Generalitati

• cocobacili Gram negativi polimorfi, imobili, nesporulati,

• aerobi si facultativ anaerobi si carboxifili.

• cresc pe medii cu sânge care contin: Factor X – hemina, Factor V – NAD sau NADP

– Mai multe specii

• H. influenzae este specia cel mai frecvent implicată în infectii umane, în special la copii

• patogene pt om :

– H. ducreyi - sancrul moale

– H aegyptius - conjunctivite

• Alte specii oportuniste (ex. H. Parainfluenzae, H. haemolyticus)

Haemophilus influenzae:
• GRESIT considerat ca agentul etiologic al gripei în pandemia de gripă din anii 1890-
1892.
Denumirea:

• haima = sânge;

• philios = iubitor;

• influenza = gripă

(bacterie iubitoare de sânge care determină gripa).• A fost observat în 1890 si izolat în 1892 de
Pfeiffer „bacilul lui Pfeiffer”
Habitat:
Colonizează mucoasa tractului respirator uman

– la 75% din copii

– la 40% din adulti

• mucoasa conjunctivală

• tractul genital - la 30-80% din persoanele sănătoase

Caractere morfologice:
• în produse patologice

– cocobacili Gram negativi, mici (1-1,5 / 0,3 µm)

– bacili scurti, drepti, cu capete rotunjite, uneori dispusi în lanturi scurte

• în culturi în medii bogate, la 6-8 ore

– predomină formele cocobacilare, care au si capsulă

• în culturile vechi

– pleomorfism;

– se pierde capsula ceea ce crează probleme de diagnostic diferential microbiologic.

Caractere de cultură
• Se cultivă pe: geloza chocolat; geloza Fildes; geloza Levinthal; Haemophilus Test
Medium (HTM) etc.

• necesită pentru initierea cresterii 5-10% CO2 si atmosferă umedă,

• temperatură de 35-37°C°

• pH = 7,6.

• Durata incubării este minim 24-48 de ore

• Prezintă fenomenul de satelitism

• Tulpinile capsulate formează colonii mucoide

Caractere biochimice si de metabolism

• aerobi - facultativ anaerobi si carboxifili

• catalază pozitiv

• oxidază pozitiv

• fermentează slab si inconstant carbohidratii

• 8 biotipuri numerotate de la I la VIII

• Biotipul I este cel mai frecvent izolat

Actiunea agentilor fizici, chimici si biologici

• foarte sensibil în mediul extern

• prin uscare sunt omorâti rapid

• distrusi de dezinfectantii obisnuiti

• tulpini rezistente la ampicilină prin producerea de beta-lactamază

• sensibil fată de: penicilinele A asociate cu un inhibitor de betalactamază, cefalo-sporinele

G2 si G3, fluorochinolone, gentamicină.
Structură antigenică
• capsula – tulpini virulente

– 6 tipuri antigenice capsulare (serovaruri) notate de la a la f.

– cel mai răspândit si mai patogen este tipul b,

– înrudiri antigenice cu Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus

aureus, Staphylococcus epidermidis, Enterococcus faecium, E.coli K1

• fimbriile (pilii) – la tulpini izolate din nazo-faringe

• Lipopolizaharidul (endotoxina)

• proteinele membranei externe

Răspunsul imun

• Anticorpii anti-capsulari - bactericizi prin:

• liza complement dependenta

• stimulează fagocitoza

– infectie naturala

– vaccinare

– pasiv de la mama, pana la 3 luni

• Anticorpii de tip IgA secretorii – protectia mucoaselor

Caractere de patogenitate
Capsula

• conferă caracterul invaziv

• rol în colonizare

• factor major al virulentei

Adezinele • mediază colonizarea

Endotoxina • rol redus

Bacteriocine• tulpinile din tipul antigenic b

IgA proteazele • cliveaza IgA

PATOGENIE. BOALA LA OM
Afectiuni acute cu bacteriemie

– cauzate de tulpini invazive, biotip I serotip b

– debut ca o rinofaringită acută

extensie locala epiglotită, laringotraheită, otită, sinuzită, rar pneumonie prin sange - meningita

• meningita

– mai frecventă la copii mici (3-30 luni) si la batrani

– netratata - mortalitate > 90%

– precedată de infectii ale căilor respiratorii superioare sau oto-rino-laringologice, urmate de

stare septicemică

• epiglotita,

– mai frecventă la copii mari (2-7 ani)

– debut brusc

– tablou clinic cu semne generale de septicemie si grave tulb. respiratorii

• stări septicemice

Afectiuni acute sau cronice, fără bacteriemie

– provocate de tulpini necapsulate

• Brohopneumonie

• mai rar localizări articulare, osoase, ORL, oculare, genito-urinare

Tratament

• Cloramfenicol

• Ampicilina ! Tulpini rezistente prin betalactamaze

• Tratament parenteral cu cefalosporine,

• Antibiograma f importanta
EPIDEMIOLOGIE.PREVENIRE. CONTROL

• Rezervorul de infectie - strict uman

• Cai de transmitere:

