TRADUCTOARE ŞI SISTEME DE MĂSURARE

SUBIECTE POSIBILE VERIFICARE PE PARCURS 2009/2010

1. Procesul (operaţia) de măsurare; mărime fizică şi valoare a mărimii fizice.

2. Modalităţi de realizare a operaţiei de măsurare.
3. Relaţii între mărimi şi unităţi de măsură; sisteme de unităţi de măsură.
4. Clasificarea mărimilor de măsurat; exemples
5. Clasificarea metodelor de măsurare; exemplificări, comparaţia succesivă
6. Noţiunea de traductor.
7. Noţiunea de senzor.
8. Clasificarea traductoarelor.
9. Locul şi rolul traductoarelor în sistemele automate: schemă de reglare monovariabilă
independentă cu traductor analogic.
10. Locul şi rolul traductoarelor în sistemele automate: schemă de conducere ierarhizată
multiproces.
11. Structura generală a unui traductor analogic şi extensia la un traductor numeric.
12. Caracteristici statice; indicatori de calitate (performanţe) în regim static: selectivitatea,
domeniul de măsurare, liniaritatea.
13. Caracteristici statice; indicatori de calitate (performanţe) în regim static: sensibilitatea, clasa
de precizie, rezoluţia, repetabilitatea şi reproductibilitatea.
14. Indicatori de calitate (cu comentarii) deduşi din caracteristicile dinamice pentru elementul de
întârziere de ordinul I.
15. Indicatori de calitate (cu comentarii) deduşi din caracteristicile dinamice pentru elementul de
întârziere de ordinul II.
16. Caracteristicile energetice ale traductoarelor.
17. Caracteristicile constructive şi de fiabilitate ale traductoarelor.
18. Clasificarea elementelor sensibile ale traductoarelor electronice.
19. Elemente sensibile parametrice: analiză generală + exemplificări.
20. Elemente sensibile generatoare: analiză generală + exemplificări.
21. Adaptoare electronice: schema de principiu, semnificaţia şi funcţionalitatea blocurilor.
22. Conexiuni tipice: cu 4, 3 şi 2 fire; schema adaptorului pe două fire.
23. Circuit de intrare tip punte Wheatstone de tensiune cu un braţ activ lucrând în regim
dezechilibrat: analiza liniarităţii.
24. Circuit de intrare tip punte Wheatstone de tensiune cu un braţ activ lucrând în regim
dezechilibrat: analiza sensibilităţii şi rejecţia perturbaţiilor.
25. Punte Wheatstone de c.c. cu un braţ activ şi tensiune de ieşire liniară cu variaţia rezistenţei
elementului sensibil.
26. Circuite de intrare pentru elemente sensibile inductive şi capacitive; exemplificare pe cazul
traductorului inductiv diferenţial de deplasare.
27. Circuite de intrare pentru elemente sensibile generatoare: adaptarea în impedanţă, adaptarea
în nivel de semnal, adaptarea în nivel de semnal şi impedanţă.
28. Circuite de intrare pentru elemente sensibile generatoare: conversia curent-tensiune,
conversia sarcină-tensiune.
29. Circuite de prelucrare intermediară: liniarizarea.
30. Convertoare de ieşire: convertor tensiune-tensiune, convertor tensiune-curent.
1.Procesul (operaţia) de măsurare; mărime fizică şi valoare a mărimii fizice.
Masurarea=op imp intalnita in activ umane si consta in det pe cale experimental a laturii cantitative pt
obiectul/fenomenul/procesul fizic investigat.
Procesul de m=e alc din totalitatea activ cu character experimental effectuate in vederea realizarii unei
masurari.
Componentele procesului= Masurand(marime de masurat), Metoda de masurare, Mijloc/echipament
de masurare, Etalonul(asigura conformitatea masurarii)
Imp fiecarui elem al procesului de masurare e in f de natura, precizia si destinatia masurarii.Fiece
componenta poate constitui pct de plecare in clasificarea masurarilor.Dezvoltatile din domeniul unei
component tin seama de necesitatile si posibilitatile existente in domeniile celorlalte component
1b Masurarea este posibila datorita unor proprietati/attribute ale obj/fenomenului/sis fizic care fac
posibila clasificarea acestora in clase de echivalenta.Iar atributul la baza clasificarii= Marime fizica
Ex:clasa corpurilor calde- atribut=temperature
Marimea fizica permite doar o clasificare calitativa a obj.Daca in cadrul aceleiasi clase omogena dpv al
criteriului de clasificare se face o noua impartire in f de intensitatea senzatiei provocate de marimea
fizica-> se poate introduce notiunea de val a marimii fizice.
Cel mai convenabil val marimii fizice se exprima prin nr pt ca ᴲ relatii simple de echivalenta si ordonare.
Reprezentarea marimii fizice prin nr pp 2 conditii: marimea fizica->multime ordonabila; e posibila o
corespondenta biunivoca intre multimea mar fizice si reale pe baza unei conventii de scara ce defineste
unitatea de masura
=>Rezultatul unei masurari e un nr care +unitate de masura reprezinta val marimii masurate

2.Modalităţi de realizare a operaţiei de măsurare.

Masurarea pp compararea val necunoscute cu elem unui set de referinte=>elem echivalent din set iar
eticheta/nr atasat acestuia se atribuie marimii necunoscute.
Categorii: operatia de masurare directa nominal(dk elem set de ref nu admit decat rel de echivalenta,
ex:culori)o.m.d ordinal(cand elem set de ref admit si rel de ordonare,ex:duritate talc->diamant ; in cele 2
situatii cresterea finetii masurarii se face numai prin cresterea nr de elemente al setului)o.m.d bazata pe
folosirea unei scari de masurare (dk pe langa cele 2 rel de echiv si ordonare, elem setului de ref admit
sir el de combinare(obt de non elem setului) e posib def notiunii de distant intre marimea de masurat si
un elem al setului de ref. Prin conventie acel elem luat ca ref ia val 1 ia pe baza lui se creaza toate elem
setului 1+1->2.
Aceasta ultima modalitate exprima intr-o forma mai generala def op de masurare clasica bazata pe
notiunea de unitate de masura a=A/[A] rez masurarii= marimea de masurat/unitatea sa de masura de
aceiasi natura fizica;
Aceasta def pp realizarea unei scari de raport ce nu e posibila pt toate situatiile, ex temperature.
3.Relaţii între mărimi şi unităţi de măsură; sisteme de unităţi de măsură.
Teorema fundamentala a unitatilor de masura : A A a [ A' ]
Raportul val masurate ale unei marimi fizice e= a ; a'  ;  
[ A] [ A' ] a' [ A]
cu raportul invers al unitatilor de masura folosite.
A A a1 A1
Consecinta: Raportul val masurate a 2 marimi fizice de a1  1 ; a2  2 ;  
aceiasi natura fizica nu depinde de unitatea de masura folosita [ A] [ A] a2 A2
Pt un domeniu dat marimile fizice sunt legate intre ele prin legile fizice(exprimate prin formule
matematice/fizice) care pot fi scrise in domeniu F M A
respectiv.Diferenta constand in aparitia unui F  M  A; f  [ F ] ; m  [ M ] ; a  [ A]
coef dependent de unitatile de masura in formula
[ M ][ A] [ M ][ A]
fizica denumit coef parazit. f  ma  k ma  k 
[F ] [F ]
3b Prezenta coef parazit in formulele fizice=>operarea dificila cu acestea, Se cauta ca pe cat posibil ca
acesta sa fie facut unitar.Consecinta:doar o parte din unitati pot foi arbitrar alese=fundamentale iar
celelalte fiind deduse din primele=derivate.
Tot unit de masura fundamentale si derivate ce alc un exemplu coerent pt domeniul considerat =sis de
unitati de masura
-> l legi fizice independente; m marimi (m > l); numarul minim de marimi (unitati) fundamentale n:
n = m – l obs:alegand nr unitatilor fundamentale conform ecuatiei=>relatii complicate pt deducerea
unitatilor fundamentale Consecinta in practica n>m-l
Marimile si unit fundamentale se normalizeaza pe baza unor criteria: tre sa fie semnificative pt domeniul
considerate si invariante in timp si spatiu; sa existe posibilitateea reproducerii u.f. sub forma de etaloane
fizice;alegerea u.f. tre sa conduca la rel simple de deducere pt cele derivate; alegerea practica se face
din conditii de aplicatii majoritare a unitatilor respective
Sistemul International (SI): [m], [kg], [s], [A], [K], [mol], [cd] + [rad], [sr]

