenberg, Scholten, 1 99g):
- prin comunicare, individur se umanize azd., iqi formeazd,gi
igi dezvoltd
personalitatea, deoarece ea este cea care
ii
asigur[ transmiterea
experienlei sociale;
- comunicarea permite influenlarea educativ-formativd a
individului: in
lipsa comunicirii individul rdmAne la nivelul dezvoltdrii
biologice,
rdmdne izolat, inapt pentru interacliunea sociald, privat
de capaciltea
de integrare in colectivitate. Nu va fi posibild interacliunea
ralionala,
bazatd' pe gAndire qi reflexie, coordonarea ,eciproca
a persoaneror,
cooperarea qi interinfluenlarea reciprocd;
- omul este o fiinld care comunicd qi in virtutea
acestui fapt se formeazd,
;i se manifestd ca om;
- activiEtile de comunicare il transformr pe
om dintr-un simplu subiect
?ntr-un actor capabil sd "aclioneze asupra" gi
nu numai de a ,,fi in,,.
omul comunicant. apeland ra limbd, se construie$te pe
sine intr-un
context intercomunica{ional permanent, atitudinile lui
verbale fiind
legate de context, de microsituafiile sociale in
care er triieqte;
- omul comunicant nu este doar ogrinda care reflectd
realitatea, ci chiar
constructorul realitdtrii. Aceasta nu inseamn d a nega
determinismul, ci
a l5sa loc unei dinamici creatoare. Realitatea
socia]a nu este un f-apt ce
trebuie tradus in iimbd, ci un gantier de construclii.
rncrivizii nu
inceteazd, de a construi aceastd realitate,
dar se construiesc qi pe ei, ca
urrnare a tranzac[iilor comunicative. Spa{iul comunicdrii
nu este un
loc neutru qi omogen, ci dimpotriv[, un loc de ajustare qi
de glisare
semanticd.
ExistS, insd, nu numai raliuni individuale ale
comunicrrii, ci qi,,rcrliuni
sociale" (Dobrescu, 199g):
- oamenii sporesc uniformitatea de informare.
depdqind, astfel, stadiul in
care unii sunt inform a!i, iar allii nu;
- comunicarea sociald contribuie la sporirea uniformitdlii
de opinie a
membrilor grupurilor, fapt care se instituie intr-o premisd
esen{iald a
uniformitdlii de acliune;
- schimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obtine prin
intermediul schimbului de informalii;

205
- comunicarea satisface gi nevoia exteriorizdrii emofiilor; organizarea
sociald este imposibila fara comunicare; o societate este constituitit
din grupuri care comunicd tntre ei

Rolurile comuniclrii
- descoperirea personala (in timpul comunicdrii invdldm despre noi qi
despre alfii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicdrii sociale,
care constd in raportarea la allii qi, in flnal, in propria noastrd evaluare);
- descoperirea lumii externe (comunicarea dd o mai bund inlelegere a
realitSlii exterioare, a obiectelor gi evenimentelor);
- stabilirea rela\iilor cu sens (prin comunicare dob6ndim posibilitatea de a
stabili qi a menline relalii strAnse cu allii, deoarece ne place sd ne simlim
iubili 9i placufi de allii);
- schimbarea atitudinilor Si comportamentelor (comunicarea, mai ales cea
realizatd prin mass-media, exceleazd in schimbarea atitudinilor gi
comportamentelor noastre qi ale altora);
- joc Si distraclii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de

a ne simli bine) (Fiske, 2003).


Rolul limbajului, ca mediator in desfdqurarea gi dezvoltarea tuturor
celorlalte mecanisme psihice, indiferent dacd acestea sunt congtiente sau
inconqtiente, poate fl sintetizat astfel:
- sub influenta lui perceplia capdtd, sens, semnificafie, se imbog[{eqte,. se
transformd in observalie - ca percep{ie cu scop;
- reprezentdrile devin generalizate cAnd sunt evocate sau formate cu
ajutorul cuvintelor;
- fdrd,limbaj nu se poate vorbi de formarea noliunilor, judecdlilor qi
rafionamentelor, fdrd el nu existd abstractizdi qi generalizdri, nu pot fi
rezolvate probleme;
- formul[rile verbale sunt garanlia memordrii de duratS;in combinatorica
imaginativd, cuvintele apar ca vehiculatori de imagini; verbalizarea
permite definirea motivelor qi departajarea lor de scopuri; voinla este
un proces de autoreglaj verbal; insdqi personalitatea umand se formeazd
gi igi exterionzeazd mare parte din conlinutul ei prin limbaj. Limbajul
devine, astfel, un fel de ax al sistemului psihic Ltman, care face posibil
fenomenul de congtiin{5 (Filimon, 2004a).
Rolul limbajului este at0t de mare, incAt activitatea lui nu se intrerupe
odat[ cu intreruperea comunicdrii cu al]ii, dimpotriv[, ea se pdstre azd, pe tot
parcursul stirii de veghe (uneori sub forma limbajului interior) gi chiar in
timpul somnului.
Faptul cd limbajul are un rol fundamental in activitatea psihicd a
omului poate fi demonstrat, printre altele, cu ajutorul unui experiment in care
activitatea lui este perturbati. De exemplu, dacd se cere unor copii ca in

206
timpul procesului rezorvdiiprobremeror sd-gi jina
limba cu dinlii, vor apdrea
perturbdri ale procesului rezolutiv.

3. Formele comuniclrii qi funcfiile ei


in
genere, in clasificarea comunicirii sunt
utilizate trei criterii:
numdrul de p e rs oane, instrumentele ( mij loacele
) comunicdrii qi obiectivele
ei.
1. Dupd numdrul de persoane (Dinu, 1997):
- comunicarea interpersonard (se desfdgoard
intre dou[ persoan e, capdtd,
o nuanfd personald atunci c6nd partenerii se afla
in rela]ii intime sau de
reciprocitate gi o nuan!6 profeiionald, cand partenerii
se cunosc mai
pulin; poate fi autenticd aspirdnd la durat[ qi permanen]d
sau neautenticd
(o c azionald,, pro viz ori e) ;
- comunicarea_ de grup (regrat, nu de optica personard a fiecSrui
participant, ci de optica generald, comun6 tuturor
mimbrilor grupului, ea
fiind deci supraindividuala); ra randul ei poate fi impdrfita
in
- comunicare intragrup - desfdquratd in interiorul
giupului - qi
- comunicare intergrup - lntre grupuri.
2. Dupd instrumentere forosite, cete mai raspandite
sunt (paniqo ard.,2oo4):
- nonverbald qi
- verbald.
3' Dupd prezenfasau absen{aunorobiective avem (Fiske,
2003):
- comunicare incidentald (atunci cand individul furnize
azd, informalia
despre sine fdrr a avea intenlia de a o face; prin
indici mai grosieri sau de
mare fine{e, indivizii comunicd informalii despre
statutur, rolurile,
aspirafiile lor qi chiar despre o serie de trdsdiuri psiho-compoftamentare);
- comunicare consumatorie (cate survine au o aonr"cinld,
a unor st5ri
emolionale sau motivafionale a unui individ, fiind
expresia directd a
acestor stdri; ceea ce ii impinge pe indivizi s6 comunice
nu este dorinla
de afumizainformaJii, ci pur qi simplu de a-qi exprima
starea afectivd pe
care o trdiesc; ea vizeazd, schimbul cu artur de pracere,
ludnd adeseori
forma ("avorbi pentru a vorbi" sat
,,a vorbi peitru a trece timpur,,);
- comunicare instrumentalii (urmdregte modificarea conduitei
receptorului, presupune intotdeauna prezenfa unor
scopuri, este, deci,
utilitara).
- comunicare comuniune (partenerii comunicarlu bucurie
reciprocd qi
tara alta ambilie decat de a "sdrbdtori', intOlnirea lor;
vizeazd,mai ales
atmosfera emolionald aplrutd in cursul deruldrii
ei).
Dintre toate, comunicarea instrumentard are cere mai
mari virtuli
reglatorii, ea deosebindu-se net de cea consumatorie.
Dacd in comunicarea consumatorie mesajere sunt
emise, forma gi
conlinutul lor depinzdnd de starea emildtorurui, in comunicarea

207
instrumentald mesajele sunt transmise qi variazd dupd, efectele pe care
trebuie s[ le producb asupra receptorului.
Apoi, dacd in prima, altul este perceput ca subiect dorit pentru a fi
intAlnit qi pentru a stabili comunicarea, in cea de-a doua, altul este perceput
ca obiect de exploatat.
Particularitd{ile acestor forme de comunicare sugereazd, utrlizarea lor
diferenliatd in situaliile concrete interaclionale.
De pild5, utilizarea comunicdrii consumatorii intr-o situalie de
exarnen, qi nu a celei instrumentale, ar constitui nu numai o greqeald de ordin
psihologic, ci qi o gregeald practic6, deoarece ea n-ar fi eficientd.
Recent, s-a incercat clasificarea formelor comuniclrii dintr-o
perspectivd mai ampl6: filosoficd, tehnicd, politicd, pragmaticd.
Lucien Sfez (apud Moldovan, Ignat, B6laq-Timar, 2010) recurge la
trei metafore ?n clasificarea formelor comunicdrii:
- nrctafora masind - omul este liber vis-a-vis de tehnic6, se serveqte, dar
nu este aseruit de ad, importantd fiind prepozi\ta "cu"; aceastd
perspectivd presupune a vorbi despre comunicare ca despre un
mecanism cu trei elemente esenliale - emi{dtor, canal, receptor - dintre
care central este primul, el avAnd putere asupra celorlalte
- metafora organism - omul este partea unui intreg, el este inserat in.
acest tot, el face parte din mediu, iar mediul face parte din el; apare astfel
un cuplu in care cei doi parteneri nu qi-au pierdut total identitatea, dar
practicd schimburi neincetate intre ei, unul exprimAndu-se prin altul:
ceea ce conteazi este prepozilia "in"; aplicatd la comunicare, aceasta
metafor5 atrage atenlia asupra necesitdlii de a fi luate in considerare toate
elementele constitutive ale comunicdrii, care se integreazd unele in
altele);
- ntetafora confuziei - omul este absorbit de tehnic6, el nu existd dec6t
prin tehnic[, de aici importan]a particulei "prin"; subiectul qi obiectul.
producdtorul qi produsul incep sd se confunde, pierzAndu-qi astfel
realitatea, identitatea, sensul; in loc de a fi producitor, omul este un
simplu produs, ddnd prioritate maqinii inttligente; aplicati la
cornunicare, aceastd metafora conduce la confundarea tomlA a
emildtorului cu receptorul.
intr-un univers in care to{i comunicd,, fdrd, a putea determina cine
vorbegte, intr-un univers fdrd ierarhie, comunicarea moare prin exces de
comunicare qi sfArqegte printr-o interminabild agonie de spirale.
" Prima metaford genereazd, comunicarea reprezentativd (in care
emi1dtorul traduce lumea obiectivd pentru un receptor pasiv), a doua
metaford genereazd comunicare expresivd (in care individul exprimd lumea
care il exprimd pe el insuqi); in sfArqit, a treia metaford genereazi
cotnunicare confuzd (bazatd, pe confuzia dintre cele doud forme anterioare

208
sau cum o nume$te autorul. tufiism, un neologism ce provine din
combinarea tautologiei, pentru cd aici comunicarea este o repetilie
imperlurbabilS in linigtea unui subiect moft sau surdo-mut, cu autismul,
deoarece individul este inchis in fortlreala sa interioard; comunicarea se face
de la sine cdtre sine insuqi, insd un sine diluat intr-un tot) (Gergen zo0l).
,

A. C omunic are a nonv e rb ald.


Dupd cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeazd. prrn
intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spa{iul sau teritoriul
$i
imaginea.
l. Comunicarea prin corp este cea mai complexd, deoarece intervine
in "intAlnirile" cotidiene, nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs
voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin imbrdc[minte, machiaj,
tatuaj, mutildri);
Ea recurge la mijloace ca: aparenla ftzicd,, gesturile, expresia felei
(mimica).
- Legat de aparenld o mare importantd o are imbrdcdmintea persoanei,
ca fumizor de informalii adecvate sau false despre individ, de asemenea,
ca facilitator al apropierii sau indepartarii unor persoane de altele, mai
ales in situaliile in care imbrdcdmintea este aproape un mijloc
institulionalizat (imbrdcdmintea de poli{ist, de medic etc.). uneori
imbrdcamintea "comunic6" diverse trdshturi caracteriale ale oamenilor
(fuga spre originalitate) sau intenliile lor (intenlia de a se distinge, de a
place ete.) (Golu, 2000).
- Gesturile reprezintd, unul dintre cele mai importante mijloace care dau
acces la o persoand; Jean Stoetzel le ciasific6 in trei categorii:
- gesturi autice (care nu au nici o legdturI cu comunicarea, dar care
trddeazd' o anumitd stare afectivd a individului, de exemplu, la un
exarnen, o persoana iqi fr[mantd mainile, ]ine creionul intre din]i,
miqcd picioarele sub bancd);
- gesturi obignuirc (reverenla diplomatului, degetele ridicate ale
elevilor care vor sd rdspundd la leclie etc.);
- gesturi simbolice (prin care se exprimd aprobarea, indiferenla,
entuziasmul; pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul,
pentru a aproba se dd din cap) (Macsinga, 2000).
Existd chiar o gtiinld a gesturilor, numitd kinezica. contribulii
importante la structurarea ei a adus Ray Birdwhistell (Introduction to
kinesics, 1952), care a aplicat metodologia lingvisticii structurale la studiul
gesturilor, gdsind o corespondenld intre unitdlile verbale qi cele gestuale
(fonemelor le corespund kinemele, ca fiind cele mai mici unitdli de acliuni
gestuale; morfemelor le corespund kinemorfemele).

209
Kinezica devine in concep{ia lui o adevf,rat[ gramatic[ a gesturilor.
Existd insd, nu numai o kinezicd, ci gi o parakinezicd, deoarece gesturile au
intensitate, duratd, intindere, amplitudine, ritmuri constante sau in flux.
caracteristici care se rntegr eazd. contextelor psiholo gice s au sociale.
Studiind relalia dintre culturd Si personalitate,Birdwhistell a ajuns la
concluzia cd gestul reprezintd o a treia instan![ ce se interpune intre cele
doul no{iuni. El ajunge chiar la stabilirea unei stratificdri sociale a oamenilor
pornind de la indicii gestuali.
Corpul uman inseamnd nu numai aparenla fizicd sau gesticd, ci qi
expresia felei, mimica cu un foarte mare rol in comunicarea nonverbali.
Privirea, se pare, cd se distinge ca element central al expresiei fe{ei.
Sus{inerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei, trddeazd, stdrile de
admiralie, iubire, dugmdnie etc.
Cercetdrile au ardtat cd intr-o conversalie asupra unor probleme
personale, persoanele se privesc intre 50Vo-60Vo in timpul conversaliei. Prin
expresia felei putem stimula, orienta, decodifica qi tn{elege inten}iile
partenerului, putem sus line partenerul.
2. Comunicarea prin spaliu Si teritorin
Omul este extrem de grijuliu cu spafiul in care trdiegte. El i;i
delimiteazd qi amenajeazd teritoriul in func{ie de nevoi qi imprejurari.
Tocmai modul de delimitare qi amenajare a spaliului "comunicd"
multe informa{ii despre individ. Dintr-o perspectivd sociologicd gi
antropologicd, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale.
personale (Desmond Morris, 1977 apud Fiske, 2003).
Dintr-o perspectivd psihologic[ qi psihosociald ne ocupdm mai ales
de ultimul tip de teritoriu, mai str1ns legat de particularitd{ile psihice ale
omului.
Studiul relaliilor spa{iale, ca mod de comunicare, revine unei gtiinle
numite proxemica.
Printre problemele studiate de ea putem enumera: jocul teritoriilor.
maniera de a percepe spa{iul in diferite culturi, efectele simbolice ale
aspectelor spa{iale, distan}ele ftzice ale comunicdrii.
Edward T. Hall exceleazd" in studiul rolului distanlelor spa{iale in
comunicare. Carlea lui, The Hidden Dimension, apSrutd in 1966, este
consideratd a fi o veritabild gramaticd a spa{iului. Dup[ el, existd patru tipun
de distanle (intimd, personalS, sociald, publicd) ce regleazd comunicarea: in
func{ie de respectarea sau inc5lcarea lor fiecare dintre ele se asociazd difen:
cu celelalte categorii de mijloace ale comunicdrii.
De exemplu:
- in distan{a intimd (corp la colp sau maximum 15-40 cm, vocea are ur
rol minor, se exprimd involuntar unele vocale);

