Complexul de superioritate și

aparenta putere
21 MiercuriDEC 2016
POSTED BY SIMONA IN PSIHOTERAPIE, CONSILIERE, CONSULTAȚII, PROGRAMĂRI, PSIHOLOG, PSIHOLOGIE,, RELAȚII/CUPLU
≈ SCRIE UN COMENTARIU
Etichete
critica, Cuplu: dragoste, sex, relatie | Subiecte tratate: abuz emotional, relatie, cuplu, respingere, familie,
terorizare, degradare, exploatare, izolare, frica, agresivitate, relatie, vinovatie, slabiciune, echilibru
emotional, ego, motivatie, psiholog, psihoterapie, sarcasm, sindrom de stres posttraumatic, sport, Stadiile
eului, stres frustrare, succes
Multi dintre noi putem sa recunoastem autodevalorizarea persoanelor care se simt inferioare
si au complexe de inferioritate, insa nu stim sa detectam problematica dificila in care se afla
persoanele cu asa numitele complexe de superioritate. (O inferioritate fizica, sau
intelectuala, culturala nu trebuie musai sa faca o persoana sa se simta inferioara sau sa aiba
complexe. )
Majoritatea dintre noi cunoastem persoane cu un comportament arogant, atotstiutor
in starea eului – de Parinte normativ negativ – (de citit despre starile eului *)–
care critica, ofera judecati chiar daca nu le sint cerute, jignesc, admonesteaza,
violenteaza pe ceilalti.
Ele isi dau cu parerea despre orice subiect si doresc sa fie la inaltime la orice
subiect (desi nu au cum sa cunoasca toate temele si domeniile ). Fiecare dintre noi
folosim la un moment dat aceasta stare a eului, insa unele persoane o folosesc cu
preponderenta in interactiunile cu ceilalti. Ele au pozitia de viata Eu sint Ok-Tu nu esti
ok .
Deseori au preluat comportamentul devalorizant de la un parinte, profesor sau alta
persoana cu autoritate. Ele considera ca sint indreptatite sa creada ca sint mai presus de
ceilalti. Aparent parerea lor despre sine este una excelenta….
Conform triunghiului dramatic ele intra des in pozitia de Salvator, Persecutor…insa
urmeaza ca la sfirsit sa comuteze in Victima. Contrar credintelor, stima de sine inalta
pe care o au aceste persoane cu pozitia de viata “Eu sint ok – Tu nu esti ok” este o
stima de sine imatura si instabila.
Deseori aceste persoane vad “paiul din ochii altora” – adica proiecteaza in ceilalti
defectele lor. Deseori au mania Perfectiunii…si cum nimic nu este perfect in lume….(in
maniera lor de a gindi) sfirsesc in a cadea in depresie. (o psihoterapie ar fi extrem de
eficienta pentru a intelege de ce de multe ori ramin singure…pentru ca cei din jur nu mai
suporta comportamentul lor).
Deseori le e teama sa priveasca adinc in ele insele, la sentimentele si emotile lor si si le
ascund sub o masca dura, vazind mai ales forma decit fondul. De foarte multe ori astfel
de persoane sint conduse de principiile ca totul TREBUIE sa fie Perfect si ele TREBUIE
Intotdeauna sa fie Puternice – pe pozitie.
Cind sint conduse de driverul Fii Perfect, aceste persoane sint preocupate sa observe
greselile de vorbire pe care le fac altii, decit sa observe ce impact au asupra lor
vorbele celorlalti….
Isi acceseaza cu foarte mare greutate emotiile, le refuleaza. Cind sint conduse de
diverul Fii Puternic sint mereu in control si pe pozitie sa nu se vada vreo emotie !
Persoanele cu driverul fii Perfect sint excelente in a evalua si a analiza…fiind bune in
meserii unde rutina si analiza se cauta (programare, farmacist, contabilitate etc)
Persoanele cu driverul fii Puternic sint bune in meserii unde stapinirea de sine este necesara
(medicina – chirurgie, pilot, asistenta medicala, medici pe salvare).

Partea mai putin placuta pentru ele, este ca astfel de persoane isi cara cu ele driverele si in
viata particulara si in vacante….Si….cind devin nemultumite de tot si toate – plonjeaza usor
in furie….care deseori ascunde o depresie.