4.Clasificarea mărimilor de măsurat; exemples

Criterii in clasificarea marimilor de masurat:
a) dupa aspectul dimensional-spatial
m scalare –pot fi caracterizate prin nr ex masa lungime
m vectoriale – carac prin directive, sens si modul;pot fi reprezentate prin matrice uni linie/coloana in
care componetele sunt marimi scalare ex forta presiune acc
m tensoriale –atasate spatiului unei configuratii geometrice ;dk spatial e n dimensional iar config
geometrica are m component=>o marime tensoriala are nxm component scalare ex tensorul eforturilor
ce apar intrun corp supus la torsiune
b) dupa tipul relatiilor empirice care pot fi definite pe multimea obiectelor sau fenomenelor carora le
sunt asociate
m reperabile – se pot def doar rel de echiv si ordonare ex scara rihter
m extensive- rel echiv, ordonare+concatenare; cele mai multe admit concatenarea de tip aditiv pt care
se construiesc scari de raport ->greutati
m intensive- m extensive la care se admit cel mult concatenari de interval ex temperatura
c) dupa aspectul energetic
m active- de tip intensitate; au energie proprie din care o mica parte poate fi folosita in procesul de
masurare ex temperatura apei dintr-un recipient
m pasive – de tip parametric; necesita o sursa aux de energie de activare pt masurarea acestor
marimi(ex rezistena electrica)
5.Clasificarea metodelor de măsurare; exemplificări, comparaţia succesivă
Metoda de masurare - ansamblul de principii si mijloace folosite pentru efectuarea unei masurari
Clasificare (criterii): a) dupa modalitatea de realizare a comparatiei cu unitatea de masura
metode directe de masurare-comparatie simultana(pp existent in acelasi tip in procesul de masurare a
masurandului si a etalonului; poate fi 1:1 si 1:n), comparatia succesiva
metode indirecte de masurare -rel explicite,rel implicite
b) in functie de modul de variatie al masurandului :m statice, dinamice, statistice
c) dupa modul de obtinere si prezentare a rezultatului masurarii : m analogice, numerice
d) dupa destinatia masurarii si performantele obtinute :m de laborator , industriale
5b.Comp succesiva-pp efectuarea op de masurare in 2 etape: Etapa de etalonare(calibrare-consta in
aplicarea unui etalon variabil la intrarea echip, iar val acestuia se mem pe dispozitivul de afisare a
echip); aceasta etapa e face la constructiea echipamentului, dupa reparatii, periodic, in conformitate cu
normativele prevazute pe echip respective;instrumentatia destinata mas are carac metrologice bine
precizate de fabricant;consecinta :aceasta trebuie insotita de un bulletin de verificare eliberat de o
entitate autorizata; Etapa de masurare propriu-zisa- se aplica la intrarea echip marimi necunoscute,
acesta oferind in iesire val masurandului in limitele de precizie garantate de constructor;
consecinta:aceasta modalitate este cea mai frecvent folosita intrucat se usureaza efectuarea procesului
de masurare

6.Noţiunea de traductor.
traductor - un dispozitiv care converteşte un semnal de o anumită natură fizică într-un semnal
corespunzător având o natură fizică diferită; - un convertor de energie → semnalul de intrare are
întotdeauna energie sau putere. traductorul trebuie să influenţeze neglijabil mărimea de măsurat (se
spune că puterea preluată de la mărimea de măsurat trebuie să fie sub o anumită valoare denumită
putere disponibilă).
Pt k există 6 clase de semnale - mecanic, termic, magnetic, electric, optic şi chimic – pp orice dispozitiv
care converteşte semnale dintr-o clasă în alta = traductor ;În practică doar dispozitive care oferă o ieşire
electrică = traductoare ->Argumente: exista cel putin o modalitate de masurare el pt orice marime fizica
neelectrica;in prezent sunt realizari de dispozitive si circ electronice care prelucreaza semn obtinute de
la elem sensibile facand op multiple precum amplificare, rejectie perturbatie ,calibrare, fara a aparea ef
de retroactiune;semnalele electrice pot fi usor prelucrate, memorate, afisate si transmise la distanta;
Restrictiile impuse traductorului se refera la: semnalul de iesire trebuie sa fie proportional cu marimea
mas(carac statica liniara) si semnalul de iesire tre sa fie calbrat/unificat cu limite de variabile
normalizate. Concluzii: traductorul - este elem al sis automate care furnizează indicaţii cantitative sis de
control/comandă despre procesul automatizat; / are un caracter dual:- de instr de măsurat;- de elem
tipic funcţional al sis de automatizare; / trebuie să furnizeze semnale care să poată fi interpretate, deci
ieşirea lui este - de regulă - un semnal electric. Mai mult, ieşirea trebuie să fie proporţională cu intrarea.
traductorul = dispozitiv care stabileşte o corespondenţă între o mărime fizică x (parametru de proces)
variind într-un anumit domeniu prestabilit şi un semnal el calibrat y concordant unei stări/situaţii de
măsurare.
7.Noţiunea de senzor.
Senzorul este legat de modalitatea de percepţie a mărimilor măsurate, sugerând o similitudine cu
comportamentul uman în maniera de a obţine informaţie despre cantităţile fizice. El incearca sa imite
comportamentul simturilor umane dar nu si modul lor de functionare.Ei sunt dispozitive de mărimi
reduse (miniaturi), care permit determinări “punctuale” ale măsurandului, ceea ce conduce la extensia
definiţiei către “arie” / “matrice” de senzori. senzori =ansambluri de dispozitive sensibile care permit
determinarea unui câmp de valori pentru o mărime fizică într-o manieră similară cu organele de simţ
umane.;
Concluzie: Senzorii permit obţinerea de imagini sau hărţi ale unei scene prin căi similare/analoge omului.
Exemplu este camera de luat vederi realizată cu un senzor vizual liniar CCD (Charge Coupled Device)
In esenta,un senzor realizează aceeaşi funcţie ca şi un traductor, adică percepe starea unei mărimi
fizice pe care o converteşte în semnal electric, în consecinţă, structura funcţională a unui senzor
respectă - în principiu – aceeaşi schemă ca a traductorului. Totusi, senzorilor le sunt specifice cel puţin
trei caracteristici: miniaturizarea, care permite realizarea de măsurări (determinări) “punctuale”ale
mărimilor investigate; multiplicarea funcţională, adică existenţa în structura unui senzor a unui număr
mare de dispozitive sensibile care îndeplinesc aceeaşi funcţie, dispuse liniar sau matricial; fusiunea
senzorială, care presupune reuniunea mai multor senzori într-o configuraţie unică, pentru a asigura o
funcţionalitate dorită.
Pe de alta parte mediul in care sunt pusi sa lucreze senzorii este mult mai prielnic fata de cel in care
lucreaza un traductor

