Sunteți pe pagina 1din 9

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE DREPT

Lucru individual

Criminalistica
Tema:Cercetarea criminalistică a
infracțiunilor de viol

A elaborat: Mișcoi Valeriu


Doctor în drept, conferentiar universitar: Golubenco Gheorghe
Cuprins

1. Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de viol.


Pornirea urmăririi penale, circumstanţele care necesită a fi
stabilite la cercetarea violurilor, situaţiile tipice de urmărire
penală

2.Particularităţile efectuării acţiunilor iniţiale de urmărire


penală
2.1Audierea părţii vătămate
2.2Măsurile investigativ-operative
2.3Cercetarea la faţa locului.
2.4 Cercetarea, ridicarea, hainelor victimei
2.5 Dispunerea expertizei medico-legale a victimei.
2.6 Audierea bănuitului
2.7 Percheziţia
2.8 Examinarea corporală a bănuitului
2.9 Audierea martorilor oculari

3.Particularităţile efectuării acţiunilor ulterioare de


urmărire penală
3.1Audierea martorilor
3.2Dispunerea expertizelor
3.3Experimentul în urmărirea penală
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de viol. Pornirea urmăririi penale,
circumstanţele care necesită a fi stabilite la cercetarea violurilor, situaţiile tipice de
urmărire penală

Conform legislaţiei în vigoare viol se consideră actul sexual realizat cu folosirea violenţei
fizice şi psihice, sau folosindu-se de starea de neputinţă a victimei.
Locul săvîrşirii infracţiunilor de viol sunt: scările imobilelor, subsolurile şi podurile caselor,
automobilele. Masivele forestiere, scuarurile, cîmpurile, apartamentele victimei sau bănuitului,
încăperi, imobile părăsite, nelocuite.
Timpul săvîrşirii infracţiunii. Violul are un caracter sezonier, caracterizat prin faptul că în
anumite perioade de timp se atestă creşterea nivelului respectiv de infracţiuni, acesta fiind
primăvara, vara, toamna timpurie. Cele mai caracteristice perioade de săvîrşire a infracţiunii pe
durata a 24 de ore sunt orele de seară tîrzie 21.00- 22.00 şi primele ore de noapte –ore 23.00. În
cazul infracţiunilor săvîrşite în apartamentul victimei sau al bănuitului se atestă o perioadă mai
îndelungată de timp, dar tot în orele de seară începînd cu orele 17.00-2.00 noaptea.
Personalitatea infractorului. Datele cu privire la personalitatea infractorilor pe cazurile de
viol sunt diverse, caracterizîndu-se printr-o diversitate a vîrstelor, studiilor şi altor informaţii. Cel
mai frecvent violurile sunt comise de persoane tinere cu vîrsta cuprinsă între 18- 27 ani. De
regulă, se caracterizează printr-o atitudine cinică faţă de femei şi comportament vulgar. Mulţi,
deşi sunt tineri, deja sunt divorţaţi sau au plecat din familie, alţii, deşi au familie duc un mod de
viaţă dezordonat din punct de vedere moral şi etic. O parte considerabilă din infractori au fost
anterior judecaţi pentru huliganism, jafuri, violuri. Totodată se bucură de un renume negativ şi la
locul de muncă caracterizat prin foloirea abizivă a băuturilor alcoolice, lipse nemotivate, lipsă de
responsabilitate.
Ca temei pentru pornirea urmăririi penale pe cazurile de viol servesc plîngerea victimei, a
rudelor, datele parvenite de la instituţiile medicale.
La momentul recepţionării plîngerii este necesar de a preîntîmpina persoana cu privire la
responsabilitatea pentru darea cu bună ştiinţă a informaţiei calomnioase şi cu privire la faptul că
dacă este intentat un dosar penal el nu va fi clasat, chiar şi în cazul împăcării părţilor. De obicei,
în informaţiile oferite de victimă sunt suficiente date care confirmă săvîrşirea violului (prezenţa
urmelor pe corp, haine) aceasta servind ca suficient temei pentru pornirea urmăririi penale. Dacă
sunt doar date obţinute pe cale investigativ-operativă, sau date oferite de alte persoane, este
necesar de a le verifica în prealabil. Uneori este necesar de verificat şi datele oferite de victimă,
dat fiind faptul existenţei cazurilor declaraţiilor calomnioase cauzate de ură, gelozie tentativa de
extorcare a banilor. Dubii cu privire la datele oferite de partea vătămată apar cînd plîngerea este
depusă după o perioadă îndelungată de timp, indică lipsa unor urme de violenţă la realizarea
actului sexual în condiţii neverosimile.
Succesul cercetării infracţiunilor nominalizate este condiţionat de faptul cît de obiectiv,
deplin vor fi stabilite şi cercetate următoarele circumstanţe: a avut loc un act sexual forţat sau o
tentativă de săvîrşire a acestuia, cine este victima, unde a fost comisă infracţiunea, cînd a fost
săvîrşită infracţiunea, cine a săvîrşit infracţiunea, caracteristica personalităţii infractorului, dacă
infractorii au acţionat în grup care a fost rolul fiecăruia, a avut loc aplicarea violenţei fizice sau a
celei psihice sau a fost folosintă starea de neputinţă, inconştienţă a victimei, de ce fapte a fost
creată această stare, dacă s-a folosit violenţa prin ce s-a caracterizat, a opus victima rezistenţă şi
prin ce s-a manifestat, dacă nu s-a opus rezistenţă care a fost cauza, care sunt consecinţele actului
sexual forţat, care cauze, circumstanţe au favorizat săvîrşirea violului. Acestea sunt
circumstanţele de bază care este necesar de stabilit.
Pe cazurile de viol se întîlnesc două situaţiile tipice:
1. infracţiunea este săvîrşită de o persoană cunoscută;
2. infracţiunea este săvîrşită de o persoană necunoscută.
În prima situaţie sunt două direcţii de realizare a investigaţiilor: verificarea veridicităţii plîngerii
depuse şi probarea vinovăţiei persoanei, sau în caz de informaţie calomnioasă, stabilirea
nevinovăţiei persoanei. În situaţia a doua problemele sunt mai complexe şi sunt în special
raportate la dificultatea obţinerii de informaţii cu privire la infractor.

