Caracterizarea generala a dr int privat;

Normele conflictuale;

Subiectele de drept international privat;

Normele conflictuale cu privire la contractele internationale;

Arbitrajul comercial international.

Competenta in dr international privat

1. Tema: Caracterizarea generala a dr int privat

1. Obiectul de reglementare a dr int privat
2. Deosebirea dintre dr int privat si dr int public
3. Izvoarele dr int privat

1. La dezvoltarea dr int privat in urmatoarele decenii au contribuit urmatorii factori:

a. internationalizarea rap juridice, drept urmare la etapa actuala se vorbeste despre globalizarea raporturilor
juridice.
OMC- Organizatia mondiala a comertului 1994.
FMI- Fondul monetar international.
BM- Banca mondiala.
b. Statele moderne din ce in ce mai mult doresc sa participe la dezvoltarea relatiei economice internationale, in
deosebi prin intermediul contractelor de investitie straine, a contractelor de concesiune, a contractelor de prestari
de servicii si executare de lucrari.
c. Dezvoltarea progresului tehnico- stiintific.( comunicatii si transport).

Obiectul de reglementare a dr int privat il constituie raporturile de dr privat cu elemnt strain ( extrainietate).
In practica se intilnesc urmatoarele elemente de extrainietate:
a. Subiectul( fie un subiect sau ambii) rap juridic estestrain, de exemplu, un cetatean strain se casat cu o cetateana
din RM - rap de extrainietate.
Rap juridic-> subiect, drepturi si obligatii( continut),obiect.
b. Obiectul rap juridic se afla in strainatate.
c. Faptele juridice au fost savirsite pe teritoriul altui stat.
d. Elementul strain consta in aceea ca un litigiu dintre doua persoane cu nationalitate sau cetatenie straina este
examinat de catre o instanta de judecata straina.

2. Deosebirea dr int public si privat

In lit de specialitate deosebirea intre dr int privat si dr int public se face dupa urmatoarele criterii:
a. dupa obiectul de reglementare, daca dr int public reglementeaza in special
relatii politice intre state si organizatii, dr int privat reglementeaza raporturi private cu caracter patrimonial in
special.
b. urm deosebire este dupa subiectii care participa, sub dr international public sunt in special statele si org
internationale, pe cind subiecti a dr international privat sunt particularii ( pers fizice si juridice) , iar ca exceptie si
statele si organizatiile internationale.
c. in relatiile internationale nu se face deosebire neta intre dr int public si dr international privat. In majoritatea
litigiilor internationale, judecatorii sau arbitrii sunt obligati sa aplice atit norme de dr int public, cit si norme de dr
int privat.

3. In domeniul dr international privat exista mai multe organisme internationale care se ocupa cu unificarea dr
privat si anume:
a. Comisia natiunilor unite pentru dreptul comertului international, cerata in 1966, cu sediula la Viena, acest
organism international are scopul de a elabora difetite proiecte a conventiilor internationale in materie de dr
privat, ca de ex, a fost elaborata Conventia de la Viena din 1980, cu privire la contractele internationale de
vinzare- cumparare. In afara de aceasta ONU are menirea sa codifice diferite uzante, care sunt aplicabile in
raporturile dr int privat.
b. Al doilea organism, UNIDROIT- Institutul de unificare a dr privat de la Roma, constituit in 1928, este o
organizatie interguvernamentala.
c. Organizatia de dezvoltare si cooperare economica.Organismul international care are ca scop unificarea in
primul rind a normelor juridica care se aplica in dreptul investitional international si codurile de conduita a
societatilor multinationale.
d. Conferinta de la Hague, acre contribuie la unificarea raporturilor procedurale civile, ca de ex, au elaborat
proiectul conventiei cu privir la procedura civila din 1958, si in alte domenii precum Conventia rferitoare la
acumularea probelor in procesele civile si comerciale 1970 si Conventii din domeniul dr familiei.

Dreptul international privat cuprinde doua tipuri de izvoare:

A. Izvoare interne( nationale) in sistemele nationale sun utilizate diferite tehnici juridice in vederea reglementarii
raporturilor de dr int privat. Sunt unele legislatii care reglementeaza principalele raporturi de dr int privat in
acdrul codului civil, ca spre ex Rusia si RM. Alte legislatii nationale elaboreaza legi speciale , care sunt
consacrate reglementarii principalelor chestiuni referitoare la dr int privat. A tria categorie de legislatii nationale
au doar citeva principii de dr int privat consacrate in primele articole a codului civil. Normele conflictuale sau
normele de dr int privat, in afara de Cartea a 5a a Codului civila a RM, se ami rgasesc si in alte acte normative,
precum Codul Muncii, Codul Familiei, diferite legi din domeniul activitatii conerciale. Trebuie de mentionat ca
in diferite sisteme de dr internationale, inclusiv in sistemul de dr al RM, exista legi care contin norme materiale
(determina in mod nemijlocit dr si obl persoanelor), care sunt menite sa reglementeze in mod direct rap de dr
international privat.

In afara de izvoare interne, dr int privat contine si izvoare internationale. Deosebim doua tipuri de izvoare
internationale ale dr int privat:
a. Conventii internationale care au drept obiect unificarea normelor materiale, ca de ex: Conventia de la Viena
din 1980 cu privire la contractele internationale de vinzare de marfuri.
b. Conventii internationale care au drept obiect uniformizarea normelor conflictuale, spre ex, Conventia de la
Roma din 1980, cu privire la drepturile aplicate obligatiilor conflictuale, sau Conv de la Hague 1986, cu privire
la dreptul aplicabil la vinzarea de marfuri.