8.Clasificarea traductoarelor
Criterii:a) După necesitatea existenţei unei surse auxiliare de activare pentru obţinerea semnalului de
intrare se disting:
active/ tip generator-pe baza marimii de mas genereaza un semnal de natura electrica ; pasive /tip
parametric- necesita sursa auxiliara de activare a marimii
b) Dupã semnalul de ieşire distingem:
analogice-au o dependenta intrare/iesire printr-o f continua; numerice-permit obt de stari distincte
direct digital prin maniera de realizare a es; cvasinumerice-realizeaza o iesire dintr-o durata de semnal el
care poate fi usor convertita in semnal digital
c) După principiul de funcţionare care stă la baza transferului de energie intrare-ieşire avem:
t lucrând în regim dezechilibrat-pp amplificarea semnalului rezultat in iesirea elem sensibil si a circ
asociat acestuia; t cu echilibrare automată-tendintei de dezechilibru i se opune prin reactie un semnal
care realizeaza echilibrarea intrarii(sis de urmarire),din pacate sunt putine marimi fizice la care este
posibil acest sistem
d) După dinamica exprimată prin relaţia intrare-ieşire, traductoarele se pot clasifica în sisteme de ordinul
0 (sau de tip proporţional), 1 (element de întârziere de ordinul I), 2 (element de întârziere de ordinul II),
sau de ordin mai mare.
e) O clasificare foarte răspândită a traductoarelor este în funcţie de mărimea măsurată. În consecinţă,
vorbim de traductoare de temperatură, presiune, debit, nivel, umiditate, poziţie, viteză, acceleraţie,
forţă, cuplu etc.
f) După principiul funcţional care stă la baza realizării părţii de intrare a traductorului:
rezistive, capacitive, inductive (parametrice);
cu acumulare de sarcină electrică, cu generare de tensiune electrică / curent electric (generatoare).
9.Locul şi rolul t în s automate: schemă de reglare monovariabilă independentă cu traductor analogic.

CD-Comparator diferential;R-legea de reglare;EA-elem actionare;

yref=marimea de referinta,ε=yref-y,ω=m actionare, x=marimea investigate
Asupra procesului apar in permanenta perturbatiile p.Rolul buclei de reglare e de a urmari ref fixata
yref,minimizand eroarea.Aceasta configuratie de automatizari este o struct tipica de sis cu
urmarire.Perturbatiile sunt compensate din constructia sis.T are rolul de a da info cantitativa despre
marimea investigate.Locul lui este pe calea de reactie/informationala
9+10->aratã: locul t în cadrul automatizãrii proceselor ca elem pe calea informationalã// rolul
acestuia de efectuare a operaţiei de mãsurare. Consecinţe: t are carac metrologice bine precizate prin
care se gar cal mãs// diversitatea mar de pro se regaseste in partea de intrare a t// ieşirea acestuia este
restrânsã la semnale electrice compatibile elem din instalaţia de automatizare la care sunt cuplate.
10.Locul şi rolul traductoarelor în sistemele automate: schemă de conducere ierarhizată multiproces.
T – traductoare;DA- dispozitive de
acţionare; ICC – interfaţă de conversie şi
comunicaţie; NLC – nod local de
conducere; SA1, SA2 – servere de
aplicaţie; CP – post dispecer;CNI –
conducere numerică întreprindere; MC1,
MC2 – magistrală de câmp;MLA –
magistrală locală de aplicaţie;MLI –
magistrală locală de întreprindere
La niv de process->T si DA.Se evidentiaza
2modalitati de achizitie/distributie de
la/catre Pro.La Pro1 se fol o ICC aferenta
fiecarui T/DA ce se cupleaza pe MC1(M
standard de t serial).La Pro2 se fol cate o
icc pt T(icct) si una pt DA(iccda), in lit de
specialitate se numesc sis de achizitie/
distributie a datelor.
La niv local de conducere->NLC.dar
acestea nu pot garanta conducerea unor
procese de medie/mare complexitate.De
aceea prin MLA se ajunge la SA in care
sunt realizate str de conducere globala a
a Pro distribuit. Tot aici se leaga consola
operatorului cu ajutorul careia se poate
folosi interfata in conducerea Pro.
La niv de interprindere- mli, se gaseste
conducerea numerica a intreprinderii.
11.Structura generală a unui traductor analogic şi extensia la un traductor numeric.

ES- element sensibil (senzor, captor, detector); A – adaptor (circuit de conditionare, transmitter);
ELT – element de legatura si transmisie (rol secundar) ; SAE – surse auxiliare de energie
ES – elem care asigura cuplarea traductorului cu procesul. Tre sa aiba o serie de calitati: sa fie selectiv
(preia din proces numai marimea fizica si variatiile acesteia care intereseaza); rejecteaza celelalte marimi
ale mediului in care se face masurarea; sa nu exercite efect de retroactiune ( la cuplarea cu procesul sa
nu determine modificari ale marimii masurate x); sa permita cuplari cu procesul foarte variate (acelasi
tip de traductor sa poata fi folosit la game diferite pentru aceleasi marimi, sau chiar la marimi diferite).
Remarca: Semnalul s1 furnizat de ES nu este calibrat->necesitatea adaptorului A.
A - dublu rol: preia semnalul de la ES şi - după o serie de transformări cu caracter liniar / neliniar - îl
transformă în semnal calibrat de ieşire y; asigură cuplarea cu dispozitivele de automatizare (pe baza
energiei dată de sursele de energie auxiliare SAE are în ieşire o putere suficientă de a acţiona aceste
dispozitive, fără să apară efect intern de retroacţiune către ES).
Pentru compatibilitatea cu dispozitivele de automatizare, semnalele calibrate sunt standardizate
(unificate). Concluzie: indiferent de variaţia mărimii de intrare x, semnalul de ieşire analogic este calibrat
(unificat)
ELT - cu structură simplă, care asigură conexiuni de natură mecanică, electrică, optică, termică etc
SAE - sunt cerute de elementul sensibil, în special la categoria celor parametrice (dar nu numai!), ca şi
de adaptor pentru circuitele interne de calcul, liniarizare şi ieşire.
11b Atunci când se doreşte un echivalent numeric al ieşirii obţinute cu un traductor analogic se
foloseşte un circuit suplimentar de conversie analog numerică şi o interfaţă de comunicaţie=icc

ICC - interfaţă de conversie şi comunicaţie.

Concluzie: Folosind o interfaţă ICC deja standardizată, orice traductor analogic cu ieşire în semnal
unificat poate fi inclus într-o schemă complexă de conducere, prin cuplarea acestuia pe o magistrală de
câmp standard.
12.Carac statice; ind de calitate în regim static: selectivitatea, domeniul de măsurare, liniaritatea.
Caracteristicile statice se definesc în regimul de funcţionare în care atât mărimea de intrare cât şi cea de
ieşire sunt în regim staţionar (invariante în timp pe perioada de observaţie).
Practic vom considera ca pe intervale relativ mici de timp intrarea e invarianta =respecta cond de regim
stationar iar dependentay=f(x) repezinta carac statica a T in absenta mar de influenta.
În realitate (figura….., pe lângă intrarea utilă x, asupra traductorului mai acţionează o serie de mărimi de
influenţă externă - ξ1, ..., ξn - ca şi de influenţă internă - ν1, ..., νp - astfel că trebuie să se considere:
~ ~
y  f ( x; 1 , ...,  n ;  1 , ..., p )
~ ~ ~ ~ ~
~ f f f f f
y  x  1  ...   n   1  ...   n
x 1  n  1  n
1. Una din caracteristicile esenţiale ale ES - implicit a traductorului - este selectivitatea; concret, daca se
procedeaza la dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei (*) rezulta: (sus)
Un traductor are o foarte bună selectivitate daca ~ f
~
f f
~ ~
f  ~y  ~f ( x)
 ,  ,
x i x  j
2. Domeniul de măsurare este intervalul xmin ... xmax în cadrul căruia traductorul permite efectuarea
corectă a măsurării, în conformitate cu caracteristica statică acceptată ca atare a acestuia.
y y
[ xmin ...xmax ]  [ ymin ... ymax ] y  ymin  max min x  xmin 
  xmax  xmin
intrare iesire
variabil divers calibrat/unificat
3. Liniaritatea. O cerinţă impusă
traductoarelor este de a avea o caracteristica
statica liniara, adică se impune o dependenţă
de forma y  ymin  k x  xmin 
Pe domenii mari de variaţie ale intrării
caracteristicile statice sunt neliniare,
aproximarea prin caracteristici liniare făcându-
se în limitele unei erori de neliniaritate sau
abateri de la liniaritate εn*%+ exprimată cu
relaţia:
ymax ymax  max{| y1 | ; | y2 |}
 n [%]  100
ymax  ymin  n [%]   imp
Se consideră că traductorul are o comportare liniară dacă:
13.Carac statice; ind de calitate în regim static:sensibilitatea, clasa de precizie, rezoluţia, repetabilitatea
şi reproductibilitatea.
4. Sensibilitatea. Considerând neglijabile sensibilităţile parazite introduse de marimile de influenta, ceea
ce înseamnă caracteristică statică ideală y = f(x), se defineşte sensibilitatea ca derivata ieşirii în raport cu
intrarea, adică:
→ S sensibilitate absoluta.
dy 
var.finite
y  ymax  ymin
c.s.l.
[dim.iesiri i]
S  
dx x xmax  xmin [dim.intrarii ]
Sensibilitatea unui traductor este determinată de sensibilitatea elementelor componente şi de modul
cum acestea sunt incluse în cadrul schemei structurale. La elemente componente cu caracteristici liniare
- funcţie de modalitatea lor de combinare - se poate deduce uşor sensibilitatea totală; exemple sunt
date în figura urmatoare:

