Sunteți pe pagina 1din 10
Internet

Internet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte

englezești: interconnected = interconectat șinetwork = rețea.

Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează orețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor orețea mondială unitară decalculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stivaTCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării,Department of Defensesau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numeleARPAnet.

Vizualizarea diferitelor rute prin porțiuni ale Internetului.
Vizualizarea diferitelor rute prin
porțiuni ale Internetului.

Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a

împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost. Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet . Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” eSIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.

În continuare, acest articol se ocupă numai deInternet - super-rețeaua unică de răspândire mondială.

Cuprins

Utilizare

Caracteristici tehnice

Accesul la Internet Acces prin linie de telefonie fixă Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de ADSL Acces printr-un controler de comunicații dedicat Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM) Acces prin rețeaua de cablu de TV Acces prin satelit Altele

Istoric Numărul de siteuri web din Internet Numărul de utilizatori

Aplicații Internet

Divertisment în Internet

Marketing și afaceri prin Internet

Aspecte sociale Pericolele Internetului Cenzura în Internet Găzduire web Votare prin Internet Web 2.0 Web 3.0

Intranet și extranet Caracteristici Avantaje Software Exemple de companii care au implementat intranet

Note

Vezi și

Legături externe

Utilizare

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din

populația globală nu folosea Internetul. [1]

În iulie 2016, o rezoluțieONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de

bază. [2]

Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats, în

noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de 31,4 %

din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori [3] , iar numărul de

conexiuni broadband era de 1.769.300 [4] .

Număr de abonamente la internet în procente, raportat la populație
Număr de abonamente la internet în
procente, raportat la populație

Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la 22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la

nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %. [5] .

Caracteristici tehnice

În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale. El se bazează pe specificații tehnice foarte

detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate regulile și protocoalele de transmitere a

datelor în această rețea. Vezi și articolul despre Modelul de ReferințăOSI.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitateaîntre orice două calculatoare sau aparate inteligente care le

Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include și

protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP,

LDAP, SSL, WAP și SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o

serie de probleme în sensul că sarcinile acestora nu erau clar delimitate.

Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă

pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat

mai departe operatorului (firmei) care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In engleză

backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică înseamnă rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea

superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT.

Aceștia răspund debackbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă de transfer.

Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală

sau clădire), conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea

de spațiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu ruterul,

conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere șibackbone-ul rețelei.

Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai

apropiat ruter. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access

Point). În principiu un NAP este o sală plină cu rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală conectează

toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în NAP-

uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private

peering).

Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între ele pentru câștigarea de clienți,

cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea Internetului.

Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei companii particulare, la care primesc acces numai angajații companiei. Intraneturile sunt de obicei separate de Internet.Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”: extranet: un intranet particular al unei companii, la care

extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar parțial) și anumite persoane sau grup externe autorizate din alte companii, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de obicei prin intermediul Internetului.Intraneturile sunt de obicei separate de Internet. Accesul la Internet Există un șir întreg de metode

Accesul la Internet

Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat „inteligent”smart(

) la Internet.

Acces prin linie de telefonie fixă

Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice fixe tradițioale: utilizatorul unui calculator cheamă

programul de comunicație necesar, care mai întâi se conectează la modem. Modemul este o componentă a calculatorului care

convertește semnalele digitale (de transmis) în semnale analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul „formează”

numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP. Semnalele modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de

livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și transferate în rețeaua regională de Internet a

ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital și se bazează pe comutarea de pachete (packet switching); în acest sistem

de transmisie informația care trebuie transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise la destinație în mod

independent unele de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă.

Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii fixe dedicate (închiriate).

Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai utilizează aproape deloc.

Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de

ADSL

Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

printr-un fir, sau șirețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face: fără fir ( wireless ); atunci

fără fir (wireless ); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active Point sau Hotspot integrat wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numitActive Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnicaWi-Fi sau altele (WLAN).

Acces printr-un controler de comunicații dedicat

Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă GSM(

)

Acces prin rețeaua de cablu de TV

Acces prin satelit

Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet de bandă largă, sau în zone în care furnizorii

clasici nu au infrastructura dezvoltată.

Articol principal: Interent prin satelit.

Altele

Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent electric; prin rețeaua de transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric

Articol principal: Istoria Internetului.

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale

Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit

artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel

președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency

(www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de

știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea

surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin

investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică

militară a acesteia.”

