Sunteți pe pagina 1din 236

CUVÂNT ÎNAINTE

Problemele mediului înconjur tor fac parte din problemele


grave ale omenirii i practic, în orice domeniu de activitate, este necesar s
se identifice aceste probleme i s se încerce prevenirea, ameliorarea sau
chiar rezolvarea total a lor.
Amenajarea resurselor de ap în diverse scopuri
(hidroenergetic , aliment ri cu ap , iriga ii, piscicultur , agrement etc.)
reprezint un domeniu cu largi implica ii în ceea ce prive te impactul i
respectiv protec ia mediului.
Lucrarea de fa se adreseaz în primul rând studen ilor de la
Facultatea de Energetic , specializarea ”Ingineria mediului în energetic ”,
dar poate fi util i altor studen i cu preocup ri în acest domeniu, precum i
inginerilor interesa i de problemele amenaj rii resurselor de ap i impactul
acestora asupra mediului.
Ea este structurat pe 5 (cinci) capitole. Primul dintre acestea
trece în revist situa ia resurselor de ap pe plan mondial i în ara noastr ,
schemele de amenajare hidroenergetic a resurselor de ap i exemplific
câteva dintre aceste scheme pentru cursurile de ap din România. Capitolul
al doilea trateaz problemele legate de aspectele polu rii apelor. Dup ce
trece în revist propriet ile apei pure, se inventariaz interac iile care
conduc la propriet ile apelor naturale, sursele de poluare a apelor,
materiile poluante i indicatorii de calitate ai apelor. Capitolele 3 i 4
prezint primele uvraje componente ale schemelor de amenajare: barajele i
desc rc torii de ape mari. Se face o descriere a principalelor tipuri de
baraje, respectiv desc rc tori de ape mari, se arat rolul lor func ional, se
prezint o serie de elemente constructive i principalele calcule hidraulice
ale acestora. Celelalte uvraje urmeaz a fi prezentate în partea a doua a
acestei lucr ri. În sfâr it, în capitolul 5 se arat în ce const impactul asupra
mediului înconjur tor provocat de lucr rile de amenajare a resurselor de ap
i ce m suri se pot lua pentru ameliorarea efectelor negative ale acestui
impact.
Autorii au dorit s întocmeasc o lucrare riguroas din punct
de vedere tiin ific, iar nivelul cuno tin elor necesare este cel normal
preg tirii unui inginer. Ea umple unele din golurile existente în ceea ce
prive te materialul bibliografic necesar preg tirii studen ilor de la
specializ rile “Hidroenergetic ” i “Ingineria mediului în energetic ”.
În încheiere autorii in s mul umeasc în mod deosebit
colectivului cu care lucreaz , format din ing. Cr ciun Anca, prep.ing.
Corcodel Liana i prep.ing. Dumitran Gabriela, pentru colaborarea perfect
i ajutorul nepre uit acordat la editarea pe calculator a lucr rii. De
asemenea colegilor din catedr i referen ilor tiin ifici pentru sugestiile
privind forma final a lucr rii.

Autorii
Capitolul 1

RESURSELE DE AP I UTILIZAREA LOR

1.1. Economia apelor i ramurile ei

1.1.1. Apa - factor de mediu i resurs regenerabil .

În procesele vitale de pe p mânt i în activitatea multilateral


a omului apa are un rol deosebit, ea reprezentând practic o component
esen ial a vie ii.
Aprovizionarea cu ap este vital pentru hr nirea popula iei
crescânde a globului, pentru producerea bunurilor materiale i pentru
men inerea integrit ii sistemelor naturale de care depinde via a pe p mânt.
Considerat mult vreme ca ceva de la sine în eles, apa a devenit în multe
zone ale lumii un factor de limitare a cre terii economice i a produc iei
alimentare.
De i din punct de vedere cantitativ apa scurs prin fluvii i
râuri reprezint doar 0,0002 % din volumul hidrosferei, aceast cantitate de
ap a avut întotdeauna un rol imens în via a Terrei, constituind una din
bog iile inestimabile ale planetei. Pentru a ilustra rolul pe care apa îl joac
în via a Terrei, s amintim c totalitatea resurselor de ap formeaz
hidrosfera, una din sferele care alc tuiesc înveli ul geografic.
Fiind una din cele mai comune substan e din natur , apa intr
în compozi ia chimic a mineralelor din crusta planetei i din nucleul
acesteia. În stare liber ea formeaz apele subterane i umezeala solului în
litosfer , oceanele, m rile, lacurile, râurile, ghe arii de calote, pentru ca în
atmosfer s o întâlnim sub form de vapori, pic turi de ap i cristale de
ghea , iar în biosfer - atât în lumea plantelor, cât i a animalelor - ea s
constituie elementul fundamental indispensabil vie ii.
Una din caracteristicile importante ale apei este mi carea,
mobilitatea, care îi confer func ia de principal mijloc de leg tur i schimb
de substan i energie între sferele planetei.Totalitatea c ilor i formelor de
mi care a apei este cunoscut sub denumirea de circuitul apei în natur sau
ciclul hidrologic. Acest circuit este general atunci când fenomenul cuprinde
întreaga planet i local când se produce la scar restrâns , un lac pe de-o
parte i regiunea înconjur toare pe de alt parte. La baza acestui proces st
conversia radia iei solare ca surs de energie, prin care se produce
evaporarea apei de la suprafa a oceanului i a uscatului i trecerea ei din
stare lichid în stare de vapori în atmosfer . Masele de vapori se deplaseaz
la distan e apreciabile, iar în anumite condi ii se condenseaz i revin pe
suprafa a Terrei sub form de precipita ii, unde mai mult de jum tate se
evapor , iar restul se stocheaz în ghe ari, se infiltreaz în sol sau se scurge
prin re eaua hidrografic .
În cadrul acestui fenomen, neuniform atât în spa iu cât i în
timp, se pot schematiza dou circuite locale, unul deasupra oceanelor, iar
cel lalt deasupra continentelor, precum i un circuit global, care le include
i pe cele locale, reprezentat în figura 1.1.

Fig. 1.1. Circuitul apei în natur

Cantit ile medii anuale de ap care particip la aceste


circuite sunt evaluate astfel:
- apa evaporat de la suprafa a m rilor i oceanelor
Z0 = 449.400 km3/an;
- apa evaporat de la suprafa a continentelor
Zc = 61.500 km3/an;
- precipita iile pe suprafa a oceanelor
Xo = 411.600 km3/an;
- precipita iile pe suprafa a continentelor
Xc = 99.300 km3/an;
- cantitatea de ap revenit , prin cursurile de ap , de
suprafa i subterane, de pe uscat, înapoi în m ri i oceane
Y = 37.800 km3/an.
Rela iile de bilan ale circuitului apei în natur sunt
urm toarele:
- pentru circuitul oceanelor Z0 = X0 + Y (1.1)
- pentru circuitul continental Zc = Xc - Y (1.2)
- pentru circuitul global Z0 + Zc = X0 + Xc (1.3)

În virtutea acestui flux ciclic între mare, aer i p mânt, apa


dulce reprezint o surs regenerabil .
În condi iile climatice existente pe planeta noastr ,se creeaz
în fiecare an un volum aproximativ de ap dulce, dar, de i pretutindeni ea
este legat de existen a unui mare circuit global, variabilitatea i calitatea ei
în rândul resurselor sunt determinate de disponibilitatea ei pe plan regional
sau local i de modul în care este gospod rit .
În prezent, apele ca i întregul mediu înconjur tor sunt
supuse unui impact agresiv generat de dezvoltarea societ ii pe baza unor
tehnologii poluante, ca de altfel întreaga activitate uman . De aceea
protec ia calit ii apelor a devenit ast zi una din preocup rile majore ale
omenirii, de realizarea ei depinzând îns i via a pe planeta noastr . Apa este
deci atât materie prim sau factor de produc ie în agricultur , industrie sau
în activit ile gospod re ti, cât i mediu natural al unor nenum rate specii
de pe ti i plante. Nevoia de a proteja aceste func ii naturale constituie un
element de însemn tate esen ial în analiza modului în care o societate î i
folose te resursele de ap .

1.1.2. Resursele de ap pe plan mondial i în România

La o prim vedere rezervele de ap de pe globul p mântesc


sunt foarte mari. Astfel se apreciaz , 7 , c volumul total al apei existent pe
glob este de circa 1.400.000.000 km3 (100%), din care:
- oceanul mondial reprezint 1.362.200.000 km3 (97,3%);
- apa dulce reprezint 37.800.000 km3 (2,7%);

La rândul ei apa dulce (100%) este r spândit sub diverse


forme i anume:
- apa con inut de ghe ari 29.182.000 km3 (77,2%);
- ape subterane 8.467.000 km3 (22,4%);
- apa din lacuri i mla tini 132.000 km3 (0,35%);
- vapori de ap în atmosfer 15.120 km3 (0,04%);
- apa râurilor i fluviilor 3.780 km3 (0,01%).

A a cum se observ , apa râurilor i fluviilor, care prezint cel


mai mare interes pentru economia diferitelor ri, reprezint abia 0,01% din
volumul apei dulci de pe glob.
Dac se consider anual circa 10 circuite ale apei în natur ,
volumul mediu de ap scurs pe râuri i fluvii într-un an ajunge la 37.800
km3, apreciindu-se c în actualele condi ii tehnice i economice pot fi
captate i valorificate aproximativ 20.000-30.000 km3/an.
Pentru România se apreciaz urm toarele resurse de ap
dulce:
- râuri interioare 37 109 m3/an;
- Dun rea la intrarea pe teritoriul României 170 109 m3/an;
- ape subterane (4,5 5) 109 m3/an.

Aceste date arat clar c , atât pe plan mondial, cât i în ara


noastr , resursele de ap dulce sunt limitate. Totodat trebuie remarcat c
aceste resurse sunt repartizate teritorial foarte neuniform, regimul lor de
scurgere este foarte variabil în timp, iar calitatea apei nu este satisf c toare.
La nivelul întregului glob, la nivelul fiec rui continent, ca i
la cel al fiec rei ri, se pot exemplifica afirma iile de mai sus. Astfel, în
tabelul 1.1. se prezint o estimare 1 a bilan ului hidrologic anual la scara
continentelor, din care se poate observa diferen a de resurse între diferitele
continente, atât în ceea ce prive te volumul precipita iilor, cât i cel al
scurgerii totale. De asemenea se observ reparti ia inegal în timp, cu
perioade de ape mari, reduse ca interval de timp, dar în care se scurge între
64% i 76% din volumul total. În tabelele 1.2 i 1.3 se arat , de asemenea,
pentru diversele continente, care a fost consumul de ap pentru popula ie i
respectiv pentru industrie, în anul 1980 i consumul prognozat pentru anul
2000. Din aceste tabele rezult de asemenea diferen e mari între
consumurile din diversele regiuni ale globului.
Tabelul 1.4 prezint repartizarea pe diferitele bazine
hidrografice din ara noastr a volumelor de ap disponibil în anul mediu.
Se observ de asemenea reparti ia inegal a resurselor pe teritoriul
României, multe zone fiind foarte s race din acest punct de vedere
( Dobrogea, Câmpia Român , sudul Moldovei).

1.1.3. Utilizarea ra ional a resurselor de ap

Ramura economiei unei ri care are ca obiect totalitatea


m surilor necesare pentru folosirea ra ional a resurselor de ap formeaz
economia apelor.
Necesitatea utiliz rii ra ionale a resurselor de ap rezult , a a
cum s-a putut deja vedea, dac se iau în considerare urm toarele elemente:
a) caracterul limitat (de i în continu reînnoire datorit
circuitului apei în natur ) a resurselor de ap ;
b) distribu ia neuniform în spa iu i timp a acestora;
c) posibilit ile relativ limitate pentru transportul apei (din
zone unde aceasta este în exces în zone cu deficit de ap );
d) faptul c regimul de curgere al apei în râuri i fluvii este
influen at cantitativ i calitativ de c tre activitatea omului;
e) faptul c apa este o resurs refolosibil atât în lungul unui
curs de ap , cât i în cadrul aceleia i folosin e;
f) faptul c apa a devenit în prezent unul din cei mai
importan i factori de mediu.
Toate aceste elemente, dezvoltarea ascendent a societ ii,
condi ia necesar de cre tere a nivelului de via a popula iei, impun
rezolvarea a tot mai numeroase i mai complexe probleme de gospod rire a
apelor.
Gospod rirea apelor reprezint ansamblul de activit i
desf urate pentru realizarea urm toarelor scopuri:
1. Satisfacerea necesit ilor de ap ale activit ilor umane în
cantitatea i cu calitatea cerut de beneficiari;
2. Combaterea efectelor d un toare ale apelor (exces de
umiditate, inunda ii, s r turarea solului, erodarea albiilor,
etc.);
3. Protec ia resurselor de ap împotriva polu rii i a epuiz rii
lor cantitative.
Aceste scopuri ne arat c gospod rirea apelor este strâns
legat de dezvoltarea economic i social i totodat de problemele actuale
ale omenirii. Astfel problema alimenta iei, una din cele mai acute probleme
ale lumii contemporane, este strâns legat de dezvoltarea agriculturii, deci a
iriga iilor i prin aceasta de o judicioas gospod rire a apelor. Problemele
energetice, deosebit de actuale, impun utilizarea la maximum a poten ialului
hidroenergetic al cursurilor de ap . În sfâr it, problemele polu rii mediului
înconjur tor, care reprezint o preocupare major a societ ii contemporane,
privesc direct gospod rirea apelor prin aceea c apa este unul din factorii de
mediu cei mai amenin a i cu poluarea sau epuizarea. În gospod rirea apelor
se denume te folosin de ap orice domeniu de utilizarea a unei surse de
ap . În raport cu diferitele utiliz ri (folosin e) ale apei se structureaz i
diferitele ramuri ale economiei apelor.
Economia apelor are mai multe ramuri, dintre care mai
importante sunt:
- hidroenergetica, care se ocup cu amenajarea cursurilor de
ap în scopul valorific rii poten ialului hidroenergetic al
acestora;
- transporturile fluviale i maritime pentru oameni i m rfuri;
- hidroameliora iile, care au ca scop irigarea i alimentarea cu
ap a terenurilor i centrelor agricole, precum i desecarea
zonelor pe care apa este în exces;
- aliment rile cu ap i canalizarea centrelor populate i a
zonelor industriale;
- combaterea ac iunii distructive a apelor provocat prin
viituri, inunda ii, erodarea albiilor i a malurilor cursurilor
de ap , sp larea i degradarea solului fertil;
- folosin e diverse: piscicultur , sport , agrement, sanitare,
etc.

Mai trebuie men ionat faptul c , în interesul ob inerii unui


randament maxim pentru economia na ional , un curs de ap poate i
trebuie s fie folosit în acela i timp în mai multe scopuri, ceea ce este
cunoscut sub denumirea de utilizare sau folosin complex . O astfel de
utilizare a unui curs de ap presupune:
- s dea posibilitatea utiliz rii concomitente a cursului de ap
în mai multe scopuri;
- s nu exclud o asemenea posibilitate pentru viitor;
- s respecte în m sura în care acest lucru este ra ional,
folosin ele deja amenajate.
Respectarea acestor condi ii este destul de greu de realizat
deoarece: unele folosin e (beneficiari) cer debite uniforme (exemplu
aliment rile cu ap industrial sau potabil ), altele cer debite neuniforme
(energetica) sau periodice (iriga ii, transporturile de ap ); anumite folosin e
consum apa (aliment rile cu ap , iriga iile), iar altele o folosesc f r a-i
mic ora cantitatea (energetica, piscicultura, porturile); anumite folosin e
folosesc apa f r a-i afecta calit ile (energetica) iar altele o polueaz
(industria, alimentarea cu ap a popula iei incluzând canaliz rile). De aceea,
un plan de gospod rire complex trebuie s încerce satisfacerea ra ional a
cerin elor mai multor beneficiari, iar când acest lucru nu este posibil, s
limiteze sau s dea posibilitatea celor mai importante.
Concep ia schemelor de amenajare a resurselor de ap din
ara noastr a încercat s in seama de aceste principii. Exemplificarea
modului în care au fost aplicate aceste principii se va face în paragraful 1.3.
În lucrarea de fa sunt prezentate în special scheme de
amenaj ri hidroenergetice, cu precizarea c ele con in, ca elemente
componente, uvraje care sunt folosite i la amenajarea resurselor de ap
pentru alte folosin e (baraje, prize de ap , canale, conducte, etc).

1.2. Energia hidraulic i utilizarea ei

1.2.1. Sursele de energie primar i structura balan ei


energetice

Sursele de energie se clasific astfel:


- surse de energie conven ionale care cuprind energia
hidraulic , c rbunii, petrolul i gazele naturale;
- surse de energie neconven ionale în care se includ lemnele
de foc i al i combustibili vegetali, energia animal i uman , energia
eolian , energia solar , etc;
- energia nuclear , cu o foarte mare importan pentru
dezvoltarea viitoare a societ ii umane.
În prezent, dezvoltarea societ ii moderne reclam resurse
energetice din ce în ce mai bogate, necesitate îndeosebi de ritmul foarte
rapid al dezvolt rii industriale.
Consumul de energie a crescut continuu i într-un ritm din ce
în ce mai accentuat. Astfel în ultimii 250 de ani omenirea a consumat mai
mult energie decât în primii 1750 de ani ai erei noastre, ultima sut de ani
fiind caracterizat printr-o cre tere a consumului anual de energie primar
de aproximativ 10,5 ori. Totodat în ace ti ultimi 100 de ani, datorit
progresului tehnic, a crescut continuu cota resurselor conven ionale în
consumul de energie primar , ajungând de la 27,4% la circa 85%, adic de
3,1 ori, consumul din aceste resurse crescând deci de 32,5 ori pe cap de
locuitor al globului, consumul anual de resurse primare a crescut în ace ti
ultimi 100 de ani de circa 4 ori, iar cel din resurse conven ionale de peste 8
ori.
Referindu-ne la cifre absolute consumul energetic al
omenirii a evoluat a a cum se observ din tabelul 1.5. Pentru compararea
diferitelor resurse energetice acestea se exprim în echivalent caloric al
unui combustibil conven ional, a c rui putere caloric este de 7000 kcal/kg.

Tabelul 1.5.

Anul Consum energie primar


106 t.c.c.
1900 950
1925 1.500
1970 6.650
1975 8.000
1985 9.555
1992 11.485
2000 26.000*
*)prognoz

Se men ioneaz de asemenea c produc ia i consumul de


energie primar difer de la ar la ar , fiind neuniform repartizate pe glob.
Astfel în tabelul 1.6. se prezint produc ia i consumul de energie primar
pe cap de locuitor , în diferite ri ale lumii, în anul 1992, precum i locul
ocupat de aceste ri, într-un clasament întocmit din acest punct de vedere
de organismele interna ionale de profil.
Tabelul 1.6.
Energie primar pe cap locuitor

ara Kg. comb. conven ional Locul ocupat dup


Produc ie Consum Produc ie Consum
Canada 14.641 10.965 12 7
Emiratele Arabe 110.094 26.072 1 3
Unite
Fran a 2.652 5.434 40 30
Germania 2.837 5.890 39 28
Japonia 862 4.735 67 37
Norvegia 48.069 6.713 5 19
Qatar 93.954 39.576 3 1
România 2.121 2.790 45 66
SUA 8.985 10.737 18 8
Suedia 3.780 6.937 28 17

Tabelul 1.7.
Resursele de energie primar din România (1994)

Total energie din care


primar Produc ie Import
Resurse 3
10 t.c.c TJ 3
10 t.c.c TJ 3
10 t.c.c TJ
C rbuni 16.476 482.747 11.117 325.728 3.868 113.332
Cocs import 132 3.868 - - 132 3.868
Gaze naturale 26.920 788.756 21.582 632.353 5.338 156.403
i ei 22.293 653.185 9.344 273.779 11.606 340.056
Produse petroliere 2.325 68.122 - - 2.325 68.122
din import
Lemne de foc 1.346 39.438 1.328 38.910 - -
Al i combustibili 22 645 19 557 3 88
Energie 4.788 140.288 4.788 140.288 - -
hidroelectric
Energie electric 657 19.250 - - 657 19.250
din import
Energie din surse 33 967 33 967 - -
neconven ionale
TOTAL 74.992 2.197.266 48.211 1.412.582 23.929 701.120

La multe din ri se observ diferen a între produc ie i


consum, atât într-un sens, cât i în cel lalt.De asemenea se vede c România
ocup locuri modeste în clasamente, ceea ce reflect pe de o parte s r cia de
resurse, iar pe de alta, nivelul de trai destul de sc zut înc al popula iei.
De altfel, în ceea ce prive te ara noastr , resursele de energie
primar erau evaluate în 1994 a a cum rezult din tabelul 1.7. Tabelul arat
totodat i structura balan ei acestor resurse, precum i faptul c
aproximativ o treime din resurse provin din import.
Studiul atent al consumului de energie în secolul nostru arat
o deplasare important spre consumul de combustibili superiori (lichizi i
gazo i), iar în domeniul formelor secundare de energie spre folosirea
formei superioare care este energia electric i spre folosirea aburului i apei
fierbin i ca purt tor de c ldur .
Superioritatea energiei electrice este datorat urm toarelor
avantaje, pe care aceast form de energie secundar le prezint fa de
celelalte forme primare i secundare de energie:
a) este singura form de energie care poate fi convertit
extrem de u or i cu randamente foarte ridicate în oricare din
formele de energie necesare în procesele de produc ie i în
activitatea casnic a popula iei (c ldur , energie mecanic ,
energie chimic , lumin );
b) este singura form de energie posibil de folosit într-o
serie de utilaje i tehnologii moderne , precum i în procesele
de telecomunica ii i ridicare a gradului de confort i cultural
al popula iei;
c) este, în afar de combustibilii superiori, singura form de
energie care poate fi transportat la distan e mari i foarte
mari, cu randamente foarte ridicate i care apoi poate fi
distribuit la consumatori, spre a fi consumat în receptoare
oricât de mari sau oricât de mici, permi ând în acest fel
separarea locului de produc ie a energiei de locul de consum.
Aceasta d posibilitatea, pe de o parte, a folosirii resurselor
energetice primare netransportabile (hidroenergetice), sau neeconomic
transportabile (combustibili inferiori), situate în zonele dep rtate de zonele
de consum i, pe de alt parte, a folosirii ei de c tre popula ie. Datorit
acestor avantaje energia electric a devenit un factor indispensabil al
dezvolt rii economiei tuturor statelor, procesul de electrificare stând la baza
acestor dezvolt ri.
În intervalul 1900-1990, consumul mondial de energie
electric a crescut de 260 ori, în timp ce consumul de energie primar a
crescut de numai 4,2 ori (iar consumul de energie primar din resurse
conven ionale de 5,7 ori).
Tabelul 1.8. prezint produc ia de energie electric în câteva
ri ale lumii, în anii 1985 i 1994. Cifrele din acest tabel indic i din acest
punct de vedere diferen ele mari care exist între diferitele regiuni ale
globului.
În România produc ia de energie electric , total i pe cap de
locuitor, a crescut continuu dup 1950, a a cum se poate vedea din tabelul
1.9. Se observ îns c dup 1990 produc ia de energie a început s scad ,
ceea ce se explic prin sc derea masiv a consumului în industrie.

Tabelul 1.8.

Produc ia de energie electric

Produc ie total Produc ie pe locuitor


ARA 109 kWh/an kWh/an
1985 1994 1994
SUA 2.568 3.474 13.326
Canada 459 534 18.252
Germania 520 453 5.570
Japonia 672 964 7.717
Federa ia Rus 962 867 5.860
R.P.Chinez 411 904 748
Brazilia 193 251 1.660
Fran a 326 476 8.225
India 170 351 382
Norvegia 103 113 26.270
Marea Britanie 294 332 5.710
Suedia 137 137 15.630

Tabelul 1.9.
Produc ia de energie electric în România

ANUL Total energie electric Pe cap locuitor


106 kWh/an kWh/an.loc.
1950 2.113 130
1960 7.650 416
1965 17.125 904
1970 35.088 1.732
1975 53.721 2.529
1980 67.486 3.040
1985 71.819 3.160
1990 64.309 2.833
1995 59.267 2.610
1997 55.693 2.470

Din cele de mai sus, rezult foarte limpede c problemele


complexe pe care le ridic asigurarea necesarului de energie pentru
cre terea economic se afl în centrul preocup rilor tuturor statelor lumii,
precum i a numeroase organisme na ionale i interna ionale.
În ceea ce prive te resursele energetice primare ale lumii, în
anul 1990 se estima c acestea au urm toarea structur : c rbune 27 %,
petrol 36,5 %, gaze naturale 17,4 %, energie nuclear 8,7 %, energie
hidraulic 10,4 %.
Aceste rezerve de energie sunt îns distribuite neuniform. O
serie de ri ca Federa ia Rus , S.U.A., Canada, dispun de resurse însemnate
i variate, aceste resurse fiind mai reduse în continentele slab dezvoltate
(America Central i de Sud, Africa, Asia), în care îns i studiile de
inventariere sunt r mase în urm .
Estim rile privitoare la rezervele totale de energie, precum i
la cererile viitoare, sunt îns destul de nesigure. Analizând durata de
acoperire a consumului de c tre fiecare surs primar de energie în parte, se
constat c rezervele la cei mai eficien i combustibili, petrolul i gazele
naturale, sunt limitate. La nivelurile actuale ale consumatorilor, rezervele
exploatabile de gaze naturale ar putea satisface nevoile pentru 45-50 ani,
iar cele de i ei, pentru numai 30-40 de ani. În acela i timp, la actualele
tehnologii i cheltuieli de extrac ie, rezervele de c rbuni sunt suficiente pentru
aproximativ 190 de ani, în cazul huilea i antracitului, i pentru circa 270 de
ani, în cazul lignitului.
Din toate aceste motive, în prezent pe plan interna ional se fac
eforturi pentru conservarea rezervelor de i ei i gaze i pentru orientarea
consumului spre celelalte surse primare de energie.
În cele ar tate mai sus nu s-a inut seama de energia nuclear ,
care în prezent ocup o pondere redus în balan a energetic mondial , dar care
în viitor va c p ta o pondere din ce în ce mai mare. Dup datele Agen iei
Interna ionale pentru Energia Atomic (A.I.E.A.) puterea instalat a centralelor
nucleare urmeaz s ating circa 1.300.000 MW în anul 2000, când energia
nuclear ar urma s ating o pondere de circa 35 % din balan a energetic
mondial .

1.2.2. Formele energiei hidraulice

Energia hidraulic , care constituie o surs de energie practic


inepuizabil , apare în natur sub diferite forme, între care deosebim:
- energia poten ial i cinetic a cursurilor de ap ;
- energia mareelor din oceane;
- energia valurilor i a curen ilor marini;
- energia apei ploilor;
- energia apei ghe arilor;
- energia chimic înmagazinat în ap ;
- energia termic înmagazinat în ap .
În prezent exist utiliz ri practice ale energiei cursurilor de ap
i a energiei mareelor.
Energia mareelor a fost folosit cu bune rezultate în Fran a i
Rusia, unde func ioneaz câte o uzin mareemotric (la Rance, cu o putere
instalat de 240 MW, respectiv în golful Kislaia Guba de la Marea Barents). Se
inten ioneaz realizarea unor altor asemenea centrale atât în Fran a, cât i în
Rusia, de i costul acestor centrale este deocamdat destul de ridicat. Pentru
folosirea energiei termice a apei m rilor i oceanelor s-au f cut deocamdat
doar studii în diverse ri (Brazilia, S.U.A., etc.) De asemenea se folose te
destul de restrâns for a valurilor sau a curen ilor marini (Japonia, .a.).
Folosirea energiei curen ilor de ap a atins un înalt grad de
dezvoltare tehnic i economic . Sursa energiei curen ilor de ap o reprezint
sursa de energie general pentru globul p mântesc i anume energia solar .

-înc lzirea atmosferei = 60 %


Energia (din care energia eolian = 2,5 %)
solar (100 %) -înc lzirea globului = 40 %
-înc lzirea uscatului = 14,5 %
(0,12 % = vegeta ie)
- înc lzirea apelor = 25,5 %
(0,4 % = cursurile de ap )

A a cum se observ i din schema de mai sus , cota din energia


solar care revine cursurilor de ap este foarte mic , aproximativ 0,4 %. Din
aceast energie o parte considerabil se mai pierde pentru:
- învingerea rezisten ei la înaintare (frec ri interne, ocuri
interne, frecare cu albia râului);
- deformarea albiei râului;
- transportul aluviunilor.
Din hidraulic se cunoa te c energia total specific
(a unit ii de greutate) a unui lichid este dat de expresia lui Bernoulli:

v2 p
E z (1.4.)
2 g

Rezult c energia brut disponibil pe un anumit sector 1-2 al unui curs de


ap (fig.1.2a) va fi dat de:
E b12 Û12 G (1.5.)
în care :
v12 v 22 p1 p2
Û12 z1 z2 (1.6.)
2 g
Fig.1.2. Folosirea c derii brute: a) sectorul 1-2 al unui râu; b) cascad ;
c) râuri denivelate

Dac se ine seama c la suprafa a liber a apei, în sec iunile 1


i 2, p1 = p2 = pat, iar pe de alt parte se define te c derea brut a sectorului 1-2
ca fiind m rimea:

v12 v 22
H b12 z1 z2 (1.7)
2 g
atunci rezult :
E b12 G H b12 V H b12 (1.8)

La c deri mai mari de 50 m termenii cinetici din expresia (1.7) se pot neglija,
îns la c deri mici (îndeosebi pe fluvii) ace ti termeni pot reprezenta o cot
parte care nu mai este neglijabil .
Transformarea energiei hidraulice a unui curs de ap în energie
electric se face în cadrul amenaj rilor hidroelectrice în dou etape succesive:
transformarwea energiei hidraulice (EH) în energie mecanic (EM) prin
intermediul turbinelor hidraulice; acestea antreneaz hidrogeneratorii (HG) care
transform energia mecanic în energie electric (EE).

T HG

EH t EM g EE
În consecin , prin amenajarea unui sector de râu, din cauza
pierderilor hidraulice, mecanice i electrice, nu se ob ine întreaga energie
disponibil . Astfel randamentul total al unei amenaj ri este:

h t e tr (1.9)
în care:
Hn Hb hr
h (1.10)
Hb Hb

Hb = c derea brut a sectorului amenajat;


h r = suma pierderilor de sarcin hidraulic în întreaga
amenajare;
H n = c derea net a sectorului amenajat;
t = randamentul turbinei care este dat în curbe
caracteristice func ie de putere sau debit;
e = randamentul generatorului electric dat de asemenea în
diagrame func ie de putere i factorul de putere (cos );
tr = randamentul transformatorului electric.
A adar, energia real (net ) care se poate ob ine de pe un sector
de râu, rezult a fi:

E12 E b12 V H b12


i deci puterea respectiv :

dE 12 dV
P12 H b12
dt dt
adic
P12 Q H b12 W (1.11)

Dac se ine seama c pentru ap


= 9810 N/m 3 1000kgf/m 3 ;
1CP = 736 W = 75 kgf m/s;
1kW = 1000 W = 102 kgf m/s

rezult imediat:
1000
P12 Q H b12 = 13,33 Q H b12 ; CP (1.12)
75

1000
P12 Q H b12 = 9,81 Q H b12 ; kW (1.13)
102

1.2.3. Schemele amenaj rilor hidroelectrice

Scopul amenaj rilor hidroelectrice este de a concentra c derile


disponibile i debitele pe sectoare scurte. Exist cazuri când acest lucru este
realizat, sau cel pu in favorizat, de anumite condi ii naturale, cum ar fi cazul
cascadelor (fig.1.2b), sau cel al unor lacuri sau cursuri de ap învecinate, dar
situate la cote diferite (fig.1.2c). În cele mai multe cazuri îns se recurge la
mijloace artificiale i din acest punct de vedere exist urm toarele tipuri
principale de scheme de amenajare ale unui râu:
a) prin ridicarea local a nivelului apei; acest lucru se realizeaz
prin intermediul unui baraj care ridic nivelul apei i m re te sec iunea de
scurgere pe o anumit distan în amonte (fig.1.3a.). O astfel de schem
de amenajare, la care cl direa centralei este situat lâng baraj, se nume te
uzin - baraj. Ea este specific cursurilor inferioare ale râurilor sau fluviilor
(zona de es). C derea brut rezult ca diferen a între nivelul din bieful amonte
i din bieful aval, dar în rela ia (1.7) termenii cinetici au o pondere important .
b)prin derivarea apei pe un canal de aduc iune cu pant redus ,
care s asigure condi ii de scurgere mai favorabile i s creeze astfel c derea
necesar (fig.1.3b.). O astfel de amenajare se nume te amenajare de deriva ie i
ea este specific cursurilor mijlocii ale râurilor, deci în zonele de deal. Din lacul
de acumulare apa este deviat pe un canal de deriva ie , cu o pant (iD) mai
mic decât cea natural a râului (ir), traseul canalului fiind aproximativ paralel
cu al râului. La cap tul aval al canalului deschis, apa este pus sub presiune
într-o camer de înc rcare i apoi dus la cl direa centralei printr-o conduct
cu pant foarte mare (for at ), numit conduct for at . Dup turbinare, apa
este restituit râului printr-un canal deschis numit canal de fug . C derea brut
rezult din rela ia:
H b ir L r iD LD (1.14)
i deoarece Lr LD, c derea rezult în special din diferen a celor dou pante
ir>iD
c)Printr-o solu ie mixt , cu ridicarea nivelului apei prin barare i
derivare printr-o tuba ie sub presiune (fig.1.4a i 1.4b.); aceste amenaj ri se
numesc amenaj ri mixte,în fig.1.4a, fiind reprezentat o amenajare cu cl direa
centralei la suprafa , iar în fig.1.4b, o amenajare cu centrala situat în subteran.
În cazul acestor scheme, specifice zonelor muntoase, deci cursurilor superioare
ale râurilor, barajele sunt mai înalte i realizeaz acumul ri mari.

Fig.1.3. Scheme de amenajare hidroenergetic : a) uzina baraj; b) uzina de


deriva ie
Din aceste lacuri apa este prelevat printr-o priz de ap i derivat printr-o
tuba ie sub presiune, realizat de obicei prin str pungerea masivului muntos
(galerie de aduc iune ). La cap tul aval al acesteia se realizeaz un castel de
echilibru , iar apoi apa este condus la cl direa centralei prin conducta for at
sau pu ul for at . Dup turbinare apa este restituit râului printr-un canal de
fug sau printr-o galerie de fug . C derea brut rezult din aceea i formul
(1.14), în care îns ir > iD i de asemenea Lr > LD. În rela ia (1.7) termenii
cinetici pot fi neglija i, ponderea important fiind dat de diferen a cotelor z1 i
z2. În afara acestor tipuri fundamentale de scheme de amenajare exist i alte
posibilit i rezultate din combinarea acestora.
O amenajare hidroelectric se realizeaz cu ajutorul urm toarelor
obiecte hidrotehnice (sau uvraje):
- barajul de deriva ie sau acumulare, prev zut cu desc rc tor de
ape mari i cu golire de fund;
- priza de ap situat în corpul barajului sau pe versan i;
- aduc iunea, în care curgerea se poate face sub presiune (galerii
sau conducte) sau cu nivel liber (canale sau galerii);
- castelul de echilibru (în cazul aduc iunilor sub presiune) sau
camera de înc rcare (în cazul canalelor);
- casa vanelor;
- conducta sau galeria for at ;
- cl direa centralei;
- canalul sau galeria de fug .
Trebuie precizat c nu toate schemele de amenajare con in toate
uvrajele men ionate, în unele cazuri lipsind o parte a acestora. Astfel în cazul
uzinelor - baraj lipsesc aduc iunea, castelul de echilibru, casa vanelor, canalul
de fug , iar în cazul uzinelor fluviale, cl direa centralei joac i rolul barajului.
De asemenea trebuie men ionat c , în ultimii ani, tendin a
general este de a realiza amenaj ri hidroelectrice în care s se prelucreze
debite medii ce se ob in prin concentrarea debitelor din mai multe bazine
învecinate într-un singur lac de acumulare. Aceasta face ca schema de
amenajare s con in i alte uvraje: aduc iuni secundare, capt ri secundare,
baraje pe râuri învecinate. Astfel de amenaj ri sunt i cele de la Arge -Vidraru,
Lotru, Some , ale c ror scheme vor fi prezentate ulterior.
Instala iile hidromecanice i cele electrice au o importan
deosebit în alegerea schemei amenaj rii. Turbinele hidraulice, generatoarele
electrice, vanele, instala iile anexe, sunt specifice fiec rei centrale, în timp ce
sta iile de conexiune electric , camerele de comand , transformatoarele
electrice sunt echipamente i instala ii care pot fi folosite la mai multe centrale.
Mai trebuie precizat c uvrajele componente ale unei amenaj ri
hidroenergetice sunt de regul unicate. Exist tipuri de baraje, prize de ap ,
canale, galerii sau conducte, dar dimensiunile i caracteristicile lor constructive
i func ionale nu se mai pot tipiza. Fiecare amenajare are alte valori ale
parametrilor de baz (c dere brut , debit instalat, tip de turbin etc), în plus
fiecare uvraj component al schemei trebuie adaptat reliefului, condi iilor
naturale, caracteristicilor geologice ale terenului, .a.m.d.

1.2.4. Alte scheme de amenajare a resurselor de ap

A a cum s-a ar tat, o surs de ap este necesar s fie folosit în


beneficiul mai multor utilizatori, adic se impune o folosire complex a
acesteia.
În paragraful anterior s-au prezentat schemele amenaj rilor
hidroenergetice care formeaz de fapt obiectul principal al acestei lucr ri.
În bazinul hidrografic al unui râu exist îns i alte folosin e
(aliment ri cu ap potabil i industrial , iriga ii, piscicultur , agrement etc),
care presupun realizarea unor scheme care s permit prelevarea apei din surs ,
transportul ei de la surs la beneficiar, restitu ia apei folosite c tre surs i dac
este cazul tratarea apei pentru a-i reda caracteristicile necesare din punct de
vedere calitativ. Este necesar ca aceste lucr ri s fie realizate într-o gândire
unitar pe întregul bazin hidrografic, gândire care s in seama de leg turile i
interdependen a dintre lucr rile ce alc tuiesc schema i s asigure o
concordan între cerin ele de ap i resursele disponibile.

Pentru realizarea constructiv a acestor scheme se folosesc mai


multe tipuri de lucr ri, cum ar fi:
- construc ii pentru captarea apei (baraje, prize, chesoane,
drenuri, foraje, pu uri);
- construc ii i instala ii pentru transportul apei (conducte cu
nivel liber sau sub presiune, canale, galerii);
- construc ii de înmagazinare a apei (castele de ap , rezervoare);
- construc ii i echipamente de pompare a apei (sta ii de pompare
de baz , de repompare i de distribu ie,pompe, vane,
stavile,etc);
- construc ii i sta ii de corectare a calit ii apei (decantoare,
sta ii de tratare, sta ii de epurare);
- construc ii pentru naviga ie (c i navigabile interioare, ecluze,
porturi);
- lucr ri pentru prevenirea efectului distructiv al apelor
(regularizarea i consolidarea albiilor, îndiguirilor, corectarea
toren ilor, consolidarea pantelor i combaterea alunec rilor de
teren, etc).
Lucr rile (uvrajele) care alc tuiesc toate aceste scheme sunt
lucr ri de mare amploare,implic costuri mari i au un impact important (din
toate punctele de vedere) asupra mediului. De aceea la toate aceste lucr ri
trebuie analizat atent impactul acestora asupra mediului, având în vedere
transformarea morfologic a ecosistemelor pe care o induc aceste lucr ri.
Aspectele acestei analize vor fi reliefate într-un capitol ulterior.
Men ion m îns c în aceast lucrare se vor descrie din punct de
vedere constructiv, func ional, al calculului hidraulic i par ial static, al
impactului asupra mediului înconjur tor, doar uvrajele componente ale
schemelor de amenajare hidroenergetic : baraje, desc rc tori de ape mari, prize
de ap , deriva ii (conducte, galerii, canale), castele de echilibru, conducte
for ate, cl direa centralei. Multe din acestea sunt i elemente componente ale
schemelor de gospod rire complex a apelor. Nu vor face obiectul acestei
lucr ri uvrajele specifice altor discipline cum ar fi: sta ii de pompare, sta ii de
tratare, c i navigabile, ecluze, regularizarea albiilor i toren ilor, vane, stavile
etc.
1.3. Poten ialul hidroenergetic al cursurilor de ap

1.3.1.Poten ialul hidroenergetic teoretic, tehnic i


economic

Cre terea rapid a consumului de energie i implicit a


gradului de utilizare a resurselor hidroenergetice, a pus problema
valorific rii optime a resurselor energetice. În acest scop este îns necesar
s se cunoasc m rimea i caracteristicile resurselor hidroenergetice
disponibile în raport cu celelalte categorii de resurse energetice.
Prin inventarierea resurselor hidroenergetice se urm re te
determinarea cantit ii de energie care poate fi ob inut , varia ia ei în timp i
localizarea ei geografic . Inventarierea resurselor hidroenergetice se
efectueaz prin studii pe fiecare curs de ap în parte, pe baza datelor fizico-
geografice, tehnice i economice, inând seama de condi iile specifice ale
regiunii sau rii respective.
Poten ialul hidroenergetic teoretic (sau brut) reprezint
totalitatea resurselor de energie natural ale unui bazin, f r s in seama
de posibilit ile tehnice i economice de amenajare. El corespunde unei
utiliz ri integrale a c derii i a disponibilului de ap al bazinului i unui
randament total de 100%. Acest poten ial teoretic include atât poten ialul de
suprafa , cât i poten ialul liniar.
Poten ialul teoretic de suprafa se refer la apele de la
suprafa a p mântului i anume la cele de precipita ii i la cele de scurgere.
Poten ialul teoretic de precipita ii Ep, reprezint echivalentul energetic al
întregului volum de ap rezultat din precipita iile ce cad pe o anumit
suprafa :

Ep = 2,725 h S H0 kWh/an

unde:
h- reprezint în l imea medie a precipita iilor, în mm/an;
S- m rimea suprafe ei, în km2;
H0- altitudinea medie a suprafe ei, fa de nivelul m rii, sau
fa de alt reper, în m.
Dac se ine seama c numai o parte din precipita ii se scurg
la suprafa a bazinului, restul pierzându-se prin infiltra ii, evapora ie,
evapotranspira ie, se ob ine poten ialul teoretic al apelor de scurgere:

E sc 2,725 S h H0 kWh/an (1.15)


în care - coeficient de scurgere.
Poten ialul teoretic (brut) liniar al cursurilor de ap
reprezint energia (sau puterea) maxim care se poate ob ine pe râul
respectiv (sau pe un anumit sector al s u). Pentru un anumit sector al
cursului de ap se ob ine:

Pl ij 9,81Q m ij H ij kW (1.16.)

E lij 86.000 Q m ij H ij kWh/an (1.17)

Poten ialul teoretic (brut) este o m rime bine precizat care


rezult din anumite opera ii de calcul ce nu pot fi altfel interpretate. Din
acest punct de vedere el reprezint o m rime inveriabil în timp i
independent de condi iile tehnice sau economice. De aceea, de i prezint
dezavantajul de a nu fi o m rime fizic real , poten ialul hidroenergetic
teoretic este folosit pentru studii comparative.
Poten ialul hidroenergetic tehnic reprezint acea parte din
poten ialul brut care ar putea fi ob inut prin amenajarea cursului de ap ,
inând seama de condi iile tehnice ale momentului respectiv. Acest poten ial
se poate determina pe baza elabor rii schemelor de amenajare ale fiec rui
curs de ap i se calculeaz inând seama de pierderile care apar în
instala iile unei amenaj ri i care se datoreaz urm toarelor cauze
principale:
-neutilizarea întregii c deri brute a râului din cauza remuului,
varia iei nivelului în lacurile de acumulare, neamenaj rii
zonei de izvoare a râului i a altor zone, etc;
-neutilizarea energetic a întregului stoc de ap a râului din
cauza devers rilor, pierderilor de ap prin infiltra ii i
evapora ie, consumului de ap pentru alte folosin e, a
pierderilor de ap de pe suprafa a de bazin cuprins între
baraj i central ;
- pierderilor din turbine i generatoare, ca urmare a ciclului
de transformare energie hidraulic energie mecanic
energie electric .

Poten ialul tehnic reprezint o m rime mai apropiat de


realitate. Deoarece în calcularea lui se ine seama de posibilit ile tehnice,
prezint îns dezavantajul de a fi variabil în timp (în func ie de gradul de
dezvoltare al tehnicii) i de a putea fi interpretat în mod diferit (în sensul c
alegerea schemelor de amenajare, cotelor, distan elor, parametrilor de baz ,
prezint o mare doz de subiectivitate).
Poten ialul hidroenergetic economic amenajabil reprezint
acea parte a poten ialului hidroenergetic tehnic amenajabil, care se poate
ob ine în condi ii economice. Aceast m rime este cea mai susceptibil de
modific ri, fiind influen at de progresul tehnic, restul altor categorii de
centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorial a surselor de energie
primar , condi ii economice ale rii sau regiunii respective. De aceea
valoarea acestui poten ial trebuie raportat la o anumit dat , iar evaluarea
trebuie reluat periodic.

1.3.2. Metode de calcul i de reprezentare


a poten ialului hidroenergetic teoretic brut

Poten ialul hidroenergetic teoretic se calculeaz pe sectoare


caracteristice ale fiec rui curs de ap . Pe cursurile de ape mici, sectorizarea
se face luând drept limite punctele de confluen cu afluen i, zonele de
schimbare a pantei râului, amplasamentele probabile ale uvrajelor
amenaj rii. Pe fluviile importante, unde aportul diferi ilor afluen i este
neînsemnat, poten ialul teoretic se poate calcula pe sectoare de lungime
egal , cuprins între 10 i 100 km.
Pentru un anumit sector de râu, puterea i energia sunt date
de rela iile (1.16), respectiv (1.17). De regul , în calcul se folosesc mai
multe valori caracteristice ale debitelor: debitul mediu multianual Qm,
debitele cu asigurarea de 50% i de 95%, debitele medii ale semestrelor de
iarn , respectiv var . Poten ialul calculat pe baza debitului mediu multianual
indic valoarea maxim a produc iei de energie care poate fi ob inut pe
sectorul de râu respectiv. Deoarece aceast valoare este influen at de
valorile extreme ale debitelor, se consider c debitul cu asigurare 50%
permite aprecierea func ion rii normale a uzinei hidroelectrice. Debitul cu
asigurarea de 95% d indica ii asupra energiei garantate care poate fi
ob inut prin amenajarea sectorului de râu. Poten ialul calculat pe baza
debitului mediu de iarn sau de var permite s se aprecieze repartizarea în
timpul anului a produc iei de energie hidroelectric .
Rela ia (1.16) se mai poate scrie sub forma:

Qi Qj
Pl ij 9,81 zi zj kW (1.18.)
2

în care Qi i Qj sunt valorile debitelor din punctele i i j, capetele sectorului


considerat, iar zi i zj sunt cotele fa de un acela i plan de referin (de
exemplu nivelul m rii) ale acelora i puncte.
Gradul de concentrare al poten ialului teoretic liniar se poate
exprima prin poten ialul specific, ob inut prin raportarea poten ialului liniar
la lungimea sectorului de referin :

Plij Qi Q j zi zj
p ij 9,81
l ij 2 l ij

Qi Qj
p ij 9,81 i med kW/km (1.19)
2

Qi Qj
sau e ij 86.000 i med kWh/an.km (1.20)
2

rela ii în care s-a notat cu imed panta medie a sectorului respectiv.


