Ciresii se planteaza in gradina in zone insorite: au nevoie de multa lumina, prin

urmare, daca nu vor fi plantati la o distanta mai mare fata de alti pomi
fructiferi nu vor avea fructe. Prefera solurile luto-nisipoase, care nu retin apa.
Atentie, trebuie evitate solurile reci, argiloase, cu exces de umiditate; in astfel de
terenuri majoritatea soiurilor nu se vor "prinde".

Este bine de stiut ca cea mai importanta operatie in plantarea ciresilor este
stabilirea distantelor intre pomi. Se va tine seama si de portaltoiul utilizat,
deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor. Spre exemplu,
distanta de plantare ar trebui sa fie de 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe
rand.

Specialistii in pomicultura spun ca momentul cel mai prielnic pentru plantarea

pomilor fructiferieste toamna, cu doua saptamani inainte de inghet (20
octombrie-20 noiembrie) sau primavara, in perioada 1 martie-20 aprilie.

In articolul urmator veti gasi informatii despre plantarea, ingrijirea si combaterea

daunatorilor pentru alte soiuri de pomi fructiferi: prun, visin, smochin, mar, par,
gutui.

Perioada optima pentru tratamentele fitosanitare in livezile de prun, cires,

visin si piersic este jumatatea lunii aprilie. Afla ce pesticide pot fi folosite!

Inainte de caderea frunzelor, specialistii unitatilor fitosanitare din tara recomanda

efectuarea tratamentului cu fungicide impotriva moniliozei care afecteaza speciile
pomicole samburoase:cires, visin, prun, piersic, cais.

La samburoase, taierile de rodire se fac intotdeauna deasupra unuia sau mai

multor muguri vegetativi. Afla mai multe detalii despre taierile anuale de rodire
la samburoase!

Ce soiuri de cirese se cultiva in Romania? In ce judet se recolteaza cea mai

mare cantitate de cireste?

Cum se planteaza pomii fructiferi? Cea mai buna perioada pentru plantarea
pomilor este toamna tarziu, dupa ce au cazut toate frunzele. Pomii intra in
aceasta perioada in repaus vegetativ.
Cireul (Prunus Avium, etc) este unul dintre cei mai darnici dintre pomi. Valorificarea
cireului este multidimensional innd att de ce se poate face cu produsele sale ct
i n jurul su. Cireele snt trecute n lista aromelor fine a buctarilor i distilatorilor
i a fructelor cu coninut mare de anti-oxidani a nutriionitilor i fito-terapeuilor. Lemnul
de cire este asociat cu luxul de ctre productorii de mobilier i artizani. Livezile de
cire snt considerate adevrate paradisuri terapeutice de ctre psihoterapeui. Sub
toate aceste aspecte cultivarea i exploatarea cireului este susinut de o cerere n
cretere continu.

La nivel mondial Romnia este pe locul 3 n ce privete randamentul obinut (119425

Hg/ha), pe locul pe locul 8 n ce privete producia (81842 tone) i pe 18 n ce privete
suprafaa recoltat (6853 ha). Cultura cireului asigur prosperitatea multor familii n
regiunile n care aceasta este cultura specific-tradiional aducnd venituri peste
media adus de producia agricol. De regul producia se face n livada motenit, pe
suprafee de maximum 5 ha (chiar i n zonele unde per ansamblu cultura este
dominant permind coagularea loturilor individuale n uniti asociative), de ctre
proprietari.

Gradul de susinere cte subvenii naionale sau europene primesc cultivatorii este
aproape de zero cei mai muli dintre proprietari de livezi avnd suprafee mai mici dec
cele eligibile. Gradul de tehnologizare ct tiin produs de cercettori i specialiti
este nglobat n producie este mic (n Romnia, multe institute de cercetri agricole
au fost nchise din lips de fonduri, facultile de agronomie, chiar dac fac cercetare
snt aproape rupte de agricultura real). De asemenea gradul de mecanizare utilaje,
unelte mecanice este de asemenea mic (crua cu cai, scara, prjina snt cele mai
rspndite unelte). Gradul de valorificare numrul de forme din care fermierii scot
bani din livezile de ciree este foarte mic practic doar din vnzarea fructelor
proaspete.

n cteva cuvinte, n Romnia, cultura cireului se face ca n Evul Mediu, iar

valorificarea ca n Epoca de Piatr.

Cireoaia (Bistria-Nsud), Turcineti (Gorj) snt dou cazuri n care cultura cireului
asigur prosperitatea comunitii O prosperitate evident prin muli indicatori care sar
n ochi precum numrul i mrcile autourismelor, numrul caselor cu nivel, al garajelor
i al utilitilor (centrale proprii, etc). Cireele produse n cele dou comuniti nu ajung n
niciun hypermarket din Romnia niciun mare retailer de pe piaa autohton nu pare s
fie interesat de aceste fructe dei acestea snt promovate local prin festivaluri ale
cireelor sau trguri i srbtori oamenii vnd la poarta gospodriei
productorilor doar pe hrtie care o duc n piee sau chiar exportatorilor care le duc n
strintate (Moldova, Ungaria, Italia, Rusia, Finlanda) .

Prosperitatea de care se bucur oamenii din cele dou comune mari productoare
este mult sub potenial productorii primesc de fapt foarte puin pentru ce produc i
exploateaz foarte puin din formele de valorificare ale culturii cireului.

De unde vine productivitatea? Productivitatea este un dar al solului foarte bun, al

climatului local propice, al muncii oamenilor i al unor secrete vechi (precum port-altoiul
sbatic, aa cum fac cei de la Cireoaia, care dau pomului domesticit ceva din
robusteea celui slbatic) ns puse toate cap la cap, tot ine de domeniul miracolului
naturii.

Cum fac alii? Slovenia e pe primul loc

Miracolul naturii are i el limite slovenii i elveienii au productiviti de trei i de dou

ori mai mari ca noi, doar c ei au tiut s aduge management, cunoatere i bani (foarte
muli bani).

Slovenii au cea mai mare productivitate din lume (341532 Hg/ha), snt pe locul 47 n
privina contribuiei la recolta mondial (4235 tone), i pe locul 64 n ce privete
suprafaa alocat livezilor de cire 124 hectare.
Fac aici o parantez slovenii au livezi de ciree de 124 de hectare asta e de 6 ori
mai puin ct au ranii de la Cireoaia unde snt 600 de hectare. Ce poi s spui? Mai
n glum mai n serios: c Slovenia este cel mai competitiv deluor de la Cireoaia.

Nu a fi prea departe de adevr. Producia naional de ciree a Sloveniei este

concentrat la Gorika Brda i ea o comun (este drept cam ct trei comune
romneti).

CULTURA CIRESULUI
Cerasus avium L. Mnch
Fam. Rosaceae, Subfam. Prunoideae
1.Importanta culturii
Ciresele fiind printre primele fructe care apar primavara, sunt foarte cautate pe piata atat pentru consum
in stare proaspata cat si pentru prelucrare in diferite produse (compot, dulceata, gem, jeleu, suc, sirop,
lichior, produse de cofetarie etc.). Compozitia chimica a fructelor este destul de complexa, la 100 g pulpa
gasim: 7,7-18,8% zahar total, 0,49-1,37% acizi organici, 0,06-0,39% substante pectice, pana la 16,8
mg% vitamina C, vitaminele B1, B2, E, provitamina A, saruri minerale de Ca, Fe, K, P, etc.
Lemnul de cires este foarte apreciat in industria mobilei, pentru lucrari de artizanat etc., datorita culorii
naturale deosebite.
Ciresul este cultivat pe intreg teritoriul tarii cu rezultate mai mult sau mai putin satisfacatoare in functie de
conditiile climatice locale, nu este afectat de alternanta de fructificare si necesita putina forta de munca la
efectuarea taierilor.
2.Originea si aria de raspandire
Ciresul este originar din regiunea cuprinsa intre Marea Neagra si Marea Caspica, de unde s-a extins in
toate zonele favorabile. In stare salbatica creste in China, Iran, CSI, Asia Mica, Asia centrala, Africa de
Nord, sudul si sud-estul Europei. A fost luat in cultura cu circa 2500 de ani in urma.
In prezent, cultura ciresului este raspandita pe toate continentele, dar o pondere mai mare ocupa in
Europa, unde se produce circa 65% din productia mondiala, SUA si Canada cu circa 15% si mai putin in
Africa, Asia si America latina (tabelul 22). Productia mondiala de cirese se ridica la circa 1,5 milioane de
tone, obtinuta de pe circa 295,6 mii ha. Din Europa, mai mari producatoare de cirese sunt: Germania,
Turcia, Italia si Franta (tabelul 23).
In Romania se cultiva circa 7150 ha, din care aproape jumatate in sectorul particular si se obtine o
productie de peste 50 tone. Cele mai importante judete producatoare sunt prezentate in tabelul 24. In
ultimii ani se inregistreaza un usor regres al suprafetelor cultivate, plantatiile existente sunt imbatranite,
ritmul de replantare este foarte mic, productia fiind din ce in ce mai mica.
3.Particularitati biologice
3.1.Particularitati de crestere
Sistemul radicular. Cresterea radacinilor este influentata de portaltoi si insusirile fizico-chimice ale solului.
Pe solurile fertile radacinile cresc mai putin in lungime dar ramifica mai mult, iar pe solurile sarace
radacinile se alungesc mult si ramifica mai putin. Pe solul brun roscat, majoritatea radacinilor sunt situate
in stratul de sol cuprins intre 20 si 55 cm, extinderea pe orizontala depasind de 1,6-3 ori proiectia
coroanei. Altoit pe mahaleb, ciresul formeaza un sistem radicular mai profund, cu radacini ce pot ajunge
la 3-4 m adancime, ceea ce-i confera o buna rezistenta la seceta. Altoit pe visin, formeaza un sistem
radicular mai superficial si mai putin extins, dand posibilitatea valorificarii solurilor mai subtiri. Cresterea
radacinilor se face in doua valuri, unul primavara in aprilie-mai si unul toamna inaintea caderii frunzelor.