Remarca: la structura cu reacţie, cum - în general - K1·K2 >> 1, rezulta că sensibilitatea totală este
condiţionată practic de precizia şi stabilitatea caracteristicii unui singur element.
5. Clasa de precizie se defineşte se defineşte ca eroarea admisibilă de bază dată sub formă normată
(raportată la domeniu), adică:

c
| X ad | | X ad |
100 [%] (** *) ->
c
xmax  xmin  | X ad |t  |
X ad |b  | X ad |s
    
100
xmax  xmin din c. p. % din |xad |b
Din relaţia (***) se obţine eroarea admisibilă absolută de bază (intrinsecă)// relaţie valabilă pentru
condiţii de referinţă precizate prin standarde sub formă de valori sau intervale de referinţă.
În consecinţă, eroarea admisibilă absolută totală |ΔXad|t va fi:
6. Rezoluţia se exprimă prin intervalul maxim de variaţie al mărimii de intrare care poate fi pus în
evidenţă (citit) - produce un salt elementar - la ieşirea traductorului.Rezoluţia este specifică
traductoarelor analogice cu caracteristică statică discontinuă sau cvasicontinuă, la care semnalul calibrat
de ieşire este numeric sau analogic în trepte. La traductoarele numerice rezoluţia se exprimă prin
numărul de biţi ai conversiei analog-numerice, respectiv intervalul elementar de cuantificare al mărimii
de intrare. Ex: dacă se face conversia pe n biţi atunci treapta elementară de cuantificare (cuanta) este
ceea ce semnifică o reprezentare în valoare absolută a rezoluţiei. x x
Se poate utiliza şi o reprezentare procentuală a rezoluţiei. x  max n min
2
7. Repetabilitatea exprimă abilitatea traductorului de a reproduce valori ale ieşirii cât mai apropiate
atunci când se aplică acestuia - în mod repetat - aceeaşi valoare a măsurandului, în aceleaşi condiţii de
experimentare şi în acelaşi sens, măsurările fiind considerate într-un timp limitat.
8. Reproductibilitatea se referă - de asemenea - la gradul de coincidenţă dintre două citiri succesive
atunci când aceeaşi mărime este măsurată cu o metodă precizată, dar numărul de determinări este
foarte mare, efectuate de operatori diferiţi cu aparate diferite, în laboratoare diferite. Cantitativ,
reproductibilitatea este valoarea minimă care depăşeşte, cu o probabilitate dată, valoarea absolută a
diferenţei dintre două măsurări singulare obţinute în condiţiile mai sus-menţionate.
 14.Indicatori de calitate (cu comentarii) deduşi din caracteristicile dinamice pentru elementul de
întârziere de ordinul I.
dy
Pornind de la forma generală: a1  a0 y(t )  b0 x(t )
dt
cu notatiile a1  T b0 dy
; k T  y (t )  k  x(t ) | L H ( s) 
k
.
a0 a0 dt 1  Ts
Considerând intrarea treaptă unitate x(t) = u-1(t), rezultă în domeniul variabilei complexe s
care, trecută în timp, conduce la funcţia indicială
 
k 1 1 
Y ( s)   k    
t

s(1  Ts) s s 1  
y (t )  k (t )  k 1  e T 
  
 T   

Caracteristicile de frecvenţă, obţinute din H(jω) = H(s)| s=jω, adică

k
H ( ) 
k 1  T 2 2
H ( j )  sunt  ( )  arg( k )  arg(1  jT )  arctgT
1  jT
Indicatori: 1. Eroarea sau abaterea dinamică εD(t) ca fiind (jos) cu observaţia că εD(t) → 0 când t → ∞.
D  (t )  y(t )  y
s
Practic, se consideră că eroarea dinamică devine neglijabilă atunci când aceasta atinge un anumit
procent din ys şi nu-l mai depăşeşte ulterior (eroarea dinamica a intrat in banda de stabilizare Bs).
2. Timpul de stabilizare sau timpul de răspuns ts

|  D (t ) | Bs , pt. () t  ts Pentru traductoarele analogice Bs se ia în practică 2...5% din ys=k

 t
 s  ts ts
k 1  e T   k  (0,02...0,05)k
 e

T
 0,02...0,05  e T  20...50 rezultând ts ≥ (3...4)T.
 
3. Constanta de timp T se poate pune în evidenţă, pe figura a), ca fiind valoarea subtangentei pentru t =
0; într-adevăr //Caracteristica amplitudine-pulsaţie arată caracterul de filtru trece-jos al elementului de
întârziere de ordinul I. Pe această caracteristică se pune în evidenţă:
dy 1  Tt k
k e   tg
dt t 0 T T 1 k k
t 0 H ( B )  H (0) , deci 
4. Pulsaţia de bandă ωB ca fiind pulsaţia la care: 1  T
2 2
B
2
2
obţinându-se ωB = 1/T .
Observatie: la caracteristica fază-pulsaţie există un punct de inflexiune pentru ω = ωB de valoare φ(ωB) =
-π/4.
15Indicatori de calitate (cu comentarii) deduşi din caracteristicile dinamice pentru elementul de
întârziere de ordinul II. d2 y dy
Pornind de la ec diferentiala: a 2 2
 a1  a0 y(t )  b0 x(t )
dt dt
notatiile a2 a1 b0 d 2 y(t ) dy(t )
 Ta2 ;  Tb ; k Ta2 2
 Tb  y(t )  kx(t ) | L
a0 a0 a0 dt dt
k
H ( s)  2 2
funcţia de transfer corespunzătoare Ta s  Tb s  1
Funcţia indicială şi caracteristicile de frecvenţă se trasează în două cazuri distincte: a) rădăcinile
ecuaţiei caracteristice (de la numitor) sunt reale; b) rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt
complex conjugate. //Cu notatiile:
2 1 2
Ta2 
1
si Tb  ; cu 0    1 s2  s 1  0 s1, 2   n  jn 1   2
 2
n  2
n n
n