2.Particularităţile efectuării acţiunilor iniţiale de urmărire penală

2.1Audierea părţii vătămate. În practică cercetarea cazurilor de viol este recomandabil


de realizat de către ofiţeri de urmărire penală de gen feminin, sau de persoane cu mult mai în
vîrstă ca victima, toate acestea facilitînd desfăşurarea urmăririi penale pe cazurile de viol
(urmărirea penală, audierea pe cazurile de viol fiind necesar de realizat de o persoană cu
cunoştinţe în domeniul psihologiei, cu maximum de tact şi corectitudine). La audierea victimei
este necesar ca ofiţerul de urmărire penală să ajute victima să învingă sentimentul de ruşine şi să
o convingă să ofere informaţii, comunicîndu-i că datele anchetei nu se divulgă, iar informaţia
veridică oferită este garanţia descoperirii făptaşului. La audiere este necesar de obţinut date cît
mai detaliate, dat find faptul că datele oferite de victimă este sursa principală de informaţii.
Audierea este necesar de început cu clarificarea circumstanţelor ce se referă la faptul
săvîrşit, şi anume: unde, cînd şi în ce ambianţă a fost săvîrşită, cum a ajuns victima la faţa
locului, prin ce s-a caracterizat violenţa fizică sau psihică aplicată, cu ce obiecte şi ce leziuni i-au
fost provocate, cu ce a ameninţat-o, a folost vreo armă şi care, infracţiunea a fost finalizată, dacă
nu, de ce, victima a opus rezistenţă, dacă nu, de ce, dacă da, prin ce s-a remarcat: strigăte, a
chemat în ajutor, în ce exclamaţii şi cît de tare, a aplicat lovituri, zgîrieturi infractorului etc., au
rămas urme de rezistenţă a victimei pe corpul agresorului, ce urme de violenţă au rămas pe
corpul şi hainele victimei; victima anterior a avut relaţii sexuale, dacă nu, a avut loc sau nu
deflorarea, victima se afla la momentul violului în stare de incapacitate de a acţiona, de boală, se
afla în perioada ciclului menstrual, era gravidă, în ce era îmbrăcată (să descrie toate obiectele de
vestimentaţie, inclusiv lengeria), a spălat sau nu lenjeria, în ce a fost îmbrăcat infractorul (să
descrie detaliat tot ce a sesizat şi memorizat), a găsit victima la locul infracţiunii obiecte pierdute
de infractor, cine putea să-i vadă (victima şi infractorul) la locul faptei sau în apropiere pănă sau
după viol, cine a văzut-o primul după viol, cui, cînd şi ce a spus ea despre cele întîmplate, dacă
nu a comunicat imediat cu privire la faptă, de ce, a comunicat din iniţiativă proprie sau la
îndemnul cuiva.
Dacă infractorul este cunoscut victimei, pe lîngă circumstanţele menţionate este necesar
de mai stabilit: numele, prenumele, patronimicul, adresa, locul de muncă şi funcţia, caracterul
relaţiilor intrepersonale pînă la viol, existenţa unor conflicte, a influenţat-o infractorul în vederea
săvîrşirii unui act sexual sau a încheierii căsătoriei, a promis să se căsătorească, cum a reacţionat
victima la propunerile infractorului, a avut anterior victima relaţii intime cu infractorul şi cît
timp, au corespondat anterior, care este conţinutul corespondenţei, posedă victima scrisori,
fotografii, poze, întîlnirea a fost planificată din timp, cu ce scop victima a venit la ea, cine ştie
despre relaţiile lor, victima s-a întîlnit anterior cu bănuitul (prietenii, rudele sale), după viol a
rugat infractorul ca victima să nu scrie plîngerea şi ce a promis pentru aceasta, prin ce poate
confirma victima acest fapt.