210
- in distan{a personalci (-15-75 cm, pand la maxim 125 cm vocea
este
normal5, familizra);
- in distanla sociala (1.25-210 cm, un maxim de 210-360
cm, vocea este
plina gi distinctd, mai intens6;
- in distan{a publicd (3,60-1,50 m gi cu un minimum de peste
7,50 m,
discursul este formalizat, gesturile stereotipe, interlocutorul
devine un
simplu spectator, iar comunicarea un spectacol) (Hall, 1966).
3. Comunicare prin imagini.
viala modemi a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice
de
comunicare (afiq, fotografii, benzi desenate, ilustralii, cinlma,
televiiiune).
comunicarea prin imaginea omniprezentd., creeazd" un paradox:
deqi
mai pu{in interactivd, deoarece se exercitd intr-un singur sens, ea
este mult
mai eficientd, - afecteazd un numir extrem de mare de persoane.
Aqadar, intre reciprocitatea gi amploarea ei exista o oarecare
incompatibilitate, care se datoreazd:
- tehnicii care nu ofer6 destinatarului posibilitatea de rdspuns
imediat,
- diferentelor de competen{d: in timp ce toti oamenii gtiu si
manuiascS limbajul, lucrul nu este valabil qi pentru imagine,
fapt care duce
la accentuarea inegalit[1ii dintre emitdror qi reciptor (Haiieq, 2000).
mare imporlanld in aceastI formd de comunicare o are mesajul
lingvistic care ?nsoleqte imaginea, o completeazd sau o exprim[. tmportant
este gi contextul, el tdcAnd sd varieze semnificalia imaginii.
Abraham Moles (1988) a stabilit chiar un indice de iconicitate,iar J.
Berlin a efectuat studii asupra "graficii", definitd de el ca limbajul ochilor.
Proliferarea comunicf,rii prin imagini, degi omniprezentd este
considerati de unii autori ca rcprezentand un fenomen de regresiune
culturald, el impiedicand dezvoltarea altor forme de comunicare (se pierde,
de exemplu, gustul pentru lecturay. t
Mijloacele nonverbale ale comunicdrii au, in totalitatea lor,
urmdtoareie roluri:
- de a transmite ceva (idei, informafii, intenlii, trdsaturi de caracter);
- de a nuan{, qi preciza comunicare a (care devine, astfel, aprobativd
sau
dezaprobativd, receptivf, sau nereceptiva) ;
- de a ajuta persoanele sd se exprime gi sd se tnleleagd reciproc
mult mai
bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie
sd
le insofeascd pe cele verbale, in nici \n caz nu pot acliona independent)
(Haineault, Roy, 2004).
De vito (1988) stabilegte sase func{ii ale comunicdrii nonverbale
as ociate c elei ve rbale.
Astfel, ea accentueazd, cornpleteald, contrazice, regleaTii, repetii,
s ub s titui e comunicarea verb al a.

211
B. Comunicarea verbald (limbajul)
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai
fi'ecvent folosit in comunicarea interumand. El a qi fost definit de aceea ca
ftrnd " un vehicol ce transportd inten[ii $i atitudini" .
Limbajul este gi un tip aparle de conduitd a individului, qi anume, de
conduitit verbald, ce implicd activit5ti diverse (vorbire, ascultare, schimb de
idei, relinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor). De
asemenea, conduita verbald se subsumeazd anei familii mai vaste de
conduite gi anume conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte
coduri).
Limbajul, ca facultate inerentd qi specificd speciei umane, constituie
tocmai expresia qi realizarea conduitelor verbale (Zlate,2000).
Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi:
perceperea limbajului, ?nfelegerea discursului, memorizarea frazelor qi a
te xtelor, achizi\ta qi producerea limbaj ului.

Nu este de mirare, de aceea, de ce psihologii au inceput studiul


limbajului cu investigarea relaliei dintre fenomenele exteme ale producerii gi
perceperii sunetelor, qi procesul intern al gAndirii (Wundt).
Buhler, criticAnd pozilia lui Wundt, explicd limbajul prin referire mai
mult la evenimentele externe, decAt prin invocarea obscurelor "procese
mentale", pozi[re care se varudicaliza in behaviorism. Watson, Kantor qi al{ii
s-au centrat pe studiul determinanlilor funclionali ai comportamentului
verbal (apud Moldovan, Ignat, Bdlaq-Timar, 2010).
Contribulii remarcabile la studiul limbajului au adus reprezentanlii
gcolii constructiviste (Wallon, Vigotski, Luria, Piaget) preocupali de
investigarea achizi[rei limbajului gi, implicit, de socializarea copiilor.
Din multitudinea problemaSicii psihologice referitoare la limbaj, vom
decupa doar o singurd problemd care se distinge nu numai prin semnificalia
ei majord, ci qi prin aceea cd a fost extrem de controversatd. Este vorba
despre problema achiziliei limbajului, care i-a condus pe unii autori la
considerarea limbajului ca fiind inndscut, iar pe allii la ideea construirii
treptate a structurii limbajului.
Teoriile nativiste ale limbajului insistd asupra rolului echipamentelor
biologice inndscute. Nu este nici un dubiu, afirmd suslindtorii acestor teorii.
cd, intrdm in lume echipali pentru vorbire. Facind un inventar al
capacitdlilor tnndscute ale vorbirii, Gray ( apud Crefu, 2001) aratd cd
acestea sunt:
- structurile anatomice prezente in gAt (laringe, faringe) care ne fac apli a
produce o gamS largd de sunete, comparativ cu orice alt mamifer;
- preferinla de a asculta, de a vorbi, de a distinge toate sunetele debazit
ale vorbirii;

2t2
- mecanismele care fac posibila trecerea printr-o serie de faze (g0ngurit,
vorbirea in silabe)
- ariile specializate penrru vorbire din creier (Broca qi Vernicke).
Cel mai tipic reprezentant al teoriilor nativiste ale limbajului este
Noam chomsky (apud Dinu, i997), care incearc[ sd explice structurile
lingvistice de suprafa{i descrise inaintea lui de Saussure gi Sapir.
Ei ardtaser[ cd unit[]ile lingvistice de bazd intrd, in rela]ii specifice
?ntre ele qi chiar cu reatit[]ile extralingvistice (semnale, simboluri,
integrandu-se in construclii mult mai complexe cum ar fi: sintagme,
paradigme, produse gramaticale).
Chomslq Si-a propus un dublu scop:
- de a gdsi acele structuri non-aparente ale vorbirii (numite de el structuri
profunde) in stare de a explica structurile de suprafafd;
- de a stabili regulile care transformi structurile profunde in structuri de
supraf,ala.
El s-a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor
profunde in structuri de suprafald, constituind ceea ce s-a numit gratnatica
generativa.
Trecerea de la gramatica sintagmatici de suprafald la cea generativf, gi
transformalionali a rcprezentat o adevaratd revolulie ?n ceea ce priveqte
conceperea limbajului, ea atrdgand atenlia psihologilor de a studia nu doar
comportamentul verbal in expresia lui internd, ci gi reprezentdile mentale
psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflectd (Dobrescu,
19e8)
o a doua idee a lui chomslqy se referd la distinclia pe care el o face
intre conceptul de corupetenld lingvisticd qi conceptul de peforman{d
lingvisticd: in limbajul vorbit al unui individ existd fraze gramaticale, dar
qifraze negramaticale. Cum ar putea fi diferenliate acestea?
Chomsky oferd c6 metodd recurgerea la intuilia subiectului, la
congtiinla lui implicitd,, adicd la capacitatea lui intrinsec-ideald de a produce
gi inlelege fraze in acord cu "forma" limbii, de a aprecia gradul de devian!6
al unui enun! in raport cu o "bund formd".
Chomsky iqi propune un nou scop, qi anume, acela al analizei
competenlei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezintd o proprietate
esenlialS a spiritului uman gi care const[ in cunoaqterea de care dispune
subiectul, cunoaqtere ce prezideazd, once act verbal, ea luand forma unei
gramatici, a unui sistem de reguli (Fiske, 2003).
Performan[a lingvisticii este definitd ca fiind capacitateasubiectului de
a pune in practicd sistemul de reguli, in funclie de diverse situa{ii pi
imprejurdri. conceptul de competenla este studiat de lingvisticd, cel de
performanla de psiholingvisticd

213
Din pdcate, relaliile dintre cele doud concepte sunt, dupd curn
remarca Bronkart, ambigui, fapt care a marcat pentru mult timp insa-;r
rela[iile dintre lingvisticd qi psiholingvisticd (Slama-Cazacu, 2000).
Cea de-a treia idee esen{ialii pentru psihologia limbajului este cea
care se referd la considerarea limbajului (mu ales a structurilor profunde ;r
a competenlei lingvisti ce) ca fiind tnnds cut.
- la naqtere. creierul omenesc este inzestrat cu o structurd nervoasi inalt
specificd, avAnd capacitatea de arealiza structuri lingvistice complexe:
- creierul omenesc se maturizeazdla fel ca alte organe (inima, ficatul). in
cazul lui fiind mai nimerit sd vorbim despre creqtere, ideea de dezvoltare
qi de construclie, cind este vorba de limbaj, nemaiavAnd sens.
- maturizarea creierului se produce prin developarea in sens fotografic a
unor structuri deja existente gi nicidecum prin invdlare (Haineq, 1998).
Argumentul imbatabil in favoarea acestei tezel-ar constitui localizarea
centrului limbajului, care pledeazd pentru speciflcitatea ereditar5.
Chomsky consider[, deci, cd omul se nagte predispus sd invele
limbajul in anumite moduri. Regulile lingvistice sunt mult prea complexe
pentru ca sf, poatd fi invdlate de cdtre copii singuri, cu ajutorul uner
inteligenle generale. Dimpotrivd, aratd el, copiii sunt ajutali de o inlelegere
inndscutd a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale
comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutali de un ghid innascut
care faciliteazd, achizilionarea regulilor unice ale limbajului specific unel
culturi. Acestea sunt numite de Chomsky mijloace de achizilie ale
limbajului. O facultate de limbaj determinatd genetic, precizeazd o anumrti
clas[ de gramatici, omene$te accesibild. Copilul igi va insuqi una din aceste
gramatici pebaza datelor limitate care ii sunt accesibile. Pentru Chomskl.
lingvistica cu structurile ei profunde, cu gramaticile ei generative este
primordial[ in raport cu cognilia (Fiske, 2003).
Dar, Chomsky pierdb din vedere faptul cd. dezvoltarea cognitivd gi cee
a limbajulul sunt interactive. Bronckart aratd, cd pe bund dreptate conceplis
lui Chomsky a avut un veritabil rol catalizator in evolu{ia qtiin}elor
compoftamentului verbal gi a qtiinlelor in general. Cu toate acestea el nu uit.d
si adauge cd ,,din punct de vedere psihologic, ca qi din punct de vedere
pedagogic, interesul ei este limitat".
Teoriile tnvd{drii limbajului au fost dezvoltate de behavioriqti si
constructiviqti: limbajul nu este in mod special diferit de orice alt[ formd a
comportamentului. Spre deosebire ins[ de behaviorismul tradi]ional al
lul Watson, care punea accent doar pe elemente (stimul - reaclie), Skinner
adduga un al treilea - tntdrirea (sau recompensa, cum mai este denumrti
popular).

2t4
Aceste trei elemente interactioneazd in maniera urmdtoare:
stimulul
care aclioneazd asupra organismului ofer6 ocazia pomind
de la care
rdspunsul este susceptibil de a fi emis gi de a fi intdrit.
Dacd se produce intdrirea pozit,d,a reacfiei, se instaleazd
_
discriminare qi stimulul devine un agent susceptibil de
un proces de
a face s6 apard
rdspunsul.. Acesta este tipul de interaclirn" p" care
Skinner ?l numeqte
operant.
comportamentul verbal este un asemenea comportament
operant,
achizilionat prin condifionarea operantd qi folosit ca un iistrument
pentru a
opera in mediul inconjurdtor, intr-o astfel de manierd, incat s6 se
achizi[ioneze o intdrire a stimulului (p0niqoara
,2004).
In explicarea compofiamentului verbal, trebuie s6 se
lind seama de
variabilele situa{ionale susceptibile a intdri rdspunsul, de istoria
intdririlor in
contextul grupului social din care face parte individul sau
de ingrddirile
genetice ale speciei sale.
Aqadar, limbajul se inva!6, este achizi[ionat in timpul
vie[ii
individului; el trebuie ajutat prin condilii qi mijloace specifice.
Dac6la chomsky esenlial era ceea." Ll nr*"a language-acquisition
device - LAD, in viziunea behavioriqtilor qi u ,"pr"r"itzurfilor
teoriilor
invaldrii sociale, important este sistemul de suiort p"ri* achizi[ialimbajului
( lan g ua g e - aqui s ition s
upp ort - sy s tem - presc,rtat LAS S) (Deviio, I 9g g).
Contribulia cea mai semnificativd pe direc{ia ilustrdrii caracterului
dobandit al limbajului a adus-o, insd, piaget, adept al modelultti
auto-
organizdrii p,sihicului. Fdrd a intra in amdnunte, amintim cd
trei concepte
sunt esenfiale pentru intreaga teorie piagetiand:
- conceptul de interaclionism (care se referh la relaliile de interac{iune
reciprocd intre organism qi mediu, respinge uniliteralitatea
teoiiilor
behavioriste care privrregiazd mediur, a* qi teoriile preformiste,
ce
acordau o pre3.mare atenlie structurilor inteme are organismului);
- conceptul de constructivism (cevizeazd doud aspecie
esen(iale: pe de o
parte, rolul activ al organismurui, pe de altd parte,
caracterui progiesiv al
elabordrii structurilor cunoagterii, inclusiv a limbajului)
;
- conceptul de echilibru (ce cuprinde sistemele reglatoare care permit
ac(iunea organismului impotriva factorilor perturbatri qi
reechilibrarea
structurilor interne) (Cuilenberg, Scholten, 199g).
rpoteza piagetiand esenliald in ceea ce priveqte natura qi
originea
limbajulul este continuitatea funclionald intre iistemele reprezentative
qi
cele de tratarc a informafiilor.
Subiectul, datoritd perfecliondrii sistemelor de tratare a informaliilor,
igi construiegte mai intai imaginile mentale (reprezentdile),
apoi simbolurile
gi, in sfirgit, semnele vorbirii (piaget, 2005a).

2ts
Crearea semnifica{iei este indisolubil legatd de activitatea cognitir'6-
Trecerea de la inteligen{a ac{ionalS (senzorio-motorie) la inteligenla
opera{ionald (reflexivd) se face in mod firesc, f5r[ rupturi majore. In final, se
ajunge la adaptarea corespunzdtoare a individului la solicitdrile mediului.
In I9l5 a avut loc o celebrd disputd intre Piaget qi Chomskr"
cunoscut[ sub denumirea de controversa dintre inneism qi constructivism.
Conceplia lui Chomsky duce cdtre o serie de bizarerii:
- dat fiind faptul cS limbajul este cuprins in genomul individului, acesta
gi-1 poate insuqi chiar in condiliile unei educalii limitate;
- toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilul ar pute&
si le inventeze sunt excluse de moqtenirea geneticd;
- limbile vorbite sunt in toate privinlele, in toatd lumea, aceleaqi;
- mediul joac6, in cel mai bun caz, un rol declanqator, el av6nd un rol
minim in elaborarea cunoqtin{elor (Fiske, 2003).
Acestor concluzii exagerate, Piaget le opune altele mult mai realiste:
- structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o organizare
de acliuni succesive exercitate asupra obiectelor; (deqi nu crede in
existen{a structurilor cognitive inniscute ale inteligen}ei, acceptd ideei
cd funclionarea inteligen{ei implicd mecanisme nervoase ereditare"
mecanisme care sunt insuficiente pentru explicarea genezei qi evolulier
compoftamentului uman) ;
- existd o inteligenld general umani care este apt[ sA transforme in
realitate potenlele organizatoare elementare ale creierului, in diferite
forme din ce in ce mai complexe. Principiile dupd care se conduce Piaga
sunt "minimum de petformare" qi "tnaxinrum de autoorganizare" (Dinu-
1991).
Formele limbajului verbal au fost tratate mai pe larg in volumul inri:
al lucrdrii de fafd qi nu le vom mai aminti aici.
F rutc (iile comunicdri*rS i limb aj ului
Eficacitatea comunicdrii este strict dependentd de gradul de implicare
al individului (sau grupului) in ea. La rdndul sdu, gradul de implicare
exprimd caracterul funclional al comunicarii gi limbajului. Iatd de ce
psihologii s-au concentrat pe stabilirea func{iilor acestor doud mecanisme
psihice.
Karl Buhler (apud Zlate, 2000) le clasifica dupd natura procesulu
psihic predominant in: funclia emolional - expresivd, funclia conativi s
funcfia referenlial-designativd.
Ombredane (apud Miuj, 2001) prefer[ ierarhizarea lor de la primitiv s
spontan cdtre elaborat qi voluntarqi vorbeqte despre func{ia afectiv[, ludicS-
practici, reprezentativd, gi cea dialecticd.
In fiecare dintre aceste clasific[ri este prezentd func{ia reglatoare i
comunicdrii gi limbajului, care este esenlialS.

