Sunteți pe pagina 1din 11

Sinteză asupra problematicii

eșecului școlar
Studiu de caz

Chișinău, 2017
Eșecul școlar: definiție, forme de manifestare și factorii care le explică
Fiecare parcurgere școlară are o istorie unică ce poate fi povestită în moduri diferite, în funcție de
punctul de vedere adoptat: al elevului, al părintelui, al profesorului. Povestea conține, inevitabil, referiri
la performanțele elevului, la succesele și insuccesele care marchează această traiectorie. Interesul pentru
performanțele elevului nu este întîmplător. Notele școlare, statutul de ,,elev bun” sau ,,elev slab”,
succesul sau insuccesul la examene influențează nemijlocit poziția elevului în familie și în grupul de
prieteni, dar și prestigiul familiei, percepția socială a acesteia, calitatea educației în familie. Școala însăși
este evaluată de comunitatea socială în funcție de notele obținute de elevii săi. În acest context, succesul
școlar a devenit un fel de etalon al calității tuturor celor implicați în acest proces, în timp ce insuccesul
sau eșecul școlar implică deprecierea individului, a școlii și a familiei și de multe ori, el devine sinonim
cu eșecul în viață. Insuccesul nu mai este doar o problemă pedagogică, dar și una socială.

În literatura de specialitate termenul de eşec şcolar este raportat la cel de reuşită şcolară, desemnată ca
fiind concordanţa dintre capacităţile, reuşitele, interesele, atitudinile şcolare ale elevilor şi nivelul
cerinţelor şcolii, programelor și finalităţilor produse de acestea.

La polul opus, eşecul şcolar este definit ca fiind discrepanța dintre exigențele şcolare, posibilităţile și
rezultatelor elevilor. Eşecul şcolar are în vedere şi efecte psihologice, cum ar fi: dificultăţi de adaptare,
neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate etc. Eşecul şcolar este indicatorul lipsei de productivitate
pedagogică, al insuficiențelor întîlnite în sistemul educaţional.

O primă distincție pe care o regăsim în literatura pedagogică este aceea între:

1. insuccesul generalizat situație în care elevul întîmpină dificultăți de adaptare la viața școlară în
ansamblu și nu face față baremelor minime la majoritatea obiectelor de învățămînt
2. insuccesul limitat, de amplitudine redusă la situații în care elevul întîmpină dificultăți doar la
unele materii de învățămînt sau chiar la una singură.

O altă distincție este aceea între:

1. eșecul școlar de tip cognitiv, ce are în vedere nerealizarea de către elev a obiectivelor pedagogice
și se exprimă în rezultate slabe la examene, corigențe
2. eșec de tip necognitiv, care se referă la inadaptarea elevului la exigențele mediului școlar.

După criteriul temporal întîlnim următoarele forme ale eşecului şcolar:

1. rămînerea în urmă la învăţătură, ce poate fi episodică lacunele cuprind o singură temă sau un
capitol dintr-o disciplină de învăţămînt; la nivelul unui semestru lacunele privesc o serie de teme
sau capitole dintr-o disciplină iar insuficienţele se manifestă prin nepriceperea de a folosi raţional
operaţiile mentale; sau persistenta – lacunele se înregistrează la majoritatea disciplinelor, ritmul
de învăţare al elevului este scăzut.

2. repetenţia – este caracterizată de insucces permanent de-a lungul întregului an şcolar, elevul
avînd lacune la mai mult de trei materii, are foarte slab dezvoltate deprinderile de lucru și
autocontrol, are o atitudine negativă față de învăţătură.
Dimensiunea care privește amploarea și persistența cu care se manifestă insuccesul școlar pot fi
surprinse și descrise anumite faze pe care le parcurge acest fenomen:

 Faza premergătoare, caracterizată prin apariția primelor probleme în realizarea sarcinilor


școlare, a primelor goluri în cunoștințele elevului, încetinirea ritmului în comparație cu ceilalți
elevi, iar în plan psihologic, impactul acestor dificultăți se exprimă prin apariția primelor
simptome ale nemulțumirii elevului în legătură cu școala
 Faza de retrapaj propriu-zis, caracterizată prin acumularea de goluri mari în cunoștințele
elevului și evitarea oricărei încercări de îndeplinire independentă a sarcinilor, pe plan
psihocomportamental, apar aversiunea față de învățătură, de profesori și de autoritatea școlară în
general, notele proaste, perturbarea orelor, chiulul de la ore și alte forme de negare a activității
școlare
 Faza eșecului școlar formal, care se exprimă în repetenție sau abandon școlar, cu consecințe
negative atît în ceea ce privește dezvoltarea personalității, cît și integrarea socială și profesională.

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului şcolar abandonul şcolar, excluderea socială și
profesională, analfabetismul.

Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii.

Abandonul devine astfel cauză a eșecului şcolar. În plan social, de multe ori abandonul se asociază cu
delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată. Abandonul poate fi
caracterizat prin absenteism total sau parţial. Cel parţial are cauze diferite în funcţie de zona, rurală sau
urbană. Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de influenţa cercului de prieteni asupra copilului, de
atracţiile pe care oraşul le exercită asupra acestuia, cel rural este determinat de condiţiile satului, de
ajutorul pe care copiii trebuie să-l dea părinţilor în muncile agricole.

Analfabetismul trebuie înţeles nu doar ca incapacitatea subiectului de a citi și a scrie, ci în sens de


incapacitate a subiectului de a folosi instrucţia și educaţia primită în şcoală, astfel încît să se adapteze
cerinţelor sociale şi profesionale.

Pentru eliminarea efectelor negative ale eşecului şcolar este necesară cunoaşterea cauzelor care l-au
produs. Identificarea unei forme de insucces școlar trebuie urmată de analiza factorilor care favorizează
și determină resectiva formă de insucces, precum și de elaborarea unor programe de intervenție.
Cercetările în acest domeniu au diferențiat trei categorii de factori ai insuccesului școlar: factorii care țin
de elev (caracteristici anatomo-fiziologice și psihologice), factori care țin de școală și de condițiile
pedagogice și factori care țin de familie și de mediul sociocultural în general.

1.Condiția socio-economică

 Situaţia materială

De cele mai multe ori principalul motiv al eşecului şcolar este sărăcia. Pentru că au o situaţie
materială precară părinţii nu-şi pot permite să asigure copilului necesităţile pentru şcoală. Unele familii
nu au măcar condiţii minime de locuit, trăiesc într-o singură cameră părinţi şi copii, de condiţii pentru
învăţat nici nu poate fi vorba.
Unele studii au reliefat faptul că condiţiile precare de trai din familie afectează dezvoltare normală
a copilului. Astfel sunt numeroase cazuri de copii proveniţi din medii defavorizate care au un intelect de
limită şi trebuie să aibă parte de proces educaţional diferenţiat . Nefiind sprijiniţi de familie şi neglijaţi
de către cadru didactic nu au nici o şansă să facă faţă cerinţelor şcolare şi să promoveze. Acest eşec
imprimă copilului sentimentul neputinţei şi diminuează considerabil interesul său pentru şcoală.

 Relaţiile în familie

Este o realitate faptul că mulţi copii nu sunt doar victimele sărăciei ci şi a:

- violenţei domestice;

- neglijării şi abuzului emoţional, sexual, fizic;

- lipsei de comunicare;

- exploatării prin muncă.

Există familii în care relaţiile dintre membrii ei (părinţi - copii) sunt afectate de diferite probleme
care influenţează ciclul normal de viaţă şi creează tensiuni cărora părinţii şi copii lor cu greu le fac faţă.
Astfel ,principalele funcţii ale familiei – asigurare confortului prin satisfacerea nevoilor tuturor
membrilor familiei şi creşterea noilor generaţii-se deteriorează treptat, iar de multe ori , pe fundalul
acesta, iau naştere comportamente abuzive îndreptate asupra copilului , care pot varia de la o palmă
peste, obraz dată copilului pînă la situaţii grave.

Tensiunile din familie sunt traumatizante pentru copil. Trăind repetat şi intens în aceste tensiuni,
trebuinţa de securitate a copilului nu este satisfăcută ,iar personalitatea sa se va cristaliza dizarmonic,
fapt ce îi afectează evoluţia şcolară. Suferinţa morală a copilului se reflectă în conduita şcolară,
determinÎnd apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Climatul
afectiv joacă un rol important pentru elevii emotivi, tulburările afective determinînd dificultăţi de
adaptare. Experienţa acumulată în familie, felul relaţionării cu ceilalţi au un rol important în formare
atitudinii faţă de şcoală. Atmosfera caldă, manifestarea în mod echilibrat a autorităţii conduc spre
rezonanţă pozitivă în adaptarea copilului; are o stimă de sine înaltă, are rezultate bune la învăţătură.

 Nivelul educativ redus al părinţilor

Părinţii copiilor care provin din medii defavorizate în cele mai multe cazuri nu au terminat nici
8 clase şi nu consideră ca fiind necesar pentru copiii lor să termine şcoala.

Această modalitate de a gîndi este prezentă mai ales în mediul rural , unde părinţii cred că nu este nevoie
a se şti carte pentru a lucra pămîntul.

Pentru o parte din părinţi şcoala este un mediu nefamiliar, în care nu se simt în largul lor şi de
aceea au tendinţa de a păstra distanţă şi prin acest mod împiedicînd accesul copiilor la educaţie.