Dacă victima nu cunoaşte infractorul, toate datele sunt acumulate şi utilizate în vederea
identificării, depistării şi reţinerii bănuitului. În special au importanţă datele cu privire la
semnalmentele infractorului, în deosebi a semnalmentelor individuale. Dacă infractorii au fost
cîţiva, este necesar de stabilit nu numai semnalmentele fiecăruia, ci şi modul în care infractorii s-
au adresat reciproc, care a fost rolul fiecăruia. Dacă infractorul a fost cu un mijloc de transport,
este necesar de stabilit marca, genul, culoarea, numărul de înmatriculare.
2.2Măsurile investigativ-operative. Dacă victima s-a adresat imediat după viol la
organele de urmărire penală şi nu cunoaşte infractorul, este necesar de organizat urmărirea pe
urme fierbinţi. În acest scop, funcţionării de poliţie (după indicaţia OUP) trebuie să iasă la faţa
locului însoţiţi de chinolog cu cîinele de serviciu, se determine direcţia în care s-a deplasat
infractorul. Una dintre măsuri, dacă permite sănătatea victimei, este patrularea în comun cu
victima a locurilor unde poate să apară infractorul. În cazul în care infractorul este cunoscut,
OUP comunică datele infractorului funcţionarilor de poliţie, dînd sarcina să se stabilească
relaţiile, personalitatea, modul de viaţă al victimei şi infractorului, să evite posibilitatea
eschivării de la urmărirea penală a ultimului. Se verifică persoanele care au mai săvîrşit anterior
asemenea infracţiuni
2.3Cercetarea la faţa locului. În cazul în care pînă la cercetarea la faţa locului este
cunoscută persoana, apar un şir de întrebări, la care ofiţerul de urmărire penală trebuie să
răspundă: corespunde ambianţa materială depoziţiilor oferite de victimă, este posibil de săvîrşit
violul în ambianţa respectivă, există indicii în ambianţă care denotă săvîrşirea unui act sexual
forţat, există semne ale înscenării. Dacă starea victimei permite, este de dorit ca ea să participe la
cercetarea la faţa locului. Victima poate indica unde a avut loc actul sexual, unde a stat, în ce
direcţie s-a deplasat infractorul.
Sarcina cercetării la faţa locului: a depista indicii care ar permite identificarea
infractorului, sau ar limita cercul de persoane, unde ar trebui căutat (depistarea urmelor de
picioare, mîini, haine precum şi a obiectelor pierdute de el, documente, nasturi, mucuri de ţigară
etc.), a stabili dacă a avut loc opunere de rezistenţă, a verifica dacă corespund depoziţiile
victimei situaţiei reale.
Dacă violul a avut loc în încăpere, este necesar de cercetat minuţios patul, lenjeria
(răvăşită, prezenţa petelor pe ea şi natura lor) sau alt loc unde a avut loc actul sexual, de scos în
evidenţă şi de fixat, de asemenea, prezenţa mobilei răsturnate, veselei stricate etc. Dacă violul a
avut loc pe loc deschis, este necesar de studiat şi stabilit stare쀔ierbii (vegetaţiei, fînului etc.),
solului, de luat mostre ale acestora în vederea realizării investigaţiilor de laborator, în cadrul
expertizelor dispuse la depistarea probelor materiale ridicate de pe corpul şi hainele bănuitului.
În cadrul cercetării se stabileşte ambianţa în general: care este iluminarea, este în
apropiere drum, stradă, cît de apropate sunt amplasate casele de locuit învecinate, în ce direcţie
dau ferestrele lor, locuiesc persoane în odăile vecine, putea cineva vedea sau auzi cele întîmplate,