216
Dupd Gerard wackenheim (apud Iovan 1999) funcliile comunicdii
gi limbajului se impart in doud mari categorii:
- funcliile comunicdrii gi limbajului in raport cu individul qi
- funcfiile comunicdrii gi limbajului in raport cu grupul.

Func{iile comunicdrii si limbajului in raport cu intlividul:


- funclia de integrare a individului tn mediul siiu - permite
individului
alaturi gi impreund cu allii, sd ia poziliefald,de al1ii, s6 se adapteze
situaliilor noi, sd {ind seama de experien}a altora, sd asimileze o parte
din ea;
- funclia de dezvitluire
si autodezvdluire - prin comunicare, individul se
face cunoscut altora, dar gi sieqi, iqi coijeazb, o serie de percepfii qi
atitudini eronate, se introspecteazd. qi se poate inlelege mai bine; ^
-

- funclia valorizatoare - comunrcareardspunde


nevoiiindividului de a fi
apreciat, prin intermediul ei individul atragdnd atentia altora asupra
sa
gi, implicit, se afirmd;
- funclia reglatoare a conduitei altora - comunicand
cu al1ii, un individ
iqi poate ameiiora pozilia in ierarhia grupului, ii poate determina pe
aceqtia sd-qi schimbe atitudinile, creeazd, conflicte sau atmosfere
destinse in timpul unei conversalii;
- funclia terapeuticd (comunicarea este un mijloc curativ,
mf,rturie in
acest sens st0nd psihanaliza, psihodrama qi intrelinerea rogersiani)
(Fiske,2003).
Funcliile comunicdrii tn raport cu grupul:
- funclia productiv-eficientd (permite realizarea sarcinilor, mai
ziles in
situalia in care acestea implicd un ?nalt grad de cooperare intre
membrii grupului, ajutd. "rocomo(ia" grupului rpr" atingerea
scopurilor flxate);
- funcliafacilitatoare a coeziunii grupurui (prin comunicare
se naqte qi
subzistd un grup; incetarea sau perturbarea ei se soldeazd fie cu
moartea grupului, fie cu aparitia unor disfunclionalitdli grave);
- funclia de valorizare a grupului (aproape identicd.u
."i intdlnita qi la
nivelul individului; prin comunicare grupul iqi afirmd prezenla, se
pune in eviden![, igi relevd impoftanta, originalitatea, igi justiflcd
existenla);
- funclia rezolutivd a problemeror grupullzi (comunicarea salveazd,
onoarea grupului, iar c6nd acesta se degradeazd, trece prin perioade
dificile, poate fi utllizatd, ca mijloc terapeutic; sociodrama este poate
cel mai bun exemplu in suslinerea acestei funclii) (Haineq, 199g).
Funcliile comunicdrii gi limbajului, crasificate dupd raportarea ia grup,
sugereazd faptul cr dincolo de cuvinte gi de sensul asigurat de lexic,
6mul

211
poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmai dinamicii
grupului.
comunica inseamnd a "intra in orchestr6", a intra in simbolurile
A
disponibile, a-!i ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune in comun, a
face ceva impreund cu cineva.
Paradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de telegraf, ea
combate egocentrismul, insistdnd, in schimb, asupra necesitdlii de a pune in
joc ansamblul semnelor disponibile interlocutorilor care declanqeazd
compoftamente (Dobrescu, 1 998).
Rolul reglator al comunicdrii Si in special al limbajului a fost
evidenliat intr-o multitudine de cercetdri
Influenla reglatoare a limbajului se remarc[ cel mai bine in cadrul
proceselor persuasive.
Sunt trecute in revistd tehnici cum ar fi: folosirea argumentelor
cvasilogice, a argumentelor bazate pe structura realului (relalii de
succesiune, de coexistenfd), a legdturilor care fundeazd' realul (cazui
particular, ralionamentul prin analogie)
In afara strategiilor argumentative, o mare importanfd, dintr-c
perspectivd psihologicS, o au qi factorii facilitatori sau pefiurbatori a:
persuasiunii.
O sistematrzare excelent[ a acestora a fost fEcutf, de cdtre Marcel
Bromberg (apud Fazio qi col., 1994). in conceplra lui persuasiunea esti
in.fluertyatd de:
- caracteristicile sursei persuasive (credibilitatea, atractivitatea. puterei
ei de a distrubui sau nu recompense qi pedepse);
- caracteristicile mesajului (mesale unilaterale sau bilaterale, structuru
mesajului, tipul mesajului);
- caracteristiciJe receptorulul (legate indeosebi de unele procese i
mecanisme psihice ce intrd in funcliune in timpul procesulu
persuasiv: atenlia, inlelegerea, acceptarea, memorizarea, acliunea: ;
mare importan[d, o are qi punerea in gardd a receptorului, contru
intenliei persuasive sau contra conlinutului mesajului - ambele putAn;
duce la fenomenul rezistenlei la schimbare).
Legate de unul sau altul dintre aceqti factori, existd tehnici de reglare
dezvoltate in psihologie referitoare la procesele persuasive:
- tehnica inoculdrii, (propusi de McGuire - 1964 apud McQuila
1999),bazatd. pe analogia cu imunizarea biologicd a organismului; a$a cun
putem cre$te capacitatea de apdrare a organismului prin injectarea anticipsffi
a unor virugi, similari celor care se presupune cf, vor acliona mai tArziu. ur
aga putem stimula apdrarea atitudinald a individului inoculAndu-i o form&
atenuatd de argumente contraatitudinale, susceptibile a fi formate in viitor.

2t8
- terapii de suslinere, asemindtoare intEririi organismului printr-un
aporl de vitamine. Analog, ii putem furaizaindividului o previziunebazatd,
pe un set de argumente de susfinere care ii va permite sd reziste la contra-
propaganda ulterioard.
De la astfel de constatdri s-a ajuns qi la o generalizarc: dacd,
posibilitatea de contraargumentare a receptorului permite descreqterea
impactului persuasiv al unui discurs, atunci orice procedeu capabil a anihila
un astfel de proces trebuie sd creascd eficacitatea discursului. Aqadar,
impactul mesajulul persuasiv va fi cu atdt mai mare cu c6t el este structurat
intr-o manierd capabila a elimina orice contraargumentare din partea
receptorului.

2t9
Limbajul
1. Limbajul qi comunicarea
Limbajul este principalul mijloc prin care ne
comunicamgAndurile. Mai mult, este universal: fiecare societate umand
are un limbaj qi fiecare fiinld umand cu o inteligen{[ normald inva[d limba
ei matern[ qi o foloseqte fdrd efort. Naturale{ea limbajului ne face uneori
sd credem ci folosirea sa nu necesitd nici o explicalie special[. Nimic nu
poate fi mai departe de adevdr. Unii oameni pot sd citeasc[ qi allii nu:
unii pot rezolva probleme de aritmeticd qi al{ii nu; unii pot juca pah qi allii
nu pot. Dar teoretic oricine poate invdla qi folosi un sistem lingvistic de o
complexitate enorm6. in timp ce chiar qi cele mai sofisticate computere
au probleme serioase in interpretarea vorbirii, inlelegerea textelor scrise.
majoritatea copiilor normali pot realiza aceste sarcini lingvistice fdr6
efort.
Cunoagterea qi comunicarea constituie un proces unitar.
Comunicarea se realizeazdprrt limbaj, care se exprimd prin limbd. Limba
este un fenomen natural, un cod comun pentru cei care aparfin acelea;i
comunitdli lingvistice (Miu!, 2001).
Limba este un sistem hipercomplex de comunicare umani ce
cuprinde trei subsisteme: fonetic, sintactic qi semantic. Aceasta
indeplinegte funclii diferite, unele comune umanului qi subumanului
(emotivd), altele cognitive. conative intAlnite gi 1a alte sisteme vii
(PAniqoard, 2004).
Funcfiile poetic[ qi metalingvisticd r6mdn specifice doar omului.
^In funclionarea limbii sunt imporlante: instinctul lingvistic, competenlt;
(aplicarea instinctului) qi performan{a lingvisticd (reflectarea imperfectE
a competenlei). Instinctul lingvistic sau simlul limbii este un fenomen
co*<rplex in care se regdsesc: inteligenla, deprinderile, memoria. El
pregdteqte relalia dintre competenli qi performan!5, care se deruleazi cu
un feed-back continuu.
Elementul constitutiv de baza al limbii este cuvdntul. Acesu
prezintd, doud laturi, Ltna externd (succesiune de sunete sau litere) qi un"
internd (semnifica{iile). Cuvdntul simbolizeazd, semne, care inlocuies;
obiecte, fiinle, acliuni.
Vorbirea este principalul mijloc de comunicare lingvistici
interumand, prin care se invald gi evolueazd limba in cadrul limbajului.
Limbajul este, dup[ o definilie datd de semioticd ,,un sistem C:
semne mdnuite dupd anumite reguli in vederea fixdrii, prelucr[i:.
transmiterii de informalii" (Slama-Cazacu, 2000). Regulile cari
guverneaza aceste sisteme de semne, sunt precizate de L. Morris (apud
Fiske, 2003):
- sintactice (relaliile dintre semne);
- semantice (relaliile dintre semne qi semnificafii);
- pragmatice (reguli de utilizare a semnelor).
Dar, limbajul apa(ine gi psihologiei, din acest punct de vedere
,fiind importante
comportamentele de limbaj. ca qi concept psihologic se
defineqte ca ,,func{ie de exprimare si comunicare i gdndirii prin
utilizarea de semne care au o valoare identicd pentru to(i indivizii an
aceeasi specie, tn limitele unei arii determinate " (Moldovan, Ignat,
Bdlag-Timar, 2010, p. 1 5).
Limbajul, act qi instrument de comunicare, este invdlat de om in
primii ani de viaJd, dar se pare cr. la animale el este inndscut. in general,
limbajul animalelor este ignorat de catre comunitdlile sociale.
Comunicarea intre animale este legatd de situafie, adicd se realizeazd in
acel moment qi poate fi simbolic[, opticd, acusticd sau se produce
utilizAnd elemente rituale.
omul dispune teoretic, de trei limbaje, unul care serve$te
comunicarea, unul de referinld qi unul propriu neuronilor. Limbajul de
referinld se exprimd in mai multe limbi umane. La modul general,
fimb{ul este cel prin care se receplioneazd qi se retransmite informafia.
In informalie este cuprinsd rela(ia dintre mesaj (ceea ce se transmite) qi
cod (organlzarea mesajului). Existd doud criterii de clasificare a codului,
primul are in vedere codul restrans, corespunzdtor tipului de vorbire
inferioard gi codul elaborat, corespunzitor tipului de vorbire superioard qi
al doilea are in vedere codurile lingvistice qi nelingvistice.
Achizilia limbajului a fost explicatd diferit in decursul timpului
prin intermediul teoriilor psihologice. Teoria empiristd susline cd
limbajul se invajd utilizand mecanisme nespecifice care sunt folosite qi in
alte tipuri de invdlare.
Teoria inneistd propune un model de achizilre pe baza existenlei
unui dispozitiv de insuqire a limbajului, care este inndscut gi specific. i.{.
chomsky (apud Le Ny, 2001) afirmd cd insugirea limbajului nu ar fi
posibila dacd nu ar exista acest mecanism ?nn6scut, deci el vorbeqte
despre structuri specifice gi structuri inndscute in limbaj.
Teoria constructivistd combate atat teoria empiricd, cat gi pe cea
inneistd, afirmand cd limbajul nu este primit din mediu de cdtre un
organism pasiv qi nici dat prin nagtere, astfel incat sd apard sub form6 de
conduite. in consecinld el nu poaie fi dec6t construit de cdtre subiect, in
cursul existenlei sale. J.Piaget (2005a) afirmd cd limbajul se construieqte
prin structuri generale. Important esre gi faptul cd limbajul nu se pout"
insugi in afara mediului uman, social qi cd el depinde de modele
lin gvistice, achizilia realizAndu- se prin imi ta1ie.
Aceste teorii par mai degrabd elementele unui sistem, decdt trei
sisteme interpretative diferite, pentru cd, achizilia limbajului este un
proces complex, de duratd, care se bazeazd, qi pe dispozitive specifice qi
pe construclii.

2. Limbajul qi gf,ndirea
Pentru explicarea relaliei intre limbaj gi gAndire, au fost elaborate
cdteva teorii. Una dintre primele astfel de teorii a fost avansatd de cdtre
psihologul behaviorist J.B. Watson (1913, apud Werner, Kaplan, 1963r.
care consideracd gAndirea nu este, de fapt, nimic altceva decAt limbaj. EI
suslinea c[, atunci cAnd g6ndim, facem mici migcdri incongtiente din git
gi laringe - cam tot a$a cum oamenii care nu sunt obiqnuili sd citeascE i;i
miqci buzele pronunlAnd cuvintele pentru ei ingiqi.
Aceastd ipotezd a fost investigatd intr-un studiu efectuat de c[tre
Smith, Brown, Toman qi Goodman (apud Crefu, 200i). Ei s-au g0ndit c6-
daci Watson ar avea dreptate, atunci subieclii care ar fi puqi in situalia de
a nu putea efectua aceste mici migcdri ar fi incapabili sd gAndeasca. ir
consecinld, ei au utilizat o otravd parahzantd, ctrrara, pentru a impiedic,
miqcdrile gAtului qi ale laringelui (menlinAnd subieclii in via{d pri:.
respiralie artificiala) qi le-au prezefltat niqte probleme qi niste exercilii cl:
perspicacitate. Cercetdtorii au constatat ca subieclii erau perfect capat'1".
sd gAndeascd, chiar Siparahza[i, lucru care a infirmat teoria lui Watson.
O altd versiune a acestei ipoteze a fost propusd de cdtre filosol*.
Wittgenstein (apud Haineq, 1999), care suslinea cd gAndirea este p:*:
lingvisticd qi cd tipurile de procese mintale identificate la animale sau .i
copiii mici nu reprezintd, de fapt, o form[ de gAndire. in &Ce:i