Tulpina. Partea aeriana creste mai greu in primi ani de livada, desi ciresul este viguros si are tendinta de
etajare naturala, formeaza coroane rare si bine luminate. In perioada de tinerete formeaza coroane
piramidale, iar la maturitate coroanele devin globuloase sau invers piramidale. Ciresul are capacitate
destul de slaba de ramificare, coroana se mentine destul de rara si necesita putine interventii de taiere
pentru intretinerea ei. Fructifica pe ramuri mijlocii si buchete de mai, ramuri pe care mugurii floriferi si
vegetativi sunt asezati solitar. In perioada de maxima rodire, diferentiaza muguri de rod si pe ramurile de
prelungire a elementelor de schelet. Mugurii floriferi se formeaza in cantitate mai mare pe ramurile scurte
tip buchet (75%) si mai putin pe ramurile mijlocii si lungi (25%).
3.2. Particularitati de fructificare
Primavara, ciresul porneste in vegetatie si infloreste simultan cu piersicul, visinul si unele soiuri de prun.
Din mugurii floriferi, se formeaza inflorescente cu 2-4 flori, iar infloritul dureaza 10-14 zile. Infloritul poate
fi timpuriu (cea mai timpurie, Pietroase de Cotnari), mijlociu (Hedelfinger) sau tarziu (Germersdorf,
Pietroase Dnissen). Polenizarea ciresului este entomofila, iar majoritatea soiurilor sunt autosterile, ceea
ce impune o atenta asezare a soiurilor la plantare, pentru a se asigura o buna polenizare. Pentru o
recolta buna, trebuie sa se polenizeze circa 30-35% din florile unui pom. La cires, se cunosc si perechi
intersterile (Pietroase Burlat cu Pietroase Morreau), de care se va tine seama la alegerea polenizatorilor.
De data recenta, sunt introduse in cultura soiuri autofertile, care sunt si bune polenizatoare, dintre care:
Stella, Sunburst, New Star, Lapins etc.
Varsta intrarii pe rod este diferita in functie de soi, primele fructe formandu-se la 3-4 ani de la plantare, iar
productii economice dupa 5-6 ani de la plantare. De la inflorire la maturarea fructelor, sunt necesare 35-
38 de zile pentru soiurile timpurii si 60-65 de zile pentru soiurile tarzii. Potentialul de productie a ciresului
este de 7-11 t/ha in functie de soi, iar longevitatea economica ajunge la 35-40 de ani.
Longevitatea economica a plantatiilor este de 30-40 de ani la altoirea pe salbatic si mai mica la altoirea
pe mahaleb.
3.3.Specii, soiuri si portaltoi
Speciile mai importante care au contribuit la formarea soiurilor si portaltoilor sunt:
Cerasus avium - ciresul salbatic, are trei varietati botanice din care deriva majoritatea soiurilor cultivate:
- var. silvestris (kirschl), cu fructe mici, negre, amarui, putin suculente, folosite pentru dulceata. Din
aceasta varietate provin soiurile cu fructe mici si pulpa moale, suculenta, care se matureaza timpuriu:
Cea mai timpurie, timpurie de Mai etc.;
- var. Juliana (L), care a dat nastere soiurilor semitimpurii cu fructul mare, pulpa moale sau semipietroasa
si suculenta: Ramon Oliva, Basicate etc.;
- var. duracina (L), care a dat nastere soiurilor cu fructul mare, pulpa pietroasa, crocanta, foarte apreciata
de consumatori. In cadrul acestei varietati exista trei forme: rubra, cu fructe rosii; flava, cu fructe galbene
si variegata cu fructe pestrite, galben cu rosu.
Cerasus mahaleb L. - visinul turcesc, prezinta interes ca portaltoi;
Cerasus vulgaris Mill. - visinul comun si Cerasus fruticosa - visinul de stepa, au contribuit la formarea
unor soiuri si portaltoi de cires.
Sortimentul de soiuri cultivat in Romania
Sortimentul cuprinde soiuri romanesti si straine adaptate diverselor zone de cultura, care se esaloneaza
la maturare din 10 mai pana in 15-20 iulie. Cele mai importante soiuri sunt:
Cea mai timpurie (Fruheste der Mark) - este un soi de vigoare mijlocie, autosteril cu fructe mici, alungite,
cu o depresiune in zona punctului stilar, de culoare rosie-inchisa, cu insusiri gustative mediocre. Se
matureaza la mijlocul lunii mai.
Bigarreau Morreau - soi viguros, autosteril, are fructul mijlociu-mare, larg cordiform, de culoare rosu-viu,
lucios, pulpa pietroasa, bine colorata, de calitate buna. Se matureaza in a doua jumatate a lunii mai.
Bigarreau Burat - soi de vigoare mijlocie, autosteril, foarte productiv, cu fructul mare, cordiform, rosu-viu,
pulpa semipietroasa. Se matureaza la sfarsit de mai.
Negre de Bistrita - soi de vigoare mare, fructul mijlociu, rosu-vinetiu, cu o depresiune in varf, cu pulpa
semipietroasa, colorata, de calitate buna. Se matureaza la sfarsit de mai si inceput de iunie.
Sam - are vigoare mijlocie, formeaza ramuri de schelet groase, are fructe mari, sferice, cu pulpa
semipietroasa, cu gust satisfacator, bun pentru industrializare. Soiul este rezistent la crapare si se
matureaza in prima decada a lunii iunie.
Cerna - are vigoare mijlocie, este autosteril, este bun polenizator, are fructul mare, tronconic, cu pielita
rosie stralucitoare, pulpa rosie semipietroasa si gust echilibrat. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.
Ponoare - soi de vigoare mijlocie-mare, autosteril, cu o buna capacitate de productie, are fructe mijlocii,
de culoare rosie, cu pulpa semipietroasa si gust dulce-acrisor.
Van - are vigoare medie, este autosteril, precoce si productiv, are fructul mare, sferic-trunchiat, de
culoare rosie, pulpa pietroasa, rezistent la crapare, de calitate foarte buna. Se matureaza in ultima
decada din iunie.
Rubin - soi de vigoare supramijlocie, autosteril, cu mare capacitate de fructificare, fructul mare, cordiform,
de culoare rosu-rubiniu stralucitor, pulpa pietroasa, foarte bun pentru masa. Se matureaza la sfarsitul lunii
iunie.
Pietroase de Cotnari - are vigoare mijlocie-mare, este autosteril, produce foarte mult, fructul este mare,
cordiform-rotunjit, galben-auriu, acoperit cu rosu-corai, pulpa pietroasa, suculenta de calitate foarte buna.
Se matureaza la sfarsit de iunie.
Gersmersdorf - soi foarte viguros, autosteril, cu fructul foarte mare, larg cordiform, rosu-inchis, cu pulpa
pietroasa de calitate foarte buna. Se matureaza in decada a treia a lunii iunie.
Armonia - este un soi viguros, cu fructe mari, cordiform rotunjite, de culoare galbena, marmorate cu rosu-
aprins, cu pulpa pietroasa, dulce si armonios acidulata, foarte bun pentru masa. Se matureaza la sfarsit
de iunie si inceput de iulie.
Stella - soi de vigoare mijlocie, autofertil, are fructul mijlociu-mare, ovoid-alungit, rosu-anilin, cu pulpa
pietroasa, foarte bun pentru masa. Se matureaza in decada a treia a lunii iunie.
Stella compact - are vigoare mijlocie-mica, fructifica exclusiv pe buchete, are portul compact. Fructele
sunt mijlocii-mari, cordiform-ovoidala, asemanator cu Stella, cu peduncul scurt si gros. Pulpa este
pietroasa, cu gust echilibrat si destul de rezistent la crapare. Se matureaza la sfarsit de iunie si inceput de
iulie.
Hedelfinger - soi viguros, autosteril, foarte productiv, cu fructul mare, ovoid-alungit, rosu-violaceu, pulpa
pietroasa, semiaderenta la sambure, de calitate foarte buna pentru masa si industrializare. Se matureaza
la sfarsit de iunie si inceput de iulie.
Lambert compact - soi de vigoare mijlocie, cu fructul mare, scurt cordiform, de culoare rosie-inchis, pulpa
pietroasa, gust placut. Se matureaza in prima jumatate a lunii iulie.
Uriase de Bistrita - este soi de vigoare mare, autosteril, are fructe mari si foarte mari, sferic-trunchiate,
pana la ovosferice, bombate pe partea dorsala, de culoare rosie. Pulpa este rosie, pietroasa, suculenta,
cu gust dulce si armonios acidulat. Se matureaza in prima jumatate a lunii iulie.
Silva - soi autosteril, viguros, cu fructul mic-mijlociu, de culoare neagra si gustul amar. Se matureaza la
sfarsit de iunie.
Amara - soi viguros, cu fructul mijlociu, negru si gust amar. Se matureaza in prima decada a lunii iulie.
Principalii portaltoi ai ciresului sunt:
Ciresul salbatic - (Cerasus avium L. var. silvestris), este utilizat pe scara larga in toate tarile cultivatoare
de cires. Este recomandat in zonele cu peste 550 mm precipitatii anual, imprima vigoare si longevitate
mare, rezistenta la ger si asigura o buna inradacinare. Are afinitate buna la altoire, creste bine in
pepiniera si asigura procente bune de prindere la altoire. Este sensibil la seceta si la excesul temporar de
apa din sol.
Ciresul franc - (Cerasus avium L.), obtinut din samburii unor soiuri cu maturare tarzie si cu o buna
germinare, dintre care: Pietroase Dnissen, Hedelfinger, Pietroase de Cotnari etc. La Iasi a fost obtinut
portaltoiul Cristimar, de vigoare mai mica, pretabil si ca intermediar pentru reducerea vigorii pomilor. De
asemenea pe plan mondial au fost facute o serie de selectii de cires franc folosite cu succes ca portaltoi
dintre care: Fercahum si Fercadeu, rezistenta la cancerul bacterian; RW 101 etc.
Mahalebul (Cerasus mahaleb), raspandit in Europa Centrala, Meridionala si Asia Mica, destul de
heterogen, este pretabil pentru terenurile uscate si sarace dar bine drenate, este sensibil la asfixia
radiculara, este rezistent la calcarul activ, creste bine in pepiniera si imprima o vigoare ceva mai mica,
precocitate si o calitate mai buna a fructelor. Din aceasta specie a fost selectata clona S.L. 64, mai
uniforma din punct de vedere morfologic si cu buna afinitate de altoire.
Visinul comun - (Cerasus vulgaris), este mai putin folosit deoarece nu are afinitate cu toate soiurile si
drajoneaza destul de mult. Este mai tolerant si adaptabil la solurile mai grele si cu continut mai mare in
calcar activ, fiind mai rezistent si la temperatura scazuta. este rezistent la cancerul bacterian, nematozi si
putrezirea radacinilor.
Portaltoi cu inmultire vegetativa
F 12/1, clona cu capacitate mare de drajonare, sensibil la Agrobacterium dar rezistenta la Pseudomonas
sp;
F 4/13, este o selectie obtinuta la East Malling, are o rata mare de multiplicare prin marcotaj, imprima o
foarte buna productivitate, este rezistenta la Pseudomonas, fiind pretabila pentru solurile cu fertilitate
scazuta.
Colt, are o buna capacitate de inmultire prin butasi lemnificati sau in verde, are afinitate buna cu toate
soiurile de cires, imprima vigoare mica si precocitate. Portaltoiul este rezistent la Pseudomonas si
Coccomyces, dar este sensibil la seceta si la gerurile puternice din prima parte a iernii.
Stockton Morello, este o selectie americana, folosit pentru solurile mai grele si umede, imprima vigoare
mica, are afinitate cu majoritatea soiurilor, se inmulteste atat prin butasi lemnificati cat si in verde dar
necesita tratamente hormonale de inradacinare. Este imun la nematozii galicicoli.
Vladimir, are vigoare mica, drajoneaza putin si se inmulteste prin butasi semilemnificati.
Meteor, este o selectie americana ce se inmulteste prin butasi semilemnificati in conditii de ceata
artificiala. Imprima vigoare slaba.
CAB 6 P si CAB 11 E, sunt selectii de visin obtinute in Italia, se inmulteste usor prin butasi semilemnificati
si imprima vigoare mica.
3.4.Cerintele ciresului fata de factorii de mediu
Caldura. Ciresul are cerinte destul de mari fata de caldura, in special in perioada de primavara, cerinte
care sunt satisfacute in zona dealurilor mici si mijlocii, unde temperatura medie anuala este cuprinsa intre
9 si 11,5C. Soiurile timpurii sunt mai pretentioase la caldura, avand nevoie de 14-16C in luna mai.
Pentru maturarea fructelor la soiurile timpurii este necesara o suma de temperatura de 470-670C dupa
inflorit, in timp ce la soiurile cu maturare tarzie sunt necesare 1100-1150C. Este o specie la care
necesarul in frig este mare, intre 1000 si 1700 ore in functie de soi, ceea ce face ca ciresul sa aiba un
repaus profund mai mare si sa nu fie afectat decat rar de inghetul de revenire. Pe perioada iernii, mugurii
rezista la temperaturi de -24C, in faza de buton la -5,5C, iar la deschiderea florilor la -2,2C (Cornelia
Parnia, 1985). Deoarece pomii sunt in general de talie mare, eventualele pagube care pot apare se
inregistreaza la baza coroanei, in primii 2 m de la sol, fara efecte majore asupra pomilor. Nu suporta
temperatura ridicata si arsita din timpul verii, unde productia si calitatea acesteia nu se ridica la potentialul
soiurilor.