Pe baza rela iilor (1.16) i (1.19), respectiv (1.17) i (1.20),
se calculeaz numeric m rimile c utate. Metoda este simpl , dar necesit
în unele cazuri un volum mare de calcule.
De multe ori se prefer metode grafice de calcul. Dintre
acestea mai r spândite sunt urm toarele:
A. Se reprezint pe un grafic, în care în abscis se pune
debitul Q, iar în ordonat cota z, punctele i i j care delimiteaz sectorul a
c rui poten ial dorim s -l calcul m (fig.1.5) Suprafa a ha urat , cuprins
între dreapta ij i proiec ia ei pe axa ordonatelor, reprezint la o anumit
scar chiar poten ialul teoretic c utat, c ci este dat de rela ia:

Qi Qj
S c zi zj Plij
2

Fig.1.5. Calculul grafic al poten ialului hidroenergetic liniar brut

Acest mod de calcul prezint avantaje deosebite mai ales


pentru calculul poten ialului hidroenergetic brut al bazinului unui curs de
ap . Spre exemplificare, se consider bazinul de recep ie al unui curs de
ap , ca în figura 1.6 i se cere s se calculeze poten ialul teoretic liniar al
râului principal i al tuturor afluen ilor s i. Într-o diagram Q - z se
reprezint valorile z1, z2.........z8, precum i valorile debitelor Q1, Q2av, Q2am,
Q3av, Q3am, Q5am, iar Q4 = 0, Q7 = 0, Q8 = 0 (fig.1.7). Suprafa a închis de
axa ordonatelor, linia frânt 1, 2 av, 2 am, 3 av, 3 am, 4 i de orizontala
corespunz toare cotei z1, reprezint poten ialul liniar brut al cursului de ap
principal. Pentru a determina poten ialul afluen ilor se mut axele z - Q
în punctele 2, 3 sau 5, ale diagramei.
Fig. 1.6. Bazinul de recep ie al unui curs de ap

Metoda prezint urm toarele avantaje:


-permite determinarea poten ialului hidroenergetic brut al
întregii re ele a unui bazin;
-permite determinarea rapid a poten ialului unui singur râu;
-permite aflarea poten ialului întregii re ele sau a unui anumit
râu, pentru zona situat între dou cote oarecare zn i zn+1
(suprafa a dubl ha urat pe figura 1.7)
B. O alt metod grafic , folosit pentru calculul
poten ialului teoretic de suprafa , este aceea care se bazeaz pe curbele de
nivel i pe izoliniile debitelor specifice. Se exemplific aceast metod în
figura 1.8. Pe harta bazinului aferent râului se v d trasate atât liniile de nivel
(z = constant), cât i liniile de egal debit specific q (l/s km2). Pe o diagram
z = z(Q) se traseaz succesiv curbele q = q(z), S = S (z), iar din acestea se
deduce curba Q = Q(z), având în vedere c Q = c1 S q, c1 fiind o constant
ce ine seama de sc rile diagramelor. Odat trasat curba Q = Q (z), se
observ c împreun cu axele de coordonate ea închide o suprafa , care
reprezint , la o anumit scar , chiar poten ialul c utat. În adev r aceast
suprafa este dat de:

c2 Q d z = P
În afara acestor dou metode, exist numeroase alte metode
grafice sau numerice pentru calculul poten ialului hidroenergetic, precum i
formule de calcul aproximativ.
Dup ce s-a calculat, poten ialul hidroenergetic teoretic
(brut) trebuie reprezentat pe h r i i grafice. Exist mai multe sisteme de
reprezentare grafic , care încearc fiecare s fie cât mai sugestive:
a) reprezentarea prin linii paralele. Pe harta bazinului se
traseaz o serie de linii, paralele cu sectoarele de râu, care potrivit unei
legende stabilite, indic valoarea poten ialului hidroenergetic teoretic liniar
specific (figura 1.9);

Fig. 1.9. Reprezentarea poten ialului hidroenergetic prin linii paralele

b) reprezentarea prin benzi, se face prin trasaarea în


lungul cursului de ap , a unor benzi ha urate, a c ror l ime este
propor ional , la o anumit scar , cu valoarea poten ialului liniar specific pe
sectorul respectiv (figura 1.10);

Fig.1.10.Reprezentarea poten ialului hidroenergetic prin benzi ha urate

c) reprezentarea poten ialului teoretic de suprafa prin


izolinii de egal valoare a poten ialului specific (figura 1.11);

d)
Fig. 1.11. Reprezentareaînpoten
anumite
ialuluipublica ii documentare
hidroenergetic de suprafa(apar
prininând
izoliniide
p= constant
regul unor organiza ii interna ionale sau de specialitate), pentru studii de
perspectiv sau studii comparative, se obi nuie te s se reprezinte valoarea
poten ialului brut prin figuri geometrice, a c ror suprafa este propor ional
cu valoarea poten ialului. Se folosesc foarte des p trate sau cercuri. Pe
figura respectiv se poate ha ura o suprafa care reprezint de exemplu
poten ialul hidroenergetic tehnic amenajabil (figura 1.12)

Fig. 1.12. Reprezentarea poten ialului hidroenergetic prin figuri geometrice

e) cea mai complex reprezentare grafic o formeaz îns cea


f cut în a a numita caracteristic cadastral sau cadastrul hidroenergetic.
Aceast reprezentare grafic (exemplificat în fig.1.13) con ine urm toarele
curbe, care caracterizeazx bazinul râului respectiv:
- profilul în lung al râului z = z(L);
- suprafa a bazinului func ie de lungimea râului S = S(L);
- varia ia debitului total în lungul râului Q = Q(L);
- varia ia debitului specific q = q(L);
- varia ia poten ialului specific p = p(L).
De asemenea pe grafic se mai indic lungimea în kilometri, panta medie a
fiec rui sector al râului i (‰) i cotele z (în mdM) ale punctelor care
delimiteaz fiecare sector. Printr-un cerc, ha urat sau înegrit pe jum tate, se
indic punctele în care râul prime te afluen i i de pe care parte a sa vin
ace tia (dreapta sau stânga).
ïòíòíò Poten ialul hidroenergetic al rii noastre
i al altor ri

Evaluarea resurselor hidroenergetice se poate face destul de


greu, din cauza diversit ii metodelor de calcul i a gradului diferit de
cunoa tere a datelor hidrologice de baz . Pe baza unor date mai exacte
asupra debitelor i c derilor cursurilor de ap , se apreciaz în ultimul timp
7 , c poten ialul teoretic liniar mondial este repartizat conform datelor din
tabelul 1.10.

Tabelul 1.10
Continentul Suprafa a Poten ialul teoretic
106km2 MW % kW/km2
Africa 30,4 720.000 19 23,7
America de Nord 20,4 700.000 18,5 34,3
America de Sud 18,2 620.000 16 34,1
Asia 44,7 1.330.000 35 29,8
Australia 7,6 170.000 4,5 22,4
Europa 9,8 240.000 6,5 24,5
Regiunile polare 12,4 (20.000) (0,5) -
Total mondial 143,5 3.800.000 100 26,2

Se observ c se consider valoarea poten ialului teoretic


liniar mondial ca fiind de aproximativ 3.800.000 MW, la care corespunde o
produc ie anual de energie electric de circa 36.000 TWh/an, aceste cifre
reprezentând ni te limite superioare. Poten ialul teoretic amenajabil, este
evaluat la circa 15.000 TWh/an, deci la aproximativ 45% din poten ialul
teoretic liniar. Poten ialul economic amenajabil (sau echipabil) se apreciaz
la 9.800 TWh/an, adic la 27%. Din poten ialul tehnic amenajabil, în anul
1990 era exploatat numai 14%, în curs de amenajare 3,2%, iar în curs de
proiectare 7,4% 47 .
Men ion m c în timp exist o tendin de cre tere a valorii
poten ialului hidroenergetic teoretic i amenajabil. Aceasta pe de o parte
datorit preciz rii datelor de baz , hidrologice i topografice, iar pe de alt
parte progreselor tehnicii în general i în domeniul amenaj rii uzinelor
hidroelectrice în special, ceea ce a creat condi ii pentru folosirea unui
poten ial considerat înainte ca neeconomic sau de neutilizat.
Un astfel de exemplu îl constituie Federa ia Rus (fosta
URSS) al c rui poten ial teoretic era evaluat în 1916 la 170 TWh/an, în
1934 la 2.452 TWh/an (647 râuri), în 1960 la 3.000 TWh/an (1.477 râuri),
iar în 1961 la 3.300 TWh/an (4.500 râuri), din care tehnic amenajabil 2.100
TWh/an, iar economic amenajabil 1.100 TWh/an. În prezent poten ialul
hidroenergetic teoretic al acestei ri este apreciat la 4.000 TWh/an. Cazuri
asem n toare prezint Canada, Japonia, Argentina.
În alte cazuri, datorit conjuncturii economice la un moment
dat, m rimea poten ialului hidroenergetic economic amenajabil se poate
reduce. Astfel în Elve ia în 1964, poten ialul economic amenajabil era
apreciat la 38-40 TWh/an. Scumpirea lucr rilor hidrotehnice i ieftinirea
costului centralelor termoelectrice i nucleare, a f cut ca în 1965 poten ialul
economic amenajabil s fie apreciat doar la 32-33 TWh/an.
În ceea ce prive te reparti ia teritorial se observ c Africa,
considerat mult timp drept continentul cel mai bogat în resurse
hidroenergetice, nu de ine întâietatea, Asia având un poten ial de aproape
dou ori mai mare, iar în ceea ce prive te poten ialul specific (kWh/km2)
Africa prezint o valoare mai redus chiar decât media mondial .
În tabelul 1.11. sunt date valorile poten ialului teoretic al
apelor de scurgere i al celui economic amenajabil în câteva ri europene,
calculat fa de nivelul m rii.
A a cum se observ din acest tabel, se poate aprecia c
poten ialul economic amenajabil reprezint cam 15 - 40 % din poten ialul
teoretic al apelor de scurgere. În ceea ce prive te poten ialul hidroenergetic
al rii noastre, trebuie spus c în trecut n-au existat decât preocup ri
sporadice pentru inventarierea i amenajarea acestuia, ca urmare a
eforturilor unor speciali ti entuzia ti printre care D.Leonida, D. Pavel,
C.Mateescu, G. Vasilescu, C. Dinculescu, I.Vladimirescu. Într-o lucrare
publicat în 1933 43 , poten ialul României era evaluat la 6.000 MW, cu o
produc ie anual de energie de 36 TWh, ce urma a fi ob inut prin
realizarea a 567 de uzine hidroelectrice.

Tabelul 1.11

Poten ialul teoretic Poten ialul economic


ara amenajat
TWh/an GWh/km2 TWh/an %din cel
teoretic
Austria 152,5 1,820 44,0 28,9
Cehoslovacia 39,3 0,308 7,0 17,8
Elve ia 179,0 4,500 33,0 18,4
Finlanda 46,0 0,138 18,5 40,0
Fran a 314,0 0,571 68,0 21,6
Italia 340,9 1,130 50,0 14,7
Norvegia 556,0 1,715 104,5 18,8
Polonia 31,9 0,103 6,0 18,8
România 90,0 0,379 24,0 26,7
Suedia 196,1 0,436 100,0 51,0
Federa ia Rus 4000,0 0,219 1.100,0 28,0

Dup 1945-50 s-a realizat o inventariere i apoi amenajare


sistematic a poten ialului hidroenergetic al cursurilor de ap din ara
noastr . În acest scop s-au înfiin at sute de sta iuni hidrometrice, s-au
efectuat nivelmente i profile în lung pe circa 25.000 km de râuri, s-au
elaborat scheme de amenajare pentru toate sectoarele cu un poten ial liniar
specific mai mare de 300 kW/km, s-au efectuat numeroase studii de teren
geologice, topografice i hidrologice.
A a cum s-a mai men ionat, resursele de ap datorate râurilor
interioare sunt evaluate la aproximativ 37 miliarde m3/an, dar în regim
neamenajat se poate conta numai pe aproximativ 19 milioane m3/an, din
cauza fluctua iilor de debite ale râurilor. Aportul anual al Dun rii, la intrarea
în ara noastr , este în medie de 170 miliarde m3/an (de peste 4 ori mai mult
decât toate râurile interioare), dar România poate beneficia numai de o cot
parte din acest stoc.
Resursele de ap din interiorul rii se caracterizeaz printr-o
mare variabilitate, atât în spa iu, cât i în timp. Astfel, zone mari i
importante, cum ar fi Câmpia Român , podi ul Moldovei i Dobrogea, sunt
s race în ap . De asemenea apar varia ii mari în timp a debitelor, atât în
cursul unui an, cât i de la an la an. În lunile de prim var (martie-iunie) se
scurge peste 50% din stocul anual, atingându-se debite maxime de sute de
ori mai mari decât cele minime. Toate acestea impun concluzia necesit ii
realiz rii compens rii debitelor cu ajutorul acumul rilor artificiale.
În ceea ce prive te poten ialul hidroenergetic al rii noastre
se apreciaz c poten ialul teoretic al precipita iilor este de circa 230
TWh/an, poten ialul teoretic al apelor de scurgere de aproximativ 90
TWh/an, iar poten ialul teoretic liniar al cursurilor de ap este de 70
TWh/an. În tabelul 1.12 se indic valorile poten ialului hidroenergetic de
precipita ii Ep, de scurgere, teoretic liniar considerat la debitul mediu i
tehnic amenajabil, pentru câteva din bazinele cursurilor de ap mai
importante din ara noastr 10 .
Se observ c poten ialul teoretic liniar mediu al râurilor
rii, inclusiv partea ce revine României din poten ialul Dun rii,se ridic la
70 TWh/an, din care poten ialul tehnic amenajabil reprezint 36 TWh/an
(2/3 dat de râurile interioare i 1/3 de Dun re).

Tabelul 1.12

Poten ial hidroenergetic


De De scurgere Teoretic Tehnic
Bazinul Suprafa a precipit.
GWh/an GWh/an % Ep TWh/an TWh/an
km2
Some 18.740 23.000 9.000 39 4,20 2,20
Cri uri 13.085 10.500 4.500 43 2,50 0,90
Mure 27.842 41.000 17.100 42 9,50 4,30
Jiu 10.544 13.000 6.300 48 3,15 0,90
Olt 24.507 34.500 13.300 38 8,25 5,00
Arge 12.424 12.500 5.000 40 3,10 1,60
Ialomi a 10.817 8.500 3.300 39 2,20 0,75
Siret 44.993 44.500 16.700 37 11,10 5,50
Total râuri
interioare 237.500 230.000 90.000 39 51,50 24,00
Dun re - - - - 18,50 12,00
Total
România 237.500 230.000 90.000 39 70,00 36,00

Evalu ri de ultim moment, 17 , arat un poten ial tehnic


amenajabil de circa 40 TWh/an, din care:
- cursuri de ap interioare 25 TWh/an;
- Dun rea, cota României 11,5 TWh/an;
- micropoten ial 3,5 TWh/an.
Valorile caracteristice ale diferitelor categorii de poten ial
hidroenergetic arat c o serie de bazine hidrografice, cum ar fi Siretul (care
include i râul Bistri a), Oltul, Arge ul, Mure ul, prezint un poten ial
însemnat, condi ii favorabile de amenajare întâlnindu-se pe mai multe râuri,
cum ar fi Bistri a, Arge ul, Lotru, Sebe ul, Some ul, Râul Mare, Oltul,
Siretul, .a.
Mai trebuie men ionat c regimul hidrologic al râurilor
interioare variaz în limite destul de largi, lucru reflectat în varia ia
însemnat a poten ialului hidroenergetic la debitul cu asigurarea 95 % (între
0,13 TWh/an pe Jiu i 0,38 TWh/an pe Dun re), ceea ce impune concluzia
c este necesar s se realizeze lacuri de acumulare importante, în dorin a
uniformiz rii debitelor.
1.3.4. Dezvoltarea energeticii i hidroenergeticii în
România

Înainte de 1950, utilizarea poten ialului hidroenergetic a fost


cu totul insuficient i oarecum sporadic . Printre primele amenaj ri se pot
cita U.H.E. Bucure ti, construit în 1890 pe Dâmbovi a, sau U.H.E. Sadu I,
construit în 1896 pe râul Sadu Sibiu. A a cum se observ din tabelul 1.13,
în care sunt ar tate câteva din uzinele mai importante construite înainte de
1944, cea mai mare putere instalat o avea U.H.E. Dobre ti, construit pe
râul Ialomi a între 1928 - 1930.

Tabelul 1.13

Uzina Puterea Anii construc iei


kW
Bucure ti 530 1890
Sadu-Sibiu I 1.050 1895-1896
Sinaia 1.000 1898-1900
Grebla 6.150 1901-1904
Some ul Rece 2.000 1904-1906
Sadu-Sibiu II 1.950 1905-1907
Timi oara 1.155 1908-1910
Târgu Mure 1.200 1913-1914
Dobre ti 16.000 1928-1930
Sadu-Gorj 1.620 1938-1940

La nivelul anului 1944 puterea total instalat în uzinele


hidroelectrice era de circa 55.000 kW, divizat în nu mai pu in de 128 de
uzine. Nici una din aceste uzine nu dispunea de un lac de acumulare mai
important, toate fiind concepute s func ioneze pe firul apei sau, cel mult, cu
regularizare zilnic -s pt mânal , concepute s alimenteze centre mici de
consum, izolate. În anul 1938 puterea total instalat în ar era de
500.000 kW, cu o produc ie de energie de 1,13 TWh/an, ceea ce
revenea la 72 kWh/an locuitor.
Dezvoltarea economiei na ionale dup 1950, a impus o
puternic campanie de electrificare a rii. Astfel în perioada 1950-1985
produc ia de energie electric a crescut foarte rapid, ritmul ei de cre tere
fiind unul din cele mai ridicate pe plan mondial (tabelul 1.14 i 1.15). La
nivelul anului 1990 puterea total instalat a atins 22.479 MW, cu o
produc ie de energie de 64.309 GWh/an, adic de circa 30 de ori mai mult
ca în 1950.
Trebuie remarcat aten ia deosebit acordat gospod ririi
ra ionale i valorific rii maxime a surselor de energie primar ale rii. S-a
urm rit utilizarea combustibililor inferiori (lignit) pentru producerea de
energie electric . De asemenea s-a dezvoltat intens producerea combinat de
energie electric i c ldur , în centrale mari de termoficare industrial i
urban , pentru a economisi combustibilul. Ritmul rapid de dezvoltare a
produc iei de energie electric a impus realizarea de centrale termoelectrice
cu putere din ce în ce mai mare, echipate cu agregate tot mai puternice, cu
parametrii aburului ridica i.
În paralel s-a dezvoltat i construc ia liniilor electrice de
înalt tensiune. Sistemele energetice locale s-au interconectat treptat, astfel
c în 1959 s-a putut constitui sistemul energetic na ional. În 1963, prin
construc ia liniei de 400 kV Ludu -Mukacevo, sistemul energetic al
României s-a interconectat cu sistemele energetice ale rilor învecinate,
ceea ce a condus la o cre tere continu a schimburilor de energie.
În domeniul hidroenergetic plecând de la o situa ie de loc
roz privind utilizarea poten ialului hidroenergetic (în 1950 produc ia de
energie electric în hidrocentrale era de 169 milioane kWh/an, ceea ce
reprezint 0,46 % din poten ialul tehnic amenajabil) s-a ajuns ca în 1995 s
se produc în centrale hidroelectrice 16.694 milioane kWh/an, adic 43,9 %
din poten ialul amintit. Evolu ia gradului de valorificare este prezentat
sugestiv în tabelul 1.13 i în figura 1.14
Trebuie men ionat c aceast dezvoltare nu s-a f cut haotic,
ci urm rind o serie de criterii tiin ific fundamentate,care au permis totodat
o îmbun t ire i a altor parametri ai amenaj rilor hidroelectrice. Astfel,în
aceea i perioad , a crescut continuu puterea instalat în centralele
hidroelectrice, a a cum rezult din tabelul 1.14 i totodat ponderea ei fa
de puterea total instalat în sistemul energetic. Fa de 60 MW instala i în
uzine hidroelectrice în 1950 (8,1% pondere),în 1970 erau instala i peste
1200 MW (16,3%), 1985 deja 4421 MW (22,6%) i 6011 MW (27%) la
sfâr itul anului 1995. Odat cu dinamica remarcabil a acestei dezvolt ri
(în 1995 puterea instalat în CHE a crescut de 100 ori fa de 1950) se
remarc îmbun t irea calitativ a acestor realiz ri în sensul cre terii puterii
instalate în fiecare central i pe fiecare grup în parte, grupurile cu puteri
mari având randamente mai ridicate. În prezent cca 85% din puterea
instalat în uzine hidroelectrice este cuprins în centrale cu puteri mai mari
de 50 MW. Puterea unitar a agregatelor a crescut i ea continuu. Fa de
puterea celui mai mare agregat existent în ar la începutul anului 1950 de 4
MW, s-au instalat ulterior agregate de 8 MW la UHE Moroieni i Sadu V,
de 27,5 MW i 50 MW la UHE Stejaru- Bicaz, 56,5 MW la UHE Arge ,
170 MW la UHE Lotru, etc. Grupurile instalate la UHE Por ile de Fier I au
o putere unitar de 175 MW i ele erau în 1970 cele mai mari valori ale
puterii unei turbine Kaplan realizate pe plan mondial.
În ceea ce prive te produc ia de energie electric se poate de
asemenea observa u or (tabelul 1.15) ponderea crescând a produc iei
uzinelor hidroelectrice care a ajuns s fie în 1995 de 28%. În anul 1997
centralele hidroelectrice au produs 17.422 GWh/an, adic 31,3% din
produc ia total a RENEL de 55.693 GWh/an. Valoarea produc iei de
energie a centralelor hidroelectrice a crescut deci în 1997 de 103 ori fa de
1950, ponderea din produc ia total de energie electric crescând continuu
pân la 31%. În ceea ce prive te produc ia de energie zilnic , în multe
situa ii centralele hidorelectrice au acoperit peste 30-35% din consum. Un
indice la fel de sugestiv îl reprezint produc ia de energie electric pe cap
de locuitor care a crescut continuu pân în 1985. Totu i valoarea atins de
acest indicator, chiar pentru întreg sistemul energetic, este înc sub valorile
atinse de rile industriale dezvoltate. Cifrele prezentate mai sus sunt
sensibil mai mari decât cifrele corespunz toare întregului sistem energetic,
indicând ponderea crescând a centralelor hidroelectrice.
În concluzie se poate afirma c utilizarea resurselor
hidroenergetice a cunoscut în aceast perioad , ritmuri din ce în ce mai
înalte, paralel cu cre terea poten ialului economic al rii. În prima
perioad de dup 1950, datorit faptului c investi iile necesare pentru
realizarea amenaj rilor hidroenergetice, precum i durata de realizare a
acestora erau mari, au fost dezvoltate cu prioritate centralele termoelectrice,
care au permis acoperirea necesarului de putere i de energie electric ,
cerute de dezvoltarea economic a rii. Pe m sur ce puterea economiei
na ionale a crescut, a devenit posibil realizarea unor importante amenaj ri
hidroenergetice, crescând ponderea puterii instalate i a produc iei de
energie electric în hidrocentrale a a cum s-a ar tat mai sus.
Intensificarea ritmului de amenajare hidroenergetic a
cursurilor de ap a f cut ca pân în prezent s se utilizeze mai mult de o
treime din poten ialul hidroenergetic tehnic amenajabil (circa 40%). Cu
toate acestea r mâne înc nevalorificat o cot mare din acest poten ial,
utilizarea acesteia urmând s se fac în viitor.
În încheiere trebuie ar tat c în proiectarea i realizarea
acestor amenaj ri hidroenergetice s-au aplicat o serie de concep ii moderne
i anume:
- concentrarea debitelor, prin derivarea unor afluen i i
cursuri de ap învecinate, în acumul ri mari i concentrarea c derii prin
amplasarea centralei în subteran (UHE Arge , Lotru, M ri elu);
- cre terea continu a puterii unitare a agregatelor, ceea ce
conduce la ob inerea unor randamente mai ridicate i la reducerea costului
lor, cre tere exemplificat mai înainte;
- caracterul complex al amenaj rilor hidroenergetice, acestea
deservind un num r mare de consumatori de diverse categorii. Astfel
amenaj rile UHE Bicaz i UHE Arge , pe lâng importan a lor energetic ,
permit i irigarea unor mari suprafe e de teren agricol, alimentarea cu ap a
unor importante centre industriale i urbane i protejarea contra viiturilor a
unor importante suprafe e arabile. Realizarea UHE Por ile de Fier a permis
i îmbun t irea substan ial a naviga iei în zona Dun rii inferioare i
mijlocii. Traficul anual maxim a crescut de la 12 milioane tone la peste 45
milioane tone, în condi ii de naviga ie mult îmbun t ite (adâncimi de peste
3,5 m, au disp rut zonele cu viteze mari sau enal îngust, naviga ie
concomitent în ambele sensuri, atât ziua cât i noaptea, mic orarea
cheltuielilor de transport, reducerea duratei de trecere prin sector de la 120
ore la 35 ore). În alte situa ii,în care folosin a preponderent este
neenergetic , s-a c utat s se utilizeze c derea disponibil prin realizarea
unor centrale hidroelectrice de mic putere (Cr inicel - Bârzava, Firiza -
baia mare, etc );
- realizarea unor acumul ri importante pe cursul superior sau
mijlociu al râurilor interioare a creat condi ii favorabile pentru amenajarea
integral a cursurilor de ap în aval, prin construirea de hidrocentrale de
c dere mic i mijlocie în cascad , care beneficiaz de debitele regularizate
în lacurile de acumulare din amonte (amenajarea integral a râului Bistri a
între Bicaz i Bac u, sau a Arge ului între Oie ti i Pite ti).
1.3.5. Exemple de amenaj ri hidroelectrice realizate
în ara noastr .

În tabelul 1.16 se prezint o parte din caracteristicile


centralelor hidroelectrice realizate în ara noastr în perioada de dup 1944.
Tabelul este alc tuit func ie de tipul turbinei utilizate. În tabel puterea este
dat pe un agregat, iar debitul instalat este cel total al uzinei. Sunt prezentate
i date ale unor uzine care sunt înc în diferite faze de execu ie.
Câteva dintre acestea sunt prezentate mai în detaliu în cele ce
urmeaz 10 , 48 .

1.3.5.1. UHE Cr inicel. S-a realizat pe râul Bârzava, în scopul satisfacerii


nevoilor de energie electric i ap industrial ale Re i ei. Schema
amenaj rii, reprezentat în figura 1.15, este alc tuit dintr-un baraj de
anrocamente realizat la Gozna (V liug), care creaz un lac cu un volum util
de 10,2 milioane m3, o serie de canale colectoare, pentru derivarea apelor
din bazinele Nera i Timi i o conduct metalic cu diametrul de 1,5 m i
lungimea de 2.178 m. Utilizarea la maxim a poten ialului hidroenergetic s-a
realizat prin amenajarea a trei c deri:
- c derea de 77 m, realizat de barajul Gozna i de deriva ia
metalic amintit , prin dou turbine Francis de 1.450 kW
fiecare;
- c derea de 475 m realizat de colectorul Semenic (Timi );
- c derea de 345 m dat de colectorul Gozna (Nera).
Aceste dou c deri s-au folosit la o singur turbin Pelton, cu dou rotoare
diferite (2,9 MW fiecare), unul pentru c derea Semenic (cu un injector) i
cel lalt pentru c derea Gozna (cu dou injectoare).

1.3.5.2. UHE Moroieni (schema din fig.1.16). S-a amenajat pe cursul


superior al râului Ialomi a, în aval de UHE Dobre ti, în perioada 1949-1954.
Schema const dintr-o captare pe firul apei, care realizeaz un lac de
compensare orar de circa 40.000 m3, o galerie de deriva ie sub presiune,
lung de 4.763 m i cu diametrul interior de 2 m, dou capt ri secundare pe
traseul deriva iei, pentru captarea debitelor afluen ilor Raciul i R teiul,
castel de echilibru i conducta for at metalic aerian . Centrala este
echpat cu dou turbine Pelton cu ax orizontal, de 8 MW fiecare, prev zut
cu câte dou rotoare i dou injectoare. Debitul instalat în uzin este de
8,5 m3/s, iar c derea brut 233 m.
1.3.5.3.UHE Sadu V a fost construit pe râul Sadu în perioada 1950-1955.
Cu un baraj în arc (Negovanu), înalt de 62 m, s-a realizat o acumulare cu un
volum util de 4,6 milioane m3. Galeria de aduc iune, lung de 5.400 m, cu
diametrul de 1,80 m, permite ob inerea unei c deri de 396 m. Pentru
cre terea debitelor utilizate sunt realizate o serie de capt ri secundare.
Centrala este echipat cu dou turbine Pelton de 7,7 MW fiecare. Ulterior
centrala a mai fost dotat cu o turbin Francis, puterea instalat ajungând la
22,5 MW. Schema acestei amenaj ri este prezentat în figura 1.17.

1.3.5.4.UHE Stejaru- Bicaz, a c rui schem de amenajare este dat în figura


1.18, are o putere de 210 MW i o produc ie de energie în anul mediu de
490 milioane kWh, ob inut cu 4 turbine Francis de 27,5 MW i 2 turbine de
50 MW. C derea brut maxim de 149 m este realizat de baraj (94 m) i de
deriva ia sub presiune (55m). Barajul, de greutate din beton, având o
în l ime maxim constructiv de 127 m, realizeaz un lac de acumulare cu
un volum total de 1.230 milioane m3, iar volumul de protec ie contra
viiturilor este de 100 milioane m3.

Fig.1.16. Schema de amenajare a râului Ialomi a


Fig. 1.17. Schema de amenajare a UHE Sadu V
Fig.1.18. Schema de amenajare a UHE Stejaru - Bicaz
ïò Ô¿½ Ê·¼®¿®«
îò Ю·¦¿ ¼» ¿°¡
íò Þ¿®¿¶«´
Ê·¼®¿®«
ìò Ù¿´»®·¿ ¼»
¿¼«½¡·«²»
ëò Ý¿-¬»´ ¼»
»½¸·´·¾®«
êò Ы¡«´ º±®¿¬
éò Ý»²¬®¿´¿
-«¾¬»®¿²¡
è Ы¡«®· ¼»

Fig.1.20. Schema de amenajare a UHE Arge


Cursul râului, între baraj i central , în lungime de 15 km, formeaz o bucl
care este t iat printr-o galerie sub presiune de 4.800 m lungime, cu
diametrul interior de 7,0 m.
Realizarea lacului de la Bicaz a creat condi ii favorabile
pentru amenajarea râului Bistri a în aval, pe o lungime de 84 km, pân la
Bac u, zon în care s-au construit 12 hidrocentrale (schema din figura 1.19)
cu o putere total de 250 MW i o produc ie de energie electric de circa
850 milioane kWh în anul hidrologic mediu. Cascada de 12 hidrocentrale
cuprinde apte lacuri compensatoare cu volume utile cuprinse între 5 i 11
milioane m3, care au permis ca ase hidrocentrale s fie amenajate drept
centrale de vârf. Din aceste 12 hidrocentrale, dou sunt de tipul baraj
(Pâng ra i i Bâtca Doamnei), iar zece sunt prev zute cu canale de deriva ie
în lungime total de 66 km. Uzinele Vaduri, Racova, Gârleni, Bac u I i
Bac u II au lacuri i deriva ii independente, iar uzinele Roznov I, Roznov II,
Z rne ti, Costi a i Buhu i sunt a ezate în cascad pe un singur canal de
deriva ie între Piatra Neam i Buhu i.

1.3.5.5.Uzina hidroelectric Arge construit pe râul Arge , în zona Vidraru


- C p âneni, are o putere de 220 MW i o produc ie de energie de 400
milioane kWh/an, realizat cu patru turbine Francis de 56,5 MW fiecare.
Debitul mediu captat este format din debitul mediu al Arge ului (7,5 m3/s) i
din debitele derivate (12,2 m3/s) din bazinele învecinate (Topolog, Vâlsan,
Cernat, Râul Doamnei) ob inându-se un debit mediu total utilizabil de 19,7
m3/s. Schema de amenajare a acestei lucr ri (figura 1.20) cuprinde un baraj
de beton în arc (Vidraru), înalt de 166 m (volum de beton de 480.000 m3),
care creaz o acumulare cu un volum total de 465 milioane m3 (util 320
milioane m3), o galerie de aduc iune lung de 2.130 m i cu diametrul
interior de 5,15 m, castel de echilibru cu diafragm , pu for at i cl direa
centralei amplasat în subteran. Apa este evacuat printr-o galerie de fug
de sec iune circular , cu diametrul de 5,15 m i lungimea 11.900 m.
Captarea debitelor din bazinele învecinate s-a f cut cu ajutorul unor prize de
suprafa i baraje de mic în l ime, urmate de galerii de aduc iune
secundare în lungime total de 28 km. Pentru utilizarea c derilor disponibile
(80-100 m) între bazinele Topolog, respectiv Vâlsan i lacul Vidraru, s-au
realizat dou centrale mici (Vâlsan i Cump ni a) echipate cu câte un grup
de 5 MW.
În acela i mod ca la Bicaz, în aval de aceast uzin , pe
sectorul Oie ti-Curtea de Arge - Pite ti, s-au realizat 14 hidrocentrale de
mic putere (de tip baraj sau cu canale de aduc iune),însumând în total înc
Fig.1.21. Schema de amenajare a râului Arge
175 MW i o produc ie anual de energie de 350 milioane kWh. Schema
acestei amenaj ri este redat în figura 1.21.

1.3.5.6.Sistemul hidroenergetic i de naviga ie Por ile de Fier. Aceast


amenajare de tip fluvial, realizat în comun de constructorii români i
iugoslavi, reprezint prin parametrii s i energetici (putere instalat 2.100
MW, produc ie medie anual de peste 10 TWh) i prin solu iile constructive
adoptate, unul din cele mai remarcabile obiective hidroenergetice pe plan
mondial. Debitul instalat de 8.610 m3/s, la o c dere de 27,16 m, este
turbinat, în fiecare din cele dou centrale de pe fiecare mal,prin câte 6
turbine Kaplan cu ax vertical de 175 MW fiecare. Diametrul rotorului de 9,5
m arat c acestea sunt cele mai mari turbine Kaplan realizate în lume, fiind
urmate de turbinele de la UHE John Day pe Colorado (156 MW) i cele de
la Volvograd pe Volga (125 MW). Proiectul turbinelor i construc ia a 6 din
ele le-au realizat uzinele LMZ Leningrad, 3 turbine au fost construite de
c tre uzinele din Re i a, iar 3 de c tre uzinele iugoslave Litostroi. Barajul,
de tipul deversor, are o în l ime constructiv de 60 m, o deschidere total de
441 m, realizat în 14 câmpuri deversante cu o l ime de 25 m, separate cu
pile de 7 m grosime. Deschiderile deversoare sunt închise de vane plane
duble - cârlig (de 25 x 14,3 m2), care ofer posibilit i multiple de
manevrare. La o în l ime a lamei deversante de 7,8 m, debitul total
evacuat peste baraj este de 13.000 m3/s, restul debitului trecând prin turbine
i golirile de fund.
Trebuie ar tat c pa baza observa iilor hidrologice, f cute în
zon înc din 1838, care au indicat un debit maxim de 15.900 m3/s i un
debit minim de 1.330 m3/s, s-au calculat urm toarele valori caracteristice
ale debitelor Dun rii la Por ile de Fier: debit mediu multianual de 5.520
m3/s, debit cu asigurarea 1% de 16.220 m3/s, debit cu asigurarea de 1 ‰
de 18.880 m3/s, iar cel cu asigurarea 0,5 ‰ (o dat la 2.000 de ani) de
21.240 m3/s. Debitul cu asigurarea 1 ‰ poate fi evacuat în condi iile în care
dou câmpuri deversoare r mân blocate i func ioneaz 80 % din turbine.
Pe ambele maluri, a a cum se vede din schema prezentat în
figura 1.22, se g se te câte o ecluz în dou trepte, fiecare sas având o
lungime de 310 m, o l ime de 34 m i o adâncime util de 4,5 m. În
amonte i aval se g sesc porturi de a teptare pentru vase, cu lungimea de
600 m i l imea de 100 m. La cap tul amonte al ecluzelor sunt instalate
dou por i coborâtoare (una de lucru i alta de revizie) cu dimensiunile 34 x
12,4 m2, la cap tul intermediar o poart coborâtoare de 34 x 15,75 m2, iar
la capul aval câte dou por i buscate cu dimensiunile 34 x 22 m2 (cea de
serviciu) i 34 x 12,15 m2 (cea de revizie). Dimensiunile în plan ale
sasurilor permit ecluzarea unor convoaie de 9 vase de câte 1.200 t plus
remorcherul. Construc ia a început în 1964 i s-a încheiat cu darea total în
func iune în 1971.

1.3.5.7.Amenajarea râului Lotru. Râul Lotru, afluent de dreapta al Oltului,


are un curs lung de 76 km, bazinul s u versant având o suprafa de 1.024
km2. Schema sa de amenajare urm re te ideea concentr rii debitelor i
c derii într-o acumulare principal . În acumularea principal Vidra se
concentreaz debitele din bazinul propriu, precum i cele ale unor cursuri de
ap din bazinele limitrofe. UHE Lotru, cu o putere de 510 MW i o
produc ie de energie de circa 900 milioane kWh/an, reprezint cea mai mare
uzin de pe râurile interioare ale rii. Centrala utilizeaz poten ialul
hidraulic al râului Lotru i al râurilor învecinate, pe o diferen de nivel de
809 m. Schema de amenajare, reprezentat în figura 1.23, cuprinde:
-firul principal, care amenajeaz c derea sectorului de
cataracte al Lotrului între Vidra i Malaia;
-sistemul de capt ri i aduc iuni secundare, care
suplimenteaz debitul captat cu 11 m3/s, fa de cei 4,5 m3/s ai cursului
principal i asigur 73% din stocul de ap necesar produc iei de energie.
Firul principal cuprinde barajul din anrocamente i argil
Vidra, înalt de 121 m, care realizeaz o acumulare total de 340 milioane
m3, priza de ap , galeria de aduc iune sub presiune de 13.470 m, castelul de
echlibru, casa vanelor, galeria for at lung de 1.320 m, centrala subteran
echipat cu trei grupuri Pelton de 170 MW fiecare, galeria de fug lung de
6.500 m i instala iile anexe.
Sistemul aduc iunilor secundare cuprinde re eaua
gravita ional , prin care se aduc în lacul principal debitele captate la cote
superioare nivelului maxim în lac, precum i re eaua de pompaj, deservit
de trei sta ii de pompare (Jidoaia, Balindru, Petrimanu), care trimit în lac
debitele captate la cote inferioare. Sistemul este format din 86 capt ri de
fund, 135 km de galerii (din care 60 km galerii betonate), 70 de apeducte,
patru baraje arcuite (Jidoaia, Balindru, Petrimanu, Galbenu), care creeaz
acumul rile pentru sta iile de pompare i cele trei sta ii de pompare amintite,
cu o putere total de 52,4 MW.
Primul grup al uzinei de la Ciunget a intrat în func iune în
anul1972, capacitatea total fiind dat în folosin în 1976.
Schema de amenajare a râului Lotru mai con ine în aval
centrala de tip baraj M laia cu Pi = 18 MW i Em = 34 GWh/an i centrala
subteran Br di or (cu baraj în arc) având Pi = 115 MW i Em = 228
GWh/an.

1.3.5.8.Amenajarea hidroelectric Some utilizeaz poten ialul hidraulic al


râului Some Cald, pe sectorul cuprins între confluen a cu râul Beli i
Cheile Tarni a, cu o c dere de 550 m. Schema de amenajare, redat în figura
1.24, cuprinde dou trepte:
- treapta superioar , reprezentat de UHE M ri elu, cu o
putere de 220 MW i o produc ie de energie de 390 milioane kWh/an,
cuprinde barajul de anrocamente cu masc de beton armat Fântinele, înalt
de 105 m, care realizeaz o acumulare de 200 milioane m3, aduc iunea
principal cu o lungime de 8.130 m, galeria for at de 740 m, centrala
subteran i galerie de fug lung de 3.650 m. C derea maxim a uzinei
este de 470 m, iar centrala este echipat cu 3 turbine Francis de 75 MW
fiecare;
- treapta inferioar , reprezentat de uzina baraj Tarni a, cu o
putere de 45 MW (dou turbine Francis), o c dere de 97 m, un lac de
acumulare de 70 milioane de m3 i cu o produc ie de energie de 80 milioane
kWh/an.
Uniformizarea debitelor uzinate este asigurat de Lacul Gil u
cu un volum de circa 4 milioane m3. Schema mai cuprinde i o re ea de
aduc iuni secundare (9 capt ri i dou galerii în lungime de 24,5 km) , care
prin derivarea unor debite suplimentare din bazinele superioare ale râurilor
Iara i Some ul Rece, spore te stocul mediu anual cu 44%. Treapta aval
(UHE Tarni a) a intrat în func iune în cursul anului 1973, iar treapta amonte
în cursul anului 1977.

1.3.5.9. Amenajarea râului Olt a fost conceput ca o cascad de


hidrocentrale de tip baraj.
Oltul, unul din principalele râuri ale rii, cu o lungime de
670 km, î i colecteaz apele dintr-un bazin de 24.507 km2. Poten ialul
hidroenergetic al bazinului s u este evaluat la 1.867 MW, cu o energie de
4,44 TWh/an, adic aproximativ 17% din poten ialul râurilor interioare.
Acest poten ial este concentrat pe Olt de la F g ra la Islaz i pe afluen ii
s i Lotru i Sadu-Cibin. C derea total a sectorului F g ra - Islaz este de
413m. În afara centralelor baraj fiecare treapt mai cuprinde diguri
longitudinale ce contureaz lacul de acumulare, limitând inundarea unor
suprafe e agricole, iar pe sectorul aval de Slatina, câte o ecluz navigabil ,
amplasat în frontul de reten ie, care permit realizarea unei c i navigabile de
86 km lungime.
La nivelul anului 1998 cascada Olt cuprinde 30
hidrocentrale pe sectorul Hoghiz - Dun re, din care 22 hidrocentrale sunt în
func iune, iar 8 hidrocentrale sunt în diverse faze de execu ie. Prin
finalizarea amenaj rii se prevede ob inerea urm toarelor folosin e:
-la o putere instalat de 1095 MW, o porduc ie de energie
electric de 2.778 GWh/an;
-realizarea unor însemnate rezerve de ap pentru irigarea
unor mari suprafe e agricole;
- protec ia teritoriului limitrof împotriva inunda iilor;
- naviga ie pe sectorul Slatina-Dun re.
Amenajarea râului Olt cuprinde 4 mari tronsoane (figura 1.25):
1.Oltul Superior divizat în:
- Sectorul F g ra – Hoghiz, care include centrala baraj
F g ra , diguri i lacul de acumulare Vene ia;
- Sectorul Avrig - F g ra care include cinci centrale baraj:
Voila,Vi tea, Arpa u, Scoreiu, Avrig.
Debitul instalat al centralelor de pe acest tronson este de 180 m3/s.
2.Defileul Oltului (Sectorul Avrig - Cornetu) care include cinci
centrale - baraj: Racovi a, Lotrioara, Câineni, Robe ti, Cornetu.
Aceste dou tronsoane vor cuprinde în final 12 hidrocentrale situate între
Hoghiz i Gura Lotrului, care vor totaliza o putere instalat de 267,7 MW i
o produc ie de energie electric de 559,10 GWh/an. În prezent sunt în
func iune 5 hidrocentrale, restul fiind în diferite faze de execu ie.
3.Oltul Mijlociu (Sectorul Gura Lotrului -Râmnicu Vâlcea -Slatina)
care include acumul rile (centrale - baraj ): Gura Lotrului, Turnu,
C lim ne ti, D e ti, Râmnicu-Vâlcea, Râureni, Govora, B beni, Ione ti,
Z videni, Dr g ani, Streje ti, Arce ti, Slatina. Acest tronson de râu
cuprins între Brezoi i Slatina, cu 14 hidrocentrale complet amenajate,
dispune de o putere instalat de 556 MW i o produc ie de energie electric
de 1.699 GWh/an. Debitul instalat al centralelor din zona Racovi a - Slatina
este de 330 m3/s.
Ú·¹«®¿ ïòîëæ ͽ¸»³¿ ¼» ¿³»²¿¶¿®» ¿ ®>«´«· Ñ´¬
4.Oltul Inferior (Slatina - Dun re) care include acumul rile
(centrale-baraj): Ipote ti, Dr g ani, Frunzaru, Rus ne ti, Izbiceni i Islaz.
Cele 6 hidrocentrale de pe acest tronson - din care 5 sunt în exploatare, iar
Islaz este înc în faz de proiect - totalizeaz o putere instalat de 265 MW
i o produc ie de energie electric de 512 GWh/an. Toate hidrocentralele
sunt de tip central -baraj cu lac de acumulare, echipate cu câte 2 turbine
Kaplan pe sectorul în amonte de Slatina i cu câte 4 turbine bulb reversibil
pe sectorul dintre Slatina i Dun re, cu excep ia CHE Slatina care are 2
turbine bulb reversibil. Debitul instalat pe acest tronson este de 500 m3/s.

Lucr ri importante s-au realizat de asemenea pe multe alte


râuri interioare, cum ar fi Sebe ul, Râul Mare, Dr gan, Cerna - Motru, Siret,
Prut, Buz u - Siriu, precum i pe Dun re pentru realizarea UHE Por ile de
Fier II.

1.3.6. Situa ia folosirii poten ialului hidroenergetic


pe plan mondial

Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, când s-au


construit primele uzine hidroelectrice, gradul de folosire a poten ialului
hidroenergetic a crescut continuu. În 1984, din produc ia mondial de
energie electric de circa 12.000 TWh/an, uzinele hidroelectrice acopereau
2200 TWh/an, adic aproximativ 18,4%, folosindu-se îns mai pu in de 10%
din poten ialul economic amenajabil mondial.
În 1990 produc ia uzinelor hidroelectrice în raport cu
produc ia total de energie reprezenta 100% în Norvegia, peste 75 % în ri
ca Irlanda, Noua Zeeland , între 30-75% în ri ca Suedia, Elve ia, Canada,
Zair, Brazilia, Iugoslavia, Turcia, Mexic, Australia, Portugalia, în timp ce
în ri ca Marea Britanie, Belgia, Germania, Ungaria, Polonia, Olanda,
Grecia, care dispun de resurse hidroenergetice limitate,aceasta reprezint
sub 5%.
În ce prive te gradul de utilizare al poten ialului
hidroenergetic amenajabil într-o serie de ri ca Elve ia, Italia, Fran a,
Suedia, Japonia, Finlanda, acesta a dep it 50 %, iar în alte ri, se constat
un ritm rapid de valorificare al acestui poten ial. În tabelul 1.17. se prezint
câteva din cele mai mari uzine hidroelectrice din lume i din Europa, ca
produc ie de energie i ca putere instalat .
Se observ resurse uria e de care dispun o serie de ri cum
ar fi: Canada, Brazilia, Rusia, SUA, .a. De asemenea se vede c din punct
de vedere al produc iei de energie, în Europa pe primul loc se situeaz uzina
hidroelectric Por ile de Fier I.
În Europa cele mai mari uzine hidroelectrice în exploatare
sunt Por ile de Fier I (2050 MW), Grande Maison (1800MW) din Fran a,
Aldeadavilla (1138/1558 MW) din Spania, Kvilldal (1240 MW) i Sima
(1120MW) din Norvegia, Grande Dixance (869/1700 MW) din Elve ia,
Karakaya (1800 MW) i Keban (1330 MW) din Turcia, Alto Gesso (1183
MW) din Italia, Vianden (1160 MW) din Luxemburg, Volgograd (2530
MW), Kuibâ ev (2300 MW) i Saratov (1290 MW) toate din Rusia.
Ca perspective, se prev d în numeroase ri posibilit i de a
construi uzine hidroelectrice de puteri i mai mari. Astfel,pe fluviul Congo
se prevede construirea unor uzine cu o putere total de peste 25.000 MW, în
Rusia pe fluviul Lena o uzin de peste 20.000 MW, în R.P.Chinez pe pe
fluviul Yang -Tze - Kiang o uzin de peste 13.000 MW i multe altele.
Capitolul 3

BARAJELE AMENAJ RILOR HIDROELECTRICE

3.1. Clasificarea barajelor, rol func ional, amplasamentul


barajelor

Barajele sunt construc ii hidrotehnice, situate transversal


cursului de ap , care au rolul de a ridica i controla nivelul apei în bieful
amonte sau de a realiza acumularea unui anumit volum de ap în acest bief.

3.1.1. Clasificarea i rolul func ional al barajelor

Barajele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

a). dup scopul urm rit exist :


- baraje de acumulare, de mare în l ime, care creeaz lacuri
de acumulare de mare capacitate cu scopul de a realiza
regularizarea debitelor, atenuarea viiturilor, satisfacerea
nevoilor de ap ale consumatorilor industriali i a agricoli
(Bicaz, Vidraru-Arge , M ri elu-Some , Vidra-Lotru,
etc.);
- baraje de reten ie (de deriva ie), de mic în l ime, care
realizeaz ridicarea nivelului apei în m sura necesar
pentru ca apa s poat fi derivat pe o aduc iune (Oie ti,
Vaduri, Piatra Neam , etc.). Volumele de ap acumulate
în lacurile create de aceste baraje sunt mici i nu permit
regulariz ri de durat .
Între aceste dou categorii nu exist îns o delimitare strict ,
existând baraje care realizeaz în bun m sur ambele efecte.
În tabelul 3.1, în care se prezint o serie de baraje din ara
noastr i din str in tate, se observ diferen ierea din punct de vedere al
volumului de ap acumulat între barajele de mic i de mare în l ime.
Fig.3.1. Elementele fixe i mobile ale unui baraj

b). dup structura barajului exist :


- baraje fixe i
- baraje mobile.