*raJionament. Wittgenstein avansa un


punct de vedere similar celui al un
filosof mult mai vechi, Descartes, care vedea fiinfele umane ca fii:r:
diferite, in toate privinlele, de animale, prin aceea cd, animale-:
reaclroneazd instinctiv, mecanic, la stimuli, in timp ce fiinlele umane p:r:
gAndi. Totuqi, deqi aceste opinii au fost importante pentru filosofie ;i l:u
avut influenld asupra unor psihologi, foarte pulini psihologi mode:::l,
considerd c[ se pot ignora cercet[rile efectuate asupra rezolvdni :r
probleme la animale sau capacitalile de g6ndire ale copiilor foarte rr:;.
Astdzi, se considerd definilia datd de Wittgenstein ,,gAndirii" ca tl::ro
extrem de ingust6. De exemplu, un studiu efectuat de cdtre Humph::u
(1951, apud Dobrescu, 1998), intr-o serie de cercetdri asupra fom.:ru
conceptelor, a ardtat cd subieclii au reugit de multe ori sf, utllizeze cc:sl:
anumite concepte, fiind insd incapabili si explice in cuvinte, regulile :ne
care s-au bazat. Se pare cd nu trebuie neapdrat s[ fim capabil: 'dr
verbalizdm conceprele. penrru a re putea folosi, deci beneficiem
de forme
de gAndire care rcprezinta mai mult dec0t simpla utilizarea limbajului.
o alti ipoteza asupra legdturii dintre gdndire qi limbaj, care nu
este la fel de extremistf, ca ipotezele p.op*" de watson sau
de
wittgenstein, constd in aceea cd g0ndirea ar depinde, cumva de limbaj.
Acest lucru a fost exprimat pentru prima datd, inir-o formd extremistf,,
de
doi antropologi, Sapir (rg2l) qi whorf (1952), (apud Devito, 19gg)
care
au sugerat cd, pentru a ne putea gdndi la ceva, limbajul nostru trebuie
sb
conlind cuvintele pentru a desemna acel lucru. Astfel, persoanele
care
cunosc, de exemplu, doar trei cuvinte pentru culori ,, ii in.upabile
sd
g0ndeascd sau si distinga mai mult de trei nuanle. Aceastd
versiune
extremistd se numeqte forma durd a teoriei, care este cunoscutd
sub
denumirea de ipotez.a a relativitii{ii lingvistice.
Degi forma durd a teoriei relativiElii ligvistice a fost infirmatd, o
formd modernd a acesteia pare sd fie mult mai aiceptabild. Dacd individul
are la indernand, in limba maternd, un numdr de cuvinte, acest
Iucru
determind o inlelegere diferen{iatd a experien{elor: oamenii care
cunosc
doudzeci qi gapte de cuvinte diferite pentru zdpadd,, cum sunt laponii,
au
resurse mai bogate pe carc se pot baza in interpretarea qi obsen
area
diversitdlii cdderilor de zdpadd,, fala de englezi,.ur. n, cunosc dec6t vreo
trei cuvinte de acest gen.
rpoteza relativitdlii ligvistice sugereaz[ ca limbajul influenfeazl
maniera in care percepem lumea qi cf,, analizand ,n tirotui put.-
inlelege, intr-o anumitd mdsurd, cultura cdruia ii apar-line.
o a treia metodd de abordare a relaliei dintre limbai qi gandire
este aceea propusd de Piaget, in 1952. piaget considera limbajul,
cel pulin
in forma in care il foloseqte un copil foarte mic, o simpld manifestare
externd a procesului de gindire a copilului. Astfel, acolo unde
watson
gAndirea este limbaj, piaget afirmd contrariul, spunAnd cd
,:.pr:.1.cd
-limbajul
este gandire. cand un copil incepe sd vorbeascd, spunea piaget,
vorbirea sa este foarte egocentricd nefiind folositd deloc in scop soclal,
-
din nevoia copilului de a-qi organiza qi restructura problemele apdrute
91
din interacliunea sa cu mediur. copilul spune, pur gi simplu, ce crede,
cu
voce tare. El ajunge treptat sd-qi dea seama ca limbajul poate fi
utilizat qi
in scopul comunicdrii a ceea ce gandeqte qi, chiar qi atunci, acest lucru se
intdmpl[ numai datoritd faptului cd limbajul este perceput de copil ca
instrument important pentru rezolvarea de probleme. Astfel, pentru
Piaget, gandirea este de esenliala importanta, iar copilul iqi dezvolta
limbajul doar pentru cd esre un insrrument util gandirii (Fiaget, 2005a).
Alli psihologi nu au fosr de acord cu piaget, in aceastd privinfd.
Psihologul rus vigorski 0962. apud panigoura, 2004) considera
cd
insugirea limbajului de catre copil are. in principal, origini
sociale,
provenind din nevoia de comunicare cu alte persoane. El considera cf,
limbajul se dezvolt[ direct din primele interac{iuni sociale pe care copiii
le au cu pdrinlii lor qi, de fapt, majoritatea cercet[rilor moderne asupra
interacfiunii pdrinte-copil par sd sprijine aceastd idee. Vigotski suslinea
ca la copii se manifestd o necesitate puternicd de a interacliona cu alte
persoane qi limbajul se dezvoltl pentru cd ii permite copilului sd se
angajeze mai eficient in interacliunea sociald.
Vigotski nu a negat cI s-ar putea ca limbajul, la copil, sE
reprezinte qi un instrument al g0ndirii. El considera comportamentul
copiilor care vorbesc singuri in timp ce se joacd - observat gi numit de
Piaget ,,vorbire egocentricd" - drept un exemplu pentru ceea ce el a numit
funclia expresivd a limbajului. Vigotski considera, la fel ca Piaget, ci
acest tip de limbaj este utilizat pentru a monitoriza qi pentru a comanda
structurile g0ndirii interne a copilului. $i, tot ca Piaget, psihologul rus
aprecia cd aceastd formd de utilizare a limbajului ii permite copilului sd-qi
reorgantzeze qi sd-qi restructureze problemele la nivel cognitiv. Dar ei
presupunea cd acest lucru ar fi doar una din cele doud modalitali
principale de utrlizarc a limbajului lqa copii, funcfia sociali6 de
comunicare r6mAn0nd, totuqi, cea mai importantd.
in urma acestor teorii putem concluzion a cd relalta intre limbaj gi
-sAndire a fost perceputd in diferite moduri: g0ndirea ca manifestare
lin-evisticd, gAndirea ca fiind dependentd de limbaj qi limbajul ca
instrument al gdndirii.
Limbajul este mijloc de comunicare qi schimb de idei intre
oameni. TotodatS este mijloc de formare a gAndirii, de abstractizarre gi
-eeneralizare. Limbajul il ajuti pe copil s6-qi insuqeascd experienla
-seneralizatd a oamenilor gi, totodatd, s[-gi generalizeze propria
experienld. Dacd dintr-un motiv sau altul limbajul nu se poate dezvolta -
derexemplu la copiii surdomuli inainte de demutizare sau de invSlarea
comunicirii prin limbaj dactil, - rdm0ne in urmd gi dezvoltarea g6ndirii.
Limbajul mimico-gesticular este cu totul insuficient pentru dezvoltarea
-eAndirii abstracte, a gdndirii nolionale (Dinu, l99l).
Este un truism si spunem cd limbajul (verbal) participd activ, nu
numai la transmiterea, ci qi la dobAndirea de noi cunoqtinle. Majoritatea
operaliilor logice se sprijind pe codarea lingvisticd a informa{iei asupra
cireia opereazd,. Performan{ele intelectuale (memorarea, in}elegerea.
ralionamentul, rezolvarea de probleme) sporesc semnificativ prin
dob6ndirea limbajului. Cu toate cd limbajul are o funclie importantd in
cunoa$tere, cunoa$terea nu se realizeazd numai prin structurile
lingvistice.
Limbajul este un instrument al g0ndirii. Activitatea de
abstractizare qi generalizarc care std labaza gAndirii umane este posibill

'224
numai datoritd limbajului. GAndirea omului este o gandire verL,ili. care
nu nurnai cd se exprimd prin limbaj, ci se qi formeazd, cu ajutorul iui. Este
insd cu totul greqit sd se identifice g0ndirea cu limbajur a$a cun.r
procedeazd. reprezentanlii behaviorismului, care reduc gandirea Ia limbaj,
suslinand cd gindirea ar fi limbajul minus sonoriratea (papalia,olds,
1e88).
GAndirea gi limbajul sunt indisolubil legate gi se presupun
reciproc. Funcfia esenfiala a limbajului, este de a servi drept mijloc de
comunicare, iar a gAndirii de a cunoaqte existenla (Mceuail, lg99).
inlelegerea unui text este determinatd nu numai de fiecare element verbal
in parte, ci gi de relajia dintre ele. Fraza sau grupul de fraze constituie,
din punct de vedere fiziologic, structuri dinamice complexe, lanluri
complexe de legdturi corticale verbale, cu o semnalizare unitar6. Daci in
acest complex verbal un anumit element este necunoscut pentru subiect,
el tinde sd se incadreze in semnificalia spre care converg toate celelalte
elemente ale complexului. inlelegerea este datd qi de nivelul de
dezvoltare a limbajului subiectului. Daci in text predomini cuvinte qi
expresii verbale necunoscute subiectului, inlelegerea va fi fragmentard
sau imposibild.
Pe calea comunicdrii verbale cu adullii, copilul igi insuqeqte noi
curlo$tinle, se imbogdle$te continutul conqtiin{ei sale. Dar, a$a cum
observa A.R. Luria (apud Rogca, I916), procesul de insuqire a experienlei
umane prin mijlocirea limbii duce gi la formarea unor noi moduri de
activitate, a unor noi sisteme funclionale gi, in cele din urmd, la formarea
proceselor sau a ,,funliilor psihice superioare", &g& cum sunt atentia
voluntarS, memoria activd, acliunile voluntare pe care psihologia idealist[
le considera ca forme originale, imanente de existenld a psihicului.
Dacd avem in vedere evolulia ontogeneticd a individului uman,
este ugor de observat c[ gAndirea qi limbajul sunt intr-o strAnsd unitate:
copilul mic ce are un limbaj slab dezvoltat, are gi o capacitate redusd de
g0ndire (infelegere qi solulionare de probleme); maturtzarea psihicd a
individului presupune un nivel crescand al celor doud fenomene psihice,
intruc0t aceastd maturizare se reahzeazd, prin invdfare, iar invdjarea este
activitatea complexd ce solicit[ participarea intregului sistem psihic uman
qi, in mod special, a gAndirii gi limbajului (cu toate formele sale: limbajul
oral - monologat - dialogat - colocvial, limbajul scris qi cel intern).
Aceasta inseamnd cd invf,larea este ?n esenld dobandirea capacitdlii
operatorii in plan mintal, operaliile luAnd naqtere prin interiorizare.
datoritd limbajului, a acliunilor externe (dup[ cum a demonstrat J. Piaget,
2005a).
Aqadar gAndirea se formeazd qi se dezvoltd prin intermediul
limbajului, in absenla cf,ruia rdmAne la un stadiu primitiv (exemplu:
caz\rtle de copii sdlbatici sau copii surzi din naqtere). In{elegerea, ca
funclie a g0ndirii ce consti in stabilirea de legdturi intre noile informa{ii
9i cele vechi, n-ar fi posibila fdrd sprijinul limbajului. Limbajul, ca
mijlocitor al tuturor fenomenelor psihice, deci gi al g6ndirii, ar fi un
simplu ambalaj, o formd fdrd conlinut, dac[ nu ar dispune de incdrcdtura
semanticf, (Iovan, 1999). Disocierea dintre gAndire qi limbaj (care atrage
atenlia, prin contrast, tocmai asupra ingemdndrii lor) se manifestd
pregnant in invdfarea (,,memorarea") mecanicd, ce se opre$te la nivel
formal, pur verbal, ffud, a pdtrunde, prin infelegere, in esenla lucrurilor qi
fenomenelor.
De aceea, funcliile esenliale ale limbajului la nivelul sistemului
psihic uman sunt inseparabile: funclia de comunicare se realizeazd, in
unitate cu cea cognitivd qi ambele sunt dependente de cea reglatorie:
funclia persuasivd (de convingere) ar fi imposibil[ in absen[a
ralionamentelor; funclia dialecticd a limbajului este implicatd chiar in
solulionarea conflictelor problematice (aparfinAnd gAndirii) (Hayes.
Orrell, 2001).
La nivelul personalitdlii, limbajul este un indicator cert al
capacit[1ii intelectuale; bogalia vocabularului, corectitudinea gramaticala.
cursivitatea expunerii, sunt o reflectare a bogaliei de idei, a corectitudinii
iogice, a flexibilitAlii qi fluenlei g6ndirii. Dovada infelegerii (deci a
functionalitdlii g0ndirii) nu se poate face dec0t prin intermediul
verbalizdrii, exteriorizdrii prin iimbaj, a ideilor.
Unitatea in interacliune reciprocl a gindirii gi limbajului poate fi
consideratd un punct de pornire cu rol central in inlelegerea
interdependenlei tuturor fenomenelor in cadrul complexului sistem psihic
uman, ca qi a integrdrii acestuia in mediul socio-cultural care il
condilioneazd.

limbajului
3. Func(iile
P. Janet gi A. Ombredane (apud Carroll, 2008), identificd la
nivelul limbajului mai multe nivele funclionale qi mai multe funclii.
Ierarhrzate, de la primitiv cdtre elaborat, de la spontan spre voluntar.
acestea sunt:
1. Funcfia afectivd - se referd, mai ales, la exprimarea emotivitAlii
primare qi consti in exprimarea spontand a emofiilor. Este nivelul la care
se produce o regisire a limbajului cdtre automatisme gi construc{ii
ilogice.
2. Funclia ludicd - evidenliazd, caracterul de joc verbal qi se
manifestd atdt la copil prin repetilii gi combina{ii de efect, c6t qi la adult.
prin glume, ironii, epigrame.
3. Funclia practicd - presupune intervenlia promptd, clard. a
limbajului, sub forma autocomenzii, autoblamdrii, in limbaj interiorizat gi
prin ordin, indemn, stimulare in limbaj exteriorizat, ceea ce permite
reglajul gi autoreglajul verbal.
4. Funclia reprezentativd - are in vedere limbajul figurativ, cu
referire la ceea ce este absent.
5. F-unc{ia dialecticd - se ocupd de ,,facerea gi desfacerea
combinaliilor simbolice" qi este o funclie superioar[ prin care se exprimi
ralionamentele.
K. Buhler (apud Buss,2005) distinge trei funclii: expresiv-
emo{ionald (de obiectivare a stdrilor sufleteqti), conativd (de influen{are
gi conducere a altora) qi referenfiald (cognrtld).
R. Jakobson (apud cuilenberg, scholren, 1998) adaugdla funclia
emo{ionald qi la cea conativd, func}iile: cognitivd, poeticd qi
metalingvisticd.
In toate aceste clasificdri, funclia fundamentali a limbajului, cea
comunicativd, nu apare in mod diferenfiat. Aceasta il face pe p. popescu-
Neveanu (1978b) si considere cd funcliile importante ale limbajulul sunt:
comunicativit, cognitivd qi reglatorie. Toate celelalte funclii aminte in
diferite clasificiri, indeplinesc rolul de subfunclie pe langd o funclie
generald.