Cele mai principale conventii sau acorduri din sfera dr int privat se intilnesc in urmatoarele materii:
- conv sau acordurile de asistenta juridica. Prin asistenta jur se intelege formele si conditiile in care se acorda
asistenta jur de orice fel, de regula conv sau acordurile reglementeaza urmatoarele chestiuni:
a. sunt stabilite conditiile in care se recunoaste si se executa hotariri judecatoresti de pe terit unui stat comunitar
pe terit unui alt stat,
b. sunt raporturile personale si patrimoniale intre sot,
c. adoptia nationala,
d. stabilirea tutelei sau cotutelei,
e. deschiderea succesiunii,
f. conditiile de valabilitate a diferitor acte juridice, precum ar fi procura, tranzactia, si altele.

- Conventii care reglementeaza raporturile in cadrul investitiilor straine, aceste conv reglementeaza:
2
a. respectarea dr investitorilor straini,care pot fi in primul rind dreptul de proprietate,
b. dreptul de a transfera nestingherit pe terit altui stat mijloace banesti realizate din activitatea sa investitionala,

c. dreptul de a se ocupa cu diferite activitati care nu sunt interzise investitorului strain pe teritoriul statului
primitor,
d. dreptul de a fi despagubit in cazul in care proprietatea investitorului este expropriata,
e. dr de a se adresa instantelor internationale in cazul aparitiei litigiilor intre investitorul strain si statul primitor.

Arbitrajul comercial international. Pe plan international exista mi multe conv

- Conventia din 1958 cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor de la New York, este o conventie
internationala.
- Conventia de la Geneva 1961, cu privire la arbitrajul comercial international,
-Conventia de la Wachington 1967, cu privire la solutionarea litigiilor intre state si persoane ale altor state.

Practica judiciara- desi nu in toate sistemele de drept practica judiciara este considerata izvor de drept, ea
contribuie in mare masura la identificarea normelor de dr int privat si la aplicarea uniforma a acestora de catre
instantele judecatoresti. In cadrul Uniunii Europene, practica Curtii Europene de Justitie, care se afla la
Luxemburg, este izvor de drept european in sens ca in situatii juridice similare instantele judecatoresti nationale
din statele membre trebuie sa aplice practica curtii respective.

Urmatorul izvor sunt uzantele internationale, care in mod special sunt aplicate in cadrul relatiilor economice sau
international comerciale.
Pe plan international cele mai cunoscute uzante internationale sunt uzantele referitoare la termenii comerciali
internationali. Aceste uzante sunt menite sa reglementeze raporturile dintre vinzator si cumparator in cadrul unui
contract de vinzare internationala de marfuri.Aceste uzante au un caracter dispozitiv si nu obligatoriu. Pentru ca
instanta de judecata sa aplice aceasta uzanta, partile contractante trebuie sa faca referire la acestea.

Urmatorul izvor este doctrina juridica, are o importanta mai mare in dr international privat decit in dr intern,
datorita faptului ca exista cu mult mai multe lacune.

2.Tema: Normele conflictuale

1. Notiunea si felurile normelor conflictuale
2. Structura normei comflictuale

1. Norma conflictuala este norma juridica prin intermediul careia se stabileste legea competenta pentru
solutionare unui litigiu concret.
Normele conflictuale au urmatoarele caracteristici:
a. au drept scop determinarea normei materiale aplicabile, dupa aceea ele isi inceteaza actiunea,
b. normele conflictuale au un caracter prealabil, in sensul ca instanta de judecata sau autoritatea competenta
aplica mai intii norma conflictuala prin care determina sistemul de dr international aplicabil si in al doilea rind
determina care norma materiala din sistemul de drept respectiv va fi aplicat,
c. are un caracter de trimitere, in sensul ca norma conflictuala nu determina dr si obligatiile partilor, ci indica
doar legea materiala in baza careia va avea loc determinarea dr si obligatiilor.

Deosebim urm tipuri de norme conflictuale

a. norme confl unilaterale, in continutul acestor norme este determinat doar sfera de aplicare a unui sistem de dr
national, de ex in art 1587 CCRM, se prevede ca starea civila si capacitatea pers fizice este determinata de legea

3
nationala a acestora, drept urmare, la practica se pot infatisa doua ipoteze:
- instanta de judecata aplica legile RM
- instanta de judecata este obligata ca referitor la capacitatea pers fizice care este subiectul raportului
international privat sa aplice o lege straina, adica legea nationala a cetateanului strain.

b. norme conflictuale bilaterale sunt normele conflictuale care prin trimitere la o formula generala spre exemplu
locul incheierii actului juridic se determina incompetenta
c. alternative in continutul lor se stabileste doua puncte de legatura spre exemplu in cazul in care partile
contractante nu stabilesc dr aplicabil, contractelor lor prin consens se aplica legea cu care contractul are cele mai
strinse legaturi. art 1611

2. Structura

Primul element al normei conflictuale este continutul acesteia. Continutul ei indica categoria raporturilor juridice
sau materia. In conformitate cu art1601 , dr de proprietate si alte dr reale asupra bunurilor mobile si imobile sunt
guvernate de legea tarii, unde se afla aceste bunuri, reiesind din aceasta norma conflictuala, legatura ei se
exprima prin urmatoarea sintagma " dr de proprietate si alte dr reale asupra sau in privinta bunurilor mobile si
imobile.