În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu inteligența artificială, găsește soluția de a

conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în

care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații

i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se pune

problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de interconectare prin comutare de pachete

(packet switching) în modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici,

denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect

dirijat pe rețea. La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpină rezistență din partea specialiștilor,

în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of

California din Santa Ana, University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol

care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de

Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capăt al rețelei au tastat un “L” (de la "login") și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celălalt capăt al conexiunii. Dialogul a fost următorul: [6]

-Vedeți L-ul?

-Da, vedem L-ul!

Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:

-Vedeți O-ul?

-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.

Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”

Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe

calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din domeniul academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an.

Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic și devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).

Primul server Web
Primul server Web

de servere.

O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for

Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfață grafică (Windows). Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste1.5001

Numărul de siteuri web din Internet

Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către CERN(Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) a primului site web care avea adresa nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12 decembrie 1991, Paul Kunz de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a pus în funcțiune primul server web din America.

Anul

2008 [7] 2007 [7] 2006 [7] 2005 [7]

milioane

186,7

155,5

106,8

75,2

Tim Berners-Lee apreciază că la sfârșitul anului 2015, cel târziu la mijlocul anului 2016, numărul de site-uri web va depăși 1 miliard. [8]

Numărul de utilizatori

An [9]

2010 [9] 2009 [9]

miliarde

2,08

1,86

Aplicații Internet

Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini

și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on

demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de

o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de cătreTim Berners-Lee în anul 1993.

Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur program multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple: MSInternet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator),Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.

Divertisment în Internet

În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, precum ar fi filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în același timp și un site web deexprimare liberă.

Marketing și afaceri prin Internet

Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care oferă o informare alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea acces instantaneu, online, la informație: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație a Internetului a apărut întreaga branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de mărfuri și servicii dispun suplimentar de o piață de desfacere enormă: Internetul.

Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și mijlocii, care fără aportul acestuia nu ar fi avut niciodat posibilitatea de a se adresa unor clienți la scară mondială. Astfel Internetul a devenit și un important mediu de afaceri.

Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit depășit prin efectele Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă. [10]

Aspecte sociale

Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau acces la Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.

Pericolele Internetului

Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel

există deja o gamă largă de programe dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui utilizator

și se termină cu furtul din contul bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și

violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous.

Cenzura în Internet

Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor accesul la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu Coreea de Nord, China ș.a.

Găzduire web

În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web hosting) ce pot găzdui situri web și proiecte online. Cele

mai mari firme la nivel internațional au fost în 2008: GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și net@ccess [11] .

Și în România există numeroase firme care oferă servicii de găzduire web. De asemenea există și o comunitate activă, Găzduire.info,

formată preponderent din reprezentanți ai acestor firme, comunitate ce are ca scop promovarea acestor servicii pe plan local.

O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite

resurse.

Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau sute de milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile, rețea ce deține cantități uriașe de informații, din care foarte multe pot fi consultate fără restricții, iar unele contra cost sau numai cu diferite parole de acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări nucleare.

Lucru, activitate pe internet

· Navigare (Internet Explorer,…) · Căutare (Google, Yahoo, Bing

Vatera,.) · Transfer financiar · Bankautomat · FTP(descărcarea fișierelor)

· E-mail (Outlook,

)

· Chat (Skype,

)

· Cumpărături (E-bay,

Votare prin Internet

Unele state ale lumii aplică în practicăvotarea prin Internet.

În câteva țări - Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția - există prevederi legislative pentru votul

electronic, fără prezență personală, de la distanță. În 2011, votul prin internet la nivel municipal se testa înNorvegia. [12]

Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot electronic, Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește această procedură pe scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au votat prin internet. [13]

Web 2.0

Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă a utilizatorilor (chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.

Web 3.0

Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor să înțeleagă semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca

funcționalitate cu mediul internet, care asigură accesul și distribuția informațiilor

interne exclusiv persoanelor conectate la aceasta. [14]

Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici, medii

sau mari, instituții educaționale și guvernamentale.

Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au început să

apară în anii 1990-1991.