4. Formele Iimbajului
comunicarea verbal[ se realizeazd prrn intermediul formelor
limbajului. Acesta poate fi sub aspectul dinamicii, activ (initriativ[ in
comunicare) sau pasiv (mai extins, priveqte receptarea gi inlelegerea).
Limbajul mai poate fi oral sau .icris, extern sau intern.
Limbajul oral este primordial in ordine diacronicd qi se exprimd
prin vorbirea cu voce tare, aceasta condensdnd toate caracteristicile
sistemului verbal:
- caracterul simbolic (referinla la obiectul absent);
- productivitatea (capacitatea de a enunla fraze chiar in timpul
comunicdrii orale);
- caracterul arbitrar (cuvantul are sensuri diferite, acelaqi
semnificat esre redar prin semnificalii diferite) (Devito,
1988).
Limbajul oral dispune de o exprimare mai riber6, fali de cel scris
gi are o tendin!6 mai accentuatd spre predictivitate. Este mai pulin
pretenfios, permite un anume tip de discontinuitate care nt afecteazd,
infelegerea, foloseqte indicalii obiectuale qi este aluziv. IJtllizeazd,
constructii gramaticaie mai simple qi exprimdrile incorecte sunt tolerate
mai ugor, chiar intr-o propo(ie mai mare decit in scris, pentru cd
gesturile qi expresia facial[, comunicd sensul celor rostite. Dezacordurile
sunt mai bine tolerate intr-un discurs verbal, pentru cf, accentul trece pe
inlelegerea globald gi nu pe cea a frazelor, deoarece limbajului oral nu i
aplicf, aceleaqi reguli ca pi limbajului scris.
Comparativ cu limbajul scris, el nu este mai sdrac. Dimpotriv[,
istoria ,,cuvAntului rostit" demonstreazd extraordinara lui for[6 de
seduclie, de influenfare, de manipulare, prin bogdlia nuan{elor, a
semnificaliilor pe care le transmite qi care beneficiazd de o rezonanld
afectivi deosebitd. Marile religii s-au intemeiat pe aceastd forJd a
cuvAntului rostit (Fiske, 2003). Dar, cuvAntul vorbit poate fi, in acelaqi
timp, qi o mare capcan6, prin tocmai aceastd extraordinard fo(a
persuasivd a sa. Vorbirea este cea mai plasticd formd de comunicare qi
cunoaqte o diversitate de stiluri, care sunt cu atAt mai eficiente cu cdt sunt
mai accesibile gi mai fireqti.
M. Joss (apud Haineg 1998) stabileqte cinci stiluri pentru
comunicarea verbalS:
1. Stilul rece - se foloseqte atunci c0nd emildtorul nu cunoa$te
receptorul, care la rAndul sdu nu poate influenla discursul emildtorului.
Este o comunicare in care lipseqte feed-back-ul, dar care dispune de o
or-eanizare coerentd, informaliile fiind detaliate qi sistematizate.
2. Stilul formal - se reahzeazd atunci cdnd emildtorul se adreseazi
unui receptor, ale c[rui reaclii sunt percepute de cdtre emi{ator qi in acest
caz coerenla discursului este crescutS.
3. Stilul consultativ - permite interven{ia activd a receptorului in
comunicare. Dialogul se susline pe o informaJie de bazd care se dezvolta
de cdtre cei implicafi in comunicare. Aici apar expresiile parazitare (da.
deci, aqa, incAt).
4. Stilul ocazional - este un stil amical in care restriclile unt
teduse. Nu existd informa{e de bazd, se trece de la o informa}ie la alta-
ffud, ca acestea sd fie detaliate gi analizate. in acest stil apar frecvent
dezacordurile, expresiile eliptice qi argoul.
5. Stilul intim - presupune utilizarea unui cod personal, cu
trimitere spre interior gi nu spre exterior, ca in stilurile precedente.
Rolurile pe care fiecare dintre noi le interpretdm zilnic, cer
folosirea unor stiluri anume. Astfel, un prezentator tv va aborda stilul
rece, un medic stilul consultativ, pdrinlii stilul formal, prietenii.
cumpdrdtorii stilul ocazional etc.
Formele limbajului oral sunt: monologul, colocviul, solilocviul qi
dialogul.
Monologul este un discurs suslinut in fala unui auditoriu. El are o
organtzare logicd mai mare, presupune un grad crescut de elaborare qi o
participare mai mare a autoreglajului verbal. Apare incd din perioada

228
copildriei, in jocul copilului mic dar, in acest caz se manifestd cu o
particularitate se adreseazd unor persoane imaginare (plotnik,
Kouyoumdjian,2013).
solilocviul este o vorbire cu sine, care se produce ?n afara
comunic[rii cu al]ii.
Dialogul este un limbaj social, care apare in jurul varstei de doi
ani qi care se realizeazS printr-o alternanfd de replici. Condi]iile generale
ale desfdgurdrii dialogului sunt: acceptarea dialogului, cunoa$terea temei,
schimbarea rolurilor intre emildtor qi receptor; considerarea opiniilor
interlocutorului; absenla filtrajului mesajului; respingerea snobismului
comunicalional (PAniq oard,, 2004).
Limbajul scris apare istoric mult mai tdrzia decdt cel orar. in timp
ce comunicarea orald are cam doud milioane de ani, limbajul scris, se
presupune cd are o vArstd cam de 5.000 ani (Parot, Richelle, 1995).
Aceast[ formd presupune fixarea graficd a informa{iei, ceea ce
face sd fie mai dificil de rcalizat, decdt cel oral. Dacd in limbajul oral mai
important este controlul auditiv, in limbajul scris rolul importanla revine
componentei vizuale. ontogenetic limbajul scris se dezvoltd pe baza celui
oral qi dupd acesta, scrierea fiind precedatd de citire.
J. Goody (apude, Werner, 2003), stabileqte caracteristicile
limbajului scris, c0teva dintre acestea fiind urmdtoarele:
- utilizarea cuvintelor mai lungi;
- tendinle de nominalizare;
- vocabular mai diferen{iat;
- frecvenla mai mare a epitetelor;
- folosirea mai rard a pronumelor personale;
- accentul pe subordonarea sintacticS;
- prezen[a mai frecventd a propozillllor enun]iative comparativ cu
cele exclamative;
- folosirea frecventd a gerunziului;
- explicarea tuturor ideilor derivate din ideea principald;
- reducerea redundanlei;
- revenirea asupra secvenlelor anterioare.
in timp ce o comunicare orald care respect5 regulile limbajului
scris este consideratd ridicol5 qi prelioasS, limbajul scris cAqtigd dacd
respectd gi regulile limbajului oral, pe lAngd propriile exigenle.
Limbajul intern este o formd a limbajului ,,specificd existenlei
mentale" (Popescu Neveanu, 1978b). Se prezintd ca un limbaj secundar
din punct de vedere genetic, omisiv, asonor, prescurtat, predicativ,
ideomatic, se desf6goar5 utilizand predominant imagini, cu o vitezf, foarte
mare. Datoritd tuturor acesror calitali este dificil de transpus in limbaj

229
extern, dar funcliile sale de anticipare qi proiectie oferd elemente de
sprijin comunicdrii orale sau scrise.

C omunic ar e a nonv e rb ald


Antichitatea, a subliniat rolul pe care ochii qi corpul, prin toate
migcdrile sale il au in comunicare. Importan{a ochilor, a felei, a mAinilor
in actul comunicdrii, a fost subliniati insistent incepAnd cu perioada
marilor oratori.
Toatd lumea recunoaqte cd. cel mai important mijloc de
comunicare nonverbald este pr:ivirea. Ea are efecte deosebite, rapide qi
puternice, in influenlare a altei persoane, dar tocmai acest lucru determina
societatea sd limiteze printr-o serie de restriclii puterea privirii.
M. Knapp (apud Dobrescu, 1998) stabilegte funcliile comunic[rii
vizuale:
- cererea de informalie;
- informarea altor persoane cd pot vorbi;
- indicarea naturii relaliei;
- compensarea distanlei fizice.
Privirea are qi cahtatea de a dezvdlui tr5.irile proprii, nu doar pe
cea de a influenla pe altul, aqa incAt eajoacd gi rolul de confesor nu doar
pe cel de evaluator. Semniticalia privirii este descifrat[ mult mai repede
de persoanele intre care exist[ rela]ii apropiate, care comunic[ frecvent
sau care convieluiesc, lucreazd de mult timp impreund. Inlelegerea din
priviri este folositd in mod frecvent, in relalia de cuplu qi in relalia mamd-
copil. Totugi, ea are puternice conotalii qi in sfera comunicdrii didactice.
privirea fiind considerati un semnal pe care fiecare elev gtie s5-1
descifreze, in funclie de situafie.
Comunicarea tactild (atingerea) este o altd formd a comunic[rii
^nonverbale, care joac[ un rol de liant in transmiterea informaliei. Au fost
identificate cinci forme ale atingerii, importante pentru transmiterea
mesajului: atingeri care transmit emolii pozitive; atingeri in joaca:
atingeri de control; atingeri ritualice; atingeri in alt scop decAt
comunicarea propriu-zisa (Cuilenberg, Scholten, 1998).
Comunicarea nonverbald mai poate fi cromaticd, sonord
nonverbald qi olfactivd. Alte forme de comunicare (cea plasticd qi cea
muzicald) sunt universale qi au un rol foarte important nu doar in
transmiterea informaliei, ci qi in recuperarea psihic6. Totuqi, cea mai
importantd formd a comunicdrii nonverbale rdmAne comunicarea prin
privire pentru cd mesajul ochilor este rapid, direct, uqor de decodificat gi
pentru c[ semnifica[iile transmise prin privire sunt mult mai bogate decAt
cele ale miqcdrilor sau atingerilor.

230
Atenfia

1. Specificul psihologic al atenfiei


omul se afld permanent intr-o ploaie de stimuri care
produc
nurreroase senza{ii: vizuale, auditive, olfactive, tactile, interne
etc. volumul
de informa{ii receptat de organele senzoriale
ajunge pana tu 100.000 de bili
pe secundS. Din aceasrd cantitate nu
ajung ln conqiiinld decdt z5_r00de bit
pe secundd. Se realizeazd, o importantd selec{ie
a stimuldrilor. In acest
proces, un rol central il indeplineqte
atenfia, ea fiind o focalizare a conqtiinlei
(Cosmovici, 1996).In orice moment, existd
o zond de maximd claritate a
conqtiin{ei - cea a aten}iei, - inconjuratd de
aspecte neclare gi de stimuli
subconqtienli.
Atenfia, dlna cosmovici (1996), constd in orientarea si
concentrarea activitdlii psihice cognitive asupra
unui obiect sau Jbnomen.
Ea realizeazd, astfel, o optimizare a cunoa$terii
unui sector din lumea
inconjurdtoare sau din vialapsihici intem[.
Aten(ia ocupd un loc important in structura qi
dinamica sistemului
psihocomportamental ar omului. Ea nu
este un proces cu confinut
reflectoriu-infonnalionai propriu gi distinct
reprezentmea, g0ndirea sau procesele afective
p.".u* perceplia,
qi motivalionale.
Mai murt decat at,t, ea nu are o existenjd gi o desfdqurare
independentd, in sine, ci numai sau eminamente
in confextul artor procese gi
activitSli psihice cu conlinut gi finalitate proprie.
Putem spune. deci, cd aten{ia ,, ru." parle di,
categoria proceselor
psihice refecrorii, ci.din_.cea a condiliilo. qi
nn.1iiio, lsmonziorogice
mediatoare - reglatorii (Miu{, 20Ol).
Ea nu poate fi incadratd in categoria proceselor
nespecifice, deoarece
este implicatd ?n toate tipurile de situatii gi
sarcini .*1, p.i, ere insele,
genereazd' o activare preferenfiald
sau ?n care subiectul este interesat,
realizdnd astfel prin,,mijroace proprii" (de
exempru, mobilizarea voruntard)
o asemenea activare.
Aten{ia, dupd Golu (2004), esre definiti ca proces
psiho_
fiziologic, de orientare, c_oncentrare qi poten{are
selectivd, a funcfiilor gi
activitd{ilor psihice gi psiho-comportamentare
modale specifice, in raport
cu obiectul qi finaritarea ror proprie, asigurandu-r"
uri;;;;"a unui niver
optim de eficienld adaptativd.

231
2. Istoric
Aten{ia a avut in cAmpul cercetdrii psihologice o evolu}ie extrem de
sinuoasd, fficAnd saltul de la considerarea ei ca fiind o facultate psihica
centrald, pAnd la ignorarea sau chiar rzgonireaei din psihologie.
- Introspeclionismul
Considerd atenlia ca o facultate de sine stititoare, independentd, cu
conlinutul sdu specific, la fel ca alte procese gi activitdli psihice, av0nd un rol
decisiv in buna desf[qurare a celorlalte fenomene psihice.
Atenfia explicd toatd bogSlia vielii sufletegti, toate fenomenele
psihice, omilindu-se, ins[, tocmai explicafia ei.
Din aceastd perspectivd atenlia s-ar datora aqa-numitei "priviri
interioare", ea fiind tributard clarit5lii gi puritalii stdrilor de conqtiinla-
ingustdrii cAmpului conqtiinlei care at asigura, astfel, ridicarea nivelului
reprezentdnlor qi al gdndirii (Ebbinghause, 1973).
- Func{ionalismul (reprezentat prin James)
pune accentul pe natura selectiva a atenliei care era consideratd o func{ie
activd a organismului bazat pe starea lui motivalionald
- Structuralismul
prin reprezentatul sdu Titchener (apud Hayes, Orell, 2001) considera
atenlia ca o stare a conqtiinlei caracterrzat[ prin creqterea concentrdrii qi a
claritf,lii senzoriale, centr0ndu-se, pe studiul condiliilor care tind sd
maxrmjzeze claritatea qi proeminenta senzaliei. in viziunea 1or aten{ia
rcpr ezintd,,, ne rv Lil int r e g ului s i s t e m p s iho I o g ic " .
- Behaviorismul
in acest curent ,,soarta" atenliei devine mai mult dec6t precard, ea fiind
ignorat[ sau chiar eliminatd din psihologie.
Psihologul danez E. Rubin (apud Moldovan, Ignat, B6laq-Timar.
2010) aprezentat chiar o comunicare cu titlul ,,Nonexistenla cttenliei".
in ceea ce ii priveqte pe behavioristii tradilionali, ei interpretau atenla
in termeni pur comportamentali; atenlia n-ar fi altceva decAt o componenti a
unui comportament dominant. (Hunter, apud Cre1u, 2001).
Psihologii au oscilat mult intre considerarea atenliei ca fiind procel
psihic, activitate psihicd, stare psihicd, condilie facilitatoare sau
pefiurbatoare a celorlalte fenomene psihice.
Atunci cAnd nici unul din aceste atribute nu-i satisfdceau, au declaru
atenlia ca fiind un proces psihofiziologic, domeniu de granild intre
psihologie gi fiziologie.
Indiferent ins[ ce este atenlia (proces, activitate, stare, condi]ie), ceea
ce coteazd, este specificul ei psihologic, care multd vreme a rdmas o enigma.
In legdturd cu depistarea unui asemenea specific psihologic al atenliel
s-au manifestat cel pulin dou[ tendinfe:

232
- unii psihologi au redus atentria la alte fenomene psihice, confundand-o in
cele din urm[ cu acestea.
- Pentru Ribot (1889 apud Golu, 2000) atenlia era un ,,act motor',.
Faptul ca atenlia este insolitd de o serie de miqcari (vasomotorii,
respiratorii, contraclia mugchilor mimicii, dirijarea aparatelor senzoriale spre
sursele de informalie) este incontestabil.
Aceste migcdri intrelin gi intensificd, atenlia, ca dovadd cd atunci
cdnd sunt suspendate sau impiedicate, activitatea se perturbd.
Ribot gregeqte, insd, considerand cd aceste miqcari sunt elemente
constitutive ale atenliei qi in felul acesta pierde din vedere tocmai specificul
ei psihologic.
- Afi autori au considerat atenfia ca fiind un proces cognitiv Si
conativ.
- Pentru alfii, atenlia este ,,aspectul activ selectiv al percepliei, care
constd tn prepararea Ei orientarea individului spre perceperea unui stimul
patliculaf'-
- cea de a doua tendinld care s-a manifestat a constat in incercarea
psihologilor de a depista elementele psihologice proprii, specifice, in stare a
individualiza atenlia.
Pentru descoperirea acestora putem porni de la sugestiile date de
psihologul francez Maurice Reuchlin (2005):
- organismul uman este bombardat de o cantitate imensd de
informalii, cantitate ce este superioard celei care poate fi tratatd., tradusi,
implicatd in rdspunsurile adaptative (de altf'el, o pafte a acestei informalii,
fiind nepertinentd, nici nu este legatd de reacliile adaptative);
- apare necesitatea stringentd de a selecliona gi flltra informalia in
vederea traducerii ei in dispozitivele care elaboreazd, rdspunsurile
(construclia unui percept, a unei habitudini, punerea in funcliune a unor
rdspunsuri generalizate etc.);
- seleclia informaliilor constituie procesul esenlial pe care il evocdm
atunci cdnd vorbim despre atenlie;
- atenlia s-ar traduce printr-o reaclie generald de alertd cu ajutorul
cdreia se relevd informa{ia pertinenti care devine prioritard, ea flind in6rita
in raport cu cea nepertinentd care este fie marginalizatd, fie respinsd;
- in existenla sa, omul se intalneqte cu stimuli cunosculi, previzibili,
care presupun punefea in funcliune a unor rdspunsuri deja achizifionate, dar
qi cu stimuli noi, nefamiliari (prosexigeni dupd cum ii numeqte pieron), care
conlin o cantitate mai mare de informalii, pundnd de aceea organismului o
dilemd care nu mai poate fi rezolvatd prin apelul la experienla anterioard
(Reuchlin, 2005).
Aceastd problemd se rezolvd prin activarea organismului, implicd o
explorare complementard a noilor stimuli.

