Sunteți pe pagina 1din 9

MINISTERUL EDUCAIEI I TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

CATEDRA: FIZIC, MATEMATIC I TEHNOLOGII INFORMAIONALE

REFERAT

,,Problematica pedagogiei sociale

REALIZAT:CIOBANU ELENA

MASTERANT AN. I.

MANAGEMENT EDUCAIONAL

VERIFICAT: NADEJDA OVCERENCO

DOCT.CONFERINIAL UNIVERSITAR

CHIINU 2017
CUPRINS

Problematizarea --------------------------------------------------------------------------------------3

Problematizarea metod----------------------------------------------------------------------------4

Evoluia pedagogiei----------------------------------------------------------------------------------4

Problema pregtirii cadrelor didactice pentru colile libere------------------------------------5

Necesitatea abordrii problemei tehnologiilor educaionale n pedagogie--------------------6

Bibliografie:

S.Cristea ,,Dicionar de pedagogie

E.Macavei ,,Pedagogie. Teoria educaiei ARAMIS 2001

I.P.Azarov ,,Arta educaieiChiinu lumina 1982

N.Ovcerenco ,,Pedagogie Chiinu 2007

Viorel Ionel ,,Pedagogia situaiilor educative Polirom 2002

V.M.Mndcanu ,,Bazele tehnologiei i miestriei pedagogice Chiinn 1997


PROBLEMATIZAREA

Problematizarea este o metod didactic/de nvmnt cu resurse pedagogice deosebite care urmrete
realizarea obiectivelor propuse la nivelul activitii de predare-nvare-evaluare prin lansarea i rezolvarea
unor situaii-problem. De remarcat multifuncionalitatea structural a acestei metode "care intr uor n
combinaie cu alte metode: lucrri experimentale, analiza de caz. dezbaterea, expunerea, lucrrile practice
etc." (Cerghit,Ioan, 1980, pag. 129).nelegerea acestei metode presupune stpnirea conceptului pedagogic de
situaie-problem, care "desemneaz o situaie contradictorie, conflictual, ce rezult din trirea simultan a dou
realiti (de ordin cognitiv imotivaional) incompatible ntre ele - pe o parte experiena trecut, iar pe de alt parte
elementul de noutate i de surpriz, necunoscutul, cu care este confruntat" elevul, studentul etc. (Cerghit, Ioan, 1980,
pag. 130).
Conceptul pedagogic de situaie-problem nu trebuie confundat cu conceptul pedagogic de
problem, care presupune o sarcin didactic rezolvabil prin aplicarea unor cunotine dobndite anterior pe o cale de
investigaie liniar, care angajeaz un procent de reuit colar cu probabilitate maxim.
Rezolvarea situaiei-problem solicit reorganizarea i chiar restructurarea cunotinelor dobndite anterior pe o cale
de investigaie caracterizat funciar prin provocarea, sesizarea i valorificarea unui "conflict epistemic" ntre ceea ce
elevul tia naintea angajrii metodei problematizrii i ceea ce i se cere elevului ntr-un nou context pedagogic i
social. Aplicarea cunotinelor dobndite (productiv n cazul rezolvrii unei probleme) este ineficient n cazul
rezolvrii unei situaii-problem, care solicit reconsiderarea experienei cognitive dobndite n sensul altor criterii
valorice, impuse de evoluia tiinei i a vieii sociale sau de procesul adaptrii unor cerine generale la condiii
particulare i concrete, teritoriale i locale.
Funcionalitatea pedagogic a problematizrii implic angajarea urmtoarei structuri de organizare a acestei
metode:- formularea problemei la nivelul unei situaii-problem,
- activitate proiectat i realizat de cadrul didactic n termenii asumrii unor obiective pedagogice specifice
i concrete;
- sesizarea i contientizarea "conflictului epistemic", activitate realizat de elevi sub ndrumarea cadrului
didactic;
- restructurarea cunotinelor i a capacitilor dobndite de elevi, necesar pentru rezolvarea conflictului
epistemic sesizat pe circuitul gndire convergent
- gndire divergent;
- rezolvarea situaiei-problem prin valorificarea deplin a resurselor de creativitate proprii gndirii
divergente. Din perspectiva "principalului izvor al nvrii", problematizarea apare ca o metod didactic n care
predomin aciunea de comunicare (vezi Cerghit. Ioan, 1980). Activitatea de proiectare a unor situaii-problem este
deschis ns i celorlalte categorii de metode didactice n care predomin aciunea de cercetare, aciunea practic sau
aciunea de proiectare special a instruirii. Problematizarea devine astfel o strategie didactic eficient n planul
proiectrii curricualre a activitii de predare-nva-re~evaluare.

