Bindean Loredana

I B Ocrotirea

` ANTRAX

DEFINITIE

Antrax-ul este o boala infectioasa si contagioasa, prezenta la animale si la oameni,

manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si cutanate. Popular se mai numeste
buba neagra, carbune sau dalac.
Dalac se mai numeste planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, cu tulpina
dreapta, terminata cu o unica floare verzuie si cu fructul o boaba neagra-albastrie de
marimea unui bob de mazare. Frunzele acestei flori sunt intrebuintate in popor pentru
vindecarea antrax-ului. Aceasta este una din cele mai vechi boli cunoscute. Initial a fost
epidemica si inca apare in multe parti ale lumii insa
numai sporadic in centrul si sudul Americii, sudul si estul Europei, Asia, Africa si
Orientul Mijlociu (zone dezvoltate din punctul de vedere al agriculturii).

GENUL BACILLUS
Bacteria care sta la baza bolii se numeste "Bacillus anthracis" - genul Bacillus ;
familia Bacilaceae.

ETIOLOGIE
Bacillus anthracis este cel care provoaca antrax-ul se gaseste si la oameni si la
animale.Evolutia acestei boli este aproape intotdeauna fatala pentru purtator. Animalele
contacteaza boala din apa contaminata pe care o beau.
Solul in care se gaseste lichidul gazduieste organismul pentru mai multi ani.
Produsele animaliere cum ar fi oase, piei, par sau blana raman grav contaminate si dupa
moartea gazdei. Aceasta proprietate a bolii este posibila datorita sporilor, particule mici si
inactive ale bacteriei care dau posibilitatea bolii sa supravietuiasca pentru o perioada mai
lunga de timp in conditii diverse.
Antrax-ul se gaseste atat la animalele salbatice cat si la cele domestice, in special
ierbivore, cum ar fi vite ,oi, cai, capre, catari. Carnivorele sunt afectate ocazional, cum ar
fi porcii sau bursucii, prin consumarea cadavrelor infectate ale altor animale.
Denumirea de anthracis provine din cuvantul grecesc anthrakis (), care se
traduce prin crbune, care se refer la o leziune des ntlnit in antraxul cutanat -
pielea afectat este de culoare neagr, cu aspect de crbune.
In timpul anilor 1880 in Anglia si Germania boala era cunoscuta sub numele de
"boala lucratorilor de prelucrare a lanii" si respectiv "boala lucratorilor de piei", deoarece
spori ai bacteriei erau prezenti in pielea sau in lana animalelor in fabrici de prelucrare a
fibrelor.
Bacteria Bacillus antracis a fost clasificata ca fiind gram-pozitiva, imobila , cu
capetele tiate drept , izolata sau aezata n lanuri scurte . n organism i pe geloz-snge
apare nconjurata de o capsul. Nu este rezistenta la cldur i la ageni chimici (moare
ntr-o or la 55). n afar de forma vegetativ, bacilul crbunos dezvolt spori, ns
numai n prezena oxigenului sau expunere la aer. Sporii sunt extrem de rezisteni,
rmnnd n organismul animal, n produsele acestuia (pr, piele) sau n pmnt timp de
ani (chiar 40 de ani), mai ales dac sunt ferii de lumin. Astfel se explic persistena
contaminrii unor puni n anumite regiuni, unde vitele se infecteaz regulat. n
laboratorul Institutului de igien din Gotingen s-au gsit spori viabili, care au dezvoltat
colonii dup aproape 70 de ani de conservare.
Pe frotiurile fixate i colorate, dup metodele obinuite, sporii rmn viabili i
viruleni, dnd boala la oareci. Sporii sunt rezist la cldur uscat la 150, timp de -1
or; sunt distrui prin fierbere n 10 minute. Sporii sunt distrui i prin formol 10%,n15
minute, ns rezist la soluii de sublimat sau de fenol 5% ; sunt mai sensibili la ageni
oxidani, fiind omori n 15 minute de o soluie 4% de MnO4K i ntr-o or de o soluie
4% de peroxid de hidrogen.
Este capabila sa se inmulteasca. Cultura sporilor de antrax la 37 grade Celsius
demonstreaza ca pentru fiecare bacterie corespunde cate un spor, adus in centrul celulei in
aproximativ 12-24 ore. Formarea sporilor este mai inceata la temperaturi joase. Acestia
au de la 4 la 8 microni lungime si de la 1 la 1.5 microni inaltime. Sporii bacteriei se mai
numesc celule vegetale sau endospori si sunt cunoscuti ca fiind cei mai durabili si
rezistenti dintre cei produsi in natura.
VIRULENTA
n condiii vitrege sau de secet bacilul produce endospori, care pot rmne ngropai
n sol muli ani. Atunci cnd animalele (oi, vite sau alte rumegtoare) pasc pe solul
respectiv, sporii ajung n interiorul organismului animal, unde se nmulesc, putnd
provoca chiar moartea acestuia, iar nmulirea poate continua i pe animalul mort. Odat
nutrienii epuizai, sporii ajung din nou la nivelul solului , unde ciclul se reia. Bacilul
antrax are 89 lanuri proteice cunoscute, unele (de tipul Ames sau Vollum) fiind utilizate
n bioterorism, iar altele (Sterne) pot fi utilizate pentru inoculare.
Fiecare lan are grad diferit de virulen i de producere a toxinelor, acestea fiind
imprimate de variabilitatea genelor care le codeaz. Virulena este dat de 2 plasmide:
plasmida pXO1 (182 kb) i plasmida pXO2 (95 kb), ambele fiind rspunztoare pentru
virulen. Plasmida pXO1 conine genele lef, cya, and pag, ce codeaz toxinele factorului
letal, factorului edematos i a factorului protector. Plasmida pXO2 conine genele capA,
capB i capC, necesare pentru formarea capsulei.