– pe cale aeriană

– prin picături Flügge

– interuman

• Receptivitatea - generală

• boala - dependentă de vârst ă si factori legati de gazdă

• Infectii mai frecvente iarna, în colectivităti închise sau aglomerate, cu conditii de igienă
precare

• Profilaxia specifică; vaccinare

Genul Bordetella
Generalitati

• bacteriologul belgian J. Bordet si O. Gengou, au izolat agentul etiologic al tusei

convulsive în 1906

• 6 specii ale genului

• Interes medical B. pertussis (specia tip a genului) B.parapertussis,B.bronchiseptica,

B.holmesii

• cocobacili Gram negativi, strict aerobi, imobili sau mobili

Habitat

• Colonizează cilii epiteliului respirator al mamiferelor

• Este un patogen al omului si al primatelor superioare

• S-a demonstrat prezenta bacteriei în interiorul macrofagelor alveolare

Caractere morfologice
• Pe frotiurile din prelevate patologice sau din primoculturi

– cocobacil gram negativ,

– 0,5 µm / 0,5-2 µm,

– dispus izolat sau în perechi, mai rar în lanturi scurte.

– Există specii imobile (B.pertussis, B.parapertussis, B.holmesii) si specii mobile (B.avium,

B.hinzii, B.bronchiseptica).

– Atunci când este recent izolat prezint ă capsulă,

– în primele ore de cultivare prezintă pili atasati de peretele bacterian care după 24 ore se pot
găsi în mediul de cultură.

• Prin treceri succesive pe medii de cultură

– pleomorf, bacilar sau filamentos,

– lipsit de capsulă si pili,

– dispus izolat sau în pereche, foarte rar în lanturi.

• Se colorează bipolar; prezintă incluziuni metacromatice la coloratia

cu albastru de toluidină.
Caractere de cultură si biochimice

• bacterie pretentioasă nutritiv

– medii îmbogătite cu sânge.

– medii sintetice cu săruri, aminoacizi, f. de crestere (nicotinamida).

• crestere inhibată de acizi grasi, peroxizi organici etc. fapt care împiedică dezvoltarea
bacteriei pe mediile uzual folosite în diagnosticul bacteriologic

• Medii utilizate:

– mediul Bordet-Gengou (agar, macerat de cartof, 30% sânge defibrinat de

iepure, glicerol si penicilină sau cefalexină).

– geloza cu cărbune activat si sânge de cal pe care cultura apare mai repede.
• temperatura optimă de incubare este de 35-37ºC.

• 3-6 zile de incubare

• metabolism strict respirator

• atmosferă umedă si 10% CO2

• se pot dezvolta colonii de tip S mici, convexe, usor transparente, cu strălucire metalică,
foarte aderente, înconjurate de un halou de hemoliză care în lumina transmisă oblic seamănă cu
picăturile de mercur.

• in subculturi coloniile vor fi mai opace si vor apărea modificări morfologice

(pleomorfism), alterări structurale, virulenta lor fiind scăzută.

• Oxidaza poz (B.pertussis si B. bronchiseptica)

Structura antigenică

• hemaglutinină fimbrială de natură proteică;

• aglutinogene de suprafată (K);

• endotoxina.
Răspuns imun

• Post infectie: titruri înalte de Ac protectori:

– anticorpi anti-toxina pertussis (previn colonizarea celulelor epiteliului ciliat, persistă timp
îndelungat)

– antihemaglutinina fimbrială de tip IgA secretori -

• La eliminarea bacteriei din plămân intervine si imunitatea mediată celular.

• Bordetella pertussis pătrunde si persista în interiorul fagocitelor ca parazit intracelular

ceea ce ar explica de ce imunitatea în tusea convulsivă se corelează mai bine cu prezenta
limfocitelor citotoxice T decât cu a Ac

Caractere de patogenitate

a) Factorii de aderare

- Fimbriile

- aglutinogenele de suprafată (K) – de natură proteică

- hemaglutinina filamentoasă (FHA) – este o proteină mare (220kDa) - codificată de
locusul genetic bvg (Bordetella virulence genes) – poate suferi mutatii – adera de cilii epit. resp.