Al doilea element al ei este legatura, prin intermediul ei se determina legea competenta aplicabila in cadrul
normei conflictuale sunt utilizate mai multe tipuri de legaturi:
a. legatura care contine o indicatie directa la legea competenta aplicabila, de ex in conform cu art 1587 al Cod
Civil RM, al 5, se prevede ca legea personala a cetatenilor din RM, se determina in conformitate cu legislatia
RM. Adica in asemenea cazuri se indica legea carui stat se aplica intr-un caz anume,
b. legatura care contine o indicatoe generala sau abstracta . Legatura in cadrul normei conflictuale se defineste
avind in vedere urmatoarele elemente( puncte de legatura); primul element este cetatenia pers fizice, in toate
domenile, fie dr familiei, sau dr contractelor, se aplica legea personala a cetateanului pentru a determina
capacitatea juridica a pers fizice. Urmatorul element este domiciliul pers fizice, se aplica in deosebi in materia
succesiunii.

Urmatorul este sediul pers juridice, este principalul element in baza caruia se determina nationalitatea pers
juridice. Urmatorul este locul incheierii actului juridic. Urmatorul este locul executarii contractelor. Urmatorul
punct de legatura este pavilionul navei sau aeronavei. Urmatorul este legea forului. Legea forului se aplica in
privinta tuturor problemelor procedurale. Urmatorul punct de legatura este legea autoritatii care instrumenteaza
actul.

3. Tema : Subiectele de drept international privat

1. Persoanele juridice ca subiecte ale dip
2. Persoanele fizice ca subiecte ale dip
3. Statul ca subiecta al dip

1. La raporturile de dip pot participa societatile transnationale sau multinationale si persoanele juridice ale
diferitor state. Regimul juridic al societatilor transnationale se caracterizeaza prin urm elemente:
a. chiar de la constituirea lor acestea contin elemente straine in sensul ca atit capitalul cit si asociatii contin
elemente straine. Altfel spus, societatile transnationale nu sunt constituite intr-un anumit stat cu continutul de a
apartine acestui stat, ci se formeaza diferite filiale in diferite state fara personalitate juridica. Dr si obligatiile
asociatiilor sunt determinate de catr actele constitutive ale acestora. In cazul aparitiei litigiilor intre asociati sau
intr asociati si pers terte, sau intre insasi societatea transnationala si pers terta, litigiile se solutioneaza de catre
4
instante internationale. Probleme de dip in privinta pers juridice apara in cazul in care acestea isi desfasoara o
activitate economica internationala. Drept urmare in asemenea cazuri pentru a determina statutul juridic al pers
juridice straine pe teritoriul unui stat strain este necesar de a determina nationalitatea lor.

In legislatiile nationale sunt utilizate mai multe criterii in vederea determinarii nationalitatii persoanei juridice:
a. criteriul sediului social,conform acestui criteriu instantele de judecata iau in considerare sediul real a pers
juridice, adica tara pe teritoriul careia se afla in mod efectiv organele de conducere.
b. criteriul activitatii economice principale.
c. criteriul inregistrarii sau incorporarii, conform acestui criteriu nationalitatea pers juridice se determina luindu-
se in considerare tara in care a fost contituita persoana juridica.
d. criteriul controlului conform acestui criteriu se considera ca o persoana juridica are nationalitatea statului a
carui cetateni sunt majoritatea asociatilor care detin o majoritate a capitalului in societate. Acest criteriu este
utilizat mai cu seama in acordurile cu privire la promovarea si protejarea investitiilor straine.

Pe plan internationl in conformitate cu Conventia de la Hague cu privire la recunoasterea pers juridice,

asociatiilor si fundatiilor, persoanele juridice straine pe teritoriul altui stat se recunos deplin drept.
Statele sunt in drept sa limiteze drepturile pers juridice straine aflate pe terit lor. Spre exemplu pers jur nu pot sa
detina in proprietate terenuri agricole pe teritoriul straine, nu pot sa isi desfasoare activitatea ce tine de domeniul
securitatii nationale sau de interes national.

1/2. Sub noiunea de statut al persoanei fizice nelegem totalitatea legilor care se aplic fa de cetenii unui
stat. Statutul personal al persoanei fizice este legat de legislaia locului de origine sau de legea domiciliului. n
dreptul internaional privat statutul personal al pesoanei fizice are caracter extrateritorial deoarece urmeaz
persoana oriunde s- ar gsi, guvernnd- o. Din punct de vedere al dreptului internaional privat, participani la
raporturile juridice de drept privat pot fi att cetenii proprii, strinii ct i apatrizii. Sub rezerva duferenelor,
legea care crmuiete statutul personal al persoanei fizice poate fi legea cetniei sau legea domiciliului. Prin
condiia juridic a strinilor nelegem totalitatea normelor juridice prin care se determin drepturile i obligaiile
pe care le poate avea strinul n ara forului. Noiunea se refer att la pesoanele fizice ct i la cele juridice.
Condiia juridic a strinilor are carater unilateral, n sensul c este stabilit de statul de reedin a strinului.
Conform dreptului internaional privat al Republicii Moldova strinii, au n condiiile legii aceleai drepturi ca i
cetenii proprii cu excepiile prevzute de lege. Regimul juridic al strinilor se deosebete de condiia juridic a
stinilor prin aceea c are caracter complex i se stabilete prin diferite acte normative i prin reglementri
internaionale. Prin retorsiune nelegem situaia cnd statul aplic norme de drept restrictive n urma aciunilor
neprietineti din partea statului care pune ntr- o situaie descriminatorie persoanele fizice sau juridice ale statului
care aplic retorsiunea. Procedura declarrii ceteanului strin sau a apatridului incapabil ori limitat n
capacitatea de exerciiu este supus legii personale. Instituia recunoaterii absenei fr veste sau declarrii
morii ceteanului strin este contraversat n sensul c normele materiale, n ceea ce privete termenii de
declarare a absenei fr veste, morii i efectele juridice difer de la stat la stat. Normele conflictuale ale fiecrui
stat hotrsc care instan de judecat este mputernicit pentru o asemenea procedur. Tutela i curatela care se
instituie asupra persoanelor fizice lipsite de capacitatea de exerciiu sau cu capacitatea de exerciiu restrns de
asemenea este o problem a dreptului internaional privat, viznd mai multe chestiuni n ceea ce privete
stabilirea legii competente. Drepturile ceteanului strin sau ale apatridului la nume, folosirea i protecia lui
sunt guvernate de legea sa naional. 14 Statutul persoanei juridice Sub noiunea de persoan juridic nelegem
un subiect de drept constituit dintr- un colectiv de oameni, care ntrunind condiiile cerute de lege este titular de
drepturi i obligaii. Naionalitatea penru persoana juridic este aceeai ca i pentru persoana fizic, ea stabilete
dac o persoan juridic este autohton sau strin. Legea naional a persoanei juridice stabilete drepturile i
obligaiile ei, anume pentru acest motiv determinarea naionalitii peroanei juridice prezint interes pentru