CERCETATORI SI SAVANTI
Antrax-ul a fost prima boala pentru care organismul a fost izolat de catre Pollender
(1849) si C.J. Davaine in 1863 obtinandu-se ulterior o mostra de catre
Robert Koch in 1876. Primul vaccin a fost descoperit in 1881 de Louis
Pasteur.
n secolele trecute au aprut epidemii n mai toate rile , ndeosebi n unele regiuni al
cror sol era intens contaminat cu spori de bacili crbunoi (cmpiile blestemate din
Frana).
Primul mare succes al lui Robert Koch in bacteriologie a fost in 1870
cand a demonstrat ca boala infectioasa antrax injectata in fluxul sanguin al unor soareci
contine manunchiuri de spori ai bacteriei. Descoperirea lui Koch a fost momentan
importanta pentru ca a fost prima oara cand agentul cauzator al unei boli infectioase a
fost demonstrat fara nici o indoiala. Ulterior s-a demonstrat ca bolile infectioase sunt
cauzate de micro-organisme specifice (in acest caz
bacteria ), nu substante misterioase cum se credea. Koch a demonstrate modul in care se
extrag probele si cum se prelucreaza. Dupa studiul sau, Robert i-a inmanat descoperirile
lui Paul Ehrlich, initiatorul imunitatii moderne.
Din 1880 s-a studiat intens imunitatea bacteriilor . In acest an Louis
Pasteur a descoperit accidental ca bacteria antrax-ului se inmulteste
la 42-43 grade Celsius si isi pierde puterea de intoxicare dupa cateva
generati.
Antibioticele omoara bacteria dar nu elibereaza toxinele deja existente in organism.
Oamenii de stinta de la Universitatea Havard din Boston au urmarit boala si au neutralizat
toxinele ramase in corp care sunt alcatuite din trei proteine produse de bacterie.
Proteinele sunt inofensive individual, dar mortale impreuna. Pentru a dezactiva toxinele
ceretatorii au creat o forma mutanta a unei proteine (antigen ) . Aceasta se combina cu
celelalte proteine si formeaza un complex care nu invadeaza celulele. Experimentele s-au
facut cu ajutorul unor sobolani care au fost injectati cu aceasta proteina si expusi la virus.
Animalele injectate au supravietuit, iar ceilalti sobolani netratati expusi la antrax au murit
in cateva ore.
Cercetatorii au confirmat ca acest tratament poate fi eficient numai daca expunerea la
virus este scurta ( acest lucru a fost descoperit in 27.04.2001). Exista deja un vaccin
impotriva antrax-ului, dar unii cercetatori sustin ca are efecte secundare. Vaccinul existent
se bazeaza pe teoria proteinei mutant, aceasta reprezentand una din putinele alternative.

