Factorii care au influentat arta gradinilor: economic,
politic, social, cultural si spiritual, mediul geografic,
tehnic si stiintific. Despre primele inceputuri avem foarte putine date din scrierile istorice, mai mult legende si scrieri in literatura greaca antica, foarte putine desene: gradini utilitare, sacre si private. Acum se face trecerea de la gradina privata la terenurile agricole. Gradinile din antichitate erau marile parcuri, amenajarea cailor de procesiune (ex. gradinile persane) . Este prima data cand este folosita si apa in amenajarile exterioare (figura 16).
Figura 16: Gradina-parc [8]
La Persepolis , oras regesc, apoi la Sardes si in
imprejurimi, gradinile lui Cyrus, Xerxes, Darius, Artaxerxes erau cele mai vestite in antichitate, fara a fi totusi considerate printre cele 7 minuni ale lumii antice, ca cea din Babilon. Dupa scrierile lui Xenophon ( sec. IV i.e.n.), “Paradisul “ lui Cyrus la Sardes avea forma geometrica, cuprinzand in interior pomi, arbori forestieri si ornamentali, totul fiind impartit in parcele prin canale de irigatie – in anumite parti erau construite pavilioane si edicule, iar in altele se aflau raspandite animale de vanatoare, astfel ca asocierea elementelor celor doua regnuri, vegetal si animal, completa imaginea paradisului terestru. Denumirea de Paradis a aparut din dorinta de a denumi gradina Edenului, Gradina si lacasul Lui Dumnezeu, in credinta veche aici era locul in care vei trai dupa moarte. Visul de a crea un loc perfect, o gradina apare din cele mai vechi timpuri, dupa unii cronicari de prin anul 2000 I. Hr., anumite parti ale platoului iranian fiind cultivate cu pomi si plante ce simbolizau zeitati in jurul anilor 3000 I. Hr. Persanii au creat 3 tipuri de gradini :
1.Gradina din jurul palatului – imprejmuita de ziduri,
destinata familiei regale. 2.Gradina mormantului 3.Gradini interne pentru relaxare.
Darius I ( 521- 485 I.Hr.) a construit la Persepolis o
gradina de ceremonii iar la Susa una din gradinile administrative. Ambele constructii erau imprejmuite de ziduri , traversate de canale de irigatie, iar la colturi erau creneluri sub forma geometrica, de fapt, regularitatea geometrica fiind caracteristica gradinilor persane. Aici erau combinate dragostea mistica fata de flori, copaci si mai presus de toate apa, considerata sursa vietii. Gradinile erau impartite in patru mari parti, rezultate din incrucisarea a doua axe perpendiculare , formate din doua canale, la intersectia carora era o constructie, palatul, pavilionul sau uneori numai o fantana artizanala . Cele 4 brate ale canalului reprezentau cele 4 fluvii ale cosmosului, orientate spre cele 4 puncte cardinale. Canalele de irigatie erau la un nivel mai ridicat decat plantatiile si parterele de flori, pentru ca acestea sa fie mai usor irigate prin rigole sau infiltratie. In acest cadru pur geometric, vegetatia era repartizata dupa functiunile ei: plantatiile de arbori mari, pentru umbra si loc de vanatoare, reprezentati prin platani, ulmi, chiparosi etc - arbustii decorativi ca : laur, mirt, trandafir, pentru a fi populati cu pasari cantatoare – speciile fructifere : portocali , lamai, rodii, piersici etc pentru fructe si micile partere cu flori pentru coloritul si frumusetea lor. Apa era elementul care dadea viata si marea placere a decorului prin perspectiva pe care o deschideau canalele , prin murmurul stropilor si jeturilor filiforme ce antrenau gandurile pana la visare, in stari de euforie. Lumina soarelui si efectele sale este un alt element foarte important ce caracterizeaza gradinile persane, un factor important de design structural.