Sunteți pe pagina 1din 6

DIPLOMATIA CULTURALA IN TEORIA SI PRACTICA RELATIILOR

INTERNATIONALE CONTEMPORANE

-ERIK PAJTINKA-

Introducere

Diplomatia culturala este o parte integrala a activitatilor diplomatice din


majoritatea statelor din zilele noastre. Desi aceasta componenta specifica a
diplomatiei a reusit sa isi mareasca importanta in ultimele decenii, poate inca fii
considerata cea mai subestimata zona a activitatii diplomatice a statelor, in mod
particular comparata cu diplomatia economica sau cea de aparare. In practica,
subestimarea diplomatiei culturale rezulta foarte des din idei neclare sau false
privind scopul activitatilor ei, potrivit carora este frecvent asociata cu
organizarea sau participarea la evenimente culturale de catre diplomati, aceasta
fiind de fapt, doar o mica parte din ceea ce inseamna activitatile culturale
diplomatice.

1. ISTORIA DIPLOMATIEI CULTURALE

Inceputurile diplomatiei culturale ca si instrument specific de diplomatie


externa pot fi asociate cu primele incercari ale statelor de a implementa practic
ideea de cultura folosita in interesul promovarii scopurilor politice externe. In
acest sens, primele insemnari despre diplomatia culturala au aparut in
activitatile misionare din Bizantul medieval, -care, spre ex. In tarile dinafara
granitelor a incercat sa isi intareasca influenta folosind aceasta metoda <<prin
idei, credinte,obiceiuri>>.

Totusi, originile diplomatiei culturale moderne sunt mai degraba asociate cu


infiintarea primelor institutii cultural-diplomatice specializate aparute spre
sfarsitul secolului 19. Prima institutie de acest fel poate fi considerata Alliance
Francaise , fondata la initiative unui diplomat fancez P. Cambon, la Paris ,1883
reusind, un an mai tarziu sa isi deschida prima filiala externa de acest fel,
numita official comite local, in Barcelona, Spania. ( trebuie precizat faptul ca
Alliance Francaise a carei activitate s-a focusat in primul rand pe promovarea
limbii franceze in afara tarii, a fost d.p.d.v. legal o organizatie non-
guvernamentala si nu un corp diplomatic al statului-desi in practica, activitatile
sale au fost strans legate de coordonarea/sponsorizarea Ministerului Afacerilor
Externe Francez).

In interiorul corpurilor diplomatice ale statului primele institutii cultural-


diplomatice au inceput sa ia forma in prima jumatate a sec. 20. In timpul 1RM,
primii diplomatii insarcinatii cu indeplinirea anumitor functii specifice din cadrul
diplomatiei culturale- atasatii culturali- au inceput a fi trimisi in misiuni
diplomatice de catre Franta. Tot in aceasta perioada, un department specializat
in diplomatia culturala a fost creat in structurile Ministerului de Afaceri Externe
Francez- Directoratul General pt Afaceri Culturale.

In perioada interbelica aceste institutii specializate ale diplomatiei culturale au


fost create si in alte cateva state. De ex. , in UK the British Council a fost
fondat la initiativa unui diplomat britanic, sir R. Leeper, in 1934. Crearea acestei
institutii a fost motivata de catre dorinta de a intretine propaganda culturala
britanica ca o contrareactie la propaganda germana, in special in tarile din
America Latina si Orientul Mijlociu. Motive similare au condus spre formarea
unei sectii specializate a diplomatiei culturale in SUA- Division of Cultural
Relations din cadrul Departamentului de Stat in 1938, care a fost stimulata in
mare masura de catre decizia presedintelui Roosevelt de a coordona si promova
dezvoltarea relatiilor diplomatice cu tarile din America Latina pt a contrabalansa
ascensiunea ideologiei fasciste in regiune. Incepand cu 1940, functiile Diviziei
Relatiilor Culturale au fost suplemetate de catre nou creatul Office of Inter-
American Affairs condus de catre N.Rockefeller, a carui activitati vizau doar
promovarea culturii americane in America Latina.

