Sunteți pe pagina 1din 4

Mike Eduard

ANALIZĂ MATEMATICĂ ȘI STATISTICĂ ECONOMICĂ


1.Modelul liniar al structurii optime a culturilor vegetale: necunoscute, restricţii, funcţii
obiectiv, indicatori economici.

Elementele fundamentale ale producției vegetale sunt:

I.Soiul;
II.Solul;
III.Clima;
IV.Raportul cerere/ofertă în producția vegetală;

Etapele principale ale tehnologiei producției vegetale sunt:


1.Arătura;
2.Pregătirea patului germinativ;
3.Semănat;
4.Combaterea buruienilor;
5.Fertilizarea;
6.Irigare;
7.Recoltare-transport-depozitare;

Pentru realizarea acestor etape, sunt necesare următoarele resurse:


a)Forță de muncă;
b)Forță mecanică;
c)Energie(motorină, curent, uleiuri);
d)Ierbicide, insectofungicide;
e)Îngrășaminte chimice/organice;
f)Apă de irigație;
g)Resurse financiare;

Resursele financiare acoperă cheltuielile cu resursele a) - f) și alte cheltuieli precum taxe și


impozite, asigurări etc.
Dintre resursele precedente, ierbicidele și insectofungicidele fiind specifice fiecărei culturi, s-au
exprimat în lei.

Forme de energie au următoarele unități de măsură:


1 litru motorină = 10.15 Mcal
1 kwh = 0,86 Mcal
1 UN = 4.04 Mcal

Suprafețe ce se vor cultiva cu, culturile propuse au limite bilaterale, legate de cererea/oferta față
de aceste culturi. Veniturile din culturi se obțin transformând în lei valoarea produsului
principal(boabe) și a celui secundar (paie/coceni) de pe un hectar de cultură iar cheltuielile se
obțin însumând costurile fiecăreia etape din tehnologie de la arătură la recoltare-transport -
depozitare plus alte cheltuieli de pe un hectar de cultură.

Profitul este diferența între venit și cheltuieli iar rata profitului este raportul între profit și
cheltuieli.
Un model de optimizare are ca parti componente:

- necunoscutele – notate cu x ,…,x care sunt numere reale pozitive ce urmeaza a fi


determinate.
- restrictiile – notate cu m inegalitati sau egalitati care contin necunoscutele x ,…, x

Dacă toate restricțiile modelului sunt egalități, el se numește model standard. Orice model de
optimizare poate fi adus la forma standard prin adăugarea la membrul întâi al restricțiilor ,, “ și
,, “ a unor variabile de egalizare nenegative și prin scăderea din membrul întâi al restricțiilor
,, “ a altor variabile de egalizare nenegative deci modelul va avea m restricții egalități și n + m
variabile x ,…, x , xe ,…, xe .

-funcțiile-obiectiv – în număr de p care conțin necunoscutele x ,…, x și care trebuie


maximizate / minimizate ( optimizate ). Daca restricțiile modelului lipsesc atunci avem un model
de optimizare fără restricții. Un sistem de valori pozitive pentru x ,…, x care satisfac restricțiile
se numeste solutie posibila iar acele solutii posibile care optimizeaza o functie-obiectiv se
numesc soluții optime în raport cu acea funcție. Dacă restricțiile și funcțiile-obiectiv ale
modelului sunt polinoame cu necunoscutele x ,…, x modelul se numește polinominal sau
algebric în caz contrar modelul se numește nepolinominal sau transcendent. Dacă într-un model
polinominal, polinoamele din restricții și din funcțiile-obiectiv au gradul 1, modelul polinominal
se numește liniar, în caz contrar este neliniar.

Un model polinominal neliniar des întalnit este modelul polinominal patratic cu restricții
polinoame de gradul 1 și funcțiile-obiectiv polinoame de gradul doi. Dacă modelul de optimizare
are o singură funcție-obiectiv el se numește model monocriterial, în caz contrar se numește
model policriterial. Orice model policriterial se poate reduce la unul monocriterial prin înlocuirea
funcțiilor sale obiectiv cu o funcție-obiectiv de utilitete maxima. O problema delicata în
elaborarea modelelor apare în legatură cu restricțiile care trebuie să fie:

- necontradictorii – să existe macar o soluție posibilă;


- independente – să nu rezulte unele din altele.

În acest caz modelul se numește coerent. Cu cât numarul m al restricțiilor modelului este mai
mare, cu atât pericolul contradicției și sau dependentiei restricțiilor crește deci este mai greu de
elaborat un macromodel coerent decat un micromodel coerent. Modelele elaborete la un moment
dat se numesc statice.

În realitate, timpul schimbă coeficienții constanți ai modelului (stocuri de resurse, costuri ale
resurselor, prețurile de vânzare ale produselor) ceea ce necesită reoptimizarea modelului în
raport cu aceste schimbări.
În funcție de caracterul mărimilor care intervin în modele, acestea pot fi deterministe (cu mărimi
precise valoric) sau aleatoare (o parte sau toate mărimile au valori probabile) cum sunt cele
legate de natura; precipitatii, clima, calamitati, etc.
Cele mai multe macromodele de optimizare care au fost elaborate pentru agricultura, se impart in
doua clase:1.
Modele de structura optima pentru:
- culturi agricole anuale sau perene;
- rase și grupuri de animale;
- furaje grupate în rații furajate;
- ramuri vegetale sau animale în cadrul fermei.

Modele de reparație optimă pentru:


- rotația culturilor;
- alocare resurse (forță de munca, mașini, tehnologii, energie, îngrașăminte, apă, investiții);
- stabilirea prețurilor în economia de piața în raport de cerere-ofertă.

Tabelul 1 care urmează, furnizează datele necesare pentru elaborarea micromodelului structurii
optime a culturilor.
Pe baza datelor din Tabelul 1 putem elabora 6 modele liniare de optimizare a structurii culturilor
după cum urmează.