5
dreptul internaional privat. Determinarea naionalitii persoanei juridice se face dup criterii diferite.
Participarea persoanelor juridice la raporturile de comer exterior, cooperare economic i tehnico- tiinific
pune n discuie dou probleme de ordin general, i anume, care eeste naionalitatea persoanei juridice i care
sunt condiiile n care activeaz aceast persoan pe teritoriul statului forului. Dac persoana juridic strin este
recunoscut pe teritoriul statului forului, legislaia statului recunoaterii stabilete drepturile i obligaiile care- i
pot fi acordate. Persoana juridic strin se bucur de drepturile ce- i sunt acordate, dar ea nu poate s aib mai
multe drepturi dect i sunt acordate prin legea proprie. Persoana juridic strin se bucur de regimul acordat de
legislaia statului forului. Persoanele juridice strine pot activa n strintate sub form de filiale, sucursale,
agenii (reprezentane).

3. Specificul calitatii de subiect de dip al statului, consta in faptul ca acesta dispune de imunitate .
Statul participa la rap de dr international privat in urmatoarele domenii:
a. incheie diferite contracte cu caracter economic sau comercial,
b. statul participa la investitii straine,
c. in cazul in care ramine mostenire in favoarea statului, pe teritoriul unui stat strain,
d. cind o pers fizica sau juridica testeaza ( scriu testament) bunurile statului,
e. in cazul in care statul este atras in calitate de pirit in fata unei instante judecatoresti straine,
f. cind statul apare (actioneaza) in calitate de reclamant in fata unei instante judecatoresti straine sau in fata unei
instante judiciare internationale,

Statul poate renunta la imunitatea de juriscdictie prin intermediul urmatoarelor metode/ mijloace:
a. prin intermediul Conventiilor Internationale,( de ex. Conventii bilaterale cu privire la promovarea si protejarea
investitiilor straine,).sau prin Conventii regionale precum Conventia Europeana privind imunitatea statelor si
proprietatilor lor din 1972, Conventii universale- Conventia ONU din 2004.
b. contractul international, in asemenea cazuri partile contractante trebuie sa renunte in mod expres la imunitatea
jurisdictionala prin intermediul unei clauze contractuale, care ar avea urm continut, toate litigiile aparute vor fi
solutionata de o instanta internationala.
c. prin declaratii unilaterale ale statului care se exprima printr-un text de lege. Sunt tari care au legi nationale cu
privire la imunitatea statului, de ex SUA 1978, Marea Britanie.

Imunitate jurisdictionala- iuris ( interpreteaza ) dictio (dreptul).

Imunitatea de executare
Imunitatea asupra bunurilor statului

4. Tema: Normele conflictuale cu privire la contractele internationale

1. Rolul vointei partilor in determinarea dreptului
2. Efectele juridice ale alegerii unei legi straine in calitate de dr aplicabil contractului international
3. Alegerea legii straine ca mijloc de determinare a continutului a contractului international
4. Limitele aduse alegerii partilor al dr aplicabil contractului lor
5. Domeniul de aplicare a legii contractului

1. In dip exista principiul autonomiei de vointa in baza caruia partile contractante pot alege dreptul aplicabil
contractului lor. In lit de specialitate, acest principiu se mai numeste lex ( legea) voluntatis (vointei).
Partile contractante pot alege sau determina dreptul aplicabil contractului lor prin urmatoarele moduri:
a. in mod implicit ( tacit) adica partile pot recurge la determinarea indirecta a dr aplicabil reiesind din
imprejurarile incheierii contractului lor, astfel spre exemplu, daca un contract s-ar incheia pe teritoriul RM si ar
urma sa fie executat in totalitate pe teritoriul RM, instantele de judecata vor aprecia ca partile contractante au

6
avut in vedere sa se aplice sistemul de drept moldovenesc.
b. in mod expres, de regula in practica internationala este inclusa o clauza contractuala in continutul contractului
international care se numeste clauza privind dreptul aplicabil contractului. Aceasta clauza se mai numeste
"contract" de alegere a dr aplicabil, datorita faptului ca aceasta clauza are regimul juridic a unui contract
autonom. De cele mai deseori aceasta clauza are urmatoarea formulare: " in caz de aparitie a litigiilor din
contractul prezent, acestea vor fi solutionate in baza legii romana, ruse, etc". In conformitate ce art 1610 din
cartea a 5a a CCRM, partile contractante au dreptul de a alege dreptul aplicabil contractului lor nu doar la
momentul incheierii contractului international ci si in orice alt moment ulterior al acestuia. In afara de aceasta
partile pot modifica dreptul aplicabil ales cu conditia ca sa nu fie incalcate drepturile contractuale ale partilor.
Totodata dreptul pozitiv (legislatia in vigoare, hotariri a guvernului etc ) al RM permite partilor contractante sa
aleaga mai multe sisteme de drept care se vor aplica in privinta diferitor elemente ale contractelor.
In practica internationala se intilnesc doua moduri generale de alegere a legii straine.
Primul mod alegera legii straine in calitate de dr aplicabil contractului lor. Si al doilea mod este alegerea legii
straine in calitate de mijloc de precizare a continutului contractului partilor.