FORMELE ANTRAXULUI
La oameni antrax-ul apare intern si extern cu o rata a mortalitatii de
20%.
1. Forma externa sau cutanata se contacteaza prin zgarieturi, taieturi
ale epidermei celor care lucreaza cu pielea netabacita sau lesuri ale animalelor infectate
cum ar fi oaia, capra, calul etc. Se caracterizeaza prin infectii ale pielii expuse in locul
respectiv. Aceasta forma a bolii este cea mai usoara si cea mai comuna ( 95 % din
cazurile de antrax este cel cutanat). Sporii germineaza, celulele
vegetale se multiplica si devine vizibila. Este observata dupa 3 zile de la contactare
pentru ca atunci apare un fel de cos ce se inflameaza. Dupa cateva zile se extinde si
devine negru in centru fara dureri considerabile. La inceput bacteria cauzeaza o
mancarime comparabila cu o muscatura de insecta. In jurul zonei se formeaza basicute
rosii. Alte simptome pot include febra si frisoane. In cele
mai multe cazuri bacteria ramane in interiorul bubei. Daca totusi se raspandesc la cel mai
apropiat punct nervos, sau, in cele mai rare cazuri, in sange, bacteria poate cauza o forma
de otravire a sangelui care provoaca moartea.
2. Faza interna este de doua tipuri :
A. Antraxul pulmonar se contacteaza prin inhalarea sporilor de antrax ,
ca cei de la parul si blana animalelor. Simptomele apar dupa 2-3 zile de la expunere si se
manifesta prin tuse convulsiva si lesinuri. Sporii patrund in plamani si uneori produc
hemoragii in interiorul traheii. De asemenea ataca grav plamanii si este condus uneori
pana in creier. Este cea mai rara forma, dar si mortala (rata mortalitatii este cuprinsa intre
90 % si 100%) chiar daca este tratata in mai putin de 1-2 zile dupa ce apar simptomele.
Antrax-ul pulmonar se manifesta prin simptome cum ar fi dispozitia, febra, greata,
dureri de cap, dureri de piept si probleme respiratorii care progreseaza spre bronsita.
Uneori boala manifestata prin ameteli, hemoragii, convulsii si sufocari in cazuri acute
poate fi fatala imediat. In cazuri mai putin grave este fatala in 3- 5 zile. Moartea esta
cauzata de toxiinfectie. In cele din urma bolnavul are mari probleme respiratori pana
ajunge intr-o stare de soc. Muncitorii care se afla in contact direct cu produse animaliere,
in special lana, sunt protejati prin vaccinuri. Meseriile cu risc sporit sunt :veterinari,
fermieri, lucratori la abator si lucratori in laboratoare. Vaccinarile si antibioticele
preventive sunt eficiente.
B. Antraxul gastrointestinal se contacteaza prin ingerarea bacteriei
in urma consumarii carnii sau a laptelui contaminat. Pacientii cu aceasta faza au rata de
mortalitate cuprinsa intre 25%- 75%. Este o forma mai rara care provoaca inflamatii
stomacale si intestinale, bube sau leziuni, cum ar fi ulcerul, ca cele ce apar pe piele la
forma cutanata. Bacteria se intinde in sistemul limfatic. Primele simptome sunt greata si
starea de voma, lipsa apetitului, febra urmata de dureri abdominale, eliminari de sange pe
cale orala si diaree .

CONCLUZIE
 Septicemia se dezvolta rar in antrax-ul cutanat, mai comuna fiind in cel pulmonar.
Bacteria se multiplica in fluxul sanguine atingand concentratii enorme. Se caracterizeaza
prin febra mare, lesinuri si dereglari vasculare ducand la o moarte neasteptata.
Simptomele variaza in functie de modul de contaminare, dar apar de obicei dupa o
expunere de aproximativ o saptamana la boala.

TRATAMENT
In stadii primare antrax-ul poate fi vindecat prin administrarea dozelor mari de
penicilina, dar in stadii avansate poate fi fatal.
Bacilul crbunos este sensibil si la urmatoarele antibiotice : tetracicline,
cloramfenicol (cu variaii pentru unele tulpini), ampicilin, eritromicin, kanamicin, i
gentamicin. Este moderat sensibil la streptomicin
BIBLIOGRAFIA

1. Read W. & all , 2007 Secvena genetic a Bacilului anthracis Ames i comparaie cu
bacterii similare, 2007 , de la Nature.com
2. Wahab L. ,Halmarsson M., Wollin G. , Engstrand P. , Pyrosequencing Bacillus
anthracis, 2005 , Institutul Suedez pentru Controlul Bolilor Infecioase, Solna, Suedia
3. Dixon M. & all , Anthrax , New England Jurnal of Medicine , 1999 , 341 : 815-26