Problematizarea - metod

# denumita si predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare prin rezolvare productiva de
probleme.

# o metoda didactica ce consta din punerea in fata elevului a unor dificultati create in mod deliberat in depasirea
carora, prin efort propriu. elevul invata ceva nou.

# tipuri de situatii problematice :

a) cand exista un dezacord intre vechile cunostinte ale elevului si cerintele impuse de rezolvarea unei noi
situatii;

b) cand elevul trebuie sa aleaga dintr-un lant sau sistem de cunostinte, chiar incomplete, numai pe cele
necesare in rezolvarea unei situatii date, urmand sa completeze datele necunoscute;

c) cand elevul este pus in fata unei contradictii intre modul de rezolvare posibil din punct de vedere teoretic si
dificultatea de aplicare a lui in practica;

d) cand elevul este solicitat sa sesizeze dinamica miscarii chiar intr-o schema aparent statica

e) cand elevului i se cere sa aplice, in conditii noi, cunostintele anterior asimilate.

# favorizeaza aspectul formativ al invatamantului (elevul participa efectiv si sustinut si isi dezvolta interesele de
cunoastere)
# cerinte :

existenta unui fond aperceptiv suficient al elevului ;


dozarea dificultatilor intr-o anumita gradatie;
alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei in lectie;
existenta unui interes real pentru rezolvarea problemei;
asigurarea unei relative omogenitati a clasei, la nivelul superior;
un efectiv nu prea mare in fiecare clasa de elevi;
evitarea supraincarcarii programelor scolare.

Evolutia pedagogiei.

As vrea sa incep prin a mentiona ca acest prim studiu,datat in 1935, reprezinta o munca de pionierat,as spune
chiar munca de pionierat in ceea ce priveste corelarea dintre experimentele empirice si descoperirile genetice din
acea perioada.Aceasta lucrare a lui Jean Piaget a adus o contributie semnificati-va la inradacinarea pedagogiei ca
stiinta de sine statatoare prin simplul fapt ca se axeaza pe o baza experimentala solida,spre deosebire de cele
anterioare.

Al doilea studiu,mult avansat primului,merita analizat mai indeaproape nu numai datorita faptului ca depaseste
aproape in orice privinta problemele abordate in studiul din 1935 ci pentru ca pune sub semnul intrebarii pedagogia
actuala atat din punct de vedere al metodelor,cat si din cel al programelor.

n zilele noastre ca si in 1965 nu trebuie tratata cu indiferenta disproportionalitatea dintre imensitatea eforturilor
depuse si absenta unei renoiri fundamentale a metodelor,a problemelor si chiar a modului de a pune probleme-le,a
pedagogiei in ansamblul ei ca disciplina calauzitoare.Nici in prezent,si mai ales in Romania,unde importanta
pedagogiei a fost oarecum subestimata pana acum,nu stim mai mult ca in 1965 in legatura cu ceea ce se pastreaza
dupa cinci,zece sau douazeci de ani la reprezentanti ai diferitelor paturi sociale ale populatiei,din ansamblul
cunostintelor dobandite in scoala generala.#ntr-un fel detinem unele rezultate,dar partiale,indirecte,cum ar fi acelea pe
care ni le furnizeaza examenele de capacitate si de admitere in facultate,desi acesta din urma este si mai
ambiguu,deoarece se bazeaza pe cunostinte dintr-un singur domeniu,maxim doua si nu verifica cultura generala a
elevului in ansamblu.Nu se stie nimic exect,de pilda,despre cunostintele de geografie sau de istorie,care raman in
capul unui taran de treizeci de ani,sau despre cunostintele de chimie,de fizica si chiar de geometrie achizitionate in
liceu,pe care le pastreaza un avocat.

Una din multitudinea de dileme care bantuie si astazi invatamantul se refera la faptul ca memorarea
cunostintelor nu are legatura cu cultura achizitio-nata.Cu legatura la acesta dilema Piaget a pus urmatoarea
intrebare: dar cum am putea oare sa evaluam aceasta cultura,daca nu vrem sa ne limitam la judecati extrem de
globale si de subiective?.Aceasta intrebare deschide calea pentru o multitudine de abordari si interpretari;cultura care
conteza la un individ oarecare este mereu aceea care rezulta din pregatirea propiu-zis scolara,desi au fost uitate
amanuntele conform cerintelor examenului final,sau este cea pe care scoala a reusit s-o dezvolte in virtutea unor
incitari sau interese provocate independent de ceea ce parea esential in asa zisa pregatire de baza?

n acest context educatorul este pus in situatia de a da sfaturi asupra unor subiecte atat de
importante,sprijinindu-se nu pe o stiinta,cum ar fi de altfel normal, ci pe consideratii de bun simt,fapt intru-totul
subiectiv.