2. In cazul in care partile contractante aleg o lege straina in calitate de drept aplicabil contractelor lor exista
urmatoarele efecte juridice:
a. partile contractante se pot referi doar la un sistem de dr national in vigoare in cadrul unui stat.
b. instantele care solutioneaza litigiile care rezulta din contract trebuie sa ia in considerare modificarile legislative
care au avut loc dupa incheiera contractului pina la solutionarea litigiilor.
c. interpretarea si aplicarea sistemului de drept aplicabil se efectueaza in tocmai ca si jurisprudenta instantelor de
judecata a statului respectiv.
d. Doar in cazul acestui mod de alegere a legii straine se poate pune problema fraudei la lege.
e. Doar in cazul in care partile utilizeaza acest mod se poate pune problema aplicarii ordinii publice
f. In cazul in care normele juridice aplicabile nu sunt suficiente pentru solutionarea tuturor aspectelor litigiilor se
recurge la normele juridice sau la principiile generale ale sistemului de dr national aplicabil.

3. In cazul in care partile contractante aleg o lege straina doar pentru precizarea continutului contractului lor,
dispozitiile legale ale acestei legi sunt convertite in clauze contractuale si de aici rezulta urmatoarele efecte
juridice:
a. partile pot sa se refere chiar la o lege abrogata sau la un proiect de lege
( care nu este in vigoare) .
b. interpretarea dispozitiilor legale se face in conformitate cu regulile de interpretare a contractelor ci nu a legilor
deoarece dispozitiile legale au devenit clauze contractuale.
c. modificarea ulterioara a legii straine nu va fi luata in considerare de catre instantele de judecata sau de arbitraj .
d. nu poate fi aplicata nici frauda la lege nici ordinea publica .
e. in cazul in care dispozitiile legii straine nu sunt suficiente pentru a solutiona toate aspectele litigiilor, instanta
de judecata va aplica sistemul de dr national aplicabil in speta.

4. In literatura de specialitate exista conceptia precum ca contractul poate fi reglementat doar in baza autonomiei
de vointa a partilor fara ca acestea sa faca referire la vreo lege. Altfel spus se considera ca un contract poate fi
valabil si posibil de executat doar in baza vointei partilor. Aceasta conceptie se numeste contract fara lege. In
practica aceasta conceptie nu poate fi realizata deoarece valabilitatea oricarui contract se apreciaza in
conformitate cu un sistem de drept aplicabil. Altfel spus vointa partilor are valoare juridica doar daca ii este
recunoscuta de catre o norma juridica. Astfel, in conformitate cu art 668 CCRM, se prevede ca au forta
obligatorie doar contractele legal incheiate. In lit de specialitate a fost inaintata o alta conceptie care se numeste
asa zis " contract fara lege" conform acestei conceptii se sustine ca in privinta unui contract pot fi aplicabile doar

7
norme juridice internationale cu privire la contracte. Astfel se sustine ca ar exista o lex mercatoria adica o lege a
comerciantilor care ar fi aplicabila contractelor internationale. Partile contractante pot alege un sistem de drept
pentru a fi aplicat contractului lor doar in vederea solutionarii unui conflict de legi. Exista conflict de legi cind
mai multe sisteme de legi nationale sunt susceptibile sa die aplicate in cazul respectiv. Drept urmare partile
contractante pot alege doar un sistem de drept care in contractul international are o legatura oricare.

5. In primul rind legea contractului se aplica la formarea contractului. Dreptul aplicabil contractului se aplica
interpretarii clauzelor contractuale. Urmatorul element este executarea contractului, in baza acestei legi se
determina moneda in care urmeaza sa fie platit pretul contractual, modul de plata. Urmatorul element sunt
modurile de stingere a obligatiunilor contractuale.

5. Tema: Arbitrajul comercial international

1. Tipurile arbitrajului international
2. Cauzele care au impus arbitrajul ca mod obisnuit de solutionare a litigiilor c
comerciale internat
3. Conventia de arbitraj
4. Constituirea tribunalului arbitrar
5. Procedura arbitrara
6. Recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine

1. In functie de structura organizatorico- juridica deosebim arbitraje institutionalizat si arbitraj ad-hoc.

Primul se reprezinta urm caractersitici juridice:
a. are o structura permanenta, in sensul ca este competent sa solutioneze totalitatea litigiilor ce tin de comertul
international in general. In toate tarile lumii exista asemena arbitraj, principalul arbitraj de acest gen este instituit
pe linga camerele de comert, sau camerele de comert si industrie a tarilor lumii.
b. dispune de reguli de procedura si regulament propriu.
c. dispune de o lista de conceleatori si de o lista a arbitrilor.
d. dispune de un secretariat care indeplineste functia administrativa.
Al doilea are urmatoarele caracteristici:
a. este constituit in vederea solutionarii unui anumit litigiu dupa ce isi inceteaza existenta, are caracter temporar,
pe cind celalalt in permanenta exista.
b. structura arbitrajului depinde de la caz la caz
c. regulile de procedura difera de la caz la caz.