Apa. Fata de apa cerintele sunt moderate, reusind in zonele cu 600-700 mm precipitatii anual. Daca zona
este mai saraca in precipitatii, sub 600 mm anual, ciresul poate valorifica apa din panza freatica daca
aceasta este la 1,5-2 m. Apa stagnanta din sol este foarte greu suportata de cires, daca este de durata
provoaca asfixia radacinilor. Si umiditatea relativa a aerului are efecte negative, in timpul infloritului
favorizeaza atacul moniliozei, iar la maturarea fructelor determina craparea pielitei in zona punctului stilar,
ca dealtfel si ploile care cad in aceasta perioada.
Rezistenta la stresul hidric este dependenta de portaltoi. Altoit pe mahaleb (visin turcesc) ciresul reuseste
bine in zone cu precipitatii mai putine (500-550 mm), iar daca este altoit pe visin are nevoie de irigare.
Lumina. Fiind o specie iubitoare de lumina, ciresul trebuie plantat pe versantii sudici, in treimea mijlocie si
superioara si la distanta suficienta pentru evitarea umbririi reciproce a pomilor. In conditii de umbrire,
pomii cresc greu, fructificarea se muta la periferia coroanei, sunt mai sensibili la boli, calitatea fructelor
este slaba, iar uscarea rapida a ramurilor de rod duce la degarnisirea coroanei in zona umbrita.
Solul. Cerintele fata de sol sunt destul de mari si dependente de portaltoi, prefera solurile profunde,
adanci, usoare, luto-nisipoase, lutoase, bine drenate si cu panza de apa freatica nu mai sus de 1,5-2 m.
Nu suporta solurile grele, umede, reci sau cu apa stagnanta, unde cresterile sunt slabe si numarul
pomilor uscati prematur este mare. Cantitatea de calcar activ nu trebuie sa depaseasca 6% daca se
foloseste ca portaltoi mahalebul, sau 2-3% pentru ceilalti portaltoi.
4.Particularitati tehnologice
4.1.Producerea materialului saditor.
Materialul de plantat se obtine prin altoire pe unul din portaltoii: mahaleb, care asigura toleranta la calcar
si seceta, visin, imprima vigoare mai mica, franc, care asigura o buna ancorare in sol; o serie de portaltoi
cu inmultire vegetativa: F 12/1, Colt, IPC 1 etc. Altoirea se face in ochi dormind, in prima parte a
campaniei de altoire si eventual plantele neprinse se realtoiesc primavara, in ochi crescand sau in lemn.
Puietii sau butasii inradacinati se obtin cu un an inainte in campul de puieti sau pe parapetii de
inradacinare si se folosesc la infiintarea campului II al pepinierei.
4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de cires
Fiind pretentios la sol si la unele componente chimice rezultate din descompunerea radacinilor altor
specii (oboseala solului), ciresul nu se planteaza dupa el insasi sau dupa alte samburoase inrudite, mai
devreme de 10-15 ani, dar se poate planta dupa mar sau par. Este sensibil la fenomenul de oboseala a
solului, din care cauza terenul trebuie bine pregatit, fertilizat si dezinfectat impotriva viermilor tericicoli si a
nematozilor.
Pregatirea terenului in vederea plantarii consta in afanarea adanca, fertilizarea de baza cu 40-60 t/ha
ingrasaminte organice, 250-300 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sare potasica si incorporarea
ingrasamintelor la 20-25 cm si maruntirea solului in vederea pichetarii. Pentru solurile care au fost
ocupate anterior cu livada, este necesara dezinfectia chimica, pentru distrugerea nematozilor si viermilor
tericicoli, prin aplicarea a 80-100 kg/ha Lindatox, Aldrin sau Heclotox. Daca este cazul, se poate corecta
pH-ul solului prin aplicarea de amendamente.
Perioada optima de plantat este toamna, cand suporta mai bine transplantarea si porneste mai bine
primavara. Pentru asigurarea polenizarii, se planteaza cel putin trei soiuri, in randuri alternative, in functie
de valoarea lor comerciala. Foarte bun polenizator este soiul Pietroase Dnissen, dar are fructe de
calitate inferioara si se poate planta in raport de 1:8 cu alte soiuri de calitate.
Distantele de plantare folosite sunt de 5-6 m intre randuri si 3-4 m pe rand, in functie de vigoarea pomilor
si capacitatea de ramificare. Pentru soiurile de vigoare slaba si cu port compact, conduse ca tufa-vas, se
pot folosi distante de 4/3 m.
Formele de coroana folosite sunt in functie de vigoarea soiului si de dominanta apicala (tendinta de a
creste inalt si slab ramificat) si sunt: tufa vas, pentru soiurile de vigoare mai mica (Lambert compact, Van,
Rubin, Jubileu), vasul intarziat, piramida intrerupta, palmeta libera, pentru soiurile mai viguroase.
4.3. Specificul intretinerii plantatiilor de cires
Taierea de formare a coroanelor este specifica fiecarei forme in parte si se executa preponderent prin
lucrari in verde. Cu cat se intervine mai putin prin taieri in uscat cu atat se asigura conditii mai bune
pentru diferentierea si intrarea pe rod.
Taierea de productie consta in rarirea sau reductia ramurilor de semischelet pentru favorizarea
patrunderii lumini, inlaturarea ramurilor lacome din partea superioara a coroanei, limitarea inaltimii si a
extinderii laterale, in functie de distanta de plantare si eliminarea ramurilor rupte, uscate sau bolnave.
Ciresul nu necesita taiere obligatorie in fiecare an, mai ales la pomii solitari, care nu se stanjenesc in
crestere si fructificare. Deoarece fructele sunt mici, nu se pune problema supraincarcarii pomilor, iar
maturarea timpurie, da posibilitatea refacerii pomilor si asigurarea unei diferentieri bune pentru anul
urmator, fara probleme de alternanta de fructificare. Ciresul isi cicatrizeaza greu ranile si nu se
recomanda taierea ramurilor groase, deoarece pe rani apar scurgeri gomoase, pe care se instaleaza
agenti patogeni cu efect negativ asupra pomului. Pe masura ce cresterile anuale se diminueaza, se
intervine pentru rarirea ramurilor mijlocii si chiar scurtarea acestora cu 1/3-1/2, pentru stimularea cresterii
si asigurarea ramurilor necesare fructificarii in anii urmatori.
Se practica cu succes taierea de vara, dupa recoltarea fructelor, in locul celei din primavara, deoarece
ranile se vindeca mai usor si mai repede, iar stresul suportat de planta este mai mic.
Intretinerea solului in livezile tinere consta in cultivarea lui cu specii legumicole sau ingrasaminte verzi, fie
toate intervalele fie alternativ din doua in doua. Se poate cultiva cu succes capsunul, cate 3-4 randuri de
o parte si de alta a pomilor, lasand un interval de 2 m necesar circulatiei agregatelor de stropit.
In livezile mature se recomanda inierbarea intervalelor si lucrarea solului pe rand primavara, dupa care
randul se mulceste cu iarba de pe interval. Pentru controlul buruienilor, in livezile mature, pe randul de
pomi se pot face erbicidari locale pe vetrele de buruieni mai greu de combatut mecanic sau pe toata
lungimea randului.
Fertilizarea este necesara indiferent de starea de fertilitate a solului, ciresul fiind mare consumator de
elemente minerale. In primii 2-3 ani de la plantare se fertilizeaza suplimentar numai cu azot, iar in
perioada care urmeaza necesita o fertilizare completa. O plantatie de trei ani consuma urmatoarele
cantitati de elemente din sol: 45 kg azot, 11,5 kg fosfor, 22,1 kg potasiu, 42 kg calciu, 10 kg magneziu,
229 g fier, 101 g mangan, 117 g zinc, 66 g bor etc. La o tona de cirese se consuma din sol urmatoarele
ingrasaminte: 2,3 kg azot, 0,2 kg fosfor, 1,7 kg potasiu, 0,15 kg calciu, 0,1 kg magneziu si o serie de
microelemente. Pentru a compensa aceste consumuri, in livezile pe rod se administreaza circa 120-140
kg azot, 80 kg fosfor si 160-200 kg potasiu la un hectar de livada.
Irigarea. Pentru rezultate bune, plantatiile moderne au nevoie de apa aproape in toate zonele de cultura.
Cantitatea de apa administrata la o udare este de 400-500 m3/ha, iar numarul udarilor este de obicei de
3-5, din care 2 dupa recoltarea fructelor. Perioadele critice pentru apa sunt: inainte de inflorire, pentru a
sustine legarea fructelor, in timpul intaririi endocarpului si la diferentierea mugurilor de rod. Daca toamna
este secetoasa este necesara o udare de aprovizionare.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Protectia ciresului desi este mai simpla decat la alte specii, poate da
probleme datorita inaltimii mari a pomilor si lipsei mijloacelor adecvate de stropire a varfului coroanei.
Principalele boli ale ciresului sunt: bolile virotice, ulceratia bacteriana, monilioza, antracnoza, patarea
rosie, ciuruirea frunzelor etc., iar dintre daunatori putem aminti: paduchii de frunze, musca cireselor,
gargarita fructelor etc. Musca cireselor care prin ouale depuse in fructe si formarea larvelor, depreciaza
mult calitatea, afecteaza numai soiurile cu maturare mijlocie si tarzie. Prevenirea si combaterea bolilor si
daunatorilor se face in functie de rezerva biologica, conditiile meteorologice si agentul patogen, fiind
necesare cel putin 7-8 tratamente, din care 2 pe perioada repausului de iarna (tabelul 25).
Maturarea si recoltarea fructelor
Dupa intrarea fructelor in parga si in continuare, pana la maturitatea de consum, ciresele cresc mult in
volum si greutate, desavarsindu-si totodata si insusirile organoleptice. Dupa desprinderea din pom,
ciresele nu-si mai continua maturarea, din aceasta cauza stabilirea momentului recoltarii trebuie facuta cu
mare atentie. Desi la nivel de pom maturarea se face esalonat pe o perioada de circa 5-7 zile, in practica
recoltarea se face de obicei la o trecere si mai rar prin 2-3 treceri succesive.
Lucrarea de recoltare a fructelor este una dintre cele mai costisitoare din tehnologia ciresului, datorita
productivitatii reduse (de max. 10 kg/ora). Fructele ajunse la maturare nu cad din pom, daca nu sunt
culese sau mancate de pasari, se stafidesc.
Tabelul 25
Tratamentele recomandate in plantatiile de cires
Fenofaza Agentul patogen Pesticidele recomandate
1.Repaus vegetativ Paduchele din San Jos, oua hibernante Oleoekalux 1,5%, Applaud 0,04% + ulei
horticol 0,2% polisulfura de bariu 6%
2. Buton colorat Ciuruire, antracnoza, monilioza, oua de acarieni Turdacupral 0,4%, zeama bordeleza
0,5% + ulei horticol 1,5%
3.Scuturarea petalelor Ciuruire, antracnoza, monilioza, defoliatoare Saprol 0,125%, Atemic 0,1%,
Metoben 0,1%, Systhane 0,1%, Topsin 0,1% + Diazol 0,15%, Sumi-alpha 0,04%, Zolone 0,2%
4 - 5. Din 2 in 2 saptamani Idem 3 + viermele fructelor Saprol 0,125%, Atemic 0,1%, Metoben 0,1%,
Systhane 0,1%, Topsin 0,1% + Actellic 0,05%, Sinoratox 0,1%, Sumi-alpha 0,04%, Meothrin 0,03%
6. Inainte de maturare Antracnoza, monilioza, defoliatoare, afide Saprol 0,125%, Atemic 0,1%, Metoben
0,1%, Systhane 0,1%, Topsin 0,1% + Sumilex 0,1%, Rovral 0,1% + Chinmix 0,03%, Decis 0,04%, Pirimor
0,1%
7-8. Dupa recoltare la avertizare Antracnoza, monilioza, ciuruire, paduchele din San Jos, defoliatoare,
acarieni Idem 6 + Danirun 0,06%, Nissorun 0,03%
9. Dupa caderea frunzelor Ciuruire, monilioza, forme de rezistenta insecte Stropire albastra cu un produs
cupric: Turdacupral 0,5%, Sulfat de cupru 2%, zeama bordeleza 2%.
Acest lucru face dificila chiar si recoltarea mecanizata. Recoltarea fructelor destinate consumului se face
cand acestea au ajuns la maturitatea de consum, dupa ce se ridica roua, manual, impreuna cu
pedunculul. Odata cu recoltarea se face si sortarea, iar ambalajele folosite sunt mici, cu capacitatea de
circa 5 kg. Dupa recoltare, ambalajele cu fructe se tin la umbra, se acopera cu rogojini umezite pana in
momentul livrarii. Fiind fructe perisabile, trebuie sa ajunga cat mai repede la consumatori. Pentru a
asigura o perioada de pastrare de cateva zile, fructele trebuie refrigerate, adica duse cat mai repede in
hale unde exista posibilitatea de scadere a temperaturii in jur de 4C, temperatura la care fructele se pot
pastra circa 2 saptamani.
Recoltarea mecanizata este putin utilizata datorita desprinderii greoaie a fructelor. Se practica stropiri cu
substante care determina abscisia fructelor si scuturarea pomilor cu diferite masini prevazute cu
vibratoare, dar numai pentru fructele destinate prelucrarii industriale. Fructele recoltate mecanic trebuie
sa ajunga foarte repede la fabricile de prelucrare, transportul se face de obicei in recipienti cu apa. Daca
se lasa fara protectie, se altereaza rapid datorita ranilor care au aparut cu ocazia recoltatului.