Pentru intrare treaptă unitate, se obţine: Deoarece H ( s )  k

s 2
2

y (t )  k (t )  k 1 

e  nt
1  2

sin n 1   2 t   


 n2

n
s 1

2
k n
H ( )   ( )  arctg
1  2 2 2
cu   arctg  2  2 
2
1 2
 1  2   4 n
Indicatori:  n   n2
1.Timpul de creştere - tc - ca fiind durata în care ieşirea parcurge
2 2
distanţa dintre 0,1·ys şi 0,9·ys pe prima oscilaţie. T 
2. Perioada oscilaţiilor amortizate - T -, care are valoarea  n 1   2
3. Supracreşterea - σ - eroarea dinamică corespunzătoare primului maxim al ieşirii; de obicei se exprimă
sub formă relativă prin raportare la ys, adică: ymax  ys
Deoarece max,y(t)- se asigură pentru tmax = T/2, rezultă că  r [%]  100 
  
ymax  ys 1  e 

y 2
s 1

1  
 r [%]  100  e
2
din care se obţine  
4. Timpul de stabilizare - ts - legat de banda de stabilizare Bs prin intermediul erorii dinamice εD(t) = y(t) -
ys = y(t) - k, adică |εD(t)| ≤ Bs pentru orice t ≥ ts. Se poate scrie:

ys
e 
Iar
nt s


sin n 1   2 t s    Bs  
max sin n 1   2 t    1  ts 
1
 n
ln
ys
Bs 1   2
1  2
5. Pulsaţia de rezonanţă - ωr - valoarea pentru care H’(ω) = 0, adică: r  n 1  2 2
6. Pulsaţia de bandă - ωB - valoarea pentru care amplitudinea H(ωB) = H(0)/√2, adică:
k k
 B  n 1  2 2  2  4 2  4 4
2
  2
  2 2
1  B
  4 2 B

  
2 2
n  n

OBS 1) Cu cât ωn este mai mare cu atât ωB este mai mare, T este mai mic, ts mai mic, adică traductorul
are o dinamică mai rapidă (mai bună); 2) Cu cât factorul de amortizare ξ creşte cu atât ωB se micşorează,
T creşte, ts creşte, deci dinamica este mai lentă; 3) Creşterea lui ωB produce lărgirea spectrului de
frecvenţe a mărimii de intrare, în consecinţă se diminuează caracterul de filtru trece-jos al traductorului,
astfel că acesta va măsura şi zgomotele, ştiindu-se faptul că acestea sunt de frecvenţe înalte.
16.Caracteristicile energetice ale traductoarelor
Deoarece traductoarele presupun preluarea unei mărimi printr-o operaţie de măsurare, rezultă că are loc
un consum energetic. Puterea, care prin integrare dă consumul energetic, este preluată total sau parţial
de la mărimea de măsurat (total în cazul mărimilor active şi parţial la cele pasive). Puterea preluată de la
mărimea de măsurat nu poate depăşi o anumită limită denumită putere disponibilă pentru a nu
influenţa valoarea mărimii de măsurat. În general, oricărei mărimi X supuse măsurării i se poate asocia o
altă mărime Y, astfel încât produsul lor XY să reprezinte o putere, iar raportul acestora X/Y să fie de
natura unei impedanţe, denumită impedanţă generalizată sau metrologică Zm=X/Y Obţinerea unei
impedanţe Zm → preocupare permanentă în construcţia traductoarelor → perfecţionarea permanenta a
elementelor sensibile - dimensiuni, masă - având în vedere că ele sunt cele care determină în cea mai
mare măsură impedanţa Zm. Probleme puse în practica construcţiei traductoarelor: adaptarea
impedanţei Zm cu cea a sursei Zs care produce mărimea activă de măsurat → se procedează la preluarea
mărimii de măsurat cu amplificatoare de măsurare; // prin folosirea amplificatorului, pe lângă adaptarea
în nivel se realizează şi o adaptare în putere, rezultatul fiind o adaptare în impedanţă; // dacă este
posibilă o metodă de zero - măsurare fără consum energetic - echivalent cu o impedanţă Zm = ∞ (este
cazul punţilor cu echilibrare automată) // în cazul mărimilor pasive, măsurarea presupune utilizarea unei
surse auxiliare de energie → trebuie avute în vedere două aspecte: puterea preluată de la sursa auxiliară
să fie folosită pentru conversia mărimii parametrice într-un semnal electric (tensiune, curent); să nu
apară modificări ale valorii măsurate (de exemplu, în cazul unui termistor, să nu se producă o încălzire
suplimentară la alimentarea cu o tensiune externă). // O altă problemă este legată de consumul propriu
- pe ansamblu - al traductorului.

17.Caracteristicile constructive şi de fiabilitate ale traductoarelor.

Formele constructive sunt condiţionate - în mod esenţial - de natura aplicaţiei → pot fi diferite, chiar
dacă mărimea şi domeniul de măsurare sunt aceleaşi.
Importante: - robusteţea - calitatea traductorului de a dispune de stabilitate în funcţionare (funcţionează
la parametrii nominali). -capacitatea de supraîncărcare reprezinţă proprietatea unui traductor de a
suporta valori ale mărimii de măsurat care depăşesc limita superioară a domeniului pentru care este
destinat; iar pe timp îndelungat - suprasarcină - pe timp scurt - şoc.
De reţinut: traductoarele au circuitul de ieşire prevăzut cu limitare de semnal, chiar dacă au loc depăşiri
ale domeniului nominal al mărimii de intrare. - protecţia climatică este în concordanţă cu zonele
climatice (rece, temperată, tropical-umedă, tropical-uscată şi foarte rece), care corespund
recomandărilor CEI. - protecţia contra exploziilor cuprinde o serie de măsuri specifice aplicate în
construcţia şi montarea traductoarelor pentru a evita aprinderea atmosferelor explozive exterioare. -
protecţia anticorosivă se referă la acele părţi - fie ale elementului sensibil, fie ale adaptorului - care vin în
contact direct cu medii puternic corosive.
17b Fiabilitatea reprezintă proprietatea ca traductorul să funcţioneze în limitele indicatorilor săi de
performanţă, adică fără defecţiuni, un interval de timp cât mai îndelungat. Poate fi: previzionala,
experimentala, operationala. Dacă unui traductor i se pot preveni, depista şi înlătura defecţiunile se
spune că acesta are proprietatea de mentenabilitate. Proprietatea ca după efectuarea reparaţiilor
(acţiuni de mentenanţă), să-şi recapete integral capacitatea de funcţionare se numeşte restabilire.
Disponibilitatea este proprietatea unui traductor ca acesta să-şi îndeplinească funcţia specificată sub
aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a activităţii de mentenanţă la un
anumit moment de timp sau într-un interval de timp dat.
Cauzele defecţiunilor sunt variate, fie întâmplătoare, fie sistematice (datorită îmbătrânirii
componentelor), în consecinţă acestea se studiază probabilistic sau statistic. Se definesc astfel
(probabilistic): funcţia de defectare F(t)=P(t≤Tf) Tf - timpul de bună funcţionare funcţia de fiabilitate
R(t)=P(t>Tf) R(t)=1-F(t)
18.Clasificarea elementelor sensibile ale traductoarelor electronice
Elementele sensibile permit detectarea mărimilor măsurate, adică fac legătura cu procesul. În
consecinţă, acestea constituie partea cea mai diversificată a t. Nr/varietatea mărimilor fizice care
intervin în procesele automatizate este foarte mare → o multitudine de tipuri de elem sensibile.
Totusi se pot grupa elementele sensibile dupa două criterii, suficiente pentru atingerea scopului urmărit:
a) După principiul conversiei mărimii fizice x(t) aplicate la intrare în semnal electric(importantă pentru
evidenţierea fenomenelor fizice care stau la baza conversiei mărimii de măsurat într-un anumit tip de
mărime electrică, aceasta conducând la alegerea corespunzătoare a circuitelor de intrare şi chiar a
structurii adaptorului):- elemente sensibile parametrice (detalii lasub19) - elemente sensibile
generatoare - numite şi active - sunt folosite pentru preluarea mărimilor active (acele mărimi care au o
putere asociată din care o parte - mică - poate fi folosită în procesul de conversie); → elementele
sensibile active generează un curent, o tensiune sau o sarcină electrică.. X->I,U,Q ΔX->...
b) După natura mărimii de măsurat, se disting tipuri ce poartă denumirea domeniului de aplicaţie, cum
ar fi(evidenţiază aspectele concrete de utilizare a traductoarelor, în special cele legate de performanţe,
respectiv alegerea elementului sensibil adecvat unei aplicaţii date. ):- elemente sensibile mecanice -
pentru deplasări, viteze, forţe, cupluri;- elemente sensibile termice - pentru temperaturi, debite-
elemente sensibile chimice - pentru pH, Redox, concentraţie, umiditate- elemente sensibile electrice -
pentru curenţi, tensiuni, putere activă, putere reactivă etc.

