DETERMINAREA OBIECTELOR EXPERTIZEI, A PERSOANELOR,

SOLUŢIONAREA CĂRORA NECESITĂ CUNOŞTINŢE SPECIALE

Termenul de obiect al expertizei are mai multe înţelesuri, putându-se referi la:
- obiectul expertizei în înţelesul ei;
- obiectul propriu-zis, material, care examinează în cadrul expertizei;
- obiectul raportului de expertiză, adică obiectivele unui caz concret de expertiză,
concretizată prin întrebările puse de organul judiciar expertului, la care acesta trebuie răspundă.
Cunoaşterea obiectului expertizei are o mare importanţă, atât teoretică, cât şi practică.
Necunoaşterea exactă a obiectului expertizei face ca unele organe de urmărire penală şi instanţe
de judecată să nu se orienteze correct în situaţia în care dispun efectuarea unei expertize, pentru
că nu întotdeauna se cunoaşte obiectul fiecărui gen de expertiză judiciară (medico-legală,
criminalistică, tehnică, contabilă sau al fiecărui gen de expertiză criminalistică (expertiza
documentelor - grafică, de tehnica actelor, traseologjcă, fizico-chimică şi altele). Tot datorită
necunoaşterii obiectul expertizei se ajunge în situaţia confundării expertizei cu diverse acţiuni
pur procesuale(de exemplu, experiment lîn cadrul anchetei), a dispunerii sau respingerii
neîntemeiate a expertizei, la înlocuirea acesteia cu alte modalităţi de cunoaştere a opiniei unor
specialişti (de exemplu, solicitarea" unei constatări tehnico-ştiinţifice său a unui simplu aviz
tehnic).
Pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei concură diferite genuri de expertiză
judiciară, iar pentru a le distinge este necesar să cunoaştem obiectul specific al fiecăreia dintre
ele precum şi obiectele expertizate, purtătoare de informaţii, în legătură cu care se pune
problema stabilirii unor fapte şi împrejurări de fond, spre exemplu:
-obiectul material al expertizei medico-Iegale îl constituie, în principal, corpul uman
(stabilirea cauzei şi datei morţii, stabilirea sănătăţii psihice, examinarea secreţiilor biologice, a
părului etc.); -obiectele expertizei tehnice sunt, în genere, maşinile, instalaţiile, materiile prime
sau produsele finite, construcţiile de toate genurile etc.;
-obiectele expertizei contabile sunt documentele scriptice privitoare la gestionarea
bunurilor şi valorilor;
-obiectele materiale ale expertizei criminalistice sunt cele pe care se află urmele,obiectele
folosite la săvârşirea infracţiunii,înscrisurile, armele de foc (de mână) şi muniţiile, unele
accesorii ale mijloacelor de transport, diferite materiale (solide, lichide,gazoase), produse
industriale, meşteşugăreşti etc. Pentru fiecare fel de expertiză judiciară metodele de cercetare
sunt proprii, ordinea şi condiţiile de aplicare fiind reglementate de legea procesuală penală şi
civilă, spre deosebire de expertizele extrajudiciare, care nu au ca ţel stabilirea unor fapte
probante în cadrul activităţii organelor judiciare" (expertiza capacităţii de muncă, de verificare a
1
calităţii unor produse, expertiza filatelică, artistică privind autenticitatea operelor de artă,
expertiza pietrelor preţioase etc.). Datorită faptului că diferite genuri de expertiză judiciară
folosesc datel aceloraşi domenii ştiinţifice, unele organe de urmărire penală şi instanţe de
judecată,confrundând metodele de examinare cu obiectul expertizei, dispun efectuarea, de
exemplu, unei expertise criminalistice, când în realitate problemele de rezolvat revin expertizei
tehnice, ori celei medico-Iegale, sau sunt de competenţa altor organe. Distincţia dintre
expertizele judiciare are relevanţă şi în cazul în care, în privinţa unui obiect material se pot
efectua două sau mai multe expertize de genuri diferite sau o expertiză complexă la care să
participe specialişti diferiţi. Obiectul fiecărui gen de expertiză criminalistică subliniază specificul
acesteia:
- expertiza documentelor are ca obiect identificarea persoanei după scrisul de mână;
stabilirea falsului material în acte, identificarea maşinii "de scris, a ştampilei etc.
- expertiza traseologică inclusiv datiloscopică, are ca obiect identificarea persoanei şi a
obiectelor creatoare de urme;
- expertiza balistică are ca obiect identificarea armei cu care s-a tras şi stabilirea
condiţiilor de tragere (direcţie, distanţă, starea de funcţionare a armei etc.);
- expertiza fizico-chimică are ca obiect stabilirea caracteristicilor şi naturii diverselor
materiale şi substanţe, având ca scop principal identificarea sau stabilirea apartenenţei
lorgenerice.