Vechimea in cultura a ciresului si visinului se poate aprecia ca fiind foarte veche. Primele informatii scrise
s-au pastrat de la filozofii greci Xenofou (536 i.e.n.) si Teophrast (374-287 i.e.n.). Visinul este mentionat
inca din anul 340 (i.e.n.) intr-o lucrare a lui Aristotel in care se descrie tehnica de inmultire.
O data cu aparitia erei crestine informatiile despre agricultura devin din ce in ce mai putine si ne parvin pe
cai indirecte, prin intermediul cronicilor. Abia in perioada lui Carol cel Mare (724-814) intalnim din nou
mentiuni despre cultura visinului ce se practica pe domeniile regale.
In anul 1278, la nunta regelui Suediei s-a servit visinata, iar acest lucru ne indreptateste a crede ca
arealul de cultura a visinului se extinsese pana in Scandinavia.
Tot in mod indirect aflam despre existenta celor doua specii pe teritoriul de astazi a Romaniei. inca de la
inchegarea primelor state feudale, respectiv din timpul domniei lui Mircea cel Batran, cand sunt atestate
documentar Manastirea Visina si localitatea Cireasov (1407). Ceva mai tarziu, documentele timpului
amintesc localitatile Ciresu (1520), Valea Ciresului (1528), Visina (1550) iar astazi identificam
urmatoarele localitati cu numele speciei si anume: Ciresu, Ciresoaia, Cireseni, Cireasa, Ciresel,
Cireseanu, Valea Valea Ciresoii, Valea Ciresului etc.
Ciresele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin continutul ridicat in vitamine, saruri minerale,
zaharuri, fac obiectul unuia dintre cele mai eficiente activitati comerciale.
Fructele sunt destinate atat consumului in stare proaspata cat si prelucrarii industriale sub forma de
sucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulceturi etc.
Fructele de cires contin: substanta uscata 10,8-24,7%, zahar total 7,7-16,8%, aciditate totala 0,49-1,3%,
substante tanoide 0,6-1,3%, substante pectice 0,06-0,36%, vitamina V 6,51%, A 0,5 mg%, B1, E, Ca, K,
P, Fe, etc.
Fructele de visin se folosesc in special pentru industrializare dar si pentru consum in stare proaspata,
avand un continut complex echilibrat, bogat in elemente nutritive, saruri minerale, si vitamine cum ar fi:
substanta uscata 13,9-23,2%, zaharuri 5-19%, acizi organici 0,9-4,9 mg%, K, P, Mg, Ca, vitamina PP, E,
B1, B2, caroten etc.
Lemnul de cires este foarte apreciat in industria lemnului. Visinul este o specie decorativa dar si buna
melifera.

