Sunteți pe pagina 1din 2

Cea mai radicală critică a învățământului public, în care John Taylor Gatto ajunge la

concluzia ca școlarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte și să urmeze comenzi


ca niște roboți industriali. Iată câteva fragmente:

„Eu predau cum toate lucrurile nu sunt legate între ele, o fragmentare fără margini, opusul
coeziunii; ceea ce fac este mai aproape de haosul programelor de televiziune decât de un
sistem al ordinii. Într-o lume în care acasă este doar o fantomă, din cauza ca ambii
parinți lucrează, sau din cauza prea multor mutări, ori prea multor schimbări ale locului de
muncă, ori ambițiilor prea mari, sau fiindcă altceva i-a făcut pe toți să cadă într-o confuzie
mult prea mare ca să mai fie capabili să întrețină relația cu familia, eu vin și îi învăț pe
elevi cum să accepte confuzia ca pe destinul lor. Aceasta este prima lecție pe care o
predau.”

„Școala, așa cum a fost ea concepută, este un sistem esențial de sprijin pentru un model de
inginerie socială, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni sa fie pietre auxiliare într-o
piramidă care se îngustează în sus, având punctul de control în vârf. Școala este un
artificiu care face ca o astfel de ordine socială de tip piramidal să pară inevitabilă.”

„Tipul de școală obligatorie pe care îl avem este o invenție a statului Massachussets din
jurul anului 1850. A întâmpinat rezistența – uneori armata – a aproximativ optzeci la sută
din populația Massachussetsului, cu un ultim avanpost în Barnstable, pe Cape Cod, unde
nu și-au predat copiii până în anii 1880, când locul a fost ocupat de armată, iar copiii
au trebuit sa mărșăluiască, sub pază, spre școală.”

„Școlile au fost concepute de Horace Mann, de Sears și Harper de la Universitatea din


Chicago, de Thorndyke de la Colegiul pentru Profesori al Universității Columbia și de alții în
așa fel încât sa fie instrumente pentru o conducere științifică a maselor. S-a intenționat ca
școlile să producă, prin aplicarea de șabloane, ființe umane șablon, al căror comportament
să fie previzibil și controlabil.”

„Conducatorii instituțiilor au ajuns să se considere mari părinți artificiali ai milioanelor de


copii artificiali, prin care înțeleg ai noștri, ai tuturor. Această teorie ne consideră pe toți ca
fiind legați într-un soi de relație familială abstractă, în care statul este adevărata mama și
adevăratul tată; în consecință, insistă asupra loialității noastre absolute în primul rând față
de el.”

„Învățământul public îi distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Și, sub pretextul că este
unul și același lucru cu educația, ne-a furat banii din buzunar, exact după cum a prezis
Socrate cu mii de ani în urmă. Unul din cele mai sigure moduri de a recunoaște educația
adevărată este faptul că nu costă prea mult, nu se bazează pe tot felul de jucării ori
gadgeturi scumpe. Experiențele care îi dau naștere și conștiință de sine care o propulsează
sunt aproape gratis. E greu să scoți un profit din educație. Dar învățământul este o cale
extraordinară de a obține bani în mod necinstit, care tâlhărește tot mai mult pe zi ce trece.”