In timpul Razboiului Rece, diplomatia culturala a reprezentat un instrument


important in lupta ideologica, din momentul in care cultura a devenit o parte
integrala in cadrul intrecerii dintre cele doua blocuri de putere. In mod
particular, SUA si-a dezvoltat intensiv activitatile cultural-diplomatice, avand
rolul de a raspandi valorile democratiei si libertatii in lume. In 1953 aceasta a
infiintat o agentie guvernamentala specializata denumita United States
Information Agency- Agentia de Informatii SUA care a coordonat majoritatea
activitatilor cultural-diplomatice a SUA.

Sfarsitul Razboiului Rece a adus fata-n fata doua tendinte opuse in ceea ce
priveste evolutia diplomatiei culturale.

Pe de o parte, caderea Cortinei de Fier si ulterior democratizarea majoritatii


statelor post-socialiste au creat conditii favorabile pt patrunderea valorilor
culturale ale tarilor vestice in spatiul fostului bloc Estic, dar si pt dezvoltarea
activitatilor cultural-diplomatice.

Pe de alta parte, colapsul sistemului bipolar a adus cu sine sfarsitul confruntarii


ideologice dintre Uniunea Sovietica si SUA, rezultat care s-a vazut in tendinta de
a reduce activitatile cultural diplomatice

2. DEFINIREA DIPLOMATIEI CULTURALE

Definirea termenului de diplomatie culturala nu poate fi correct inteles fara o


explicatie a cuvintelor diplomatie si cultura. In practica, termenul cultura
este adesea asociat doar cu conceptual de arta, literatura sau alte componente
vizibile ale acesteia. In orice caz, in contextul diplomatiei culturale termenul
cultura ar trebui sa fie privit in sensul sau mai larg precum un set de
caracteristici ale societatii distinctive spiritual, material, intellectual si
emotional sau poate fi privit ca un grup social care inglobeaza pe langa arta si
literature si stiluri de viata, moduri de a co-exista, sisteme de valori, traditii si
credinte. Termenul diplomatie are numeroase sensuri in teoria relatiilor
internationale: poate fi legat de servicii diplomatice sau externe( ca si institutii)
sau poate fi folosit ca si sinonim pt politica externa. In contextual diplomatiei
cultural, termenul de diplomatie ar trebui privit intr-un al treilea sens(cel mai
comun): ca si un instrument pentru implementarea politicii externe prin
mijloace pasnice.

3. DIPLOMATIA CULTURALA SI TERMENI ASOCIATI


3.1. DIPLOMATIA PUBLICA
Termenul de diplomatie publica poate fi inteles ca si un set de activitati
intreprinse sau coordonate de catre autoritatile diplomatice ale statului
(implementator), vizand publicul din afara si care,deasemenea intentioneaza
sa influenteze opinia publica dintr-un stat strain (stat tinta) astfel incat
aceasta sa fie (ajunga) pe aceeasi linie cu cea a statului implementator. In
practica, majoritatea obiectivelor intreprinse in cadrul diplomatiei culturale
se focuseaza pe publicul din afara, prin urmare diplomatia culturala poate fi
privita ca si o parte a diplomatiei publice, dar nu ca si parti egale. Un motiv in
acest sens, ar putea fi faptul ca nu toate activitatile care au ca si scop
diplomatia culturala privesc publicul extern, iar din acest motiv nu pot fi
vazute ca si parte a diplomatiei publice. (ex., negocierea tratatelor
internationale care reglementeaza relatiile culturale dintre state este o parte
esentiala a diplomatiei culturale). Un alt motiv pentru care diplomatia
culturala nu poate fi echivalenta cu cea publica, se datoreaza faptului ca
diplomatia publica poate include nu doar activitati care sunt intreprinse in
cadrul diplomatiei culturale, dar pot avea loc si in alte domenii ale
diplomatiei (ex. O prezentare publica sustinuta de catre un atasat economic
la camera comertului a statului gazda avand drept scop promovarea
investitiilor si a comertului poate fi vazuta ca o parte integrala a diplomatiei
economice <pt ca aici primeaza interesele economice ale statului> , dar in
acelasi timp, fara niciun echivoc poate fi privita ca si o parte a dipolmatiei
publice <din cauza orientari spre public a acestui tip de activitate>).