21-1
Omul va compara informalia brutd venitd actual de la receptori cu
cea existent[ in memorie, apoi va decide dacd noua informa]ie este sau nu
coerent5 cu cea stocatd, dacd ea corespunde sau nu propriilor sale trebuinfe.
Subiectul igi declanqeazd. alefia atenliei pentru a decide ce va face nu
doar in func{ie de noutatea stimulului, ci qi de interesul lui pentru organism.
Noul stimul, prosexigen, declanqeazd reaclii de orientare (cwe
comportS o funclie general5 de facilitare senzoriald gi motorie), reaclii de
focalizare (concentrare pe stimul, asociate, uneori, cu o oarecare imobilizare
a organismului menitd a minimaliza num[rul stimulilor ce ar putea distrage).
reaclii de seleclie a informatriilor Qnsd o seleclie preferenliald, dependenta
de specificul activiEtii qi de stringenla nevoilor subiectului) (Papalia, Olds.
1988).
Orientarea gi focalizarea pe stimul a psihicului in vederea select[rii
informa(iilor peftinente par a fl cele trei note definitorii ale atenJiei, care o
diferenfiazd de alte fenomene psihice.

3. Caracteristici surprinse de defini{ii:


1. Atenlia este ,,orientarca selectivd a activitalii psihice" (Pieron.
2000)
Pentru Zaporojet (apud Wong, 2009), atenlia este "activitatea
psihicd ce constd tn orientarea spre obiectele si fenomenele inconjurdtoare
Si care asigurd reflectarea lor cea mai deplind Si mai precisd tn creierul
otnului".
Oswald (apud Smith qi col., 2005) defineqte atenlia ca 'Tenomen ce
dispune de calitate selectivd Si orientativd'
Sillamy (1996): Atenlia este ,,concentrarea spiritului asupra unor
lucruri. A .fi atent tnseamnd a te detasa de mediul exterior pentru a te
focaliza pe ceea ce te intereseazd".
Zorgo (1916): ,,Nu este de ajuns sit Stim cd aten{ia este tnsusirea
conStiin{ei sau activitdlii psihice de a fi orientatd Si concentratd tntr-c,
anumitit direclie, ci trebuie sd qtim Si ,, tn ce anume constd aceastd activitate
de orientare a activitdlii psihice".
Specificul orient[rii trebuie ciutat in ,,ierarhizarea interioard a
raporturilor de for{d detenninate de condi{iile obiective" (Zorgo, 1916).
2. CX priveqte concentrarea, ea constb in ingustarea, limitarea
cAmpului conqtiinlei, din punct de vedere neurofiziologic, avAnd loc o
inhibilie relativd qi temporard a excitaliei nervoase, structurile centrale
(cortexul cerebral) aclionAnd direct asupra celor inferioare (Sillamy, 1996)
Mecanismul facilitarii, reliefdrii anumitor stimuli in detrimentul
altora este problema centrali a atenliei.
Analiza celor trei caracteristici trebuie sd fie insd qi mai profundd
deoarece nu intotdeauna ele sunt intrinseci atenliei.

234
Reaclia de onentare este importantd pentru explicarea
atenliei dar ea
"
,,nu este tncd atenyie tFloru. apud Golu, 2004):
- deoarece, un fenomen psihologic, cum este atenfia, nu poate fi
redus la altul. fiziologic:
- reac{ia de orientare nu constituie integral substratul atenfiei:
intre
reac{ia de orientare gi aten}ia propriu-zisd
acdvarea, dinamogenia
"rlrta
(selec{ia, concentrarea, cre$terea- eficienlei performan}elor
senzorio_motorii)
ca elemente mult mai specifice ale atenfiei.
o foarte mare importanJa in procesur atenliei o .re gi starea de
pregdtire pentru actul respectiv, atitudinia pregititoare,
numitd de unii autori
set, de al{ii aten}ie preperceptivd, premotorie.
Atitudinea pregdtitoare nu trebuie confunclatl insd
cu atenfia
efectivS, ea fiind de cele mai multe ori o etapd a aten{iei,
care poate trece
firesc in atenfie efectoare.
Aten{ia este o centrare a activitdlii psihice pe un stimul
prezent,
actual, in timp ce setul presupune aqteptarea unor semnale
viitoare (plotnik,
Kouyoumdjian, 2013).
Aqadar, in timp ce aten{ia reprezintd o adaptare la
situa}iile date,
prezente, setul are un caracter anticipativ, predictiv
irL rupofi. cu stimulii
probabili.
Este necesar sd diferenriem arcnrta de o noliune cu care
pare a se
confunda, qi anume de noliunea de vigilen{ir

- Prin vigilen{d in}elegem starea caracteizatd printr-un inalt grad de


eficienfd fiziologicd. pieron (2000) asimileazd termenul
de vigilen{d cu cel
de atenlie, fapt ce nu este corect, deoarece nivelul de
vigilenld este foarte
vzriabil, in unele situalii el putAnd chiar sd scadd.
Alli autori au dat un alt sens termenului de vigilen{a.
,,Ateniia implica mai mult decit o vigilenla crescutd, ea constd ?n
e orientarea selectivi percep(iei"
a (Delay, pichoi upud cor-ovici, 1996).
Imporlant este faptul cd atenlia, prin toate caracteristicile
ei, asigurd
cunoagterea mai bund a realit5lii, sporirea eficienlei
activitalii.
Cosmovici (1996) considerd cd manifestdrile qi efectele
atenfiei sunt
urmdtoarele:
- orientarea constiinlei intr-o direclie asigurd
- o selec{ie a unor impresii,
ce apar cu maximd claritate, in raport cu altele care
- concentrarea - intensiflcarea impresiei. E. Titchnermai
sunt qterse.
a demonstrat
experimental cd, dacd, prezentf,m unor subiecli o succesiune
rapidd de
stimuli cdnd puternici, c6nd slabi, cer6ndu-1e sd urmdreascd
cu atenlie
producerea stimulilor slabi, diferenlele percepute
intre stimuli apar mai
mici dec0t atunci cdnd atenlia se fixeazi la cei puternici.
- claritatea unui obiect asupra cdruia ne concentrdm
atenlia spore$te.
- rapiditatea perceperii unui eveniment

235
- modificdrile motorii :;i expresive sunt caracteristici bine cunoscute ale
concentr6rii aten{iei. Asemenea reactii erau caracterrzate de I.P. Pavlov
ca fiind ,,reflexe de orientare": orientarea capului, a corpului.
acomodarea senzoriald, concomitenla cu inhibarea altor miqc[ri.
creqterea tonusului muscular, toate constituie o pregdtire pentru reaclia
promptd. Modificdrile se datorcazd. sistemului nelryos central ;i
vegetativ, implicAnd totodat6 mecanisme respiratorii qi circulatorii.
Reaclia de orientare este declzurqat[ de o varia{ie in situalia actual6, de
intervenlia a ceya nou. Desigur, ea poate surveni qi in urma unei
iniliative a persoanei, ca un act de voin!6.
Din punct de vedere psihologic atenfia, dupd Cosmovici (1996), este o
formd a vielii psihice, aplicdndu-se unor variate conlinuturi qi constdnd intr-o
focalizare a congtiinlei, intr-o intensificare a ei in jurul unui domeniu limitat.
Aten{ia este o func}ie de sintezd, adundnd toate datele gi resurseie
disponibile in jurul unui obiect ori fenomen. Este un monoideism relatii
facilitat de intervenlia motivaliei qi a afectelor. Un rol il au qi cunoqtinlele.
deprinderi le formate anterior.
Posibilitd{ile de concentrare a aten}iei yanazdmult de la un individ la
altul. Ele sunt o expresie a intregii personalitdli, exprimAnd, indeosebt.
aspiraliile ei.
Golu (2004) afirma cd aten{ia este o condi}ie pdmard, de fond, o
stare de pregdtire psihofiziologicd generald ce se contureazd in cadrul stani
de veghe difuze qi care face posibild, principial, declanqarea unui proces
psihic congtient - de percep(ie, de memorare, de reproducere, de gAndire -
sau efectuarea unei ac{iuni instrumentale motorii (in plan extern).
Aparijia unui stimul care trebuie perceput qi analizat aclioneazd ca
semnal specific, care transformd starea de pregdtire psihofiziologicd generala
in atenlie focalizatd --+ care se include in mecanismul func{iei sau activitalLi
specifice date.
In acest caz, finclia sau activitatea datd devine dominctntd in cAmpul
conqtiinlei gi in sfera de ac(iune a legii exclusivitdlii (in momentul dat fiind
singura manifestare integralS principald a subiectului) (Birch, 2000).
Putem spune, atunci, cd aten\ra este un operator comutativ, cate
trece:
- activitate din stareapotenlialSin starea actual[ gi
- dintr-o zond de echipotenfialitate intr-o zond de preferenlialitate
exclusivd (impunerea legii exclusivitalii).
Structura atenliei este dubld - fiziologica qi psihic6.
C omp one nta fiziolo g ic d
- precede ontogenetic pe cea psihic[ qi
- constituie premisa pe care se formeazd aceasta.

236
Forma in
care se manifestd gi se obiectiveazd ater\ia in plan
psihocomportamental este reflexul neconditionat de orientare, determinaide:
- noutatea stimulilor sau
- de modific[ri ale stirilor organismului.
Pe langd direclionarea canalelor senzoriale gi a vectorului conqtiinfei,
cdtre noul stimul, acest reflex se concretizeaz\, qi prin reaclii bioelectrice la
nivel cerebral depresia ritmului alfa qi cre$terea generala a activismului
-
scoar{ei cerebrale.
Dupd deteclia stimulului, reflexul generahzat de orientare este inlocuit
prin reflexul de orientare focalizat, care constd intr-o creqtere secundard a
activismului in limitele sistemului aferent cdruia i se adrese azd direct
stimulul respectiv, cu scdderea sensibilit{ii pentru restul stimulilor (Gavril[,
A.M., Gavrild, A.L., 2OO9).
Aceasta faclliteazd
- analiza - interpretarea stimulului dat gi
- elaborarea rdspunsurilor corespu nzdtoare;
- rdspunsul poate fi unul nespecific, de obiqnuire gi deci de
deconectare, sau unul specific, adaptativ, dac6 stimulur prezintd
o semnifica{ie pentru subiect.
Reflexul de orientare, poate lua qi o forma condilionatd, constand in
crearea stdrii de aqteptare, in raport cu un anumit obiect stimul, pe baza
acliunii anterioare a unui semnal.
Componenta fiziologicd, se identificd aproape total, cu atenlia
involuntard sau necondilionatd (Gavrild, A.M., Gavril[, A.L., 2009).
componenta psihicd a atenliei este legatd de participarea intenliei qi a
reglarii voluntare. Pentru a se putea menline, componenta psihicd trebuie sd
aibd la bazd.tot o activare selectiv preferenfiald pe fondul stlrii de vigilen]a qi
crearea de focare de dominantd la nivelul creierului. In aceastd formd,
componenta psihicd se suprapune peste atenfia voluntara sau postvoluntard
(Beftalanffy, 1951).
In plan subiectiv, atenlia voluntard este congtientizatd ca stare de
incordare, de concentrare, iar in plan comportamental
- prin selectivitate qi
orientare auto-impuse, deliberate, in raport cu conlinutul qi modul de
desfdqurare a actelor senzoriale, intelectuale gi motorii. Atenlia voluntar6 se
manifestd qi ca modalitate subiectivd internd de ,,luptd" cu influen{ele
perturbatoare (Bonchig, 2004). La om, ea devine forma principald, de
orgarizare qi linere sub control a desfdqurErii activitdtii.
CAnd activitatea atinge, un inalt grad de structurare qi automatizare,
atenlia funclioneazd oarecum de la sine, fdrd,ca subiectul s6 depun[ un efort
neuropsihic special in aceastd direclie. Spunem atunci, cd din voluntar[ ea a
devenit post-voluntard (Brunner. 1 995).

zit
lndiferent de forma de manifestare, aten{ia pune in eviden!6 un
ansamblu de dimensiuni, pe baza cdrora poate fi anahzatd, comparatd gi
evaluatd. Printre cele mai importante dimensiuni amintim (Buss, 2005):
- numdrul total de entitati distincte care pot fi {inute in centrul conqtiin}ei
cu maximd claritate (volumul);
- concentrarea, incdrcdtura energiei psihice nelvoase, care se investeqte
in cadrul atenliei:
- stabilitatea - durata de menlinere a nivelului optim de concentrare a
atentiei;
- mobilitatea - deplasarea punctului optimei concentrdri, pe succesiunea
f azelor desfdgurlrii s arcinii ;
- distributivitatea - imp[(irea punctelor de concentrare optimd simultan
asupra mai multor acliuni, imagini, idei.
Func(iile aten{iei sunt:
- funclia de explorare tn cdmpul perceptiv extem, care se frnalizeazd, cu

deteclia stimulului jintd;


- funclia de explorare tn memoria de lungd duratii, care se finalizeazl
cu identificarea elementelor ce urmeazd a fi actualizate;
- funclia de accentuare a contrastelor, care se finalizeazd, pfrn
focahzarca asupra obiectului sau ideii date;
- funcfia de filtrare-selec{ie, ca.re se ftnalizeazd prin centrarea activitdli

optime, doar pe elementele specifice activitdlii qi ignorarea celor


exterioare;
- funclia de orientare-direclionare, care se frnalizeaza prin crearea
montajelor inteme adecvate desfdqurlrii acliunilor propuse;
- funclia de potenlare
- reglarea efortului pe durata activiEtii.
- funclia de avertizare Ei alertare - concretizatd in momente de
accentuare a vigilenlei in situalii critice (Freedham, Wemer, 2003).
+ Fiind o dimensiune a tuturor proceselor psihice specifice qi a tuturor
formelor de activitate, aten{ia se transformd, intr-o coordonat[ generald de
defini1ie, a modului de relalionare a omului cu lumea.
Astazi se evidenfiazd, mllt, aspectele neurofiziologice ale atenliei.
subliniindu-se rolul formaliei reticulate (in colaborarea ei cu diencefalul gi
sistemul limbic) (Gavrilf,, A.M., Gavril6, A.L.,2009).

4. Modele explicative ale aten{iei


Datoritd naturii qi structurii sale eterogene, precum gi datoritd
implicdrii ei in reglarea desfdqurdrii proceselor psihice specifice qi a
activitdlilor integrate, atenlia a fost abordatd qi explicatd teoretic pe baza
unor modele diferite neurofiziologice, neurochimice, psihologice
(motivafionale qi cognitive), psihoflziologice.
a) Modele neurofiziologice ale aten{iei.

