Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE


INGINERIA DEZVOLTARII RURALE DURABILE
MICROBIOLOGIE

TOXINE MICROBIENE

Student: Stanciu Claudiu


Grupa: 734 B
Prof.: Ferdes Mariana
ANUL DE STUDIU: III (2013 2014)
TOXINE MICROBIENE

Cuprins
1. Ce reprezinta micotoxinele
2. Principalele micotoxine
3. Micotoxinele din cereale
4. Micotoxinele din legume si fructe
5. Micotoxinele din cacao si cafea
6. Micotoxinele in carne si preparate din carne
7. Micotoxinele din lapte si produse lactate
8. Mucegaiuri
9. Cocluzii
10. Bibliografie
TOXINE MICROBIENE

1. Ce reprezinta microtoxinele
Micotoxinele sunt metabolii produi de miceii dezvoltai pe un substrat,
capabile s produc mbolnvirea celor ce consum produsul respectiv: oameni,
animale, plante, microbi. Aceste toxine se gsesc n spori, n tal sau, ca produi de
secreie, pe substratul pe care se dezvolt mucegaiul.
Cu toate c toxicitatea alimentelor mucegite este de mult cunoscut,
cercetarea aprofundat a nceput abia n anul 1960, cnd, n Anglia, s-a semnalat la
curcanii hrnii cu fin de arahide mucegite, o mortalitate mare, prin leziuni
hepatice, produs la nceput de boala numit boala X a curcanilor. n condiii
similare s-au constatat aceleai afeciuni la viei i purcei.
Cercetrile efectuate au artat c furajele respective erau infectate cu
mucegaiul Aspergillus flavus, care secret o toxin numit aflatoxin.Ulterior s-a
constatat c i alte mucegaiuri formeaz aflatoxine.
n prezent s-au pus n evidena peste 240 de mucegaiuri toxicogene i s-au
identificat peste 2000 de substane toxice,lista lor rmnnd n continuare deschis.
n urma cercetrilor ntreprinse s-a stabilit c micotoxinele sunt substane
chimice mai simple sau mai complexe,structura lor fiind n cea mai mare parte
elucidat. La nceput s-a izolat dintr-o singur specie de mucegai, un singur tip de
toxin.Ulterior s-a constatat c o anumit specie poate s produc un complex de
substane care au o structur diferit i c aceeai toxin poate s fie produs de
mai multe mucegaiuri.
Numeroase lucrri au ncercat s fac o sistematizare a micotoxinelor n funcie
de diverse criterii.Astfel, exist o clasificare n funcie de mucegaiurile cunoscute ca
toxicogene i alta, dup bolile pe care le produc.

PRINCIPALELE MICOTOXINE
Cele mai frecvente micotoxine sunt aflatoxinele, ochratoxinele, patulina,
sterigmatocistinele, tricotecenele si zearalenole.

Aflatoxinele:
Sunt secretate de Aspergillus flavus i de un numr mare de alte mucegaiuri.
Se dezvolt bine pe semine oleaginoase i produsele secundare rezultate de la
fabricarea uleiului, arahide,cereale.
Aflatoxinele principale: B1 (cea mai toxic), G1, M, sunt prezente n
substraturile colonizate de micromiceta Aspergillus , dar ele sunt, de asemenea,
TOXINE MICROBIENE

excretate n lapteleanimalelor expuse, sub form de compui hidroxilai M1 sau M2


care au otoxicitate mai mic. Aspergillus flavus se dezvolt pe furaje din arahide.
Aflatoxinele sunt termostabile. Ele prezint o activitatea toxica
mutagena,teratogen i cancerigen. Aflatoxina B1 este un toxic hepatic i
precarcinogen, care inhib sinteza de ARN mesager i induce formarea de tumori
primitive ale ficatului (carcinom hepatocelular).
n mai multe ri subdezvoltate, cum sunt Taiwan, India, Kenya aflatoxinele pot
provoca mbolnviri acute la oameni (aflatoxicoze) care se manifest prin dureri
abdominale, vom, edem pulmonar, convulsii, com i uneori chiar moartea
prinedem cerebral; apar leziuni la nivelul ficatului, rinichilor i inimii.
Principalul productor de aflatoxine este Aspergillius flavus, un mucegai din
ncrengtur ascomicetelor (Ascomycota). Este o specie foarte rspndit i
cosmopolit (sol, materii organice n descompunere, semine oleaginoase, cereale).
Este comun n majoritatea tipurilor de soluri i este implicat n descompunerea
materialului vegetal. Poate fi izolat de pe seminede porumb, orz, alune, orez,
cartofi, mazre, mere, finuri, lapte praf. Aspergillus flavus are o afinitate deosebit
pentru alune i semine oleaginoase.
Crete ntr-un spectru larg detemperatur (12-48 C). n condiii
necorespunztoare de pstrare a recoltei (umezealcrescut etc.), ca urmare a
contaminrii nainte de recoltare, se poate produce mucegirea masiv a boabelor
de porumb, alune, semine oleaginoase cu importante pierderi economice. Infecia
plantelor apare mai uor dac fructele i seminele au fost atacate de insecte,
psri,roztoare, grindin, nghe timpuriu, cldur i secet, furtuni sau alte
fenomene nefavorabile.
Intoxicaie acut a animalelor i omului cu cantiti mari de aflatoxin se
manifest prin depresie, anorexie, diaree, insuficien hepatic acut, icter,
hemoragii, anemie i poate duce la moarte. La doze mari moartea poate surveni n
cteva ore sau cteva zile, n funcie de doz i de sensibilitatea animalului sau
omului. Leziunile hepatice (necroza, ciroza) aprute n intoxicaie acut pot evolua
spre carcinom hepatocelular.
Consumul unor cantiti mai mici de aflatoxin, dar timp mai ndelungat duce la
apariia intoxicaiei cronice, care se manifest prin anemie, icter uor, i, eventual,
dezvoltarea carcinomului hepatocelular.