Criteriile dupa care judeca lumea aceste persoane sint extrem „de inalte” (nevrotice de
fapt….) si de aceea deseori nimeni nu se poate ridica la inaltimea asteptarilor
nerealiste ale acestora.
Paradoxal – crizele existentiale ale persoanelor cu stima de sine foarte inalta si
dezechilibrata sint mai dese decit in cazul unor persoane cu stima de sine medie –
echilibrata.
Complexul de superioritate merge mina in mina cu – complexul de inferioritate. Nu exista
unul fara celalalt. Astfel intilnim multe persoane cu complex de superioritate care fac
eforturi deosebite sa fie la inaltimea unor situatii (deoarece in interiorul lor se critica aspru –
au un Supraeu exacerbat). Aparent au un coportament superior, insa in interiorul lor se afla
un Copil mic speriat…care se simte amenintat….de ceilalti din jur….Modul lor de a face
fata temerii este atacul spre ceilalti. Ele nu isi cunosc limitele….asa cum nimeni
care are mania Perfectiunii nu si le cunoste…(Daca totul Trebuie sa fie Perfect se
epuizeaza pina pica….de tot…Si pica de sus…) .
La polul opus se afla Umbra acestor persoane – persoanele care au complexe
evidente de inferioritate care se devalorizeaza vadit pe ele insele, nu isi dau nici
cel mai mic credit, nu se pun in valoare, se simt si prost cind isi recunosc un
merit (aviz multe persoane nascute in Romania). Pozitia lor de viata preferata este “ Eu
sint ne-ok – Tu esti ok”. Ca drivere folosesc deseori Fii Perfect si Fa pe plac altora (insa
nu iti fa tie pe plac). Ele sint dragute, dulci, empatice si deseori docile. Fac atmosfera
placuta si se critica necontenit.
(Desigur toti putem avea mai multe drivere pe care le folosim, insa unul sau doua sint
preponderente. ) Ele joaca de multe ori rolul de Victime din triunghiul dramatic, care
cauta interactiuni cu un Salvator si un Persecutor. Altfel nu si-ar confirma scenariul de
viata. Partea interesanta este ca deseori comuta la sfirsit in persecutor. Au o stima de
sine joasa, depresia la ele fiind evidenta, nu mascata ca la cei cu stima de sine inalta insa
oscilanta.
Nici una dintre persoanele cu complexe de superioritate sau inferioritate nu detin
asa numita constientizare adecvata de sine, maturizare emotionala (indiferent de
ce virsta biologica au).
Se pare ca stima de sine constanta si ne-oscilanta, medie, este cea mai de dorit pentru ca o
persoana sa fie fericita cu ea insasi, cu altii si cu viata. Eu consider ca o persoana cu
stima de sine medie are maturitate emotionala si un atribut extrem de util si
important – isi cunoaste limitele, nu isi neaga vulnerabilitatile, slabiciunile.

Persoana care are complex de superioritate nu isi cunoaste limitele. De aceea

ajunge sa cada “de sus” cum se spune.
Persoana care are complexe de inferioritate crede ca are numai limite si limitari,
necunoscindu-si nici talentele, puterile, valorile. De fapt si le creeaza singura.
Persoanele mature emotional, isi cunosc si isi arata puterile si valoarea, nu se
ascund si – cel mai important lucru – isi cunosc vulnerabilitatile, limitele,
slabiciunile si se iubesc pe ele insele asa cum sint (recunosc cind gresesc si cind e
necesar sa evolueze, invata mereu de la ele si de la altii fara a se simti complexate
ca nu stiu). Recunosc cind nu stiu si nu se simt complexate ca nu cunosc anumite domenii.
A recunoaste ca Nu stim = Putere, Forta. Forta lor sta in recunoasterea limitelor, sta in
recunoasterea valorii lor, chiar daca nu sint Perfecte, mereu Puternice, mereu pe Placul
altora…si mereu in forma.
Va recomand a citi o carte extrem de utila : Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale
stimei de sine, Christophe André http://www.libris.ro/imperfecti-liberi-si-fericiti-
cristophe-andre-TRE973-707-363-1–p363614.html