19.Elemente sensibile parametrice: analiză generală + exemplificări.

(denumite şi pasive sau modulatoare) convertesc variaţia mărimii de intrare (parametrul de proces) x în
variaţia unui parametru de circuit electric (de exemplu R, L, C). În consecinţă, au nevoie de energie
externă de activare (de unde şi denumirea de elemente sensibile pasive);X->R,L,C Δx->ΔR, ΔL,ΔC
Cele mai intalnite situaţii de elemente sensibile parametrice din construcţia traductoarelor.
Fie un conductor omogen, rezistenţa sa electrică esteR =ρ l/S. Variaţia de rezistenţă ΔR poate fi obţinută
pe baza variaţiei uneia din cele trei mărimi care dau expresia rezistenţei R .Ex: pe o l data vrem sa
masuram T rezistiv, si se foloseşte proprietatea Δl(x) → ΔR
Foarte întâlnite - variantele de traductoare rezistive bazate pe variaţia rezistivităţii
(termorezistenţe, termistoare - sub acţiunea temperaturii, fotorezistenţe, fototranzistoare, in
general fotoelemente - sub acţiunea radiaţiilor luminoase, umidometre, concentraţii - sub
acţiunea unor procese chimice).Ex: -la o termorezistenţă relaţia de funcţionare este:

R  R0 1     0      0      0   ...
2 3

- la o diodă semiconductoare dependenţa este:

 qUD  Dacă ID = ct atunci: U  kT ln I D  I 0

I D  I 0  e kT  1 D
q I0 -In cazul unei bobine cilindrice –
 
cu lungime mare şi diametru mic – inductivitatea proprie este dată de relaţia:
N2 N2 N-nr spire; miuk=permeabilitate;Sk-sectiunea prin care trec linii de
L n
 n camp;lk=lungimea liniilor de camp
lk lk

k 1  k S k

k 1 0  rk S k
Δl si Sk si miurkk(x)->ΔL
-La un condensator plan capacitatea electrică este dată de relaţia:
S  0 r S Delta de toate mijloc->ΔC
C 
d d
Sunt situaţii în care elementul sensibil nu se poate cupla direct la variabila de proces x, în aceste cazuri
folosindu-se un circuit modulator sau un corp de probă:- La măsurarea turaţiei cu ajutorul unui
fotoelement , unde f=frecventa impulsurilor obtinute la iesirea fotoelementului
f [Hz] La măsurarea forţelor cu ajutorul unei mărci tensometrice
n[rot / min]  60
k
20.Elemente sensibile generatoare: analiză generală + exemplificări.
numite şi active - sunt folosite pentru preluarea mărimilor active (acele mărimi care au o putere asociată
din care o parte - mică - poate fi folosită în procesul de conversie); → elementele sensibile active
generează un curent, o tensiune sau o sarcină electrică.. X->I,U,Q ΔX->...
Aceste semnale, fie sunt de valori absolute mici, fie provin de la surse cu impedanţe interne mari, astfel
că este necesară conversia lor in semnal calibrat de ieşire cu ajutorul unor adaptoare; chiar şi circuitele
de intrare sunt realizate cu elemente active - alimentate cu energie auxiliară - pentru a preveni efectul
de retroacţiune către mărimea măsurată. Funcţionarea elementelor sensibile generatoare se bazează pe
o serie de legi fizice sau efecte fizice, cum ar fi: Legea inducţiei electromagnetice - generarea - prin
inducţie - a unei tensiuni sub acţiuneamărimii de măsurat: iar N este numărul de spire al bobinei
străbătută de fluxul variabil φ(t). d(t ) // Qv D
e(t )   N e  B  l  v cu v  Qv  e( v )
dt S 4B
Ex: - La traductoarele electromag de debit, la care lichidul curge perpendicular faţă de direcţia de
aplicare a inducţiei - rezultă: (de la e de sus) t.t.e.m.  kTC (θ  θ0 )
Efectul termoel (efect Seebeck) - generarea unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) de contact
între două metale diferite (ttem de sus): // Ef piezoelectric - constă în aceea că materiale anizotrope (de
ex cuarţul) supuse la compresiune (forţă, presiune) se încarcă spontan cu o sarcină electrică.Ef
piroelectric - se manifestă la anumite subst de sinteză (artificiale) care – supuse la variaţii de temp - se
incarcă spontan cu sarcini electriceE Hall - manifestat la anumite semiconductoare, care, in prezenţa
unui camp electric, generează o tensiune de ieşire dependentă de inducţia electromagnetică a campului
B E fotovoltaic - se manifestă la anumite dispozitive semiconductoare, la care – dacă joncţiunea p-n este
iluminată din exterior (efect fotovoltaic extern) - are loc o deplasare a purtătorilor de sarcină, deci se
generează un curent electric E electrochimic - se manifestă prin generarea unei t.e.m. intre doi electrozi
plasaţi in soluţii cu concentraţii de ioni diferite (traductoare de pH, Redox, potenţial de electrod).
Concluzie: Esg se carac prin semnale slabe ca ampli si putere asociata ceea ce impune str el performante
pt preluarea si prelucrarea lor

21. Adaptoare electronice: schema de principiu, semnificaţia şi funcţionalitatea blocurilor.

preia semnalul de la elementul sensibil ES şi îl transformă în semnal electric calibrat y variind în limite
unificate. Structura unui adaptor:CI -circ de intrare;CPI - circ de prelucrare intermediară;CE - convertor
de ieşire;BRL - bloc de reacţie locală;BRG - bloc de r globală;SAE - surse aux de energie.

Ci are cea mai mare diversitate incat el tre sa permita conectarea tuturor caegoriilor de elm sensibile.
Cele mai intalnite CIsunt montajele in punte lucrand in regim dezech.//Semnalul obt la iesirea CI este o
tensiune care contine pe langa comp utila si o serie de comp parasite provenite din mediul in care se
face masurarea sau chiar din principiul fct ci-ului.Tensiunea si nu este semnal el calibrat. El e prelucrat
de cpi care impreuna cu CE si BRL/BRG realizeaza semnalul de ten sp variabil liniar cu mar de intrare x in
limitele unei erori de neliniaritate admise..Limitele de var ale semnalului sp sunt convenabil alese de
constructor pt a garanta toate performantele T. In cadrul CPI, se pot găsi o serie de blocuri speciale de
calcul, cum ar fi:multiplicatoare, extractoare de radical, ridicare la pătrat, mediere, filtrare etc. CE este
de tip convertor ten-ten sau ten-c garantand puterea semnalului y pt a se obt toate performantele T.
SAE sunt nelipsite in orice str de adaptor, avand in vedere ca toate t de pe piata sunt t electrice.
22.Conexiuni tipice: cu 4, 3 şi 2 fire; schema adaptorului pe două fire.
Funcţie de modul cum se conectează in exterior SAE şi semnalul calibrat de ieşire se disting variantele

conex pe 4 fire -fig.a - 2 fire pt alimentarea externă Ualim şi 2 fire pt semnal(este situaţia in care
alimentarea externă trebuie decuplată de ieşire şi intrare); // conex pe 3 fire-b - alimentarea externă
Ualim şi semnalul de ieşire au un conector comun;// conex pe 2 fire-c - atat alimentarea externă cat şi
semnalul de ieşire sunt pe aceleaşi conductoare.
22bConstrucţia - principială se particularizează prin modul de realizare a convertorului de ieşire