O alta problema intalnita si in aceasta carte,de o actualitate covarsitoare este promovarea de invataminte lipsite
in mod evident de orice valoare formativa si pe care continuam sa le impunem fara a sti daca ele ating sau nu scopul
utilitar care le este atribuit.Este clar ca studierea limbilor moarte are o valoare formativa,si are o multitudine de
semnificatii,desi nu-mi vine in minte decat o semnificatie rationala.Dar problema este ca nu cunoastem deloc in mod
cert, ca o predare specializata a acestora favorizeaza aceasta invatare,ramane indiferen-ta sau devine daunatoare.

Cu toate acestea pentru a aprecia randamentul metodelor scolare,nu dispunem decat de rezultatele examenelor de
absolvire a scolii si,in parte,ale unor examene de concurs.#n acest caz avem de-a face cu o petitio principaii si cu
un cerc vicios pe care ni-l explica Piaget mai jos.

O petititio principali,in primul rand,deoarece se postuleaza ca reusita la la examene constituie o garantie a unei
insusiri trainice a cunostintelor,in timp ce problema,de loc rezolvata,consta dimpotriva in a stabili ce se pastreaza dupa
cativa ani din cunostintele testate cu ajutorul examenelor si ce anume se mentine independent de amanuntele
cunostintelor disparute.
Problema pregtirii cadrelor didactice pentru colile libere
Secolul al XXI-lea se va ncrie n istoria civilizaiilor ca secol al dezvoltrii pedagogice ca art spiritual i
umanist. nc la nceputul secolului nostru R.Schteiner a observat c pedagogia i avea formulate deja principiile,
legislaiile, formele, metodele tiinifice, adic criteriile de instruire i educaie. Renumitul savant sugera renovarea
pedagogiei, propunnd o reform spiritual capabil s modifice legitile procesului educaional

tiina spiritual, consider R.Schteiner, poate apropia teoria pedagogic de practica educaiei spirituale i umaniste.
Or, aceste obiective pot fi realizate n temeiul unor stricte standarde pedagogice. n arta pedagogic trebuie s se
tind spre respectarea iniiativei i demnitii, onorarea responsabilitii n procesul de educaie spiritual, moral
religioas. Este imposibil crearea unei moraliti sau spiritualiti sntoase n afara cunoaterii sufletului copilului,
n afara stabilirii unui contact spiritual i sufletesc. Deoarece nu exist criterii ale educaiei morale, spirituale,
religioase, cultural etc., n spriginul pedagogului poate veni arta autoeducrii.

Arta pedagogic ar putea stabili principii i particulariti care s conduc la crearea metodologiei autoeducaiei
morale, spirituale etc. Dar aceast procedur cere o pregtire specil.

Pregtirea pedagogilor pentru colile Waldorf a devenit la noi o necesitate oportun, cci instruirea
pedagogic general, oferit de universitile pedagogice actuale, nu corespunde cerinelor colii libere,
inteniilor de a utiliza pedagogia ca instrument umanist, ca miestrie i ca art. n condiiile colii Waldorf:

1. Pedagogul trebuie s contientizeze responsabilitatea fa de profesia aleas, deoarece dnsul este


factorul hotrtor n educaia copiilor, iar personalitatea lui servete ca model profesional.
2. Cunoaterea autodirijrii, aplicarea ei n coal reprezint o necesitate vital n organizarea colilor
libere ( Waldorf, Montessori, Frane..)
3. coala liber se orienteaz spre personalitatea pedagogului, spre munca colegial-colectiv. niiativele
i nsuirile profesionale reprezint jalonul fundamental al colii.
4. Specialitii, care intenioneaz s activeze n cadrul colii Waldorf sunt obligai s cunoasc esena
antropologiei antroposofice. Cunotinele i deprinderile pe care la acumuleaz viitorii pedagogi vor
constitui bazele pedagogiei antroposofice(didactica, metodica predrii, tehnologiile educaionale,
diferenierea instruirii n dependen de particularitile individuale i caracter, bazele educrii
voinei, caracterului, imaginaiei etc.)
5. Pedagogul colii libere va fi obligat s studieze obiectele orientrii spre aprofundarea cunoaterii
limbilor moderne, istoriei, botanicii, geografiei, religiei)
6. Pedagogul colii libere trebuie s stpneasc legitile de apreciere a umanitii i spiritualitii. n
acest scop se va realiza instruirea n domeniul artei comunicrii, artei plastice (pictura, modelaj),
muzicii, artei vorbirii, euritmieietc.