In functie de puterea arbitrilor deosebim:

Arbitraj de drept strict- are urmatoarele trasaturi juridice:
a. are o misiune de a judeca litigiul in baza dreptului (normelor de drept aplicabile) aplicabil.
b.arbitrii trebuie sa respecte ordinea publica internationala
Arbitraj de echitare-
a. solutioneaza litigiile in baza principiilor de echitate
b. arbitrii solutioneaza litigiul in baza principiilor de echitare doar in cazul in care partile prevad astefel in mod
expres ( art7, Conventia de la Geneva din 1961 cu privire la arbitrajul comercial international la care RM este
parte din 1996)
c. arbitrii sunt obligati sa respecte dreptul la aparare a partilor
d. arbitrii trebuie sa respecte ordinea publica internationala.

2. cauzele:

8
a. in cazul solutionarii litigiilor internationale de catre instantele judecatoresti nationale, acestea sunt tinute sa
aplice reguli de procedura care nu sunt adaptate mediului international de afaceri, pe cind in cadrul arbitrajului
international exista regulamente de arbitraj care periodic sunt adaptate la exigentele comertului international.
b. in cadrul arbit comerc international, partile litigante determina limba procedurii, pe cind in cazul in care litigiul
international este solutionat de catre o instanta de judecata internationala se utilizeaza limba oficiala a tarii carei
apartine instanta respectiv.
c. in cazul in care se solutioneaza litigiul internationla de catre o instanta de judecata nationala, una dintre pri
de regula nu cunoaste limba si procedura in care se desfasoara procedura, de aceea este nevoita sa angajeze
avocati locali care nu intotdeauna au interesul ca litigiul sa fie solutionat intr-un termen rezonabil.
d. in cadrul contestarii unei sentinte arbitrare exista mai putine grade de jurisdictie iar instanta de judecata
competenta sa solutioneze contestarea nu are dreptul sa revizuiasca fondul litigiului ci doar sa pronunte anularea
sentintei arbitrale sau invers sa ramina sentinta in vigoare.
e. in cadrul arbitrajului international, litigiile sunt solutionate de specialisti in materia data.
f. in privinta hotaririlor arbitrare straine exista o conventie universala privind recunoasterea si executarea
acestora, care se numeste conventia de la New York cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare
straine la care participa mai mult de 38 de state, pe cind in cazul recunoasterii si executarii unei hot judecat
straine exista in principal acorduri bilaterale cu privire la asistenta juridica sau in cel mai bun caz exista conventii
cu caracter regional, de ex Conv de la Minsk 1992.

3. Este acordul de vointa intre partile unui contract international in vederea solutionarii litigiilor viitoare sau care
deja s-au ivit pe cale de arbitraj.
In functie de momentul aparitiei litigiului deosebi. doua forme a conventiei de arbitraj:
- clauza de arbitraj este acordul de vointa a partilor in vedera solutionarii litigiilor viitoare pe cale de arbitraj.
Clauza de arbitraj este de regula inclusa in continutul contractului international sub forma unei clauze a acestuia,
de aceea se numeste clauza de arbitraj. De regula are urmatoarea formula "toate litigiile care vor aparea in
legatura cu contractul dat, vor fi solutinate de catre curtea de arbitraj...". Totodata in practica contractuala
internationala se intilnesc cazuri cind partile cintractante incheie o clauza de arbitraj pe parcursul executarii
contractului lor. Clauza de arbitraj indeplineste urmatoarele functii:
a. inlatura competenta instantelor judecatoresti nationale,
b. acorda puter arbitrilor de a solutiona litigiile prevazute de clauza de arbitraj,
c. permite organizarea unei proceduri arbitrale in cadrul careia sa fie pronuntata o sentinta arbitrala care sa fie
susceptibila de a fi executata in mod silit in cazul in care nu se executa de buna voie.
Clauza de arbitraj desi inserata in contractul international are autonomie juridica in raport cu acesta care se
exprima prin urmatoarele:
* anularea contractului international nu atrage dupa sine in mod automat si anularea clauzei de arbitraj,
* dr aplicabil contractului principal poate sa difere de dr aplicabil clauzei de arbitraj,
* rezolutiunea sau rezilierea contractului principal nu atrage dupa sine si rezolutiunea sau rezilierea clauzei de
arbitraj,
* clauza de erbitraj nu poate fi denuntata in mod unilateral.

- compromisul sau actul de compromis este acordul de vointa intre partile unui contract international in vederea
solutionarii litigiilor aparute intre ele pe cale de arbitraj. Datorita faptului ca compromisul sau actul de
compromis se incheie dupa aparitia litigiilor, acesta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii legale:
a. sa se refere la un litigiu deja ivit,
b. in actul de compromis trebuie sa fie exprimata voita partilor de a solutiona in mod definitiv pe cale
arbitrariului litigiile aparute intre parti,
c. in continutul actului de compromis trebuie sa fie indicat numele arbitrului sau modalitatea numelui acestuia,
9
d. partile actului de compromis trebuie sa indice termenul inauntrul caruia arbitrii trebuie sa solutioneze litigiul in
mod definitiv.