238
Pun accentul in erpiicarea atenliei pe mecanismele fiziologice qi
neurologice. Se diferenliaza intre ele prin elementul fiziologic sau
neurologic luat in seam6.
Golu (2004) susline ca ideea debazd. a acestui model rezidd,in aceea
c6 atenfia, ca ampliflcare a acuitilii conqtiin{ei in raport cu un stimul sau
obiect extern, apare ca expresie a focarizffri excitaliei specifice in zona
corespunzdtoare a scoarfei cerebrale. Crearea unui astfel de focar dominant
asigura blocarea sau inhibarea (prin inductie negativ[) a influenlelor
colaterale qi permite desfdqurarea orientatd, finalistd a percepliei qi acfiunii in
raport cu stimulul selectat.
o serie de cercetdtori, incepdnd cu I.P. Pavlov, au considerat cd atenlia
(mai ales cea involuntard) ar fi cel mai bine expilcata prin intermediul
reflexului de orientare, al reflexului ,,ce este?", descoperit de pavlov in
1910. Diferitele componente a1e reflexului de orientare (somatomotrice,
vegetative, senzoriale, precum gi cele electroencefalografice) intervin,
diferenliat, in fazele aten{iei (Gavril6, A.M., Gavrild, A.L.,2OO9).
rn fazele iniliale, o importanld deosebitd o au componentele motrice,
care apoi se diminueazd., frind inhibate. Componentele somatomotrice nu
sunt specifice, deoarece unele modific[ri exterioare ale atenliei (privirea
incordatd, diminuarea miqclrilor etc.) pot fi reproduse, de cele mai multe ori,
fdrd, a avea loc o concentrare reali a atenliei.
cele mai stabile gi caracteristice pentru atenlie sunt componentele
electroencefalografice. Dacd frecvenla undelor bioelectrice din starea de
veghe qi repaus senzorial este de 8-13 cicli pe secund6, starea de atenlie se
traduce printr-un ritm cu o frecvenld crescut5, de 14-18 cicli pe secundd. In
momentul aplicarii unui sunet nlonoton, care declangeazi atenlia
involuntard, apar qi modificarile electroencefalografice corespunzdtoarc.
Dacd acliunea excitantului se prelungegte gi persoana nu mai este atentd,
atunci dispar gi undele electrice specifice atenliei.
Reflexul de orientare nu numai cd semnalizeazd.organismului prezen[a
qi acfiunea unui excitant, ci ajutf, qi la precizarea naturii lui. Dat fiind faptul
cd reflexul de orientare este necondilionat, realizat cu precidere la etajele
inferioare ale creierului qi mai ales datoritd faptului cd el produce o reaclie
difivd,, neconcentratd in sfera analizatorului excitat, cu timpul s-a trecut la
anctliza mecanismelor fiziologice corticale ale atenliel. Savantul rus A.A.
Uhtomski (1923, apud Roqca, 1976) a introdus aqa numitul principiu al
dominan{ei - ca flind reptezerfiat de o zond corticald caractenzata printr-o
excitabilitate crescutd comparativ cu restul zonelor care au o excitabilitate
mai scdzutd.
Dominanla se creeazd. cre$te, se int[regte pebaza excitaliilor care se
gdsesc in alte zone ale scoarfei in momentul aparifiei ei, pe seama acestora.
Ea cumuleazd energia diferililor centn $i. in acelaqi timp, inhibi reacliile pe

239
care ace$tia le-ar putea provoca in mod normal. Prrn dominan[d explicdrn
concentrarea atenliei, capacitatea oamenilor de a lucra in condilii relativ
nefavorabile deoarece excitanlii colaterali, in loc de a dezorganizaactivitatea
o intdresc, o favorizeazd. Unele caracteristici ale dominanlei (capacitatea ei
de a se deplasa dintr-o zond,in alta, de a se menline mai mult timp, de a se
stinge dacd nu este intdrit[) explica tot atat de bine mobilitatea, stabilitatea
sau disparilia atenliei.
Dominan{a nu se formeazd insd numai pe baza sumdrii excitaliilor de
pe scoarJa cerebrald, ci pe baza influen{elor primite de la forma{iunea
reticulatd, care indeplineqte cel mai important rol in explicarea atenfiei.
Rolul ei este dublu:
- pe de o parte, primeqte toate mesajele venite de la toli receptorii.
inclusiv de la creier;
- pe de alta parte, emite mesaje facilitatoare sau inhibitoare.
Eaface selec{ia mesajelor, adic6 indeplineqte funclia esenfiald a aten}iei. Dat
fiind faptul c[ formatiunea reticulatd dispune de doud structun
morfofunclionale distincte (sistemul reticulat activator ascendent - SRAA qi
sistemul reticulat difuz de proieclie - SRDP), ea indeplineqte roluri diferite.
Prin primul sistem (localizat in trunchiul cerebral, bulb, protuberan{[ ;i
mezencefal) ea produce efecte tonice, de lungd duratl sau pennanente ce se
prelungesc qi dupa incetarea stimuldrii senzoriale, fapt care se traduce in plan
psihologic prin declangarea gi menlinerea atenfiei. Prin cel de-al doilea
sistem (localizat in diencefal), ea produce efecte de scurtd durat5, acestea
fiind limitate topografic qi egale cu stimularea senzoriald, ceea ce explicf, in
plan psihologic comutarea qi mobilitatea atenliei (Gavrild, A.M., Gavrila-
A.L.,2009).
Golu (2000) afirma c5 ideea dominanlei este, in sine, corectd qi ea e
fost confirmatd de cercetdrile experimentale moderne,bazate pe inregistran
EEG qi RMI (imagine reomagneticd). Obieclia care se aduce insd modelulur
explicativ al atenliei, bazat pe aceast[ idee, este ca in el se absolutizeazi
rolul scoarfei cerebrale qi se neglijeazd, aproape complet, rolul formaliunilor
subiacente.
Pe de alt[ parte, Radu I. (1991) sus]ine cd declangarea qi men]inere;
atenliei dtfuze gi a celei selective implicS, in mod necesar, funclionalitate;
sistemului reticulat activator qi selector. Aceasta se poate reahza, in mcu
natural, prin stimularea oricdrei modalit5li senzoriale (de exemplu ce;
acusticd sau vizuald). Impulsurile nervoase merg spre cortex pe doud trasee
un traseu nespecific qiun traseu specific.
- traseul nespecific are rol de activare difuzd a scoarfei cerebrale drr
zona proiecfiei corticale a analizatorilor, acesta fiind un traseu comur
oricdrei modalitali senzoriale, rcahzat prin ramuri colaterale ale formaliuru:
reticulate.

240
Sistemul nespecifi c re.alizeazit:
- activarea difuza a cortexului;
- reaclia de trezire bioelectricd gi compor-tamentald;
ac{ioneazd in mod.nespecific asupra
intregii scoarfe cerebrale, indiferent de
modalitatea senzoriard prin care fort impulsionai i qi indiferent de proieclia
corticald cdreia i se adreseaza ((Gavrili,
A-l\4., Gavrila, A.L,.,2009).
ln str6nsd interrelalie func{ionald cu sistemul
reticulat activator
ascendent (SRAA) se afld sistemul ieticulat
inhibitor ascendent(SRlA). Ele
se gdsesc sub controrur gi actiunea regratorie a coftexurui, asigurAndu_se
filtrarea informaliitor provenite pe cdile senzoriale.
- traseul specific rezidd, in cdile neuronare aferente proprii
analizator.
fiecdrui
- acestea merg direct spre corlex, in zonaproiecliei corlicare, evitdnd
sistemul reticulat
- dar orice stimurare senzoriald supraliminar d arc
ca efect atat
transmiterea unui influx nervos specific, senzorial, cat qi
a unui
impuls nespecific spre formafiunea reticulat[
sistemul reticulat, prin primirea impursurilor neuronale
colateralele fibreror ascendente, p.Ldu." prin
o descircare a acestor impulsuri in
scoa(a cerebrald, creAnd astfel o stare
de activare corlicald difuzd care
optimizeazd, condi{iile psihofiziologice
de anarizd,u inf;irilor senzoriale
venite pe cdi specifice.
Prin buna func{ionalitate a traseurui nespecific
qi a celui specific.se
asigurS:
- fiitrajul senzoriai
- caracterul selectiv al reflectdrii
_real
iz6ndu- se fi lt r ar a info tma li i I o r p
e e rt i n e nt e.
Pentru aceasta este necesard reglareaiistemului
activator gi al celui inhibitor
selectiv prin intermediul circuitelor cortico-reticulo-corticale
(Gavrild, A.M.,
Gavrild, A.L.,2009).
Pomindu-se de la aceste mecanisme au
fost elaborate o multitudine de
teorii. Mai cunoscute sunt:

Teoria activdrii (elaboratd de D.B. Lindsley)


Modelul activdrii a intrat in scend catre siarqitul
primei jumdtali a
secolului XX, in urma.studiilor asupra
formaliunii reticulate qi a descoperirii
sistemului reticulat activator ascendient
cerebral.
- SRAA, situat ra niuetrl trunchiurui
l. Relaria dintre activitatea reticulard activitatea
si corticard:
- Activitatea corticard se intensificd sub efectur
creqterii activitalii
reticulare' Nivelurile de vigilitate gi de
atentrie sunt intensiflcate electro_
encefalografic (Iovan, lggg).

241
- Frecven{a oscilaliilor bioelectrice corticale vaiazd, in raport cu
activitatea cortexului.
- O stimulare senzoriald bruscd sau o activitate mintala produc
desincronizarea EEG, dispdrAnd ritmul alfa, ca expresie fiziologicd a stdrii
de atenlie.
- S-a demonstrat c5 ef,cacitatea sistemelor senzoriale este, in general,
imbun[tdlitd in timpul reacfiei activatorii difuze de nivel mediu, produsd prin
intrarea in funcliune a SRAA.
- Astfel, o stare de vigilitate medie este favorabilS integrdrii perceptuale
qi, in general, eficacitdlii comportamentale. Creqterea peste un anumit nivel a
vigilitalii qi, respectiv, o alarmd" exageratd, a co(exului este cauza unei
ineficienle compoftamentale, chiar a unei ,,blocdri" senzoriale (Macsinga,
2000).
- Formaliunea reticulat[ este un sistem neurofiziologic cu intrdri gi iegiri
multiple. De aceea, semnalele bioelectrice reticulare vor stimula indeosebi
ansamblul cortexului. Ele contribuie numai la determinarea nivelului general
de activitate electricd a cortexului, Dar, in acelaqi timp cortexul poate
exercita o acliune inhibitivd asupra formaliunii reticulate ascendente.
Blocarea sistemului reticulat duce inevitabil la:
- scdderea tonusului cortical
- eliminarea condiliei bazale a atenliei
- scufundarea subiectului intr-o stare de inhibi{ie generalizatl,.
profundd.
In experimentele-princeps ale lui Moruzzi qi Magoun (apud Chircev
gi col., 1999), efectuate pe pisici, s-a demonstrat cd, in cazul unei secJionf,ri a
traseului reticulat, starea de inhibi{ie ce se instaurcazd dupd, aceea nu mai
poate fi inldturatd prin nici un fel de stimulare externd, fie ea qi nociv6.
- Mesajele emise de cortexul activ pot dezactiva unul din subsistemele
reticulate - activator sau inhibitor.
- In sistemul reticulat existd mai multe circuite reglatorii ale activititlii
cerebrale. Aceste circuite sunt constituite prin relele neuronale in dublu
SENS:
- intre formaliunea reticulati qi cortex,
- precum qi ?ntre cortex sau formaliunea reticulat[ gi sistemul neryos
vegetativ,
- ori intre formaliunea reticulati qi cdile senzoriale.
Dupd M. Reuchlin (2005) este vorba de ,,bucle" capabile si asigure o
reglare de tip cibemetic. Activitatea fiecdreia dintre elementele circuitului
este modelata prin efectele pe care ea le produce asupra activitS{ii celorlalte
elemente. ,,Bucla" care leag[ forma(iunea reticulat[ qi cortexul este parcursd
de mesaje care merg de la formaliunea reticulatd la cortex (vehiculAnd

242
mesaje reticulo-corticale) si de mesaje de sens opus, dintre care unele sunt
e xc it ato r ii, iar altele il t h i b i t o ri i (m e s aj e c o rt ic o - r e tic ulat e).

2. Caile cortico-reticulcrte excitatorii


se caracterizeazd prin faptul cd scoarfa cerebrald poate miri tonusul
formaliunii reticulate, provocand, astfel, retrospectiv, cregterea tonusului
propriu.
Acest lucru se intampld in urmdtoarele situafii psihofiziologice:
- tonusul reticular qi tonusul cortical r[man crescute chiar qi in
condiliile de obscuritate gi liniqte, atunci c0nd in aceste condilii se
prelungeqte o activitate mintald suficient de intensd;
- se poate lupta voluntar impotriva somnului (Arseni, popovici, 19g4).
S-a constatat, in urma experimentelor efectuate cd impulsurile
aferente, in drumul lor cdtre cofiexul cerebral, indeplinesc dou6 funclii
diferite:
- funclia informatoare, semnalizatoare qi
- ftrnclia activatoare, aceasta avdnd un rol tonigen gi corespunzdnd
aten{iei.
s-a stabilit cd producerea stirii de veghe qi menlinerea ei in timp se
datoreazd. influen{ei activatoare difuze pe care SRAA o exercitd urrpru
scoarJei cerebrale. Segmentul diencefalic al sistemulni reticulat exer-citA o
influen{d de activare focalizatd, qi realizeazd,. de asemenea, opera}ii de filtrare
qi facilitare in sfera input-urilor senzoriale simultane.
Prin intermediul sistemului reticulat, la nivelul scoar(ei, se creeaz6
doud forme de activare:
- activarea de fond, care corespunde stdrii de veghe qi se intreline prin
circuitul reticulo-cortico-reticulat;
- activarea indusd (provocatd), care se produce la aciiunea unor stimuli
noi din ambianjd qi se concretizeazd, compofiamental in reflexul
generalizat de orientare, urmat de reflexul localizar, avand ca rezultat
aparilia atenliei involuntare (Buss, 2005).
In cadrul interrelaliilor cortico-reticulo-corticale forma{iunea
reticulatf, de{ine qi o funclie ,,fraclionat-ocluzivd", cu rol de filtru, a cdrei
consecinld psihologicd este oportunitatea si electivitatea
fixarii pi
c onc ent rdrii at e n {ie i.
Prin fenomenul de ,,ocluzie fraclionatd,, sistemul reticulat contribuie
la ,filtraiul senz,orial" qi exercitd in acelaqi timp qi un rol protector asupra
cortexului, intrucAt permite doar trecerea acelor impulsuri senzoriale care
poafia un mesaj specific, ce corespunde electividtrii motivafionale a
persoanei aflatd intr-o situalie concretd.
Formaliunea reticulatd este implicata in ..filtrajul senzorial", asigurAndu-se
reflectarea clard, a unor stimuli a cdror semnifica{ie este analizatd tn
zona cu

243
excilabilitate optimd, din scoarfa cerebral[ (Gavril[, A.M., Gavrild, A.L..
200e).

Te o ria filtrului (Broadbent 1 958)


Broadbent (apud Iovan, 1999) susline cd, existd o seleclie a
informaliilor senzoriale, o parle dintre ele (cele relevante) fiind ldsate si
treacd in sistemul perceptual, in timp ce altele (cele irelevante) sunt
eliminate, blocate. Dupa el atenlia ar funcliona ca un filtru dupd principiul
"totul sau nimic".
Treisman (apud Newell, 1994) consider6 cd locul de amplasare al
filtrului s-ar afla la nivelul receptorilor analizatorilor, iar Deutsch il
amplaseaz[ la nivelul centra] superior.
Dupd Treisman toli stimulii care aclioneazd asuprareceptorilor produc
influxuri neryoase care se transmit la instanlele neurofiziologice superioare
ale analizatorilor, prelucr0ndu-se la nivel semantic in proieclia corticald, iar
seleclia are loc la nivelul memoriei operative printr-o ,,filtrare tdrzie".
Multiple controverse au fost qi cu privire la rolurile indeplinite de
filtru (apud Newell, 1994):
- filtrul blocheazd informaliile nerelevante; (Broadbent);
- ,,filtrul aclioneazd in sens pozitiv, tonigen, amplificAnd efectul
psihologic al semnalelor relevante (Neisser);
- filtrul sldbeqte semnalele care nu sunt urmdrite atent, ele neajungind la
proiec{ia corticali, astfel incdt se prelucreazd numai semnalele captate
cu atenlie (Treisman).
In felul acesta. filtrul protejeazd creierul de suprasolicitdri, previne
unele efecte nedorite: interferenfa, reacliile neadecvate la stimuli care
actioneazd asupra receptorilor.
Aceasta nu inseamnd, insd, cd semnalele sldbite nu pot fi qi ele
selectate pentru prelucrare corticald, in funclie de caracteristicile gi valenlele
lor, relalionate cu criteriile subiective ale persoanei (trebuin{e, motive.
interese, set-uri perceptive).
ln acest sens, E.D. Berlyne (apud Reuchlin, 2005) considerd cf,
atentia se referd la procesele sau condiliile din interiorul organismului care
determind cum poate fl utila acliunea stimulilor specifici.
Filtrarea se coreleazd permanent cu comutatea, cate, se presupune.
cd este dictatd de dinamica activitAtii sau a stdrilor inteme de necesitate ale
individului.
Modelele neurofiziologice pot fi considerate suflciente pentru
explicarea producerii gi men{inerii aten{iei involuntare, dar insuficiente
pentru explicarea atenliei voluntare.