Necesitatea abordrii problemei tehnologiilor educaionale n pedagogie.


nvmntul este poate una dintre cele mai vechi ndeletnicirile omului pe pmnt,prin el svrindu-se un fel de
,, producere a omului ca figur important n toate domeniile vieii. De nivelul intelectual, spiritual, profesional,
cultural al omului depind succesele lui n toate domeniile de activitate, de aceea nvmntul este numit cheia
succesului. Acum, la frontiera dintre secole, viaa contemporan pare a dori s revad, s schimbe totul ce a motenit
omenirea din alte epoci n domeniul nvmntului. Probabil din aceast cauz, n timpurile noastre, exist att de
multe probleme n domeniul nvmntului : libertatea personalitii i democratizarea nvmntului, umanizarea
i umanitarizarea educaiei, dezvoltarea creativitii i a potenialului individual al omului, educarea axiologic n
multitudinea de evenimente de ordin etic, civic, cultural, spiritual, religios, sunt doar puinele pe care inteniomm a
le pomeni. Sunt cunoscute, de fapt, multiple ncercri i propuneri de realizare i rezolvare a acestor probleme.
ncepnd cu cele din domeniul ,,educaia nou terminnd cu cele de ,,educaie comunist , ele au promovat
radicalismul, conservatismul, liberalismul,democratismul, alte direcii, concepii politice, ideologice, partinice.
Accelerarea procesului de intelectualizare a muncii n sfera producerii materiale i deservirii sociale, n sfera
cultural i spiritual avanseaz rolul muncii individuale i creatoare a omului, schimbarea mentalitii lui.

Spre regret, majoritatea oamenilor din societatea noastr nu sunt pregtii pentru a gndi i munci creativ, iar coala
general i cea superioar nu altoiete nici copiilor nici studenilor deprinderi creative. Nivelul intelectual i nivelul
sociocultural al pedagogilor nu ntotdeauna permite realizarea cu succes a nvmntului formativ, a culturii
vorbirii, culturii comportamentale si de comunicare, religioase i profesionale . multe domenii cum ar fi instruirea
copiilor supradotai, serviciile psihologice, testrile intelectuale, tehnologiile moderne, sunt de posibilitile
realizrii unor asemenea deziderate. Savanii psihologi au stabilit c pn i abilitile creative nnsute necesit o
stimulare i o dezvoltare special, prin intermediul mijloacelor pedagogice. ncercm a aminti aici, c unele mijloace
de dezvoltare a gndirii creative la copii au fost atestate nc pe timpurile lui Socrate. Metoda lui Socrate de a
comunica i discuta cu interlocuitorii a avut un ecou puternic asupra generaiilor urmtoare. Filozoful grec reusea
s-i ajute interlocuitorul a evidenia ignorana i contradiciile din propria gndire i a defini adevrul pe care-l purta
n sine. Metoda a supraveuit pnn ziua de noastre, dar din pcate, ea nu se aplic de ctre pedagogi, la fel
procedndu-se cu metodele propuse acum cteva decenii de pedagogul german G.Housman i didacticianul polonez
W.O.Kon(metoda tririi), de academicianul M.Mahmutov (metoda problematizrii), de pedagogii .Amonavilii,
E.Ilin( metoda de colaborare), Or, omul (studentul,elevul) poate nelege esena noiunilor ,,metode euristice,
,,metode problematizate, ,,metode de colaborare. Se poate deprinde a folosi respectivele metod n diferite condiii.
Dar acestea nu sunt suficiente pentru a putea nelege natura, legile ei, arta instruirii i arta educrii. Aceste aspecte
ale problemei au rmas neexplorate, ba chiar inadmisibile n condiiile colii sovetice , deoarece nvmntul sovetic
se desfura conform unor regulamente metodice dictatoriale i nu unora adecvate situaiei i legitilor existente n
lumea lucrurilor, fenomenilor, practicii umane. nvmntul n coal se eschiva de la legile naturii (omului,
mediului, instruirii, educaiei). Astfel ne-am pomenit motenind o coal care continua s nu respecte legile i
legitile naturii n activitatea educativ. E adevrat, s-a ncercat, i nu o singur dat, a schimba aceast stare de
lucruri prin trecerea la un nvmnt orientat spre comuniune ntre educaie i natur, spre studierea naturii
exterioare a omului , i specificul vrstei . sunt deziderate greu de realizat , cci a cunoate natura omului, a ptrunde
n esena procesului de cunoatere , instruire, educaie, nseamn, nti de toate a cunoate tainele adnci ale firii
omeneti- capacitile,aptitudinile,abilitile,idealurile,convingerile.