3.2. RELATIILE CULTURALE

In teoria relatiilor internationale, termenul relatii culturale (internationale) se


refera de obicei la intregul complex de interactiuni culturale tranfrontaliere
dintre state. In acest sens, relatiile culturale inglobeaza toate interactiunile
cultural existente dintre state, nu doar cele care sunt reglate sau conduse de
catre stat, dar si cele care se produc in mod spontan.

3.3. POLITICA CULTURALA

Cultura politica reprezinta un set de valori specifice,de obiective si sarcini ale


guvernului in domeniul promovarii si dezvoltarii culturale. Altfel spus,
politica culturala este una dintre politicile statului si care reflecta interesele
nationale specifice ale acestuia.

4. DIPLOMATIA CULTURALA IN PRACTICA

Una dintre cele mai importante partii ale activitatilor diplomatiei culturale o
reprezinta asistarea subiectilor culturali in procesul de diseminare al culturii
nationale si a identitatii culturale a statului trimitator in statul primitor. Aceasta
asistenta poate include, spre ex., asigurarea suportului logistic, tehnic,
organizational sau orice altfel de suport catre artisti, ONG-uri, institutii
culturale, atleti etc.

O alta componenta specifica o reprezinta promovarea diseminarii limbii


nationale a statului trimitator in statul primitor. Aceste activitati pot include
asistarea institutiilor locale educationale sau academice ale statului primitor pt
a asigura instruirea lingvistica, prezenta profesorilor de limbi straine/cei de
literatura straina din statul trimitator sau asistenta acordata bibliotecilor din
statul primitor prin furnizarea de carti si alte materiale in limba materna a
statului trimitator.

Un alt set specific de activitati cultural-diplomatice il reprezinta promovarea si


explicarea valorilor cultural ale statului trimitator in statul primitor. Aceste
activitati includ participarea activa a diplomatilor in dezbateri publice, lecturi,
seminarii sau alte evenimente asemanatoare unde diverse intrebari si probleme
culturale sunt dezbatute.

O parte importata din munca cultural-diplomatica o reprezinta promovarea


cooperarii in randul tematicilor culturale din cadrul statului trimitator in cel
primitor. Acest lucru se poate realiza prin mijloace de furnizare a informatiei<
pe tematici cultural> din statul trimitator in baza posibilitatilor de a stabili
contacte si cooperare cu subiecte tematice paralele din celalat stat (primitor)
si viceversa.

Fara indoiala, o alta parte importanta a muncii diplomatilor din domeniul


diplomatiei cultural o reprezinta negocierea de tratate international cu privire la
cooperarea culturala dintre statul trimitator si cel primitor. Aceasta parte nu
include doar negocierea tratatelor in sine ci si pregatirea propunerii de
negociere precum si supervizarea implementarii tratatului iar la nevoie
prezentarea propunerilor pt schimbari sau actualizari la autoritatile
competente.

In final, o alta parte importanta a muncii cultural-diplomatice este data de


suportul si pastrarea legaturii cu comunitatile expatriate din statul primitor.
Aceste activitatii pot sa includa organizarea de evenimente cultural pt membrii
comunitatii (cel mai adesea cu ocazia aniversarilor nationale) sau participarea la
astfel de evenimente organizate de catre comunitatile locale expatriate sau
vizitarea asociatiilor lor sau a facilitatilor culturale din statul primitor.

CONCLUZIE

In concluzie, diplomatia culturala joaca un rol important in procesul de


implementare a politicii externe din zilele noastre. In practica, nu poate servi
doar acestui tel ci si trebuie sa promoveze crearea de conditii favorabile pentru
obtinerea efectiva a scopurilor politicii externe ale statului chiar si in alte
domenii ale relatiilor sale externe ( domeniul economic). Totusi, diplomatia
culturala, in termenii functionarii ei, nu poate fi privita ca si o inlocuitoare a
altor metode diplomatice, la fel ca si diplomatia economica sau cea de aparare
care opereaza simultan si urmeaza telurile lor specifice in cadrul politicii externe
a statului.

S-ar putea să vă placă și