Scris de stelian.

tanase pe 27 noiembrie 2015, 11:29

Falsificarea istoriei
Am revazut filmul „Actorul si salbaticii”cu o ciudata indispozitie. Personajele si
povestea trimit la Constantin Tanase. Numai ca scenaristul Titus Popovici a
schimbat complet datele istoriei. Pentru a restabili adevarul in acest caz –
filmul „Actorul si salbaticii” – sa spunem ca Tanase a avut probleme cu
comunistii, nu cu regele Carol, legionarii sau politicienii anilor 30.

Sfirsitul lui Tanase a venit in vara 1945. In acel an la 6 martie s-a instalat intr-o tara
ocupata guvernul dr.Petru Groza controlat de comunisti. Tanase a murit citeva luni mai tirziu. S-a
spus ca l-au omorit sovieticii pentru niste cuplete de genul – De la Nisa pin-la Don/ Davai ceas, davai
palton!/. Tanase aparea cu o multime de ceasuri pe scena stirnind aplauze instantaneu. Teatrul lui a
fost inchis, cupletele cu pricina cenzurate, etc. Bref, Tanase a avut dificultati in 1944/5, nu in anii
1938-40.

Filmul nu infatiseaza aceste lucruri. Ce au facut scenaristul&regizorul in acest film a fost sa plaseze
actiunea la sfirsitul anilor 30. Au amestecat politica, istoria si teatrul de revista, mintind ca Tanase
avea de luptat cu cenzura si violenta politica de la sfirsitul anilor 30. In film de ex. legionarii il
urmaresc pe Tanase pentru ca pregatea un spectacol in care urma sa ii critice.
Skepsisul povestii fiind premiera sus-zisului spectacol. Hitler apare si el, vezi monologul final. Nimic
despre Davai ceas, davai palton! Apar in film si Nae Ionescu sub numele Guta Popescu si
regele Carol si Nicu Kanner libretistul lui Tanase etc. Scenarisul se plaseaza astfel pe teren istoric
si mai putin pe cel al actului artistic propriu zis. Nu am nici cea mai mica simpatie pentru legionari,
dar adevarul este ca nu l-au omorit ei pe Tanase. Punct. I-au omorit in schimb pe Iorga, Madgeanu,
etc. Criminalitatea lor nu trebuie demonstrata, e un fapt istoric. De unde, inspiratia lui Titus
Popovici, in acest scenariu.

„Actorul si salbaticii „este un film care falsifica istoria cu buna stiinta. Titus Popovici nu era un om
neinformat, avea pasiunea istoriei dar avea si cinismul si oportunismul necesar ca sa se joace „de-
a trecutul”. Lumea casca gura la jocul magistral al lui Caragiu fara sa observe ca era
intoxicata. Propaganda oficiala practicata prin Scinteia, radio, si TVR nu erau nici pe departe atit
de eficiente cum era un asemenea film bazat pe popularitatea actorilor si care umpleau
salile. Aceeasi tehnica de intoxicare o vedem folosita intr-un serial cum e „Lumini si umbre”, de
asemenea reluat. Si aici e vorba tot de propaganda comunista. De data asta directa. Ni se
povestesc cu clisee proletcutiste istorii despre comunisti ilegalisti absolut neverosimile. E vorba
despre Siguranta, eroismul proletariatului exploatat, despre dusmanii de clasa- burghezi venali
etc. Apar si utecisti care ne trimit la Nicolae si Elena Ceausescu in sfinta lor tinerete
revolutionara. Am studiat in cartea mea „Clientii lu Tanti Varvara ” subterana Comintern din Romania
interbelica bazat pe mii de pagini de arhive. Comunistii au fost niste gangsteri politici finantati da
Moscova. Erau fff putini si cum scoteau capul Siguranta ii aresta. De altfel, cei mai multi
erauinformatorii ei. Personajele eroice din serial au fost in realitate pegra societatii romanesti. Autorul
scenariului – acelasi Titus Popovici, nelipsit, cum vedem. Producea scenarii pentru filme
de propaganda ambalate ca filme artistice. Efectul lor era extrem de toxic pentru ca legitimau
regimul, fictiunile treceau drept adevar istoric, nu ca opera de fictiune.

Falsificarea istoriei nu a incetat nici dupa 1989. E practicata la scara mare profitindu-se de
ignoranta cititorului si a telespectatorului obisnuit. El este manipulat grosolan azi ca si ieri fie prin
asemenea filme vechi, prin carti ramase in rafturile bibliotecilor sau scrise dupa 90. Dar mai ales prin
productíi de asa-zis „documentare istorice” care vorbesc despre o istorie fictiva. Ni se livreaza
mituri de ex. ca acelea despre Ceausescu. Este tot propaganda si manipulare si tot cu caracter
toxic, in ciuda democratiei necenzurabile instalata intre timp. Sub pretextul libertatii de expresie
sunt deversate minciuni si noxe de tot soiul in spatiul public. Publicul reactioneaza prost sau nu
reactioneaza deloc la aceste falsificari ale istoriei fiind lipsit adesea de educatia si
informatia necesara. Este exact ce trebuie sa faca o televiziune publica – sa ofere
informatie si educatie, in plus sa ofere mai ales istoria asa cum a fost. Cind exista mai multe
versiuni, controversele dintre cercetatori si autori de opinie contrara sunt f folositoare. Sa
recunoastem ca exista inca multa zgura, multe confuzii si ca trecutul inca nu a trecut.

SURSA: blog Stelian Tanase

ADRESA: http://crct.ro/nmRW