PREGĂTIREA MATERIALELOR NECESARE EFECTUĂRII EXPERTIZEI
Pentru a dispune efectuarea unei expertize, organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată trebuie să constate prezenţa cumulativă a unor fapte sau stări de fapt care nu sunt
valorificate îndeajuns şi împrejurarea că pentru lămurirea lor este necesară folosirea
cunoştinţelor unor specialişti. În situaţia în care sunt întrunite cele două cerinţe exprese ale legii,
organul judiciar dispune efectuarea expertizei chiar dacă judecătorii sau persoanele care
efectuează urmărirea au unele cunoştinţe în specialitatea respectivă, în alt mod, s-ar aduce o
gravă încălcare a garanţiilor procesuale ale părţilor, deoarece acestea nu ar putea discuta, liber şi
critic concluziile de specialitate, când ele ar aparţine persoanei care efectuează urmărirea penală
sau participă la judecată. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, constatând
existenţa condiţiilor arătate, sunt obligate să dispună efectuarea expertizei chiar dacă nu întrevăd
posibilitatea unor, concluzii certe, în raport cu materialul documentar care poate fi pus Ia
dispoziţia experţilor ori în raport cu nivelul dezvoltării ştiinţei şi a posibilităţilor tehnice existente
în domeniul respectiva.
Pregătind urmele şi mijloacele materiale de probă care trebuie să fie trimise pentru
expertiză, organul de urmărire penală trebuie să verifice autenticitatea şi utilitatea acestora.
2
Verificând materialele care urmează a fi supuse (examinării de către experţi sau specialişti,
organul care dispune lucrarea tre buie să urmărească şi să se asigure că în procesul descoperii şi
în speciali al ridicării lor, au respectete regulilecriminalistice pentru ca ele să nu-şi modifice
caracteristicile şi proprietăţile. De asemenea, se impune a se verifica dacă acestea au fost
descries corect în procesul verbal încheiat cu ocazia ridicării lor. Urmele şi mijloacele materiale
de probă descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului sau ridicate cu alte prilejuri trebuie
descrise amănunţit în procesul-verbal, pentru a putea fi identificate. Astfel că, o urmă, un mijloc
material de probă ce nu au fost menţionate în procesulverbal prin care au fost ridicate nu au
relevanţă procesuaIă nu pot fi trimise la expertiză. Enumerarea şi descrierea lor trebuie să fie
amănunţite pentru a putea fi reccunoscute. Organul judiciar care dispune expertiza este obligat să
efectueze un studiu amănunţit: al urmelor şi mijloacelor materiale de probă pentru a se
familiariza cuspecificul lor, în scopul stabilirii materialelor de comparaţie ce: trebuie să fie
pregătite şi formulării corecte a -tuturor întrebărilor la care urmează să răspundă specialiştii. De
asemenea, este deosebit de important ca specialiştilor să li se pună la dispoziţie materiale de
calitate bună, prin urmare ele trebuind săfie verificate sub raportul calităţii şi utilităţii lor pentru
executarea lucrării.
Calitatea precară a materialelor destinate expertizei riscă să ducă Ia formularea unor
concluzii eronate, fără valoare pentru cauză. Materialele supuse expertizei trebuie să fie
reprezentative şi suficienţe din punct de vedere cantitativ şi calitativ. La dispoziţia experţilor sau
specialiştilor se pun toate materialele, obiectele de care au nevoie pentru, a executa în cele mai
bune condiţii lucrarea: Atunci când se dispune o nouă expertiză, organul de urmărire penală este
dator să verifice corpurile delicte care vor face obiectul ei, spre a constata dacă acestea nu au
suferit modificări în cursul primei examinări, modificări ce I-ar putea,induce în еrоагеpe expert,
iar în caz afirmativ, să aprecieze materialelor de comparaţie care să fie puse la dispoziţia
specialiştilor împreună cu urmele şi mijloacele materiale de probă, de exemplu,în cazul
expertizei grafice şi al expertizei tehnice a documentelor.