Schema unei rețele intranet/extranet
Schema unei rețele intranet/extranet

Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru internet: server-client, protocoale de Internet TCP/IP,

HTTP, SMTP (e-mail) și FTP (transfer de fișiere), gateway cu firewall protejat de un posibil acces exterior neautorizat (autentificarea

utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare la o rețeaVPN). [15]

Caracteristici

Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de comunicare între diversele sisteme de calcul ale companiei, echipamente de interconectare pentru subrețele, suite de protocoalecare stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt: programe și aplicații care implementează serviciile de

programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranetde interconectare pentru subrețele, suite de protocoale aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele

aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet [ 1 6 ] [16]

Avantaje

angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor interne într-un timp scurt, acestea putând fi accesate oricând și reducând costurile companiei (costurile de hârtie, spații de stocare etc.)în cooperare cu alte rețele intranet [ 1 6 ] Avantaje creșterea controlului asupra circuitului informațiilor

creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.companiei (costurile de hârtie, spații de stocare etc.) Software Comercial Microsoft SharePoint este software-ul

Software

Comercial

Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei rețele de intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt

dezvoltate folosind SharePoint. Alte aplicații intranet comerciale includ: [17][18]

Open source [19]

Exemple de companii care au implementat intranet

Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati

US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații bazate pe US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a dezvoltat aplicații bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de comunicare și de producție și are peste 60 000 de persoane online.

HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10 000 de angajați din diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale corporației; angajații HP folosesc intranetul pentru a face schimb de informații pentru diverse proiecte, între echipe din alte zone geografice, pentru a rezolva diverse operațiuni programate din timp, rapoarte, cereri de echipament și management de configurție software. [20]

IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care deservește cei peste IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand Workplace care deservește cei peste 300 000 de angajați din 75 de țări. [21]

Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de produse, educație, informații Sun Microsystems- are SunWeb, update- uri de noi produse, catalog de produse, educație, informații despre resurse umane, descrieri ale diviziilor de vânzări și marketing. [22]

Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție terților și care extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale

pentru acces, autorizare și autentificare. Această rețea face legătura între angajații unei ganizații,or

afaceri.

clienți, furnizori și alți parteneri de

Note

-a-decis-accesul-la-internet-este-un-drept-al-omului), 7 iulie 2016, Adrian Popa,Descoperă, accesat la 7 iulie

2016

Vezi și

22. ^

Legături externe

i Era digitală Internet prin satelit Legături externe „ Internet ” la DEX online Ce este

Internet” la DEX online Ce este internetul- O colecție de răspunsuri la întrebarea "Ce este internetul pentru tine?"

en
en

Istoria internetulu i , ponturifierbinti.com Istoria internetului, ponturifierbinti.com

Ce este Internetul și cum a apărut? , 8 mai 2012, Mihaela Stănescu, Descoperă Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai 2012, Mihaela Stănescu,Descoperă

Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de an i , Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de ani, 7 august 2012, Patrick Vrabie, wall-street.ro

Internet2 - repede, tot mai repede , 14 august 2007, Mihai Dragnea, Descoperă Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august 2007, Mihai Dragnea,Descoperă

Societatea informatizată , 9 noiembrie 2007, Claudiu Andone, Descoperă Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007, Claudiu Andone,Descoperă

Internetul în România

Prizonieri în rețea - Istorie WWW în România , 16 februarie 2003, Evenimentul zilei Prizonieri în rețea - Istorie WWW în România, 16 februarie 2003,Evenimentul zilei

"Pionierii" internetului din România , 28 iulie 2010, Petre Bădică, România liberă "Pionierii" internetului din România, 28 iulie 2010, Petre Bădică,România liberă

Securitatea pe internet

Maraton Descoperă: Capcanele internetulu i , 16 mai 2012, Descoperă Maraton Descoperă:Capcanele internetului, 16 mai 2012, Descoperă

„Ticăloșii“ de pe internet , 8 martie 2012, Răzvan Prițulescu, Adevărul „Ticăloșii“ de pe internet, 8 martie 2012, Răzvan Prițulescu,Adevărul

Anonimitatea pe internet

Dependența de internet

Recuperarea din IAD: cand internetul dauneaza grav sanatat ii , 12 octombrie 2009, Cecilia Stroe, Recuperarea din IAD: cand internetul dauneaza grav sanatatii, 12 octombrie 2009, Cecilia Stroe,Descoperă

Net

mania, 22 august 2005, Anca Alexe,Jurnalul Național

Intranet și extranet

Intranet și Extranet articol Scritub.com Intranet și Extranetarticol Scritub.com

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 15 decembrie 2017, ora 13:50.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.