Novela XLI promulgata de imparatul Iustinian I ( 527 565 ) din 18 Mai 536 (

Corpus Iuris Civilis, p. 262 ) consfintea crearea unei noi unitati administrative a imperiului
roman de rasarit QUAESTURA EXERCITUS, desprinsa din Praefectura Orientalis, condusa
de un prefect al Scitiei care isi avea capitala la Odessos ( Varna ). Acestuia QUAESTOR
JUSTINIANUS EXERCITUS ii fusesera arogate drepturi speciale, precum o instanta de
justitie proprie si o intreaga curte. [1,p.67]
Parea sa fie un nou concept de administrare de catre imperiul roman de rasarit a
regiunii Dunarea de Jos. Vom demonstra ca nimic nu era nou sub soare.
Structura administrativa nou creata combina teritorii aflate la o distanta considerabila
unele de altele, precum Moesia Secunda, Scythia Minor, cateva insule din Marea Egee,
Cicladele, Caria si Cipru. Singura legatura dintre aceste provincii era Marea Egee si, prin
Stramtori, Marea Neagra apoi Dunarea pe sectorul ei de Jos. Atata vreme cat Cipru, insulele
egeene Ciclade si Caria reprezentau cele mai importante baze navale ale imperiului, dar
totodata se numarau si printre cele mai bogate provincii, masura lui Iustinian urmarea
asigurarea, militara si financiara, a defensei dunarene. [ 1, p.67 ]
Consideram ca ratiunea principala pentru care s-a recurs la infiinatrea acestei
QUAESTURA EXERCITUS in anul 536 este tocmai inglobarea unui teritoriu de pe malul
stang al Dunarii de Jos sub directa dominare militara a imperiului roman de rasarit. [ 2, p. 140
]Iata cateva argumente in sustinerea acestei afirmatii:
1. Visul lui Justinian de a reface granitele imperiului de maxima intindere din perioada
imparatului Traian ( 98 117 ) presupunea prezenta administratiei romane pe malul stang al
Dunarii, asa cum fusese prezenta pe vremea inceputa cu imparatul Traian pentru 165 de ani,
prin existenta provinciei Dacia. Ca Iustinian a avut aceasta intentie o dovedesc cuceririle sale,
este drept vremelnice, in nordul Africii, peninsula italica si peninsula iberica. Pentru coerenta
visului iustinian adaugarea, cel putin in intentie, a unei posesiuni la nord de Dunare decurge
de la sine.
2. Ca Iustinian a trecut de la intentie la actiune o dovedesc faptele sale. In
530 Iustinian numeste in pozitia militarea regionala cea mai inalta pe CHILBUDIOS
magister militum per Thraciam ( 530 533 ) la Dunarea de Jos. Acest general roman de
provenienta slava, mai putin norocos decat BELIZARIE si cu o mai mica faima in istorie
decat a acestuia dar cel putin la fel de destoinic, cade la datorie dupa ce a intreprins campanii
stralucite la nordul Dunarii.
Chilbudios, dupa trei ani de lupte inversunate pe ambele maluri ale Dunarii de Jos,
piere in lupta undeva in Campia Romana. Sacrificiul sau nu este intil.Chilbudios si-a pierdut
viata dar a castigat razboiul. Intr-o lege din noiembrie 533, imparatul Iustinian purta o noua
titulatura, in care intervenea sintagma ANTICUS, alaturi de epitetele Vandalicus si Africanus,
ce trimiteau desigur la victoriile lui Chilbudios, respectiv Belizarie. Titlul Anticus din
titulatura lui Iustinian figureaza pana in anul 542, apoi din 552 pana la sfarsit, in 565, fiind
intalnit si in inscriptii. Succesorii lui Iustinian au imprumutat titulatura, ultimul care a purtat-o
fiind Heraclius ( 610 641 ), in novela 22 din 1 Mai 612 d.H.
Aceasta titulatura consfintea faptul ca imparatul romano-bizantin STAPANEA, intr-o
forma sau alta militar, prin alianta sau mixt teritoriul locuit de anti pe malul stang al
Dunarii de Jos, ANTIA. [ 1, p.68 ]
3. O lege din 538, in legatura cu strangerea impozitelor din Egipt prevedea cu claritate
ca ofiterii care refuzau sa-i asiste pe augustales in colectarea darilor erau pasibili de pedeapsa
transferarii, cu trupa lor cu tot, in regiunea de la nordul Dunarii, spre a sta de paza la
hotarele de acolo. [ Codex Iustinianus, edict XIII ( Corpus Iuris Civiles, p. 785; FHDR II, p.
387 )
4. Se introducea un nou concept militar referitor la importanta strategica a fluviului.
Daca initial fluviul era considerat ca o BARIERA, un obstacol, greu de trecut de catre o
armata inamica eventual numai iarna, si tot sistemul defensiv roman era conceput in spatele
lui, pe malul drept, printr-un sir de castre militare si cateva capete de pod pe celalalt mal, in
plus, eventual avanposturi pe linia Focsani Namoloasa Galati, cu aceasta QUAESTURA
EXERCITUS, fluviul Dunarea devenea principalul CULOAR MILITAR al regiunii pe care
actiona o forta militara navala rapida un fel de puscasi marini si care putea avea o
capabilitate de desant pe ambele maluri ale fluviului ( ori de intampinare a inamicului ori de
taiere a retragerii inamicului dupa ce efecutase o incursiune spre Constantinopol ori de
invaluire a unui inamic aflat deja la sudul Dunarii ). Acesta era motivul principal pentru care
se legau provinciile maritime, Caria, Cipru si insulele egeene de cele doua provincii dunarene,
Scythia Minor si Moesia Secunda, primele avand rolul de a asigura flota de razboi a
QUAESTURII, acostata in baza navala principala din portul Odessos.