244
b) Modelele psihofiziologice ale atenliei.
Acestea incearcd sd dea o explicalie mai
complexd asupra atenliei,
ludnd in considerare at6t mecanismele
fiziologice, .at qi f" ;.i. psihologice.
Teoria filtrurui, care este o teorie fizi,orogic[,'a'fost
compretatd cu
informa{ii fumizate de psihologia cognitivd.
Datoritd flltrarii informatiilor,
individul capdtd, informatii despre n-oi stimuli .*"
u.lion"azd simultan
asupra lui. cum ar putea fi explicat gi
din punct oe veofre psihologic un
asemenea efect?
N. Moray (apud Fraisse, 1983) consideri cd strategia
ce se aplicd intr_
o astfel de situafie este cea a lu5rii unor mostre de
informa7ii,li intervale
optime de timp, din mullimea mesajelor la care
nu suntem aten{i tot timpul,
deci in mod continuu.
De exemplu, atunci c6nd in cursul unei conversafii,
subiectur se
concentreazd asupra mesajului A, el poate,
in momentere redundante, s6_qi
deplaseze atenlia qi asupra mesajului B,
tocmai pentru a extrage ,,mostre,,de
informa{ii din el. in cono4iite deplasaiii rapide a aren(iei de la un
mesaj la artul (de fradar,
ra A la B) este posibila cunoaqtereu ."ruiu
adecvatS qi a
celui din urmd.
c) Modelele neurochimice (si unere trdsdturi
cre personaritate)
Modelele neurochimice tind sd rege ut.nliu o"
r"u.1ir qi transformiri
mai profunde, care au roc la niverur creierului.
E1e au fost propulsate de
descoperirile privind rolul mediatorilor gi
neurotransmildtorilor in
,,modelarea" func{iondrii sistemurui nervos centrar (sNc).
Fenomenul
activ5rii selective gi diferenliate de la un individ
la aliul, este considerar
efectul raportului de_ concentratie dintre mediatorii
inhibitori qi cei
stimulatori' Astfer, -
dupd Zuckerman (apud z1ate,2000r,
senzafii" sau ,,evitarea senza(iilor', sunt condifionate ,,cdutarea de
de nivelul activdrii
cerebrale, care la rAndul lui este determinat
de nivelul catecolaminelor din
sistemul limbic (dopamina, serotonina,
norepinefrina).
El aratd, cd aceastd,,cdutare de senzilie" sau de,,evitare
a senza{iei,,
este o dimensiune biporard a personalitdtii.
I. Radu considerd cd aceastd
cdutare/evitare poate fl privitd qi in rela{ie
de interdeten,i; cu anumite
caHtAfl ale atenliei involuntare qi ale atenliei
voluntare.
Din punctul de vedere ar psihorogiei diferenliale
(Macsing a,2oo)),s-a emis
ipotezacd la unii indivizi:
- excitalia cortexului prin formafiunea reticulatd
este, in mod particular,
scdzutd (subieclii introverti(i). Tendin{a
lor este de a evita agitalia, contactere
sociale, trdsdturi care provin din diflcurtatea
de a coitrola nivelurile
excita{iei corticale pe care stimurii foarte
intenqi o suscitd ra acegtia prin
intermediul formafiunii reticulate.
- la al{ii, mecanismur inhibitor ar cortexurui
asupra formaliunii reticulate
va fi mai eficace (subiecli extravertili.).

245
Astfel, Eysenck (2000) pune problema rolului bazelor
neurofiziologice, respectiv al nivelului inndscut de stimulare pentru buna
funclionare a sistemului reticular, in determinarea extraversiei gi introversiei.
Exist6, spunea el, un nivel optim de stimulare. Extravetilii se nasc cu
un nivel de stimulare mai mic dec6t optimum. De aceea, ei igi indreapta
organele de sim{ cdtre sursele de stimulare, cdutdnd senzalii. Introverfii se
nasc cu un nivel de stimulare care depdgeqte acest optim.
In strAnsd legdturd cu evitarea/cdutarea de senzalii se afld raporturile
specifice dintre SRAA qi SRIA la cele doui tipuri de persoane, precum gi
anumite particularitdli ale circuitelor realizate de impulsurile cortico-
reticulo-corlicale.
Alte date, aratd cd nivelul mono-amino-oxidei (MAO) gi a
endorJinelor este in raporl invers cu activismul cerebral qi implicit cu nivelul
vigilenlei gi al atenliei. AAt MAO c0t qi endorfinele, au acfiune inhibitorie.
asupra receptorilor, ceea ce atestd cd filtrajul incepe de la periferie. Un nivel
crescut al MAO, determind reducerea catecolaminelor in sistemul limbic.
fic0nd sd diminueze, activismul psihic (Cosmovici, 1996).
S-a demonstrat, apoi, cI funcfionarea sistemului reticulat ascendenl
activator poate fi influenlat de varialiile chimice ale glicemiei, oxigenului.
gazului carbonic, precum gi de acliunea drogurilor cate au efecte stimulatire
(cafeina) sau pefiurbatoare (LSD-ul) asupra stdrii de atenlie.
d) Modelele psihologice ale atenliei.
Se inspird din psihologia cognitivistd. Omul este considerat un sisterr-
de tratare a informaliilor; se pot studia: etapele trat[rii informa{iilor, func}ii1e
psihice puse in acliune succesiv, relaliile dintre dispozitivele sistemului.
Aten{ia este una dintre funcliile psihice ce intervine in trataret
informatiilor, care, la r6ndul ei, presupune o desfr$urare procesual5 qi c
structurare relalionald.
Unul dintre cele mai relevante modele cognitive ale atenliei esre
reg[sit in teoria operatorilor constructivi formulatd de J. Pascual-kon;
(1982, apud Cosmvici, iacob, 1999), potrivit cdreia ttatarea informaliei :e
deruleazd,, secvenlial, in cadrul fiecdrei secvenle atenlia av6nd at0t funcp;
generale, cat $i functii speciale. Individul dispune de un repefioriu total de
scheme, pe care le poate activa cu ajutorul unor operatori specifici d6n;
naqtere, astfel, :unut cAmp de activare. De exemplu, intrarea in acliune :
operatorilor senzoriali produce un r[spuns automat, "preaten{iona1 "

activarea operatorilor inhibitivi se soldeaz[ cu filtrarea qi inhibarea


schemelor nepertinente sau a celor incompatibile intre ele; activarea
operatorilor de vigilitare, de rezewd de energie mintald, pernrite mdrire"
activdrii schemelor perlinente pentru o problemd, scheme care nu sun:
activate prin intrdrile senzoriale sau prin factori motivalionali.

246
Modelele psihorogice pun accent pe ratura psihica a
atenfiei, pe
structurarea qi funclionarea ei in concordanla cu procesele
reflectorii
specifice, cu motivele gi scopurile activit[1ii subiectului.
Ele leagd aten{ia de
schemele de organizare qi funclionare a conqtiinlei.
Existd ooua tipuri ae
modele cognitive ale atenJiei: modelele motivalionale qi
cele cognitive.
M o delele mot iv a lionale
Igi au originea in teoria psihanaliticd a inconqtientului gi in
teoria
behavioristd a inrdririi (Block, 1961).
Esen{a lor constd in aceea cd, aten\ia este consideratd
ca expresie a
coridi{iilor qi proceselor motiva{ionale din interiorul organismului,
ea
select0nd qi delimitand, ceea ce are semnifica(ie de
ceea ce este indiferent.
Intre nivelul qi orientarea atenfiei, pe de-o parIe, qi nivelul
activdrii
motivalionale, pe de alta, se stabilegte un raport direct proporlional.
In cazul cand, in prim plan nu se aflfo trebuinli, rolul int5ririi
interne,
va fi luat de invdlarea externd (obligalie), care va acliona prin
intermediul
regiajului voluntar. ,,Ciderea" motivafiei, care se produce
in stdrile de
depresie profundf,, se acompaniazd, cu,,absentra psihicd,
cu blocarea atenliei
fa{d de evenimentele din lumea extemi qi fatra de acfiune,'
(Sdhleanu,
Popescu-Sibiu, l97z). Dimpotrivd, diversificarea stdrilor
de motivafie, duce
la vivacitatea atenliei. chiar in cazul ?n care este vorba de procesele
cognitive' atenfia care se implica in realizarea lor, este tot
determinat[ de
factorii motivalionali (curiozitatea).
Modelele cognitive
Din punct de vedere al psihorogiei cognitive. atenfia este conceputa
prin prisma mecanismelor de filtrare a informiliilor din.ua*t
,,pro."ro*rri
cerebral" (cortico-subcortical) :
- unul din aceste modere se tntemeiazd pe paradigma ascurtdrii
dihotomice (cu fiecare ureche separat) a unor serii de semnale
auditive. se
considerd cd sistemul de tratare a informaliilor, dispune
de operatori speciali,
de selecfie, centrare gi transfer (printr-un comutator),
susfin0nd.or."ntr*.u,
stabilitatea gi mobilitatea atenliei. ,,comutatorul', pare a ii plasat:
- dup[ ,,anahzatoii', fizicicaracteristici ai mesajului qi
- inainte de dispozitivele de decodare a conlinutului mesajului (Iordan,
2007).
Se presupune cd acest ,,comutator,, funclione azd, pl,n
-
plasali pe fiecare dintre canalele care transmit informalia.
,,atenuatori,,

Aceqti ,,atenuatori" ar ldsa sd treacd o parte a informaliei


a cdrei
con{inut va fi comparat cu informa}ii stocate deji ?n memoria
subiectului. Ei
vor fi mai mult sau mai pulin deschigi, in iunclie de rezultatul
acestor
comparalii.
- un alt model cognitiv. se intenteiazd pe ipoteza existenlei
a doud
modalitdli de analizd a infonnasiilor'. una automatd, necondilion
atd, care

247
funclioneazi la fel pentru toate semnalele receptate, cealaltd selectir'-
orientativd, condilionati de semnalele receptate anterior gi care se centreaz,i
pe semnalele relevante (zlate,1999). Coordonarea celor doud modalitali de
analizd,esteinterpretatd,carezultatalinvSldrii.
Radu I.(1991) remarcd faptul cd in ambele modele prezentate mai sus
se utilizeazd o ,,bucld": informalia furnizatd. prin mesaj este comparatd cu o
informalie care joacd, aici, rolul de ,,informalie de referinli" (care prezinta
interes pentru subiect, fiind agteptatd de acesta). Rezultatul acestei
comparalii modiflcd modul in care sunt seleclionate informafiile urmf,toare.
- Cel de-al treilea model cognitiv se bazeazd pe ipoteza operatorilor
constructivi, potrivit cdreia, procesarea informa{iei are catactet secven}ial, in
cadrul fiecdrei secvenle atentia intervenind , atdt punctual (func[ie specificE r.
cdt qi integraror (funclie generald) (Rosch, Lloyd, 1978) .
Pe fondul unui repeftoriu general de scheme notate cu H, printr-un
proces de ,,preasimilare" se creeazd un cdmp de activare actuald, notat cu
H*. Acesta pune in funcliune operatori specifici care se aplicd diferenliar
fluxului de semnale ce se recepteazd, in momentul dat (unii operaton
organizeazd input-ul senzorial, altii efectueazd codarea informafiei, allii
compararea cu anumite criterii qi etaloane, allii integrafea gi evaluarea
semanticd etc.)
Pascual-lrone (apud Radu, Sirbu, 2002) introduce in modelul sdu ;i
un operator de inhibilie - I - , care blocheazd, activ qi direct schemele
nepertinente, incompatibile cu ceea ce urmdregte subiectul. La acesta se mal
adaugf, un operator M, al rezervei de energie mentald, care permrte
an-rplificarea activdrii schemelor adecvate pentru abordarea-rezolvarea
sarcinii sau problemei date gi care nu sunt activate direct prin impactui
senzorial sau prin alli factori, ca, de exemplu cei motiva{ionali.
Se apreciazd c[ schemele activate prin operatorul M devin dominante
gi importante, indeosebi in situaliile derutante, c0nd schemele selectate
anterior nu duc la gdsirea soluliei.
Conform perspectivei cognitiviste, omul posedd un sistem complex de
tratare a informaliei (Miclea, 1999).
Astfel, atenlia trebuie privitd qi ca o abilitate prin care se valorifici
mecanismele psihofiziologice dinamice, ajung0ndu-se prin exerci{iu, pnn
invdfare, la aplicarea unor strategii eficiente de explorare, detectare ;I
identificare categoriald a stimulilor din c6mpul perceptiv (Iordan, 2001).
Modelele cognitive, deqi plauzibile, se preteazd, mai pulin la verificare
experimentald decdt cele neurofiziologice, neurochimice gi motivafionale.
Aceste modele, nu sunt incompatibile, ci intre ele existd, o relalie de
complementaritate, fiecare relevAnd laturi pe care celelalte nu-qi propun sd le
abordeze.

248
Voinp

1. Aspecte teoretice
Voinla este forma superioard de reglaj psihic, parcurgAnd un
drumlung de la conduita spontand, nedireclionat[ de prezenla scopului qi
neimplicdnd nici un fel de efort, p0na la formele de reglare psihica.
Aceast[ considerare a voin]ei ca fiind unul dintre nivelurile cele mai
inalte ale vie(ii psihice, cel mai recent, cel mai complex, dar gi cel mai fragil
qi cel mai pulin organizat a fost intuit5 de nenumdrali autori. Printre aceqtia
J.H. Jackson (apud Allport, 1961) descrie cum arhitectura personald a
individului reproduce filogeneza, ajungand pan6la cele mai inalte forme de
organizare.
Jinand cont de aceste afirmalii voinlapoate fi definit[ in urmdtorul
mod:
,,Actul voluntar este actul care se constituie tn preT.entul istoriei si
care face sinteza dinamicd a arheologiei organismului si a capacitd{ilor sale
reflexive (el este deci complex si de aceea singular Ei personal) pentru a
acfiona intr-o realitate actual ralionald Si pentru a pune iniliativele dincolo
de raliunea tnsdEi" (Papalia, Olds, 1988, p A7).
De studiul voinlei s-au ocupat diverse domenii de cunoaqtere
(filosofia, psihologia, pedagogia) acest fapt ducand lacreqterea numdrului de
teorii qi persepective asupra ei, dar in acelagi timp qi la creqterea numdrului
de controverse in legdturd cu ea sau sau cu modul ei de aparileqi dezvoltare.
Sillamy (1996) o definegte ca procesui psihic complex de reglaj
superior rcalizat prin mijloace vebale gi const0nd in acliuni de mobiiizare
gi concentrare a energiei psiho-nervoase in vederea depaqirii obstacolelor
cu care se confruntd subiectul uman qi atingerii scopurilor propuse.

2. Teorii despre natura voin(ei


cei mai mulli gdnditon au cdutat explicalia proceselor volilionale tn
afara lor, in alte fenomene psihice mai mult sau mai pulin apropiate de
voin{[ dar care, totuqi, nu au un caracter voluntar.
S-a ajuns astfel, la formularea unor teorii pe care Vigotski le numea,
incd din 1923,teoii eteronome.
Filosofii sensualiSti considerau cd voinla este rezultatul tendinlelor
aflate in conflict, victoria uneia dintre ele. Pentru Condillac, de exemplu
(apud Miuf, 2001), voinla era o formi de dorinld dominantl.
RalionaliStii credeau, dimpotrivd, cd numai tendin{ele judecate,
acceptate, deci filtrate raiional, dispun de capacitatea de a determina o serie
de acte. Numai actele gandite erau considerate fiind voluntare, qi nu
rezultatul forfelor care ne determina si le indeplinim.

249
Pentru unii filosofl era suficient sd cunoqti binele ca s[-l qi practici;
voinfa este un mod de a gdndi, ,,voinla qi inteligenla sunt unul Si acelasi
Iucru".
Reflexul imediat al unor asemenea idei in psihologie a dus la
elaborarea teoriilor afective Si a teoriilor intelectualiste.
Teorii afective
Wundt (apud Crqu, 2001) a considerat cd fundamentul voinlei este
afectivitate; procesele afective il angajeazd, plenar pe individ in ac[iune. Sub
aspect obiectiv, procesele afective sunt trdite in mod specific.
Te orii intele ctualiste
Au fundamentat voinla pe procesele intelectuale:
-Ebbinghaus (1973) era de pdrere ca asocialiile reversibile stabilite
intre stimuli ar explica voinfa. El definea voinla ca ,,instinct vdldtor", cate
iqi cunoaqte scopul.
- Herbart (apud Golu, 2000) credea cd nu asocialia in sine explicd
voinfa, ci participarea ra(iunii; fiecare fapt6 este voluntar6, in mdsura in
care este ra{ional6.
Dar, acestea sunt teorii reducfioniste, care reduc voinla la alte
fenomene de naturf, psihicd gi o confundd cu acestea. Ele reu$esc sd explice
cum actele involuntare devin voluntare.
PAnd la un anumit punct, fiecare din aceste teorii este corectd, dincolo
de care devine limitat[. Ceea ce nu a in]eles Wundt a fost faptul cd voin{a nu
emerge intotdeauna din afect, ci il poate gi reprima. Or, din moment ce ea
opercazd in sens contrar afectivitAfli, inseamni ci reprezintd calitativ altcer.