În privinţa materialelor de comparaţie, celui ce dispune expertiza îi revin o serie de
obligaţii, printre care le subliniem pe următoarele:
- să confrunte datele privind materialele de comparaţie specificate în procesele-verbale
întocmite cu ocazia ridicării lor cu obiectele înseşi;
- în raport cu situatia respectivă,poate să prezinte materialele de comparaţie persoanelor
de la care provin pentru a fi identificate;
- să verifice dacă probele de comparaţie au fost ridicate cu respectarea regulilor
criminalistice;

3
 - să verifice procesele-verbale întocmite cu ocazia ridicării materialelor de comparaţie şi
dacă acestea sunt corect descrise.
De asemenea, trebuie să urmărească dacă materialele de comparaţie sunt suficiente,
deoarece concluziile expertului pot fi considerate fundamentate numai dacă ele se bazează pe
studiul unui număr cât mai mare de probe de comparaţie. În marea majoritate a cazurilor penntru
expertiza grafică la; dispoziţia expertului se pun numai probe experimentale în baza cărora acesta
formulează concluzii categorice (pozitive sau negative). Însă, singure, probele experimentale
sunt insuficiente pentru ca pe ele să fie fundamentată expertiza. Este necesar, pentru ca
materialele de comparaţie să fie considerate suficiente, ca, alături de ele, să figureze probe de
scris libere, adică, create într-o perioadă apropiată de data săvârşirii faptei. De asemenea, trebuie
să se aprecieze dacă materialele de comparaţie sunt utile.
Cu ocazia aprecierii utilităţii materialelor de comparaţie, organul de urmărire penală
trebuie să stabilească dacă materialul de comparaţie provine din aceeaşi perioadă când s-a creat,
respectiv redactat înscrisul corp delict:
- dacă timpul care a trecut de la data creării corpului delict (data, perioada redactării
înscrisului) până la data luării probelor de comparaţie poate influenta rezultatul expertizei;
- dacă materialele supuse expertizei nu au suferit schimbări, de la data săvârşirii faptei
până la data expertizei şi dacă aceste modificări Ie fac ori nu inutile;
- dacă materialele pentru comparaţie au fost obţinute în limita posibilităţii, în condiţii
asemănătoare cu cele,în care au fost create corpurile delicte. Totodată, trebuie luate măsuri
pentru ca materialele trimise pentru expertiză să nu-şi schimbe proprietăţile fizice sau chimice,
să nu fie înlocuite întâmplător sau intenţionat. Aceasta presupune ambalarea, etichetarea şi
sigilarea lor corectă. Nu în toate cazurile organele de urmărire penală care dispun expertiza
trebuie să procure materialele pentru comparaţie, dimotrivă, în cazul expertizei balistice, acestora
le este interzisă efectuarea de trageri experi mentale în vederea obţinerii de modele tip de
comparat ori pentru a se constata starea de funcţionare a armei. Armele se trimit în mod
obligatoriu descărcate şi bine ambalate în lăzi sau cutii sigilate, urmând ca tragerile
experimentale să fie executate de către specialişti.
Formularea întrebărilor. Această activitate se realizează în raport cu obiectul expertizei şi
cu posibilităţile tehnico- ştiinţifice existente.
La formularea întrebărilor este necesar sâ se ţină seama de cerinţele pe care trebuie să Ie
îndeplinească acestea:
1) să se refere la obiectul expertizei şi la pregătirea expertului sau specialistului;
2) să fie clare şi precise pentru a da posibilitatea expertului ori specialistului să înţeleagă
sarcinile care-i revin.
4
 3) să fie formulate astfel încât să oblige la un răspuns cert (pozitiv sau negativ);
4) să aibă o legătură logică între ele;
5) să nu solicite expertul să facă aprecieri cu privire la încadrarea juridică, forme de
vinovăţie ori să-1 oblige să rezolve sarcini care intră în competenţa organului de urmărire penală
cum ar fi ridicări de înscrisuri, ascultări, reconstituiri, cercetări la faţa locului etc.
ALEGEREA INSTITUŢIEI SAU A EXPERTULUI PENTRU EFECTUAREA
EXPERTIZEI. SUBIECŢII OFICIALI AI EXPERTIZEI JUDICIARE.
Atunci când expertiza se efectuează într-o instituţie de specialitate, cum este cazul
expertizelor criminalistice, medico-legale, organul judiciar se adresează acesteia, urmând ca
stabilirea experţilor, specialiştilor, să o facă conducătorul unităţii respective. În cazul
expertizelor contabile şi tehnice, experţii care vor efectua lucrarea sunt numiţi de către organul
judiciar. În acest scop, organul judiciar se adresează Serviciului central pentru expertize
contabile Biroului central pentru expertize tehnice sau Biroului local pentru expertize contabile,
solicitând recomandarea experţilor care să execute lucrarea. Dintre cei recomandaţi, sunt numiţi
unul sau mai mulţi experţi, în funcţie de complexitatea problemelor ce fac obiectul expertizei, ale
căror nume sunt comunicate instituţiei care i-a recomandat. În alegerea experţilor, organul
judiciar trebuie să se orienteze asupra persoanelor care, pe lângă pregătirea de specialitate, au şi
o bogată practică în materie şi să evite numirea experţilor din rândul specialiştilor care fac parte
din personalul unde a fost săvârşită infracţiunea.