Care ar fi modalitile , logica activitii de aprofundare n problem? Renunnd la nelegerea multiplelor


evenimente didactice, situaiilor de ordin etic, civic, cultural,spiritual, subordonate procesului educaiei exiologice,
pedagogii tind s efectueze educaia n mod liber, democratic, creativ. Este ns o activitate incomplet, deoarece n
educaie trebuie analizat i neleas natura fireasc a omului, ansamblul de legiti biologice, sociale, psihologice,
aspecte neexplorate dar i neglijate n pedagogia naional. Nu va funciona nici un instrument pedagogic de instruie
i educaie (tehnica pedagogic, tehnologie pedagogic, improvizare pedagogic, arta pedagogic) atta timp ct
natura omeneasc (caracterul, voina, temperamentul, interesele, convingerile, necesitile, diapazonul potenialului
creator, aptitudinile, abilitile, idealurile) nu vor reprezenta cmpul de preocupare al pedagogului. Cci formarea
personalitii multilateral dezvoltate prin supunerea educaiei i instruirii legilor generale ale dezvoltrii naturii i
omului, rmne a fi doar o declaraie goal.

coala n care s-a pstrat orientarea tradiional realizeaz un nvmnt reproductiv

Sistemul de nvmnt preocupat doar cu diagnozarea personalitii rmne tradiional. Sortii s activeze ntr-un
spaiu al izolrii profesionale, pedagogii din Moldova continu s nu poat gndi i munci formativ, nlesnind astfel
apariia mecanismelor de frnare a procesului didactic naional, ncurajnd funcionarea sistemului dogmatic de
instruire.

Dispui s accepte i s realizeze schimbri eseniale n domeniul nvmntului, s nflueneze pozitiv asupra
viitorului instruirii i educaiei, dnii nu acceptau a proceda la schimbri pariale, fr o cercetare profund a vieii.
Respectnd principiile unui nvmnt democratic, pedagogii de performan intenioneaz a instrui
consecvent i profund generaiile ce vor tri n mileniul trei, a contribui la formarea intelectual-spiritual,
civic i fizic a tinerilor, a crea resurse umane ce vor constitui mijlocul fundamental de consolidare a
independenei statului, a potenialului su economic i cultural. Reorganizarea colii spre un nvmnt
inovator e posibil prin democratizarea i umanizarea nvmntului n baza tehnologiilor moderne.

EDUCATIA SI PROVOCARILE LUMII CONTEMPORANE: CRIZA


MONDIALA A EDUCATIEI, PROCESE DE TRANZITIE, SOLUTII GENERALE
SI SPECIFICE.

Schimbarea element definitoriu al lumii contemporane:


noul mileniu a mostenit multe probleme sociale, economice si politice care sunt departe de a-si fi gasit solutia, desi au
marcat n mare masura ultima jumatate de secol: problemele se agraveaza, se multiplica, se globalizeaza;
multe tari au depasit stadiul subdezvoltarii, iar standardele de viata au crescut continuu, n proportii care difera de la o
tara la alta;
progresul a adus cu sine si sentimentul deziluziei care pare a fi dublat de o anumita confuzie a unei ,,societati globale
care duce o lupta chinuitoare pentru a se naste (J.Delors);
valul schimbarilor si al noutatilor care asalteaza viata umanitatii si a fiecarei colectivitati umane a facut necesare
nu numai strategii globale corelate, internationale, interdisciplinare, intersectoriale, ci si educatie pentru schimbare.
Problematica lumii contemporane:
cresterea n cifre a numarului saracilor, a analfabetilor, a somerilor, a
tinerilor;
degradarea mediului nconjurator si a resurselor naturale; degradarea starii de sanatate a populatiei; exacerbarea
terorismului, rasismului si intolerantei;
n tarile europene asistam la o scadere a indicilor natalitatii si la mbatrnirea populatiei;
n tarile din Africa si Asia expansiunea demografica este un fenomen cu implicatii cu att mai grave cu ct conditiile
economice din aceste tarii sunt mai vitrege, nivelul de trai e mai scazut, iar analfabetismul cunoaste cote ridicate.
Analfabetismul este una dintre cele mai grave probleme:
q analfabeti sunt cei care nu stiu sa scrie si sa citeasca si cei care au deficiente n cunostintele si deprinderile de
baza (analfabetismul functional);
q datorita expansiunii tehnologice si a internetului se poate vorbi si de analfabetism computerial.
Aceste probleme se impun att prin caracterul lor complex, grav, persistent si presant, ct si prin dimensiunile lor
globale, avnd o evolutie rapida si greu previzibila (G.Vaideanu).
Prioritati de actiune pentru rezolvarea unora dintre problemele lumii contemporane:
apararea pacii; salvarea mediului; propagarea democratiei;
refacerea unitatii spirituale a Europei n scopul ntaririi unitatii sale economice si politice.
Rolul educatiei n ameliorarea problemelor lumii contemporane:
educarea tinerei generatii n spiritul respectarii diversitatii, a protejarii mediului;
constientizarii acesteia privind pericolele si efectele actiunilor nesabuite;
formarea priceperilor si deprinderilor de actiune controlata si de interventie;
educatia nu poate face totul si nu poate fi supraestimat potentialul acesteia pentru ameliorarea problemelor, fiind
necesara o actiune conjugata cu celelalte subsisteme ale sistemului social: cel economic, politic, cultural.