5. Ideea legarii acestor teritorii nu era noua. Grecii asiatici milesieni cu un mileniu
inainte procedasera la fel datorita complementaritatii economice dintre cele doua regiuni.
Sudul maritim importa de aici grau, miere, sare, lana si acum mai ales sclavi si exporta
securitate prin forta militara maritima si sprijin financiar. Asadar nu era o sustinere
dezinteresata. Mintea unui consilier imparatesc grec originar din Asia Mica, care cunostea
historia locurilor inca de la Herodot trebuie sa fi ticluit aceasta propunere de
QUAESTURA EXERCITUS.
6. In contextul mai larg al politicii interne economice si de aparare
DESCENTRALIZAREA proviinciilor imperiului combinata cu COMASAREA
PROVINCIILOR MAI MICI, mai ales a celor aflate la frontiererele vulnerabile, parea o
solutie corecta care sa raspunda atat nevoilor de aparare a CENTRULUI Constantinopolul
cat si dificultatilor economice cu care se confrunta imperiul care nu mai putea sustine o
armata terestra omniprezenta.
7. Aceeasi minte de grec asiatic care cunostea indeaproape historia si realitatile din
imperiul ahemenid trebuie ca a reactivat, aducandu-l din vremea lui Darius I, sistemul
stravechi persan care spunea ca o unitate administrativa dinspre periferie se subordona si pe
de alta parte era in grija si responsabilitatea unei alte unitati administrative vecine care insa
era mai apropiata de capitala imperiului. In cazul de fata aceasta QUAESTURA EXERCITUS
se subordona Prefecturii de Est ( Orientalis ) si imediat Provinciei Thracia si subordona la
randul ei teritoriul nou cucerit ANTIA, din stanga Dunarii.
Teritoriul din stanga Dunarii de Jos care era controlat de QUAESTURA EXERCITUS
( Scythiae ) se afla in mare parte in ceea ce numim astazi Muntenia de dincoace de Olt si
sudul Moldovei.
Nu se intampla prima data cand teritoriul de pe ambele maluri ale Dunarii de Jos care,
plecand de la tarmul marii si avand ca axa mediana valea Dunarii ajunge pana la poalele
muntilor Carpati ( de Curbura ) si Stara Planina ( de Est ), era integrat intr-o formula
administrativa unitara, in componenta imperiului romano-bizantin. Vocatia de tara a acestui
teritoriu mai razbatuse cel putin o data atunci cand Darius I, dupa campania sa din regiune in
514 i.H. il organiza sub forma unei satrapii persane SAKA DARIA subordonata satrapiei
vecine Skudra si il integra in imperiul sau pentru o perioada de cel putin 50 de ani.
Imperiul controla direct tarmul Marii Negre cu orasele de pe coasta ca si malurile
Dunarii cu castrele si localitatile dunarene prin forte militare terestre permanente. Forta navala
nou constituita care patrula pe Dunare in aval si amonte si avea o baza navala atat la primul
cot al Dunarii, la Isaccea cat si la cel de-al doilea cot al fluviului la Silistra, viza in principal
un control al malului stang. Din cand in cand forte terestre romane marsaluiau in incursiuni in
acest teritoriu tocmai pentru a-si demonstra calitatea de stapanitor. Pe de alta parte imperiul
incheia tratate de alianta pe un numar de ani cu populatii care locuiau acest teritoriu carora le
platea stipendii importante si care aveau ca obligatie sa apere teritoriul impotriva altor inamici
ai imperiului. Astfel antii, locuitori vechi asadar bastinasi ai acestui teritoriu sunt prinsi
intr-un tratat de alianta cu imperiul. Novela XLI legata de aparitia acestei QUAESTURA
EXERCITUS este promulgata in 536 in plin conflict intre anti, ca bastinasi si aliati ai
imperiului si sclaveni ca nou veniti venetici in acelasi teritoriu si inamici ai imperiului.
Pacea intr-un astfel de teritoriu precum ANTIA romana era extrem de fragila. Imperiul
roman de rasarit controla asadar portiuni din teritoriu si nu teritoriul in totalitatea lui: tarmul
marii la gurile de varsare ale Dunarii pana la Nistru, fasii riverane Dunarii si cateva puncte
strategice ca de exemplu cetatea Turris pe linia Focsani Namoloasa Galati.
Pozitia de QUAESTOR EXERCITUS era inca in functiune la jumatatea anilor 570,
adica dupa 40 de ani de la infiintarea ei, ceea ce dovedeste justetea acestei masuri luate de
Iustinian in anul 536. [ 3 ]
Bibliografie:
1. Florin Curta Aparitia Slavilor, ed. Cetatea de Scaun, Targoviste 2006, ISBN 973-
7925-61-0
2. Vasile Marculet Justinianus I, ed. Samuel, Medias 2007, ISBN 978-973-1804-033