- Toxina pertussis – prin comp proteica B mediaza aderarea (subunitatile S2 si S3 ale

unitatii B – rol de adezine

b) Toxine

- Endotoxina (LPZ bgn)

- citotoxina traheală – inhibă sinteza ADN în celulele ciliate efect citotoxic, determină
imobilitatea cililor

- toxina dermonecrotică (letală) – proteica, inflamatie, vasoconstrictie, necroza pulmonara

- adenilatciclaza calmodulin dependentă (hemolizina)

- toxina pertussis (Exotoxina); prin comp A proteica, antigenica este o ADP ribozil-
transferază – se leagă de proteina Gi activarea adenilat-ciclazei membranare sinteza de AMPc

– Stimuleaza secretia de insulina Hipoglicemie

- Sensiblizarea la histamina – vasodilatatie, hipotensiune

Patogenie. Boala la om
• B. pertussis este patogenă numai pentru om.

• Tuse convulsivă (tuse măgărească)

• evolutie usoară la adult dar cu rată de mortalitate mare la copil pân ă la introducerea
vaccinării obligatorii

• incubatie de 7-10 zile

• fază catarală - 10 zile – contagiozitate mare – simptome de afectiune resp. obisnuita (faza
de colonizare al epiteliului respirator)

• faza paroxistică – 2-4 sapt - stadiul toxemic

– accese de tuse paroxistică (30 /zi, in special noaptea), cianoză, convulsii, anxietate, voma,
hipoglicemie, limfocitoza

– Complicatii pulmonare, nervoase

• convalescenta – 2-3 sapt

Diagnosticul de laborator
Diagnosticul bacteriologic

– la bolnav în timpul fazei catarale si în prima parte a zeifa paroxistice

– la pacienti asimptomatici si contacti.

• Recoltare secretii faringiene, sputa prin:

– Metoda placilor tusite (insamantare directa pe mediul BG)

– Cu tampon nazofaringian (de alginat de Calciu)

• frotiu colorat Gram sau IF

• Cultura pe mediul Bordet Gengou (BG)

• Identificare morfo (frotiu), cultura (mediul BG), biochimica, serologica (aglutinare pe

lama)

Diagnosticul serologic

• crestere semnificativă a anticorpilor aglutinanti sau precipitanti se realizează abia din a treia
săptămân ă de boală
Tratament

• Eritromicina - Antibioticul de electie este atât pentru tratament cât si pentru profilaxie.

• Dacă nu se poate administra eritromicină este indicat cotrimoxazolul.

• Se asociază tratamentul simptomatic

– oxigenare

– hidratare

– administrare de sedative

– aspirarea secretiilor

Epidemiologie. Prevenire. Control

• Boala evoluează endemic cu o periodicitate de 3-5 ani si sezonalitate de primăvară.

• Izvorul de infectie este exclusiv uman bolnavul cu forme tipice sau atipice de boală.

• Transmiterea se realizează prin picături-nucleosoli.

• Receptivitatea este naturală, generală, de la nastere.

• Contagiozitatea este foarte mare, 30-90% din contacti receptivi putând face boala

– Copii înaintea vârstei de 5 ani, cazurile grave înainte de un an, rata mortalitatii mare

– Boala este mai putin periculoasă la adulti, dar la copii rata mortalitătii este destul de mare.

• Vaccinarea este obligatorie : vaccinul DTP (anatoxină difterică, anatoxină tetanică si

vaccin corpuscular pertussis inactivat sau vaccin acelular – combinatii de componente purificate
ale B.pertussis si toxoidul pertussis)

GENUL BRUCELLA

Generalitati

• infectează animalele si se pot transmite omului

• 6 specii (dar o singura grupa genomica) B. melitensis (capre),B. abortus (vite) ,B. suis
(porci) ,B. canis (caine) ,B. neotomae (sobolan), B. ovis (oi).

• cocobacili gram negativi, colorati frecvent bipolar, eventual cu capsulă, imobili,

nesporulati

• strict aerobi, catalază pozitivi, oxidază negativi, relativ inactivi metabolic. Nu produc
acizi din carbohidrati pe mediile care contin peptonă.

• strict paraziti pentru animale, localizati intracelular.

Habitat
• patogeni primari ai multor animale (vezi)

• organismul infectat habitat principal

• pot rezista si în mediul datorită unor mecanisme care le asigură persistenta (posibilitatea
transformării în conditii nefavorabile înforme L).

Caractere morfotinctorialele

• cocobacili gram-negativi, imobili, nesporulati, izolati sau în grămezi neregulate. Se

colorează bipolar

• În produsul patologic sunt prezenti special intracelular

• Cu tehnici speciale de colorare se poate evidentia o capsulă fină

• Polimorfism in culturi vechi

Caractere de cultură
• bacterii pretentioase

medii îmbogătite cu substante nutritive (aminoacizi, proteine serice, glucoză, săruri, vitamine,
factori de crestere etc.),

pH 6,8

temperatură de 34ºC

• aerobe facultativ anaerobe

• Brucella abortus 5-10% CO2 pt izolare

• Cresc lent 2-3 zile

• Colonii S trec in R (scade virulenta)

• mediul bifazic Castaneda – 3 sapt , tulb uniform

Caractere biochimice

• Activitate metabolică scăzută.