Patulina:
Patulina cunoscuta si sub alte denumeri, printe care mai frecventa si Clavacina,
se acumuleaz n cereale, numeroase fructe i legume: mere, pere, piersici, ciree,
tomate, putand trece si in produse de prelucrare, in special in sucurile de fructe.
TOXINE MICROBIENE

Este foarte toxic pentru alimente i plante.S-a pus in evidenta o actiune mutagena,
teratogena si carcinogena.
Este furapironona, cu greutate moleculara 154. Stabila in mediu acid, dar
instabila in mediu alcalin. Se caracterizeaza printr-o buna termostabilitate, nefiind
distrusa la 80C. Produce o inhibitie a diviziunilor celulare, blocand mitozele in
metafaza. Inhiba de asemenea respiratia celulara si tisuala, ceea ce determina
oprirea cresterii.
Efectele toxice sunt asemanatoare ce cele ale aflatoxinei B1.Toxicitatea acuta
este insa mai redusa decat a aflatoxinei B1 si variaza in functie de modul de
aplicare,specia animalului si alti factori.Principalele modificari anatomopatologice
sunt: congestie, edeme si hemoragii pulmonare, degenerestente hepatice, de vezica
biliara, rinichi si suprarenale.

Tricotecenele
Tricotecenele(12, 13-epoxi-tricotecenele) =grup de micotoxine cu structura
chimica inrudita, dar cu proprietati fizico-chimice si biologice proprii.
Compusul parental-scirpena (12,13-epoxi D9 -tricotecen) se obtine prin
substituire cu grupari hidroxi,epoxi, ceto, aciloxi in pozitiile3,4,7,8 si 15,
Cuprinde peste 100 de micotoxine, dar numai sapte sunt implicate mai frecvent
in patologia veterinara: toxina T2, toxina HT-2, diacetoxiscirpenolul, fusarenona X,
nivalenolul, deoxinivalenolul.

PROPRIETATILE:
- Stabilitate in mediu, cu variatii moderate de temperatura si pH: stabili fata de
oxigen, lumina
- nu sunt distruse in procesul de preparare si stocare a furajelor si alimentelor
contaminate
- substantele alcaline si acizii le modifica structura:
- acizii deschid inelul 12,13epoxi,
- bazele saponifica derivatii esterici ai tricotecenelor
MECANISMUL DE ACTIUNE.
Difera de la un reprezentant la altul: inhiba sinteza proteica,ex DON prin
legarea de ARN ribozomal; !! Cele mai afectate sunt celulele care de depind de rata
de sinteza proteica, ex. celulele limfoide, celulele ce captusesc tractusul gastro-
intestinal,
Efecte secundare = inhibitia sintezei de ADN, fragmentarea ADN, afectarea
integritatii membranelor,
Slab mutagene si carcinogene,
Imunosupresie, necroza tesuturilor = cele mai importante efecte asupra
ADN
TOXINE MICROBIENE

Tricotecenele au proprietati radiomimetice, dar se extind si asupra cordului si


pancreasului.
Tricotecenele induc modificari biochimice, fiziologice: tulburari gastro-
intestinale,tulburari,cardio-vasculare,neurologice,dermatologice, imunologice,
hematologice.
Sunt metabolii ai mai multor genuri de fungi imperfeci: Fusarium,
Tricothecium, Mycothecium. Ele provoac slbiciune, vomismente, diaree, colaps

Zearaleonele

Reprezinta contaminanti frecventi ai produselor alimentare cerealiere.In


concentractii mari,toxinele s-au determinat in porumb,orz, si grau.
Ele sunt biosintetizate si la temperatura scazuta,de 12C,ridicarea temperaturii
la 25C sporeste producerea de micotoxine.Se acumuleaza in special pe porumbul
depozitat,cu umiditate ridicata(peste 14%).Dicloforosul,adaugat mediului de
cultura,inhiba formarea toxinei (40).
Sunt lactone ale acidului rezorcilic.In dore reduse au un efect stimulant asupra
sporului de greutate,fiind chiar utilizate in acest scop.
Modificarile anatapatologice se manifesta prin hemoragii si edem in
cortex,hemoragii cardiace,edem subcutanat,echimoze generalizate,distrofie
hepatica.

Orchratoxinele

Au fost identificate in diferite produse alimentare de origine


vedegetala:porumb, grau,orz,ovaz,sorg,leguminoase,peste sarat.In cazul
administrarii unor furaje contaminate,care contin o cantitate de pana la 27 500
g/kg orchratoxina A,procentul de imbolnavire a porcinelor poate ajunge pana la 58.
Orchratoxina A se poate acumula in tesuturi(rinichi,ficat,muschi)si se elimina
pana la lapte.O atentie deosebita trebuie acordata ipotezei privind participarea
orchrantoxinelor in etiologia asa-numitei nefropatii endemice balcanice
Ca producatori au fost identificate specii de Aspergillus si specii de Penicillium
si anume: Aspergillus orchraces,A. Alliaceus,A. Melleus,A.petrakii,Penicillium
viridicatum,P. Commune,P.cyclopium.
Prin degradare,ele dau nastere la dehidrocumarina,detectabila in urina
animalelor intoxicate.
Orchratoxina A produce inflitractie hepatica,necroza periportala a
hepatocitelor si neroza tubilor renali cu insuficienta renala consecutiva.