putea cineva să fie prezent întîmlpător la faţa locului, se verifică şi alte circumstanţe ce derivă
din depoziţiile victimei.
2.4 Cercetarea, ridicarea, hainelor victimei. Imediat după audierea victimei este
necesar de realizat cercetarea hainelor în care ea a fost îmbrăcată la momentul comiterii
infracţiunii. Acţiunea în cauză se realizează chiar şi în cazurile în care victima afirmă că pe haine
nu sunt nici un fel de urme. La cercetarea hainelor şi lenjeriei se caută urme ce denotă acţiuni
violente (rupturi, tăieturi, urme de sînge etc.), urme de spermă care permit să se stabilească
existenţa actului sexual, toate acestea oferă posibilitatea de a verifica dacă a avut loc fapta,
precum şi dacă bănuitul este persoana care a realizat violul. În procesul-verbal al cercetării se
menţionează caracteristicile generale şi individuale ale obiectului, prezenţa deteriorărilor şi a
petelor cu indicarea localizării lor, a dimensiunilor lor şi după posibiliate a mecanismului de
creare (cu margini netede, tăiate), de asemenea, culoarea şi starea petelor (lipicioase, de culoare
brună, albuie, gălbuie). După examinare toate obiectele se usucă (cu excepţia urmelor de
spermă), se ambalează şi ambalate se expediază în instutuţia unde se va realiza expertiza.
2.5 Dispunerea expertizei medico-legale a victimei. Expertiza medico-legală a victimei
este obligatorie practic în toate cazruile de viol. Scopul expertizei medico-legale este depistarea
prezeneţei sau lipsei pe corp sau în organismul victimei a urmelor actului sexual şi a violenţelor
aplicate la momentul săvîrşirii lui. În cazul lipsei medicului legist examinarea poate fi efectuată
de un ginecolog sau medic-obstetrician, dar nu este permisă în nici un caz amînarea sa, deoarece
peste cîteva zile unele urme pot dispărea (în special sperma). Totodată, datele oferite de
investigaţiile medicale permit de a face analiza depoziţiilor oferite de victimă şi a determina
direcţia investigaţiilor ulterioare. Desfăşurarea eficientă a investigaţiei medico-legale este în
strict raport cu durata scursă de la momentul săvîrşirii infracţiunii. Aceasta se explică şi prin
faptul că cicatrizarea (tratarea) în cazul ruptrurii himenului are loc pe durata a 6 -14 zile. Mai
tîrziu de termenul indicat, este dificil de a determina vechimea ruperii himenului este practic
imposibilă. Urme ale actului sexual pot fi depistate nu mai tîrziu de 120 ore de la momentul
actului sexual (4- 5 zile-nopţi). In faţa expertului de obicei se pun următoarle întrebări:
1. a fost deteriorat himenul la persoana cercetată, care este vechimea deteriorării;
2. sunt prezente urme ale actului sexual recent (în special urme de spermă în organele
genitale şi pe corp);
3. sunt prezente urme de violenţe pe corpul persoanei, dacă sunt, unde şi prin ce se
caracterizează;
4. sunt semnalmente ale bolilor venerice, care anume este vechimea;
5. sunt prezente semnalmente ale altui tip de boală, putea ea să survină ca consecinţă a
actului de viol;
6. este persoana însărcinată, care este termenul;
7. coincid urmele depistate pe corpul persoanei examinate cu explicaţiile cu privire la
viol;
8. care este grupa şi tipul de sînge ale persoanei examinate;
9. care este grupa (sau grupele, dacă au participat mai multe persoane) a spermei (în
cazul cînd ea a fost depistată).
ÎNTREBĂRI ORIENTATIVE LA
EXPERTIZA URMELOR DE SPERMĂ