• Oxidază si catalază pozitive

• Ureaza variabil

• Nu indol, citrat

Rezistenta fată de factorii fiziciici sisi chimici

• Rezistenta în mediul extern estemare

• Pasteurizarea laptelui le distruge.

• Sensibile la dezinfectantele uzuale

• fucsina si tionina bacteriostatice ifd specie

• sensibilitate diferită fată de bacteriofagi

Structură antigenică
• Complexa
– antigene LPZ : A si M – difera ca importanta la diferitele specii de Brucella; lipsesc la unele

– antigen de suprafată L – da reactii încrucisate cu Yersinia enterocolitica O:9, Francisella

tularensis, Vibrio cholerae si mai rar cu E.coli O:157 si cu unele tulpini de Salmonella.

Răspuns imun

• răspuns imun umoral si celular

• Raspuns imun umoral:

– IgM – primii, persista 2 ani

– IgG – dupa 3 sapt, max la 6-8 sapt, persista pe toata durata infectiei cronice

– IgA – rol Ac blocanti pt aglutinare IgM si IgG

• Raspuns imun celular – rezistenta la reinfectie; limfocitele T stimuleaza activitatea

bactericida a macrofagelor (! Unele brucelle persista intracelular in macrofage reactivari

Caractere de patogenitate

• Multiplicare

• Invazivitate

• Serul animalelor receptive contine o globulină si o lipoproteină care favorizează cresterea

formei S (virulente) a bacteriei.

• afinitate pentru placenta si tesuturile fetale ale animalelor receptive (eritritiol)

Patogenie. Boala la om

• Bruceloza este o zooantroponoză.

• La animale bruceloza este asimptomatică

– afectarea aparatului genital ; se elimina prin lapte, secretii genitale, urina; avort la femele si
lezuni testiculare la masculi

• Omul se contamineaza accidental

• Poarta de intrare: tract digestiv, tegument lezat , conjunctive, mucoasa respiratorie.

• ganglionii limfatici regionali duct toracic sânge tesut reticuloendotelial din organe
parenchimatoase noduli granulomatosi cu tendintă de abcedare.

Patogenie. Boala la om

• Incubatia - 2-3 săptămâni

• Debutul – insidios: astenie, indispozitie, cefalee, artralgii, febră moderată, transpiratii

abundente

• Periaoda de stare: 3 sapt - 3 luni ani

- polimorfism simptomatic (boala greu de recunoscut) (Peste 200 semne)

• Febra ondulantă, neregulată, remitentă si intermitentă.

• Transpiratiile abundente nocturne, cu un miros caracteristic,

• Astenia

• Forme clinice:

- Inaparentă

- Septicemică

- Forme localizate ( mai ales osteo articulare)

- recăderi sau forme cu evolutie prelungită

- forma cronică

- Cea mai grava B. melitensis „febra de Malta” sau „febra ondulantă

Diagnostic de laborator

• Bacteriologic – in laborator cu nivel BSL 3

– produsele patologice: sânge , măduvă osoasă, material recoltat prin punctie hepatică, splenică
sau ganglionară, urină, bilă, lapte, materiale necroptice etc., în functie de localizarea procesului
infectios

– Ex frotiu direct si IF – frecvent negative

– Izolare: medii speciale si mediu bifazic Castagneda (pt hemoculturi)– 10 zile pana la 3
saptamani, urmarite zilnic
– Identificare: caracterele de cultură, aspect microscopic al culturii, teste biochimice si
aglutinarea pe lamă cu seruri anti-brucella forma S, sensibilitatea la fagul „Tbilisi”, sonde ADN.

• Imunologic :

– Serologic: detectare Ac - reactii de aglutinare

• calitativ – R. Huddleson

• cantitativ - R. Wright, RFC,

– Imunobiologic – in vivo - IDR la brucelina – in forme cronice

Tratament

• Dificil (localizare intracelulara)

• Prelungit (luni de zile)

• In faza acuta

• Asociere de antibiotice sau Cloramfenicol, Rifampicina, Tetraciclina, Ampicilina

• În brucelozacronică sau latentă antibioticoterapia este ineficientă

Epidemiologie. Prevenire. Control

• Sursa: animalele bolnave

• Transmitere: lapte (pasteurizarea reduce riscul), contact cu tesuturile avortonului, bălegar,

pulberi, ape contaminate cu Brucella la nivelul leziunilor tegumentare, la nivelul conjunctivei sau
prin inhalarea aerosolilor contaminati cu Brucella, degajati în cursul avortului –

• Eradicarea bolii la animale (vaccin sau sacrificare animale bolnave)

• Boala profesionala:

– echipament de protectie: măsti, mănusi, sorturi, cizme de cauciuc.

– control serologic si prin IDR la personalul expus