In principiu → o structură de două surse de curent, una debitand c ct de la limita inferioară a domeniului
(4mA) şi cealaltă un c proporţional cu mărimea de intrare x. Circ de intrare şi prelucrare intermediară
CIPI comandă prima sursă de curent cu o tensiune proporţională cu variabila de proces x, iar dioda D
asigură protecţia adapt la conect unei surse de alimentare externă Ualim cu polaritatea inversă.
 23Circ de intrare tip punte Wheatstone de U cu un braţ activ lucrând în regim dezech: analiza liniarităţii.
In cazul elementelor sensibile rezistive (de deplasare, de temperatură), la care x → ΔR(x), se foloseşte o
punte Wheatstone alimentată în c continuu. Care are 4 brate rezistive si 2 diagonale:diag AB de alim si
CD de masurare unde se obt U de dezechilibru Ud.Pt x=0=> ΔR=0=>punte in ech R0R4=R2R3.Pt x≠0,
ΔR≠0=>
R  R4
U d  VC  VD   E.
( R0  R  R3 )( R2  R4 )

U e  AAD U d

Liniaritatea: Prin insusi principiul de funct a puntii rezulta o

dependenta neliniara a Ud cu ΔR dar pp ΔR<<(R0+R3)
R  R4
Ud   E
 R  dezvoltare în serie Taylor a termenului 1/*1+ΔR/(R0+R3)],
( R0  R3 )( R2  R4 )1   care să se considere doar primul termen al dezvoltării
din
 R0  R3 
R  R4 R 2  R4
Ud   E E primul termen componenta liniară -Udlin
( R0  R3 )( R2  R4 ) ( R0  R3 ) 2 ( R2  R4 ) iar al 2lea, comp neliniară - notată Udnel.
U d nel R
Fie eroarea de nelin n    nmax   n a Rezolvata daca: 1)R0 impus,R3 din cond de
U dlin R0  R3
ech, εna impus=>var max a lui ΔR e data de: | R |max  ( R0  R3 ) na //2) |ΔR|max , R0
1
si εna impus=> R0  R3 | R |max 
n a

24Circuit de intrare tip punte Wheatstone: analiza sensibilităţii şi rejecţia perturbaţiilor.

Analiza sensibilităţii se face numai pentru partea utilă (liniară) a tensiunii de dezechilibru. Punem
condiţia de echilibru R0·R4=R2·R3 sub forma: R4/R2=R3/R0=k si => R  R4 R
k
Se def sensibilitatea punţii SW ca fiind: (jos) R0 R2 R0
U d  U dlin   E
SW 
Ud / E

k SW max 
1
 R3  R4  1  k 2
E.
1  1  
R / R0 1  k 2
4
R E  R0  R2 
U d S   .
care e max atunci când max
R0 4
(dSW)/(dk)=0, de unde rezultă k=1. Condiţia k=1 înseamnă: (mijloc 2 ec)
24b Rejecţia perturbaţiilor. Fie situaţia în care apare o variaţie perturbatoare ΔRp asupra rezistenţelor R0
şi R2, iar componenta utilă o notăm cu ΔRu. Avem: - în braţul AC R = R0 + ΔRu + ΔRp - în braţul AD R2
= R20 + ΔRp // condiţia de echilibru fiind aceeaşi (R0·R4 = R20·R3).
 R3 R4   Ru  R4  ( R3  R4 )R p
U d  E   Ud  E .
 R  R  R  R R  R  R  ( R   R   R  R )( R  R  R )
 0 u p 3 20 p 4  0 u p 3 20 p 4

Se observă că o rejecţie foarte bună a perturbaţiilor se obţine atunci când R3 = R4, adică atunci când
puntea are la echilibru toate rezistenţele egale.
25Punte Wheatstone de c.c. cu un braţ activ şi tensiune de ieşire liniară cu variaţia rezistenţei
elementului sensibil. A  .I   0.I   0
Ue
U D UC   0 deci U C  U D .
A
Cum I1+Ir-I- = 0, rezultă că I1 = -Ir,
astfel că se obţin relaţiile:
UC U A UC  E
I1  
kR0 kR0
UC Ue
Ir 
R0  R
E E
UD  R0 
kR0  R0 k 1 E E
E  Ue
k 1 E R
din care rezultă:  k 1 Ue  
kR0 R0  R k  1 R0

26.Circuite de intrare pentru elemente sensibile inductive şi capacitive; exemplificare pe cazul

1
traductorului inductiv diferenţial de deplasare.
   Z ES 
Impedanţa elementului sensibil este de forma: Z ES R ES j L ES (x ) jCES ( x)
LES ( x)  L0  L( x) la traductoare inductive// iar pt cele capacitive:
CES ( x)  C0  C ( x) se utilizează fie montaje de punţi de c.a. lucrând în regim dezechilibrat, la care
amplitudinea tensiunii de dezechilibru depinde de intrarea x, fie circuite oscilante RC, la
care frecvenţa de oscilaţie depinde de intrarea x.
26b Exemplificare - într-o modalitate sumară - cazul unui circuit de intrare pentru un traductor inductiv
diferenţial de deplasare folosind o punte de c.a. Se consideră elem sensibil al traductorului, compus din
două bobine cilindrice lungi B1 şi B2 identice, în interiorul căruia se deplasează un miez din material
feromagnetic cilindric, acţionat de mărimea de intrare.
Pentru un Δx ≠ 0 apare un dezechilibru al punţii dependent de valoarea deplasării Δx, iar faza tensiunii
de dezechilibru Ud depinde de sensul deplasării faţă de poziţia de zero. Într-adevăr, scriind tensiunea de
dezechilibru (datorită modului de construcţie a celor două bobine se neglijează inductivitatea mutuală):
2 2
 R R  (ΔL) << L0 =>  2 jR  L
U d U a   Ud Ua
p p p
 R  R  j ( L  L) R  R  j ( L  L)  ( R p  R0  jL0 ) 2
 p 0 0 p 0 0 
deci amplitudinea tensiunii de dezechilibru - considerată în modul - este proporţională cu variaţia de
inductivitate ΔL.  2L0 ( R p  R0 )
arg Ua = 0 => arg U d  arg( 2 jR p L)  arg( R p  R0  jL0 )    arctg
2

2 ( R p  R0 )   L0
2 2 2

Dacă se asigură condiţia (Rp+R0)2 - ω2L02 = 0 prin alegerea corespunzătoare a rezistenţei Rp, atunci - faţă
de poziţia de echilibru - argUd poate fi – π *rad+ sau 0 *rad+. Concluzie: prin determinarea (discriminarea)
fazei tensiunii de dezechilibru se asigură găsirea sensului deplasării Δx în raport cu poziţia de echilibru.
27.Circuite de intrare pentru elemente sensibile generatoare: adaptarea în impedanţă, adaptarea în
nivel de semnal, adaptarea în nivel de semnal şi impedanţă.
ESG preiau mar de masurare si dau in iesire un semnal de tensiune el/current el/sarcina.
A. Adaptarea în impedanţă fig a presupune preluarea tensiunii generate de ES de o aşa manieră încât
circuitul de intrare al CC-ului - prin impedanţa sa - să nu influenţeze ieşirea din elementul sensibil.
Conform figurii trebuie îndeplinită condiţia: ui  eES

eES Ri 1
Ii  U i  Ri I i  eES  e
RES  Ri RES  Ri 1
RES ES
Ri
Cerinta de adaptare in z impune:
RES
 1 sau Ri  RES
Ri
O modalitate de a realize aceasta cerinta este folosind
un repetor