În l imea de reten ie Hr = h1 + h2 , se poate realiza cu


elemente fixe (h1) i elemente mobile (h2), a a cum se vede din figura 3.1. În
cazul barajelor fixe h1> h2, pe când în cazul barajelor mobile h1 h2.
Barajele mobile au o în l ime relativ redus (20 - 25 m) limitat de
în l imea elementelor mobile.

c) dup materialul din care sunt executate exist :


- baraje din lemn, de în l ime redus , folosite în general în
silvicultur i pentru plut rit;
- baraje din p mânt;
- baraje din anrocamente i din zid rie uscat (piatr f r
lian i );
- baraje din zid rie de piatr ( cu lian i);
- baraje din beton sau beton armat;
- baraje metalice fixe sau mobile ( st vilare).

Barajele executate din p mânt sau din anrocamente mai sunt cunoscute i
sub denumirea de baraje din materiale locale.
Situa ia pe plan mondial la nivelul anului 1975 28
Baraje cu în l imi peste 75 m
Tabelul 3.1a
Tipul barajului Realizate În proiect Total
Greutate (G) 157 71 228
Greutate în arc (AG) 30 9 39
Arcuite (A) 122 48 170
Evidate i cu contrafor i (E) 38 12 50
Anrocamente (An) 47 29 76
P mânt (P) 34 28 62
Alte tipuri 15 40 55
TOTAL 443 237 680

d).dup modul în care barajele preiau diversele solicit ri i


le transmit terenului de funda ie exist :
- baraje de greutate;
- baraje arcuite;
- baraje evidate i cu contrafor i;
- baraje descompuse (pile i pl ci, pile i cupole, arce
multiple etc.).

e). dup modul de desc rcare a apelor mari, din bieful


amonte în cel aval, exist :
- baraje deversoare (barajele din beton, de diferite tipuri) la
care evacuarea apelor mari se face peste corpul barajului;
- baraje nedeversoare (în general barajele din materiale
locale) la care evacuarea apelor mari se face prin
construc ii speciale ce ocolesc corpul barajului.

Indiferent de tipul barajului acesta trebuie s r spund în


condi ii optime unor necesit i func ionale i anume:
- s realizeze cu minimum de cheltuieli condi iile de nivel i
volum de ap dorite de beneficiar;
- s permit transmiterea din amonte în aval, în condi ii de
siguran , a debitelor maxime din perioadele de ape mari; aceasta se
realizeaz cu ajutorul unor construc ii special prev zute în acest scop i
denumite desc rc tori de ape mari sau deversoare;
- s preia i s transmit terenului de funda ie sarcinile
permanente i accidentale, în condi ii de siguran a stabilit ii construc iei;
- s asigure golirea, într-un timp relativ scurt, a lacului de
acumulare pentru necesit i de revizie sau repara ii;
- s asigure stabilitatea construc iei în cele mai defavorabile
ipoteze de func ionare;
- s asigure impermeabilizarea cât mai bun a terenului de
funda ie i a chiuvetei lacului, pentru a nu se produce pierderi de ap din
lac;
- s asigure func ionarea normal , în orice moment, a tuturor
echipamentelor hidromecanice cu care este dotat barajul.

Realizarea acestor condi ii func ionale se are în vedere la


alegerea solu iilor constructive ale barajului i în primul rând la alegerea
amplasamentului acestuia.

3.1.2. Alegerea amplasamentului barajelor

Alegerea zonei de amplasare a unui baraj se face inând


seama de o serie de condi ii i anume:

A. Condi ii topografice i morfologice

Alegerea amplasamentului se face, pe h r i topografice cu


curbe de nivel, astfel încât capacitatea acumul rii realizate s fie cât mai
mare posibil la o în l ime dat a barajului. De regul , din acest punct de
vedere, se aleg acele amplasamente unde liniile de nivel arat o îngustare a
albiei râului (sec iunea A-A în figura 3.2.), ceea ce permite ca la un volum
cât mai mic al lucr rilor necesare realiz rii barajului s se ob in un volum
cât mai mare al acumul rii. Exist i posibilitatea caracteriz rii calitative a
amplasamentului prin indici, cum ar fi de exemplu raportul între volumul
acumul rii i volumul barajului (m3 ap / m3 material). Cu cât acest indice
este mai ridicat, cu atât amplasamentul este mai avantajos. Astfel valoarea
acestui indice este 67 m3 ap / m3 beton la barajul Grande-Dixance (Elve ia),
10600 la barajul Hoover-Boulder (SUA), 800 la barajul Izvorul Muntelui
Bicaz (Bistri a), 1000 la barajul Vidraru (Arge ) etc., (tabelul 3.1).
Fig.3.2. Alegerea amplasamentului unui baraj pe h r ile
topografice

B. Condi ii geologice

Aceste condi ii joac un rol deosebit în alegerea


amplasamentului barajului, având în vedere, c din punct de vedere
statistic, cele mai multe avarii s-au produs datorit cunoa terii insuficiente
a datelor geologice de baz . Condi iile geologice se refer la rezisten a
mecanic a rocii de funda ie, omogenitatea i permeabilitatea redus a
acesteia.
Rezisten a mecanic a rocii pe care se fundeaz barajul
trebuie s fie cu atât mai mare cu cât barajul este mai înalt. Barajele înalte
din beton se construiesc pe terenuri stâncoase. Pe terenurile nestâncoase
(nisipuri, pietri uri, argile) se pot construi baraje din beton cu în l imi mai
mici (40-50m), precum i baraje din materiale locale. Din punct de vedere al
rezisten ei mecanice, orice teren (roc ) de funda ie este caracterizat printr-un
efort admisibil la înc rcare ad, exprimat în daN/cm2 i printr-un modul de
elasticitate Er, exprimat în acelea i unit i de m sur , m rimi ce se
determin pe teren i în laborator în condi ii standardizate.
Cu cât efortul admisibil este mai mare, în amplasamentul
respectiv se pot realiza baraje care transmit eforturi mai mari terenului de
funda ie. Astfel, în mod orientativ, pe terenuri cu ad 50 daN/cm2 se pot
funda baraje de greutate, evidate i cu rosturi l rgite din beton, precum i
baraje înalte din materiale locale. Dac ad 10-15 daN/cm2,
amplasamentul permite realizarea unor baraje de mic în l ime din materiale
locale, sau a unor baraje mobile. Dac ad 50 daN/cm2, cu valori ce pot
atinge i 80-90 daN/cm2, în amplasamentul respectiv se pot realiza baraje
arcuite i baraje din beton de în l imi foarte mari.
În func ie de natura terenului de funda ie valoarea modulului
de elasticitate Er poate varia între 20000 i 300000 daN/cm2.
Omogenitatea terenului de funda ie se refer la faptul c ,
pentru o siguran cât mai bun în exploatare, barajele trebuie realizate în
amplasamente care s prezinte acelea i propriet i ( rezisten mecanic ,
impermeabilitate, elasticitate) în toat zona. Aceasta permite tas ri uniforme
i un control mai exact al infiltra iilor i a modului cum se transmit
eforturile terenului de funda ie. Sunt de asemenea de preferat terenuri f r
cr p turi sau falii deosebite, cu o înclina ie spre amonte a stratifica iei, ceea
ce spore te stabilitatea barajului.
Permeabilitatea redus a terenului de funda ie avantajeaz
construirea unui baraj deoarece permite realizarea unui volum redus de
injec ii, deci un cost mai redus. De asemenea aceasta avantajeaz stabilitatea
barajului. Nu este indicat realizarea barajelor în amplasamente cu roci care
î i schimb propriet ile sub ac iunea apei sau sunt solubile în ap , cum sunt
zonele cu goluri carstice. Atât pentru determinarea permeabilit ii rocilor,
cât i a celorlalte caracteristici ale ei, se realizeaz studii de teren i de
laborator, pentru zona amplasamentului barajului i pentru o zon adiacent
de cel pu in 500 m amonte i aval de axa barajului i 30-40 m deasupra cotei
de reten ie a apei în lac. Aceste studii constau în foraje de adâncime i
galerii de cercetare, suficient de apropiate, din care se iau probe de materiale
i în care se injecteaz ap sub presiune, lichide colorate sau chiar izotopi
radioactivi. Se determin astfel, atât propriet ile de rezisten mecanic ,
c ile de infiltra ie ale apei, cât i valoarea debitului de ap ce se infiltreaz .
Valoarea debitului de infiltra ie se m soar în lugeoni (Lu).
Un lugeon reprezint debitul de un litru pe secund , infiltrat pe metru liniar
de foraj, sub presiunea de o atmosfer tehnic (1 l/s.m.at.). Se accept
pentru fundare amplasamente la care debitul infiltrat nu dep e te 1 Lu.
Dac este necesar s se realizeze baraje pe terenuri a c ror permeabilitate
este mai mare, se iau m suri pentru impermeabilizare prin injec ii cu lapte
de ciment (amestec de ciment fin cu ap ) sau cu amestec de argil i
ciment.
C. Condi ii hidrologice

Amplasamentul pentru realizarea unui baraj se alege astfel


încât el s fie favorabil din punct de vedere al debitului de ap i al debitului
solid. Cu cât debitul de ap captat în lac este mai mare i cel solid este mai
mic, cu atât amplasamentul este mai favorabil.
În ultimul timp exist tendin a de a realiza lacuri în care, în
afara debitului mediu al râului pe care se g se te amplasamentul barajului,
se deviaz prin aduc iuni secundare debitele râurilor cu bazine învecinate,
ceea ce m re te debitul de ap afluent în lacul respectiv. Astfel de solu ii
s-au ales i la multe amenaj ri hidroenergetice din ara noastr . De exemplu
în lacul Vidraru de pe Arge debitele derivate din bazinele învecinate
reprezint 120 % fa de debitul mediu modul al Arge ului în sec iunea
barajului Vidraru (12,2 m3/s fa de 7,5 m3/s, total 19,7 m3/s), iar în lacul
Vidra-Lotru 250% (11 m3/s fa de 4,5 m3/s).
Debitul solid, care se determin prin m sur ri directe,
condi ioneaz m rimea volumului mort al lacului i deci în l imea necesar
a barajului. Uzual volumul mort al lacului, care se prevede pentru
înmagazinarea aluviunilor aduse odat cu debitul de ap , se ia suficient de
mare, astfel încât s permit func ionarea normal , f r necesit i de
cur are, pe o perioad de 50-100 de ani. De exemplu la barajul Izvorul
Muntelui- Bicaz, volumul mort este de 200 milioane m3, fa de un volum
total de 1230 milioane m3 , ceea ce permite o func ionare normal din acest
punct de vedere de peste 150 ani.

D. Condi ii geografice

Realizarea unui baraj i a lacului de acumulare aferent


presupune inundarea în amonte a unor importante suprafe e de teren agricol,
a ez ri omene ti, zone industriale, drumuri, osele, c i ferate, etc.
Aceasta impune alegerea în anumite limite a nivelului
reten iei normale i nivelului maxim excep ional, realizat la debite maxime.
Atunci când este cazul, trebuie luate în calcul eventualele str mut ri de c i
de comunica ie, a ez ri omene ti, poduri, viaducte, dar i realizarea unor
diguri de protec ie atunci când acest lucru este indicat.
3.2. For ele care ac ioneaz asupra barajelor

În dimensionarea barajelor de diferite tipuri se ine seama de


un num r mai mare sau mai mic de for e. Acestea se pot clasifica din
diverse puncte de vedere:
a) dup natura lor exist :
- for e masice, care sunt direct propor ionale cu masa i se
datoreaz unor câmpuri exterioare de for e (greutatea
proprie, for ele seismice);
- for e hidrostatice, datorate împingerii apei din bieful
amonte i din bieful aval asupra construc iei;
- for e de subpresiune, date de presiunea apei ce se
infiltreaz pe sub talpa de funda ie a barajului;
- for e hidrodinamice, care sunt date de apele ce sunt
deversate peste baraj, îndeosebi în perioadele de ape
mari;
- for e datorate varia iilor de temperatur ;
- for e date de împingerea ghe ii în regim static sau în
regim dinamic;
- for e date de împingerea aluviunilor depuse la piciorul
amonte al barajului;
- for e datorate vântului;
- for e speciale, care se refer la înc rc rile date de diferite
echipamente, de mijloacele de transport care trec peste
corpul barajului, de ridicarea nivelului apei peste cotele
normale;
- for e datorate valurilor;
b) dup durata for elor exist :
- for e cu caracter permanent (for ele de greutate proprie,
for e hidrostatice, suprapresiune, etc.);
- for e cu caracter nepermanent (for ele seismice, datorate
ghe ii, valurilor, vântului, etc.);
La proiectarea construc iilor hidrotehnice se iau în calcul
diferite combina ii de for e, avându-se în vedere combina iile cele mai
defavorabile (dar reale ) dintre cele posibile.
În cele ce urmeaz se prezint modalitatea de calcul a
principalelor for e amintite mai sus, luând pentru baraj ca profil teoretic un
triunghi de în l ime Hc (în l imea de calcul a construc iei), înclinarea
parametrului amonte 1 : 1 i a celui aval 1 : , sec iunea funda iei fiind un
dreptunghi cu laturile ( + 1) Hc i 1 m perpendicular pe desen (figura 3.3)

Fig.3.3. For ele care se exercit asupra unui baraj


3.2.1. For ele de greutate proprie

Deoarece FG b V rezult imediat

1
FG b 1 H 2c (3.1)
2
valoarea for ei exprimându-se pe metru-liniar din l imea barajului.
Greutatea specific a betonului b are valori cuprinse între 2200 i
2500daN/m3. For a se aplic în centrul de greutate al barajului, care se
g se te, în cazul profilului admis , la intersec ia medianelor.
In cazul barajelor din materiale locale, se admite un profil de form
trapezoidal , ca în figura 3.4 i în acest caz

1 1
FG p Hc b m m1 H c (3.2)
2 2

luând p= 1800 - 2200 daN/m3

Fig.3.4. Profilul transversal al unui baraj din


materiale locale
3.2.2. For ele date de presiunea hidrostatic

Asupra parametrului amonte, conform legii de reparti ie a


presiunii într-un lichid în repaus, se exercit o for orizontal FHam i una
vertical FVam (figura 3.3). Valorile acestor for e sunt date de formulele

1
FHam H 2c (3.3)
2

care se aplic în centrul de greutate al diagramei de reparti ie a presiunii,


1
deci la H c , respectiv
3
1
FVam 1 Hc
2
(3.4)
2

1
care se aplic la distan a 1 H c de piciorul amonte al profilului.
3
Dac în bieful aval exist ap , nivelul acesteia fiind hav, asupra
parametrului aval se exercit dou for e analoge:

1
FHav h 2av (3.5)
2

1
Fvav 2
h av (3.6)
2

care se aplic de asemenea în centrele de greutate ale diagramelor


respective.

3.2.3. For a datorat subpresiunii

For a de subpresiune este o for care ac ioneaz de sus în jos


pe talpa de funda ie a barajului i se datoreaz presiunii apei care se
infiltreaz prin fisurile rocii de funda ie i prin spa iile existente între beton
i roc . Dac se admite c pierderea de sarcin a apei infiltrate este uniform
distribuit , se ob ine o reparti ie teoretic liniar a diagramei subpresiunilor
(figura 3.3.) între valorile maxime ale presiunii din amonte ( Hc) i din
aval ( hav). In realitate pierderile de sarcin nefiind uniform distribuite,
diagrama de subpresiuni are o alt lege de reparti ie (ca de exemplu cea din
figura 3.5a). In scopul mic or rii for ei de subpresiune se realizeaz drenaje,
care rup linia de infiltra ie (figura 3.5b) sau chiar voaluri de injec ii în
profunzime.

d
c

Fig. 3.5. Ipoteze privind diagrama de varia ie a subpresiunilor


Pentru a simplifica calculele, în multe ri din Europa, printre
care i România, se admite diagrama trapezoidal (figura 3.5 c) în cazul
existen ei unui nivel de ap în aval, sau triunghiular (figura 3.5 d) dac nu
exist ap în aval. Coeficientul m poart numele de coeficient de reducere
a subpresiunii, el inând seama de pierderile de sarcin produse pe drumul
urmat de apa de infiltra ie, pierderi datorate structurii rocii i m surilor
constructive adoptate, precum i de faptul c apa ac ioneaz numai asupra
unei p r i a sec iunii de funda ie. Normele din ara noastr prev d pentru m
valori cuprinse între 0,50 i 0,75.
Pentru diagramele admise în figurile 3.5 c i 3.5 d, for ele de
subpresiune rezult :

1
Fs h av m Hc h av 1 Hc (3.7)
2

respectiv

1
FS m 1 H C2 (3.8)
2

i ele se aplic în centrele de greutate ale diagramelor.

3.2.4. For ele seismice

For ele seismice sunt for e care solicit barajele în cazul


oscila iilor elastice ale scoar ei p mântului produse de cutremur, ac ioneaz
asupra masei barajelor i asupra masei apei din lac i sunt direct
propor ionale cu acestea.
Oscila iile produse de cutremur se caracterizeaz prin
perioada de oscila ie T, care se ia de obicei egal cu o secund , i prin
accelera ia mi c rii seismice c. Pentru caracterizarea cutremurelor se
folosesc sc ri de intensitate, bazate pe aprecieri asupra efectelor lor (scara
Rossi-Forel, scara Mercalli) sau pe înregistr ri (scara magnitudinilor
Gutenberg-Richter). In tabelul 3.2 sunt prezentate caracteristicile mi c rilor
seismice conform sc rilor Mercalli i respectiv Richter.
Solicit rile produse de cutremur în corpul unui baraj au un
caracter dinamic, îns în mod curent se utilizeaz metode de calcul în care
efectul cutremurului se consider static, ceea ce simplific calculele i d
rezultate acoperitoare. Se consider barajul legat rigid de funda ie,
cutremurul producând în masa lui for e de iner ie de sens contrar sensului
accelera iei seismice. Mi c rile seismice neavând o direc ie precis , pentru
aceste for e se accept direc ia cea mai defavorabil .
Asupra masei barajului rezult o for :

c
FCG c m G cS G (3.9)
g

c
cS fiind coeficientul de seismicitate dat în tabelul 3.2
g

Tabelul 3.2

Gradul i efectele cutremurului c cs=c/g Magni- Energie


(cm/s2) tudine (ergi)
1-3 Slab nu este sim it decât in interior 2-6 0,005 3,5 1016
4 Obiectele atârnate oscileaz 10 0,01 4 1017
5 Este sim it în exterior 20 0,02 4,5 1018
6 Este sim it de to i 50 0,05 5 1019
7 Este greu de stat în picioare 100 0,10 5,5 1020
8 Conducerea auto este afectat 200 0,20 6 1021
9 Produce panic general 500 0,50 6,5 1022
10 Structurile de zid rie sunt afectate 1000 1,00 7-7,5 1023
11 inele sunt puternic îndoite 2000 2,00 8 1024
12 Distrugeri totale 4000 4,00 8,5 1025

For a se aplic în centrul de greutate al barajului, direc ia cea


mai defavorabil fiind cea dinspre amonte spre aval (figura 3.3.). Valorile
coeficientului de seismicitate cs in seama de importan a construc iei, de
seismicitatea local etc. In general se admite cs = 0,1, valori mai ridicate
folosindu-se numai în zonele cu activitate seismic foarte puternic .
Uneori se recomand , ca în formula for ei seismice s se
introduc un factor
1
FCG cs G cs b 1 H c2 (3.9’)
2
care ine seama de natura terenului de funda ie i are valori de la 0,5 pentru
terenuri stâncoase, pân la 2 pentru terenuri necoezive i slabe (argile,
nisipuri, etc.).

Fig.3.6. For a seismic asupra masei apei din lac

Iner ia masei apei din lacul de acumulare d na tere, în


timpul cutremurului, unei suprapresiuni pc care are o distribu ie parabolic
(fig.3.6.). Se poate aprecia c for a total Fcw dat de aceast suprapresiune
este:

1
Fcw cS H 2c (3.10)
2

i c ea ac ioneaz dinspre lac spre baraj, la o distan de 0,425 Hc fa de


talpa de funda ie (centrul de greutate al unei diagrame parabolice se g se te
4
la distan a H c 0,425 H c ).
3
3.2.5. For e datorate împingerii ghe ii

În zonele cu temperaturi sc zute podul de ghea format la


suprafa a apei din lac exercit solicit ri statice i dinamice asupra barajului.
For a static se exercit de c tre stratul de ghea datorit
dilat rii sale în timpul ridic rii temperaturii. Se poate folosi de exemplu
formula stabilit experimental de c tre Royen :

tg 2
Fg 0,9 h g tg 1 3 tg 1 (tf/m) (3.11)
n

în care hg este grosimea stratului de ghea , în m, tg cre terea maxim a


temperaturii ghe ii (0,35 din cre terea maxim a temperaturii aerului ta) în
timp de n ore.
Cum valorile tg, ta, n, trebuie ob inute din observa ii
meteorologice, în lipsa acestora, în ara noastr se admite Fg = 5......10 tf/m.
For a dinamic se datoreaz ocului produs asupra barajului
de blocurile de ghea în mi care i depinde de compactitatea ghe ii, de
viteza de mi care, de dimensiunile blocului etc. Exist diverse formule care
apreciaz aceast for , dintre acestea putându-se folosi cu suficient
aproxima ie formula:

Fg' k v hg b 1 (tf) (3.12)

în care b x 1 x hg, sunt dimensiunile în m ale blocului de ghea , k = 4 ....6


tf s/m3, un coeficient care ine seama de starea blocului de ghea , iar v este
viteza de scurgere în m/s.

3.2.6. For e de împingere a aluviunilor

Aluviunile, formate din nisip i pietri , care se depun la


piciorul amonte al barajului, exercit asupra barajului o presiune
suplimentar (figura 3.7), care se poate calcula cu formulele date de teoria
general a împingerii aluviunilor i anume:
p alz '
al z tg 2 45 (3.13)
2

Fig. 3.7. Împingerea aluviunilor

În formula (3.13), reprezint unghiul de frecare intern a


materialului aluvionar (la limit = 0) , iar ’al este greutatea specific a
aluviunilor în stare imersat , deci:

'
al al 1 n (3.14)

n fiind porozitatea materialului aluvionar. For a de împingere a aluviunilor


rezult :

1 '
Fal al h al2 tg 2 45 0 (3.15)
2 2
3.2.7. For e provenite din varia iile de temperatur

Construc iile din beton armat sunt supuse varia iilor diurne,
lunare sau anuale de temperatur ale mediului; acestea produc varia ii ale
volumului construc iei, care dac sunt împiedicate pot da na tere la eforturi
destul de mari. Dac se consider o grind încastrat , deforma ia total t =
+ E, care este format din deforma ia din temperatur i din cea
plastic E, trebuie s fie nul t = 0. Rezult deci = E. Dar:

E ,
E
deci

E (3.16)

În cazul o elului = 1,2 10-5 grad-1 i E = 2,1 106 daN/cm2,


iar în cazul betonului = 1,2 10-5 grad-1 i E = 2,1 105 daN/cm2 . Rezult
c în o el apar eforturi suplimentare :

25 (3.16’)

iar în beton:

2,5 (3.16’’)

adic 25 daN/cm2 în o el i 2,5 daN/cm2 în beton, pentru fiecare grad


varia ie de temperatur .
3.3. Baraje de greutate

Barajele de greutate sunt construc ii masive din beton armat care


transmit terenului de funda ie sarcinile preluate din diversele înc rc ri cu
ajutorul greut ii proprii. Stabilitatea acestor baraje la r sturnare i alunecare se
asigur prin masa lor i prin for ele de frecare care iau na tere între baraj i
terenul de funda ie, for e care sunt direct propor ionale cu greutatea barajului.
Barajele de greutate se execut de multe sute de ani, fiind
primele construc ii folosite la crearea unor acumul ri pentru aliment rile cu
ap . Înc în perioada imperiului roman în Spania s-au construit barajele
Proserpina (H=12 m) i Cornalvo (H= 19,5 m), care exist înc i ast zi.
Folosind la început zid ria de piatr , s-a trecut treptat la zid ria din beton, ceea
ce permitea realizarea unor profiluri mai economice. Cele mai vechi baraje de
greutate propriu-zise s-au construit tot în Spania: Almonacid (1220), Almansa
(1395), Alicante (1579). În ara noastr s-au realizat dou asemenea baraje înc
din 1909, pe râurile Ri ca Mic (H= 21 m) i pe râul Sadu-Sibiu (H= 13 m).
În prezent din totalul de peste 7500 de baraje existente în lume
peste un sfert sunt baraje de greutate. De i la un volum maxim de beton
prezint minim de siguran , barajele de greutate au atins în ultimul timp
în l imi considerabile, în special datorit experien ei ob inute în construc ia
acestora. Cel mai înalt baraj de greutate din lume este în prezent barajul
Grande-Dixance din Elve ia, de 283 m, realizat în 1962.

3.3.1. Elementele componente ale unui baraj

Sec ionarea unui baraj de greutate cu un plan vertical, în zona de


în l ime maxim , permite reliefarea profilului barajului în sec iunea maestr .
La primele baraje executate acest profil avea forma unui triunghi curbiliniu. La
barajele moderne profilul este triunghiular, ceea ce permite simplificarea
calculelor, realizarea mai u oar a construc iei i o exploatare mai comod .
Un baraj de greutate este alc tuit din urm toarele elemente
componente (figura 3.8): 1 - corpul barajului; 2 - talpa funda iei; 3 -
paramentul amonte; 4 - paramentul aval; 5 - piciorul amonte; 6 - piciorul aval;
7 - coronamentul barajului.
Fig. 3.8. Elemente componente ale unui baraj de greutate

Pentru a evita fisurarea betonului, provocat în principal de


fenomenele de contrac ie i de deformarea terenului de funda ie, corpul unui
baraj de greutate se fragmenteaz în blocuri sau ploturi (8), prin suprafe e
verticale care merg pân la funda ie, denumite rosturi transversale (9) sau de
dilata ie. L imea unui plot este cuprins între 12 i 20 m. Linia orizontal ,
situat la mijlocul coronamentului, care leag cei doi versan i opu i, reprezint
axa barajului. Dup forma în plan a barajului, axa barajului poate fi o linie
dreapt , frânt sau curbilinie.

3.3.2. Dimensionarea barajelor de greutate

3.3.2.1. Determinarea în l imii de calcul a barajului

Admi ând ca în paragraful 3.2, un profil triunghiular al barajului,


cu înclinarea paramen ilor 1 : 1 i 1 : , în l imea Hc a profilului este
determinat de urm toarele elemente componente ( figura 3.9):
- în l imea de reten ie Hr (cuprins între talveg i NRN);
- grosimea hal a stratului de aluviuni i hs.a a stratului de roc
alterat , care trebuie excavate;
- în l imea maxim hv a valurilor ce pot apare în lac (la baraje i
lacuri mici aceast în l ime se neglijeaz );
- o gard hg = 1 - 2 m, pentru a avea siguran a c barajul se
fundeaz pe roc s n toas ;
- în cazul în care volumul de protec ie al lacului asigur o
atenuare eficient a undei de viitur ( 0,85) barajul se supraînal cu
valoarea în l imii maxime hd a lamei deversante.
În consecin se pot admite urm toarele rela ii pentru calculul
în l imii Hc :
> 0,85 Hc = Hr + hal + hs.a + hv + hg (3.17)
0,85 Hc = Hr + hd + hal + hs.a + hv + hg (3.18)

3.3.2.2. Determinarea profilului barajului

În acest scop este necesar s se determine valorile i 1, care


dau înclinarea paramen ilor. Se folosesc dou condi ii:
- efortul total la piciorul amonte al barajului, egal cu suma
eforturilor date de fiecare solicitare, trebuie s fie mai mare sau la limit egal
cu zero; aceasta înseamn c nu se admit eforturi de întindere, deci ridicarea
piciorului amonte de pe funda ie. Condi ia se scrie sub forma:
n
am am
tot i 0 (3.19)
i=1
- coeficientul de stabilitate la alunecare s fie mai mare sau la
limit egal cu un coeficient admisibil
k s k ad
s (3.20)

Efortul pe talpa de funda ie se calculeaz cu formula cunoscut :


N M
avam (3.21)
A W
în care se admite semnul plus pentru eforturile de compresiune i semnul
minus pentru cele de trac iune, în punctul în care se calculeaz efortul N este
Tabelul 3.3.

FOR A am av

FG FG FG e1 FG FG e1
A W A W
FHam am
FH e 2 FHam e 2
W W
FVam FVam
FVam e 3 FVam
FVam e 3
A W A W
FHav av
FH e 4 av
FH e 4
W W
FVav FVav FVav e 5 FVav FVav e 5
A W A W
FS FS FS e 6 FS FS e 6
A W A W
FCG FCG e 7 FCG e 7
W W
FCW FCW e 8 FCW e 8
W W
Fg Fg e 9 Fg e 9
W W
Fal Fal e10 Fal e10
W W
for a care solicit normal sec iunea t lpii de funda ie, de arie A, M este momentul acestei
for e, fa de centrul sec iunii t lpii de funda ie, iar W este modulul de rezisten al sec iunii
sus amintite.
Pentru calcul se admite profilul din figura 3.3 i sec iunea t lpii de funda ie de
form dreptunghiular cu l imea de 1 m i în l imea ( + 1) Hc.
În acest caz:
A = + 1 Hc 1 m2 (3.22)

2
b h2 + 1 H 2c
W = m3 (3.23)
6 6
Cu aceste nota ii i rela ii se calculeaz efortul amonte i respectiv aval, dat de
fiecare for care solicit barajul. În tabelul 3.3 se dau rela iile de calcul a acestor eforturi.
Pe baza expresiilor (3.1)......... (3.15) a for elor, inând seama de (3.22), (3.23),
de rela iile din tabelul 3.3 i calculând pentru fiecare for bra ul ei (distan a dintre punctul în
care ac ioneaz for a i centrul O al sec iunii de calcul) ( figura 3.3), se calculeaz eforturile la
piciorul amonte i cel aval. În tabelul 3.4. se prezint , spre exemplificare, rezultatele ce se
ob in pentru principalele for e ce solicit un baraj, în cazul în care hav = 0
Prin înlocuirea în rela ia (3.19) rezult o ecua ie de forma:

A 12 B 1 C 2 D 1 E F =0 (3.19’)
în care A, B, .....F sunt constante.
Stabilitatea unui baraj poate fi periclitat în urm toarele cazuri:
- la alunecarea spre aval, pe terenul de funda ie;
- la ridicarea datorit subpresiunilor, situa ie în care construc ia plute te;
- la r sturnarea în jurul piciorului aval.
În general un baraj stabil la alunecare este stabil i la plutire i la r sturnare.
Condi ia de stabilitate la alunecare (3.20) se exprim sub forma:

f N
ks k ad
s (3.20’)
H

adic suma for elor de frecare ce ac ioneaz între talpa barajului i terenul de funda ie (egale
cu produsul dintre coeficientul de frecare f i suma for elor normale pe talpa barajului) s fie
mai mare decât suma for elor orizontale orientate spre aval.
Coeficientul de siguran k sad are valori cuprinse între 1 i 1,5 func ie de natura
terenului (stâncos sau nestâncos).
Rela ia (3.20’) se mai scrie sub forma :

f FG Fvam Fvav Fs FHam FCG FCW Fg FHav (3.20’’)


ceea ce în final conduce la o ecua ie de forma:
M + N 1 P= 0 (3.20’’’)
Coeficientul de frecare f dintre beton i roc se admite, func ie de natura
terenului, conform datelor din tabelul 3.5, valorile lui determinându-se prin încerc ri de
laborator i pe teren.
Ecua iile (3.19’) i (3.20’’’) formeaz un sistem a c rui rezolvare permite
determinarea lui i 1
Dup rezolvare se mai fac o serie de verific ri care, în afara condi iilor (3.19)
i (3.20) ce trebuie satisf cute în cele mai dezavantajoase situa ii, mai impun i satisfacerea
condi iilor
av am av am
tot av ad (3.24)
ad fiind efortul admisibil al rocii de funda ie.

Tabelul 3.5.

Natura terenului Valoarea f


pietri -bolov ni 0.50-0.60
p mânt nisipos 0.40-0.50
Terenuri necoezive nisipuri argiloase 0.35-0.40
argil nisipoas 0.25-0.35
argil 0.20-0.25
roci eruptive 0.65-0.70
Terenuri stâncoase roci sedimentare 0.50-0.65
roci sedimentare 0,25-0,40
(marne, isturi)
3.3.2.3.Determinarea volumului de beton al barajului

Deoarece paramen ii amonte i aval sunt suprafe e plane, la o adâncime z, aria


1
profilului barajului este A z + 1 z 2 i rezult , pe metru liniar din l imea barajului,
2
1
un volum de beton Vb + 1 z 2 m3 . Dac se ine seama c funda ia, în urma
2
excava iilor, este de asemenea format din suprafe e plane, se poate admite c varia ia atât
a adâncimii, cât i a volumului corespunz tor acesteia, pe metru liniar de l ime, se face liniar.

Fig.3.10. Determinarea volumului de beton al barajului


În consecin volumul de beton al barajului se poate u or determina analitic cu ajutorul
formulei:
m 1
m-1
1
Vb Vzi li + 1 z 2i li (3.25)
i=1 2 i 1

rezultatul fiind cu atât mai corect, cu cât se iau un num r m mai mare de sec iuni de calcul.
Volumul de beton se poate determina i grafic, dac pe profilul transversal al
v ii se pune la scar , în dreptul fiec rei adâncimi zi, valoarea Vi, corespunz toare; suprafa a
ha urat pe figura 3.10 reprezint la o anumit scar chiar volumul total Vb de beton al
barajului.

3.3.3 Elemente constructive ale barajelor de greutate

3.3.3.1. Betonul i propriet ile sale

Betonul (respectiv betonul armat) este în prezent materialul cel mai r spândit
pentru executarea barajelor de greutate, îndeosebi datorit propriet ilor sale.
Betonul este o mixtur mineral format din agregate (nisip, pietri ), care
formeaz scheletul de rezisten , ciment i ap , care reprezint liantul hidraulic. Se ob ine un
conglomerat care are la început propriet i plastice, putând fi turnat în forme (cofraje)
diferite, iar apoi se înt re te c p tând rezisten mecanic . Betonul folosit la baraje trebuie s
aib calit i suplimentare fa de betoanele utilizate la construc iile nehidrotehnice, datorit
ac iunii unor factori ca: infiltra ia apei, varia iile de temperatur i umiditate, înghe ul i
dezghe ul repetat, ac iunea coroziv a apei etc. Ca urmare betonul
hidrotehnic trebuie s prezinte propriet i de rezisten mecanic , impermeabilitate, rezisten a
la înghe - dezghe i la ac iuni corozive, degajare de c ldur , rezisten la ac iunile de
cavita ie i abrazive ale apei i debitului solid transportat de aceasta. Propriet ile men ionate
se ob in prin alegerea corespunz toare a materialelor componente, folosirea unei tehnologii de
confec ionare adecvate i printr-un control riguros al calit ilor betonului.
Agregatele componente ale betonului (nisip i pietri ) trebuie s provin din
roci stabile, dure, dense i nealterate. Ele nu trebuie s reac ioneze cu cimentul sau s fie
solubile în contact cu apa. Dimensiunile agregatelor trebuie s respecte condi iile prev zute
de standarde, respectând propor ii corespunz toare între diferitele frac iuni de dimensiuni.
Cimentul este un amestec de silica i bazici de calciu (componenta principal
fiind silicatul tricalcic 3CaO SiO2), aluminat de calciu i ferit de calciu. Func ie de
propriet ile cerute el con ine în diferite propor ii i alte elemente cum ar fi: oxizi de
magneziu, sodiu i potasiu, trioxizi de sulf, fier i aluminiu etc.
Cimentul se ob ine prin calcinarea unui amestec de piatr de var i argil , în
propor iile cerute de compozi ia final dorit , în cuptoare rotative la temperaturi de 1400 -
15000C. Produsul astfel rezultat (clincher) se macin apoi în mori cu bile pân la ob inerea
fine ii necesare.
Betonul prezint o serie de propriet i, care trebuie avute în vedere, dintre care
cele mai importante sunt:
a) c ldura de hidratare : reac ia care are loc la amestecarea cimentului cu ap
este o reac ie exoterm , la 1 kg de ciment degajându-se în timp de 7 zile circa 60 - 120 kcal.
Aceast cantitate de c ldur , numit de hidratare, înc lze te betonul, a c rui temperatur
poate ajunge, func ie de cea ini ial , la 500 - 600C. Sub ac iunea acestei varia ii de temperatur
betonul se dilat , iar în timpul r cirii care urmeaz se contract ; dac aceste deforma ii sunt
împiedicate, în beton iau na tere eforturi care pot duce la fisurarea sa. În consecin este
necesar s se ia m suri pentru a mic ora pe cât posibil c ldura de hidratare, cum ar fi de
exemplu: un dozaj de ciment cât mai redus posibil, folosirea pentru amestec a apei cu
temperaturi cât mai sc zute, chiar a cuburilor de ghea , prevederea în blocurile de beton a
unor evi prin care s circule ap de r cire, r cirea agregatelor înainte de formarea
amestecului, turnarea betonului în faze diferite, ceea ce permite r cirea acestuia prin radia ie
pe suprafe ele libere ale blocurilor etc.
b) marca betonului reprezint rezisten a mecanic de rupere la compresiune a
unei epruvete din beton la 28 de zile de la turnare, când se consider c s-a terminat înt rirea
betonului (priza). Exist betoane cu m rci diferite, mergând de la B 100, la care rezisten a la
rupere din compresiune este rc 100daN / cm 2 , pân la B 500 ( rc 500daN / cm 2 ) .
Rezisten ele la rupere la întindere ale betonului sunt îns mult mai mici, de
ordinul (1/12 -1/14) rc în cazul întinderii pure i de ordinul

(1/5 - 1/6) rc în cazul întinderii provenite din încovoiere. De exemplu, pentru un beton B
300 (cu marca 300) valorile de mai sus sunt: rc 300daN / cm 2 , rtp 20 26daN / cm 2 ,
r
ti
50 60daN / cm 2 . A a cum se observ deci, betonul este un material care rezist mult
mai bine la solicit ri de compresiune, decât la cele de întindere.
c) factorul ap - ciment : cantitatea de ap necesar form rii betonului se
poate exprima prin însumarea cantit ii ah necesar procesului de hidratare i a celei necesare
realiz rii amestecului aam (care în acela i timp d fluiditatea i plasticitatea betonului în prima
sa faz ):
a = ah + aam
Dac c este cantitatea de ciment folosit , atunci raportul
a a h a am a am
0,24 (3.26)
c c c c
poart denumirea de “factor ap -ciment”. Acesta este cu atât mai mare, cu cât dozajul de
ciment este mai mic. Valorile uzuale pentru un beton hidrotehnic sunt cuprinse în limitele
a
0,5 1 i depind în primul rând de dozajul de ciment (kg/m3).
c
Apa de amestec este un element care influen eaz negativ propriet ile
betoanelor, deoarece prin evaporarea ei în timp rezult o porozitate mai mare a betoanelor
(rezisten e mai mici, permeabilitate mai mare, rezisten la înghe - dezghe mai mic ) i
varia ii de volum, în special contrac ie din uscare. De aceea se urm re te s se reduc cât mai
mult aceast cantitate, deci s se mic oreze factorul a/c. Deoarece îns realizarea amestecului
necesit ap , se încearc mic orarea acesteia prin introducerea unor substan e de aditivare,
numite plastifian i, care mic oreaz frec rile i favorizeaz realizarea amestecului.
d) gelivitatea betonului reprezint rezisten a acestuia la ac iunea repetat de
înghe - dezghe . Aceast rezisten este influen at de o serie de factori cum ar fi : calitatea
agregatelor utilizate, a cimentului i a adaosurilor, porozitatea betonului. O ac iune favorabil
o au aditivii plastifian i, prin reducerea raportului a/c, a m ririi lucrabilit ii i prin antrenarea
de bule de aer în masa betonului. Pentru baraje gelivitatea betonului trebuie s fie de circa
100-150 cicluri succesive de înghe - dezghe .

3.3.3.2. Rosturile barajelor

Rostul reprezint suprafa a de contact între dou blocuri de beton, sau între
beton i roc . La un baraj din beton exist trei tipuri diferite de rosturi:
a) rosturi de funda ie;
b) rosturi de lucru;
c) rosturi de dilata ie.
a. Rostul de funda ie reprezint suprafa a de contact a barajului de beton cu
roca de funda ie s n toas (dup ce s-a excavat stratul de roc alterat ). Aceast suprafa se
trateaz astfel încât s favorizeze un contact cât mai intim între beton i roc i s realizeze o
stabilitate la alunecare cât mai bun .
În acest scop, pentru a înl tura stratul de oxizi ce se formeaz la suprafa a
rocii datorit contractului cu aerul i agen ii atmosferici, aceasta se spal cu jeturi puternice
de ap sub presiune, se cur pe por iuni i se usuc cu jeturi de aer.
Pentru a favoriza stabilitatea la alunecare se pot crea la piciorul amonte, la cel
aval sau pe toat talpa de funda ie, adâncituri sub form de pinteni i redane,sau se înclin
suprafa a spre amonte (figura 3.8. i 3.11.b). În sec iune longitudinal funda ia se poate
executa în trepte, dar i ca o suprafa continu , pentru avantajele de ordin static i eliminarea
concentr rii de eforturi (figura 3.8. i 3.11.a).
Dac terenul de funda ie prezint fisuri importante, în scopul consolid rii se
realizeaz injec ii cu lapte de ciment pe o adâncime de 5 - 10 m, la presiuni de 2 - 4 at. Pentru
impermeabilizarea terenului de funda ie se realizeaz perdele sau voaluri de etan are. Acestea
se execut prin foraje de mare adâncime, dintr-o galerie special de injec ii situat la piciorul
amonte al barajului (figura 3.11.c). Dup forare se injecteaz lapte de ciment cu pompe
speciale cu presiuni pân la 100 at.
b. Rostul de lucru reprezint suprafa a de separa ie dintre dou lamele de beton
turnate în corpul barajului la un anumit interval de timp. Turnarea betonului în corpul
barajului nu se poate face în mod continuu deoarece tehnologic instala iile de preparare a
betonului i de transport a

a.Sec iune longitudinal : 1. în trepte; 2 continu .

a1 a2

4
2

c. Etan area în profunzime prin injec ii: 1. voal frontal; 2. voal


lateral; 3. foraj pentru injec ii; 4. galerii de injec ii.
b. M suri privind sporirea stabilit ii la alunecare: 1. cu pinten
amonte; 2. cu redane; 3. cu trepte înclinate.

b1 b2 b3
acestuia pân la locul de turnare au o capacitate limitat , iar pe de alt parte este necesar s
existe un anumit interval de timp în care c ldura din procesul de hidratare s poat fi degajat
în exterior.
Din aceste motive turnarea betonului se face în etape succesive pe blocuri
(ploturi) i lamele. Grosimea unei lamele este de cca 2-3 m (figura 3.12). În intervalul de timp
care trece de la realizarea lamelei precedente, pân la turnarea celei urm toare, betonul se
înt re te i în contact cu agen ii atmosferici formeaz o suprafa acoperit cu oxizi care nu
favorizeaz contactul intim între cele dou straturi succesive de beton.

Fig.3.12. Realizarea barajului în etape succesive


În consecin înainte de turnarea unei noi lamele rostul de lucru se freac bine cu perii aspre
de sârm , eventual se buceardeaz (se sparge crusta de la suprafa , creându-se o suprafa
neregulat ), se spal cu jet de ap sub presiune i se usuc cu jet de aer comprimat.
c) Rosturile de dilata ie (transversale), care segmenteaz barajul pe toat
în l imea sa, sunt suprafe e special prev zute în corpul barajului, cu scopul de a permite
varia iile de volum ale blocurilor de beton adiacente i deforma ii inegale ale funda iei.
Aceste rosturi trebuie s fie impermeabile, s realizeze o monolitizare a construc iei, dar în
acela i timp s permit deplas rile relative ale ploturilor dup toate cele 3 direc ii. De aceea,
func ie de tipul rosturilor, m rimea i direc ia deforma iilor posibile, se prev d diverse
sisteme
de etan are a rosturilor de dilata ie, a a cum se vede din figura 3.13. În general la un
asemenea rost, din amonte spre aval, se prevede: o pan de beton de diferite forme, o tol
metalic sau band cauciucat pentru etan are, un pu de vizitare i zona curent a rostului. În
spa iul dintre pana amonte i pu ul de vizitare, rostul se umple cu un material izolant: mastic
bituminos sau asfaltic, carton bitumat, pânz de iut bitumat , panouri de plut sau azbest. De
la pu ul de vizitare spre aval se recomand ca rostul s fie l sat liber, pentru a permite
circula ia apelor de infiltra ie spre aval. Etan area propriu-zis a rostului o realizeaz tola
plasat la 1 - 1,5 m de paramentul amonte. Ea poate fi metalic (cupru, o el inoxidabil, fier
zincat), din cauciuc sintetic sau din PVC.

3.3.3.3. Galeriile barajelor

Barajele din beton nu sunt masive, ele fiind str b tute pe vertical , orizontal
i în sens transversal de un num r mare de galerii. Acestea sunt de mai multe tipuri: de
injec ii, de drenaj, de vizitare.
Galeriile de injec ii sunt galerii situate pe talpa de funda ie, din care cu ajutorul
unor instala ii i echipamente speciale se execut voalurile i perdelele de injec ii pentru
impermeabilizarea terenului de funda ie (figura 3.11.c).
Pentru a evita ac iunea d un toare a apelor de infiltra ie, asupra betonului, în
apropierea paramentului amonte de prev d re ele de tuburi care s dreneze debitul de ap
infiltrat. Aceste tuburi conduc apele drenate în galerii orizontale de drenaj sau spre pu urile de
vizitare a rosturilor de dilata ie. Din acestea apele drenate sunt evacuate spre aval prin alte
galerii transversale.
Galeriile i pu urile de vizitare se folosesc pentru supravegherea re elelor de
drenaj i evacuare a apelor de infiltra ie, supravegherea i între inerea dispozitivelor de
etan are a rosturilor, supravegherea comport rii betoanelor i a gradului lor de fisurare,
instalarea aparatelor de m sur pentru supravegherea comport rii barajelor. Aceste galerii se
prev d în special în zona amonte a barajului, la 5 - 6 m de parament i la distan e de 20-30 m
pe vertical , dar i în corpul barajului când este cazul (figura 3.14.a). Ele pot avea forme
diferite (figura 3.14.b), iar dimensiunile minime sunt de 1,20 x 2,0 m i pot cre te pân la
2,00 x 3,00 m.
3 3

Fig.3.13. Diverse tipuri de rosturi de dilata ie i modul lor de etan are


a. drepte joantive; b. poligonale joantive; c. duble, l rgite; d,e. cu contur
poligonal;
1. tol de cupru; 2.mastic bituminos; 3. pan de beton armat; 4. pu de vizitare; 5.
scar ; 6. pânz de iut bitumat ; 7. plac de asfalt cu azbest.

3.3.4. Calculul eforturilor în corpul unui baraj din beton

Calculul static al unui baraj din beton, care presupune determinarea st rii de eforturi în
orice punct din corpul barajului, se face în mai multe ipoteze i anume:
10 Ipoteza de construc ie, în care se presupune c barajul este gata construit,
lacul este gol, deci barajul este solicitat doar de for a de greutate proprie FG i de for a
seismic FCG.
20 Ipoteza de exploatare, cu dou variante:
a. nivel maxim în bieful amonte i nivel minim în cel aval (diferen
maxim între amonte i aval);
b. nivel maxim atât în bieful amonte, cât i în cel aval (situa ia din
perioada de viitur , când datorit cre terii subpresiunii barajul este
mai pu in stabil).
a

6 6
7
6 6 6 7

Fig. 3.14. Galeriile de vizitare i drenaj


a. amplasare în corpul barajului; b. forme ale galeriilor.
1. pu uri de drenaj; 2 galerii de vizitare; 3. galeria de injec ii
4. voal de etan are; 5. rost transversal; 6. rigol ; 7. umplutur .