Aici recenzia
: http://www.edituratrei.ro/recenzie.php/Imperfec%26%23355%3Bi%2C_liberi
_%26%23351%3Bi_ferici%26%23355%3Bi._Practici_ale_stimei_de_sine/2284/
*putin despre starile eului asa cum a vorbeste Berne despre ele. Exista mai multe scoli ale
analizei tranzactionale care vad diferit subinstantele insa aceasta e o poveste mai lunga …
“Magistral, Berne a transformat conceptele lui Freud: Superego, Ego şi Id, numindu-
le stări ale eului: Părinte, Adult şi Copil, care sunt mai uşor de observat în practică.
Când suntem în echilibru se cheamă că deţinem un Adult integrat, care foloseşte
toate stările eului eficient în funcţie de situaţia de “aici şi acum”.
Fiecare stare a eului are şi o parte bună şi o parte negativă. Partea negativă este de
dorit sa o contracarăm.
Starea de Copil a Eului
Starea de Copil a Eului cuprinde experienţele din copilărie, gânduri, comportamente
şi sentimente din copilărie. Ea este prima stare pe care o avem de la naştere. Copilul nu
are logică şi vede viaţa de foarte multe ori în alb şi negru fără nuanţe. Când suntem
în starea eului de Copil, simţim, exprimăm sentimente, impulsuri, nevoi, dorinţe. Simţirile,
senzaţiile, sentimentele pe care le trăim nu sunt întotdeauna ale noastre
personale, ci preluate de la copilul interior al adulţilor din viaţa noastră. Şi părinţii
noştri au fost copii. Şi ca persoane adulte şi noi avem un copil interior în noi. Există
două subdiviziuni ale Copilului: Copil Adaptat (Supus şi Rebel) şi Copilul Liber.
1.Când suntem în starea de Copil Adaptat supus al eului, ne adaptăm la regulile
sociale şi la ce spune vocea din Părinte.
2.În Copil Rebel ascultăm vocea din Părinte, vocea autorităţii, însă facem pe invers.
Partea negativă a copilului supus este că se supune orbeşte, obedient.
Partea negativă a copilului rebel este că nu respectă nici o regulă.
3.Când suntem în Stare eului de Copil Liber: suntem sensibili şi senzitivi la ce se
întâmplă, curioşi, ne exprimăm emoţiile, trebuinţele, suntem instinctivi, intuitivi, creativi.
Partea negativă a Copilului Liber este că poate fi “
Starea de Părinte a eului
Starea de Părinte a eului cuprinde gânduri, comportamente şi sentimente preluate
de la părinţi sau figuri autoritare (fraţi mai mari, unchi, mătuşi, profesori etc). Pe
la trei anişori, un copil poate să îi spună altuia: nu ai voie să pui mâna pe
asta, copilul ştiind de interdicţie de la părinţi.
Astfel el este în starea de Părinte a Eului. Când suntem în starea eului de Părinte facem
“ce trebuie”, reproducând gândurile, comportamentul global al părinţilor
noştri. Când suntem în starea de Părinte folosim deseori cuvinte absolutiste fară drept de
replică de tipul : “niciodată, întotdeauna, mereu”.
Există două părţi ale stării de părinte: părinte Normativ şi părinte Hrănitor-Grijuliu.
1. Părintele normativ, după nume, dă legea, dă norma, impune regulile, valorile de
urmat.
În partea lui negativă: critică, abuzează, devalorizează. Preconcepţiile, prejudecăţile,
mesajele toxice, critice vin din această stare negativă a eului, in care Adultul este
contaminat de Părintele nostru.
2.Când funcţionăm în starea părintelui hrănitor pozitiv ne încurajăm, îi încurajăm pe
alţii, ajutăm.
Partea negativă a cestei stări este aceea că ajutăm când nu este cazul şi sufocăm pe
ceilalţi.
Unii dintre noi respectă toate regulile, nu le pun la îndoială rigiditatea şi se comportă
neadecvat în situaţia prezentă, bazându-se pe precepte din trecut. Ei nu au învaţat să îşi
pună la contribuţie eficient Adultul din ei şi să verifice informaţiile primite în
copilarie.
Starea de Adult a Eului
Starea de Adult a Eului cuprinde gânduri, comportamente şi sentimente din
prezent. Starea de Adult a Eului este ultima apărută şi cuprinde testarea realităţii,
capacitatea de raţionament şi de a pune la îndoială diverse informaţii.
Când suntem în starea eului de Adult: raţionăm, gândim logic, reflectăm, analizăm
situaţiile şi dăm soluţii la problemele noastre.
Partea negativă a stării de adult este că dacă folosim prea mult această stare
devenim nişte roboţi fazi care trec prin viaţă ca nişte computere.Când suntem în
starea de Adult, gândim în termeni relativi, în funcţie de situaţia de “aici şi acum”, adecvat
în prezent, analizând înformaţiile primite prin Copil si Părinte.
“ bibliografie : „Despre iluzii, mituri, amagiri”, ed Ascendent
2011www.sensart.ro/despre-iluzii-mituri-amagiri.html
Text adaptat de psiholog clinician Simona Druncea dupa originalul gasit aici :