4. Procedura de srbitraj s eincepe cu o cerere depusa de ctare reclamant care trebuie sa contina si numele
arbitrului destinat de catre acesta. Secretariatul comunica cererea de arbitraj al reclamantului piritului, care la
rindul sau in termen de treizeci de zile trebuie sa prezinte referinta care sa contina in mod obligatoriu si numele
numit de catre pitit. Da a piritul refuza sa prezinte referinta in termenul stabilit, in locul sau, al doilea arbitru este
numit de catre presedintele curtii de arbitraj. Doi arbitri asfel alesi trebuie ca in termen de treizeci de zile sa
numeasca de comun acord presedintele tribunalului arbitral. In cazul dezacordului intre cei doi arbitri alesi,
presedintele tribunalului arbitral este ales de catre presedintele curtii de arbitraj. Tribunalul arbitral trebuie sa fie
compus dintr-un numar impar de arbitri.
Conditiile legale inaintate arbitrilor:
a. arbitrul trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu,
b. nu este necesar ca arbitrii sa aiba neaparat calificare de jurist, pot indeplini functia de arbitri specialisti in
comert, in finante in constructie, etc.
c. arbitrii trebuie sa fie independenti, de regula independenta, tribunalul arbitrar este asigurata de conditia ca
presedintele tribunalului arbitral sa nu aiba cetatenia partilor litigante sau a celorlalti doi arbitri.
d. arbitrii trebuie sa fie imartiali, in pofida faptului ca arbitrii sunt alesi de insasi partile litigante, ei nu sunt
reprezentantii acestora, ci trebuie sa solutioneze litigiul in mod impartial intocmai ca si un judecator national.

Drepturile si obligatiile arbitrilor:

Obligatii:
a. independent, impartial,
b. sa depuna toate deligentele, sa aplice in mod corect dreptul sau legea aplicabila,
c. sa gestioneze in asa mod procesul arbitral incit sa nu le fie incalcat dreptul la aparare a partilor litigante,

5. procedura arbitral - ansamblul regulilor procedurale aplicabile pentru soluionarea litigiilor arbitrale. Potrivit
art. 341 C. proc. civ., arbitrajul se organizeaz i se desfoar potrivit conveniei arbitrale. Sub rezerva
respectrii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum i a dispoziiilor imperative ale legii, prile pot stabili
prin convenia arbitral sau prin act scris ncheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumit reglementare
avnd ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea i nlocuirea
arbitrilor, termenul i locul arbitrajului, normele de procedur pe care tribunalul arbitral trebuie s le urmeze n
judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea ntre pri a cheltuielilor
arbitrale, coninutul i forma hotrrii arbitrale i, n general, orice alte norme privind buna desfurare a
arbitrajului. n lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura aplicabil aa cum
va socoti mai potrivit. Dac nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziiile Codului de
procedur civil. 1) Reglementarea din Codul de procedur civil. Potrivit art. 358 C. proc. civ., n ntreaga p.a.
trebuie s se asigure prilor, sub sanciunea nulitii hotrrii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea
dreptului de aprare i a principiului contradictorialitii.

6, Datorit ncrederii pe care prile au acordat-o arbitrilor desemnai de ele i strdaniei arbitrilor de a da o
rezolvare ct mai echitabil litigiului cu a crui soluionare au fost investii, sentinele arbitrale se execut, de
regul, n mod voluntar de ctre cei mpotriva crora s-au pronunat. Totui, exist situaii cnd acestea nu se
supun de bun voie soluiei date de organul de arbitraj i refuz executarea hotrrii. n asemenea cazuri titularii
drepturilor consfinite prin sentina arbitral se vor adresa unei autoriti sau unui organ de constrngere
competent, care s dispun de mijloacele necesare pentru a determina partea care obstrucioneaz aducerea la 13
10
ndeplinire a hotrrii date de arbitri, chiar i n strintate. n acest sens sunt concludente prevederile art.468 din
Codul de procedur civil. Dar, executarea unei sentine arbitrale comport cu necesitate prealabila ei
recunoatere n ara unde urmeaz a fi executat. n doctrin s-a artat c prin executarea unei sentine strine se
nelege realizarea drepturilor obinute prin acea sentin ntr-o alt ar dect ara n care aceasta a fost
pronunat8 . Executarea propriu-zis constituie o simpl operaie reglementat de normele dreptului naional din
ara unde ea se nfptuiete. Sub acest aspect, aceast chestiune nu ridic probleme juridice deosebite.
Mecanismul juridic al recunoaterii i executrii sentinelor arbitrale strine prin intermediul unei jurisdicii
statale este subordonat unei condiii necesare a crei ndeplinire constituie dominanta ntregii proceduri pe care o
implic acest mecanism. Aceast condiie necesar este obinerea exequatur-ului, care presupune unele proceduri
speciale de verificare a ndeplinirii condiiilor de regularitate a sentinei arbitrale strine spre a se ncuviina
executarea silit a acesteia n R.Moldova. Astfel, investirea cu formul executorie a sentinei arbitrale strine este
cheia de bolt a ntregului ansamblui de probleme juridice pe care le ridic recunoaterea i executarea acelei
sentine. n R.Moldova procedura ncuviinrii executrii silite a sentinelor arbitrale strine se efectueaz n
aceleai condiii ca i n cazul hotrrilor judectoreti strine, aa cum prevede art.475 din Codul de procedur
civil. Procedura de executare silit este supus, potrivit art.III al Conveniei de la New York, legislaiei statului
unde are loc urmrirea silit, cu precizarea c vor fi excluse procedurile de executare mai complicate i
cheltuielile mai mari dect cele aplicate sentinelor arbitrale interne. Referitor la condiiile ce urmeaz a fi
ndeplinite pentru recunoaterea i executarea sentinei arbitrale strine, Convenia de la New York stabilete
prezumia regularitii sentinei arbitrale strine, n temeiul creia sentina arbitral strin prin ea nsui
reprezint un titlu cruia i se datoreaz deplin ncredere. Partea litigant care invoc sentina nu are de fcut
dovada c sunt ndeplinite condiiile de regularitate cerute de Convenia de la New York. Ea trebuie s prezinte
numai originalul sentinei arbitrale i al conveniei de arbitraj pe care se ntemeiaz. Partea advers are obligaia
de a dovedi c exist motive care s justifice refuzul recunoaterii i executrii sentinei arbitrale strine.
Condiiile ce trebuie ndeplinite pentru recunoaterea i executarea sentinelor arbitrale strine rezult implicit
din prevederile art.V al Conveniei de la New York, precum i din cele ale art.476 alin.(1) din Codul de procedur
civil, care stabilesc c recunoaterea i executarea sentinei arbitrale strine poate fi respins, la solicitarea prii
mpotriva creia s-a emis, dac aceasta va prezenta instanei competente, creia i se cere recunoaterea sau
executarea ei, probe doveditoare c: a) una din prile conveniei de arbitraj era lovit de incapacitate sau c
aceast convenie nu este valabil n virtutea legii creia prile au subordonat-o, ori, n lipsa unor indicaii n
acest sens, n virtutea legii rii n care a fost pronunat sentina; b) partea mpotriva creia se invoc sentina nu
a fost informat n mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj, ori c i-a fost
imposibil, pentru un alt motiv, s-i pun n valoare mijloacele sale de aprare; c) sentina arbitral a fost
pronunat asupra unui litigiu neprevzut de convenia arbitral sau nu se ncadreaz n condiiile conveniei; d)
sentina conine dispoziii n probleme neprevzute de convenia arbitral; totui, dac dispoziiile n problemele
cuprinse n convenia arbitral pot fi separate de cele care nu se nscriu n ea, partea sentinei care conine
dispoziii referitoare la problemele ce decurg din convenia arbitral poate fi recunoscut i pus n executare; e)
componena arbitrajului sau procedura dezbaterii arbitrale nu corespunde conveniei prilor ori, n lipsa acestora,
nu se conformeaz legii din ara n care a avut loc arbitrajul; 8 T.Popescu, C.Brsan.