După numirea experţilor, în situaţiile menţionate, organul judiciar cheamă experţii şi
părţile şi Ie face cunoscut obiectul expertizei, precum şt întrebările la care aceştia trebuie să
răspundă. De asemenea, aduce la cunoştinţa părţilor că au dreptul să facă observaţii cu privire la
întrebările formulate, că pot cere modificarea sau completarea lor şi recomandă câte un expert
care să participe Ia efectuarea expertizei, exceptând cazurile când lucrarea urmează a se realiza
în instituţiile de specialitate. Emiterea actului prin care se dispune efectuarea lucrării Conform
art. 142 CPP RM xpertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau
evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare
cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii.
Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea
penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei
se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată,
precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală. Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont
propriu, sînt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea
circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. Raportul
expertului care a efectuat expertiza la cererea părţilor se prezintă organului de urmărire penală,
5
se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciată o dată cu alte probe. În calitate
de expert poate fi numită orice persoană care posedă cunoştinţele necesare pentru a prezenta
concluzii care se referă la circumstanţele apărute în legătură cu cauza penală şi care pot avea
importanţă probatorie pentru cauza penală. Fiecare dintre părţi are dreptul să recomande un
expert pentru a participa cu drepturi depline la efectuarea expertizei.
Cazurile cînd efectuarea expertizei este obligatorie( art. 143 CPP RM ) Expertiza se
dispune şi se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea:
1) cauzei morţii;
2) gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale;
3) stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazurile în care apar
îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător
drepturile şi interesele legitime în procesul penal;
4) stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de
tortură, tratamente inumane sau degradante;
5) vîrstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate – în cazurile în care
această circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vîrsta
lipsesc sau prezintă dubiu;
6) stării psihice sau fizice a părţii vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privinţa
capacităţii lor de a percepe just împrejurările ce au importanţă pentru cauza penală şi de a face
declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal,
în baza hotărîrii în cauza dată;
7) altor cazuri cînd prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Plata expertizelor
judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de
stat.
Procedura de dispunere a efectuării expertizei. Considerînd că este necesară efectuarea
expertizei, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar instanţa de judecată, prin încheiere,
dispune efectuarea expertizei. În ordonanţă sau în încheiere se indică: cine a iniţiat numirea
expertizei; temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele, documentele şi alte materiale
prezentate expertului cu menţiunea cînd şi în ce împrejurări au fost descoperite şi ridicate;
întrebările formulate expertului; denumirea instituţiei de expertiză, numele şi prenumele
persoanei căreia i se pune în sarcină efectuarea expertizei. Cererea de solicitare a efectuării
expertizei se formulează în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse constatării şi a
obiectelor, materialelor care trebuie investigate de expert. Ordonanţa sau încheierea de dispunere
a efectuării expertizei este obligatorie pentru instituţia sau persoana care urmează să efectueze
expertize. La efectuarea expertizei din iniţiativă şi pe contul propriu al părţilor, expertului i se
6
remite lista întrebărilor, obiectele şi materialele de care dispun părţile sau sînt prezentate, la
cererea lor, de către organul de urmărire penală. Despre aceasta se întocmeşte un proces-verbal
conform prevederilor art. 260 şi 261. Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita
organului de urmărire penală sau, după caz, procurorului dispunerea efectuării expertizei.
Refuzul de dispunere a efectuării expertizei poate fi contestat în modul stabilit de prezentul cod.
Acţiuni premergătoare efectuării expertizei. Organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei, citează părţile şi expertul desemnat
pentru a li se aduce la cunoştinţă obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să dea
răspunsuri, pentru a li se explica dreptul de a face observaţii cu privire la aceste întrebări şi de a
cere modificarea sau completarea lor. Totodată, părţilor li se explică dreptul lor de a cere
numirea a cîte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la efectuarea
expertizei. În acest caz, se întocmeşte un proces-verbal. După examinarea obiecţiilor şi cererilor
înaintate de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată fixează termenul
efectuării expertizei, informîndu-l, totodată, pe expert dacă la efectuarea acesteia urmează să
participe părţile.