Situaţia 1. Expertului medico-legist i se oferă urma ridicată la faţa locului sau obiectul
purtător de urmă.
1. Există pe obiectul prezentat urme de spermă sau nu?
2. Urma prezentată spre examinare este de spermă sau de altă substanţă?
3. Dacă urma este de spermă, este de natură umană sau animală?
4. Dacă este de natură umană, care este grupa sanguină a persoanei care a eliminat-o?
5. Care este vechimea aproximativă a urmei de spermă?
6. Urmele de spermă ridicate la faţa locului provin de la o singură persoană sau de la mai
multe?
7. Suferă persoana de la care provine urma lichidă de spermă de vreo boală venerică sau
de alte afecţiuni?

Situaţia 2. Expertului medico-legist i se oferă şi modele de comparaţie.

1. Urma de spermă ridicată la faţa locului are aceeaşi grupă sanguină cu cea a persoanei de
la care s-au recoltat modelele de comparaţie?
2. Există alţi indici de asemănare între urma de spermă şi modelele de comparaţie?

Lista întrebărilor poate fi completată în funcţie de circumstanţele concrete ale unui sau altui caz
penal.
2.6 Audierea bănuitului (audierea învinuitului se realizează similar, se pune accentul
pe detalierea depoziţiilor, scoaterea în evidenţă a circumstanţelor atenuante şi agravante).
Realizarea audierii persoanei indicate de victimă ca făptaş trebuie efectuată fără amînare.
Infractorul, aflînd despre pornirea urmăririi penale, se poate ascunde sau întreprinde măsuri care
să perturbeze investigarea cazului. Dacă cazul este o calomnie, cu cît ofiţerul de urmărire penală
va audia mai repede cealalată parte cu atît mai repede se va stabili adevărul. Modul de realizare a
audierii bănuitului este condiţionat de caracterul probelor existente, atitudinii bănuitului faţă de
victimă, de comportament în timpul anchetei. Conţinutul audierii coincide cu elementele de fapt
ce se stabilesc la audierea victimei: caracterul relaţilor intepersonale, ultimele întîlniri, cunoştinţe
comune etc. Cu privire la circumstanţele faptei cercetate aici situaţia este condiţionată de faptul
dacă bănuitul recunoaşte faptul întîlnirii cu victima în timpul şi locul respectiv unde victima
afirmă că a avut loc violul. Dacă bănuitul confirmă că s-a întîlnit, este necesar de elucidat: a avut
loc actul sexual, dacă da, a fost benevol sau a fost însoţit de violenţă, prin ce s-a remarcat
violenţa precum şi dacă s-a opus rezistenţă, prin ce s-a caracterizat. Este necesar de stabilit dacă
anterior bănuitul a avut relaţii intime cu victima, cînd şi cui a aparţinut iniţiativa, cine ştie despre
relaţiile lor, prin ce poate confirma toate acestea bănuitul, posedă el cumva scrisori, bileţele,
poze ale victimei. În cazul în care bănuitul recunoaşte întîlnirea, dacă contestă faptul actului
sexual cu victima, este necesar de stabilit suplimentar: cînd, cu ce scop şi în legătură cu ce, de ce
s-a întîlnit în acea zi cu victima, cît timp au fost împreună, ce au făcut, despre ce au discutat, au
plecat împreună sau separat, unde ulterior fiecare din ei a plecat.
În cazul în care bănuitul neagă şi faptul că s-a întîlnit, este necesar de a concretiza unde s-
a aflat şi ce făcea în momentul cînd victima afirmă că a avut loc violul. Cercul de întrebări
privind verificarea alibiului este cunoscut. Sarcina este, cînd se pun întrebările de a detalia