7.1. Consideratii generale

Ciresul este o specie originara din zona cuprinsa intre Marea Neagra si Marea Caspica de unde s-a
raspandit in Europa si Asia. In stare salbatica se mai intalneste in Iran, China, Rusia, Asia Mica, Asia
Centrala, Africa de Nord, Sudul si Estul Europei.
In prezent ciresul se cultiva intre paralelele de 40-60 latitudine nordica, dar izolat se intalneste pe toate
continentele.
Istoria culturii visinului este strans legata de cea a ciresului, desi unele date din literatura de specialitate
sunt contradictorii. Visinul comun nu se intalneste in stare salbatica insa creste semispontan in jurul Marii
Caspice in Caucaz, India, Iran, Asia Mica si Peninsula Balcanica, care ar fi si originile sale. Spre
deosebire de cires, care nu poate depasi paralela de 60C latitudine nordica, visinul depaseste acesta
cota devansand chiar si cultura marului.

7.1.1. Cultura visinului si ciresului in lume

Productia mondiala de cirese si visine reprezinta circa 0,7% din productia totala de fructe.

Un prim grup de tari mari producatoare ca S.U.A., Italia, Franta, Turcia, Spania, Bulgaria, Japonia,
Canada, Australia, Chile, Argentina si Africa de Sud, se produc mai multe cirese decat visine, in timp ce
ex Iugolavia, Polonia, Germania, Romania productia de visine este superioara celei de cirese.

Datele statistice F.A.O. indica tarile europene fara fosta U.R.S.S. ca fiind principalele producatoare de
cirese circa 70% din total. S.U.A. si Canada detin aproximativ 13% din productia mondiala, tarile asiatice
(fara China si Coreea de Nord) 1,5%, iar cele africane 1%.
Ca regula generala, tarile vest europene produc mai multe cirese, iar cele est europene, mai multe
visine.
In ultimii ani se remarca o crestere a interesului pentru cultura ciresului in Scandinavia, respectiv Suedia,
Norvegia, tari unde cultura s-a extins pana la 60 latitudine nordica.
In Asia, principalii producatori sunt: Iran, Liban, Japonia, China si Coreea de Nord.
In America de Nord, primul loc este ocupat de S.U.A., urmat apoi de Canada.
In Africa, productii relativ mici se obtin in Africa de Sud, Namibia, Zimbabwe, Maroc si Algeria.
In emisfera sudica, principalul producator este Chile, care si-a dublat suprafata cultivata in ultimii 15 ani.
Extinderea rapida aici, s-a datorat climatului favorabil, forta de munca ieftina si o piata fara concurenta,
avand in vedere ca ciresele se recolteaza in timpul sarbatorilor de iarna iar productia se vinde bine in
lume, mai ales in Europa Vestica, in Canada, S.U.A. si Japonia.
Printre statele din emisfera sudica cultivatoare de cires pot fi mentionate Ausstralia si Noua Zeelanda cu
productii bune.
Destinatia productiei de cirese si visine in plan mondial este destinata dupa cum urmeaza: consum in
stare proaspata 27%, prepararii de bauturi, lichioruri 36%, prepararii de compoturi 13%, stocarii de fructe
congelate 10%, prepararii produselor de cofetarie, gemuri, dulceturi, salate si sosuri 4%.
Daca ne referim numai la cirese, Europa consuma in stare proaspata circa 80%.
Principalii importatori sunt Germania, Marea Britanie, Olanda, Belgia si Luxembourg, iar exportatori sunt
Italia, Franta, Spania, Grecia, Croatia si Bosnia.
Exigentele privind calitatea fructelor sunt foarte mari in tarile vest europene si se refera in special la
marime, culoare, gradul de maturare si starea fitosanitara. Diametrul minim admis al fructelor variaza de
la piata la piata, dar nu poate fi sub 22 mm diametru. Ciresele sunt considerate si incadrate in grupa
fructelor de lux.

7.1.2. Cultura visinului si ciresului in Romania

O lunga perioada de timp cultura ciresului a fost limitata ca extindere la cei cativa pomi existenti in
gradinile familiale sau in livezi mici, in jurul marilor orase, menite sa satisfaca cerintele unor piete strict
locale unde se valorificau cantitati reduse de fructe.

Cu timpul ciresul si visinul si-au conturat anumite centre pomicole cum ar fi: Iasi, Ramnicu - Sarat, Sibiu,
Leordeni - Topoloveni.
Dupa nationalizare si colectivizare, pomicultura a fost gandita pe principii noi, fiind redusa ponderea
livezilor familiale pe masura infiintarii de plantatii comerciale de dimensiuni mari dar intensivizarea
accentuata a culturii necesitand un volum foarte mare de forta de munca la recoltare. In loc sa creasca
productia, aceasta a scazut si a fost inferioara productiei obtinute pe teritoriul Romaniei Mari in anul 1938.

In Romania se mai cultiva circa 7 mii ha, cea mai mare parte in sectorul privat, pe care se obtine o
productie de circa 60 mii tone.
Principalele judete producatoare sunt: Iasi, Galati, Vrancea, Vaslui, Botosani, Neamt, Arad. Dinamica
productiei este in descrestere continua.
Visinul ocupa circa 6 mii ha cu o productie de aproximativ 40 mii tone anual. Principalele judete
producatoare sunt: Iasi, Botosani, Bacau, Arges, Buzau, Cluj, Mures, Dolj, Valcea.
Din productia totala cca 74% este destinata consumului direct iar 24% se prelucreaza sub forma de
compot, dulceata gemuri, etc. Exportul de fructe proaspete (cirese + visine) reprezinta circa 2% din tari
ca: Germania, Austria, Italia, datorita dispersiei mari a livezilor si de lipsa depozitelor frigorifice care
creeaza mari partizi si preracirea fructelor.
In ceea ce priveste sortimentul, acesta a suferit o permanenta innoire prin continua selectie de biotipuri
locale valoroase si nu in ultimul rand prin introducerea de noi soiuri din strainatate si a noilor creatii
romanesti obtinute de Bistrita, Pitesti si Iasi.
Dupa 1990, numarul de pomi valorificati de pepiniere a scazut pe masura diminuarii interesului populatiei
pentru plantarea ciresului in masiv.

7.2. Soiuri de visin si cires inmultite la pepiniera Sarca si polenizatorii recomandati

Visinul si ciresul sunt specii care se inmultesc destul de greu avand in vedere lipsa portaltoilor vegetativi
atat pe plan mondial cat si in Romania. Dupa 1989 productia de cires si visin a scazut datorita cererii din
ce in ce mai mici a pietei libere din zona noastra disparand marii consumatori de material saditor si
anume C.A.P. - urile si I.A.S.- urile, foste intreprinderi de stat.

In cei 25 de ani de activitate, Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi a creat
cateva soiuri de cires si visin care sunt omologate si inscrise in lista oficiata de soiuri a Romaniei.
Ponderea cea mai mare de soiuri inmultite la pepiniera Sarca o reprezinta soiurile californiene, cum ar fi:
Bing, Sam, Germesdorf, Van, Stella, Bigareau Drogan, Bigareau Donisseu, Bigareau Moreau etc. Alaturi
de aceste soiuri se mai inmultesc: Fruheste der Mark, Rubin, Rivan, Scorospelka, Boambe de Cotnari,
Hedelfinger, Ulster, Amara, Cerna, Colina, Rosii de Bistrita, Izverna, Silva, Amar Galata, Amar Maxut.
Soiurile de visin inmultite la pepiniera Sarca in cei 25 de ani au fost: Ilva, Engleze timpurii, Mari timpurii,
Meteor, Crisana, Schatenmorelle, Northstar, Dropia, Vranceanu, Timpurii de Osoi, Oblacinskaia,
Mocanesti, Timpurii de Targu Jiu, Scuturator, Bucovina, Pitic de Iasi.

Prin cercetarile efectuate timp de 25 de ani, sortimentul de cires si visin a suferit modificari, fiind inlocuite
continuu soiurile neproductive sau cele care produceau fructe de o calitate inferioara, promovandu-se
soiurile din sortimentul mondial si romanesc care au dat cele mai bune rezultate.
Principalele obiective de ameliorare sortimentala au avut in vedere: autofertilitatea, calibrul mare al
fructelor, vigoarea mica a pomilor, compactitatea coroanelor, marirea perioadei de recoltare si consum,
precocitatea de rodire, calitatea si fermitatea superioara a fructelor, rezistenta la boli, la ger, si nu in
ultimul rand tardivitatea infloritului.

- Soi originar din Canada.

- Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, cu
Van cresteri moderate, permeabila pentru lumina, cu fructificare pe buchete
de mai, cu mare plasticitate ecologica. Este precoce si productiv.
- Fructele sunt mari (7-8 g), globuloase, usor aplatizate, rosii
 stralucitoare. Pulpa este pietroasa, roz-rosiatica, cu sucul slab colorat,
gust dulce-acidulat de foarte buna calitate.
- Perioada de maturare: decada a doua a lunii iunie.
- Soi originar din Canada.
- Primul soi autofertil, cu larga raspandire in toate tarile cultivatoare.
- Pomul este viguros, formeaza o coroana larga, ramificata, bine
garnisita cu ramuri de rod. Soiul este rezistent la ger.
Stella - Fructul este mare (7-8 g), cordiform, rosu stralucitor, cu pulpa de
fermitate medie. Este sensibil la crapare. Pulpa este pietroasa,
crocanta, rosie, dulce-amaruie, placuta la gust.
- Perioada de maturare: a II-a decada a lunii iunie.
- Soi originar din Ucraina.
- Pomul este de vigoare medie spre mare, cu coroana globuloasa,
rodeste pe buchete de mai preponderent, este productiv, rezistent la
seceta, ger, boli si daunatori.
Scorospelka - Fructul este de marime medie spre mare pentru un soi timpuriu (5,5-
6,0 g), dulce-acidulat, cordiform-alungit, rosu-deschis, sensibil la
crapare in conditii de precipitatii in perioada de parga. Pulpa este roza,
de consistenta medie, suculenta.
- Perioada de maturare: ultima decada din luna mai.
- Soi originar din Romania
- Pomul semiviguros, cu coroana larg piramidala pana la globuloasa, cu
fructificare preponderenta pe buchete de mai si ramuri mijlocii, cu o
rezistenta buna la boli, daunatori si la alti factori de stres.
- Fructul este mare (7,5 g), sferic-cordiform, bombat pe partea dorsala,
Rubin cu varf rotunjit, terminat cu mucron scurt ascutit, de culoare rosu-
rubiniu, cu samburele mijlociu, neaderent la pulpa. Intra pe rod in anul
V de la plantare, dar este foarte productiv.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie. Fructele sunt destinate
consumului in stare proaspata si industrializarii.
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana larg piramidala,
cresteri moderate, luminoasa, bine garnisita cu buchete de mai in
interior si ramuri mijlocii la periferie. Soiul este rezistent la ger si
tolerant la principalele boli. Intra mai tarziu pe rod, dar produce mult si
Boambe de constant.
- Fructul este mare (6,5-8 g), scurt cordiform, bicolor (galben cu rosu).
Cotnari Pulpa este alb galbuie, pietroasa, dulce, usor acidulata, foarte buna la
gust. Se preteaza atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru
industrializare. Fructele sunt rezistente la transport si pastrare, cu o
sensibilitate medie la crapare.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie
- Soi originar din Romania.
- Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasa, cu fructificare
predominanta pe buchete de mai si inflorire timpurie.
Amar de Maxut - Fructul este mediu spre mare (4,5 g), cordiform, de culoare neagra,
cu pulpa intens colorata, sucul rosu inchis, fermitate medie, cu gust
intens amar.
- Maturitatea de recoltare: tarzie, prima jumatate a lunii iulie.
- Soi originar din Suedia.
- Pomul de vigoare medie spre mare, coroana larg piramidala, bine
garnisita cu buchete de mai si ramuri mijlocii mai ales spre exterior,
mediu rezistent la ger, recomandat mai ales pentru zonele sudice ale
Rivan tarii.
- Fructele sunt mari pentru un soi timpuriu (5,5-6,0 g), cordiforme, rosii-
deschis. Pulpa este semipietroasa, dulce-acidulata, de culoare roz-
deschis, placuta la gust.
- Maturitatea de recoltare: prima decada a lunii iunie.
 - Soi originar din S.U.A.
- Pomul de vigoare medie spre mare, cu coroana larg piramidala, bine
garnisita cu buchete de mai. Este sensibil la ger. Produce moderat dar
Bing constant.
- Fructul este mare (7,0-8,5 g), larg cordiform, armonios, dulce-acidulat.
Pedunculul este de lungime si grosime medie.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie.
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie, fructifica preponderent pe ramuri plete.
- Soiul este precoce, productiv, rezistent la ger si seceta, sensibil la
Nana Coccomyces si Monilinia. Este autofertil si cu mare plasticitate
ecologica.
- Fructul este mijlociu (5 g), sferic, rosu-visiniu, pulpa si sucul colorate.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare submijlocie, cu coroana semiglobuloasa, cu
fructificare preponde-renta pe ramuri lungi. Soiul este semiprecoce,
autofertil, productiv, rezistent la ger si mediu rezistent la seceta,
Ilva sensibil la Coccomyces.
- Fructul este mijlociu (5,8 g), sferic, rosu-lucios, cu pulpa colorata,
suculenta, acidulata.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie
- Soi originar din S.U.A..
- Pomul de vigoare mica, cu coroana globuloasa, cu fructifi-care
preponderenta pe ramuri mijlocii. Soiul este precoce, productiv,
Northstar rezistent la ger si boli, autofertil.
- Fructul este mijlociu spre mare (5,5 g), sferic, usor alungit, visiniu-
inchis, cu pulpa intens colorata si gust astringent.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua si a treia a lunii iulie.
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana piramidala, cu
fructificare predominan-ta pe ramuri scurte si mijlocii. Soiul este foarte
productiv, semiprecoce, rezistent la ger, mediu rezistent la seceta. Este
Mocanesti 16 bun polenizator.
- Fructul este mijlociu, sferic sau sferic-turtit, rosu-caramiziu, cu pulpa
rosie, gust placut.
- Maturitatea de recoltare: sfarsitul lunii iulie.
- Soi originar din Germania.
- Pomul de vigoare mica-mijlocie, cu coroana sferic-turtita, cu
fructificare preponde-renta pe ramuri mijlocii. Soiul este autofertil, foarte
productiv, rezistent la ger, sensibil la boli.
Schattenmorelle - Fructul este mijlociu (4,5-5 g), ovosferic sau larg cordiform, visiniu-
inchis pana spre negru la supramaturare, cu pulpa si sucul colorate.
Pedunculul este bine prins de fruct.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iulie.
- Soi originar din Romania.
- Pomul de vigoare medie, cu coroana globuloasa si fructificare
preponderenta pe buchete de mai.
De Botosani - Fructul este mijlociu (5,5-6 g) spre mare, turtit la baza, rosu-visiniu,
lucios. Pulpa este rosie-visinie, suculenta, mediu consistenta, cu sucul
colorat. Este asemanator cu soiul Crisane.
- Maturitatea de recoltare: decada a doua a lunii iunie.

7.3. Tehnica formarii coroanelor la speciile visin si cires

Soiurile de cires altoite pe portaltoi franc realizeaza in forma naturala coroane de 7-8 m inaltime si 8-9 m
in diametru. Ciresul, spre deosebire de alte specii, in primii ani dupa plantare a re o crestere inceata iar
ulterior creste viguros.
Pomii intra pe rod la 4-5 ani de la plantare si nu au periodicitate de rodire. Ciresul infloreste pe buchete
de mai, ramuri plete mijlocii si lungi.
Pornind de la portretul natural al pomilor, inclusiv manifestarea pregnanta a fenomenului de etajare a
ramurilor, se considera mai adecvat pentru cires piramida etajata rarita. Aceasta forma de coroana,
datorita axului puternic dezvoltat si sarpantelor prea ramificate, ridica talia pomului, devine prea larga si
insuficient luminata. Tinand cont de ponderea mare a cheltuielilor cu recoltarea fructelor, aceasta forma
de coroana este inconvenabila.
Volumul taierilor la cires este mai mic comparativ cu alte specii. Este necesar de stiut ca ciresul nu are
nevoie de coroana luminata pentru colorarea fructelor ci pentru formarea mugurilor de rod. De aceea sunt
de preferat coroane libere la cires fara ax.

7.3.1. Taieri de formare coroanei tip Vas Sarger

Aceasta forma de coroana se recomanda pentru soiul de cires cu unghi de ramificare mare, altoite pe
cires franc sau pe mahaleb.
In anul intai, primavara, verigile se scurteaza la 90 cm de la nivelul solului, in vederea proiectarii etajului
de ramuri ca si in cazul formarii fusului subtire pentru a obtine ramuri cu unghi de ramificare mare, se
recomanda sa se orbeasca 5 muguri de la varf, cu exceptia celui terminal.
In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 15-20 cm, se aleg trei dintre acestia amplasati
uniform in jurul axului cu un unghi de deschidere de 120si distantati la 18-20 cm intre ei. Lastarul de
prelungire a axului se ciupeste. Restul de lastari se elimina.

Fig. 7.1. Formarea coroanei tip Vas Sarger la cires - aspectul pomilor dupa taiere in anul intai (a), anul al
doilea (b), anul al treilea (c), anul al patrulea (d).

In anul al doilea, inainte de pornirea pomilor in vegetatie, ramura de prelungire a axului se suprima
deasupra ultimei sarpante. Ramurile alese se scurteaza la inaltimea de 1,2 m de la nivelul solului.
In timpul vegetatiei se plivesc lastarii de pe latura superioara a sarpantelor.
In anul al treilea, primavara, ramura de prelungire a sarpantelor se orizontalizeaza si se leaga de trunchi.
Urmatoarea ramura anuala de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta se scurteaza la 60 cm. Restul
de ramuri viguroase se suprima. Ramura de prelungire a sarpantei se alege astfel ca sa asigure unghiul
de ramificare a sarpantelor de 45-55C.
In timpul vegetatiei se vor plivi lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor. In acelasi
timp, se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor.
In anul al patrulea, primavara, ramura de prelungire a fiecarei sarpante se orizontalizeaza in directia
opusa primei subsarpante, astfel incat sa formeze o ramificare bilaterala - alterna – exterioara. Se
alege o ramura de vigoare mai slaba, care va prelungi sarpanta si se scurteaza in vederea proiectarii
celei de-a treia sarpante.
In timpul vegetatiei se suprima concurentii lastarilor de prelungire ai subsarpantelor. Totodata se plivesc
lastarii de pe latura superioara a sarpantelor si subsarpantelor.
In anul al cincilea, primavara devreme se alege o ramura anuala pentru a treia subsarpanta, care se
orizontalizeaza si se leaga de ax, ca si a doua subsarpanta. Ramura de prelungire a sarpantei se
suprima deasupra ultimei subsarpante. Pe subsarpante se formeaza ramuri de garnisire. Ramurile de
prelungire ale subsarpantelor se scurteaza in functie de capacitatea de ramificare a soiului, in vederea
garnisirii lor. Pe sarpante, in intervalul dintre subsarpante, de asemenea, se formeaza ramuri de rod.
La specia visin coroana se formeaza mai usor decat la cires, datorita prezentei lastarilor anticipati si
capacitatii de ramificare mai mare. In momentul plantarii, visinul are cantitatea necesara de ramuri
anticipate viguroase pentru formarea sarpantelor. Ca si la cires, se va evita formarea sarpantelor cu
unghi de prindere mic, care determina o sudura defectuoasa, se pot dezbina si poate fi provocata aparitia
de gome.
Dat fiind faptul ca la pomii tineri ramurile anuale lungi au muguri de rod, taierile de fructificare incep
inainte de a se incheia formarea coroanei. Daca ramurile anuale nu depasesc lungimea de 80 cm, ele nu
se scurteaza deoarece in treimea superioara pot fi muguri de rod. Ele se vor scurta, daca este necesar,
pentru a norma productia de fructe.
La pomii tineri cu ramificare puternica anual se vor elimina ramurile cu pozitie necorespunzatoare,
bolnave, degarnisite, pentru luminarea interiorului coroanei.
La pomii cu ramificare slaba se va efectua numai scurtarea de 1/3 a lastarilor lungi. Indiferent de
capacitatea de ramificare a soiului, in partea superioara a coroanei, se suprima ramurile viguroase, iar in
partea inferioara, numai cele slabe.
La soiurile de visin care rodesc pe ramura pleata se aplica taieri de fructificare din primii ani dupa intrarea
pe rod, pentru a evita degarnisirea. Ramurile plete se scurteaza deasupra unui mugure vegetativ, sau a
unei rmificatii aparute la baza.
Se recomanda ca o treime din ramurile anuale care au lungimea sub 25 cm sa fie in fiecare an scurtate
deasupra unui mugure vegetativ situat spre baza lor. La noi se recomanda ca pomii de visin sa fie
condusi spre piramida mixta, piramida reetajata sau vasul ameliorat.