R2

B. Pt a realiza doar adaptarea în nivel de semnal se poate folosi un montaj _

de amplificator neinversor , la care: u  1  R2  e AO
e  R1 
ES + ue
 eES
cu observaţia că rejecţia modului comun este slabă.
R1
C. Pt performanţe mai bune - adap în nivel şi impedanţă- se folosesc
structuri diferenţiale , la care:  
2R
ue  1   eES + R R
 RCT  AO
_
unde RCT = rezistenţă de câştig (amplificare), cu care se pot R _
realiza amplificări între 1 şi 1000 şi rejecţia modului
eES R AO
comun mai bună de 120 dB. ue
+
RCT _
R
AO
+ R
D. Când semnalele de tensiune generate de elem sensibile
sunt de valori foarte mici, obţinute de la surse cu impedanţe interne foarte mari (de exemplu la
elementele sensibile de pH), se folosesc amplificatoare instrumentale cu modulare-demodulare, sau
structuri cu ambaza termostatată pentru controlul riguros al derivei termice.
E. În multe aplicaţii cerute de practica sistemelor de achiziţie a semnalelor tip tensiune de nivel mic se
impune folosirea unor amplificatoare / atenuatoare cu factor de amplificare programabil (sistemele de
achiziţie de date - prescurtat SAD - au în structura lor un astfel de amplificator, a cărui factor de
amplificare este comandat numeric de µP sau µC).
28.Circuite de intrare pentru esg: conversia curent-tensiune, conversia sarcină-tensiune.
F. Când se doreşte conversia curent-tensiune, Ii
adică pt cazul când x+Δx → I+ΔI(x) = IES, atunci avem CI
circ echiv din fig a pt care: RES IRES
IES Ri
I ES  I i  I RES Ri RES
Ii  I .
I RES  RES  I i  Ri RES ES
1
Ri
a)
Dacă RES >> Ri, adică RES/Ri >> 1, atunci: I i  I ES . Ir
V
I RES  0 I1
RES Ultima relaţie se poate asigura cu un circ ca în fig b, V- _ Rr
convertor curent-tensiune, pentru că:
I1  I ES  I RES  I ES IRES AO
V+ +
IES RES Ue
U
Ir   e I ES 
Ue
Rr U e  Rr  I ES .
Rr
I1  I r  0
b)
G. Pentru cazul elem sensibile cu acumulare de sarcină el (ex la cele
piezoelectrice pentru măsurarea forţelor), atunci schema echiv e
cea din figura a. Prin alegerea convenabilă a impedanţei
de intrare Zi - tot de tip capacitiv - rezultă relaţia:
1 1 Folosind montajul din figura b,
 la care ICES este neglijabil, se obţine: I ES  I r  0
C i C ES
dQ du Q
 Cr e  0 ue  
dt dt Cr
care arată că ieşirea din AO este proporţională cu sarcina el dinamică
acumulată pe CES; această schemă = amplificator de sarcină sau
convertor sarcină-tensiune.
29.Circuite de prelucrare intermediară: liniarizarea. Tensiunea obţinută la ieşirea circuitului de intrare -
în general neliniară, conţinând, pe lângă componenta utilă, şi componente parazite sau zgomote. → în
cadrul CPI se caută să se amelioreze info obţinută la ieşirea din CI, → se doreşte o tensiune up
proporţională cu x (parametrul de proces). Elementele sensibile ES au - prin însăşi principiul de
funcţionare - o dependenţă neliniară cu mărimea de intrare x, neliniaritate care se poate accentua
datorită modului de preluare a variaţiilor Δx de către circuitul de intrare CI.
Pt es neliniare, caracteristica lor statică este dată de constructor, fie sub formă relaţională (mai rar), fie -
de cele mai multe ori - sub forma unui tabel de valori (de exemplu la un termocuplu se precizează
t.t.e.m. din 0C în 0C pe intervalul de utilizare al acestuia).
Se doreşte obţinerea unei dependenţe U CI  k  x sau U CI  k  x  U 0
Cum eroarea de neliniaritate εn > εnad (eroarea maximă admisă), o modalitate foarte utilizată este
liniarizarea pe porţiuni, care constă în alegerea punctelor de frângere x1, x2, ... pe caracteristica reală în
aşa fel încât, pe fiecare segment de funcţionare (0...x1, x1...x2, ...) să fie îndeplinită condiţia εn < εnad

U CI  m1 'x

I.Pentru x în domeniul 0 ≤ x < x1, tensiunea UCI este cuprinsă în

intervalul 0 ≤ UCI < UC1 şi deci: (sus) U CI  U C1  m2 ' ( x  x1 )
II. Pentru x1 ≤ x < x2, tensiunea UC1 ≤ UCI < UC2 şi: U  U  m
U L  U L1  m2 (U CI  U C1 )  m1U C1  m2  m2 ' ( x  x1 ), L CI 1

şi relaţiile pot fi continuate până la UCImax.  m1  m1 'x.

Pentru implementare se pot utiliza reţele de diode semiconductoare (obişnuite sau Zener) sau
tranzistoare; în figura… se prezintă o variantă care foloseşte diode Zener. Astfel,

I. Pentru 0 ≤ Ui < UDZ1 nici o diodă Zener nu conduce, astfel că

tensiunea de ieşire Ue este dată de relaţia:
Rr Rr care, în reprezentarea din fig, reprezintă primul segment cu panta:
Ue  Ui m1  .
R0 R0 II. Pentru UDZ1 ≤ Ui < (UDZ1+UDZ2) se obţine:
R R  R R  R
U e    r U i  r (U i  U DZ1 )  U e   r  r (U i  U DZ 1 )  r U DZ 1
 R0 R1   R1 R0  R0
 U e  m2 (U i  U DZ 1 )  U e1
Rr Rr
m2  si  U e1  U DZ 1
R1 || R0 R0
obs că m2 > m1. U DZ 1  U C1 , U DZ 2  U C 2  U DZ 1 etc
30.Convertoare de ieşire: convertor tensiune-tensiune, convertor tensiune-curent
Locul convertorului de ieşire CE este după Cele mai folosite tipuri de semnale calibrate pentru
traductoarele analogice sunt în tensiune unificată şi în curent unificat, în timp ce la traductoarele
numerice ieşirea poate fi un echivalent numeric în conformitate cu un cod precizat, sau o frecvenţă de
impulsuri.
CPI, rolul acestuia fiind de a transforma tensiunea liniară up din ieşirea CPI în semnalul calibrat y.
O structură de convertor tensiune-tensiune, care asigură un semnal unificat de tensiune, se poate realiza
cu schema din figura…, în care tensiunea Up(x) - obţinută la ieşirea CPI - variază liniar cu parametrul de
proces x în limite neunificate, iar tensiunea U0 este folosită pentru asigurarea limitei inferioare a
semnalului de ieşire Ue. R R
 U  r U ( x)  r U .
e p 0
R1 R0
pe baza careia se poate face dimensionarea functie de limitele
de variatie ale iesirii si variatia tensiunii de intrare.

O str de convertor tensiune-curent este prezentată în figura <-

Considerând curenţii de
polarizare I- ≈ I+ ≈ 0 şi amplificarea
A ≈ ∞, se pot scrie relaţiile:
I1  I 2  0
UB  U A
Pentru ca să fie îndeplinită condiţia
de ieşire în curent trebuie, de
asemenea, îndeplinită inegalitatea
I e  I 4 echivalent cu a considera că R4 şi R3 alcătuiesc un divizor de tensiune în
raport cu căderea de tensiune pe sarcina Rs R3
U  Rs I e .
Deci U e  ( R0  Rs ) I e si R3  R4
B

U A U p U A Ue
 0 R3 Rs
Ie U p
R3 Rs
I e  ( R0  Rs ) I e
R1 R2 R3  R4 R3  R4
 0
R3 Rs R R
UA  UB  Ie 1 2
R3  R4
 R3 Rs   RR  Dacă se alege R4 = R2 şi R3 = R1 R2 U p ( x)
 I e  U p  R2   R1  3 s I e  ( R0  Rs ) I e  relaţia se poate scrie Ie   .
 R3  R4   R3  R4  R1 R0

Pentru obţinerea unui curent de ieşire diferit de zero

(Iemin ≠ 0) se foloseşte o sursă de referinţă U0 ca în fig
la care:
 R U p ( x) R2 U 0 
I e   2  
 R1 R0 R1 R0 