Necesitatea schimbarii n educatie:


trunchiul comun de competente de baza (cunostinte, deprinderi, atitudini si valori) nu mai poate fi garantat pe toata
durata vietii deoarece cunostintele se depreciaza rapid datorita evolutiei cunoasterii, a tehnologiei si a organizarii
social politice;
socializarea exclusiv prin educatie formala are limite importante n conditiile n care azi se vorbeste tot mai mult
despre socializare secundara, realizata prin interactiunea institutiilor formale de nvatamnt cu alte medii educative,
iar noile medii de nvatare sunt tot mai atractive si mai frecvente la elevi;
formarea profesionala initiala se decaleaza si se depreciaza rapid in comparatie cu evolutiile pietei muncii;
actiunea emancipatoare a institutiilor educationale a devenit limitata datorita ofertelor de exprimare si manifestare a
libertatilor individuale pe care le propune societatea civila.
? Criza educatiei:
Definire:
decalajul dintre rezultatele nvatamntului si asteptarile societatii.
Aspectele eviden tiate ca circumscriind criza educatiei sunt: inadaptarea produselor umane si a
competentelor lor socioprofesionale la nevoile vietii sociale si ale pietei muncii;
scoala are un randament scazut exprimat n insuccesul si n abandonul scolar n crestere;
eficacitatea este scazuta, exprimata n costuri ridicate comparativ cu fragilitatea competentelor profesionale formate,
atestate de diplomele eliberate;
pot fi crize generale de sistem sau crize partiale (criza spatiului scolar, a personalului didactic, criza curriculara);
afluxul progresiv de elevi la toate treptele de nvatamnt, scolile neavnd capacitate adecvata de cuprindere.
Parametrii pentru identificarea situa tiilor de criza: informatia privind nvatamntul; administrarea structurilor;
relatia educatori-elevi; continutul programelor si metodelor pedagogice; mijloacele materiale si cooperarea
internationala. Adaptarea la efectele si provocarile globalismului economic, informational, politic etc.
presupune depasirea principalelor tensiuni care, chiar daca nu sunt noi, vor ocupa un loc central n problematica
secolului al
XXI-lea:
tensiunile dintre global si local: oamenii trebuie sa devina, treptat, cetateni ai planetei, fara a-si pierde radacinile si
continund sa joace
un rol important n viata propriilor natiuni si comunitati locale;
tensiunea dintre universal si individual: cultura este continuu globalizata, dar n prezent acest proces nu s-a ncheiat.
Nu putem sa ignoram nici promisiunile, nici riscurile acestei globalizari, iar neglijarea caracterului unic al fiintei
umane, ca individ, nu este nicidecum un risc minor. Fiecare individ n parte trebuie sa-si aleaga propriul viitor si sa-si
atinga potentialul maxim n cadrul traditiilor si al propriei culturi, cultura care, daca nu suntem atenti, poate fi pusa n
pericol de progresul lumii contemporane;
tensiunea dintre traditie si modernitate, care constituie o parte a aceleiasi probleme; cum este posibil sa ne adaptam la
schimbare fara a ntoarce spatele trecutului, cum poate fi cstigata autonomia, ca element complementar a liberei
dezvoltari a celorlalti, si cum poate fi asimilat progresul stiintific? n acest spirit trebuie abordate provocarile noilor
tehnologii informationale;
tensiunea dintre considerentele pe termen scurt si cele pe termen lung: aceasta a existat ntotdeauna, dar astazi este
sprijinita de predominanta efemerului, a clipei, ntr-o lume n care abundenta informatiilor si a emotiilor trecatoare
tine n permanenta n centrul atentiei problematica imediata. Opinia publica doreste raspunsuri si solutii rapide; n
timp ce rezolvarea multor probleme cere multa rabdare si o strategie pentru reforma negociata, concertata.. n aceasta
situatie intervin politicile educationale;
tensiunea dintre nevoia competitiei, pe de o parte, si grija pentru egalitatea sanselor, pe de alta parte: aceasta este o
problema att pentru factorii de decizie din sfera economicului si a socialului, ct si cei din domeniul educatiei, nca
de la nceputul secolului. Uneori s-au oferit solutii, dar ele nu au trecut proba timpului. Aceasta a condus la regndirea
si actualizarea conceptului de educatie permanenta, pentru a pune de acord trei factori: spiritul concurential, care
constituie stimulentul; cooperarea, care confera forta si solidaritatea, care uneste;
tensiunea dintre expansiunea extraordinara a cunoasterii si capacitatea fiintei umane de a o asimila. Deoarece
planurile de nvatamnt sunt supuse unei presiuni din ce n ce mai mari, orice strategie clara a reformei trebuie sa
implice anumite optiuni, acestea din urma trebuind sa tina n permanenta cont de trasaturile de baza ale unei educatii
elementare, care i nvata pe elevi cum sa-si mbunatateasca viata prin cunoastere, prin experienta si prin dezvoltarea
propriei culturi;
tensiunea dintre spiritual si material: deseori fara sa-si dea seama si fara sa exprime acest lucru, lumea tnjeste dupa
un ideal si dupa valori pe care le vom califica drept morale. Astfel, educatia are rolul de a-l ncuraja pe fiecare