Deoarece corpul barajelor de greutate este împ r it în ploturi independente, fiind


omogen din punct de vedere al materialului, starea de eforturi poate fi considerat plan , deci
determinarea acestora este suficient s se fac luând o fâ ie cu l imea de 1 m dup axul
longitudinal al barajului.
Calculul eforturilor se poate realiza în dou moduri diferite: folosind metoda
elementar sau plecând de la teoria elasticit ii.

3.3.4.1. Metoda elementar

Prin aceast metod se determin eforturile pe cei doi paramen i ai barajului, în orice
sec iune situat la adâncimea z fa de vârful profilului triunghiular. Într-un punct P(x,z) din
interiorul acestei sec iuni, efortul vertical se determin apoi presupunând c între cei doi
paramen i aceste eforturi variaz liniar. Dup aspectul acestei diagrame de reparti ie a
eforturilor verticale metoda elementar mai este cunoscut i sub denumirea de metoda
trapezelor.
Eforturile pe cei doi paramen i, în sec iunea aflat la adâncimea z, se calculeaz cu
formula solicit rii compuse:

z
Nz Mz
am (3.27)
av Az Wz
unde:
N z - este suma for elor normale (verticale) care ac ioneaz barajul în sec iunea
situat la adâncimea z;
M z - este suma momentelor încovoietoare date de aceste for e fa de centrul de
greutate al sec iunii sus men ionate;
Az = ( + 1) z - este aria acestei sec iuni;
1 2 2
Wz 1 z - este modulul de rezisten al sec iunii.
6

1: 1 1:

P(x,z)

Pentru un profil triunghiular ( , 1 0) al barajului, dac admitem c acesta este


solicitat numai de for ele de greutate i cele datorate apei (FG, FHam , FVam , FS) i se presupune
c hav = 0, se ob ine:
1 2
- pentru for a de greutate proprie FG b 1 z cu bra ul de pârghie
2
1
1 z;
2
1 2
- pentru for a orizontal dat de presiunea hidrostatic FHam z cu bra ul de
2
1
pârghie z ;
3
1
- pentru for a vertical dat de presiunea hidrostatic Fvam 1z
2
cu bra ul de
2
1
pârghie 1 3 z;
6
1 2
- pentru for a de suprapresiune Fs m 1 z cu bra ul de pârghie
2
1
1 z.
6
Rezult :
1
N z FG Fvam FS b m 1 1 z
2

2
1 2 2 2
Mz b 1 1 1 3 m 1 2 z3
12
i prin urmare, înlocuind în formula de mai sus, se ob ine:
2
z 1 b m 1 1 1
am 2
z (3.28)
av 2 1 b
2 2
1 1 1 3 m 1
2
2
În ipoteza lacului gol ( = 0) se ob ine:
z
am b z av
1
b z (3.28’) Din
1 1
rela iile (3.28) i (3.28’) se poate constata:
- în cele dou ipoteze eforturile verticale sunt propor ionale cu adâncimea z sub
planul de ap ;
- eforturile verticale maxime vor ac iona pe talpa de funda ie, unde z = Hc.
În cazul barajului cu parament amonte vertical ( 1 = 0) eforturile respective devin:
z z
- la lac plin: am b m 2
z; av 2
z (3.28’’);
z z
- la lac gol am bz ; av 0 (3.28’’’)
constat rile de mai sus r mânând valabile.
În final, în conformitate cu legea de distribu ie men ionat mai sus, efortul unitar
normal în punctul P(x,z) poate fi calculat cu rela ia:
z z z x z z
x av am av (3.29)
1

3.3.4.2. Calculul eforturilor pe baza teoriei elasticit ii

Calculul eforturilor pe baza teoriei elasticit ii este un calcul mai riguros i permite
determinarea eforturilor nu numai pe paramen i, ci în orice punct din interiorul profilului.
În teoria elasticit ii se fac urm toarele ipoteze simplificatoare:
- materialul este omogen i izotrop (propriet ile sunt acelea i în orice punct);
- în tot volumul barajului materialul este continuu (caracterul de monolit);
- în limitele eforturilor i ale deforma iilor posibile în corpul barajului este valabil
legea lui Hooke.
În cele ce urmeaz se analizeaz starea plan de eforturi (din planul sec iunii
transversale) i nu se ine seama de varia ia eforturilor pe direc ia perpendicular pe acest plan
(axa Oy).
Analizând un profil triunghiular cu paramentul amonte înclinat (ca în figura de mai
jos) se constat urm toarele:
- în lungul paramentului amonte presiunea hidrostatic variaz propor ional cu
distan a z de la vârful O;
- eforturile normale pe parament, egale i de sens contrar cu presiunea, vor fi i ele
propor ionale cu z;

1:
1:

1
P(x,z

z
- în lungul paramentului aval, eforturile normale pe parament sunt nule,
reprezentând deci un caz particular de propor ionalitate cu z;
- eforturile provenite din greutatea proprie variaz de asemenea propor ional cu z.
Rezult c atât presiunile exterioare, cât i eforturile din corpul barajului sunt func ii
liniare de distan a la vârful O al profilului, respectiv de coordonatele curente ale punctului
P(x,z). În consecin , dac x i z sunt eforturile normale orizontale i verticale, iar este
efortul tangen ial în punctul P(x,z), ele se pot exprima sub forma:

x a 1 x b1 z
z a 2x b2z (3.30)
a 3 x b3 z

Pentru determinarea coeficien ilor a1,........b3 se folosesc urm toarele condi ii:
- ecua iile de echilibru (Cauchy) ale unui element plan infinitezimal din corpul
barajului
x
X
x z
z
Z (3.31)
z x
în care X i Z sunt componentele for ei masice pe unitatea de volum;
- condi iile de echilibru la limit (adic pe cei doi paramen i) ale unui element infinit
mic de volum. Dac cele dou elemente infinit mici (aferente paramentului amonte i
respectiv aval) au forma triunghiular ca în figura de mai jos, considerând ariile A1C1 = 1 i
AC = 1, ca fiind egale cu unitatea, se ob in imediat ariile celorlalte fe e A1B1 = sin 1, B1C1 =
cos 1, AB = sin , BC = cos .
Ecua iile de echilibru, pe orizontal i pe vertical , ale acestor elemente, sub ac iunea
eforturilor de pe figur vor fi:

Amonte - orizontal p 1 sin 1 = xsin 1 + cos 1


- vertical p 1 cos 1 = zcos 1 + sin 1
Dac se împart cele dou ecua ii cu sin 1 i se ine seama c pe paramentul amonte
cos 1
1 se ob ine:
sin 1

x =p- 1
= (p - z) 1 (3.32)

Aval - orizontal - cos = 0


xsin
- vertical sin - zcos = 0
cos
De unde în acela i mod, deoarece , se g se te
sin
x =
= z (3.33)
Dac în (3.31) se ine seama c for a masic este chiar greutatea proprie, deci
X = 0 i Z = b, i se folosesc rela iile (3.30), ob inem:
a1 + b 3 = 0 deci b3 = - a1
b2 + a3 = b a3 = b – b 2 (3.34)
Din (3.32), (3.33) i (3.34), folosind (3.30), se g se te urm torul sistem de ecua ii:

a 1 x b1z p a3x b3z 1


amonte
a 3x b 3z p a 2 x b2z 1
a 1 x b1z a 3 x b 3z
aval
a 3 x b 3z a 2 x b2z
b3 = - a1
a3 = b – b 2
p
Împ r im primele patru ecua ii de mai sus cu z i inem seama c , pe paramentul
z
x x
amonte cot g 1 1 , iar pe cel aval cot g .
z z
Se ob ine sistemul urm tor de ase ecua ii în care necunoscutele sunt cei ase coeficien i din
rela iile (3.30) a1, b1, .......b3:
a1 1 + b1 = - 1 (a3 1 + b3)
a3 1 + b3 = ( – a2 1- b2) 1
a1 + b1 = (a3 + b3) (3.35)
a3 + b3 = (a2 + b2)
b3 = - a1
a3 = b – b 2
Rezolvând acest sistem de ecua ii se ob in primii doi termeni din rela iile (3.36), care
reprezint contribu ia for ei de greutate proprie (primul termen) i a celei de presiune
hidrostatic (al doilea termen). Deoarece for a de subpresiune nu este o for masic , ea nu a
putut fi luat în considerare în teoria elasticit ii. De influen a subpresiunii asupra eforturilor
respective s-a calculat prin metoda elementar , folosind varia ia liniar a eforturilor între cei
doi paramen i, fiind reprezentat de cel de al treilea termen al rela iilor (3.36)
2 2
1 2
a1 b
1
2
1 1
3
m 1

1 1 1
2 2 2 2 2 2
2 3 2
b1 b
1
2
1
3
1
m 1

1 1 1
2
2 3 1
a2 b
1
2
1
3
1
m (3.36)
1 1 1
2 2 2
2
b2 b
1
2
1
3
1
m
1 1 1

m
a3 b b2 1

m
b3 a1 1

1
Valorile coeficien ilor a1, a2, ......b3 se pot particulariza:
- lac gol, ambii paramen i înclina i ( = 0; , 1 0)
2 2 21
a1 b
1
2
1
b 1 b 2
1 1
2 2
a2 b
1
2
b2 b
1
2
(3.36’)
1 1

2
a3 b
1
2
b3 b
1 1
2
1 1

- lac plin, parament amonte vertical ( 1 = 0)


1 2
a1 = 0; a2 2 b m ; a3 2
(3.36’’)

b1 = b2 b m 2
; b3 = 0
- lac gol ( ), parament amonte vertical ( 1 = 0)
a1 = 0; a2 b
; a3 = 0
b1 = 0; b2 = b; b3 = 0 (3.36’’’)

3.3.4.3. Eforturi principale

Eforturile x, z i , calculate mai sus, nu reprezint valorile maxime care ac ioneaz


într-un punct din corpul barajului.
Eforturile maxime sau minime, denumite eforturi principale, ac ioneaz dup direc ii
diferite de ale axelor, numite direc ii principale. Direc iile principale ale eforturilor normale
sunt ortogonale între ele, iar de-a lungul lor eforturile de alunecare sunt nule. Eforturile
maxime de alunecare sunt orientate la 450 fa de direc iile principale.
Într-un punct P(x,y), pe lâng eforturile x, z i , exist i eforturile principale 1, 2
i m, ale c ror expresii se cunosc de la rezisten a materialelor:
1 1 2
1, 2 x z x z 4 2
2 2
1 2
m x z 4 2 (3.37)
2

Cu ajutorul rela iilor (3.30), (3.36) i (3.37) se pot astfel calcula în orice punct P(x,z)
atât eforturile normale x, z, , cât i eforturile principale 1, 2 i m.
La un baraj de greutate se constat c direc iile celor doi paramen i, respectiv cele
normale pe acestea, sunt direc ii principale, deoarece de-a lungul lor eforturile de alunecare
sunt nule.
Valorile eforturilor principale pe paramen i se pot determina scriind echilibrul pe
orizontal i pe vertical a dou elemente infinitezimale luate pe cei doi paramen i, ca în
figur .

x
1: 1

1: 1:

B1 B
1:
A1 C1 C
1

z
3.3.4. Avantajele i dezavantajele barajelor de greutate

Barajele de greutate prezint o serie de avantaje, în raport cu alte tipuri de


baraje, printre care:
- se pot construi în v i având sec iuni transversale foarte variate ca form ;
- pot fi realizate în condi ii geologice mai pu in bune;
- execu ia lor este simpl , nu necesit o manoper costisitoare i se poate
folosi intens mecanizarea;
- pot fi executate i în zone cu condi ii climatice grele;
- pot fi executate atât ca baraje deversoare, cât i ca baraje nedeversoare;
- exploatarea barajelor de greutate este relativ simpl .
Barajele de greutate au îns i o serie de dezavantaje, cum ar fi:
- necesit volume mari de beton, f r a utiliza în suficient m sur capacitatea
de rezisten a betonului;
- coeficien i de siguran redu i;
- consumuri mari de ciment i agregate, precum i o durat de execu ie mare;
- posibilitatea pierderii caracterului de monolit în cazul unei fisura ii avansate.
A a cum s-a ar tat la începutul acestui paragraf în ara noastr
s-au realizat înc din 1909 dou baraje de greutate pe râurile Ri ca Mic i Sadu-Sibiu.
Ulterior s-au mai realizat numeroase asemenea baraje, printre acestea remarcând barajele:
- V liug, pe râul Bîrzava, construit tot în perioada 1909-1910, cu în l imea de
27 m, permi ând o acumulare de 1,2 milioane m3 i realizat din zid rie de piatr brut cu
mortar de ciment;
- Scropoasa, construit în perioada 1929-1933 în Cheile Orzei pe râul Ialomi a;
barajul înalt de 26 m, cu un volum de beton de 3000 m3, realizeaz acumularea Scropoasa, cu
un volum de 550.000 m3, al uzinei hidroelectrice Dobre ti;
- Izvorul Muntelui - Bicaz, construit în perioada 1955 - 1960 pe râul Bistri a,
având o în l ime de 127 m, un volum de beton de 1.625.000 m3, lungimea la coronament de
435 m i realizând o acumulare de 1.230.000.000 m3, lacul având o lungime de 35 km,
i o suprafa de circa 35 hectare. În figura 3.15. se prezint o vedere în plan i o sec iune
transversal prin acest baraj.

Fig.3.16. Barajul UHE Por ile de Fier I. Sec iune transversal .


Astfel de baraje s-au mai realizat în amenaj rile Bistri a - aval, Arge - aval,
Olt, Dun re, etc.
Barajul Uzinei Por ile de Fier I este de asemenea un baraj de greutate de tip
fluvial, a c rui sec iune transversal este redat în figura 3.16.
3.4. Barajele cu rosturi l rgite, baraje evidate i barajele descompuse

În cazul barajelor de greutate, care sunt baraje masive din beton, eforturile ce
apar au valori situate mult sub capacitatea de rezisten a betonului. De exemplu, valoarea
maxim a efortului ce se poate ob ine pe talpa de funda ie a unui baraj de greutate înalt de 100
m poate fi în jurul valorii de 25 daN/cm2. Mai mult , zonele centrale ale profilului barajului
sunt mai pu in solicitate decât cele exterioare. În acest fel a ap rut ideea de a se realiza goluri
în corpul barajelor, ceea ce reduce sec iunea activ i conduce la eforturi mai mari. S-au
realizat astfel baraje în care rosturile au c p tat dimensiuni mai mari (baraje cu rosturi
l rgite), baraje evidate la care golurile sunt dispuse în zona central i prelungite pân la
suprafa a de funda ie i în sfâr it baraje descompuse (cu pile i pl ci, cu pile i bol i etc).

3.4.1. Barajele cu rosturi l rgite

Sunt baraje care constau din ploturi triunghiulare în ale c ror fe e laterale se
prev d goluri (figura 3.17). L imea unui rost l rgit poate atinge 3-5 m. aceste baraje
reprezint o form intermediar între barajele de greutate i cele evidate. Raportul dintre
l imea unui rost i l imea total L1 a plotului se noteaz cu i se nume te coeficient de
evidare.
La barajele cu rosturi l rgite = 0,1 - 0,3 . La aceste baraje se ob in economii
de beton ce merg pân la 10 - 15 % fa de un baraj de greutate.
Aceste baraje prezint i o serie de alte avantaje cum ar fi: reducerea
subpresiunilor, men inerea uscat a betonului, r cirea mai u oar , supraveghere i între inere
mai bun .

3.4.2. Barajele evidate

Barajele evidate sunt barajele la care golurile provenite din l rgirea rosturilor
devin mult mai mari. Coeficientul de evidare are valori mai mari, cuprinse între 0,3 i
0,7. Înclinarea paramen ilor difer fa de cele de la barajele de greutate, în sensul c
paramentul amonte este mai înclinat, iar cel aval mai pu in înclinat. De obicei: 1 = 0,40 -
0,50, iar = 0,45 - 0,60. Forma plotului poate fi diferit , a a cum se vede din
figura 3.18, existând: ploturi simetrice (dublu T) închise aval (figura 3.18 a), ploturi
semideschise aval (jum tate din gol este închis i jum tate deschis spre aval, figura 3.18 b),
sau ploturi simplu T deschise aval (figura 3.18 c). În practic , pentru a nu realiza puncte de
concentrare a eforturilor, se rotunjesc sau se te esc muchiile ascu ite, rezultând ploturi de
forma celui prezentat în figura 3.18.d.
Barajele evidate realizeaz fa de cele de greutate economii de beton care
depind de valoarea coeficientului de evidare i pot merge pân la
40 - 45 %.
Dimensionarea barajelor evidate se face punând acelea i condi ii ca i la
barajele de greutate:
- efort total la piciorul amonte s fie mai mare sau la limit egal cu zero
n
am am
tot j 0 (3.19)
j=1

- coeficientul de stabilitate la alunecare s fie mai mare, sau la limit egal, cu


un coeficient admisibil
K s K sad (3.20)
Fig. 3.17. Baraj cu rosturi l rgite

Deosebirea este c acum, în calculul for elor, a ariei, momentelor de iner ie i modulului de
rezisten , trebuie s se in seama de existen a golului.
Dac se noteaz cu raportul între l imea total a pl cilor laterale i baza
plotului, în cazul plotului din figura 3.18.a., rezult imediat:

A = + 1 H c L1 1 1-

3
L1 1 H 3c 3
Iy 1 1-
12
(3.27)

2
Iy 2 Iy L1 + 1 H 2c 3
Wy 1 1-
x max + 1 Hc 6

Sistemul de ecua ii, ce se ob ine folosind condi iile (3.19) i (3.20), permite s
se determine i 1.
Se men ioneaz urm toarele:
- înclinarea paramentului amonte 1 este influen at de valoarea coeficientului
de frecare f i a celui de evidare , crescând odat cu reducerea lui f i m rirea lui ;
- eforturile la piciorul aval sunt cu atât mai mari cu cât este mai mare.
Fig. 3.18. Forme posibile ale ploturilor la un baraj evidat

În figura 3.19 este ar tat , pentru exemplificare, vederea în plan i sec iunile
caracteristice ale barajului evidat de la Pontano d’Avio, din Italia, construit în 1956, situat la o
altitudine foarte ridicat (2370 mdM)

Barajele evidate au urm toarele avantaje fa de barajele de greutate:


- reducerea subpresiunilor pe talpa de funda ie, datorit ac iunii drenante a
golurilor;
- m rirea stabilit ii la alunecare, datorit reducerii efortului de subpresiune i
a rezisten ei suplimentare date de roca cuprins în interiorul golurilor;
- evacuarea mai u oar a c ldurii ce se degaj în procesul de hidratare i în
timpul prizei betonului;
- supravegherea mai u oar în timpul exploat rii i executarea mai comod a
lucr rilor de între inere i repara ii prin golul central al barajului;
- folosirea mai eficient a capacit ii de rezisten a betonului;
- economia de beton, care poate merge pân la 40-45%.
În acela i timp exist îns i o serie de dezavantaje cum ar fi:
- înc rc ri mai mari transmise terenului de funda ie;
- volumul mare de cofraje i manoper mai preten ioas , care m resc costul
lucr rii;
- dozaj mai mare de ciment i utilizarea unor cantit i sporite de arm tur ;
- imposibilitatea folosirii unui grad de mecanizare similar celui de la barajele
de greutate.

3.4.3. Barajele descompuse (cu contrafor i)

Barajele descompuse sunt baraje alc tuite din elemente de reten ie de diferite
forme (pl ci, bol i, cupole, etc), care preiau presiunea apei i din contrafor i, pe care se
reazem elementele de reten ie i care transmit sarcina terenului de funda ie (figura 3.20)
Pentru a împiedica flambarea elementelor verticale i a se asigura stabilitatea general a
construc iei, se folosesc grinzi de rigidizare care leag contrafor ii între ei.

1. pil
2. plac plan
3. arc
4. cupol
5. elemente de
rigidizare

FIG. 3.20. BARAJE DESCOMPUSE

Distan a dintre contrafor i se stabile te astfel încât înc rcarea transmis pe


terenul de funda ie s nu dep easc rezisten ele admisibile ale acestuia. Paramentul amonte
este mult înclinat, pentru a m ri componenta vertical a împingerii apei. Aceste baraje s-au
dezvoltat odat cu utilizarea betonului armat, prin armarea elementelor de reten ie i a
contrafor ilor.

Din categoria aceasta de baraje fac parte:


- barajele cu contrafor i ciuperc ;
- barajele cu elemente de reten ie sub form de pl ci plane (baraje în pile i pl ci);
- barajele cu elemente de reten ie sub form de arce (baraje cu arce multiple);
- barajele cu elemente de reten ie din bol i sau cupole.

Barajele descompuse se execut în general în v i al c ror raport între


deschidere i în l ime este mai mare de 3,5 - 4,0. Eforturile transmise terenului de funda ie
cresc i ajung s fie de dou sau trei ori mai mari decât cele de la barajele de greutate. Un
avantaj deosebit al acestor baraje este acela c pot prelua deforma ii i tas ri diferite fiind
alc tuite din elemente independente. Ele pot fi, în consecin , construite în zonele seismice,
fiind mai indicate decât alte tipuri de baraje.
În figura 3.21 sunt prezentate spre exemplificare, câteva sec iuni tip ale unor
baraje descompuse, iar în figura 3.22. o vedere în plan i sec iuni tip ale barajului cu
contrafor i Roselend.
i în ara noastr s-au realizat o serie de baraje de acest tip. Astfel primul baraj
cu contrafor i - ciuperc construit în România este barajul Secul, pe râul Bârzava, terminat în
1963. El are o în l ime maxim de 38 m i o lungime la coronament de 136 m, fiind alc tuit
din 14 ploturi cu l imea L = 10 m i un coeficient de evidare = 0,65 m. Grosimea pl cii
amonte variaz de la 6,5 m la baz , pân la 3 m la coronament. În perioada 1960 - 1964 s-a
executat barajul Strîmtori, pe râul Firiza, având în l imea maxim de 49,5 m i 200 m
lungime la coronament. Este format din 15 ploturi deschise aval. În anul 1972 a fost dat în
exploatare barajul cu contrafor i - ciuperc , deschi i aval,de la Poiana Uzului, cu în l imea
maxim de 80,4 m, lungimea la coronament de 500 m, realizat prin 33 de ploturi de 15 m
l ime.
a b

c d

FIG.3.21. SEC IUNI TIP ALE UNOR BARAJE DESCOMPUSE


a,d. cu contrafor i ciuperc ; b. în pile i pl ci; c. cu arce multiple;
e. în pile i cupole.
3.5. Barajele arcuite

3.5.1. Defini ii, clasificare

Barajele arcuite (în arc) sunt barajele la care presiunea hidrostatic a apei
(principala înc rcare) este preluat de c tre o membran din beton, de grosime variabil ,
curbat atât în plan orizontal, cât i în plan vertical, i care lucreaz ca o structur complex în
spa iu. Transmiterea eforturilor c tre versan i i terenului de funda ie se face în plan orizontal
prin intermediul arcelor, iar în plan vertical prin cel al consolelor.
Barajele în arc sunt din ce în ce mai r spândite datorit avantajelor pe care le
prezint , dintre care amintim: volume de beton mult mai reduse decât la barajele de greutate,
o utilizare mai eficient a propriet ilor de rezisten a betonului, o durat mai mic de
execu ie, o degajare mai bun a c ldurii etc.
Ast zi în lume sunt peste 300 de baraje în arc, dintre care peste 150 cu în l imi
mai mari de 75 m (câteva asemenea baraje i caracteristicile lor sunt redate în tabelul 3.1.).
La noi în ar exist în func iune mai multe asemenea baraje, altele fiind în construc ie sau în
faz de proiectare. Cel mai important este barajul Vidraru de pe Arge , înalt de 167 m, care
este în acela i timp unul din cele mai mari i mai bine realizat baraj de acest fel din lume.
Alte baraje în func iune sunt : Negovanu - Sadu (H = 62 m), Teliuc - Cerna (H
= 48 m), Baciu - Doamnei (H = 34 m), Vâlsan (H = 24 m), Cump ni a (H =33 m), Paltinul -
Doftana (H = 108 m), Tarni a - Some (H = 97 m), Galbenu -Lotru (H = 60 m), T u - Sebe
(H = 78 m), pe Râul Mare, Dîmbovi a, Dr gan, Cerna, Br di or, etc.
Barajele în arc se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. Dup modul de
transmitere a eforturilor, provenite din diverse înc rc ri, c tre terenul de funda ie, exist :
- baraje de greutate în arc, construite în v i mai deschise, la care sarcinile sunt
preluate în cea mai mare parte de console (care sunt elemente mai rigide); la aceste tipuri de
baraje, raportul dintre deschiderea v ii la cota coronamentului L i în l imea barajului H, este
cuprins între L/H = 1,5.........3,5;
- barajele în arc pur (L/H < 2), realizate de obicei în v i înguste i adânci
(chei), la care sarcinile sunt preluate în cea mai mare parte de c tre arce (elemente mai rigide
decât consolele).

Fig.3.23. Re eaua de arce i console la un baraj arcuit


3.5.2. Condi ii geologice

Deoarece barajele arcuite transmit terenului eforturi mai mari, calit ile
geologice necesare funda iei sunt mult mai preten ioase. Rocile din amplasamentul barajului
trebuie s fie rezistente, monolite, nedeformabile, etan e i nedegradabile în contact cu apa.
Astfel de calit i au rocile de natur eruptiv i metamorfic , precum i cele sedimentare de
bun calitate. Propriet ile fizico - mecanice ale rocilor pot fi îmbun t ite prin lucr ri de
consolidare (injec ii, voaluri de etan are). Calit ile de rezisten mecanic , impermeabilitate,
omogenitate a rocii de funda ie, se determin prin studii foarte am nun ite în zona
amplasamentului barajului, zona cuvetei lacului i a zonelor adiacente.
Insuficien a studiilor geologice i geotehnice poate duce la accidente grave.
În mod uzual valorile eforturilor admisibile ale rocii de funda ie trebuie s
dep easc 40 - 50 daN/cm2, iar modulul de elasticitate s dep easc 100.000 daN/cm2.

3.5.3. Condi ii morfologice

În cazul barajelor arcuite forma v ii are o influen mare asupra modului în


care se traseaz barajul, asupra formei i dimensiunilor acestuia. O modalitate de a
caracteriza aceast form este raportul = L/H definit mai sus, care îns nu caracterizeaz
foarte bine aceast form . Un alt mod de a caracteriza forma v ii a fost propus de F.Tölke, cu
ajutorul expresiei
L H z
S (z) =
H
în care este un “coeficient de form ” a v ii, a a cum se observ în figura 3.24. Se observ
-1
dS(z) z
c : x (z) = L , iar pentru z = H, rezult x = L.
dz H
Cele mai convenabile sunt albiile de form simetric . V ile asimetrice pot fi
îns simetrizate prin excava ii sau cu ajutorul unor reazeme speciale (culee). Aici se include i
solu ia unei rezem ri continue pe întreg conturul (baraje cu rost perimetral)
Tendin a actual este de a adapta structura barajului la morfologia oricât de
divers a v ii. În ceea ce prive te orientarea liniilor de nivel, situa ia cea mai favorabil este
aceea în care ele prezint o divergen spre amonte. Cu cât arcele componente atac terenul
sub unghiuri mai apropiate de 90%, cu atât mai avantajoas va fi comportarea barajului.

Fig.3.24. Caracterizarea formei albiei, solu ii de simetrizare


3.5.4. Profile caracteristice

Pentru un baraj arcuit este caracteristic sec iunea transversal ob inut prin
planul vertical în care în l imea barajului este maxim . Aceast sec iune, care serve te la
trasarea în plan i la definirea formei geometrice a barajului, poart denumirea de sec iune
maestr .

HC

Fig.3.25. Sec iunea maestr i caracteristicile ei

Fig.3.26. Sec iuni maestre ale unor baraje în arc din România

La proiectarea unui baraj în arc este util s se cunoasc sec iunile maestre ale
unor baraje deja executate în condi ii geologice i morfologice similare. Prin analogie cu
acestea se poate admite o sec iune maestr cu ajutorul c reia se efectueaz o prim trasare a
noului baraj. Prin încerc ri de înscriere în teren i verific ri statice succesive se ajunge apoi la
o form optim . Pentru u urin a tras rii i a calculelor statice este recomandabil ca sec iunea
aleas s aib o form continu , cu grosimea variind, func ie de în l ime, dup o lege
analitic .
Orice sec iune maestr are urm toarele elemente caracteristice ( figura 3.25):
- în l imea Hc, care este în l imea constructiv a barajului;
- l imea sec iunii la coronament b;
- l imea sec iunii la talpa de funda ie B;
- razele rj ale fiec rui arc i linia centrelor acestora;
- grosimea arcelor ej;
- unghiul la centru 2 j al fiec rui arc.
La un arc zonele încastr rii în cei doi versan i se numesc “na teri”, iar zona median a arcului
se nume te “cheie”. Fiecare sec iune maestr poate fi caracterizat prin raportul între l imea
la baz B i în l imea Hc, numit “coeficient de zvelte ”. Progresele înregistrate în domeniul
construc iei barajelor arcuite au permis construirea unor baraje din ce în ce mai zvelte.
Recordul îl de ine barajul Tolla din Corsica, înalt de 88 m, având B = 2,43 m i b = 1,50 m,
cu un volum de beton de numai 12.500 m3.
În figura 3.26.sunt prezentate sec iunile maestre ale unor baraje în arc din ara
noastr , iar în figura 3.27. este prezentat vederea în plan i o sec iune transversal a barajului
Vidraru de pe râul Arge .
Pentru determinarea preliminar a dimensiunilor unei sec iuni maestre se pot
folosi i multe formule rezultate din prelucrarea statistic a datelor privind baraje deja
executate. De exemplu: grosimea la coronament se poate estima cu una din rela iile:
b = 0,02 Ld; b = 0,012 (Ld + Lc); b = 0,03 R; b = 0,01 (2 R + Hc),
în care Ld este lungimea desf urat a coronamentului, iar R raza medie a coronamentului.
Pentru grosimea B la baz se pot folosi formulele :
B = 0,1 L; B = (0,075.......0,100) Ld

3.5.5. Barajele cu rost perimetral

Eforturile transmise terenului de funda ie sunt mai mici, iar calculele statice
sunt mai simple, în situa ia în care profilul v ii este simetric. În plus continuitatea elementelor
geometrice i a funda iilor evit concentr rile de eforturi i apari ia fisurilor. De asemenea,
modul de rezemare pe roca de funda ie este considerat mai avantajos dac se realizeaz sub
forma unei rezem ri simple, decât sub forma unei încastr ri perfecte. De aceea constructorii
italieni au propus ca rezemarea unui baraj arcuit s se fac pe întreg perimetrul v ii, prin
intermediul unui soclu separat de corpul barajului printr-un rost perimetral (figura 3.28)
Soclul simetrizeaz valea, realizeaz continuitatea geometric i modereaz eforturile
transmise terenului, iar rostul, etan at în amonte, asigur rezemarea simpl a structurii.
Soclurile pot fi de 3 tipuri: normal, cu pinten aval i cu contrasoclu. Primul baraj de acest tip a
fost realizat la Osiglia între 1937 - 1939 (Hc = 76 m, L/Hc = 2,43), iar cel mai înalt baraj de
acest tip este cel de la Vaiont (Fran a) care are 262 m. La noi în ar a intrat în exploatare în
1971 barajul de la Paltinul, pe râul Doftana, care are o în l ime Hc = 108 m, lungimea pe
coronament Lc= 460 m, l imea la coronament b = 6 m i cea la baz B = 16 m.

3.5.6. Elemente de ordin constructiv ale barajelor arcuite

3.5.6.1. Amenajarea funda iilor

La executarea excava iilor unui baraj arcuit se urm re te realizarea unei


continuit i în profil longitudinal i o eventual simetrizare a v ii. În construc ia barajelor
moderne s-a renun at la realizarea funda iilor în trepte, care fac ca barajul s fie expus fisur rii
provocate de proeminen ele de pe contur. Când forma v ii prezint neregularit i sau o u oar
asimetrie este avantajos ca, prin excava ii suplimentare ra ionale, acestea s fie înl turate.

În cazul în care versan ii fac unghiuri mai mari decât 300 - 400 cu orizontala i deci
ploturile componente au tendin a s alunece, funda ia se p streaz continu . Stabilitatea se
asigur fie începând construc ia din vale spre versan i i sprijinind ploturile unele pe altele
(când rosturile sunt joantive), fie prev zând butoni de rezemare între ploturi (când rosturile
sunt duble), a a cum se vede din figura 3.29 a. La versan i foarte abrup i pentru a evita
intersectarea suprafe elor rosturilor sub un unghi foarte ascu it cu funda ia, se obi nuie te ca
rosturile s fie orientate în partea lor inferioar normal pe funda ie.
În sec iune transversal , suprafa a de funda ie a ploturilor poate fi u or
înclinat spre amonte i prev zut eventual cu o adâncitur pentru pintenul barajului. Când
exist galerii de injec ii de consolidare i impermeabilizare, talpa de funda ie este orizontal .
(figura 3.29 b).

soclu normal soclu cu pinten aval soclu cu contrasoclu


1.soclu; 2. rostul perimetral; 3. plombe; 4. contrasoclu; 5. ancore;
6. galerie de injec ie
FIG.3.28. BARAJE ARCUITE CU ROST
PERIMETRAL

Pe versan i funda iile na terilor se orienteaz radial, astfel încât arcele s atace
terenul la 900 (figura 3.29 c). Se admite ca unghiul de atac cu versantul s se reduc , dar
funda ia trebuie s r mân radial . O regul empiric cere ca rezultanta for elor s fac un
unghi mai mare de 300 cu linia terenului din aval. Pentru a evita volume mari de excava ii se
pot adopta funda ii în trepte ale na terilor.

3.5.6.2. Rosturile de contrac ie ale barajelor arcuite

Pentru a evita fisurarea betonului barajele în arc se construiesc din ploturi cu


l imea de 10-15 m, separate prin rosturi verticale radiale (figura 3.30). Acestea pot fi rosturi
l rgite, cu l imea de 1-1,5 m, cu proeminen e i adâncituri, sau rosturi joantive de l ime
redus , cu contur poligonal.
Pentru asigurarea caracterului monolit al barajului arcuit, rosturile se injecteaz
cu lapte de ciment. Rosturile l rgite se închid dup ce s-a degajat cea mai mare parte a
c ldurii de hidratare i s-au produs fenomenele de contrac ie.

Fig. 3.29. Amenajarea funda ilor: a) în sec iune longitudinal ;


b) în sec iune transversal ; c)fundarea nasterilor

Fig.3.30. Rosturi de contrac ie la un baraj arcuit


De aceea injectarea rosturilor începe dup 6-8 luni de la turnarea ploturilor. Rosturile joantive
se execut mai u or, dar necesit r cirea artificial a betonului, în care scop se introduc re ele
de evi prin care circul ap de r cire. De exemplu la barajul Vidraru exist peste 100 km de
eav pentru apa de r cire.
Rosturile sunt prev zute în amonte i în aval cu dispozitive de etan are.
Etan area amonte se poate face cu tol de cupru de 1,5.....2 mm grosime, sudat cap la cap,
sau cu tol de cupru combinat cu un prism de material bituminos. În aval se prev d tole de
cupru sau zinc de acelea i dimensiuni. La barajele moderne se realizeaz etan area prin benzi
din material plastic (PVC, de exemplu band tip SIKA).

Deoarece barajele în arc au grosimi mai mici i sunt realizate din beton cu
calit i superioare, mai pu in permeabile, la aceste baraje nu este necesar o re ea de drenaj.
La barajele de greutate în arc, care sunt mai groase, se prevede o re ea de drenaj la circa 2 m
de paramentul amonte, format din tuburi poroase cu diametrul de 20-30 cm.
Galeriile i pu urile de vizitare au acelea i func iuni ca i la barajele de
greutate, fiind îns de dimensiuni minime i puternic armate, deoarece ele mic oreaz
sec iunea activ a barajului.

3.5.7. Calculul barajelor arcuite

La calculul static al barajelor în arc se iau în considerare doar solicit rile care
au rol determinant în alegerea formei i solu iei lucr rii. Acestea sunt: presiunea hidrostatic
(principala solicitare) , înc rc rile provenind din varia iile de temperatur (în special la
barajele mai sub iri), for ele seismice i greutatea proprie (în special în cazul barajelor de
greutate în arc). Alte for e, cum ar fi subpresiunea, împingerea ghe ii .a., sunt neglijabile.
Metodele de calcul static al barajelor în arc sunt diverse i au evoluat în timp. La începutul
secolului XX metoda de calcul utilizat era aceea a arcului pur, care consider barajul ca fiind
format din inele circulare (arce) suprapuse i care ac ioneaz independent unele de altele.
Admi ându-se ipoteza c aceste inele sunt sub iri i închise, ele se dimensionau cu formula
pr
cazanelor, e = e , luând în calcul un efort de compresiune egal cu jum tate din cel
ad

admisibil.
Deoarece îns arcele componente ale unui baraj real sunt încastrate în versan i,
ele nu se pot deforma liber, ca pere ii unui cazan. Reac iunile din încastrare produc eforturi
de tensiune mari. În consecin au ap rut metode care au permis calculul arcelor rigid
încastrate în versan i (Ritter 1913, Cain 1921), ca i luare în considera ie a influen ei
deformabilit ii rocii de funda ie (Vogt -1925). De asemenea s-au dezvoltat metode de calcul
a arcelor de grosime variabil , la diverse solicit ri.
Odat cu acceptarea ideii c solicit rile se transmit prin corpul barajului atât în
planuri orizontale, prin intermediul arcelor încastrate în versan i, cât i în planuri verticale,
prin intermediul consolelor încastrate în funda ie, a fost necesar apari ia altor metode de
calcul. Dificultatea acestor metode const în determinarea modului în care se repartizeaz
presiunea hidrostatic i celelalte solicit ri, între arce i console. Exist dou procedee:
a. pe baza condi iei ca deplas rile arcelor i consolelor, exprimate func ie de
sarcinile necunoscute, s fie identice în nodurile re elei. Procedeul se aplic în sec iunea
maestr (metoda egal rii deforma iilor în sec iunea maestr , Woogard 1904, Ritter 1913) sau
pe toat re eaua (Stucky 1922).
b. admiterea unor reparti ii arbitrare a sarcinilor între arce i console i
corectarea acestei reparti ii în mod succesiv, pân când deplas rile din noduri devin identice.
Metoda numit a sarcinilor de prob a fost propus de Noetzli în 1921 i dezvoltat ulterior de
inginerii americani.
Ulterior un baraj arcuit s-a considerat ca fiind o plac curb în spa iu, de
grosime variabil , rezemat elastic pe contur. Exist îns dificult i în formularea i
rezolvarea ecua iilor diferen iale ale comport rii unei astfel de structuri. Mul i autori au
simplificat ecua iile neglijând termenii cu importan mai mic i au propus unele integr ri
analitice (Westergaard 1928, Tölke 1938, Lombardi 1955). Utilizarea calculatoarelor a permis
în continuare s se ob in solu ii numerice din ce în ce mai exacte. Dup 1960 s-a dezvoltat o
metod de calcul bazat pe elemente finite, care permite rezolvarea mai rapid i mai exact .
În încheiere trebuie men ionat c în acest domeniu o contribu ie important i-
au adus i oamenii de tiin i inginerii români, atât în dezvoltarea metodelor de calcul
(R.Pri cu, M. Constantinescu, A. Popovici, D. Stamatiu), cât i în conceperea, proiectarea i
execu ia unor baraje arcuite cu parametri performan i în Europa i pe plan mondial (ISPH,
Hidroconstruc ia SA, Energoconstruc ia SA).
3.6. Baraje din materiale locale

Materialele locale, care se preteaz la construc ia barajelor i care se g sesc de


obicei în vecin tatea amplasamentului barajului, sunt diferite p mânturi (nisip, argil , etc) i
materiale din piatr (pietri , bolov ni , piatr de diferite dimensiuni).
Barajele din materiale locale se caracterizeaz prin simplitatea construc iei i prin
costul relativ redus. Aceste baraje elimin transporturi i tehnologii costisitoare, nu folosesc
materiale deficitare i reprezint în general solu ii optime din punct de vedere tehnic i economic.
Ele trebuie s îndeplineasc dou condi ii esen iale: s fie construc ii stabile i s fie cât mai
pu in permeabile.
Datorit dezvolt rii i perfec ion rii cuno tin elor din domeniul mecanicii
p mânturilor, a mijloacelor i metodelor de execu ie a volumelor mari de lucr ri de
terasamente, în ultima perioad de timp s-au realizat un num r din ce în ce mai mare de asemenea
baraje. În prezent peste 2/3 din barajele ce se execut sunt baraje din materiale locale. De
asemenea s-a ajuns la performan e deosebite în privin a în l imii barajelor i a volumelor
acestora. Astfel, cel mai înalt baraj din lume este în prezent barajul din materiale locale de la
Nourek, pe râul Vash (Tadjikistan), de 317 m i care are un volum de 58 106 m3 ca volum,
cele mai mari sunt barajele de la Tarbela (H = 148 m) pe Indus în Pakistan, care are 142 106
m3, urmat de barajele Fort Peck
(H = 76 m) cu 96,03 106 m3 i Oroville (H = 236 m) cu 59,64 106 m3, ambele din SUA.
În ara noastr s-au realizat în ultimii ani importante lucr ri de p mânt, atât în
domeniul hidroameliorativ, cât i în domeniul hidroenergetic. Astfel lungimea digurilor de
ap rare construite în lunca Dun rii dep e te 500 km, totalizând un volum de terasamente de
peste 25 106 m3. Amenajarea hidroenergetic a râului Bistri a a necesitat, pentru cele 8 lacuri
dintre Bicaz i Bac u, diguri cu în l imi între 5 i 15 m, însumând peste 30 km lungime i un
volum de 2,1 106 m3. Ulterior asemenea amenaj ri, cu performan e superioare, s-au realizat pe
Arge , Olt i alte râuri interioare. În prezent în ara noastr exist realizate de asemenea peste 20
de baraje mari din materiale locale. Dintre acestea se remarc barajul Vidra pe Lotru ( H =
124 m,
Vb = 3,8 106 m3), M ri elu pe Some (H = 102 m), Siriu pe Buz u
(H = 115 m), Oa a pe Sebe (H = 106 m) i altele.
Clasificarea barajelor din materiale locale se face din mai multe puncte de vedere. În
func ie de materialul principal utilizat exist : baraje de p mânt, baraje din anrocamente i baraje
mixte (p mânt i piatr ).

3.6.1. Caracteristicile p mânturilor

P mântul este alc tuit din trei faze: solid , lichid i gazoas . Faza solid este
alc tuit din particule de diferite m rimi. Particulele de diametre apropiate formeaz frac iuni
granulometrice. În golurile dintre particulele fazei solide se g sesc ap i aer.
Materialele locale care se folosesc la construc ia barajelor trebuie s aib o serie
de calit i, care rezult din propriet ile acestora. Principalele caracteristici ale unui material sunt
urm toarele:
a. curba granulometric a p mântului este reprezentarea grafic a cantit ii de
p mânt (în procente din greutate) dintr-o anumit prob , func ie de diametrul particulelor care
alc tuiesc proba (figura 3.31). Ea se determin prin cernerea probei succesiv prin site cu
dimensiunile ochiurilor din ce în ce mai mici i cânt rindu-se greutatea materialului care nu a
trecut prin ochiurile sitei.
Func ie de dimensiunile particulelor componente, materialele se împart în:
- piatr , dac d = 20 - 200 mm;
- pietri d = 2 - 20 mm;
- nisip foarte mare d = 1 - 2 mm;
- nisip mare d = 0,5 - 1 mm;
- nisip mijlociu d = 0,2 - 0,5 mm;
- nisip fin d = 0,1 - 0,2 mm;
- nisip foarte fin d = 0,05 - 0,1 mm;
- prafuri d = 0,005 - 0,05 mm;
- argile d < 0,005 mm.

Fig. 3.31. Curba granulometric a unui material

Alura curbei granulometrice ne d indica ii asupra gradului de uniformitate a


materialului. Materialele trebuie s con in frac iuni din toate diametrele: prea mult material fin
nu este indicat, deoarece este u or sp lat de ap , iar o cantitate prea mare de material grosier
m re te gradul de permeabilitate. Se define te chiar un indice de uniformitate a materialului:
d
u = 60% (3.28)
d10%
în func ie de ale c rui valori materiale pot fi:
- uniforme dac u < 5;
- cu uniformitate mijlocie pentru 5 < u < 15;
- neuniforme pentru u > 15.
Ideal ar fi ca materialul s aib particule din toate frac iunile: materialul grosier ar
constitui scheletul de rezisten , asigurând stabilitatea, iar materialul mai fin, împ nat în golurile
celui grosier, ar asigura impermeabilizarea barajului.
b. porozitatea materialului reprezint raportul dintre volumul golurilor Vg i cel
total Vt al unei probe de p mânt:
Vg
n = (3.29)
Vt
De regul volumul golurilor este umplut cu un anumit volum de ap Vw i cu un volum de aer
Va, Vg = Vw + Va. Diferen a dintre volumul total i volumul golurilor reprezint volumul
fazei solide Vs sau volumul plinului Vp = Vs.
c. cifra porilor reprezint raportul dintre volumul golurilor Vg i volumul
plinului (fazei solide) Vp al unei probe de p mânt:
Vg n
= (3.30)
Vp 1- n
d. greutatea specific a fazei solide s este raportul
Gs
s (3.31)
Vs
iar greutatea volumetric a p mântului este
G
v (3.32)
Vt
în care G = Gw + Gs (3.33)
Gw fiind greutatea apei i Gs a fazei solide.
e. umiditatea p mântului este raportul dintre greutatea apei din pori i greutatea
Gw
p r ii solide: w = (3.34)
Gs
Cu aceasta rezult imediat expresia greut ii specifice volumetrice a unui p mânt:
G G w G s w Gs Gs Vs
v s 1 w s 1 w 1 n (3.32’)
Vt Vt Vt Vt
Mai men ion m c în cazul unui material putem vorbi deci de trei valori ale
greut ii sale specifice:
- în stare uscat u s 1 n (3.35)
- în stare umed (normal ) v s 1 n 1 w (3.32’)
- în stare imersat " = s 1 n (3.36)
Dac întreg volumul golurilor este umplut cu ap (Vg = Vw) se spune c p mântul este saturat cu
ap , iar umiditatea W se nume te umiditate de satura ie (sau maxim ) Ws:
Ga n
Ws (3.37)
Gs s 1 n s
f. gradul de satura ie este raportul dintre umiditatea p mântului în stare natural
w
i umiditate de satura ie s = (3.38)
ws
Func ie de gradul de satura ie cu ap p mânturile pot fi:
- uscate dac s 0,4;
- umede pentru 0,4 < s 0,8;
- foarte umede 0,8 < s < 1;
- saturate s = 1;
g. gradul de compactarea (îndesare) P mânturile necoezive se caracterizeaz
prin a ezarea mai afânat sau mai îndesat a fazei solide. Gradul de îndesare sau de compactare a
max
unui p mânt se define te prin raportul: D = (3.39) cu cifra porilor .
max min
Func ie de valoarea lui D p mânturile necoezive pot fi:
- afânate pentru 0 < D < 0,33
- cu compactare mijlocie dac 0,33 < D < 0,66
- compacte dac 0,66 < D 1
Vg n
Vt 1
Vp
1-n

Mai trebuie ar tat c p mânturile se caracterizeaz prin plasticitate, adic prin


proprietatea de a putea fi modelate în anumite limite de umiditate.
h. rezisten a la forfecare a p mântului este efortul unitar maxim care se
dezvolt într-un plan de alunecare în momentul ruperii. El se determin prin încerc ri de
laborator (figura 3.32) i poate fi exprimat prin rela ia: = tg + c
(3.40)
în care este efortul unitar normal în sec iunea considerat , unghiul de frecare interioar al
p mântului i c coeziunea p mântului. În cazul p mânturilor necoezive c = 0 i se mai
nume te unghiul taluzului natural.