depoziţiile, precum şi de a identifica sursle posibile de verificare a lor. În toate cazurile în care
bănuitul neagă săvîrşirea violului este necesar de a pune următoarea întrebare: cărui fapt i se
datorează în opinia lui dorinţa victimei de a-l calomnia, la ameninţat ea anterior cu faptul că va
scrie plîngere împotriva lui.
La finalul audierii se descriu amănunţit hainele, lenjeria încălţămintea îmbrăcate de
bănuit în ziua cînd se presupune că a avut loc violul, se stabileşte dacă sunt pe ele pete sau
deteriorări şi care este cauza apariţiei lor, sau spălat hainele sau nu, sunt pe corpul persoanei
leziuni, unde şi care este cauza apariţiei lor şi în fine cînd şi cu cine după faptul cercetat bănuitul
a avut relaţii intime.
2.7 Percheziţia. Imediat după audierea bănuitului este necesar de ridicat hainele, lenjeria
şi încălţămintea care au fost îmbrăcate pe bănuit în ziua săvîrşirii violului, preîntîmpinînd
posibilitatea de a le ascunde, deteriora sau nimici. În caz de refuz de a le preda benevol sau
prezentare a hainelor ce nu corespund descrierii oferite de victimă este necesar de efectuat
percheziţia la domiciliul bănuitului. În cadrul percheziţiei este necesar de căutat arma cu care
bănuitul a ameninţat victima, precum şi obiecte, documente, poze ce îi aparţin. Dacă bănuitul
neagă prezenţa lui la locl infracţiunii, este necesar de căutat hainele, obiectele urmele cărora au
fost depistate în cadrul cercetării la faţa locului (urme create prin apăsarea cotului genunchiului
unde s-a reflectat structura materialului, urme de sol, vegetaţie pe încălţăminte etc.). Toate
hainele şi obiectele depistate în cadrul percheziţiei trebuie fixate tehnic prin fotografiere, filmare,
examinate minuţios şi descrise detaliat în procesul-verbal. În cazul depistării hainelor cu urme
asemănătoare cu sîngele sau sperma, ele se ridică şi se ambalează în conformitate cu regulile
criminalistice, întrebările care se pun la dispunerea expertizelor sunt similare celor puse în cazul
examinării hainelor victimei.
2.8 Examinarea corporală a bănuitului. De regulă, această acţiune se desfăşoară în
prealabil dispunerii expertizei medico-legale a bănuitului, în cazul în care există bănuială că
leziunile existente pe corpul bănuitului pot dispărea involuntar sau pot fi distruse intenţionat pînă
la efectuarea expertizei medico-legale. Realizarea acestei acţiuni în opinia savanţilor este necesar
de realizat în toate cazurile, excepţie făcînd cazul în care de la momentul săvîrşirii infracţiunii a
trecut mult timp. Faptul că bănuitul îşi recunoaşte vinovăţia nu presupune că nu trebuie realizată
examinarea corporală. Rezultatele examinării corporale urmează a fi fixate în procesul-verbal al
acţiunii indicîndu-se : prezenţa leziunii, localizarea sa, forma sa, dimensiunile sale, culoarea sa şi
alte particularităţi care pot demonstra vechimea acestora. La realizarea examinării este
recomandabil să se folosească fotografia color care oferă o vizualizare fidelă a caracterului
urmelor, facilitînd realizarea expertizei medico legale.
2.9 Audierea martorilor oculari. Scopul principal al acestei acţiuni este stabilirea: unde,
cînd şi ce au văzut, unde s-au aflat persoanele în cauză, cu ce se ocupau, ce circumstanţe au
precedat infracţiunea şi care s-au derulat după, cui ei au povestit despre cele văzute, cînd şi în ce
circumstanţe.