7.3.2. Taieri de formare coroanei tip piramida mixta

In anul intai, primavara devreme pomul sub forma de varga se scurteaza la 80 cm de la nivelul solului.
Dupa dezmugurire, se suprima toti mugurii din zona de proiectare a trunchiului pana la 50-55 cm inaltime.
In cursul verii, cand lastarii ating lungimea de 20-25 cm se aleg 3-4 dintre acestia pentru formarea etajului
de ramuri si unul pentru prelungirea axului. Lastarii alesi trebuie sa fie uniform repartizati in jurul axului cu
un unghi cuprins intre 90-120 la un interval mai mare de 8-10 cm intre ei. Se va elimina concurentul
lastarului de prelungire al axului cat si ceilalti lastari situati intre cei pe care noi i-am ales.

Fig. 7.2. Formarea piramidei mixte la visin in anul intai (a), al doilea (b), al treilea (c), al patrulea (d), al
cincilea (e) dupa plantarea pomilor

In anul al doilea, inainte de pornirea sevei, lucrarile de taiere in vederea formarii coroanei incep cu
alegerea definitiva a celor 3-4 ramuri principale (sarpantelor). Daca ramurile nu sunt crescute in uniform
se aduc spre verticala sau se inclina pentru a le stimula sau a le incetini cresterea. Daca ramurile sunt
crescute uniform si nu depasesc lungimea de 50-60 cm nu se scurteaza. Daca depasesc aceasta
lungime, atunci ele se scurteaza la nivelul celei mai slabe. Ramura de prelungire a axului se scurteaza la
25-30 cm mai sus de nivelul de taiere al sarpantelor. Celelalte ramuri considerate concurente ale
ramurilor principale sau ale axului se elimina (la ras).
In cursul verii se vor lasa doar lastarii de prelungire a ramurilor de baza si un singur lastar de prelungire a
axului. Ceilalti lastari concurenti ai lastarilor de prelungire a ramurilor de baza (sarpantelor) cat si a axului
se vor elimina. Se vor mai elimina si lastarii ce cresc pe latura superioara a ramurilor de baza
(sarpantelor) cat si lastarii porniti de la baza ramurii de baza. In timpul verii se mai pot corecta si
unghiurile de ramificare a sarpantelor.
In anul al treilea, primavara se urmareste consolidarea primului etaj de ramuri (sarpante) proiectarea
primelor sarpante si a noilor sarpante la 70 - 80 cm de la ultima sarpanta din etaj.
Ramura de prelungire a axului se scurteaza in vederea ramificarii si proiectarii urmatoarei sarpante
solitare (singure). Celelalte ramuri de pe ax se elimina la ras.
Pe fiecare ramura principala (sarpanta) se va alege cate o ramura cu pozitie laterala la o distanta de 55
cm de la ax, pentru formarea primei sarpante (ramura secundara prinsa pe ramura principala).
Ramurile de prelungire ale sarpantelor se vor scurta la 40-45, cm de la punctul de prindere al primei
ramuri secundare (subsarpantei). ATENTIE! De pe sarpante se suprima toate ramurile verticale
viguroase.
In timpul verii se aleg lastarii de prelungire ai sarpantelor si axului pentru cea de-a doua sarpanta si
sarpanta solitara (singura). Se plivesc lastarii concurenti si cei de pe latura superioara a sarpantelor (de
pe creasta).
In anul al patrulea, dupa aceleasi principii se mai alege o ramura pentru formarea urmatoarei sarpante
solitare la 30 cm fata de prima sarpanta solitara. Se corecteaza unghiul de ramificare al sarpantelor
solitare si se proiecteaza cate o noua subsarpanta.
Pe sarpantele din etaj se aleg cate doua ramuri in vederea formarii subsarpantelor, astfel ca ramificarea
sa fie bilaterala, alterna exterioara.
Se elimina ramurile concurente, lacome si cele orientate in interiorul coroanei. In vederea normarii
incarcaturii de rod, o parte din ramurile anuale de pe sarpante se scurteaza la 3-4 muguri.
In anul urmator dupa proiectarea numarului necesar de sarpante printr-o taiere de transfer a prelungirii
axului pe o ramura orizontala, se limiteaza inaltimea pomului. In anii urmatori taierea de fructificare va
avea in vedere reglarea echilibrului intre crestere si rodire.

7.4. Planul de combatere a bolilor si daunatorilor la speciile cires si visin

Obtinerea de recolte mari si fructe de buna calitate, este corelata cu o buna stare de sanatate a pomilor.
In conditiile tarii noastre prin neglijarea bolilor si daunatorilor la cires si visin se poate pierde circa 45-
100% din recolta soiurilor cu coacere mijlocie si tarzie (Victoria Suta, 1976).
Bolile si daunatorii care ataca in mod frecvent ciresul si visinul in tara noastra sunt: antracnoza frunzelor
de cires (Cocomice hiemalis), ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), moniloza (Monilia laxa, Monilia
fructigena), paduchele din San Jos (Quadraspidiotus perniciosus), paduchele negru al ciresului (Myzus
cerasi), musca cireselor (Rhagoletis cerasi), acarieni, viespea neagra a frunzelor de cires, cotarul verde,
insecte minatoare etc.
In faza de buton alb si dupa inflorire se utilizeaza, de regula, fungicide sistemice care protejeaza frunzisul
si fructele fata de principalii patogeni, o perioada mai indelungata fata de cele de contact si in general nu
pateaza fructele. Dintre acestea mentionam ca foarte eficace produsele Bavistin DF, Saprol, Score,
Folicur solo, Derosal 50 S.C., etc. Dupa recoltare, pe langa produsele cuprice, se recomanda si cele de
contact: Captadin, Folpan, Dithane.
Pentru combaterea daunatorilor se pot folosi insecticidele Decis, Karate, Calypso, Mospilan, Victenon
etc.
Toate produsele folosite pot fi inlocuite cu alte produse cu acelasi spectru de actiune. De remarcat faptul
ca ciresul si visinul necesita mult mai putine tratamente decat alte specii pomicole.

Terenul pe care este amplasat livada pomicol superintensiv Lacu Rezii ntrunete cerinele legate de
amplasament, gradul de fertilitate, posibilitatea de udare i mecanizare.

Observaiile efectuate pe parcursul anilor n cadrul

livezii superintensive Lacu Rezii au vizat studierea unor elemente ce pot influena producia: sortimentul
pomicol, vigoarea portaltoiului, densitatea de plantare, forma coroanei, fertilizarea i aplicarea
tratamentelor fitosanitare.

Cireul este plantat n ferma de la Lacu Rezii, n sistem superintensiv. Acest sistem asigur un randament
ridicat, intrarea rapid pe rod i recuperarea investiiei n timp util.

Soiurile de cire, n ordinea coacerii sunt: Marchant, Techlovan, Kordia i Regina.

Pentru valorificarea superioar a energiei luminoase s-a mers pe forme de coroan caracteristic
plantaiilor intensive i superintensive. La specia cire s-a ales varianta de coroan fus subire. S-au
plantat pomi de tip Knipp, realizai prin altoirea unor clone n varst de 2 ani aparinnd unor soiuri de
mare valoare productiv, pe portaltoi de vigoare mic i mijlocie. Materialul de plantat a fost altoit pe
portaltoi Gisela 5. Acest lucru a permis creterea densitilor de plantare a pomilor la valori superioare
celor din livezile clasice.

Plantarea s-a facut la distana de 4 m ntre rnduri i 1,5 m ntre pomi pe rnd, rezultnd o densitate de
1.666 pomi/ha. La plantare s-au fasonat numai rdcinile, s-au rehidratat timp de 24 ore, iar primele
ngrminte au fost aplicate odat cu irigatul, dup 15 zile. Punctul de altoire a fost situat la 10 cm
deasupra solului.

Susinerea pomilor se face pe spalieri de beton de 3,5 m nlime (4,5 m la plantaia cu plas), cu o
grosime de 7/7 cm, plantai la 8 m distan, precomprimai cu 12-18 fire, cu trei srme de 2,8 mm dispuse
la 60, 120 i 250 cm.
Fertilizarea plantaiei pomicole superintensive de la Lacu Rezii se bucur de o atenie deosebit. Astfel,
ciresii beneficiaz de o nutriie echilibrat, iar proprietile fizice, chimice i biologice ale solului sunt
mbuntite considerabil. Toamna se realizeaz o fertilizare de baz, cu ngrminte complexe
15:15:15 (N,P,K) n doz de 200 kg s.a/ha. n primavar, dar i pe durata verii, se execut fertirigaia
folosind azotul ca substan activ n ngrmnt, n concentraie de 12 (12 g/l apa). Irigarea se face
numai prin picurare, norma de udare zilnic fiind de 2 l ap/pom/zi. Pentru a realiza o band continu de
ap, sistemul de fertirigare prin picurare este prevzut cu picuratoare din 50 n 50 de cm, cu un debit de
1,6 l/or.

O verig important n cadrul complexului agrotehnic la pomi o

reprezint avertizarea i combaterea bolilor i duntorilor. Efectuarea la timp a acestor lucrri asigur
meninerea integral a capacitii de producie a pomilor, precum i obinerea unor fructe de calitate
superioar.

Prin aplicarea periodic a tratamentelor fitosanitare, patogenii i duntorii sunt inui sub control.

Pentru cultura cireului n perioada de repaus vegetativ s-a aplicat un tratament cu Oleodiazol 1.5 l/ha
pentru combaterea oulelor i formelor hibernante de acarieni, afide, lepidoptere defoliatoare i pduchi
estoi. Pentru combaterea bolilor s-au efectuat tratamente cu produse cuprice (Alcupral 0.4 l/ha)
respectnd schema de aplicare: 2 tratamente nainte de nflorit, 1 tratament cnd pomii ncep s se
scuture de petale, 2 tratamente din momentul cnd s-au scuturat 30% din petale pn la sfritul
scuturrii si 2 tratamente dup ce pomii s-au scuturat n totalitate.

Recoltarea cireselor s-a fcut n momentul n care acestea au atins maturitatea tehnic. Livada
superintensiv de cire este cea mai rentabil dintre toate, din anul 4 fiind posibil obinerea unor
producii cuprinse ntre 15 i 25 t/ha, cu un calibru de 28-32 mm. Ciresele de la Lacu Rezii se
comercializeaz n Rusia, Ucraina si Olanda, dar i pe piaa intern.
Dup recoltare, producia de fructe este sortat, condiionat i stocat ntr-un depozit cu
atmosfer controlat. Astfel, dup recoltare ciresele se depoziteaz n celule cu frig cca. 20-25 zile.
Construirea depozitului cu frig a dus la eficientizarea activitii de producie, recolta este stocat n cele
mai bune condiii i poate fi comercializat la momentul optim pentru un pre avantajos.