Fig.3.32.Determinarea rezisten ei la forfecare

i. permeabilitatea p mânturilor este proprietatea acestora de a l sa apa s curg


prin porii s i. inând seama c apa curge prin spa iile dintre particulele solide, mi carea acesteia
este deosebit de complicat . Pentru a o putea studia se folose te un model simplu (propus de
Darcy), considerând c debitul de fluid ce str bate p mântul (mediu poros) folose te întreaga
sec iune A a probei (figura 3.33), f r a ine seama deci de existen a particulelor solide. Evident,
în acest caz, viteza de mi care a apei prin mediul poros (viteza de infiltra ie) va va fi mai mic
decât cea real
va = n vr (3.41)

Fig.3.33. Modelul curgerii prin medii poroase (Darcy) i


determinarea coeficientului de permeabilitate

Darcy a propus ca aceast vitez s fie determinat prin rela ia


va = k i (3.42)
în care i reprezint panta hidraulic a curgerii (panta liniei piezometrice), iar k o m rime
caracteristic a p mântului, constant în anumite limite ale pantei i având dimensiunile unei
viteze.
Aceast m rime se nume te coeficient de permeabilitate i poate fi u or determinat, în mod
experimental, ca în figura 3.33. P mânturile au diverse valori medii ale acestui coeficient, ca de
exemplu:
- argila k = 10-7 cm/s;
-3 -5
- nisip argilos k = 10 - 10 cm/s;
- nisip fin k = 10-3 - 10-4 cm/s;
- nisip mediu k = 10-2 - 10-3 cm/s;
- nisip mare k = 10-1 - 10-2 cm/s;
- pietri , prundi k = 10 - 10-1 cm/s.

3.6.2. Infiltra ia prin corpul barajelor de p mânt

A a cum s-a men ionat deja barajele de p mânt trebuie s fie cât mai pu in
permeabile. Din punct de vedere al infiltra iei barajelor de p mânt se împart în:
- baraje omogene, al c rui corp este alc tuit dintr-un singur fel de material
(aceea i valoare a lui k);
- baraje neomogene, în corpul c rora se folosesc materiale diverse (nisip, pietri ,
argil ), cu valori diferite ale coeficientului de permeabilitate, în special cu scopul
de a mic ora debitul de infiltra ie.

3.6.2.1. Calculul infiltra iei prin baraje omogene de p mânt

Infiltra ia se face pe baza legii lui Darcy (3.42). Mi carea are caracterul unei
mi c ri poten iale plane putându-se trasa chiar i un spectru hidrodinamic al ei (figura 3.34).
Dac suprafa a liber a curgerii este o curb de forma ABC, exist trei zone caracteristice i
anume: (1) zona prismului amonte, (2) zona central i (3) zona prismului aval.

Zona (1)
Se face ipoteza c tuburile de curent sunt cilindrice i orizontale, de grosime
infinit mic dz. Debitul elementar prin o sec iune a tubului de curent este:
dq = v z dA = ki dz l
Curgerea fiind plan , calculul se face pe unitatea de l ime (metru liniar) perpendicular pe figur .
a k a
Panta hidraulic în aceast zon , cu nota iile de pe figur , este i = i deci dq = dz
m1z m1z
Hb
ka k Hb h - do Hb
q= dz Cum a + d o Hb h se ob ine q= ln
do+a
m1z m1 Hb h
(3.43)

Zona (2)
dy
În acela i mod, cu nota iile de pe figur , se observ c i = - ;
dx
dy dy
v= - k ; dq = v dA = - k l y
dx dx
Separând variabilele se poate scrie:
s h av a o

q dx k y dy i deci
o h

k 2 2
q h h av a o (3.44)
2s
Forma curbei suprafe ei libere (BC) În aceast zon rezult dac se integreaz între limite
variabile:
x y

q dx k y dy
o h

k
x = h 2 y2 (3.45)
2q
ecua ia care ne permite trasarea curbei BC prin puncte.
Zona (3)
Fig.3.34. Infiltra ia printr-un baraj omogen

Debitul în aceast zon se calculeaz prin însumarea q = q’ + q’’


Pentru sub zona (3’) se ob ine

a0
z
D
hav
dz

a
z k o ka
dq' = v z dA = k dz; q' = dz = o
m2z m2 o m2
iar pentru sub zona (3’’)
a o h av
ao ka o dz ka o a o h av
dq' ' = v z dA = k dz; q' ' = = ln
m2z m2 ao
z m2 ao
Rezult
k ao a h av
q = q' + q' ' = 1 ln o (3.46)
m2 ao
În acest mod s-a ob inut urm torul sistem de ecua ii:
k Hb h - d o Hb
q = ln (3.43)
m1 Hb h
k 2
q = h 2 h av a o (3.44)
2s
k ao a h av
q = (1 ln o ) (3.46)
m2 ao
la care se adaug rela ia geometric
s = b + m2 (Hb - hav - ao) (3.47)

Sistemul de 4 ecua ii, în care necunoscute sunt m rimile ao, s, h i q, se poate rezolva destul de
comod numeric sau pe cale grafo-analitic . De exemplu, din (3.44) i (3.46) se ob ine:
k 2 k ao a h av
h 2 h av a o 1 ln o
2s m2 ao
de unde
2 s ao a h av 2
h = 1 ln o h av ao F1 a o
m2 ao

în care s-a folosit i (3.47). Dac în continuare se egaleaz rela iile (3.43) i (3.46) se g se te:
k H b F1 a o d o Hb ka o a h av
ln 1 ln o
m1 H b F1 a o m2 ao

adic o egalitate de forma

A (a o ) B (a o )

Func iile A (a0) i respectiv B (ao) se pot calcula tabelar i


A reprezenta grafic,
B B intersec ia lor permi ând g sirea solu iei ao. Se pot apoi
determina succesiv m rimile s, h i q. S-a determinat astfel
atât valoarea debitului ce se infiltreaz prin corpul
barajului, cât i forma suprafe ei libere a apei (linia de
A infiltra ie ABC).

ao ao
3.6.2.2.Calculul infiltra iei prin baraje neomogene

Se consider cazul simplificat al unui baraj cu nucleu din argil , având


coeficientul de permeabilitate ko diferit de coeficientul k1 al materialului din prismele laterale
(figura 3.35). Admi ând nota iile din figur se pot considera 5 zone, dintre care zonele (1’) i (5’)
sunt analoge zonelor (1) i (3) de la cazul precedent, iar zonele (2’), (3’) i (4’) sunt analoge
zonei (2) din cazul precedent . Pe baza celor stabilite în paragraful precedent, debitele care
str bat fiecare zon sunt date de rela iile:

3.6.3. Elemente constructive ale barajelor din p mânt

k1 H b h - do Hb
zona (1’) q = ln (3.48)
m1 Hb h

k1 2
zona (2’) q = h h12 (3.49)
2s 2
ko 2
zona (3’) q = h1 h 22 (3.50)
2

k1 2
zona (4’) q = h2 h av ao (3.51)
2 s4 2

k 1a o a h av
zona (5’) q = 1 ln o (3.52)
m2 ao

la care se adaug rela iile geometrice

b -
s2 (3.53)
2

b-
s4 m 2 H b h av a o (3.54)
2
Sistemul de ecua ii (3.48)...........(3.54) permite determinarea succesiv a m rimilor ao, s2, h2, h1,
h, q deci cunoa terea debitului infiltrat i trasarea liniei de infiltra ie.

A. Sec iunea transversal a unui baraj de p mânt este de form trapezoidal cu


paramen i având una sau mai multe înclin ri. Pantele rezult în func ie de în l imea barajului, de
caracteristicile p mântului, de natura terenului de funda ie, precum i de rezultatul calculului
infiltra iilor i de stabilitate.
Pentru baraje cu în l imi pân în 20 m, rezult pante ale taluzului amonte de 1:2
......1:3, iar ale celui aval de 1:1,5 .....1:2,5. Pentru în l imi mai mari se poate ajunge în amonte la
1:3 .....1:4, în aval la 1:2 .....1:3,5, realizându-se chiar taluzuri frânte cu înclinare mai mic la
partea inferioar (figura 3.36a). În punctele de schimbare a pantei, sau la distan e pe vertical de
25-40 m, se prev d adesea, în special pe taluzul aval, berme orizontale, cu l imea de 2-3 m i
prev zute cu rigole pentru colectarea apelor de ploaie ce se scurg pe taluz (figura 3.36c). Pentru a
proteja taluzul aval împotriva iroirii apelor de ploaie (care ar degrada acest taluz), în afara
bermelor, se prevede înierbarea acestuia. Nu este îns permis plantarea pe taluz a unor arbu ti
sau ierburi cu r d cini adânci. Înierbarea favorizeaz totodat stabilitatea taluzului.
Practica a dovedit c pierderea stabilit ii taluzelor se face prin alunecarea
p mântului dup ni te suprafe e aproximativ cilindrice (figura 3.36d). Cum coeficientul de
stabilitate la alunecare reprezint raportul între momentul for elor care dau stabilitate Ms i cel
al for elor de alunecare Ma

Ms
Ks 1,3.....1,5 (3.55)
Ma
trebuie luate m suri care s m reasc Ms i s mic oreze Ma. Una din aceste m suri se refer la
îndep rtarea liniei de infiltra ie de taluzul aval. Aceasta se poate face în mai multe moduri, a a
cum se vede în figura 3.36e i f , prin realizarea unor elemente drenante, sub form de filtru
invers, situate la piciorul aval al barajului sau chiar în zona central . Tubul de drenaj central, de i
reduce mult zona influen at de infiltra ie, are dezavantajul c se poate înfunda i repara iile nu se
mai pot realiza. Pentru a proteja taluzul aval, în special în zona piciorului aval, împotriva
fenomenelor de înghe -dezghe se utilizeaz

b c

d e

Fig.3.36. Detalii constructive la barajele de p mânt:


a. sec iunea transversal ; b. sparge val i coronamentul; c. detaliu
berm ; d. suprafa a de alunecare; e. element drenant aval; f. tub
drenant central; g. protejarea taluzului la piciorul aval.
placaje cu bolovani sub form de filtru invers (figura 3.36g).
În zona superioar a taluzului amonte se realizeaz un element din beton armat,
care are rolul de a sparge valurile i de a opri deferlarea lor peste coronament (figura 3.36b).
Dac coronamentul este circulabil, se realizeaz un drum cu trotuare i rigole, care se sprijin pe
o funda ie din beton.

B.Etan area corpului barajului


Barajele omogene sunt realizate dintr-un amestec natural (acela i în tot corpul
barajului) format dintr-o parte de rezisten (pietri , nisip mare) i una de etan are (nisip argilos,
argil ).În cazul barajelor neomogene corpul acestora este format dintr-o parte de rezisten
(materiale necoezive i permeabile) i un element de etan are. Etan area se realizeaz printr-un
nucleu de argil sau printr-o diafragm de beton (sau mai rar metalic ) situate în centrul sec iunii
transversale, sau prin masc , ecran de argil , de beton armat sau din asfalt, situate pe taluzul
amonte sau în apropierea acestuia (figura 3.37b,c).
Uneori se simte nevoia ca etan area s se fac i în zona funda iei. Aceasta se poate face cu:
pinteni sau diafragme din argil sau beton, voaluri de injec ii duse pân la roca impermeabil ,
palplan e metalice, avantradier din argil (cu o lungime de aproximativ 10 ori în l imea
barajului ( figura 3.36 e,f).

C. Realizarea corpului barajelor de p mânt se poate face prin dou metode:


- depunerea materialului în stare uscat , adus cu mijloace auto sau mecanizate, în
straturi succesive (cu grosimea de 30-50 cm) i compactarea artificial prin mai multe treceri (cel
pu in 6-7) a diferitelor utilaje de compactat (cilindri de o el de 10-20 t, cilindri picior de oaie,
compactoare cu pneuri);
- sedimentarea materialului extras din cariere i adus în amplasament prin mijloace
hidraulice.

Fig. 3.37. Sisteme de etan are a corpului barajului i funda iei barajelor de
p mânt
1) nucleu; 2) diafragm ; 3) ecran amonte;
4) masc amonte; 5) pinten; 6) palplan a;
7) voal de injec ii; 8) strat permeabil; 9) avantradier.
3.6.4. Elemente constructive ale barajelor din anrocamente

Dup modul de realizare al corpului barajului exist : baraje din anrocamente


aruncate, din zid rie uscat (blocuri de piatr aranjat , f r mortar) i baraje mixte.

Fig. 3.38. Clasificarea barajelor de anrocamente:


a – cu ecran exterior (1) sau interior (2); b – cu nucleu central; c – cu diafragm ; d –
1din zid rie uscat ; e – mixt (zid rie i anrocamente).
1 – ecran; 2 – nucleu; 3 – diafragm ; 4 – zid rie uscat ; 5 – anrocamente;
6 – p mânt.

Fig. 3.39. M tile din beton ale barajelor de anrocamente:


a – vatr amonte de sprijin a ecranului; b – detaliu masc rigid din beton armat; c –
detaliu masc elastic din beton armat.1 – masca din beton armat; 2 – strat de beton
de egalizare; 3 – anrocamente; 4 – vatr amonte;
5 – arm turi metalice; 6 – rost de dilata ie; 7 – pan de beton.

Forma sec iunii transversale este de asemenea un trapez, înclinarea taluzelor


rezultând din calculul de stabilitate i depinzând de un num r mare de elemente: în l imea
barajului, modul de realizarea al acestuia, modul de etan are .a.. Aceste înclin ri sunt cuprinse
între 1:0,5 ;1:2. L imea coronamentului se alege func ie de existen a c ilor de acces peste baraj,
fiind cel pu in de 3 m la barajele de în l ime mic i 5-7 m la cele înalte. În cazul barajelor înalte
taluzurile barajelor de anrocamente se întrerup la circa 10-15 m diferen de nivel, realizându-se
berme cu l imea de 1-2 m.
Forma sec iunii transversale poate suferi deform ri datorit tas rilor generale (în
toat masa barajului) sau locale (în anumite puncte ale barajului). Aceste tas ri se produc sub
ac iunea greut ii proprii (mai ales în perioada de construc ie ) i a presiunii apei (în special dup
umplerea lacului). Ordinul de m rime al tas rilor este de 0,2 ....3% din în l imea barajului i de
obicei se realizeaz în primul an dup umplerea lacului de acumulare. Cunoa terea exact a
tas rilor este necesar deoarece în func ie de valorile acestora se alege sistemul de etan are al
barajului. De asemenea se alege tehnologia de execu ie care s reduc la maxim tas rile corpului
barajului.
Execu ia barajului din anrocamente se face în dou moduri:
- prin a ezarea anrocamentelor în straturi cu grosimi între 1 i 2 m i compactarea
lor cu utilaje de cilindrare;
-prin aruncarea anrocamentelor de la în l ime, de pe o platform numit estacad ,
formând straturi de 10-12 m în l ime, compactarea realizându-se prin stropirea cu cantit i mari
de ap cu ajutorul unor hidromonitoare speciale.
Anrocamentele folosite la realizarea barajelor trebuie s aib anumite caracteristici
de rezisten printre care: rezisten e mecanice i la gelivitate mari, rezisten la oc, s nu fie
casante, s fie rezistente la ac iunile
chimice ale apelor agresive. Important este ca anrocamentele s aib anumite dimensiuni i o
anumit form ; aceste elemente influen eaz volumul de goluri, tasarea corpului barajului i a
paramen ilor. Nu sunt indicate formele alungite, care conduc la suprafe e mici de contact între
blocuri i deci la eforturi mari, ceea ce implic strivirea materialului. De asemenea este necesar
s existe frac iuni diferite ale dimensiunilor anrocamentelor, cele cu dimensiuni mici umplând
golurile dintre cele cu dimensiuni mari.
Anrocamentele i zid ria de piatr uscat au goluri mari între ele i natural sunt
permeabile.
Impermeabilizarea barajelor se asigur de aceea cu ajutorul unor ecrane sau m ti
prev zute pe paramentul amonte sau a unor diafragme sau nuclee în interiorul corpului barajului
(figura 3.38). Dup materialul din care se execut , m tile pot fi din beton, beton armat, lemn,
metal, mastic bituminos, asfalt. Dup modul în care pot prelua tas rile i deplas rile relative
m tilor pot fi: rigide, semielastice i elastice.
M tilor din lemn i metal se aplic la baraje de mic în l ime. De i prezint
avantaje cum ar fi o etan are satisf c toare i o adaptare bun la deforma ii, aceste m ti se
folosesc azi din ce în ce mai pu in, metalul i lemnul devenind materiale deficitare. În plus
m tile metalice corodeaz în timp, iar cele din lemn putrezesc sau sunt inflamabile.
În prezent cele mai utilizate sunt m tile din beton armat (figura 3.39). acestea
trebuie s reziste la solicit rile din presiunea apei i a ghe ii, s fie impermeabile i s urm reasc
deforma iile taluzului amonte. Pentru a rezista solicit rilor m tile din beton se armeaz , pe dou
rânduri la adâncime i pe un rând în apropierea coronamentului. Grosimea pl cii de beton este la
baz de aproximativ 1% din în l imea barajului, sub iindu-se în zona coronamentului unde ajunge
la 0,2......0,3 m. Masca este format din pl ci cu dimensiuni variind între 8 i 15 m. Între pl ci se
prev d rosturi etan ate cu tol de cupru sau cu benzi de cauciuc. La baza paramentului amonte
placa reazem pe un pinten (vatr ) de beton, încastrat în terenul de funda ie i din care se poate
realiza i voalul de injec ii. Dac betonul este turnat direct pe stratul de anrocamente, f când corp
comun cu acestea , masca este rigid , ea preluând deforma iile paramentului i deci putând fisura.
Dac placa din beton armat se a eaz pe un strat de beton de egalizare, ceea ce permite
deformarea independent a anrocamentelor fa de ecran, masca este elastic , fiind deci mai bun
în exploatare, dar în acela i timp mai costisitoare.
M tile executate din beton bituminos au avantajul c urm resc, f r s se
deterioreze, toate deforma iile paramentului. Ele se toarn sub forma unui covor continuu (nu
exist rosturi) pe întreg paramentul amonte i se pot executa în întregime dup terminarea
umplerii corpului barajului. De asemenea sunt mai u or de controlat i între inut . Exist îns
dezavantajul major c , sub ac iunea factorilor externi, î i pierde o parte din calit i, materialul
îmb trâne te, devine casant i chiar permeabil. de asemenea la temperaturi ridicate poate deveni
fluent, curge i deci exist riscul de a nu mai asigura impermeabilizarea dorit . De aceea folosirea
acestor tipuri de m ti trebuie f cut cu mult discern mânt i trebuie g sit un asfalt bituminos
care s - i p streze calit ile (rezisten mecanic , plasticitate, etan eitate, stabilitate la
temperaturi ridicate) într-un interval mare de varia ie posibil a temperaturilor.
A a cum s-a ar tat la începutul acestui paragraf în ara noastr
s-au executat i sunt în continuare în curs de execu ie importante lucr ri i baraje din materiale
locale. În figura 3.40 este prezentat un plan de situa ie (3.40a) i o sec iune transversal (3.40b) a
barajului Vidra executat pe Lotru. Este un baraj alc tuit din anrocamente, cu nucleu central de
argil . Are în l imea maxim de 124 m, l imea coronamentului de 10 m, i lungimea de 380 m,
iar l imea maxim la baz a barajului este de 487 m. Barajul are un volum total de 3.800.000 m3
i realizeaz o acumulare de 340.000.000 m3, ceea ce înseamn un coeficient de acumulare =
89,5 m3 ap / m3 baraj.

Fig.3.40. b. Barajul Vidra-Lotru:


1 – miez de etan are; 1,a – argil de contact; 2 – filtrul F I 0–7 mm sortat; 3 –
filtrul F II 0-40 mm sortat; 4 – zon de trecere F III 0-300 balast natural; 5 –
anrocamente A I max. 2000 mm în straturi de 2 m; 6 – anrocamente AI max.
2000 mm în straturi de 2 m; 7 – anrocamente AII max. 1000 mm în straturi de
1 m;
8 – anrocamente AIg max. 2000 mm în zona nivelului variabil;
9 – anrocamente AIIg max. 1000 mm în zona nivelului variabil; 10 –
anrocamente AIIIg 500-2000 mm pe paramentul amonte în zona nivelului
variabil; 11 – anrocamente A III 500-2000 mm pe paramentul aval uscat i
paramentul amonte sub nivel minim; 12 – galeria de injec ii; 13 – injec ii de
suprafa de umplere – leg tur ; 14 – voalul de etan are; 15 – foraje de
drenaj; 16 – batardoul amonte; 17 – steril de umplutur ; 18 – pereu de
umplutur
3.7. Baraje mobile
Barajele mobile sunt baraje de mic în l ime, formate din elemente fixe i
mobile, care se construiesc în zonele de es ale râurilor, cu scopul de a realiza în l imea
necesar devierii apelor pe aduc iunile ce duc apa la folosin e (central hidroelectric ,
alimentarea cu ap a unei zone industriale sau a unei a ez ri omene ti, iriga ii etc.).

Acumul rile realizate cu astfel de baraje au o capacitate mic .


In zonele de es râurile au o serie de caracteristici printre care: valori mari ale
debitelor medii i maxime cu diferite asigur ri, v ile râurilor sunt dens populate, cu multe
suprafe e agricole i traversate de numeroase c i de comunica ie, valori mari ale debitului
solid etc.

In consecin , barajele mobile trebuie s asigure îndeplinirea urm toarelor func iuni:
- s permit evacuarea debitelor maxime în condi ii de siguran , în limita
albiilor existente sau cu îndiguiri reduse pe conturul lacului creat de baraj;
- s permit evacuarea corpurilor plutitoare i ghe urilor în condi iile
p str rii nivelurilor stabilite;
- s permit evacuarea debitului solid transportat de râu, mai ales în
perioadele de viituri, pentru a nu se colmata lacurile de acumulare, f r
îns a pierde cantit i prea mari de ap .
inând seama de necesit ile de mai sus un baraj mobil este format dintr-o
parte fix , construit din beton sau zid rie i o serie de elemente mobile, denumite stavile,
care se reazem pe partea fix . Partea fix este alc tuit din culee, pile i radier. Prin
manevrarea stavilelor sec iunea barat se poate elibera total sau par ial permi ând evacuarea
apelor mari, aluviunilor, plutitorilor sau ghe urilor, în condi iile respect rii anumitor nivele
maxime i f r a inunda anumite puncte din bieful amonte. Problema evacu rii ghe urilor este
deosebit de important , în special pe râurile mari i fluvii, influen ând solu ia adoptat . In
unele cazuri barajul mobil ocup doar o parte din sec iunea barat a râului, restul fiind ocupat
de construc ii de alt gen: diguri de p mânt, cl direa centralei hidroelectrice, ecluze, sc ri de
pe ti.
In figura 3.41 se prezint vederea în plan a unui baraj mobil, iar în figura 3.42
o sec iune longitudinal prin barajul mobil Racova, pe râul Bistri a, prev zut cu stavile
segment.

3.7.1. Elemente privind partea mobil

Partea mobil , alc tuit din stavile, constituie partea cea mai important a unui
baraj mobil, reprezentând uneori peste 75 % din deschiderea total a barajului (frontul
deversant).
Stavilele sunt elemente mobile care permit închiderea sau deschiderea, par ial
sau total , a câmpurilor deversante, cu scopul de a regla nivelurile i debitele în bieful amonte
i în cel aval. Stavilele se clasific dup mai multe criterii.
Dup forma lor exist :
- stavile plane;
- stavile segment;
- stavile clapete;
- stavile ferme hidraulice etc.
Dup modul de transmitere a împingerii apei c tre construc ia fix se
deosebesc:
- stavile care transmit împingerea apei pilelor i culeelor (plane, segment,
cilindrice, batardouri);
- stavile care transmit presiunea apei radierului (sector, clapete, ferme
hidraulice);
- stavile care transmit presiunea apei atât pilelor, cât i radierului (plane,
clapete rotative, stavile plutitoare).
Dup sensul mi c rii lor, stavilele pot fi:
- ridic toare (plane, segment, cilindrice);
- coborâtoare (sector, clapete, ferme hidraulice);
- mixte, la care exist dou elemente mobile, cel superior coborâtor i cel
inferior ridic tor (plane duble, segment prev zute cu clapete, etc.).
Dup modul de ac ionare stavilele pot fi:
- ac ionate manual (plane de dimensiuni mici);
- ac ionate mecanic (toate tipurile);
- ac ionate hidraulic (sector, clapete, ferme hidraulice)
Dup materialul din care sunt construite, exist :
- stavile metalice (cele mai r spândite);
- stavile din lemn (deschideri i în l imi reduse);
- stavile din beton armat (foarte rare).
In figura 3.43 se prezint schematic tipurile de stavile men ionate în
clasificarea de mai sus.
Stavilele trebuie s aib o func ionare perfect atât în condi ii normale de
exploatare, cât i în condi ii speciale.
Reglarea nivelului apei, ca i desc rcarea apelor mari, se face prin deschideri
de diferite grade ale stavilelor. Pentru a r spunde mai bine cerin elor se folosesc stavile
compuse din dou elemente, care se pot mi ca independent. Astfel exist stavile duble, plane
sau segment, la care apa poate curge peste stavil , pe sub stavil , sau concomitent peste i pe
sub aceasta. La stavilele ridic toare s-au aplicat clapete care permit o reglare fin a nivelului
i evacuarea plutitorilor.
Evacuarea ghe urilor i plutitorilor se realizeaz mai comod la stavilele
coborâtoare. La stavilele ridic toare, fiind necesar ridicarea complet a acesteia, se produc
pierderi mari de ap .

Fig.3.43.Tipuri de stavile
a. stavil plan ; b. stavil plan dubl -cârlig; c. stavil plan cu clapet ;
d. stavil segment; e. stavil segment cu clapet ; f. stavil segment dubl ;
g. stavil cilindric ; h. stavil cilindric mixt ; i. stavil cilindric cu clapet ;
j. stavil sector plutitoare; l. stavil sector înecat ; m. stavil tambur;
n. stavil clapet ; o. stavil clapet -burt de pe te; p. stavil clapet casetat ;
r. stavil acoperi ; s. stavil capcan de urs
Evacuarea aluviunilor i a corpurilor târâte pe fund se face mai u or la stavilele
ridic toare, care în acest scop pot fi deschise par ial. Manevrarea i închiderea stavilelor
coborâtoare poate fi îngreunat de p trunderea aluviunilor sau a unor flotori în ni ele din
radier sau pile. de aceea astfel de stavile trebuie folosite în special la barajele cu praguri
înalte.
Stavilele trebuie s asigure o bun etan are pe întreg conturul (contactul cu radierul i
pilele sau culeele), ceea ce se realizeaz prin alegerea unui sistem de etan are simplu,
rezistent, u or de înlocuit, care s nu fie afectat de varia iile de temperatur i umiditate.
În exploatare stavilele trebuie controlate periodic i reparate atunci când este cazul. În timpul
reviziilor sau repara iilor se asigur protejarea, atât spre bieful amonte, cât i spre cel aval, cu
ajutorul unor batardouri (stavile de repara ii, formate de regul din mai multe elemente, care
nu pot fi utilizate în regim dinamic). Elementele de batardou, în general metalice, sunt
depozitate pe coronamentul barajului i sunt lansate în ni ele de batardou cu ajutorul unor
macarale special prev zute.
Manevrarea stavilelor se face de regul prin ac ionarea cu motoare electrice.
Pentru situa iile în care alimentarea cu energie electric este întrerupt se recomand s se
prevad un al doilea sistem de manevrare: manual, mai lent i deci mai pu in prompt în cazul
unor baraje mai mici, sau o surs de energie termic , cu sistemul corespunz tor de ac ionare,
la barajele mai importante. In cazul barajelor situate în zone izolate, f r personal de
exploatare, este recomandabil folosirea stavilelor rapide, cu func ionare automat .
Pentru func ionarea pe timp de iarn , în scopul înl tur rii pericolului de
blocare a stavilelor prin înghe are, se iau m suri speciale cum
ar fi înc lzirea stavilelor, spargerea ghe ii, agitarea apei cu aer comprimat în amonte de stavil
i altele.
In timpul exploat rii echipamentul mecanic al barajelor mobile sufer o serie
de deterior ri: ruginirea elementelor metalice, degradarea datorat uzurii produse de aluviuni
i ghe uri, coroziunea datorat vacuumului, sl birea îmbin rilor datorate vibra iilor etc. De
aceea func ionarea stavilelor trebuie verificat periodic, iar defec iunile constatate trebuie
înl turate de urgen . De asemenea se înlocuiesc piesele uzate, se vopsesc p r ile metalice, se
cur i se ung periodic elementele rotitoare ale mecanismelor.
Personalul de exploatare trebuie s cunoasc schema de func ionare a stavilelor
i trebuie instruit pentru a ti ce manevre sunt necesare la diferite valori ale debitelor ce apar
în timpul exploat rii. Neinstruirea corespunz toare a personalului i necunoa terea perfect a
instala iei pot conduce la manevre gre ite care s aib consecin e nedorite.

3.7.2. Partea fix a barajelor mobile

Partea fix a unui baraj mobil este realizat din beton, beton armat sau zid rie
de piatr cu mortar de ciment, se compune din culee, pile i radier i trebuie s r spund
urm toarelor sarcini func ionale:
- s asigure rezemarea stavilelor i amplasarea mecanismelor de ac ionare a acestora;
- s asigure etan area la partea inferioar i spre maluri;
- s asigure disiparea energiei apei evacuat prin câmpurile deversante;
- permite circula ia peste baraj între cele dou maluri.
Radierul barajelor mobile realizeaz etan area zonei inferioare i constituie
elementul de baz pe care se reazem stavilele. In
cazul unui teren stâncos radierul se toarn direct pe stânc (figura 3.44 a), iar dac stratul
impermeabil se g se te sub cota de fundare se mai folosesc o
serie de elemente de etan are în profunzime, cum ar fi: pinteni de beton amonte i aval,
chesoane, palplan e metalice sau din beton armat (figura 3.44.b,c,d), perdele sau voaluri de
injec ii. Radierul se dimensioneaz astfel încât s fie stabil la alunecare. De multe ori pentru a
m ri stabilitatea radierului este necesar s se majoreze for a normal , ceea ce se ob ine prin
prelungirea în amonte a radierului, adic prin m rirea greut ii apei ce încarc radierul.
L imea radierului, transversal albiei, rezult din condi iile impuse de l imea necesar a
frontului deversant astfel încât debitul specific
pe metru liniar s nu fie foarte mare. Deoarece debitul evacuat posed o energie mare, radierul
se racordeaz cu un bazin disipator de energie.

Fig.3.44. Partea fix a barajelor mobile:


a – radier fundat pe stânc ; b – radier cu pinteni amonte i aval; c –
radier cu palplan e; d – radier cu perdele de etan are; e – forma
hidrodinamic a unei pile (1. pila; 2. baza pilei; 3. ni pentru
batardou); f – sistemul radier general; g – sistemul cu pile
independente; h – sistemul cuve.

Fig.3.44. Partea fix a barajelor mobile:


a – radier fundat pe stânc ; b – radier cu pinteni amonte i aval; c –
radier cu palplan e; d – radier cu perdele de etan are; e – forma
hidrodinamic a unei pile (1. pila; 2. baza pilei; 3. ni pentru
batardou); f – sistemul radier general; g – sistemul cu pile
independente; h – sistemul cuve.

Disipatorul de energie se dimensioneaz (vezi capitolul 4) pe baza debitului specific i se


verific prin încerc ri pe modele în laborator. Pentru leg tura barajului cu patul râului, de
multe ori se folose te o rizberm realizat din blocuri de piatr i beton, pe o lungime care
poate atinge 10 - 20 m (figura 3.42.). În situa iile în care viteza apei peste radier este mai
mare (peste 4 - 5 m/s) i apa transport aluviuni cu o mare putere de eroziune, se iau m suri
de protejare prin turnarea unui strat de beton de uzur (cu dozaj de ciment mai ridicat i cu
agregate mai rezistente) de 0,30 - 0,50 m. Forma radierului se determin pe model astfel încât
el s urm reasc cât mai bine forma liniilor de curent.
Pilele sunt elemente verticale care separ deschiderile deversoare. Pilele de
margine, care fac leg tura cu versan ii sau cu digurile laterale de p mânt, se numesc culee.
Pilele i culeele au rolul de a sus ine stavilele, de a prelua sarcinile transmise de acestea, de a
sus ine mecanismele de manevrare a stavilelor i podul care traverseaz barajul. Sec iunea
transversal i în l imea pilelor se determin pe considerente func ionale i constructive.
Forma pilelor în sec iune transversal trebuie foarte atent studiat (figura 3.44.e). O form
nehidraulic creeaz desprinderi ale firelor de curent de suprafa a pilei, producând contrac ie
mai mare i vârtejuri, ceea ce mic oreaz coeficientul de debit al deversorului. De asemenea
trebuie prev zute ni e, pentru batardouri. De aceea pentru a ob ine o form hidrodinamic a
pilei aceasta se studiaz prin încerc ri de laborator. Grosimea pilelor variaz func ie de tipul
de stavil ales între 6 - 7 m la stavile plane i 3 - 4 m la cele segment. Se mai ine seama de
gabaritele i greutatea mecanismelor de ridicare a stavilelor, precum i de greutatea drumului
de acces care traverseaz barajul.
Ansamblul pile-radier trebuie astfel realizat încât s nu permit tas ri inegale
care pot conduce la fisurarea betonului i la blocarea stavilelor. Func ie de natura terenului de
funda ie (stâncos, aluvionar), tipul de stavile i de m rimea deschiderii deversorului, se poate
alege una din solu iile:
-sistemul radier general (figura 3.44f), în care radierul este alc tuit dintr-o
plac continu de-a lungul întregului front de reten ie, în care sunt încastrate pilele;
-sistemul cu pile independente (figura 3.44g), în care pilele sunt separate de
radier prin rosturi permanente, având i o funda ie corespunz toare;
- sistemul cuve (figura 3.44.h), în care pilele sunt sec ionate de rosturi în
lungul lor; fiecare deschidere lucreaz independent, radierul i cele dou semipile adiacente
formând un sistem monolit.
In ara noastr s-au executat, în special dup 1950, un num r mare de baraje
mobile pe râurile Bistri a (Pâng ra i, Vaduri, Piatra Neam , Racova, Gârleni, Bac u I, Bac u
II), Arge , (Oie ti, Cerbureni, Curtea de Arge , Valea Ia ului, Zigoneni, Vâlcele, Bascov,
Pite ti), Jiu (I alni a, Paro eni), Olt (Râureni, D ie ti, Rm.Vâlcea, Govora, B beni etc.) i
altele.

3.8. Urm rirea comport rii în exploatare a barajelor


In afara îndeplinirii rolului lor func ional barajele produc efecte importante
asupra regiunilor în care sunt amplasate. Prin crearea lacurilor de acumulare se modific
aspectul regiunii respective, regimul biologic i climatic al acesteia, regimul apelor freatice
din versan ii ce m rginesc lacul i pe care se sprijin barajele. Cunoa terea insuficient a
acestor elemente conduce la catastrofe grave: ruperi de baraje, pierderea stabilit ii i
r sturnarea acestora, alunec ri de teren i rev rsarea apei în aval, toate acestea periclitând
existen a localit ilor, a zonelor agricole i industriale din aval.
De aceea, în scopul evit rii acestor consecin e deosebit de grave, odat cu
construirea barajelor se instaleaz i o serie de dispozitive pentru observarea comport rii
acestora i a versan ilor în perioada de construc ie, în timpul punerii sub sarcin (umplerii
lacului) i al exploat rii.
În general se urm resc dou obiective: siguran a în exploatare a barajelor i
studiul fenomenelor ce se produc în corpul barajelor i în versan i în vederea verific rii
ipotezelor admise în calcul, precum i a propriet ilor materialelor folosite.
Se execut urm toarele tipuri de m sur tori:
-nivelul apei în lac, temperatura acesteia i a aerului;
-deplas rile absolute ale barajului i versan ilor fa de puncte fixe;
-deplas rile relative ale diferitelor puncte din baraj;
-rota ia planurilor orizontale sau verticale din baraj;
-mi c rile rosturilor dintre blocurile din care este format barajul;
-valoarea subpresiunilor i a debitelor de infiltra ie prin funda ie, versan i i corpul barajelor;
-presiunea intersti ial în cazul barajelor din materiale locale;
-temperatura betonului în diferite puncte din corpul barajului;
-deforma iile specifice în beton;
-eforturile de compresiune în beton, roca de funda ie i pe talpa de funda ie.
Pentru realizarea m sur torilor se folose te o gam larg de metode, mijloace
i aparate de m sur : metode topo-geodezice (nivelment, aliniament, microtriangula ie) pentru
deplas rile absolute, pendule i clinometre (pentru deplas ri relative i rota ia planurilor),
deformetre sau cleme dilatometrice (deplas rile rosturilor), dispozitive hidrometrice
(subpresiuni), teletermetre (temperatura), extensometre cu coard vibrant sau rezistive
(deforma ii specifice), telepresmetre i doze pentru presiuni totale (eforturile de compresiune).
Multe din aceste aparate trebuie s permit m surarea la distan (în puncte
inaccesibile). Se folosesc aparate de telem sur , care transform anumite m rimi neelectrice
în m rimi electrice, a c ror valoare poate fi m surat prin cablu la distan . Ele se bazeaz fie
pe varia ia rezisten ei ohmice (aparate rezistive), fie pe varia ia frecven ei de oscila ie a unei
corzi înglobate în aparat (aparate electroacustice).
Aparatele de m sur se amplaseaz func ie de tipul de baraj i de scopul
urm rit, dar se acord o aten ie sporit zonei de funda ie i zonelor marginale, unde se
folose te un num r mai mare de aparate fa de zona central i din apropierea
coronamentului.
M sur torile se fac dup un program bine stabilit de un personal calificat. De
exemplu m sur torile de temperatur a betonului se fac la interval de câteva ore timp de 3-4
zile dup turnarea betonului, odat pe zi în urm toarele dou s pt mâni, de dou ori pe
s pt mân în urm toarele 2-3 luni, iar în continuare o dat pe s pt mân . M sur torile
privind deplas rile i deforma iile se fac o dat pe lun cele privind subpresiunile, infiltra iile
i deplas rile relative (la pendule) se fac s pt mânal. Programul i frecven a m sur torilor se
stabilesc îns de la caz la caz. Ele pot fi i trebuie s fie modificate în cazul în care apar
condi ii exterioare sau fenomene neprev zute.
De asemenea, periodic i uneori de câte ori este nevoie, se fac m sur tori i
observa ii i asupra altor elemente, care pot influen a exploatarea în condi ii de siguran a
barajului, cum ar fi:
-starea versan ilor pe perimetrul lacului de acumulare, a albiei râului în amonte i aval de
baraj;
-starea construc iilor adiacente i de protec ie din zona lacului;
-capacitatea de evacuare apelor mari; starea normal de func ionare a evacuatorilor de ape
mari, a stavilelor i a disipatoarelor de energie aferente;
-garda suficient a construc iei deasupra nivelurilor maxime admise în lac.
Efectuarea observa iilor i m sur torilor trebuie urmat i de prelucrarea
rezultatelor lor, aceasta fiind sarcina unor grupe speciale de urm rire a comport rii în
exploatare a barajelor, organizate la centralele hidroelectrice sau la organiza ii specializate.
Capitolul 4

EVACUATORII DE APE MARI

Evacuatorii de ape mari sunt uvraje special realizate în corpul barajelor sau
adiacente acestora, cu scopul de a permite tranzitarea, din bieful amonte în bieful aval, a
debitelor maxime ce apar pe cursurile de ap în perioadele de ape mari, precum i desc rcarea
apei din lac în caz de revizii sau avarii ale barajului sau chiuvetei lacului de acumulare.
Ansamblul uvrajelor care formeaz evacuatorii de ape mari este format din:
deversoare de diferite tipuri, goliri intermediare sau de fund i disipatori de energie.
Desc rcarea apelor mari, a ghe urilor i plutitorilor, precum i reglarea
nivelului apei din lacurile de acumulare se face fie cu scurgere liber , prin dispozitive
amplasate la partea superioar a barajelor, numite desc rc toare de suprafa sau deversoare,
fie sub presiune, prin dispozitive amplasate la adâncime, numite goliri intermediare sau de
fund.

4.1. Deversoare de suprafa

4.1.1. Clasificarea deversoarelor

Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii mari, deschise la partea


superioar , practicate într-un perete vertical prin care curge un lichid cu suprafa liber . Un
deversor este caracterizat prin urm toarele elemente geometrice (figura 4.1): profilul
transversal ABCD, flancurile AB i CD, profilul longitudinal EFG, creasta deversorului BC,
grosimea pragului c, în l imea pragului P, l imea deversorului b. Elementele hidraulice care
caracterizeaz curgerea peste un deversor sunt: în l imea lamei deversante H, care se m soar
la o distan a = (3-4)H în amonte de creasta deversorului, viteza de apropiere (acces) v0 ,
adic viteza medie a lichidului în dreptul sec iunii transversale unde se m soar H, sarcina
deversorului
V02
H0 H
2g
FIGURA 4.2.

adic energia specific total a curentului de lichid fa de creasta deversorului, c derea


deversorului z (diferen a între nivelul apei în amonte i aval), în l imea de înecare hn = H - Z.
Deversoarele se clasific din mai multe puncte de vedere .

Dup grosimea i profilul pragului deversorului exist ( figura 4.2a):


- deversoare cu muchie ascu it a1;
- deversoare cu profil practic a2;
- deversoare cu prag lat a3.

Dup gradul de aerare a lamei deversante deversoarele pot fi :


- cu lam aerat (dac p1 = pat)
- cu lam neaerat (p1 pat) .

Din punct de vedere al formei sec iunii transversale exist deversoare:


- dreptunghiulare,
- triunghiulare,
- trapezoidale,
- poligonale,
- parabolice,
- hiperbolice (figura 4.2b).

Dup pozi ia crestei deversorului fa de direc ia vitezei de acces (figura 4.2c) exist :
- deversoare frontale (10),
- oblice (20),
- laterale (30),
- poligonale (40),
- curbe (50),
- inelare (60).
In raport cu pozi ia nivelului aval al lichidului fa de creasta deversorului exist :
- deversoare libere (neînecate), dac nivelul aval al lichidului este sub
creasta deversorului (hav P)
- deversoare înecate, dac nivelul aval al lichidului dep e te creasta
deversorului (hav P), (figura 4.1).

În sfâr it dup condi iile de acces ale apei (figura 4.2d) exist :

- deversoare f r contrac ie lateral , la care l imea B a canalului de acces este


egal cu l imea b a frontului deversant (figura 4.2d1)
- deversoare cu contrac ie lateral (b B), la care liniile de curent sunt deviate
în plan orizontal i formeaz zone de desprinderi. Contrac ia lateral apare
i în cazul frac ion rii frontului deversant prin prezen a pilelor. Contrac ia
lateral poate fi de asemenea par ial (figura 4.2d2) sau total (figura 4.2d3).

4.1.2. Calculul debitului evacuat de un deversor

Structura formulei de calcul a debitului deversat se determin prin considera ii


teoretice, iar coeficientul de debit se determin experimental. Dac se consider lama
deversant ca o sum de lame elementare de în l ime dz i l ime b(z), debitul teoretic
elementar evacuat va fi:

dQ v z dA 2gz b(z) dz
Debitul elementar real se calculeaz deci cuvrela
z ia2gz

dQ r c v dQ µ dQ µ 2gz b(z) dz

iar debitul total


H
Qr µ 2g z b(z) dz (4.1)
0
Dac se cunoa te forma sec iunii transversale se poate stabili forma concret ,
finit , a rela iei (4.1.). Astfel:
a) în cazul unui deversor dreptunghiular, deoarece
b = constant, se ob ine imediat

2
Qr µ b 2g H 3/2 m b 2g H 3/2 (4.2)
3

sau dac viteza de apropiere v0 nu este neglijabil rezult

3/2 3/2
v 20 v 20
Qr m b 2g H (4.2’)
2g 2g

Coeficientul m poart numele de coeficient de debit al deversorului i variaz


în limite destul de largi (m = 0,30...0,55) în func ie de caracteristicile geometrice i hidraulice
ale deversorului. Ele se calculeaz cu o formul de tipul

m = m0 k ... (4.3)

în care , , k ... sunt coeficien i de corec ie, egali cu unitatea când deversorul se afl în
condi ii normale i diferi i de unitate când exist abateri de la aceste condi ii. Principalele
abateri sunt:
- înecarea deversorului, a c rei influen se introduce prin coeficientul de
înecare ;
- contrac ia lateral , introdus prin coeficientul de
contrac ie ;
- oblicitatea deversorului, introdus prin coeficientul k.
Deversorul f r înecare, f r contrac ie lateral , a ezat perpendicular pe albie,
se consider ca având condi ii normale i deci = 1, = 1, k = 1. De asemenea se consider
condi ie normal curgerea în albie de sec iune dreptunghiular , ceea ce determin structura
rela iei (4.2) i care se schimb pentru alte forme ale sec iunii.

2
În condi ii normale m = m0 , coeficientul m oµ numindu-se coeficient de
3
form i depinzând de profilul transversal. Acest coeficient s-a determinat pe cale
experimental i exist un num r mare de formule care dau valorile acestuia, cu rezultate ce
difer de la autor la autor cu pân la 5 %.

Pentru deversoarele cu muchie ascu it , f r contrac ie lateral , se pot folosi


formulele propuse de :

- Bazin (în 1898)

2
0,0027 H
mo 0,405 1 0,55
H H P

Al doilea termen din prima parantez reprezint corec ia pentru influen a tensiunii
superficiale, iar paranteza mare reprezint corec ia pentru viteza de apropiere (acces) v0 .
- Rehbock (în 1929), (erori sub 1 %)
3
H 0,00009 0,0011 2
µ 0,6035 0,0813 1
P P H

Pentru deversoarele cu contrac ie lateral , studiate prima oar de Frese, se


poate utiliza formula propus de S.I.A.S. (Societatea inginerilor i arhitec ilor din Elve ia) în
anul 1947:

2
b
2 3,615 3 4 2
b B b H
µ 0,578 0,037 1 0,5
B 1000 H 1,6 B H P

valabil în limitele P 0,3 m; 0,025 H 0,8 m; H P; b 0,3 B.

b) în cazul unui deversor triunghiular se ob ine

b(z) H z
b H
H
b
Qr µ 2g H z z dz
o
H

i dup integrare

5 5
4 b 8
Qr µ 2g H 2 µ tg 2g H 2 (4.4)
15 H 15 2

Acest deversor este foarte indicat pentru m surarea debitelor mici, dat fiind sensibilitatea
mai mare a acestui deversor în raport cu H. Pentru calculul lui se indic formulele:
- Barr = 0,565 + 0,0868 H-0,05
- Cone = 0,6222 H-0,02
În practic se obi nuie te s se lucreze cu = 900 i s-a determinat experimental = 0,60. Se
ob ine formula lui Thompson:

Qr = 1,42 H5/2 (4.4’)


Foarte des se folose te formula lui Gourley

Qr H 2,47
1,32 tg (4.4’’)
2
c) în cazul unui deversor de sec iune trapezoidal , debitul poate fi calculat ca
suma debitelor printr-un deversor dreptunghiular de l ime b i printr-un deversor
triunghiular cu unghiul la vârf (triunghi egal cu suma triunghiurilor marginale, cu unghiul la
vârf 2 ). Se ob ine:
3 5
2 8
Q µ' 2g b H 2 µ' ' 2g tg H 2 (4.5)
3 15 2
În mod analog se pot ob ine formule i pentru alte forme ale sec iunii
transversale.
4.1.3. Deversoarele cu profil practic

A. Descriere i rol func ional

Deversoarele cu profil practic sunt deversoare la care profilul EFG este realizat
cu elemente curbe (figura 4.2a2) i care sunt folosite la realizarea practic a por iunii
deversante a barajelor din beton. Forma profilului longitudinal a rezultat din necesitatea de a
ghida lama deversant i a evita fenomenul de neaerare a lamei. Aceste deversoare pot fi de
dou feluri: cu profil f r vacuum i cu profil cu vacuum.
Deversoarele cu profil practic (curb) f r vacuum sunt astfel construite încât
suprafa a de contact a lamei deversante cu paramentul deversorului s nu apar vacuum. În
ipoteza unui fluid perfect profilul care satisface aceast condi ie este cel realizat dup forma
pânzei inferioare a lamei aerate la un deversor cu muchie ascu it (figura 4.3.). Este evident c
o asemenea condi ie se poate satisface doar pentru o singur valoare a sarcinii deversorului,
la care se calculeaz coinciden a formelor, sarcin numit de calcul Hc . Profilul construit în
acest mod se nume te profil Bazin. La un astfel de profil se asigur o scurgere lini tit a apei,
f r spa ii depresionare i cu coeficien i de debit mari. Când conturul profilului deversorului
este plasat sub intradosul lamei, la deversare apar zone depresionare, profilul se nume te
vacuumat i are coeficient de debit m rit. Datorit scurgerii instabile, produs de spa iile
depresionare, apar îns vibra ii care pot pune în pericol barajele zvelte, ceea ce conduce la o
limitare a domeniului de utilizare a deversoarelor vacuumate.
Revenind la deversoarele f r vacuum trebuie men ionat c profilul Bazin nu
îndepline te bine condi ia enun at , deoarece lichidul real difer de cel perfect (prin
vâscozitate). Cu scopul de a g si forma optim a profilului deversorului, care s satisfac
condi iile de presiune, s-au efectuat studii numeroase i ca urmare au ap rut un num r mare
de profile, printre care cele propuse de Marchi, Creager, Ofi erov, Smetana, sau mai recent
profilele WES (Waterways Experiment Station, Vicksburg).
Unul din profilele cel mai des utilizate la barajele din beton (de greutate,
evidate etc.) este profilul Creager - Ofi erov. În tabelul 4.1 i în figura 4.4. se dau
coordonatele a dou asemenea profile: profilul A cu parament amonte vertical (m0 = 0,49) i
profilul B cu paramentul amonte înclinat la 450 (m0 = 0,48). Coordonatele (xx, yx) se dau
pentru sarcina Hx = 1 m.