individ n parte sa actioneze conform propriilor traditii si convingeri si n deplinul respect al pluralismului, sa si
ridice mintea si spiritul pe planul universalului si ntr-o anumita masura, sa si depaseasca propriile limite. Aceasta din
urma tensiune are semnificatii deosebite n societatea postmoderna, n care se cauta remedii pentru efectele alienante
ale societatii de consum modern, uneori n detrimentul valorilor morale si spirituale. Individul postmodern doreste sa
faca ceva semnificativ, munca este mai de graba orientata de respectarea valorilor umane, de autorealizare, de
dezvoltare a propriului potential, dect de obiective materiale; nu-i place controlul ci autoexprimarea. Este motivul
pentru care se considera ca misiunea educatiei n secolul XXI este de a permite fiecaruia dintre noi, fara exceptie, sa-si
dezvolte talentul si sa-si valorifice la maximum potentialul creativ, inclusiv responsabilitatea pentru propria viata si
pentru atingerea scopurilor personale (J. Delors).
Analiza sistemului de educa tie prin grila postmodernitatii (E. Paun):
scoala contemporana functioneaza ca o scoala caracteristica epocii moderne, si nu celei post-moderne n care, de fapt
traim;
practica scolara e dominata, n mare masura, de paradigma modernitatii, cu manifestari de genul: focalizarea pe
dimensiunea instrumentala a procesului de nvatamnt; accentuarea si valorizarea excesiva a functiei informative n
raport cu functia formativa; ignorarea faptului ca n scoala nu exista doar situatii care pot fi supuse planificarii, ci si
situatii noi, neobisnuite pentru care se impun abordari noi nespecifice, nonconventionale, creative;
evaluarea standardizata si riguroasa care masoara performantele elevilor si i clasifica pe acestia n functie de
rezultate;
normele standardizate, regulile impersonale si generale la care este supus elevul, sistemul de pedepse si recompense.
Caracteristicile deschiderii scolii spre post-modernitate:
militeaza pentru educatia centrata pe persoana si pentru revalorizarea dimensiunii subiective a actului educational;
considera ca, data fiind complexitatea fiintei umane, conduitele celor implicati n actul educational nu sunt
ntotdeauna predictibile si
rationale;
pune n evidenta rolul major al dimensiunii subiectiv-afective n relatia educationala, relatie n care elevul si
profesorul sunt considerati n integralitatea personalitatii lor;
sustine abordarea conform careia profesorul nu lucreaza asupra elevilor, ci cu elevii si pentru acestia;
considera elevul ntr-un permanent proces de devenire, de construire a statutului si rolurilor sale;
ne propune o viziune diferita asupra curriculum-ului n sensul ca ncearca sa depaseasca limitele actualei teorii
curriculare care este prescriptiva, normativa si formalizata, prin abordarea curriculum-ului n termeni de cultura, n
sensul integrarii acesteia ntr-un spatiu cultural care este clasa de elevi, prin reelaborarea, reconstruirea si negocierea
curriculum-ului.
Impasul nvatamntului contemporan este provocat de trei categorii de explozii:
explozia cunostintelor (datorata dezvoltarii stiintei si tehnicii imensa cantitate de informatie depaseste posibilitatile de
asimilare oferite de tehnicile de instruire din trecut);
explozia demografica (cu toata extinderea structurala din ultimele decenii, nvatamntul nu poate face fata cererii de
educatie, ritmului de crestere a populatiei);
explozia aspiratiilor (chiar si oamenii simpli aspira la educatie de nivel nalt, si ca reflex al profilului ocupational cu
competente tot mai complexe cerute de piata muncii; cu alte cuvinte reclama egalitatea de sansa, indiferent de mediul
social sau geografic de provenienta, nu numai egalitate de acces) (I. G. Stanciu).
Solutii generale si specifice la nivel mondial:
ameliorarea si adaptarea functionarii sistemului scolar, att la nivel structural, ct si al practicilor propriu zise;
inovatii n conceperea si desfasurarea proceselor educative (inovarea continuturilor, n sensul selectarii cunostintelor
cu valoare formativa, dar si a metodelor de predare si evaluare, reducerea rupturilor structurale sau functionale);
valorificarea specificului individual al elevilor; ameliorarea formarii initiale si continue a cadrelor didactice;
eficientizarea managementului institutiilor de nvatamnt; introducerea noilor tipuri de educatii n programele
scolare n scopul largirii ariei si continuturilor educatiei;
ntarirea legaturii dintre actiunile scolare si extracuriculare; amplificarea conlucrarii dintre cadrele didactice, elevi,
parinti si responsabilii de la nivel local; ntarirea parteneriatelor educationale;
organizarea de mobilitati si de schimburi de informatii ntre statele europene asupra politicilor educationale si
practicilor pedagogice
actuale;
regndirea procesului de educatie n privinta orientarii, dimensionarii, instrumentalizarii elementelor de continut, n
vederea integrarii tinerilor cu succes n viata profesionala si sociala (J. Delors).

