MS5, Curs 7 - partea 2, Rezolvarea numerică a Ecuaţiilor cu Derivate Parțiale (EDP) de tip eliptic

INTRODUCERE ASUPRA EDP ELIPTICE

ECUAŢIA LUI LAPLACE

Ecuația lui Laplace se scrie sub forma

unde .
Pentru cazul particular al unui domeniu dreptunghiular , condiţiile
la limite (condițiile pe frontierele domeniului) sunt:

şi
.
Ecuaţia lui Laplace are numeroase aplicaţii în mişcarea potenţială plană a unui fluid.

ECUAŢIA LUI POISSON

Ecuația lui Poisson se scrie sub forma

unde .
Pentru cazul particular al unui domeniu dreptunghiular , condiţiile
la limite pe frontierele domeniului se scriu la fel ca pentru ecuația lui Laplace.
Ecuaţia lui Poisson se aplică, de exemplu, în cazul încovoierii unei plăci uniform încărcate,
caz în care se rezolvă de fapt un sistem de 2 ecuații de tip Poisson.

REZOLVAREA EDP ELIPTICE CU METODA DIFERENȚELOR FINITE CENTRATE

DISCRETIZAREA DOMENIULUI DE CALCUL

În planul xOy, se consideră un domeniu de calcul dreptunghiular de lungime pe Ox egală cu

și lățime pe Oy egală cu . Se discretizează acest domeniu geometric într-o
rețea de linii (grilă de discretizare), împărțind dreptunghiul în n linii orizontale, numerotate
cu indicele și în m linii verticale, numerotate cu indicele . Numerotarea
începe din colțul stânga-sus, cu i de sus în jos și cu j de la stânga la dreapta.
Paşii de discretizare după Ox şi după Oy se obțin astfel: lungimea se împarte în
(m-1) intervale egale, de dimensiune , iar lăţimea se împarte în (n-1)
intervale egale, de dimensiune .

1
 MS5, Curs 7 - partea 2, Rezolvarea numerică a Ecuaţiilor cu Derivate Parțiale (EDP) de tip eliptic

FORMULAREA ECUAŢIEI LUI LAPLACE ÎN DIFERENŢE FINITE CENTRATE

Ecuația lui Laplace

se scrie în diferențe finite centrate astfel:

Dacă discretizarea domeniului de calcul se efectuează alegând pași egali, adică ,

atunci ecuația lui Laplace în diferențe finite centrate se simplifică și rezultă:

Condițiile la limite se scriu astfel: pe frontiera (latura) de jos a domeniului,

pe frontiera de sus, pe frontiera din stânga și pe
frontiera din dreapta domeniului.

FORMULAREA ECUAŢIEI LUI POISSON ÎN DIFERENŢE FINITE CENTRATE

Ecuația lui Poisson

se scrie în diferențe finite centrate astfel:

unde . Condițiile la limite sunt identice cu cele definite pentru ecuația lui
Laplace (vezi figura 1).
Dacă discretizarea domeniului de calcul se efectuează alegând pași egali, adică ,
atunci ecuația lui Poisson în diferențe finite centrate se simplifică și rezultă:

REZOLVAREA ECUAŢIEI LUI LAPLACE PRIN METODA ITERATIVĂ A LUI DIRICHLET

Într-o primă aproximaţie, numită aproximaţia iniţială şi notată cu exponentul , se aleg

valori pentru variabila în toate nodurile interioare ale grilei de discretizare, adică pentru
și .
Apoi, parcurgând reţeaua de la stânga la dreapta şi de sus în jos, se va aplica iterativ ecuația
lui Laplace, în toate nodurile interioare (i,j) ale reţelei, ţinând seama de condiţiile la limite
definite anterior. Pentru calculul iterativ, ecuația lui Laplace se scrie sub formă explicită în
felul următor:

unde (k+1) este iteraţia curentă, (k) este iteraţia precedentă, iar .
2
 MS5, Curs 7 - partea 2, Rezolvarea numerică a Ecuaţiilor cu Derivate Parțiale (EDP) de tip eliptic

Calculul iterativ se va opri atunci când de la o iteraţie la alta, eroarea relativă dintre valorile
variabilei u în noduri scade sub o valoare impusă, adică:

Fie , care corespunde unei precizii de zecimale exacte, conform formulei:

[%].

REZOLVAREA ECUAŢIEI LUI POISSON PRIN METODA ITERATIVĂ A LUI DIRICHLET

Se aplică aceeași procedură ca cea descrisă pentru ecuația lui Laplace, cu observația că,
pentru calculul iterativ, ecuația lui Poisson se scrie sub formă explicită în felul următor:

unde (k+1) este iteraţia curentă, (k) este iteraţia precedentă, iar .
Funcția nu se schimbă de-a lungul iterațiilor, fiind dependentă de
coordonatele fixe ale rețelei; aceasță funcție se calculează la iterația inițială în toate
nodurile rețelei, adică pentru și .

REZOLVAREA NUMERICĂ A EDP ELIPTICE PRIN METODA DIRECTĂ

Se aplică ecuația lui Laplace sau ecuația lui Poisson, în diferențe finite centrate, în fiecare
dintre nodurile interioare (i,j) ale grilei de discretizare, cu și . Se
înlocuiesc valorile variabilei u pe frontierele domeniului. Rezultă astfel un sistem de N
ecuaţii liniare, având ca necunoscute cele N variabile din nodurile interioare, unde
.
Sistemului de ecuaţii liniare se pune sub forma matriceală: , unde A este matricea
coeficienților sistemului de dimensiuni , U este vectorul coloană al celor N
necunoscute u, iar B este vectorul coloană al celor N termeni liberi ai sistemului. Se
menționează că A este o matrice rară. De exemplu, pentru ecuația lui Laplace, matricea A
are pe fiecare linie o valoare egală cu 1, câteva egale cu 0,25 şi multe valori egale cu 0.
Sistemul de ecuaţii liniare astfel obţinut se rezolvă la rândul său prin metode numerice
specifice Algebrei liniare (de exemplu: ).
Există metode directe pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare (de exemplu, metoda
Gauss), respectiv metode iterative (de exemplu, metoda Jacobi sau metoda Gauss-Seidel).