Fig. 4.3. Forma lamei aerate la deversorul cu muchie ascu it


A

Figura 4.4. Profilele Creager – Ofi erov de tip A i B pentru sarcina


H* = 1m.

Coordonatele profilului deversor Creager – Ofi erov pentru H = 1 m

Tabelul nr.4.1.

PROFILUL A PROFILUL B
y y
x Pânz teoretic x Pânz
teoretic
Sup. Inf. Sup. Inf.

0,0 0,126 -0,831 0,126 0,0 0,043 -0,781 0,043


0,1 0,036 -0,803 0,036 0,1 0,010 -0,756 0,010
0,2 0,007 -0,772 0,007 0,2 0,000 -0,724 0,000
0,3 0,000 -0,740 0,000 0,3 0,005 -0,689 0,005
0,4 0,007 -0,702 0,007 0,4 0,023 -0,648 0,023
0,6 0,060 -0,620 0,063 0,6 0,090 -0,552 0,090
0,8 0,142 -0,510 0,153 0,8 0,189 -0,435 0,193
1,0 0,257 -0,380 0,267 1,0 0,321 -0,293 0,333
1,2 0,397 -0,219 0,410 1,2 0,480 -0,120 0,500
1,4 0,565 -0,030 0,590 1,4 0,665 0,075 0,700
1,7 0,870 0,305 0,920 1,7 0,992 0,438 1,050
2,0 1,220 0,693 1,310 2,0 1,377 0,860 1,470
2,5 1,960 1,500 2,100 2,5 2,140 1,710 2,340
3,0 2,820 2,500 3,110 3,0 3,060 2,760 3,390
3,5 3,820 3,660 4,260 3,5 4,080 4,000 4,610
4,0 4,930 3,000 3,610 4,0 5,240 5,420 6,040
4,5 6,220 6,540 7,150 4,5 6,580 7,070 7,610

Pentru o sarcin Hc 1 m, coordonatele profilului curbiliniu se deduc prin multiplicare cu Hc ,


adic

x = xx H c ; y = yx Hc ; (4.6)

Cele dou tipuri diferite A i B ale acestui profil rezult din necesitatea racord rii profilului
curbiliniu al deversorului la cei doi paramen i (amonte i aval) ai barajului. Având în vedere
c înclin rile i 1 ale celor doi paramen i sunt determinate, ca i Hc , profilul curbiliniu
trebuie încadrat într-un spa iu bine precizat MNPR, tangent la parametrul aval, a a cum se
vede din figura 4.5. Dac profilul deversorului î i are originea în afara cadrului MNPR (ca în
figura 4.5a) racordarea cu parametrul amonte al barajului se face cu o vertical , rezultând
tipul de deversor A, iar dac origina r mâne în interiorul cadrului MNPR (ca în figura 4.5b)
racordarea cu parametrul amonte se face cu o dreapt la 450 , rezultând tipul de deversor B.

b.
a
Fig. 4.5. Încadrarea profilului Creager-Ofi erov la un baraj de
beton

Cercet ri mai
recente efectuate de W.E.S. au condus la recomandarea unor profile deversante definite prin
rela ii de tipul
x n k H nc 1 z (4.7.)
în care k i n sunt parametri care depind de panta parametrului amonte. În figura 4.6. sunt
prezentate câteva tipuri de asemenea profile. Coeficientul lor de debit are valori cuprinse între
0,48 i 0,50.
x

Fig.4.6. Deversoare cu profile tip W.E.S.

B. Calculul debitului evacuat de un deversor cu profil practic

Debitul evacuat de un deversor cu profil practic se determin cu o formul de


forma
3

Q m b 2g H 2 (4.8.)
în care pentru m se folose te rela ia (4.3.). Valorile coeficientului de debit m0 se corecteaz ,
dup caz, pentru diferite abateri: de la sarcina de calcul Hc, influen a vitezei de acces,
contrac ie, înecare etc.
În cazul în care grosimea lamei deversante H devine mai mare decât cea pentru
care a fost calculat deversorul, Hc , încep s apar depresiuni care m resc coeficientul de
debit; în acest mod debitul evacuat poate cre te cu pân la 10 % f r a se produce vibra ii
periculoase. La o sc dere a lui H, sub valoarea lui Hc , coeficientul de debit se înr ut e te. De
regul func ionarea deversorului se face la sarcini H Hc . În acest caz pentru calculul
coeficientului de debit pot fi folosite urm toarele formule datorate lui N.N.Pavlovski i
valabile pentru P 5 m

Profilul A
H H
mo 0,49 0,785 0,25 când 0,8 ;
Hc Hc

H H
mo o,49 0,88 0,12 când 0,8 ;
Hc Hc
Profilul B:
H H
mo 0,48 0,85 0,310 când 0,5 ;
Hc Hc
H H
mo 0,48 20 când 0,5 ;
Hc Hc

În cazul deversoarelor cu contrac ie lateral , sau cu pile intermediare, trebuie


introdus, conform formulei (4.3), coeficientul . Dup Creager se poate folosi formula

Hc
1 0,1 n (4.9)
b

iar lungimea contractat bc rezult

bc b b 0,1 n Hc (4.10)

În aceste formule n reprezint num rul contrac iilor laterale (n = 2 pentru un deversor cu o
singur deschidere, n = 4 pentru un deversor cu dou deschideri etc.), iar un coeficient care
ine seama de forma pilelor, având valorile date în figura 4.7 a. Valorile coeficientului scad
când pila avanseaz în amonte de creasta deversorului (figura 4.7 b). În tabelul 4.2 se prezint
aceste valori pentru diferite m rimi ale avansului pilei “a” fa de creasta deversorului.
Tabelul 4.2
Forma pilei în amonte Valori
a=0 a = 0,5 H a=H
Dreptunghiular 1,00 0,50 0,25
Circular 0,70 0,47 0,23
Triunghiular ( = 900) 0,70 0,47 0,23
0
Ogival ( = 30 ) 0,40 0,24 0,16

Fig. 4.7. Coeficientul de form al pilelor


În situa iile în care nivelul apei din aval dep e te cota crestei deversorului (Z < H), curgerea
este înecat i capacitatea de evacuare scade, ceea ce se ia în considerare prin coeficientul de
Z
înecare . Experien ele au ar tat c dac raportul este mai mare decât o anumit valoare
P
Z
critic lama deversorului este liber , iar racordarea cu nivelul aval se face cu salt
P cr
îndep rtat. În aceast situa ie, scurgerea peste deversor nu mai depinde de în l imea apei în
Z Z
bieful aval, = 1. Dac raportul < cr se produce înecarea lamei.
P P

Pentru deversorul cu muchie ascu it valoarea coeficientului de înecare se


poate calcula cu rela ia:

3
h Z
1,05 1 0,2 n , hn = H - Z, (4.11)
P H
Pentru deversorul cu profil practic, valorile coeficientului de înecare se dau
hn
tabelar în func ie de raportul (tabelul 4.3)
H

Tabelul 4.3

h n 0,10 0,20 0,30 0,40 0,50 0,60 0,70 0,80 0,90 0,95
H

0,99 0,98 0,97 0,96 0,93 0,90 0,85 0778 0,62 0,43
1 0 0 7 7 6 1 9

C. Determinarea adâncimii contractate

Sec iunea minim a lamei deversante se realizeaz la piciorul aval al


deversorului (figura 4.8), fie ea C -C. Adâncimea apei în aceast sec iune se nume te
adâncime contractat i se noteaz cu hc.
Calculul acesteia se poate face scriind rela ia lui Bernoulli pentru dou puncte
de pe suprafa a liber a apei în amonte i în sec iunea contractat :
2
A vA
2
pA c vc pC v c2
zA zc
2 g g 2 g g 2 g
cum pA = pC = pat , zA = P + H , zC= hc ; vA = v0 , A C
2
v
i notând Ho H o

2 g

se ob ine vC v 2 g P Ho hc (4.12)

1
în care v 0,97...0,99

Deoarece debitul specific este


Q
q vC h c v hc 2 g P Ho hc
b
q
se ob ine hc (4.13)
v 2 g P Ho hc
din care se determin hc prin aproxima ii succesive.

D. Elemente constructive

Deversoarele cu profil practic se utilizeaz în mod curent la barajele masive


din beton (de greutate, greutate în arc, evidate), la care centrala nu se g se te la piciorul
barajului. Profilul deversorului se racordeaz cu parametrul aval al barajului, a a cum s-a
ar tat în figura 4.5, dup care racordarea se face cu disipatorul de energie. Cu scopul de a
evita volume mari de excava ii i lucr ri suplimentare, amplasarea deversorului în profilul
transversal al v ii se face în zona albiei minore, iar l imea deversorului este condi ionat de
l imea acesteia (figura 4.9). Pentru ca apa deversat s nu se r spândeasc pe paramentul
aval, lama este ghidat de dou ziduri marginale pân în disipatorul de energie. Astfel de
deversoare
s-au realizat în ara noastr la barajele Izvorul Muntelui-Bicaz (patru câmpuri deversoare
având fiecare b = 11,50 m i putând evacua un debit maxim de 2400 m3/s), Por ile de Fier I
(14 câmpuri de câte 25 m, desp r ite prin pile de 7 m grosime, 15000 m3/s), Strâmtori, Poiana
Uzului etc.
În unele cazuri, când configura ia terenului permite acest lucru, deversorul
frontal se amplaseaz pe unul din versan i, sau chiar pe ambele, la racordul cu malul (barajul
Tarni a pe Some ), fiind urmat de un canal cu pant rapid , care conduce apa ,în albia râului
(vezi paragraful 4.1.5.).
La barajele evidate sau cu contrafor i, în zona deversorului, paramentul aval se
realizeaz sub forma unei pl ci deversante tip trambulin sau racordat la disipator (de
exemplu barajul Firiza).
La barajele descompuse amplasarea deversorului în corpul barajului se face
prin amenajarea unuia dintre câmpuri ca bloc deversor.

coroname

Ziduri Creasta
marginale
Goliri de fund

Disipator de
Fig. 4.9. Vedere aval a unui baraj deversor din beton

Fig. 4.10. Deversoare cu profil practic i nas la baraje arcuite

În cazul barajelor arcuite, la cele cu bol i multiple i la cele în pile i pl ci,


profilul practic al deversorului se racordeaz cu un arunc tor-nas, lama de ap fiind l sat s
cad liber în aval de baraj (figura 4.10), la distan suficient de mare de piciorul aval al
barajului (de exemplu în cazul barajelor Vidraru - Arge , Negovanu - Sadu, Galbenu - Lotru,
Teliuc .a.).
În multe cazuri deversoarele sunt echipate cu stavile plane, segment sau
clapet , (exemplu barajul Izvorul Muntelui - Bicaz, barajul Por ile de Fier I etc.). Aceste
deversoare evacueaz debite importante, cu în l imi mari ale lamei deversante, f r a coborî
nivelul de reten ie. Aceasta constituie un avantaj, c ci se evit o pierdere de c dere.
Este indicat ca punctul de sprijin al stavilei s nu se g seasc chiar pe creasta
deversorului, ci la o oarecare distan în aval, pentru a evita situa ia în care la ridicarea stavilei
jetul de ap s fie orientat pe orizontal . Acest punct de sprijin se stabile te prin studii pe
model astfel încât jetul s â neasc pe o direc ie paralel cu paramentul aval.
De asemenea prin studii pe model se stabile te modalitatea de deschidere a
stavilelor (ordinea de deschidere, gradul de ridicare a fiec rei stavile în fiecare etap ), astfel
încât s nu se produc în aval (disipator i albia râului) fenomene periculoase. Aceste indica ii
trebuie respectate cu stricte e de personalul ce exploateaz barajele.
4.1.4. Deversoarele de tip sifon

În situa ia în care, datorit condi iilor locale, lungimea disponibil a frontului


deversant este insuficient pentru evacuarea prin deversare liber a debitelor maxime, se pot
utiliza deversoare sifon.

Fig.4.11. Elementele
componente ale unui
deversor sifon
z 1. crest deversant ;
2.capot ;
3.gr tar rar;
A1 4.orificiu de
dezamorsare;
5. nas arunc tor;
6. ie ire.

Reducerea frontului de desc rcare se datoreaz debitelor specifice mai mari,


curgerea f cându-se sub presiune. Solu ia cu desc rc tor de tip sifon poate fi folosit i la
barajele din materiale locale, pentru a mic ora lungimea zonei de beton, având avantajul unei
construc ii de evacuare compacte. De asemenea, deoarece asigur men inerea practic
constant a nivelului, ele pot fi utilizate ca descresc toare de preaplin la camerele de înc rcare
ale canalelor de aduc iune ale centralelor hidroelectrice.
Deversoarele sifon (figura 4.11) constau dintr-un deversor frontal
dreptunghiular 1 acoperit cu o capot etan din beton armat sau metal 2 i mai con in :
gr tarul rar 3, orificiul de dezamorsare 4, nasul arunc tor 5 i zona de ie ire 6. Când nivelul
amonte cre te, orificiile de dezamorsare nu mai sunt în contact cu atmosfera, apa începe s
deverseze, iar în spa iul închis prin lama de ap dirijat de nasul arunc tor i intradosul
capotei se formeaz vid par ial, care face ca sifonul s se umple complet cu ap (s se
amorseze), func ionând în plin sarcin ca o conduct sub presiune. Când nivelul scade
datorit evacu rii sub cota crestei deversorului, aerul p trunde prin orificiile de dezamorsare,
coloana de ap se rupe i se produce dezamorsarea sifonului. În acest fel evacuarea debitelor
excedentare este asigurat printr-o func ionare intermitent a sifonului, iar nivelul amonte se
men ine aproximativ constant în jurul nivelului crestei deversante. Închiderea spa iului de aer
pentru amorsare se mai poate face prin curbarea spre amonte a zonei mijlocii a sifonului.
Calculul hidraulic al unui deversor sifon urm re te determinarea debitului
evacuat, precum i a vitezelor i presiunilor în fiecare sec iune a sifonului, cu scopul de a
evita apari ia cavita iei. Se scrie rela ia lui Bernoulli între un punct de pe suprafa a amonte i
unul pe cea aval (figura 4.11), inând seama de pierderile de sarcin liniar i locale. Se ob ine
viteza în sec iunea de ie ire sub forma

2 g z h
v1 2 g (z h) (4.14)
l v
1 j
d

i debitul evacuat

Q m A1 2 g z h (4.15)
A1 fiind sec iunea de curgere la ie ire, h ridicarea nivelului amonte peste nivelul crestei
deversorului, iar z diferen a între nivelul crestei i nivelul aval. Coeficientul de debit m are
valori cuprinse între 0,65...0,85, func ie de o serie de elemente constructive ale sifonului.

Fig. 4.12. Sec iune transversal printr-un deversor sifon:


1. conduct de golire; 2. conduct de aerare; 3. creasta deversorului;
4. muchia (buza) de intrare în sifon; 5. conducta de aspira ie (corpul) sifonului;
6. sec iunea critic (gâtul) sifonului; 7. platform superioar ; 8. muchia
inferioar a capotei; 9. nasul de amorsare; 10. nivelul de amorsare;
11. perete posterior (capot ); 12. priza de aer; 13. gura de vizitare.

Fa de un deversor obi nuit, deversorul sifon are avantajul unei eficien e


hidraulice mai ridicate, deoarece debitele specifice evacuate sunt func ie de c derea z i nu de
în l imea lamei deversante h, care se men ine foarte mic . Astfel, în mod curent debitele
specifice sunt de ordinul a 5 - 10 m3/s m, dar putând ajunge i la 20 - 30 m3/s.m. C derea z,
sub care lucreaz sifonul, este îns limitat de depresiunea maxim admisibil , pentru a evita
apari ia cavita iei. Uzual aceast c dere nu trebuie s dep easc 8,5………9 m. Când este
absolut necesar ca aceast valoare s fie mai mare, se adopt m suri speciale ca introducerea
unor rezisten e hidraulice în lungul sifonului, prevederea unor strangul ri la ie ire sau a unei
îngust ri continue pentru a asigura umplerea complet a sec iunii i a evita dezamorsarea din
aval. De asemenea deversoarele sifon prezint avantajul c nu utilizeaz p r i mobile, ceea ce
permite o func ionare automat din punct de vedere hidraulic. Func ionarea lor este foarte
sensibil la varia iile nivelului amonte.
Câteva elemente constructive ale deversorului sifon: sec iunea de intrare în
sifon trebuie s fie de 2 -3 ori mai mare decât cea din dreptul crestei deversorului i trebuie
bine profilat hidraulic pentru a reduce pierderile de sarcin la intrare. Forma sec iunii de
intrare este recomandabil s fie apropiat de un p trat. În amonte capota se prelunge te sub
cota crestei pentru a nu permite accesul plutitorilor sau p trunderea aerului în sifon. În cele
mai multe cazuri debu area se face sub nivelul aval, adoptând solu ii constructive pentru
ridicarea acestui nivel. Alte elemente constructive ale unui deversor sifon se pot observa în
figura 4.12.
Deversoarele sifon prezint i o serie de dezavantaje. Astfel, repetatele
amors ri i dezamors ri care se produc în timpul unei devers ri provoac vibra ii i ocuri
d un toare construc iei. De asemenea deversorul sifon poate înghe a în timpul iernii, când
debitele sunt mici i deci sifonul nu func ioneaz perioade mai lungi, sau se poate bloca cu
plutitori. Un alt dezavantaj este acela c sifonul evacueaz debite aproximativ constante cu
valori mari, ceea ce d uneaz albiei aval, unde se produc eroziuni însemnate. Aceasta impune
construc ii costisitoare de disipare a energiei. În acela i timp evacuarea nu poate urm ri
cre terea i descre terea continu a debitului viiturii sau a undei de umplere la camerele de
înc rcare. Inconvenientul se elimin par ial prin fragmentarea desc rc torului într-o baterie de
sifoane de capacitate mai mic , e alonate pe în l ime, care s se amorseze la cote diferite
(figura 4.13). În plus, amorsarea fiec rui sifon este mai rapid , iar la blocarea unuia, celelalte
nu sunt afectate.

Fig.4.13. E alonarea pe vertical a sifoanelor unei baterii

În ara noastr primul deversor sifon a fost realizat în parcul Her str u din
Bucure ti, care evacueaz Q = 40 m3/s, la o c dere de z = 4 m. În amenajarea Bistri a
aval func ioneaz patru sifoane, ca desc rc tori laterali pe deriva ia în cascad (la UHE
Roznov I, Roznov II, Z ne ti i Costi a). Fiecare evacueaz Q = 50 m3/s la z = 6,8 m. La
barajul Sadu func ioneaz patru baterii de sifoane evacuând în total Q = 205 m3/s , cu q = 12
m3/s i z = 9,2 m.

4.1.5 Deversoarele frontale canal

Deversoarele frontale canal sunt deversoare situate în afara corpului barajului


i au creasta normal pe axa canalului de evacuare. Ele se folosesc la baraje la care nu este
posibil evacuarea debitelor peste corpul barajului, în mod frecvent la barajele din materiale
locale. Amplasarea se face la racordul barajului cu malul sau pe unul din versan i, în func ie
de configura ia terenului. Uneori se prev d deversoare pe ambele maluri, dac executarea
unui singur desc rc tor de dimensiuni mai mari necesit volume prea mari de lucr ri.
Folosirea unui deversor canal este uneori indicat i în

cazul barajelor de beton. Dac la piciorul aval al barajului este centrala (de exemplu Tarni a
pe Some ), deversarea peste baraj nu este indicat i se folose te un deversor frontal canal la
leg tura barajului cu unul din versan i.
Deversoarele frontale canal (figura 4.14) sunt alc tuite din urm toarele
elemente: zona de acces 4, pragul deversant 2, canalul de evacuare 5-6, debu area sau
racordul cu râul 7. Accesul const dintr-o excava ie protejat cu beton, cu rolul de a colecta
apa i a o dirija c tre pragul deversant. Pragul poate fi un deversor cu prag lat sau un deversor
cu profil practic. În plan, pragul poate fi rectiliniu sau curbiliniu. Creasta deversant este
prev zut uneori cu stavile. Canalul de evacuare este un canal din beton având un tronson
ini ial 5, lung de 15 -20 m, cu pant mic i sec iune variabil , în care se realizeaz
accelerarea scurgerii, i un al doilea tronson 6, cu pant foarte mare (5-12 % i mai mari) în
care curgerea se face în regim rapid, de sec iune dreptunghiular constant . Racordul cu râul
se realizeaz , fie printr-un disipator de energie care îneac saltul hidraulic, fie cu ajutorul unei
trambuline arunc toare, dac patul râului este stâncos, iar debu area se face suficient de
departe de piciorul aval al barajului.
Dimensionarea pragului deversor se face ca pentru un deversor cu profil
practic sau cu prag lat. Canalul de evacuare se dimensioneaz presupunând curgerea în regim
uniform, utilizând deci rela ia lui Chezy. Traseul canalului se alege astfel încât s se
foloseasc depresiunile terenului sau por iunile cu pante uniforme. inând seama c în canal
scurgerea se face în regim rapid (v > vcr), apa atinge viteze foarte mari de 20 - 40 m/s i în
consecin este bine ca traseul s fie rectiliniu i s evite por iunile curbe. De asemenea,
pere ii de beton trebuie executa i cu mult îngrijire, f r macrorugozit i, pentru a nu favoriza
desprinderi, vârtejuri, supraîn l ri importante ale nivelului.
În ara noastr s-au realizat deversoare frontale canal la barajul de anrocamente
Le u pe râul Iad (290 m3/s, i = 44,7 %), la barajul în arc Tarni a pe Some (500 m3/s, i = 60
%) i la barajul Vidra pe Lotru, care îns folose te în locul canalului de evacuare o galerie cu
nivel liber cu pant rapid .

4.1.6. Deversoarele cu canal lateral

Deversoarele cu canal lateral sunt deversoare izolate de baraj, la care creasta


deversorului este paralel cu axa canalului sau galeriei de

Fig.4.15. Deversor cu canal lateral


1. Lac; 2.Coronamentul barajului; 3.Paramentul aval;
4. Cresta deversorului; 5. Canal colector;6. Canal cu panta rapid ;
7. Deflectori; 8. Bazin disipator; 9. Prag icanat;
10. Dig lateral; 11. Pasarel .
A-

B-B

C-C

Fig. 4.16. Vedere în plan i sec iuni caracteristice printr-un deversor


cu canal lateral.

evacuare. Astfel de evacuatori se folosesc în cazul barajelor din materiale locale atunci când
configura ia terenului nu permite realizarea unui deversor frontal canal. Acest lucru se
întâmpl în general dac barajele respective sunt situate în v i cu versan i abrup i mult peste
cota coronamentului. În figura 4.15 sunt prezentate dispunerea în plan i elementele
componente ale unui astfel de deversor, iar în figura 4.16 vederea în plan i mai multe sec iuni
caracteristice. La un deversor cu canal lateral se disting trei principale elemente componente:
pragul deversor, canalul colector i canalul sau galeria de evacuare.
Pragul deversant este un prag din beton masiv, fundat foarte atent pe roca
s n toas , care are forma unui deversor cu profil practic i este a ezat paralel cu curbele de
nivel. Frontul de deversare se dispune la racordul barajului cu versantul, spre amonte pe o
lungime corespunz toare debitelor evacuate. La lungimi mari, frontul poate fi fragmentat prin
pile intermediare. Când este cazul poate fi echipat cu stavile, ceea ce permite evacuarea
debitelor maxime f r supraîn l ri importante ale nivelului apei în lac.
Canalul colector are o sec iune trapezoidal , este a ezat paralel cu creasta
deversorului i are debit variabil. În general l imea la fund este constant i are o pant
pozitiv spre aval, existând îns solu ii în care l imea este variabil . Deoarece dup deversare
peste prag, în canalul colector apa î i schimb direc ia de curgere cu 900, este necesar ca s se
asigure accelerarea apei, pentru a nu se ajunge la înecarea deversorului. Se adopt unele
solu ii în care canalul colector are, în acest scop, o pant mare care dep e te panta critic ,
regimul de curgere este foarte mare, diferen a de nivel între apa din lac i cea din colector
produce de asemenea viteze mari ale lamei deversante, iar amestecul celor doi curen i se face
turbulent, cu vârtejuri, valuri i vibra ii, ceea ce mic oreaz capacitatea canalului colector.
Din aceast cauz se prefer men inerea unui regim lent de curgere în colector. Acest lucru se
poate realiza fie printr-un prag în sec iunea aval (figura 4.16), fie printr-o îngustare în aceea i
sec iune. Aceast sec iune, de leg tur cu canalul de evacuare, în care se realizeaz în l imea
critic de curgere, este folosit ca o sec iune de control. Cota fundului canalului colector se
determin din condi ia ca la debitul maxim deversorul s r mân neînecat. Pentru a realiza o
sec iune corespunz toare unui debit variabil se poate impune la proiectarea canalului colector
ca viteza într-o sec iune dat (figura 4.16) s fie de forma vx = a xn , a i n fiind doi coeficien i
numerici ce se pot determina din condi ia de optimizare ca
y + hx = minim.
Canalul sau galeria de evacuare are rolul de a conduce apa din canalul colector
în bieful aval. Canalul de evacuare este un canal cu pant mai mare decât cea critic , in care
curgerea se face în regim rapid, cu viteze foarte mari. Sec iunea transversal este
dreptunghiular . Racordul cu albia se face fie cu un disipator de energie clasic (cu salt
hidraulic), fie cu o trambulin arunc toare. În general, în zona de ie ire în albia aval, canalul
se evazeaz în plan, cu scopul de a mic ora debitul specific. Se recomand ca atât trambulina,
cât i pragul disipatorului s fie prev zute cu deflectori, care împr tie lama de ap
desc rcat . Ca i la deversorul frontal canal, canalul de evacuare cu pant mare trebuie foarte
îngrijit executat, pentru c orice macrorugozitate ar produce desprinderi, vârtejuri, cavita ie i
deci erodarea c ptu elii canalului.
Alegerea solu iei cu galerie de evacuare este indicat când înscrierea în plan a
canalului nu este economic (volume mari de excava ii i beton) i când se poate utiliza
par ial fosta galerie de deviere a apelor. Dup terminarea execu iei barajului zona amonte a
galeriei de deviere se betoneaz , iar zona de debu are se amenajeaz corespunz tor noii
utiliz ri. Scurgerea în galerie se poate face cu nivel liber (având i avantajul evacu rii f r
dificult i a plutitorilor) sau sub presiune.
În figura 4.17 sunt prezentate câteva sec iuni caracteristice printr-un deversor
cu canal lateral.

4.1.7. Deversoarele pu (pâlnie, inelare)

Deversoarele pu (sau pâlnie, sau inelare) sunt deversoare amplasate în afara


corpului barajului, frontul lor deversant fiind realizat sub forma unei pâlnii circulare. Debitul
evacuat este condus spre aval printr-un pu vertical sau înclinat, racordat cu o galerie
orizontal .
Acest tip de deversor se adopt când deversarea peste corpul barajului nu este
admis , fiind uneori chiar periculoas (barajele din materiale locale), iar morfologia
amplasamentului face dificil înscrierea unui desc rc tor canal.
Deversorul pu este format din: pâlnia deversorului, zona de racordare, pu ul i
galeria de evacuare (figura 4.18 i 4.19).
Pâlnia deversorului este circular cu raza R = 8 - 12 m, sec iunea transversal
putând fi sub forma unui profil practic sau a unui prag lat, (figura 4.18). În primul caz raza
este mai mic cu pân la 25 %, dar coeficientul de debit este mai mare, iar în al doilea caz
în l imea este cu 30 - 40 % mai mic . Profilul practic se adopt de obicei în cazul în care
pâlnia se realizeaz ca o construc ie aerian (chiar sub form de turn). Solu ia cu prag lat este
mai indicat atunci când pâlnia este îngropat în teren (mai ales când în amplasament exist o
teras favorabil ) i în cazul în care deversorul este prev zut cu stavile (pot fi realizate pile
mai lungi i amplasate mecanismele de manevrare a stavilelor). La accesul apei în pâlnie,
componenta tangen ial a vitezei produce o mi care elicoidal , care reduce capacitatea de
evacuare. Pentru uniformizarea debitului specific i diminuarea mi c rii elicoidale se prev d
în pâlnie nervuri, iar în exterior ziduri de ghidaj sau de leg tur cu versan ii.

Zona de racord face trecerea de la diametrul sec iunii finale a pâlniei la


diametrul curent al pu ului. Forma sa este tronconic , lungimea stabilindu-se func ie de
valorile celor dou diametre, evitându-se desprinderea curentului de c m uial .
Pu ul i galeria de evacuare au o sec iune circular cu diametrul D, curgerea în
ele f cându-se sub presiune. Raza cotului trebuie s fie Rc (3 5)D , pentru a preveni
contrac ia curentului i blocarea cu plutitori. Pentru a elimina vibra iile i ocurile provocate
de accelerarea vitezelor (care provoac vid par ial i d uneaz c m uielii pu ului i
construc iei în ansamblu) este necesar aerarea zonelor depresionare prin tuba ii de aeraj.
Galeria de evacuare utilizeaz în foarte multe cazuri fosta galerie de deviere a apelor din
perioada construc iei barajului i numai în situa ii speciale se realizeaz o galerie proprie
desc rc torului.
Calculul hidraulic al unui deversor pu urm re te în primul rând determinarea
debitului evacuat. Se folose te formula
3

Q m b 2 g H 2 , în care b 2 R (4.16)
iar m = 0,36 pentru deversoare cu profil practic (creast normal ) i m = 0,46 pentru
cele cu prag lat (creast lat ). Din formula (4.16) se pot deduce Q, R sau H când se cunosc
celelalte dou elemente. În al doilea rând se traseaz profilul transversal al pâlniei, care
urm re te intradosul lamei în c dere liber de la un deversor cu muchie ascu it . În sfâr it,
este necesar s se calculeze i diametrul pu ului i galeriei de evacuare. Curgerea în acestea
f cându-se sub presiune, din aplicarea rela iei lui Bernoulli pe suprafe ele libere amonte i
aval se ob ine condi ia

H* h lin
r h loc
r (4.17)

Fig.4.19. Deversor pu : profil în lung i elemente componente


1.Stavil inelar ; 2. Pâlnie; 3. Pu ; 4. Fosta galerie de
deviere a apelor; 5. Galeria de evacuare; 6. Portal de
debu are; 7. Excava ie de profilare; 8. Perete de beton.
Fig. 4.20. Deversor pu : amplasament i profil în lung.
1. cursul de ap ; 2. batardou provizoriu; 3. baraj de p mânt; 4. pâlnia
deversorului; 5 . zid de ghidaj; 6. galeria de deviere a apelor în perioada
construc iei barajului; 7. galerie de evacuare.
în care H* este sarcina galeriei, h lin
r pierderea de sarcin liniar , iar h loc
r suma
pierderilor de sarcin locale (zona de racord tronconic , cot, debu area în aval). Folosind
pentru acestea formulele cunoscute

v2 l Q2 A
h lin
r 0,0826 l
2 g D D5 D5

v2 Q2 B
h loc
r j 0,0826 j
2 g D4 D4

(A, B constante) se ob ine ecua ia

A B
H* (4.18)
D5 D4

care permite determinarea diametrului D.


4.2. Desc rc toare de adâncime
În cadrul unei amenaj ri hidroelectrice, desc rc toarele de adâncime
îndeplinesc urm toarele roluri func ionale:
- permit evacuarea par ial sau total a apei din lacul de acumulare pentru a se
putea realiza revizii i repara ii ale barajului, prizei de ap sau ale chiuvetei lacului;
- realizeaz sp larea depunerilor de aluviuni din lac din zona amonte de
piciorul barajului;
- evacueaz o cot parte a debitelor maxime din perioadele de viitur .
Din punct de vedere constructiv desc rc toarele de adâncime se împart în:
-desc rc toare amplasate în corpul barajelor, denumite goliri de fund sau
intermediare;
-desc rc toare realizate în versan i sub form de galerii de golire.

4.2.1. Golirile de fund ale barajelor

Golirile de fund sunt tuba ii metalice care str bat corpul barajelor de la
paramentul amonte la cel aval, la câ iva metri deasupra talvegului (figura 4.21).

guler de
etan are

Fig. 4.21. Golire de fund la un baraj de greutate


1 – gr tar rar; 2 – tromp de acces; 3 – vane plane ochelar; 4 – casa de vane;
5 – tuba ii de aerisire; 6 – conduct de golire; 7 – disipator; 8 - stavil
Ele au în general o sec iune de form circular cu diametrul D. În por iunea de intrare
exist o zon care se abate de la forma circular , fiind profilat hidrodinamic cu scopul de a
mic ora pierderile de sarcin i a evita desprinderea firelor de curent, ceea ce ar favoriza
apari ia cavita iei. De asemenea, la ie irea pe paramentul aval, sec iunea circular se
aplatizeaz devenind eliptic , ceea ce face ca jetul de ap s fie cât mai uniform r spândit pe
parament. În acela i timp conducta se curbeaz spre talveg, astfel încât jetul de ap s
loveasc în disipatorul de energie situat la piciorul aval al barajului. Pentru a împiedica
p trunderea pe golirea de fund a corpurilor str ine de dimensiuni mari, care ar putea obtura
sec iunea sau bloca vanele, la intrare pe paramentul amonte este prev zut un gr tar rar din
bare metalice. În zona de intrare blindajul metalic al golirii de fund are un guler ce se
încastreaz în beton cu scopul de a împiedica infiltrarea apei între beton i conducta metalic
(vezi detaliul de la figura 4.21). Închiderea golirilor se face de obicei prin dou vane, de
preferin de tip diferit (fluture, ochelari etc.).Vana aval este van de lucru, iar vana amonte
este van de rezerv . Vana amonte joac i rol de van de revizie pentru vana de lucru i de
aceea, în anumite cazuri, se admite ca ea s fie de un tip mai simplu i mai pu in preten ios.
Vanele, împreun cu mecanismele de ac ionare, sistemele de automatizare i semnalizare,
sunt amplasate într-o înc pere special prev zut în corpul barajului. Casa vanelor se
amplaseaz în partea amonte, ceea ce evit punerea sub presiune în permanen a golirilor. În
aval de vane, ca i la muchia superioar a ie irii pe paramentul aval, din cauza vitezelor
foarte mari, presiunile scad foarte mult i exist pericolul apari iei fenomenului de cavita ie.
De aceea în aceste zone, cu ajutorul unor tuba ii speciale, se realizeaz aerarea necesar .
Goliri de genul celei prezentate în figura 4.21 sunt specifice barajelor de greutate din beton.
În cazul barajelor în arc, în special la cele cu profiluri sub iri i puternic solicitate, nu se
recomand goliri de fund în corpul barajului. Se realizeaz totu i asemenea goliri, cu luarea
unor m suri speciale, care s înl ture sl birea sec iunii maestre (figura 4.22): conducta s aib
un diametru cât mai mic, golul creat în baraj se armeaz puternic, casa vanelor se amplaseaz
la cap tul aval.

3
2

Fig. 4.22. Golire de fund la un baraj în arc.


1. tuba ie metalic ; 2. van fluture; 3. van conic ;
4. plac de protec ie; 5. îngro are
În cazul barajelor evidate i cu contrafor i, golirile de fund se execut sub
forma unor conducte de o el a ezate sub deschiderile dintre contrafor i.
La barajele din materiale locale nu este recomandat folosirea golirilor de fund
prin corpul barajelor: se sl be te sec iunea transversal , exist pericolul unor tas ri
neuniforme, cre te infiltra ia pe lâng conduct etc. Uneori totu i, în special la barajele de
mic în l ime,
s-au realizat asemenea goliri, a ezând conductele de golire în galerii de beton armat amenajate
în corpul barajului.
Calculul debitului evacuat printr-o golire se face cu formula

D2
Q m 2 g H (4.19)
4

în care coeficientul de debit m se calculeaz cu formula

1
m (4.20)
l
1 j
D

cu H, D, l, sarcina, diametrul i lungimea conductei de golire, iar i j , coeficientul Darcy


al pierderii liniare i suma coeficien ilor pierderilor locale (gr tar, varia iile de sec iune, vane
etc.)de sarcin .

Fig. 4.23. Goliri intermediare (etajate).

Debitul de calcul al unei goliri de fund se stabile te socotind c la un nivel minim în


lac prin goliri trebuie s se evacueze debitul afluent din perioadele în care se efectueaz
revizii sau repara ii. Se impune de asemenea ca prin golirea de fund s se poat goli lacul într-
un timp cât mai scurt. F r a exista norme în acest sens în România, la lucr rile mai
importante, se accept o durat de golire de circa 2 - 4 s pt mâni. În orice caz, debitul maxim
al golirii nu trebuie s dep easc debitul viiturii medii din aval, ceea ce ar produce inunda ii
i pagube în aval. Debitul golirii nu se ia în considerare la evacuarea viiturii ce calcul, dar se
conteaz pe aportul lui în cazul debitului de verificare.
Pe baza rela iilor (4.19) i (4.20) se poate dimensiona conducta de golire. Dac
rezult dimensiuni prea mari se pot realiza dou sau mai multe conducte mai mici a ezate
simetric în raport cu disipatorul de energie.
În anumite cazuri, în aceea i sec iune transversal se prev d golirii etajate
(intermediare), amplasate deci la cote diferite (figura 4.23). Aceast dispunere a golirilor
prezint urm toarele avantaje: reducerea l imii disipatorului datorit debu rii grupate a
golirilor, dimensiuni mai mici ale conductei i vanelor, se pot folosi i vane de presiune mai
mic , cu un cost mai redus i care se manevreaz i se între in mai u or.

4.2.2. Galerii de golire

a.

b.

Fig.4.24. Galerie de golire prin versant:


a.vedere în plan; b.sec iune longitudinal
1. barajul; 2. batardou provizoriu; 3. tronson amonte galerie;
4. casa vanelor; 5. tronson aval galerie; 6. pu de acces la casa vanelor;
7. tuba ie de aerisire

La barajele la care construc ia golirii de fund prin corpul lor este neindicat (baraje din
materiale locale, baraje în arc sub iri) se adopt pentru goliri solu ia unei galerii de golire
s pat în versan i. De obicei dac în amplasamentul barajului albia râului este foarte îngust ,
iar debitele ce trebuie evacuate în perioada de construc ie sunt mari, devierea apelor se face
prin galerii ce str bat versan ii. În aceste cazuri este ra ional ca aceste galerii s se foloseasc
ca desc rc tori de adâncime. Galeriile de golire (figura 4.24) sunt prev zute la cap tul amonte
cu o priz având forma unei pâlnii închis cu un gr tar rar. În dreptul casei vanelor se face o
strangulare a sec iunii pentru a se ob ine vane de dimensiuni mai reduse. Por iunile amonte i
aval de vane se protejeaz cu un blindaj metalic, restul galeriei fiind prev zut cu o c m uial
din beton simplu. În aval se prev d conducte de aerare pentru a împiedica apari ia
fenomenului de cavita ie. Accesul la casa vanelor se face de pe versant printr-o galerie
orizontal , iar uneori printr-un pu vertical. Închiderea galeriilor de golire se face totdeauna cu
dou vane, cea din amonte de siguran , iar cea din aval ca van de lucru.

Fig. 4.25. Galerie de golire cu accese la nivele diferite.


1 – gr tar rar; 2 – van fluture; 3 – galerii de admisie; 4 – galerie colectoare

Uneori se prev d prize de acces la diferite nivele (figura 4.25), ceea ce reduce sarcina
la vane i m re te siguran a în exploatare în eventualitatea c depunerile de aluviuni ar obtura
intr rile de la cotele inferioare.
În ara noastr s-au realizat goliri la un num r foarte mare de baraje din beton
printre care: Bicaz (4 goliri, fiecare având D = 2,5 m, dou vane tip ochelari, debitul evacuat
Q = 4 x 140 m3/s), Cump ni a, Baciu, Firiza, Secul, Tarni a etc. Solu ii cu galerii de golire s-
au adoptat la mai multe baraje din beton în arc sau din materiale locale ca de exemplu :
Vidraru ( dou galerii de 4 m i respectiv 5 m diametru, dou vane plane, respectiv una
plan i una tip Johnson, debit total evacuat Q = 200 m3/s ), Negovanu ( D = 3,5 m, Q =
60 m3/s), Le u, Vidra-Lotru i altele.

4.3. Disipatoare de energie

Disipatoarele de energie sunt construc ii speciale, adiacente desc rc torilor de


ape mari, care au rolul de a reduce o parte cât mai mare din energia apei deversate.
Necesitatea acestor construc ii rezult imediat dac se are în vedere puterea mare cu care
apa deversat ajunge în bieful aval. Astfel, de exemplu la barajul Bicaz, debitul desc rcat în
timpul unei viituri de circa Q = 2000 m3/s , pe o diferen de nivel H= 100m, are o
putere de circa 2000 MW, iar la barajul Por ile de Fier I (Q max = 17.000m3/s, H= 30m)
puterea curentului de ap desc rcat atinge 5100 MW. Tendin a de îngustare a frontului de
desc rcare, bazat pe considerente economice, topografice sau geologice, conduce la apari ia
unor debite specifice foarte mari (50–150 m3/sm) i deci la puteri concentrate în aval
cu valori de asemenea foarte mari ( 30 – 350 MW/m ). Energia cinetic a debitului
desc rcat dep e te deci cu mult pe cea necesar între inerii mi c rii apei în bieful aval.
Acest excedent de energie provoac în aval erodarea puternic a albiei, care poate avea efecte
deosebit de grave i nepl cute asupra construc iei îns i. În consecin , pentru a nu se produce
asemenea accidente, se realizeaz construc ii speciale, care au scopul s disipeze, într-o
m sur cât mai mare posibil , energia pe care o posed volumele de ap desc rcate.
Construc iile de disipare au un rol important în asigurarea stabilit ii albiei din
aval i în protejarea funda iei barajului. O solu ie defectuoas pentru disipatori poate avea
consecin e nedorite. De altfel mai mult de o treime din accidentele cunoscute ale unor
baraje se datoreaz alegerii sau calculului gre it a disipatoarelor de energie aferente. Din
punct de vedere hidraulic fenomenul care se produce într-un disipator de energie este saltul
hidraulic.

4.3.1 Saltul hidraulic

A. Regimurile de curgere ale curen ilor cu suprafa liber

A a cum este cunoscut, la curgerea apei într-o albie oarecare, energia specific
( pe unitatea de greutate) a curentului fa de planul care trece prin talveg (0-0), este dat de
rela ia:

v 2m Q2
E h h (4.21)
2g 2gA 2 h

h2x

hcr
45
h1x E
Emin
E
Fig.4.26. Energia specific în sec iune

( vm - viteza medie a apei în sec iunea transversal ; h - în l imea de curgere; A- aria sec iunii
vii; Q- debitul ). M rimea E, care se nume te energie specific în sec iune, se poate reprezenta
grafic func ie de h, ca în figura 4.26 . Curba E(h), care are ca asimptote axa absciselor i
bisectoarea dus la 45 , prezint un minim. Regimul de curgere la care energia specific în
sec iune este minim se nume te regim critic, iar în l imea normal (în regim uniform)
corespunz toare de curgere a apei se nume te în l ime critic (hcr). De asemenea, a a cum se
observ din diagram , curentul de ap poate curge, având aceea i energie, cu dou în l imi
diferite h1x i h2x, în care h1x hcr , iar h2x hcr. Regimul uniform de curgere în care în l imea
este mai mic decât cea critic , h hcr, se nume te regim rapid (sau toren ial) de curgere, iar
cel în care în l imea este mai mare decât cea critic , h hcr, se nume te regim lent (sau
fluvial) de curgere.
Dac se pune condi ia de minim pentru energia specific , se poate ob ine o
rela ie din care se determin în l imea critic . În adev r, folosind (4.21), se g se te:
Q2 Q2 1 A
E h= h 1 0
h 2 g A 2
g A 3
h

i inând seama c dA = B dh (B- l imea albiei la suprafa a liber ), condi ia de minim devine:
A3 Q2
(4.22)
B cr g

Pentru o sec iune de form oarecare, rela ia (4.22)se rezolv prin încerc ri sau pe cale
grafo-analitic ( ca în figura al turat ).

hcr

A3
Q2 B
g

Pentru o sec iune dreptunghiular a albiei, deoarece A= B h, rezult


B 3 h 3cr Q2 Q
i cu q se g se te
B g B
q2
h cr 3 (4.23)
g
Rela ia (4.22) se mai poate scrie succesiv sub forma:
Q2 B v 2m
1, sau Fr 1
g A2 A g hm
Deci, condi ia de E = minim se realizeaz atunci când num rul Froude al curgerii este egal
cu 1. În regim lent, unde vitezele sunt mai mici, va exista un num r Fr 1, iar în regim
rapid Fr 1.
În sfâr it, dac curgerea este uniform (suprafa a liber paralel cu fundul
albiei), panta i a fundului albiei pentru care curgerea uniform se face în regim critic se
nume te pant critic , icr. Dac i icr curgerea uniform se va face în regim rapid, iar dac i
icr în regim lent.
Cu acestea rezult urm toarea clasificare a regimurilor de curgere a unui curent
cu suprafa liber :
- regim rapid (toren ial), dac h hcr, sau Fr 1, sau i icr;
- regim critic, dac h = hcr, sau Fr =1, sau i = icr;
- regim lent (fluvial), dac h hcr, sau Fr 1 , sau i icr.
Evacuarea debitelor prin deversoare i prin golirile de fund se face în condi iile
unui regim rapid. Trecerea de la acest regim rapid de curgere la cel lent, din aval, se face
printr-un fenomen numit salt hidraulic.