Noua ordine internationala reclama educatia pentru schimbare ca pregatire anticipativa si ca asimilare a ritmurilor
alerte cu formarea ncrederii n propriile resurse si n continuitate (G.Vaideanu).
2. Problematizarea (metoda rezolvrii de probleme)
Predarea presupune de iure i de facto i prezentarea unor sarcini de
cunoatere, prin rezolvarea crora elevii dobndesc, n mod activ, cunotinele,
formndu-i inclusiv o serie de deprinderi intelectuale. Profesorul ar trebui s se
bazeze mai mult pe aciunea independent a colarilor, care este necesar s i
asume deliberat un comportament de nvare centrat pe rezolvarea de probleme i
descoperirea de noi cunotine. Desigur c ntregul proces de nvare de acest tip
este asistat i dirijat de profesor, care ndrum eforturile cognitive ale elevilor.
Problematizarea este considerat, n didactica modern, una dintre cele
mai valoroase metode deoarece orienteaz gndirea colarilor spre rezolvarea
independent de probleme. Utiliznd metoda n discuie, profesorul pune pe elev
Pedagogie
n situaia de a cuta un rspuns pertinent, o soluie pentru problema cu care se
confrunt. Punctul de pornire l constituie crearea situaiei-problem, care
desemneaz o situaie contradictorie, conflictual ntre experiena de cunoatere
anterioar i elementul de noutate cu care se confrunt colarul.
Situaia-problem este necesar s prezinte urmtoarele caracteristici:
s reprezinte o dificultate cognitiv pentru colar, rezolvarea acesteia
necesitnd un efort real de gndire;
s trezeasc interesul colarului, s-l surprind, s-l uimeasc,
provocndu-l s acioneze;
s orienteze activitatea colarului n direcia rezolvrii, aflrii soluiei
de rezolvare i, pe cale de consecin, avansrii n cunoatere;
rezolvarea nu este posibil fr activarea cunotinelor i experienelor
dobndite anterior.
Tensiunea (conflictul) este creat ntre experiena anterioar (ceea ce
colarul deja cunoate) i elementul de noutate cu care se confrunt. Aceast
tensiune l va determina s acioneze, s caute (investigheze) i s intuiasc soluia
de rezolvare a acestei tensiuni.
Exemple de situaii problem:
a) create n cadrul unor lecii de filosofie:
1 Dac menirea statului este de a impune o anumit ordine social, mai
putem vorbi de liberti individuale?
2 Dac oamenii trebuie s se supun autoritii divine, n ce msur mai
sunt liberi? Mai sunt rspunztori de faptele lor?
3 Ne natem oameni sau devenim oameni?
b) create la o lecie de economie:
O firm reduce numrul de salariai i nregistreaz o reducere a
nivelului produciei, dar productivitatea medie a muncii este superioar
celei din perioada anterioar. Evaluai eficiena muncii salariailor
concediai n raport cu cea a celor care au rmas. Ce evoluie va
nregistra costul unitar?
c) create la un curs de pedagogie:
1 De ce creterea intensitii motivaiei nvrii se poate asocia, dup
un asemenea prag, cu scderea performanelor n nvare?
2 Cum v explicai c repetiiile prea dese ale unui text nvat pot s favorizeze uitarea?