In anul 2013, la ferma de la Lacu Rezii s-au produs n total cca. 120 to de ciree.

Iniierea afacerii cu livada de cirei

Idei de afaceri

9 Feb, 2015

4481
Vrei s avei un profit stabil dintr-o afacere? Iat c o livad de cirei v poate aduce un ctig
destul de bun. Evident, doar dac vei urma cteva sfaturi care v vor ghida ntr-un astfel de
business.
De ce cireele?
n primul rnd, cantitatea de ciree pe care o putei recolta e de 2-3 ori mai mare dect n cazul n
care cretei viine. n al doilea rnd, cireul nu se mbolnvete n mod substanial i este mai
puin afectat de duntori. n al treilea rnd, cireile sunt o marf mai vandabil (care se vinde
repede). i cel mai important, nu trebuie s ateptai mult timp pentru a obine recolta fructele
de cire apar deja n al patrulea an, atingnd un maxim n cel de-al aptelea an. Dac totul se face
corect, un copac poate da pn la 150 kg de fructe.
Ce venit putei obine?
Atunci cnd plantai puiei la o distan de 6 m (n rnd i ntre rnduri), pe 6 acri pot crete pn
la 20 de arbori. Deja cu un randament de 80 kg de fructe de pe un copac (dup 4-5 ani), de pe un
lot de teren de 6 acri putei colecta pana la 1,6 tone de ciree. Preul unui kilogram de ciree de
soi devreme ajunge pn la 50 de lei. Iar matematica n acest caz e destul de uoar pentru a
calcula ct venit vei putea obine n primii ani.
Cum alegei soiurile?
nainte de a merge la o pepinier dup puiei ar trebui s examinai cu atenie soiurile. Trebuie s
gsii aa soiuri, nct recolta s fie continu de la soiuri care apar foarte devreme pn la cele
trzii. Acest lucru v va ajuta s vindei treptat recolta. Putei da preferin doar celor care apar
devreme, dar apoi vei avea o problem: vnzarea unui volum mare de produse care se altereaz
repede.
 FOTO: fotofocus.ro

Cum alegei puieii?

Cnd alegei puieii, nu fugii dup cei de doi metri. Oricum va trebui s-i retezai. O atenie
deosebit trebuie acordat rdcinii. n mod ideal, rizomul trebuie s fie bine dezvoltat i gros, s
nu aib nici o acumulare de sigilii care s duc la ceva mbolnviri. Rdcinile uscate i negre,
care au ceva creteri i tumori, vorbesc despre diferite boli. n schimb, capetele albe de rdcini
indic faptul c rsadul a fost spat recent. De asemenea, trebuie s acordai o atenie i scoarei
de copac. Aceasta ar trebui s fie neted, aa cum de multe ori sub coaj pot fi larve de insecte,
fr pete sau alte deteriorri. Atragei atenie i la altoi i portaltoi coaja trebuie s fie uor
diferit.
Cum pregtii lotul de teren?
Pe ntreg lotul de teren, trebuie s mprtiai diammofoska (un ngrmnt foarte eficient care
conine azot, potasiu i fosfor) la o rat de 25-40 g/m2. Apoi trebuie s spai sau arai pmntul.
Toate celelalte ngrminte necesare pot fi adugate odat cu cultivarea de var i irigarea
solului. Ei bine, groapa pentru rsaduri trebuie s fie de 5050 cm. n ea trebuie s mai turnai
cte un phar de superfosfat, iar centrul gropii e necesar s facei i o movil de pmnt afnat.
Cum sdii copacii?
Cu o noapte nainte de a planta puieii, ei trebuie plasai ntr-o gleat cu ap. Dimineaa, nc o
dat trebuie s revedei rdcinile i s tiai toate marginile rupte. Copacii trebuie plantai, n
doi, adic n dou persoane. Tehnica este dup cum urmeaz: cineva aranjeaz puietul n groap,
pe cnd cellalt va ncepe s stropeasc rdcinile i s arunce pmntul, iar n acelai timp,
primul trebuie s-i menin echilibrul puietului, s-l agite periodic ca s nu se formeze un gol
printre rdcini. Asta poate duce la apariia de mucegai mai trziu. Dup plantare, rsadurile se
ud, cam cte 3-4 glei de ap la fiecare groap. Este important ca atunci cnd fixai puietul,
locul acestuia s fie cu 3-5 cm deasupra nivelului solului.
Acum rmne s retezai arborele, pn la jumtate. Acest lucru este absolut necesar. Puieii cu
multe ramuri, pot fi rrii pn la 1/3 din dimensiuni. Dup o astfel de procedur, acetia se prind
mai repede i cresc mai bine.

FOTO: asprus.ru

Cum s avei grij?

Cireii nu tolereaz buruienile, deci mereu trebuie s le smulgei bine din jurul trunchiului
acestuia. n al doilea an de la plantare, n jurul trunchiului, trebuie s pstrai acelai principiu,
doar c pe un diametru de cel puin 1 m. n urmtorii trei ani, se procedeaz la fel, doar c se mai
extinde cu 30-50 cm.
Cireii au nevoie de cel mult trei irigaii pe sezon. nainte de udare, se afneaz solul din jurul
trunchiului, se adaug ngrminte, i doar apoi se ud din belug. i dac n timpul cnd
nfloresc cireii, i vei pulveriza n mod regulat cu o soluie de miere, este posibil s avei parte
de o polenizare neobinuit de spectaculoas, pentru c mierea va atrage albinele. Iar o polenizare
bun, va aduce i un randament mai mare. Un mic truc!
Primvara devreme, la fiecare copac va trebui s adugai cte 60-80 gr. de uree. Totodat, n
fiecare primvar, nainte de umflarea mugurilor, cireii ar trebui retezai i curai de ramurile
uscate i rupte, iar locurile respective trebuie tratate cu o soluie special pentru rnile copacilor.
Trunchiurile de cirei trebuie s le dai i cu var, att primvara devreme, ct i toamna trziu
pentru a evita fisurarea scoarei.
Cireul este capabil s triasc i o sut de ani ntr-un singur loc (evident, dac este tratat cu
grij). Deci, ce mai ateptai?

Ciresul si visinul sunt doua specii pomicole cu particularitati ecologice si de cultura destul de
asemanatoare. Visinul este mai rezistent la ger, mai putin pretentios la lumina si se adapteaza pe o gama
mai larga de soluri.
Ciresul pretinde soluri usoare, luto-nisipoase, bine expuse la soare, ferite de curenti reci. Ambele reusesc
bine la campie pana la altitudini de 500-600 m, cu toate ca sub forma salbatica intalnim cires pana la 900
m. Fructele sunt apreciate pentru consumul proaspat, pentru compot, gem, dulceata, visinata, sirop, suc,
etc.
Visinul prin lastari, frunze, pedunculi are rol bactericid, putand fi utilizat la conservarea muraturilor sau
pentru ceaiuri.

Pomii pentru plantare se procura de la pepiniere, sub forma de altoi, ciresul pe mahaleb sau cires, iar
visinul pe mahaleb sau visin. Visinul, ca si prunul, are numeroase soiuri locale care se inmultesc prin
drajoni si pot fi utilizati la plantare daca provin de la pomi productivi, cu fruct mare si gust placut.

Atentie! Nu utilizati ciresi si visini din samburi, deoarece nu reproduc caracterele plantei mama.
Soiuri de cires: Bigarreau Moreau, Ramon Oliva, Rosii de Bistrita, Boambe de Cotnari, Germersdorf,
Hedelfinger, Van, Stella, Cerna.
Soiuri de visin: Timpurii de Cluj, Mari timpurii, Oblacinska, Nana si selectii locale inmultite prin drajoni.
Pregatirea terenului se face prin mobilizarea adanca, fertilizare si nivelare. Ciresul nu suporta stagnarea
apei la radacina, iar apa freatica sa fie la 2.5-3 m.
Plantarea pomilor se face toamna si eventual primavara foarte devreme. La transportul si plantarea
pomilor trebuie sa avem grija sa nu cada mugurii care sunt mari si la manipulare pot fi scurtati. Plantarea
se face foarte atent, caci atat visinul, dar mai ales ciresul se prind mai greu.
Distantele de plantare pentru cires sunt de 5-6 m intre randuri si 4-5 m pe rand, iar la visin 4-5 m cu 2-4 m,
functie de vigoarea soiului si de fertilitatea terenului.
Formarea coroanei la aceste specii se realizeaza mai usor datorita particularitatilor biologice de crestere.
Se adopta urmatoarele sisteme de coroane: piramida mixta, vasul intarziat, palmeta etajata, iar pentru
visin forma de tufa.
Dupa plantare ciresii se scurteaza la 80-100 cm, iar visinii la 50-70 cm. Vara se aleg lastarii pentru
sarpante si apoi se continua lucrarile de formare.
La cires sunt necesare lucrari de scurtare a ramurilor de garnisire, intrucat in caz contrar coroanele
raman prea rare. Dupa intrarea pe rod aceste specii au nevoie de putine lucrari de taiere, deoarece nu au
alternanta la rodire si de regula nu se supraincarca cu fructe. De asemenea ele suporta greu ranile si ca
urmare sunt recomandate taierile in verde, cand vindecarea este mai rapida.

Intretinerea solului se face sub forma de ogor lucrat, in primii ani fiind admise culturi intercalate.
Fertilizarea se face cu doze asemanatoare celor prezente la prun, iar udarea numai in anii secetosi, fiind
suficiente 2-4 udari.
Recoltarea fructelor incepe la 10-15 mai la cires pana la mijlocul lunii iulie la visin. La recoltare vom pastra
intacte ramurile de rod (buchetele de mai se rup usor). La un soi se fac 2-3 treceri intrucat fructele se
matureaza esalonat.
Dupa recoltare fructele se sorteaza, se ambaleaza in ladite cele destinate vanzarii sau se utilizeaza
pentru prelucrare sub forma de compot, gem, dulceata, etc.