B. Saltul hidraulic

În exploatarea construc iilor hidrotehnice se întâlnesc diferite regimuri de


curgere. Racordarea între dou regimuri de curgere se face în mod diferit, a a cum se vede
din figura 4.27. Dac trecerea se face de la un regim lent la un regim rapid de curgere (a a
cum s-a v zut la evacuatorii de ape mari tip deversor frontal canal sau deversor cu canal
lateral) racordarea se face cu o suprafa liber ce trece neap rat prin în l imea critic (figura
4.27a). Dac trecerea se face de la un regim rapid la unul lent de curgere( a a cum se întâmpl
în cazul disipatorilor de energie) racordarea se face prin salt hidraulic (figura 4.27b).
Deci saltul hidraulic reprezint fenomenul de racordare a unui regim rapid (în
amonte) cu un regim lent (în aval). El const dintr-o mi care puternic turbulent sub forma
unui turbion cu ax orizontal. Saltul hidraulic se caracterizeaz prin cele dou în l imi h1 i h2,
numite în l imi conjugate i prin lungimea saltului ls.
Trecerea brusc de la regimul rapid la cel lent se face printr-o transformare a
unei p r i din energia cinetic a curentului în energie poten ial , înso it i de o pierdere de
energie, E = E1 – E2, a a cum se vede i din figura 4.28. a i b.
Dup aspect exist dou tipuri de salt

i icr
h=hcr
a
h1 hcr
h2 hcr
i icr
h1 hcr
h2 hcr

b.
i icr i icr

Fig.4.27. Racordarea a dou regimuri de curgere

- saltul simplu, care se produce pentru rapoarte h2 /h1 suficient de mari, are aspectul unei
ridic ri rapide a nivelului, ca o und sta ionar .

a. E1
E2

E2

b.
E

E2 E

c.
v3
v3

v2
v1

d E1
E2

Fig.4.28. Saltul hidraulic: a. saltul simplu;b.disiparea energiei în


salt;c.distribu ia vitezelor la un salt simplu; d. saltul ondulat.
Partea superioar a acestei unde este format dintr-un vârtej cu ax orizontal, în care
particulele de fluid au o mi care circulatorie între sec iunile 1 i 2, cu viteze mici în raport cu
cele ale curentului principal. Distribu ia vitezelor în diferite sec iuni, a a cum se vede din
figura 4.28c, arat i viteze de sens contrar curentului, în zona superioar a vârtejului, în
sec iunile 1 i 3 viteza având distribu ia normal unui curent uniform.
Între curentul principal i vârtej exist i un oarecare schimb de particule,
datorit pulsa iilor vitezei, în acela i timp antrenându-se o cantitate însemnat de aer.
Pierderea de sarcin se produce în special în zona AC, la contactul între vârtej i curentul
principal, datorit diferen elor mari de viteze ale particulelor;
- saltul ondulat se produce pentru h2 h1 i const în o serie de unde sta ionare la suprafa a
apei cu amplitudini descrescânde spre aval (figura 4.28d). Nu exist un vârtej, iar mi c rile
de agita ie sunt mai reduse ca la saltul simplu, pierderile de energie fiind în consecin i ele
mai mici.
Cele dou în l imi ale curentului h1 i h2, între care se formeaz saltul, se
numesc în l imi conjugate, diferen a lor d = h2 – h1 reprezint în l imea saltului, iar distan a
ls dintre sec iunile 1 i 2, se define te ca lungimea saltului.
Pentru a putea determina ecua ia care caracterizeaz acest fenomen se
consider o mas de fluid delimitat de o suprafa închis de control, ca în figura 4.29
(pentru simplificare curgerea se consider orizontal ) i se aplic asupra acesteia teorema
impulsului. Se g se te:
I 2 I1 Fext

adic : Q v 2 v1 Fp1 Fp 2 G F

ls

F v2 h2
G
h1 v1

F Fp2
1

Fig.4.29. Saltul hidraulic

Dac se neglijeaz for a F datorat vâscozit ii, deoarece distan a ls este mic , iar pe de alt
parte se proiecteaz rela ia vectorial pe direc ia de curgere, se g se te:
Q v 2 v1 Fp1 Fp 2
Dac se exprim for ele de presiune cu expresia unei for e hidrostatice pe o suprafa plan
Fp g h G A (A, aria sec iunii, hG, adâncimea centrului de greutate al sec iunii) i viteza
v = Q A, se ob ine ecua ia care caracterizeaz saltul hidraulic:
Q2 Q2
h G1 A 1 h G2 A 2 (4.24)
g A1 g A2
Expresia
Q2
Fs h hG A h (4.25)
g Ah
se nume te func ia saltului i conform rela iei (4.24), la fenomenul de salt hidraulic aceast
func ie are aceea i valoare în cele dou sec iuni racordate
Fs1 Fs 2 . Ecua ia (4.24) permite determinarea în l imii h2, dac se cunoa te h1 i invers. De
regul se cunoa te h1 (vezi paragraful 4.1.3c, rela ia 4.13) i din ecua ia (4.24) se g se te h2.
h
De exemplu în cazul albiei dreptunghiulare, deoarece A = B h, iar h G , ecua ia (4.24)
2
devine
Q2 1 Q2 1
B h 12 B h 22 (4.24’)
g B h1 2 g B h2 2
Q
de unde împ r ind cu B i notând q se ob ine ecua ia:
B
2 q2
h1 h 2 h1 h 2 (4.26)
g
sau
2 q2
h 1 h 22 h 12 h 2 0 (4.26’)
g
i rezolvând ecua ia de gradul doi în h2 se g se te

h1 8 q2
h2 1 1 (4.27)
2 g h 13
Cu nota iile din figura 4.30a, se g se te
q q
h1 (4.13)
v1 v 2 g P H 0 h1
Prin itera ie simpl , luând ini ial h1 = 0 sub radicalul din (4.13), se determin h1, iar apoi h2
din (4.27).
Dac se noteaz cu E0 energia specific a curentului în sec iunea 0-0, situat în
amonte de evacuator i cu E 2 pe cea din sec iunea 2-2 (figurile 4.28 i 4.30a), diferen a de
energie E = E0 – E2 se disipeaz între cele dou sec iuni pe dou c i: prin frecare în
lungul curentului i în salt hidraulic. Dac se reprezint într-un acela i grafic ambele func ii E
(h) i Fs(h), a a ca în figura 4.30b, deoarece pentru cele dou în l imi conjugate, h1 i h2, Fs
(h1) = Fs (h2), din graficul respectiv se poate determina valoarea energiei specifice
E = E0 – E2 disipat în salt. Expresia acesteia se poate calcula plecând de la rela ia
general
v 12 v 22
E = E0 – E2 = h1 h2
2 g 2 g
i inând seama c v = q / h rezult
q2 1 1 q 2 h2 h1 h2 h1
E= h 1 h 2 h2 h1
2 g h12 h22 2 g h12 h22
q2 1
Dac acum se înlocuie te din (4.26) cu h1 h 2 se ob ine imediat
g h1 h 2 2
3
h 2 h1
E = (4.28)
4 h1 h 2
v 02
O 2g

H0 H 2
1
ls
P
h1
h2

O
1 2

h
Fs

h2
E

45
h1 0
Fs,E
E2 E1

Fig. 4.30. În l imile conjugate ale saltului i disiparea energiei în salt

Se men ioneaz c aceast disipare, care se poate calcula cu rela ia (4.28), sau
cu forme analoage ale acesteia, este cu atât mai mare cu cât regimul în amonte este mai rapid
(num rul Froude al regimului în amonte, Fr1, este mai mare), a a cum rezult din urm toarele
date:

Fr1 3 20 100
E % 5 44 73
E1

Aceasta arat c saltul hidraulic este cu atât mai eficient cu cât num rul Fr1
este mai mare.
C. Tipuri de salt hidraulic

Saltul hidraulic se poate produce în dou moduri: în regim de fund sau în


regim de suprafa .
Regimul de fund apare în cele mai multe cazuri, el producându-se în situa ia în
care lama deversant este dirijat de paramentul aval spre fund, vitezele fiind mai mari în
zona inferioar a curentului decât la suprafa . În raport cu valoarea în l imii apei în aval hav,
conform cu cheia limnimetric a albiei aval, saltul hidraulic poate fi: înecat (dac h2 hav),
apropiat sau critic (h2 hav) sau îndep rtat (h2 hav), a a cum se vede din figura 4.31.
Din punct de vedere al disip rii energiei, eficien a maxim se ob ine în cazul
saltului înecat. De asemenea deoarece, în special la saltul îndep rtat, curentul de ap p streaz
înc suficient energie i deci are o vitez mare, aceasta erodeaz puternic albia aval, fiind
necesar protejarea ei pe o lungime apreciabil . De aceea, pentru a reduce la maxim lungimea
por iunii protejate, se realizeaz disipatoare de energie în care se prefer ob inerea unui salt
înecat.

D. Lungimea saltului hidraulic

Pentru determinarea lungimii saltului hidraulic exist un num r foarte mare de


rela ii determinate pe cale experimental . Structura acestor rela ii, bazat pe considerente
teoretice, ine seama de elementele caracteristice ale saltului (h1, h2, Fr1) i difer de la autor
la autor. În cele ce urmeaz se prezint , ca exemplu, câteva tipuri de asemenea rela ii 9 ;
20 ; 27 ; 29 :

hav h2 hav
h2 (salt înecat)

h2 hav
h2 hav
(salt apropiat)

h2 hav h2 hav
(salt îndep rtat)

Fig. 4.31. Tipuri de salt hidraulic în regim de fund

- rela ia lui Safranez


ls = 4,5 h2 (4.29)
- rela ia lui Bradley i Peterka
ls = 6,15 h2 (4.30)
- rela ia lui N.N. Pavlovschi
ls = 2,5 ( 1,9 h2 – h1) (4.31)
valabil în limitele Fr1 = 50 –160,
- rela ii de tipul
ls = m (h2 – h1) (4.32)
cu valori diverse pentru m = 5…..7,
- rela ia lui V.A. Saumian
2
h1 h1
l s 3,6 h 2 1 1 (4.33)
h2 h2
- rela ia lui Aivazian
8 10 Fr1
ls E (4.34)
Fr1
- rela ia lui Certousov
0,81
l s 10,3 h 1 Fr1 1 (4.35)
valabil pentru Fr1 10,
- rela ia lui C. Iamandi
0,43
l s 6,52 h 2 h 1 logFr1 (4.36)
valabil pentru Fr1 4 i stabilit pe baza unor date experimentale i prin analiza comparativ
a celor mai bune rela ii existente.
Aceast multitudine de rela ii, pune problema folosirii lor. Rela iile (4.29),
(4.30) dau rezultate acoperitoare, rela ii de genul (4.31), (4.32) se folosesc pentru calcule
preliminare, iar rela ii de genul celor (4.33);….(4.36) dau rezultate care corespund mult mai
bine rezultatelor experimentale. Practic este bine s se foloseasc mai multe rela ii, iar valorile
adoptate s se verifice prin încerc ri pe modele.
4.3.2. Elemente constructive ale disipatoarelor de energie

Solu iile de disipare pentru evacuatorii de suprafa difer dup modul în care
lama deversant ajunge în aval. Când lama este condus în aval de paramentul barajului se
utilizeaz radiere, bazine disipatoare, praguri la piciorul barajului, rezisten e locale pe
parament. Dac lama ajunge în aval prin deversare liber (de exemplu la barajele în arc) se
prevede în aval un contrabaraj care s asigure o saltea suficient de groas cu ap .
Solu ia clasic o constituie bazinele de disipare.
Disipatorul de energie este format, de obicei, din dou elemente componente:
bazinul disipator i rizberma.
Bazinul disipator are de regul o sec iune dreptunghiular . În limitele bazinului
se disipeaz cea mai mare parte a energiei suplimentare a curentului. Bazinul disipator se
poate realiza în trei moduri (figura 4.32) i anume : prin amplasarea la cote coborâte a
radierului de la piciorul

c
b

Fig. 4.32. Moduri de realizare constructiv a bazinului disipator.


1 – baraj deversor; 2 – rost transversal; 3 – placa bazinului disipator;
4 – prag transversal

evacuatorului (figura 4.32a), cu ajutorul unui prag încastrat în radier, transversal pe direc ia
curentului (figura 4.32 b) sau prin combinarea ambelor solu ii anterioare (figura4.32c). Rolul
principal al bazinului disipator este de a asigura în bieful aval o racordare cu salt apropiat; în
plus, în bazin formându-se o saltea de ap , aceasta preia ocul dat de lama deversant , ceea
ce reduce eroziunea albiei.
Din punct de vedere constructiv, bazinul disipator este o plac groas din
beton, separat de corpul barajului printr-un rost transversal (figurile 4.32 i 4.33), care
permite tasarea lor independent . Grosimea pl cii se determin din condi ia ca aceasta s fie
stabil la plutire i alunecare, sub ac iunea greut ii proprii, a subpresiunilor i a greut ii
apei, ajungând la valori destul de mari. De exemplu la barajele de pe Bistri a i Arge aval,
grosimea pl cilor este în jur de 2 m. Adâncimea bazinului disipator se determin din condi ia
ca saltul hidraulic s fie înecat în bazin, ceea ce revine la :
1,05.....1,10 h 2 d h av z (4.37)
q2
în care z 2
, este c derea suprafe ei libere la ie irea din bazin. Rezult :
2 g v h av
d 1,05.....1,10 h 2 h av z (4.38)
iar pentru un calcul acoperitor se poate lua z = 0
Lungimea bazinului disipator, L, se determin în func ie de lungimea saltului
hidraulic ls i se verific prin încerc ri pe model. Exist de asemenea multe rela ii i diagrame
care dau aceast lungime. De obicei se admite
L = l1 + l2 (4.39)
în care l1 rezult din condi ii de racordare între desc rc tor i bazin, iar l2 din rela ia
l2 = 4....5 h 2 h 1 (4.40)
De asemenea se recomand ca lungimea total de disipare Lt, care cuprinde i rizberma, s se
ia
Lt = (6….7) h2 (4.41)
Bazinele simple, f r elemente suplimentare de disipare, se recomand a fi
folosite în situa iile la care Fr1 30. Pentru valori Fr1 mai mari, bazinele simple încep s
devin neeconomice, dimensiunile saltului i ale bazinului crescând rapid .
În practic , la bazinul disipator cu prag se introduc din i i de asemenea
icane, cu scopul de a diviza curentul i a m ri gradul de turbulen al curgerii, ceea ce
conduce la cre terea gradului de disipare a energiei i implicit la reducerea dimensiunilor
bazinului cu (25….40%).
Pentru stabilizarea regimului de curgere se recomand ca la piciorul barajului,
la intrarea în bazin, s se prevad blocuri deflectoare masive (figura 4.33 i 4.34), care au
rolul de a realiza o distribu ie cât mai uniform a debitelor în bazin. Dimensiunile acestor
deflectoare rezult pe baz experimental i sunt date în figura 4.34.
Forma i amplasarea din ilor se aleg în urma studiilor pe model, în laborator.
Pentru a se ob ine o eficien sporit , din ii trebuie plasa i cât mai aproape de sec iunea
contractat (h1), la o distan aproximativ de 1,2 h2.

Fig. 4.33. Elementele constructive ale bazinului disipator.

Din ii cu suprafa a amonte vertical , p tra i sau trapezoidali în sec iune, se


a eaz pe un singur rând, fiind suficien i de eficien i. Dac se prev d din i cu suprafa a
amonte înclinat , este necesar s se prevad i un al doilea rând de din i, amplasa i la mic
distan în aval i cu raportul plin /gol alternant. Pentru a împiedica uzura rapid a din ilor
sub ac iunea cavita iei i a apei amestecate cu aluviuni, ace tia se execut dintr-un beton cu
dozaj ridicat de ciment (500……600 kg/m3), muchiile lor fiind protejate cu profiluri metalice.
De asemenea betonul trebuie s fie foarte îngrijit executat, f r bavuri sau macrorugozit i,
care pot amplifica pulsa iile de vitez i de presiune. În ultimul timp se folose te protejarea
superficial a betonului cu o serie de materiale sintetice (r ini epoxidice, .a.), ca de exemplu
la disipatorul deversorului barajului de la Por ile de Fier I.
dr h1
b1 b2 dr
h1 1,5 h 1
h2 h1

Fig. 4.34. Elementele constructive ale blocurilor deflectoare

Pragul aval al bazinului are rol dublu: modific reparti ia vitezei pe vertical
(m re te viteza în straturile superioare i reduce viteza de fund, deci mic oreaz ac iunea
eroziv a curentului) i contribuie la împr tierea în plan a debitului deversat neuniform.
Pragurile pot fi continue sau icante (figura 4.35). Pragurile continue sunt de obicei
trapezoidale în sec iune transversal , iar în plan au o form rectilinie în mod curent, curbilinie
sau poligonal mai rar. Pragurile icanate divid curentul, atât în plan, cât i pe vertical ,
producând vârtejuri i ocuri, ceea ce conduce la mic orarea lungimii bazinului.
În figura 4.35 se prezint mai multe variante de bazine disipatoare cu i f r
din i, având praguri continue sau icanate.

Rizberma este o construc ie care protejeaz zona aval a bazinului disipator,


zon în care are loc difuzarea curentului de ap . Energia rezidual a curentului la cap tul aval
al bazinului disipator este înc mare i, ca urmare, apar pulsa ii i oscila ii de nivel, iar
capacitatea de erodare este înc ridicat . Rizbermele reduc intensitatea de macroturbulen i
debitele specifice pân la valori apropiate de cele din regim neamenajat. Rizbermele trebuie
s aib o suprafa cât mai rugoas , s fie deformabile (pentru a se adapta u or tas rii
terenurilor aluvionare) i permeabile (pentru a permite ie irea în aval a debitului infiltrat din
amonte pe sub baraj i disipatorul de energie).
La barajele de în l ime mic se utilizeaz în mod curent rizberme realizate din
anrocamente cu dimensiuni mari, a ezate pe mai multe straturi. Rândurile superioare se
execut din piatr mare (cel pu in 30 cm), iar cele inferioare din piatr nesortat (figura
4.36b). Viteza admisibil pe patul de anrocamente este de circa 3,5…..4,0 m/s. Pe terenuri
nisipoase, pentru a evita afuierile, anrocamentele se a eaz pe un pat de filtru invers sau pe o
saltea de fascine (figura 4.36c).
Fig.4.35. Variante constructive ale bazinelor disipatoare prev zute cu
prag i din i.

Foarte r spândite sunt rizbermele alc tuite din dale de beton dispuse decalat pe
în l ime (pentru m rirea rugozit ii), cu grosimi de 1-1,5 m i legate între ele cu arm turi
flexibile (figura 4.36a i c). Vitezele de curgere pot fi mai mari (4…..6 m/s). Grosimea dalelor
este de 0,5….1 m, iar dimensiunile în plan variaz între 2 x 2 i 2 x 5 m2. Ele se a eaz astfel
ca în sensul curentului rosturile s nu fie continue, iar latura lung s fie dirijat pe direc ia de
curgere.
Fig.4.36. Tipuri diferite de rizberme:a. cu dale de beton decalate pe
în l ime; b. din anrocamente; c. blocuri de beton i anrocamente
mari; d. panouri batante

La barajele de mic în l ime, fundate pe strat aluvionar, se mai utilizeaz


rizberme din saltele de fascine sau panouri batante formate din grinzi de lemn (25 – 30 cm
grosime), dispuse în form de grebl i solidarizate cu platbande metalice (figura 4.36d),
articulate de cap tul aval al radierului. Uneori panoul batant poate fi realizat din beton armat.
Curentul p r se te cap tul radierului cu viteze mari, curge pe planul panoului i se împr tie
în bieful aval dup ce se divide în vine separate. Sub panou se formeaz un vârtej cu ax
orizontal , a c rui vitez de fund este dirijat spre piciorul aval, ceea ce face ca, în timp,
spa iul de sub panou s se colmateze cu aluviuni. Eroziunea albiei se produce la o distan
suficient de mare de baraj, cel pu in egal cu lungimea panoului, ceea ce nu pericliteaz
stabilitatea barajului.
Alegerea tipului de rizberm se face în func ie de viteza curentului i de
varia ia ei treptat în lungul rizbermei. Solu ia constructiv i dimensiunile rizbermei depind
de natura fundului albiei i de disponibilul de materiale de construc ii. Lungimea rizbermei se
determin astfel ca energia suplimentar de care mai dispune curentul s se disipeze pân la
cap tul acesteia. Se cunosc multe rela ii, stabilite pe cale experimental , ca de exemplu:
lr 2,5.....4 l s
lr 27......30 h av (4.42)
22 h av
lt ld lr 1/6
Fr1
în care lt este lungimea total a lucr ri (disipator ld i rizberm lr), ls – lungimea saltului, hav –
în l imea apei în albia aval, Fr1 – num rul Froude în sec iunea amonte a saltului hidraulic.
Oricum valorile adoptate se verific prin încerc ri pe model.

Fig. 4.37. Disiparea energiei la deversoarele cu jet liber.


1 – plot deversant; 2 – golire de fund; 3 – bazin de
amorsare; 4 – batardou aval; 5 – batardou amonte.

În cazul barajelor în arc, prev zute cu deversoare cu nas, disiparea energiei


curentului se face prin impactul lamei deversante cu o p tur de ap aval, suficient de groas ,
realizat cu ajutorul unui prag sau batardou aval (figura 4.37). La inciden a lamei cu bieful
aval se formeaz dou vârtejuri cu ax orizontal, unul spre piciorul aval al barajului i altul
spre amonte. Adâncimea necesar a p turii de ap aval se poate determina, de exemplu, cu
formula propus de M. Vîzgo, 9 , 24 , care are totu i un caracter orientativ:

h A k q H0 (4.43)
în care : q - este debitul specific,
v 02
H0 H , c derea lamei,
2 g
k =1,34 + 2 sin , coeficient care depinde de unghiul de înclinare a lamei fa
de orizontal în punctul de impact aval,
A - coeficient de aerare func ie de viteza i în l imea apei pe deversor, ale
c rui valori sunt date în literatur 9 , 24 , 48 .
Dac în aval de barajul în arc roca este rezistent i se afl aproape de
suprafa , desc rcarea apelor mari se face prin deschideri deversante frontale, sub form de
lam cu c dere liber , f r a prevedea m suri speciale de disipare, sau, dac este cazul, se
realizeaz un radier din beton masiv în aval de baraj.
Capitolul 5

ELEMENTE PRIVIND IMPACTUL PRODUS ASUPRA MEDIULUI DE


AMENAJAREA RESURSELOR DE APA

5.1. Generalit i, defini ii


Problemele mediului înconjur tor fac parte din problemele grave ale omenirii i
în curând nici un domeniu de activitate, din nici o ar , nu se va putea sustrage rezolv rii lor.
Declara ia de la Stockholm (iunie 1972) dat cu ocazia Conferin ei Na iunilor
Unite cu privire la mediul înconjur tor proclam :
“Ap rarea i îmbun t irea mediului înconjur tor este o problem de importan major care
afecteaz bun starea popula iilor i dezvoltarea economic în întreaga lume; ea corespunde
dorin ei popoarelor lumii i constituie o datorie pentru toate guvernele”.
În acest sens amenajarea resurselor de ap trebuie s se fac în sensul respect rii
urm toarelor principii:
a. Dezvoltarea economic i social este indispensabil dac se dore te
asigurarea unui mediu înconjur tor propice existen ei i muncii omului i crearea
pe p mânt a condi iilor necesare îmbun t irii calit ii vie ii.
b. Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, p mântul, flora i fauna i
în special e antioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie s fie
ap rate în interesul genera iilor prezente i viitoare printr-o planificare sau
administrare atent , în func ie de nevoi.
c. Capacitatea globului de a produce resurse esen iale, ce pot fi reînnoite, trebuie
s fie ap rat i acolo unde acest lucru este posibil, restabilit sau îmbun t it .
d. Conservarea naturii, în special a florei i a faunei s lbatice, trebuie s ocupe un
loc important în planificarea dezvolt rii economice
e. În toate rile trebuie încurajat cercetarea tiin ific i activit ile tehnice în
contextul problemelor mediului înconjur tor, iar informa iile, datele experimentale
i tehnicile interesând mediul înconjur tor trebuie puse la dispozi ia tuturor rilor,
în special celor în curs de dezvoltare.
Având în vedere principiile de mai sus prin “impact asupra mediului înconjur tor”
se în elege “orice efect al unei activit i produse asupra mediului i anume: asupra s n t ii i
securit ii faunei, florei, solului, aerului, apei, climei, peisajului i monumentelor istorice sau
altor construc ii sau asupra interac iunii dintre ace ti factori”. De asemenea se în eleg “efectele
asupra patrimoniului cultural sau condi iile socio-economice care rezult din modificarea acestor
factori”.
Deci când vorbim de impact asupra mediului înconjur tor, prin mediu se în elege
nu numai cadrul biologic i fizic ci i cel socio-economic.
Evaluarea impactului unui obiectiv de investi ie este necesar pentru a cunoa te i ameliora
efectele negative asupra mediului înconjur tor, ca i pentru a pune în valoare i poten a efectele
benefice.
Se men ioneaz c materialul care formeaz acest capitol se bazeaz , atât ca
structur , cât i în cea mai mare parte a con inutului, pe un material alc tuit de colectivul
specializat în probleme de protec ia mediului de la Institutul de Studii i Proiect ri
Hidroenergetice (ISPH) din Bucure ti 27 , material ce urm rea stabilirea unor normative în acest
domeniu. Plecând de la con inutul i structura acestuia lucrarea de fa sintetizeaz aspectele
principale ale impactului produs asupra mediului prin amenajarea resurselor de ap i inând
seama de caracteristicile acestora scoase în eviden în primele capitole.
În consecin , în cele ce urmeaz se vor aborda, din aceste puncte de vedere,
urm toarele probleme:
- alegerea schemelor de amenajare, inclusiv a solu iilor constructive concrete;
- impactul amenaj rilor hidroenergetice asupra mediului înconjur tor;
- m suri ce se pot lua pentru ameliorarea efectelor negative asupra mediului.

5.2. Alegerea solu iilor constructive

Diferitele solu ii constructive exercit un impact asupra mediului înconjur tor


semnificativ diferit. Prin urmare avantajele i dezavantajele fiec rei solu ii trebuie bine cânt rite
i hot rârea de a concretiza una sau alta dintre ele serios argumentate.

5.2.1. Tipuri de scheme

Concep ia general a schemei i amplasarea obiectelor principale trebuie s aib în


vedere, din faza incipient , unele criterii restrictive sau de protejare a mediului înconjur tor, cum
ar fi:
-evitarea zonelor ce constituie rezerva ii sau parcuri naturale;
-evitarea zonelor cu monumente ale naturii, istorice, arheologice, culturale,
etnografice;
-interdic ia execut rii lucr rilor în zone care ar periclita existen a unor specii
endemice sau rare;
-evitarea sec ion rii arealelor naturale de dezvoltare a faunei acvatice interesante;
-protejarea zonelor cu un poten ial biologic foarte ridicat, chiar dac se refer la
specii banale.
În acest sens sunt necesare informa ii generale de specialitate chiar în fazele
primare de proiectare .
Tipurile de schem , diferite semnificativ din punct de vedere al impactului asupra
mediului înconjur tor, sunt:
- schema de tip mixt (cu deriva ii i concentrare de debite i c deri), cu uvraje
supraterane i /sau subterane, folosite preponderent în zona montan ;
- din bief în bief (uzin baraj, uzin de deriva ie) folosite în zona de es i colinar .
În cazul obi nuit al amenaj rilor hidroelectrice în cascad , apare o problem
delicat care poate da na tere i unui impact asupra mediului înconjur tor extrem de nefavorabil:
necorelarea claselor de importan ale amenaj rilor din aval cu cele din amonte.

5.2.1.1. Scheme de amenajare de tip mixt

Acest tip de schem genereaz schimb ri profunde în hidrologia i morfologia


zonei, în ceea ce prive te condi iile biologice, nivelul economiei, calitatea vie ii, cadrul i
microclimatul zonei.
Acumularea apei în lacuri mari schimb radical regimul hidrologic, începând cu
ridicarea nivelului stratului de ap freatic , oprirea aluviunilor, inundarea unei suprafe e mari de
teren i terminând cu eroziunile accentuate din aval. Pe de alt parte posibilitatea uria de
înmagazinare a amenaj rilor hidroelectrice opre te sau atenueaz viitura protejând popula ia i
transform efectele negative ale unei calamit i în efecte pozitive prin producerea de energie.
Impactul asupra popula iei poate fi negativ dac ne gândim la str mutare, dar i
pozitiv dac lu m în considerare dezvoltarea zonei (economie, turism,) alimentarea cu ap
potabil , iriga ii etc.
Schemele cu uvraje subterane sunt în general de preferat, din punct de vedere al
impactului asupra mediului înconjur tor, celor cu uvraje supraterane.
Din punct de vedere ecologic schema de amenajare de tip mixt duce la apari ia a 4
ecosisteme pe fiecare râu:
a. amonte de capt ri;
b. lacul de acumulare;
c. aval de capt ri pân la restitu ia debitelor turbinate;
d. aval de restitu ia debitelor turbinate.
Schimb rile hidrologice i morfologice conduc i la schimbarea esen ial a
condi iilor biologice, cele 4 ecosisteme men ionate fiind sensibil diferite, din acest punct de
vedere, dup cum urmeaz :
a. -mediul r mâne practic neschimbat, singurul impact posibil fiind prin
influen ;
b. -adaptarea faunei i florei acvatice de la via a de râu la cea de lac este dificil ,
iar în unele cazuri imposibil (lipanul);
-adaptarea faunei i florei terestre la noul biotop;
-atragerea unor noi specii de faun i flor terestr i acvatic (natural
sau prin repopulare);
-eutrofizarea;
c. -adaptarea faunei i florei la condi iile oferite de debitul de servitute;
d. -adaptarea faunei i a florei la condi iile unui debit cu oscila ii mari pe
parcursul unei zile (stres).

În general stabilirea debitelor de servitute i a oportunit ii lor pe fiecare afluent


pune mari probleme, configura ia schemei trebuind s cuprind analize de eficien i
oportunitate a fiec rei ramuri de capt ri i a fiec rei capt ri în parte, pe baza raportului între
poten ialul energetic i impactul asupra mediului înconjur tor.

5.2.1.2. Schema de amenajare din bief în bief

A .Uzine baraj

Acest tip de schem schimb regimul de curgere al apei. Prin bararea râului, o ap
curg toare se transform într-o ap stagnant i în acela i timp se ridic semnificativ nivelul apei,
cu consecin e importante asupra mediului înconjur tor:
- nu se mai face un tranzit continuu de debit solid;
- apare rapid i masiv fenomenul de colmatare, care duce la mic orarea sec iunii,
deci la necesitatea supraîn l rii digurilor i implicit a schimb rii clasei de importan a
amenaj rii hidroelectrice;
- ridicarea stratului de ap freatic cu afectarea pu urilor, fântânilor, izvoarelor
subterane, b ltiri în zone mai joase;
- eutrofizarea lacului.
Lacul creat ocup mult teren pe care îl scoate din circuitul agricol i prin înecarea
fondului de balast aferent împiedic folosirea lui ca surs de materiale. Acest tip de schem are
i avantaje din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjur tor:
- lacurile atenueaz viitura, deci scot de sub efectul inunda iilor zonele aval;.
- volumul de ap re inut în lac, în perioadele de viitur , este folosit pentru
producerea de energie;
- se îmbun t e te aspectul estetic, mai ales dac sunt realizate înierb ri ale
digurilor;
- favorizeaz dezvoltarea turismului, a sporturilor nautice i agrementului.
O solu ie folosit în vestul Europei pentru acest tip de schem este cea cu baraje
multe i mici, care este mult mai flexibil , ocup mai pu in teren, afecteaz mai pu in stratul de
ap freatic etc.

B. Uzine de deriva ie

Acest tip de schem nu schimb atât de mult regimul de curgere al apei în zona
corespunz toare lacului din varianta anterioar , nu stric zonele de balast, ocup un spa iu mai
mic, nu modific prea mult stratul de ap freatic.
Debitul de servitute care mai trece prin albie este de obicei la limita minim ,
deoarece este prelevat din debitul uzinabil sc zând produc ia de energie electric . Din acest motiv
este afectat via a pe tilor ce tr iesc în râu i de asemenea aspectul estetic nu este cel mai pl cut.
Regimul apelor pluviometrice este întrerupt, el trebuind s fie ref cut prin lucr ri
de art . De asemenea este afectat regimul aluviunilor i pâraielor traversate de canal.

C. Schema de amenajare din bief în bief mixt

Solu ia mixt poate fi astfel conceput încât folosind în mod inteligent terenul,
avantajele celor dou tipuri de schem , din care se compune, s se îmbine spre eficien a
economic i ecologic a schemei.

5.2.2. Tipuri de obiecte

Amplasarea obiectelor se va face cu evitarea dezafect rii de monumente naturale,


istorice , arheologice, culturale. De asemenea se va evita ocuparea unor suprafe e mari de teren
sau str mut rile masive de popula ie.
În func ie de stabilirea tipului de obiecte se produce modificarea regimului
hidrologic, cu un impact important asupra mediului înconjur tor, în ceea ce prive te transportul
de aluviuni, eroziunea albiei, stratul de ap freatic, regimul de curgere al apei în aval i uneori
chiar microclimatul zonei.
La alegerea tipului de obiecte ar trebui urm rit:
a. pentru lacuri: m rimea lor în raport cu aportul energetic i pentru alte
folosin e, cantitatea de aluviuni, suprafa a ocupat , regimul de exploatare
inclusiv atenuarea viiturilor.
b. pentru baraje (în func ie de tipul barajului): încadrarea în peisaj, oportunitatea
folosirii sau nu a unor tehnologii poluante, oportunitatea exploat rii de
materiale locale în raport cu impactul asupra mediului înconjur tor,etc.
c. pentru aduc iuni (canale, conducte, galerii): aspecte estetice, aspecte privind
împiedicarea tranzitului rutier obi nuit, aspecte privind împiedicarea
ad patului.
d. pentru centrale (subterane i supraterane): în principal intereseaz încadrarea
în peisaj, dar i aspecte privind tehnologiile de execu ie, care pot fi poluante
pentru mediul înconjur tor.
e. pentru bazinele de compensare: intereseaz amplasarea lor, care poate fi f cut
în albia râului sau separat de albie

5.2.3. Zone de captare - debu are

Stabilirea cotei de amplasare a capt rii pentru amenaj rile hidroelectrice din zona
de munte este recomandabil s se fac în raport cu arealul de r spândire al unor specii de pe ti
valoro i sau rari cum sunt p str vul, lipanul, lostri a.
Amplasarea debu rii într-un lac de acumulare este avantajos s se fac submersat,
perpendicular pe suprafa a cuvetei lacului pentru ca efectul asupra apei stagnate din lac s fie cât
mai eficient (aerare, mi carea stratului de ap ).
Debitele turbinate la debu area din ultima central trebuie s fie modulate în limite
acceptabile pentru impactul asupra mediului înconjur tor. Un regim de debu are în salturi duce la
distrugerea albiilor, la erodarea malurilor i chiar la ruperea drumurilor i podurilor. De asemenea
astfel de debite au un efect stresant asupra pe tilor i pot provoca i accidente oamenilor sau
animalelor surprinse în albie.

5.2.4. Parametrii amenaj rii

La stabilirea parametrilor amenaj rii este important s se considere variante


diferite semnificativ, din punct de vedre al impactului asupra mediului înconjur tor, pentru:
- debitul de servitute;
- debitul de sp lare al albiei în aval;
- regimul de exploatare la ape mari, pentru evitarea depunerilor i pentru ob inerea
unei cantit i maxime de energie;
- regimul nivelurilor în lacuri, care trebuie s fie pline în sezon pentru atragerea
turi tilor i s aib nivel constant în perioada de eclozare a icrelor la specii de pe ti valoro i (cu
consecin e energetice);
- regimul defluerii debitelor în aval de ultima central din cascad .

5.2.5. Alegerea solu iilor tehnologice

Ca i în cazul solu iilor constructive, solu iile tehnologice diferite au un impact


diferit asupra mediului înconjur tor.

A. Tehnologii de lucru

Printre tehnologiile folosite la amenaj rile hidroelectrice sunt unele cu un impact


asupra mediului înconjur tor mai pu in semnificativ, cum sunt tehnologiile de betonare sau cele
de cofrare i altele cu un impact major asupra mediului înconjur tor, cum sunt tehnologiile de
transport sau excava ie.
Transportul materialelor (terasamente) se poate face în mai multe moduri:
a) transportul pe cale ferat care nu produce necazuri majore din punct de vedere
al impactului asupra mediului înconjur tor;
b) transportul cu funiculare i cel cu benzi transportoare este bazat pe energie
electric , deci curat, dar pentru transportul de materiale pulverulente este absolut necesar
prevederea unor capace pentru împiedicarea polu rii mediului înconjur tor;
c) transportul auto este cel mai utilizat datorit manevrabilit ii, dar din p cate,
este i cel mai poluant folosind combustibili pe baz de hidrocarburi.
În cazul utiliz rii transportului cu mijloace auto poluarea mediului înconjur tor se
produce în mai multe moduri:
a) poluarea aerului, din cauza evacu rii gazelor i a ridic rii prafului, se produce
datorit densit ii mari de mijloace auto i consumului specific de carburan i foarte mare, datorat
manevrelor. De asemenea la noi în ar , în mod special, se remarc un consum foarte mare de
combustibil datorat parcului auto prost între inut i ma inilor vechi având norma de casare
dep it ;
b) poluarea solului i apei determinat de între inerea neadecvat a
autovehiculelor i concretizat prin pierderi de carburan i, uleiuri i materiale nebiodegradabile
(cauciucuri, materiale plastice);
c) poluarea fonic prin zgomotul i trepida iile produse de autovehicule de mare
tonaj în circula ia lor cotidian .

B. Obiecte tehnologice
Cariere, balastiere
Prelevarea de materiale locale pentru construc ia obiectelor este una din urmele de
interven ie brutal care produce o degradare evident a mediului înconjur tor. Amplasarea
carierelor nu trebuie f cut pe versan ii vizibili, din motive inând de estetica zonei, zone mai
potrivite pentru amplasarea lor fiind versan ii ascun i sau chiar cuveta lacului. Efecte violente în
morfologia zonei produc înc rc turile cu dinamit care explodeaz cu un zgomot puternic
(poluare fonic ). De asemenea excava iile i drumurile temporare, pe care se desf oar
transportul auto, creeaz un impact important asupra mediului înconjur tor.
Sta ii de betoane i sortare a agregatelor
Ocup o suprafa mare care trebuie redat în circuitul natural dup dezafectare.
Prin folosirea cimentului produc o poluare grav a mediului înconjur tor pe o raz de cel pu in 1
km. Din procesul tehnologic rezult o serie de reziduuri provenite din sp l ri i din materialul
sortat rezolvate prin haldare.
Sta iile de betoane i sortare a agregatelor se pot dispune concentrat sau dispersat
în func ie de necesit ile ce deriv din planul de execu ie al lucr rii. În principiu dispunerea
concentrat are un impact mai redus asupra mediului înconjur tor. De asemenea se realizeaz o
reducere a spa iului afectat.
Platforme tehnologice
i ele ocup suprafe e ce trebuie redate în circuitul natural dup execu ia lucr rii.
În urma proceselor tehnologice sunt produse reziduuri care polueaz mediul înconjur tor (fier -
beton, cofraje, betoane etc.).
În scopul folosirii ulterioare este indicat amplasarea platformelor tehnologice în
incinta antierului. De asemenea, din punct de vedere al impactului mediului înconjur tor este
recomandabil dispunerea lor concentrat i modulat .
Halde de depozitare a materialelor
În prealabil se decapeaz stratul vegetal de pe suprafa a hot rât drept ampriz
pentru depozitare, în scopul evit rii distrugerii lui, el urmând a fi folosit, pe cât posibil, la
înierbarea unor zone care necesit o astfel de protec ie. La alegerea amplasamentului se va ine
seama de integrarea în morfologia locului.
Haldele trebuie protejate împotriva erod rii datorat apelor mari. Erodarea lor
duce la modificarea patului albiei, materialul fin nerulat (aspru) determinând r nirea bronhiilor
pe tilor. Este recomandabil ca haldarea s se fac în platforme mari cu transport i amenajare
util .

C. Spa ii de cazare i drumuri tehnologice


Spa ii de cazare i utilit i
Dispunerea spa iilor de cazare în zona lucr rilor se poate face concentrat sau
dispersat. În general dispunerea concentrat are un impact mai pu in dezavantajos, toate
activit ile poluante legate de prezen a omului având o arie de desf urarea mai restrâns .
Amplasarea poate fi f cut în perimetrul localit ilor (cu un impact social
deosebit) sau separat de acestea (cu un impact ecologic).
De asemenea spa iile de cazare pot fi concepute ca i construc ii provizorii sau
construc ii definitive cu alte utilit i ulterioare (turism, agrement).
Drumuri tehnologice i de acces
De regul sunt amenajate ca trasee utile în exploatare. Drumurile constituie un
factor de impact asupra mediului înconjur tor chiar prin construirea lor i apoi prin transportul
auto al c rui suport este. Drumurile utile în exploatare pot fi turnate din beton, îmbun t ind
astfel condi iile de transport, reducând poluarea i constituind suportul unei utilit i ulterioare
definitive. La construirea drumurilor, în special a celor definitive, este recomandabil s se in
seama de încadrarea în peisaj.

5.2.6. Lucr ri i m suri corective

În cazul în care motive economice impun solu ii nefavorabile impactului asupra


mediului înconjur tor (în execu ie sau exploatare) este necesar ca proiectul s prevad separat,
cu valori corespunz toare, lucruri i m suri corective cum ar fi :
- amenajarea final a platformelor, haldelor, drumurilor dezafectate, coloniilor,
carierelor de materiale locale etc.;
- m suri de corectare a peisajului (perdele forestiere de mascare, redarea în
circuitul vegetal, împ duriri, terasamente speciale);
- asigurarea unor utilit i permanente pentru lucr ri de organizare tehnologic ;
- lucr ri compensatorii pentru men inerea faunei acvatice de interes economic sau
sportiv (p str v rii, piscicultur în viviere, repopul ri anuale cu pe ti valoro i din punct de vedere
economic etc.).
Cheltuielile speciale de ameliorare a impactului asupra mediului înconjur tor pot
varia, conform uzan elor interna ionale, între 3...10 % din costul investi iilor de baz .

5.3. Impactul amenaj rilor hidroenergetice asupra economiei, aspectelor


vie ii i cadrului social

5.3.1. Elemente privind impactul economic

Toate tipurile de amenaj ri hidroelectrice produc în general efecte economice


benefice: ob inerea de energie electric , stocarea unor cantit i de ap în scopul utiliz rii ca ap
potabil , ap industrial sau pentru irigarea unor suprafe e de teren agricol, recuperarea unor
terenuri inundabile, naviga ie, poten area turismului, a sporturilor nautice, a pescuitului industrial
i a celui sportiv etc. Nerealizarea amenaj rii hidroenergetice conduce îns la realizarea
obiectivelor acesteia prin solu ii alternative (energie termic , nuclear etc.), care pot determina o
poluare grav a mediului înconjur tor.

A. Locuri de munc , industrii noi i comer

Prin realizarea unei amenaj ri hidroenergetice sau termoenergetice (prin folosirea


r cirii cu ap ) i a instala iilor industriale aferente, prin dezvoltarea turismului i a agrementului
i în general prin dezvoltarea economic a zonei se creeaz un important num r de locuri de
munc , care poate chiar dep i posibilit ile locale. Desigur c prin inundarea lacului sau prin
ocuparea unor terenuri situate în traseul deriva iilor sau canalelor navigabile se pierde un teren
agricol, poate de bun calitate, care constituia obiectul muncii i/sau proprietatea unor oameni.
Totu i, în general, datorit amenaj rilor hidroelectrice se creeaz mai multe locuri de munc
decât se pierd. Dezvoltarea noilor industrii duce la cre terea num rului locurilor de munc , deci
la atragerea popula iei în zon . Cre terea popula iei i dezvoltarea turismului determin
dezvoltarea comer ului.

B. Rea ezarea valorii funciare, agricultura i cre terea animalelor

În func ie de pozi ia fa de amenajarea hidroelectric terenurile î i pot schimba


valoarea. Astfel un teren de foarte bun calitate, care se g se te pe fundul lacului de acumulare
sau canalului de deriva ie (sau navigabil), nu va mai avea nici un fel de valoare, în timp ce un
teren mai slab dintr-o zon mai secetoas , care este acum irigat , î i va ridica sensibil valoarea.
Lacurile mari de acumulare au un impact important asupra agriculturii i a
cre terii animalelor, pentru c ocup suprafe e mari de teren cultivat i p uni (uneori singurele
din zon ). De aceea decizia de a construi amenajarea hidroelectric , în aceste cazuri, nu este
justificat decât dac avantajele sunt semnificativ mai mari decât efectele negative. De exemplu:
terenul inundat este de zeci de ori mai mic decât terenul protejat de inunda ii ca urmare a
construc iei amenaj rilor hidroelectrice.
Defri area suprafe elor de p dure poate duce la degradarea unor suprafe e de teren
arabil sau p uni. De asemenea cre terea nivelului lacului duce la cre terea nivelului apelor
subterane i implicit la b ltiri pe unele suprafe e arabile joase.
Prin stocarea în lacul de acumulare a unei cantit i mari de ap se creeaz
premizele construirii unor sisteme de iriga ii care ridic sensibil valoarea terenurilor pe suprafe e
întinse.
C. C i de comunica ie, estetic i turism - agrement

Realizarea amenaj rilor hidroelectrice este de obicei un prilej de a îmbun t i i


diversifica c ile de comunica ie existente (drumuri, c i navigabile etc.). Chiar barajul prin el
însu i constituie un pod de trecere de pe un mal pe cel lalt, coronamentul lui putând fi amenajat
cu cheltuieli minime ca o osea de traversare, ceea ce poate fi un avantaj major în zona cursului
mijlociu sau inferior al unui râu sau fluviu.
Canalele navigabile i deriva iile sunt i ele prev zute cu poduri pentru traversare
de pe un mal pe cel lalt în zonele de interes pentru oameni i animale s lbatice sau domestice.
De asemenea zonele mai greu accesibile, unde se construiesc în general amenaj ri
hidroelectrice, devin u or de accesat.
Pentru a p stra în zon o re ea rutier eficace este bine ca majoritatea drumurilor
ce se realizeaz în cadrul amenaj rii s fie concepute cu utilitate definitiv . În mod evident
dezvoltarea infrastructurii rutiere împreun cu posibilit ile turistice oferite de realizarea
amenaj rilor hidroelectrice (în special lacul de acumulare, barajul sau canalul navigabil)
determin dezvoltarea turismului.
Pentru turism sunt necesare îns , pe lâng o re ea rutier bine pus la punct,
obiective turistice, peisaje atr g toare i o re ea hotelier corespunz toare. În acest sens o solu ie
eficace este conceperea spa iilor de cazare necesare pe perioada execu iei lucr rii cu utilit i
definitive. În acest fel se rezolv o cazare civilizat pentru muncitorii i tehnicienii care
construiesc amenaj ri hidroelectrice, nu se mai dezafecteaz colonia provizorie i se pot ob ine
venituri semnificative dup terminarea execu iei. În caz contrar estetica zonei în care a fost
organizarea de antier cu construc iile provizorii nedezafectate, cu locurile de cazare alese poate
la întâmplare, cu r nile în mediul înconjur tor datorate i balastierelor, va fi extrem de
dezagreabil i dac nu vor fi luate de urgen m surile corectoare necesare, afluxul turistic se va
diminua considerabil.
Frumuse ea noii priveli ti create de baraj, încadrat firesc în cadrul existent, poate
desigur s atrag turi tii dornici de o priveli te grandioas sau de practicarea sporturilor nautice, a
înotului sau pescuitului în apele lacului.

5.3.2. Impactul asupra aspectelor vie ii i cadrului social

A. Protec ia contra riscurilor naturale, alimentare cu ap potabil i acceptare


social

Barajul, prin uria a posibilitate de înmagazinare a lacului de acumulare, ap r


popula ia din aval de inunda ii, dar în acela i timp, tot prin cantitatea de ap acumulat i dirijat
prin sistemele de iriga ii, o ap r i de secet . Pe de alt parte marile baraje introduc un risc social
legat de probabilitatea de avariere a acestora.
Alimentarea cu ap potabil se face, de asemenea, prin prelevarea apei din lac. De
aceea trebuie efectuate studii detaliate privind caracteristicile fizico - chimice ale apelor de
suprafa i din subteran din zona amenaj rii hidroelectrice i dac este cazul trebuie puse în
eviden efectele negative pe care construc ia amenaj rii hidroelectrice le provoac asupra
calit ii apelor de suprafa i subterane (eutrofizarea, modificarea regimului de curgere a apelor
freatice). Indicele de consum al apei exprim în acela i timp i un indice al calit ii vie ii
oamenilor, consumurile cele mai mari de ap pe cap de locuitor înregistrându-se în rile cu un
standard ridicat.
Gradul de acceptare social este în general direct propor ional cu eforturile depuse
de autorit i pentru explicarea avantajelor ce decurg din construirea amenaj rii hidroelectrice. S-a
observat c pentru a ajunge la o acceptare social mai lin i mai rapid trebuie f cut
exemplificarea pe cazuri concrete de realizare a unor astfel de obiective cu consecin ele
constatate.
În perioada de execu ie a lucr rilor apari ia muncitorilor care construiesc
amenaj ri hidroelectrice. exercit un impact asupra vie ii popula iei locale prin conflictele ce apar
în special datorit rela iilor cu femeile localnice i prin aducerea unor noi obiceiuri i tradi ii.
Impactul este cu atât mai serios cu cât spa iile de cazare pentru muncitori sunt mai apropiate sau
chiar în interiorul localit ilor.

B. Exproprieri, exod rural i s n tate

În special în cazul barajelor a c ror lacuri de acumulare pot ocupa suprafe e


întinse, determinând astfel exproprieri masive, se produc deplas ri importante de popula ie.
Aceast situa ie trebuie evitat pe cât posibil, prin studierea mai multor variante diferite din punct
de vedere al suprafe ei lacului i prin preferarea unei variante poate mai pu in reu it din punct de
vedre energo - economic, dar pentru care suprafa a expropriat s fie minim . Totu i, în cazul în
care exproprierile se produc, trebuie s se încerce fixarea popula iei deplasate într-o regiune
apropiat de acumulare, în jurul c reia, oricum ca urmare a dezvolt rii economiei i turismului,
este necesar o for de munc suplimentar .
În ceea ce prive te s n tatea popula iei din zona riveran acumul rii, ea poate fi
afectat , în anumite cazuri, de înmul irea excesiv a ân arilor sau de apari ia în apa lacului a unor
bacterii patogene ca: salmonella i shigella (apa fiind în principiu un mijloc ideal de transmitere a
bacteriilor patogene). Prin intermediul apei pot fi transmise: febra tifoid i enteroinfec iile. De
asemenea, dac în lac sunt deversate sau ajung prin oricare alt mijloc substan e poluante, unele
dintre ele (mercurul) pot fi acumulate în pe ti, care apoi consuma i pot duce la otr viri.
C. Patrimoniu cultural, monumente istorice i zone de interes arheologic

Asupra acestora se exercit evident un impact negativ, posibilitatea practic de


rezolvare a problemei, dup constatarea situa iei existente, fiind mutarea obiectivului, opera ie
care atunci când poate fi realizat este extrem de costisitoare, iar succesul nu este garantat.