6, Tema: Competenta in dr international privat

Competenta in dreptul international privat inseamna abilitarea conferita lege instantelor unui anumit stat in
raport de cele ale altui stat, in solutionarea litigiului cu element strain. Normele care determina conpetenta in
dreptul international privat sunt diferite de normele conflictuale, prin aceea ca se aplica direct raportului juridic
cu element de extraneitate.

Aceste tip de norme determina competenta jurisdictionala in dreptul international privat, in timp ce
normele conflictuale arata competenta legislativa.
11
 Normele de competenta sunt fie norme relative (alternative), fie norme absolute (exclusive).

Normele privind competenta in aceasta materie se regasesc in Legea 105/1992

Competenta exclusiva

Potrivit art.151 din Legea 105/1992, instantele romane sunt exclusiv competente sa judece procesele
privind dreptul international privat referitoare la:

actele de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romani,
cetateni romani sau straini fara cetatenie;

incuviintarea adoptiei daca cel care urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean
roman sau strain fara cetatenie;

tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain
fara cetatenie;

punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul in Romania;

desfacerea, anularea sau nulitatea casatoriei, precum si alte litigii intre soti, cu exceptia celor privind
imobile situate in strainatate, daca la data cererii ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintre ei este
cetatean roman sau strain fara cetatenie;

mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania;

imobilelel situate pe teritoriul Romaniei;

excutarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei;

In cazurile enumerate mai sus competenta revine exclusiv instanelor romane.

Competenta alternativa

Articolul 149 din Legea 105/1992 stabileste ca instantele romane sunt competente sa judece un litigiu cu
element de extraneitate daca:

paratul sau unul dintre parati are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca paratul
din strainatate nu are domicilul cunoscut, cererea se introduce la instanta de la domiciliul sau resedinta
reclamantului din tara;

sediul paratului, persoana juridica se afla in Romania, Persoana juridica straina este socotita cu sediul
in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta;

reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania;

locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie chiar in parte, o obligatie izvorata dintr-un contract,
se afla in Romania;

locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau efectele sale se
afla in Romania;

statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul de incarcare sau descarcare a pasagerilor
sau a marfii transportate se afla in Romania;
12
 bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afla in Romania;

ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase de la acesta se afla in Romania;

imobilul la care se refera cererea se afla in Romania.

Competenta determinata potrivit art.149 din legea 105/1992 este alternativa, deoarece legea nu specifica o
competenta exclusiva a instantelor romane in solutionarea unor astfel de litigii. Legea prezinta doar posibilitatea
pe care o au instantele romane de a solutiona litigiile in conditiile prezente.

De asemenea, potrivit art.150 din Legea 105/1992, instantele romane sunt competente sa judece:

procese dintre persoanele cu domiciliul in strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civila
inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman;

procesele referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cetatean roman cu domiciliul in

strainatate;

declararea mortii prezumate a unui cetatean romana, chiar daca el se afla in strainatate la data cand a
intervenit disparitia. Pana la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana, raman valabile masurile
provizorii luate de instanta straina;

procese privitoare la ocrotirea in strainatate a proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in

Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie, daca prin conventia partilor nu s-a stabilit o alta competenta;

procese dintre straini daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de
care ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania;

procese referitoare la abordajul unor nave sau aeronave, precum si cele referitoare la asistenta sau la
salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera, ori intr-un loc sau spatiu nesupus suveranitatii vreunui
stat, daca:

a) nava sau aeronava are nationalitate romana;

b) locul de destinatie sau primul port sau aeroport, unde nava sau aeronava a ajuns, se gaseste pe
teritoriul Romaniei;

c) nava sau aeronava au fost sechestrate in Romania;

d) paratul are domiciliul sau resedinta in Romania.

falimentul sau orice alta procedura judiciara privind incetarea platilor in cazul unei societati
comerciale straine cu sediul in Romania;

orice alte procese prevazute de lege.

13