3. Particularităţile efectuării acţiunilor ulterioare de urmărire penală

3.1Audierea martorilor. În calitate de martor în primul rînd se audiază persoanele care


sunt indicate în calitate de acestea de către victimă şi bănuit, ulterior rudele lor, cunoştinţele,
colegii de serviciu, vecinii.
La audierea martorilor este necesar de stabilit: circumstanţele săvîrşirii violului, pe care l-
au perceput ei personal, sau despre care au auzit de la victimă sau alte persoane; cînd, unde şi ce
au aflat de la victimă cu privire la faptul violului, în ce stare era la momentul respectiv însăşi
victima, hainele ei, obiectele personale etc; care este portretul moral al bănuitului, al victimei, al
cercului lor de cunoştinţe, intereselor, modul de viaţă, ocupaţiile, hobbyurile etc.; care sunt
relaţiile dintre victimă şi bănuit, cine mai putea fi martor al celor întîmplate.
3.2Dispunerea expertizelor. Pe cazurile de viol se dispun un şir de expertize, printre
care: expertizele criminalistice, judiciar-biologice, judiciar-psihologică, judiciar-psihiatrică. Este
evident că unele din ele se dispun la etapa iniţală a desfăşurării urmăririi penale, dar deoarece
persoana învinuitului apare la a două etapă este raţional în vederea evităţrii dublării de elucidat
întrebările ce ţin de dispunerea expertizelor în acest compartiment. Expertizele criminalistice se
dispun pentru cercetrea urmelor de dinţi, mîini, picioare, mijloace de transport şi soluţionarea
altor probleme. Expertizele biologice se dispun în vederea cercetării urmelor de sînge, spermă,
salivă care stabilesc existenţa şi caracterul urmelor depistate, apartenenţa speciei umane, grupa
sangvină şi a spermei etc. Expertiza firelor de păr, expertiza micro particulelor realizată datorită
faptului că inevitabil la momenul săvîrşirii infracţiunilor nominalizate are lor contactul între
victimă şi bănuit, ca urmare rămînînd microparticule pe suprafaţa hainelor ambilor. Experiza
judiciar-psihologică se dispune în cazul bănuiţilor minori, victimelor, martorilor în vederea
stabilirii dacă ei posedă capacitatea de a pecepe corect caracterul şi esenţa acţiunilor desfăşurate,
precum şi stabilirea faptului că minorii au capacitatea de a percepe şi oferi date corecte cu privire
la cele percepute. Expertiza judiciar-psihiatrică cercetează starea psihică a victimei, se hotărăşte
şi stabileşte existenţa discernămîntului. Unoeri în practică apare necesitatea dispunerii expertizei
complexe judiciar-psihologice şi psihiatrice.
3.3Experimentul în urmărirea penală. Această acţiune de urmărire penală se realizaeză
în situaţia cînd este necesar de verificat anumite circumstanţe în care s-a comis violul
(posibilitatea de a vedea bănuitul sau victima, posibilitatea de a auzi strigătele de ajutor), de
verificat versiunile ofiţerului de urmărire penală, sau depoziţiile bănuitului cu privire la
circumstanţele cercetate. Este inadmisibilă desfăşurarea experimentului care ar înjosi onoarea şi
demnitatea persoanelor şi ar fi în contradicţie cu legislaţia în vigoare.