5.3.3. Impactul amenaj rii hidroenergetice asupra elementelor de geografie


fizic

A. Morfologie i regim de curgere

Amenaj rile hidroelectrice modific în mod semnificativ atât morfologia zonei,


cât i regimul de curgere al apei. Prin construc ia barajului se realizeaz ridicarea nivelului de ap
i implicit cre terea volumului i a suprafe ei lacului de acumulare astfel format. Regimul de
curgere se modific sensibil, viteza apei în lac mic orându-se treptat pân la zero.
În cazul canalelor de deriva ie sau al canalelor navigabile, modific rile care survin
în morfologia i regimul de curgere al zonelor afectate nu sufer modific ri atât de importante.
Totu i se constat atât o modificare a profilului longitudinal al râului, cu men iunea c pentru
canalele de deriva ie se p streaz în paralel i vechea albie a râului pu in transformat , cât i o
modificare, mai pu in sever îns , a regimului de curgere. În general se îmbun t e te regimul
apelor mari, dar la amenajare hidroelectric cu deriva ie, pe sectorul între captare i restitu ie, se
înr ut e te regimul la ape mici i medii.

B. Eroziune, transport solid, aluvionare, inunda ii i înml tiniri

Prin crearea lacului de acumulare transportul aluviunilor, târâte sau în suspensie,


se opre te începând din zona modific rii regimului vitezelor (începând de la coada lacului).
Acest fapt conduce la colmatarea lacului, iar în cazul lacurilor cu adâncime mai mic , chiar la
crearea de zone deltaice (înml tiniri). Procesul de colmatare este accelerat în cazul inunda iilor,
care tranziteaz un debit solid în suspensie i târât foarte mare, plus cantit ile de aluviuni
depozitate în zonele de confluen , care la un debit normal nu erau tranzitabile.
Erodarea malurilor lacurilor, datorat valurilor în zone cu versan i u or erodabili
sau cu panta mai mare decât cea natural , gr be te colmatarea în special în cazul lacurilor de es
cu adâncime mic .
Oprirea sau reducerea important a transportului solid datorat lacului, duce la
defluarea în aval a unui debit de ap relativ curat , cu o putere de erodare crescut , care nu mai
este în echilibru cu albia existent . Astfel patul albiei aval de lac va fi erodat progresiv, pân
când se va reface echilibrul dintre panta patului albiei i noul transport solid. De asemenea
oprirea transportului solid poate produce un dezechilibru serios în zonele deltaice i chiar în
lungul rmului m rii, unde eroziunea natural nu mai este compensat de depunerile datorate
transportului solid. O consecin a opririi în lac a debitului în suspensie este lipsirea terenurilor
agricole afectate de inunda ii de substan e fertilizatoare (argila),con inute în aceste rev rs ri
periodice de ap .
Un alt efect important este oprirea proceselor de refacere a rezervelor de balast
natural. Colmatarea albiilor din aval de baraje poate reduce capacitatea de curgere a acestora i
poate da na tere chiar la inunda ii.
În cazul râurilor medii i mici sunt situa ii când datorit unui regim de exploatare
nepotrivit sunt defluate în aval de acumul ri debite crescute de ap , care produc modific ri
importante în regimul debitelor solide, cu consecin ele de rigoare în eroziunea albiilor: în cazul
amenaj rilor hidroelectrice exploatate în regim de vârf debitele defluente se concentreaz într-o
perioad de câteva ore pe zi, când dep esc de mai multe ori debitul mediu zilnic, în celelalte ore
debitul fiind aproape nul; de asemenea în cazul folosirii apei pentru iriga ii, debitele defluente se
concentreaz într-o perioad scurt de 2...3 luni pe an, când se pot scurge debite care dep esc de
2 ori debitul mediu multianual.

C. Pânza freatic , stabilitatea pantelor, uscarea


i s r turarea terenurilor

Schimbarea regimului de curgere în zona acumul rii, cu cre terea nivelului apei,
determin o ridicare sensibil a nivelului pânzei freatice. Acest lucru poate avea ca urmare:

- înml tinarea terenurilor agricole din vecin tatea acumul rii;


- reducerea capacit ii portante a terenului i tasarea funda iei construc iilor;
- inundarea subsolurilor, pivni elor i a zonelor joase ale localit ilor;
- inundarea zonei re elelor subterane (aliment ri cu ap , canalizare, energie
electric , telecomunica ii etc.).
Dimpotriv , firavul debit de servitute ce mai curge prin albia râului în aval de
acumulare sau în paralel cu un canal de deriva ie, duce la sc derea nivelului pânzei freatice i la
uscarea unor terenuri adiacente. Acest fenomen este prezent în zonele canalelor de deriva ie, pe
zonele de râu cu meandre corectate, devenite bra e moarte, sau pe tronsoanele de canal de fug
s pate adânc.
Regimul de curgere al apelor subterane poate avea o influen considerabil i
asupra stabilit ii versan ilor. Varia iile mari i rapide de nivel ale apei în lac, pot da na tere din
cauza iner iei unor gradien i importan i care activeaz scurgerea subteran i astfel se poate
produce alunecarea versan ilor în lacul de acumulare. Alunec rile periculoase sunt cele de
adâncime, care se produc de obicei de-a lungul unor zone de contact dintre roci diferite sau a
unor fisuri umplute cu material argilos, care umezit provoac alunecarea stratului de suprafa pe
cel de adâncime.
Un efect al iriga iilor, atunci când sunt f cute intensiv i cu ap cu un grad ridicat
de salinitate, este s r turarea terenurilor, adic degradarea posibilit ilor lor productive pân la
scoaterea din circuitul agricol. Un alt efect al iriga iilor este cre terea nivelului pânzei freatice i
în cazul în care se realizeaz cu ape uzate, poluarea apelor subterane.

D. Seismicitatea indus

Se poate spune c s-a constatat o leg tur între lacurile de acumulare, în special în
perioada de umplere a lor i activitatea seismic local .
În raportul comisiei I.C.O.L.D. din 1978 se face referire, pe lâng alte 20 de
cazuri, la cazul barajului Tolbingo din Australia pentru care au fost efectuate înregistr ri
seismice cu 13 ani înainte de umplerea lacului, perioada în care a fost înregistrat un singur seism,
în timp ce în cele 15 luni care au urmat au fost înregistrate nu mai pu in de 100.
Aceste seisme (în general superficiale, cu adâncimi de10 km) se pare c sunt
induse de marile acumul ri (V > 1 km3, H > 80 m), dar numai în anumite condi ii. Ele se
datoreaz probabil unui fenomen de eliberare a tensiunilor preexistente, prin stricarea echilibrului
de c tre eforturile relativ mici datorate greut ii apei stocate, sau sl birii masivului din cauza
infiltra iilor.
Realizarea unui lac de acumulare nu constituie îns a priori un element de
generare a cutremurelor. Astfel baraje cu în l ime mare, situate într-o zon cu un grad mare de
seismicitate (California, Mexic) n-au declan at la umplerea lacului nici un fel de activitate
seismic .

5.3.4.Impactul amenaj rii hidroenergetice asupra apei

A. Calitatea fizico - chimic

Apa acumulat în lac are calit i fizico - chimice sensibil diferite fa de apa ce
curgea pe râu înainte de realizarea amenaj rii hidroenergetice. În lacuri apar procese noi din
punct de vedere calitativ. Un astfel de proces este stratificarea apei. Ea se produce ca urmare a
unor diferen e de presiune, care sunt determinate de diferen ele de densitate, datorate la rândul lor
temperaturilor diferite, salinit ii diferite sau con inutului în suspensii diferit al straturilor de ap .
În lacurile pu in adânci ac iunea vântului reu e te în general s omogenizeze apa, procesul de
stratificare fiind neimportant sau chiar inexistent. Pentru lacurile adânci îns , stratificarea apelor
se concretizeaz cert, chiar viiturile mari neputând împedica acest proces. În perioada c lduroas
zona superioar a lacului (epilimnion) se înc lze te sub ac iunea soarelui i a aportului de ap
cald din râu, în timp ce în zona inferioar (hipolimnion) r mâne la o temperatur apropiat de 40
C, care corespunde densit ii maxime a apei. Aceste dou zone sunt separate de o zon cu un
gradient termic crescut (metalimnion). Varia iile termice datorate vântului sau diferen elor
temperaturii exterioare se reg sesc astfel numai în epilimnion. În perioada rece temperatura
exterioar sc zut , ac iunea vântului i aportul de ap de râu aduc epilimnionul la o temperatur
mai sc zut decât hipolimnionul, determinând în final, prin curen ii verticali care iau na tere,
dispari ia metalimnionului i practic uniformizarea din punct de vedere termic a apelor lacului.
Rezult c din cauza varia iilor de presiune datorate diferen elor de densitate, se
produc în diferite straturi mi c ri ale apei, fiind posibil ca unele straturi s r mân imobile, iar
altele s fie în mi care într-un sens sau altul. Un exemplu de curen i orizontali este deplasarea
stratului de ap de la suprafa a lacului, supus ac iunii directe a soarelui, spre zonele umbrite de
maluri sau nori i invers. Curen ii de densitate i stratificarea apelor lacului au o influen
decisiv asupra calit ilor fizico-chimice i chiar biologice ale apei din lac. Oxigenul, substan ele
nutritive, concentra ia de materiale în suspensie, salinitatea i procesele ecologice, sunt diferite în
straturile de suprafa fa de cele de adâncime.
Lipsa de oxigen din hipolimnion determin procese anaerobice produc toare de
amoniu i fosfor, periculoase la schimbul între straturi. Oxigenul este necesar vie ii acvatice
(respira iei faunei i florei) i capacit ii de autoepurare a apei prin biodegradarea materiilor
organice dizolvate, în suspensie sau c zute pe fundul lacului. Oxigenul con inut în ap provine
dintr-o penetrare a suprafe ei apei catalizat de ac iunea vântului (pelicula datorat polu rii cu
hidrocarburi sau detergen i constituie un impediment) i din fotosinteza florei acvatice (în mod
deosebit fitoplanctonul ). Con inutul de oxigen dizolvat scade odat cu cre terea temperaturii i a
gradului de poluare.
Acumul rile adânci au un deficit de oxigen semnificativ în zona hipolimnionului,
care la devers ri prelevate din aceast zon (în perioada c lduroas ) pot da nepl ceri în aval
(neasigurarea unui con inut minim de oxigen dizolvat). Con inutul în oxigen al apei provenite din
lacuri adânci depinde de: importan a stratific rii termice, adâncimea de prelevare a apei,
con inutul în materii organice, con inutul în produse de descompunere.
Originea deficitului de oxigen din lacurile adânci nu este clarificat ; nu se poate estima durata sau
importan a acestui deficit. Devers rile în aval duc la o suprasatura ie a apei în azot i oxigen.
Con inutul în azot i oxigen este direct propor ional cu în l imea de deversare i invers
propor ional cu adâncimea apei în care se deverseaz .
În perioada de execu ie a amenaj rilor hidroelectrice se produce o poluare
temporar a apelor din aval datorit devers rilor de carburan i i uleiuri de la bazele de utilaje, a
reziduurilor provenite din sp l ri de la sta iile de sortare i evacu rii apelor uzate i dejec iilor
anex ale acestora.

B. Calitatea biologic a apei

Calitatea biologic a apei este afectat esen ial de eutrofizare, fenomen favorizat
de realizarea amenaj rilor hidroelectrice.
Eutrofizarea const în îmbog irea apei cu elemente nutritive peste o limit de la
care începe deteriorarea calit ii apei (se ajunge la o supraproduc ie biologic ). În func ie de
stadiile trofice (trophos = hran ) lacurile pot fi:
- oligotrofe, caracterizate de predominan a factorilor fizico - chimici, s race în
substan e nutritive, cu o produc ie biologic minor ;
- mezotrofe, caracterizate de o îmbog ire în substan e nutritive care duce la o
sporire a produc iei biologice i un deficit de oxigen minor;
- eutrofe, foarte bogate în substan e nutritive, ce determin o dezvoltare biologic
rapid , excesiv i implicit o cre tere aberant a deficitului de oxigen, în special în hipoliminom.
Eutrofizarea este accelerat de poluarea cu detergen i, hidrocarburi i ape uzate
menajere sau industriale (fosforul i azotul au un efect special de favorizare a eutrofiz rii).
Efectele eutrofiz rii într-un lac sunt:
- supraproduc ia de plante macrofite i de alge la mal i plancton la fund;
- modificarea ponderii speciilor de pe ti în economia lacului ca urmare a apari iei
deficitului de oxigen (înlocuirea salmonidelor cu ciprinidele, pân la dispari ia primelor);
- diminuarea transparen ei i schimbarea culorii apei;
- dispari ia con inutului de oxigen în hipolimnion;
- apari ia hidrogenului sulfurat, fierului liber, magneziului i a amoniacului;
-depunerea pe fund a unor masive cantit i de materiale în descompunere;
- apari ia bulelor de gaz.
Consecin ele eutrofiz rii apei din lac sunt:
- dificultatea de a utiliza apa din lac ca ap potabil i chiar industrial , datorit
gustului i mirosului dezagreabile, a înfund rii filtrelor i a coroziunii accentuate;
- diminuarea important a poten ialului biologic prin degradarea calit ii apei i
implicit a pescuitului industrial;
- diminuarea pân la suprimare a unor activit i de agrement (înot, pescuit sportiv).
Din punct de vedere bacteriologic se poate spune c lacurile prin cantitatea mare
de ap pe care o con in, favorizeaz dezvoltarea i tranzitarea unor bacterii patogene (salmonella,
shigella etc.).

C. Evaporarea i pierderile de ap

Apari ia lacului de acumulare i deci a unei suprafe e mari de ap determin o


cre tere important a evapora iei în zon , ducând la pierderi de ap mai mari. Evaporarea este
influen at de umiditatea relativ a aerului, prezen a vântului, existen a stratific rii apei din lac,
temperatura apei i a aerului.
În cazul lacurilor de acumulare cu stratificare, în perioada c lduroas temperatura
stratului de ap superficial este mai ridicat i deci evapora ia i implicit pierderea de ap va fi
mai mare. În cadrul unui bazin amenajat, prin evacuarea unor debite mari din lacurile de munte
cu ap rece în perioada de var (pentru iriga ii sau în cazul unor viituri repetate) se poate reduce
temperatura apelor unui lac din aval i implicit evapora ia i deci pierderea de ap . Evident este
important de la ce cot se face evacuarea apei din lac i dac lacul este stratificat.
În cazul evacu rii de ape uzate cu o temperatur crescut (apa de r cire de la
centralele termice, nucleare etc.) în cursurile de ap afluente în lac, sau direct în lac, temperatura
apei lacului va cre te, pierderea de ap prin evaporare fiind direct propor ional cu debitul i
temperatura apei receptate.
Se men ioneaz c în ara noastr , datorit climei temperate, mai ales în regiuni de
deal i de munte, evapora ia nu reprezint un fenomen de prim importan .

5.3.5. Impactul amenaj rii hidroenergetice asupra climatului

În mod evident elementul amenaj rii hidroelectrice care influen eaz climatul este
lacul de acumulare. Cu cât suprafa a sa este mai mare, cu atât efectul asupra climatului este mai
important. Exist în lume exemple de lacuri care influen eaz semnificativ climatul: lacul Volta
din Ghana care a schimbat regimul ploilor în zon , deplasându-le din luna octombrie în luna iulie
- august sau marele lac de la Assuan care a adus ploaia într-o zon extrem de secetoas . La noi în
ar chiar cele mai mari lacuri de acumulare (Bicaz, Vidra, Vidraru) au o influen relativ redus ,
care se limiteaz la microclimatul local.
Formarea ce ii prin evapora ie deasupra unui lac de acumulare depinde de gradul
de umuditate al aerului, de diferen a de temperatur dintre stratul de ap de la suprafa a lacului i
aerul atmosferic i de salinitatea apei. Pentru a se forma aceast cea este necesar ca
temperatura apei s fie mai mare decât temperatura aerului i umiditatea relativ a aerului s fie
mai mare de 90 %.
La noi în ar climatul fiind temperat, condi iile de apari ie a acestei ce i de
evapora ie se produc toamna târziu, când apa are temperatura sensibil mai ridicat decât aerul, în
special seara i diminea a. Dac amenajarea hidroelectric este situat într-o zon depresionar ,
ferit de vânturi, apa evaporat stagneaz , sporind nebulozitatea i umiditatea atmosferic . Acest
fenomen, dac se produce în apropierea unor drumuri (în special în cazul celor cu trafic
important), poate da na tere la accidente mai frecvente în sezonul rece, când la contactul cu
suprafa a carosabilului se formeaz polei. Tot în sezonul rece LEA din zon sunt acoperite de
chiciur . De asemenea, cea a modific flora existent pe malurile lacului i poate afecta s n tatea
riveranilor.
Dac amenajarea hidroelectric este situat într-o zon b tut de vânturi acestea
determin împingerea ce ei în zone învecinate, creând condi ii pentru intensificarea evapora iei.
Precipita iile provenite din evapora ii intense î i pot suprapune uneori efectul asupra celui al
undei de viitur , mai ales în cazul bazinelor hidrografice de mic lungime dezvoltate lateral.

5.3.6. Impactul amenaj rii hidroenergetice asupra florei

Flora are un rol deosebit în p strarea echilibrului ecologic, prin oxigenarea aerului
i apei, asigurarea ad postului i a condi iilor de trai pentru animale, p s ri i pe ti i nu în
ultimul rând, prin frumuse ea cu care ne bucur privirea. Amenajarea hidroelectric poate fi o
ingerin brutal în echilibrul ecologic al zonei. Obliga ia proiectan ilor este s încerce s
încadreze lucrarea în peisajul natural atât de din punct de vedere estetic, cât i ecologic.
Totu i prin construc ia amenaj rii hidroelectrice, p unile existente în cuveta
lacului i pe traseele viitoarelor drumuri de contur sau tehnologice, trebuie defri ate, o parte
dintre paji ti i p uni sunt inundate, zone importante sunt afectate de cariere (în special în cazul
solu iei cu baraj de anrocamente), iar în perioada execu iei lucr rilor exist riscul altor defri ri
necontrolate i se produce degradarea terenului datorit platformelor tehnologice i a coloniilor
muncitore ti.
Prin crearea lacului, condi iile acvatice se schimb radical, flora mai s rac
caracteristic râului fiind înlocuit de varietatea florei lacustre: alge, plante macrofite,
fitoplancton, completat uneori cu o vegeta ie luxuriant pe maluri, datorat microclimatului
local cu o umiditate relativ a aerului crescut . În cazul îmbog irii apelor lacului cu substan e
nutritive (mai probabil în lacurile de es), cantitatea de fitoplancton cre te îngrijor tor putând
duce la eutrofizarea lacului. De altfel densitatea fitoplanctonului din lac indic stadiul trofic al
apei respective.
În perioada de exploatare, varia iile dese de nivel ale lacului determin distrugerea
vegeta iei din zona supus succesiv procesului de inundare - uscare.
Înainte de începerea lucr rilor trebuie f cut inventarul florei existente, în scopul
prezerv rii pe cât posibil a speciilor rare sau chiar a unei biocenoze deosebite.

5.3.7. Impactul amenaj rii hidroenergetice asupra faunei

A. Fauna terestr

Mamiferele mari sunt îndep rtate de zgomotele datorate exploziilor necesare în


carier i la construirea drumurilor, sau de braconajul s lbatic practicat în perioada de execu ie a
lucr rilor. Ele sunt afectate de dispari ia în cuveta lacului a unor zone în care se puteau hr ni, de
dispari ia trec torilor obi nuite i apoi de malurile abrupte, care le împiedic accesul normal la
ap . Dup perioada de execu ie, în mod normal, ele se întorc înapoi i dac au i câteva zone mai
line, în care pot ajunge la ap , se adapteaz la noul biotop.
P s rile existente nu sunt prea tare deranjate de prezen a lacului, în schimb se
realizeaz o adev rat colonizare a zonei de c tre p s ri de ap (ra e, gâ te, g inu e, stârci etc.),
care g sesc condi ii ideale de hran , de via i de reproducere. Pentru conservarea speciilor rare
este necesar s se fac studii i s se ia din timp m surile ce se impun.

B. Fauna acvatic

Apari ia acumul rii determin schimbarea în totalitate a condi iilor de via ale
pe tilor, salamandrelor i altor amfibieni, regimul de curgere, volumul i suprafa a apei,
temperatura, turbiditatea, con inutul în oxigen i chiar flora fiind diferite de situa ia existent
ini ial.
În principiu, într-un lac bine gospod rit extensia suprafe ei i volumului de ap ,
cât i posibilit ile de dezvoltare create, duc la cre terea cantit ii i a taliei pe tilor (în func ie de
capacitatea biologic a lacului ). Sc derea con inutului în oxigen, stagnarea apei, cre terea
temperaturii i apari ia polu rii duc îns la sc derea speciilor de pe ti valoroase (salmonide:
p str v, lipan, lostri a) i la înmul irea exagerat a speciilor mai pu in valoroase (ciprinide: crap,
caras, caracuda, clean etc.).
Amenajarea hidroelectric constituie un obstacol greu de trecut în calea migra iei
pe tilor, în c utarea hranei sau pentru reproducere. În scopul dep irii obstacolelor concretizate
prin uvrajele amenaj rii hidroelectrice (baraje, ecluze, centrale etc.) sunt prev zute unele m suri
corectoare, ce se vor prezenta în continuare.
În cazul canalelor de deriva ie sau galeriilor care fac leg tura între diferitele
bazine hidrografice, se pot introduce, dintr-un bazin hidrografic în altul, unele specii indezirabile
(r pitori, fitofagi etc.). La devers rile în aval con inutul prea ridicat în azot i oxigen poate ucide
în special puie ii. Varia iile de nivel pot l sa pe uscat icre în curs de eclozare ducând practic la
distrugerea unei genera ii întregi din specia respectiv . De asemenea, în perioada de execu ie a
amenaj rii hidroelectrice, în general muncitorii care o construiesc, practic un braconaj s lbatic al
faunei piscicole, prin cele mai variate metode:
- prin r stocire (devierea albiei pârâurilor i prinderea pe tilor r ma i astfel pe
uscat);
- prin prinderea cu furculi a, noaptea , la lantern ;
- prin folosirea curentului electric;
- prin folosirea carbidului i chiar a dinamitei.
Efectul bar rii asupra faunei acvatice, în special pentru amenajarea hidroelectric
cu deversarea apelor, trebuie studiat separat în patru ecosisteme speciale:
- ecosistemul din amonte de baraj (captare) ce r mâne izolat;
- ecosistemul nou din lacul de acumulare;
- ecosistemul din aval de capt ri, dar din amonte de restitu ia debitelor turbinate
(la care apa provine numai din debitul de servitute i aportul pe diferen a de bazin);
- ecosistemul din aval de restitu ia debitelor uzinate, cu regim hidrologic modificat
(mai ales dac nu se face corect redresarea debitelor).
Deoarece formele de impact asupra mediului înconjur tor (efectele) sunt
nenum rate i o identificare complet este imposibil , efectele de ordin superior sau latente sunt
foarte greu de prev zut, exist în fiecare caz în parte efecte necunoscute la proiectare, care apar
pe parcurs, se recomand ca identificarea efectelor i consecutiv luarea m surilor de protec ie a
mediului înconjur tor s continue în exploatare.

5.4. M suri privind ameliorarea impactului amenaj rilor hidroelectrice


asupra mediului înconjur tor

Efectele negative ale impactului asupra mediului înconjur tor pot fi ameliorate
prin adaptarea unor m suri u or de aplicat i care nu necesit costuri mari. Astfel de m suri au
condus la rezultate bune în ri dezvoltate din punct de vedere economic (S.U.A., Fran a, Canada,
Elve ia etc.). Desigur c unele dintre aceste m suri pot fi aplicate i în func ie de puterea
economic a investitorului i în ultima instan a statului respectiv.
M surile corectoare au ele însele un impact asupra mediului înconjur tor, ce
trebuie prev zut i cânt rit bine înainte de concretizarea lor. Numai o analiz multicriterial bine
f cut poate releva adev rata dimensiune i consecin ele pe termen lung ale impactului asupra
mediului înconjur tor i implicit oportunitatea m surilor de ameliorare preconizate.

5.4.1.Alegerea amplasamentului amenaj rii hidroenergetice

Alegerea amplasamentului unui baraj sau a unui nod hidrotehnic, alegerea


traseului unei deriva ii sau a unui canal navigabil, se face c utând un optim tehnico-economic,
într-o zon cât mai potrivit din punct de vedere geomorfologic i inând seama de o serie
întreag de restric ii în ceea ce prive te mediul înconjur tor . Astfel trebuie evitate solu iile care:
- duc la str mut ri masive de popula ie;
- afecteaz grav sau pun în pericol unele biotopuri, biocenoze sau specii rare sau
endemice, monumente ale naturii;
- afecteaz grav sau distrug vestigiile arheologice, monumentele istorice sau
culturale.
Pentru a asigura o încadrare cât mai potrivit în mediul înconjur tor alegerea
amplasamentului trebuie f cut cu consultul unor arhitec i peisagi ti.
5.4.2. Ameliorarea impactului amenaj rii hidroenergetice asupra
elementelor de geografie fizic

A. Eroziune, înml tiniri, aluvionare i inunda ii

Pentru reducerea aportului de aluviuni, în vederea evit rii înml tinirii i


aluvion rii lacului, trebuie controlat problema eroziunii. Astfel eroziunea versan ilor sau a
terenurilor agricole din amonte poate fi st pânit dup caz prin împ duriri (perdele de protec ie a
albiilor sau a digurilor), inierb ri, br zduiri, re inerea apei pe versan i (valuri de p mânt, canale
de nivel, terase), stingeri de toren i i regulariz ri.
Lacurile de acumulare mai mici pot fi în pericol de colmatare i ca urmare a
eroziunii malurilor. Pentru protejarea malurilor se pot lua urm toarele m suri:
-executarea în lungul malurilor a unor disipatori de energie a valurilor (îneca i
sau neâneca i);
-executarea unor iruri de epiuri paralele, perpendiculare pe mal (pentru malurile
cu pant redus );
-planta ii de arbori (poate cea mai viabil solu ie pe contururi mari; nu este
eficient pentru maluri loessoide).
De asemenea în avalul acumul rii, care poate deveni oricând amonte pentru alt
acumulare, trebuie supravegheat eroziunea, regimul pulsatoriu datorat producerii energiei de
vârf putând duce la eroziuni ale patului albiei i consecutiv la colmat ri. Pentru provenirea acestei
situa ii se recomand :
- prevederea unui lac de redresare aval;
- func ionarea continu , cu debit uzinat modulat între anumite limite, a ultimei
centrale hidroelectrice din cascad .
În scopul prevenirii form rii unor zone de înml tinire la coada lacului se
proiecteaz lucr ri speciale:
- construirea unui mic b r jel la coada lacului astfel încât accesul în lac s se fac
prin deversor cu goliri de fund;
- îndiguirea rîului la coada lacului ceea ce duce la împingerea zonei de depunere a
aluviunilor în regiuni cât mai adânci ale lacului.
În timpul inunda iilor, apele mari cu un con inut ridicat de aluviuni târâte, pot fi
dirijate prin canale de ocolire a lacului (Sadu II) sau în canale inverse care deverseaz apa, f r
con inutul în aluviuni târâte, în lac.
Pentru evitarea aluvion rii lacului se pot realiza acumul ri laterale alimentate prin
deriva ii din râul principal. În cazul aluvion rii lacurilor, m surile eficiente sunt cele de prevenire
prin reducerea eroziunii pe ansamblul bazinului hidrografic. Dac totu i s-a ajuns în situa ia de
colmatare (mai mult sau mai pu in avansat ) se pot lua m suri de corectare cum ar fi:
a. pentru lac: tranzitarea undelor de viitur i evacuarea curen ilor de densitate,
excavarea, dragarea i sp larea aluviunilor;
b. pentru albia aval: prevederea periodic (odat la 2 ani) a unor evacu ri de ap
prin golirile de fund, la debitul capabil al acestora, în scopul asigur rii capacit ii de transport a
albiei (obturat de depuneri din afluen i i toren i).

B. Pânza freatic i stabilitatea pantelor

Ridicarea nivelului apelor subterane în vecin tatea lacului i varia ia acestuia


creaz o serie întreag de efecte. Ridicarea nivelului pânzei freatice în amonte poate fi st pânit
prin contracanale i drenaje adânci (pe versant, în lungul digului sau sub centur ).
Dac coborârea pânzei freatice afecteaz zona aval se amenajeaz construc ii de
injec ie de ap (pu uri absorbante) sau se fac iriga ii care s aduc nivelul freatic la o cot
convenabil .
Varia ia rapid a nivelului apei în lac duce la varia ii ale nivelului apei freatice
care pot determina în anumite condi ii geologice alunec ri de terenuri. De aceea trebuie urm rit
evolu ia stabilit ii varsan ilor în lac i efectuarea unor studii speciale în caz de necesitate, cu
eventuala modificare a vitezelor admise de coborâre a nivelului apei în lac.
De asemenea pentru asigurarea stabilit ii malurilor se recomand consolidarea
malurilor, drenaje, îndulcirea taluz rilor.

C. Seismicitatea indus

În cazul în care barajul proiectat creaz o acumulare cu un volum mai mare de 1


km3, are o în l ime mai mare de 80 m i îndepline te vreuna din condi iile enumerate mai înainte,
este necesar realizarea unor studii de prognoz privind probabilitatea apari iei seismicit ii
induse i trebuie supravegheat seismic zona cel pu in 3 ani înainte i 10 ani dup realizarea
lucr rilor.
Odat dovedit existen a seismelor induse de amenajarea hidroenergetic se pot
lua urm toarele m suri de ameliorare a impactului asupra mediului înconjur tor:
- se reduce la minimum posibil viteza de umplere a lacului;
- se revizuie te dimensionarea seismic a construc iilor din zona învecinat
acumul rii.

5.4.3. Ameliorarea impactului amenaj rii hidroenergetice asupra calit ii


apei

Pentru men inerea calit ii apei se recomand :


- amenajarea bazinului hidrografic prin lucr ri antierozionale în vederea reducerii
aportului de aluviuni în lac;
- evacuarea apelor reziduale în aval de sec iunea viitorului lac de acumulare;
- diminuarea polu rii cu ape tehnologice de la sta ii de sortare, cu ape poluate de la
bazine de utilaje, cu dejec ii de la cresc toriile de porci pentru uzul coloniei, cu
ape menajere etc.;
- instituirea unor perimetre de protec ie sanitar în jurul lacului i controlul zonelor
turistice adiacente.
Dac totu i se evacueaz ape uzate în lac atunci toate evacu rile trebuie prev zute
cu construc ii de dispersie, constând dintr-o conduct (conducte) a ezat în apropierea patului
albiei, transversal acesteia, având fante sau duze la partea superioar , prin care apa uzat evacuat
este r spândit uniform în sec iune transversal a curentului.
Împiedicarea stratific rii apei, activarea circula iei în lac, asigurarea calit ii apei
pentru folosirea debitului de servitute la temperatura i condi iile de oxigenare specifice apei
naturale, se poate face prin dispunerea prizelor la diverse adâncimi în scopul combin rii emisiei
de ap în aval. Stratificarea apei poate fi împedicat i prin prevederea debu rii deriva iilor în
zona de mijloc a lacului, pe cât posibil perpendicular pe cuveta lacului (are i un efect important
de oxigenare a apei). În lacurile stratificate prevederea periodic a unor emisii de ap prin golirile
de fund la debitul capabil asigur igiena albiei în aval, dar i primenirea hipolimnionului.
Eutrofizarea lacului apare i ca rezultat al polu rii, deci implicit toate m surile de
reducere a polu rii reprezint i m suri profilactice pentru evitarea eutrofiz rii. M suri
profilactice specifice sunt:
- evitarea evacu rii în lac a afluen ilor cu con inut bogat în substan e nutritive, prin
instituirea de zone de protec ie în care s fie interzis folosirea îngr mintelor
i pesticidelor;
- preg tirea cuvetei lacului:
- cur area complet a terenului de materiale vegetale cu scoaterea inclusiv a
r d cinilor copacilor sau vi ei de vie;
- arderea resturilor vegetale în afara zonei inundabile sau cel pu in transportarea
cenu ii, dac arderea s-a f cut totu i în interior;
- dezinfectarea zonelor în care au fost depozitate gunoaie, cimitirelor etc.
Odat ce a ap rut, eutrofizarea poate fi comb tut prin mijloace:
a) fizice: dragaje în perioada de maxim eflorescen (se face numai în urma
unei analize complexe în care se ine cont de efectele la locul de depozitare
dup dragaj), prize etajate (au efect în zona aval).
b) chimice: folosirea de algicide (pot afecta îns i alte organisme);
c) biologice: pe ti planctonofagi (cu posibilitatea perturb rii echilibrului
biologic).
De asemenea sunt necesare i m suri de urm rire a calit ii apei:
- m surarea permanent a parametrilor fizico-chimici i biologici în amonte i aval
de lac, program de m sur tori obligatoriu ce trebuie ini iat cu 3...5 ani înainte de
realizarea acumul rii i continuat în perioada de execu ie i în special în cea de
exploatare;
- urm rirea substan elor solubile care în condi ii naturale nu ar fi influen at sensibil
calitatea apei;
- supravegherea concentra iilor de substan e toxice (în special mercur) din corpul
pe tilor.

5.4.4. Ameliorarea impactului amenaj rii hidroenergetice asupra


microclimatului

În România amenaj rile hidroenergetice pentru care s-au realizat reten ii de sute
de milioane de metri cubi de ap nu au avut un impact important asupra microclimatului zonei
înconjur toare. Efectul evident care apare în special toamna târziu este cea a dens , care se
transform u or în polei sau ghea pe oselele din imediata vecin tate a lacului. Se recomand
evitarea amplas rii lacului în imediata apropiere a oselelor intens circulate, traficul rutier putând
fi grav perturbat de microclimatul creat de acumulare. Dac nu este posibil, trebuie luate m suri
speciale de între inere a oselelor, re inând îns c oricare dintre aceste m suri nu poate constitui
decât un paleativ.
Pentru limitarea efectului lacului asupra microclimatului o m sur favorabil este
reâmp durirea zonelor defri ate sau chiar plantarea de p duri în vecin tatea lacului.

5.4.5. Ameliorarea impactului amenaj rii hidroenergetice asupra florei

În scopul amelior rii impactului asupra florei trebuie prev zute programe de
împ durire, pentru compensarea defri rilor din zona amenaj rii hidroenergetice i pentru
prevenirea eroziunii solului. De asemenea trebuie urm rite i impiedicate sustragerile de material
lemnos sau t ierile abuzive din perioada de organizare de antier.
Se recomand evitarea varia iilor dese de nivel a lacurilor care determin
distrugerea vegeta iei din zona supus succesiv procesului de inundare - uscare.
În ceea ce prive te flora acvatic toate m surile de prevenire sau combatere a
eutrofiz rii sunt implicit i m suri de protec ie a florei, eutrofizarea reprezentând de fapt
degradarea biologic a condi iilor de existen . Pentru supravegherea florei acvatice în aval de
baraj este necesar defluarea unui debit de servitute cel pu in egal cu debitul lunar mediu minim
al râului, cu asigurarea de 95 %.
Plantele rare trebuie mutate din amplasamentul barajului, de asemenea trebuie
depistate i conservate biocenoze deosebite.

5.4.6. Ameliorarea impactului amenaj rii hidroenergetice asupra faunei

A. Fauna terestr

În perioada de organizare de antier i pe perioada execu iei lucr rilor trebuie


comb tut energic braconajul, care are de obicei o deosebit amploare.
Zgomotele produse de pu c turile necesare în cariere sau la construc ia drumurilor
gonesc, în special animalele mari i p s rile, la distan e apreciabile. Se recomand sistarea sau
sl birea acestora cel pu in în perioada de bonc it a cerbilor i în cea de cuib rit pentru p s ri.
Înainte de începerea umplerii lacului trebuie îndep rtate animalele din zona
inundabil (cu o aten ie deosebit pentru cele rare).
Este absolut necesar asigurarea de c i normale de deplasare pentru animale, acolo
unde este posibil. Astfel pentru canalele mari se vor asigura bretele de leg tur . De asemenea este
absolut necesar asigurarea accesului la apa pentru ad pat, prin prevederea de trepte sau planuri
înclinate cu pant lin . Speciile rare trebuie tratate cu aten ie deosebit .

B. Fauna acvatic

Braconajul trebuie comb tut cu fermitate, în caz contrar el putând conduce la


depopularea total a râului pe zona afectat .
Problema asigur rii debitului de servitute este deosebit de important în
prezervarea unor condi ii biologice acceptabile în por iunea de râu din avalul barajului. Astfel, în
condi iile rii noastre, un compromis între necesitatea stringent de energie i necesitatea
prezerv rii mediului ar putea fi, orientativ, debitul mediu minim lunar cu asigurarea de 95 %. De
obicei acest debit nu poate fi realizat în condi ii economice. De aceea trebuie analizate influen ele
energo-economice ale diferitelor debite de sevitute, pentru fiecare amenajare hidroenergetic
solu ia corect fiind re inut de organele de decizie în func ie de caracteristicile fiec rui caz în
parte. Condi iile de oxigenare i de temperatur ale debitului de servitute trebuie s fie cât mai
apropiate celor ale apei naturale. Aceste exigen e pot fi relativ satisf cute prin prelevarea apei din
prize etajate.
În scopul asigur rii continuit ii cursului de ap i al creerii condi iilor f r de care
reproducerea unor specii de pe ti valoroase (salmonide) nu se poate efectua, trebuie prev zute
sc ri de pe ti sau lifturi i canale de ocolire a lacului.
În perioada de reproducere a pe tilor valoro i din lac se va interzice sc derea
nivelului lacului pentru a nu l sa pe uscat i astfel distruge icrele unei genera ii întregi de pe ti.
Pentru repopularea periodic a cursului natural sau a lacului se pot realiza amenaj ri piscicole la
coada lacului sau în aval de baraj.
Se va urm ri, dac este cazul, concentra ia de substan e toxice din corpul pe tilor
(mercur).
În m sura posibilit ilor este indicat s se creeze zone cu condi ii cât mai apropiate
de cele naturale pentru speciile de pe ti rare sau de o valoare deosebit . Se poate încerca
compensarea împu in rii sau chiar dispari iei anumitor specii de pe ti, datorit apari iei
acumul rii (lipanul), prin popularea cu aceste specii a unor râuri pe care nu sunt planificate
lucr ri hidrotehnice sau pe care r mân por iuni destul de lungi de ap curg toare i debite
suficient de mari.
În scopul împiedic rii p trunderii pe tilor în central sau în oricare zon care le-ar
d una sunt prev zute dispozitive cu ac iune fiziologic : grilaje electrice, perdele din bule de aer,
dispozitive bazate pe varia ii de intensitate de lumin sau sunete.
Pentru speciile deosebit de rare, cum este lostri a (Hucho - hucho), sau pentru cele
rare a a cum a ajuns lipanul (Thymallus - thymallus), care nu pot tr i în ap curg toare, trebuie
luate m suri speciale, mergând în cazuri extreme chiar pân la renun area la amenaj rii
hidroenergetice.

5.4.7. M suri psiho - sociale, compensatorii i colaterale

Aceste m suri trebuie s constituie o adev rat campanie, care bine dirijat , într-o
ofensiv gradat , corect sus inut , urmeaz s câ tige acceptul social pentru amenajarea
hidroenergetic pl nuit .

A. Acceptare social

În primul rând este absolut necesar pornirea unei campanii publicitare pentru
convingerea popula iei în vederea accept rii amenaj rii hidroenergetice. Campania trebuie
sus inut prin tip rirea de publica ii, împ r irea de prospecte, lipirea de afi e în localit ile din
zon i inerea unor conferin e în care s fie prezentate corect avantajele i dezavantajele
construirii amenaj rii hidroenergetice în zon . Pentru terenul expropriat trebuie acordate
desp gubiri stimulatoare. Sunt necesare m suri compensatorii pentru pescari i vân tori a c ror
activitate (ca profesie) poate fi afectat de amenajarea hidroenergetic . Dac exist posibilit i
financiare, este recomandabil s se sensibilizeze popula ia prin executarea unor lucr ri definitive
pentru anumite obiective de ineres social (drumuri, poduri), care oricum fac parte din planul de
execu ie al amenaj rii hidroenergetice.

B. Locuri de munc

În scopul fix rii în regiunile apropiate amenaj rii hidroenergetice a popula iei ce
urmeaz s se deplaseze în urma exproprierilor,

trebuie organizat reorientarea profesional a acesteia spre meserii specifice în timpul execu iei
lucr rilor, industrii legate de apari ia amenaj rii hidroenergetice, turism local. În perioada de
execu ie a lucr rilor este necesar s se înfiin eze unit i economice, care s utilizeze for a de
munc calificat a localnicilor. Pentru a-i cointereasa i a-i determina s nu p r seasc zona se
poate interveni prin oferirea unor condi ii avantajoase de concesionare sau vânzare a bazelor de
produc ie i amenaj rilor create pentru nevoile antierului.

C. S n tate

B ltirile din zonele joase, datorate cre terii nivelului pânzei freatice, care
favorizeaz dezvoltarea larvelor de insecte, pot fi evacuate prin drenaje corespunz toare. În
perioada apari iei larvelor de insecte ( ân ari), prin cre terea nivelului lacului (dac este posibil)
se poate ob ine distrugerea lor. De asemenea în scopul evit rii contamin rii cu bacterii patogene
în zonele adiacente capt rilor de ap se vor institui zone de protec ie sanitar atent supravegheate.

D. Protec ia calit ii solurilor

În perioada de execu ie se va evita degradarea solului pe suprafe e mai mari decât


cele necesare, prin asigurarea tehnologiilor celor mai potrivite i prin urm rirea strict a
disciplinei de lucru. De asemenea p mântul rezultat din s p tur va fi folosit la umpluturi utile (la
fa a digului etc.), humusul rezultat din decup ri va fi utilizat ra ional (inierb ri), se vor compensa
pierderile de vegeta ie prin replant ri. B ltirile vor fi st pânite prin drenaje, iar usc rile prin
iriga ii. Pentru evitarea s r tur rii solurilor nu se va face irigarea lor (pe cât posibil) cu ap cu o
salinitate mare sau intensiv cu o ap curat .
Pentru p strarea calit ii solurilor în anumite zone (versan i, zone în pant
defri ate etc.) trebuie realizate lucr ri complete de stabilizare a solului (antierozionale), biologice
(împ duriri, inierb ri, br zduiri) sau hidrotehnice (stingeri de toren i, regulariz ri etc.).

E. Protejarea i prezervarea valorilor culturale, istorice i arheologice

Dup identificarea situa iei existente în zona amenajrii hidroenergetice se vor


comanda studiile necesare în special pentru zona care va fi inundat definitiv. Prezervarea
valorilor arheologice sau istorice poate fi f cut prin:
- ocolire dac este posibil (în special în cazul unor deriva ii sau a unui canal
navigabil);
- supraîn l are i consolidare pe locul unde se g se te (dac este posibil);
- mutare într-un amplasament apropiat convenabil;
- în cazuri excep ionale se poate merge pân la abandonarea lucr rii.
Prezervarea valorilor culturale (etnografie, folclor etc.) poate fi f cut numai prin
fixarea nucleului popula iei str mutate în aproprierea zonei de origine. Acest lucru poate fi
realizat i prin crearea de locuri de munc în zon , dar în primul rând prin construirea efectiv a
noii localit i.

F. Estetica

Se va urm ri integrarea în peisaj a barajului cu lacul de acumulare i a traseului


deriva iei sau canalului navigabil cu pozi ia potrivit pentru nodul hidrotehnic. Se urm re te de
asemenea integrarea în peisaj a tututor construc iilor definitive, a drumurilor i LEA. Astfel, în
anumite cazuri, pentru a nu strica un peisaj deosebit, se pot prevedea linii electrice subterane.
Dup terminarea lucr rii trebuie realizate lucr ri de ameliorare a peisajului sau de
mascare a zonelor afectate:
- reîmp durirea zonelor defri ate;
- transformarea platformelor de organizare, a haldelor de steril, în planta ii,
parcuri, terenuri de sport, terenuri de camping etc.;
-amenajarea final a drumurilor definitive, refacerea lucr rilor deteriorate,
dezafectarea estetic a utilit ilor provizorii dup terminarea execu iei lucr rilor;
- plantarea de arbori pe marginea lacurilor i pe bermele carierelor pentru
mascarea acestora;
- renun area la peree la diguri deasupra nivelului normal de reten ie (NNR) i
înlocuirea lor cu inierbarae;
G. Turism – agrement

Amenajarea hidroenergetic în sine constituie un obiectiv turistic, care poate


deveni suport i pentru agrement. Drumurile trebuie astfel concepute încât s pun în valoare
peisaje sau elemente de interes turistic. În scopul dezvolt rii turismului trebuie modernizate
drumurile. Prin asfaltarea lor se faciliteaz accesul în zon i se evit praful (foarte important).
În timpul sezonului estival lacul trebuie men inut la un nivel estetic, chiar prin
asumarea unei stagn ri energetice, al c rei cost economic este oricum mai redus decât cel dat de
diminuarea turismului.
În jurul lacurilor de acumulare se pot crea condi ii optime de turism i agrement
prin construirea de hoteluri, vile, cabane, c su e, restaurante, terenuri de sport, terenuri pentru
camping etc., care pot proveni din organizarea de antier gândit din start cu aceste utilit i
definitive (organizarea de antier de la Vidra - Lotru a devenit o frumoas sta iune turistic ).
Turismul poate fi dezvoltat prin crearea unor baze de agrement pentru canotaj, ski pe ap , înot,
prin favorizarea pescuitului sportiv, repopulând apele lacului cu specii de pe ti de un interes
sportiv ridicat (p str v, clean, tiuc , al u etc.) i prin plimb ri sau chiar croaziere cu vapora ul.
Odat cu dezvoltarea activit ilor de turism - agrement trebuie luate m suri de
supraveghere în scopul evit rii polu rii, braconajului i stric ciunilor datorate organiz rii
necorespunz toare a acestor activit i.

H. Amenaj ri piscicole

În scopul repopul rii apelor lacului, dar i în scopul livr rii c tre popula ia local
sau turi ti a unor cantit i de pe te, se pot amenaja cresc torii de pe ti (p str v rii în zonele
montane) în aproprierea lacului.
Cresc toriile pot fi amenajate chiar în apa lacului, acolo unde calitatea apei o
permite, folosind un sistem de plase flotante (piscicultura în viviere). De asemenea se pot
amenaja cresc torii de pe ti în imediata apropiere a canalelor de deriva ie sau a celor navigabile,
în scopul popul rii acestora cu specii potrivite în vederea valorific rii poten ialului bilogic
existent. O rezolvare interesant poate fi transformarea carierelor sau balastierelor în cresc torii
de pe ti.

5.4.8. Aspecte financiare

Toate m surile privind ameliorarea impactului asupra mediului înconjur tor nu


pot dep i stadiul de simplu deziderat teoretic, f r o sus inere financiar corespunz toare,
prev zut din timp . De accea se recomand :
a) prevederea în devizul general a unui fond de 3..5 % din valoarea total a
investi iilor, pentru realizarea lucr rilor i m surilor recomandate pentru
aceasta.
b) prevederea de cheltuieli anuale pentru m surile ce se refer la exploatare:
- cheltuieli pentru m sur torilor de calitate a apei;
- cheltuieli pentru personalul de supraveghere propriu.
c) prevederea de fonduri pentru propagand , publica ii, prospecte, afi e,
conferin e necesare pentru convingerea popula iei în vederea accept rii
lucr rii amenaj rii;
d) prevederea de fonduri pentru instruirea personalului constructorului i
beneficiarului privind protec ia mediului înconjur tor (principii, reguli,
datorii, consecin e).