Pentru că au un nivel scăzut de educaţie nu au nici capacitatea de a ajuta copilul cînd acesta
solicită explicaţii părinţilor.
 Dezinteresul părinţilor

Prinşi de grijile traiului de zi cu zi mulţi dintre părinţi nu sunt interesaţi dacă copiii lor învăţă sau dacă
se integrează în colectivul de copii din clasă şi din şcoală. Atunci cînd copiii lor se află în risc de eşec
şcolar sau manifestă devieri comportamentale au tendinţa de a evita contactul cu cadrul didactic ca o
reacţie de apărare. Invitaţi la şcoală cînd copiii lor intră în conflict cu regulamentul şcolar au tendinţa să
se simtă culpabilizaţi odată cu aceştia identificîndu-se cu ei şi acuză şcoala de eşecul sau conduita
deviantă.

Sunt cazuri cînd chiar părinţii încurajează comportamentul agresiv al copilului învăţîndu-l că la
violenţă trebuie să răspundă tot cu violenţă.

 Lipsa de comunicare în familie

Este cunoscut faptul că prin comunicare se pot rezolva multe probleme . Atunci cînd în mediul
familial nu există comunicare între părinţi şi copii, aceştia nu au cui să împărtăşească dificultăţile pe
care le au, nereuşind să treacă peste ele.

Copiii sunt lăsaţi de capul lor , părinţii fiind prea preocupaţi de problemele cotidiene ca să
discute cu ei. Această neglijare a copiilor este imposibil să rămînă fără efecte negative , efecte care se
vor regăsi în comportamentul lor. Aceştia cînd au rezultate slabe la învăţătură, părinţii devin agresivi,
violenţi chiar, îşi ceartă copiii pentru insuccesele lor ,învinuindu-i în totalitate pentru eşec. Nu se gîndesc
să întrebe ce s-a întîmplat sau să-l ajute să facă temele.

Lipsa de comunicare poate conduce la conflicte în familie ce pot avea urmări din cele mai grave:
fuga de acasă, îndepărtarea de părinţi şi chiar eşec şcolar.

2. Mediul școlar

 Lipsa dotării materiale din şcoli


Multe şcoli din mediul rural fac tot posibilul să supravieţuiască din fonduri insuficiente. Părinţii nu
au posibilităţi materiale să vină în sprijinul şcolii. În aceste condiţii nici nu se pune problema ca şcoala să
ofere un mediul ambiant primitor pentru copii. Lipsurile existente îşi pun amprenta şi asupra calităţii
actului didacti .
Se cere învăţămînt individualizat dar fără să se ofere modalităţi concrete de implementare a
acestuia. Lipsa materialului didactic conduce la monotonie şi implicit indiferenţă din partea elevilor.
Modernizare învăţămîntului nu înseamnă să dotezi şcolile cu calculatoare pe care se depune praful , ci
transformarea acestuia într-un mijloc didactic prin perfecţionarea cadrului didactic în acest sens şi oferirea
de programe de informatizarea a învăţămîntului coerente şi eficiente.
 Nivelul de pregătire al cadrelor didactice
Numeroase cadre didactice dau dovadă de comportament birocratic în relaţiile cu părinţii şi elevii :
ei înţeleg să răspundă pentru activitatea lor doar în faţa autorităţii care i-a angajat şi nu în faţa
beneficiarilor. Se întîmplă această situaţie datorită carenţelor existente în formarea lor profesională.
Aşa zisa perfecţionare continuă a cadrelor didactice sună utopic avînd în vedere salariile foarte mici
şi imposibilitatea de a cumpăra cărţile necesare informării, dezvoltării profesionale.
 Strategii didactice tradiţionale
Folosirea predominantă a metodelor didactice tradiţionale imprimă rutină actului didactic şi
dezinteres din partea elevilor. Ei nu-şi mai îmbunătăţesc procedeele de expunere sau evaluare, acestea
devenind depăşite. Învăţătorii trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să îi influenţeze pe
elevi în direcţia dorită , metode care să dea rezultatele aşteptate.
Utilizarea metodelor activ-participative ar imprima activităţii didactice o permanentă interacţiune
între elev şi învăţător, învăţarea făcîndu-se prin descoperire.
 Atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice
Prea mulţi ani în învăţămînt duce la o erodare a sistemului nervos, iar unii dascăli mai în vîrstă nu
mai au răbdarea cuvenită. Se enervează foarte repede, ţipă la copii şi chiar manifestă violenţă faţă de
aceştia.

3.Factori individuali

 Atitudinea elevului faţă de activitatea didactică


Elevul care prezintă dezinteres faţa de procesul educativ cu siguranţa nu va putea să depăşească
dificultăţile pe care le va prezenta în acumularea informaţiilor. Este important a se descoperi aceşti copii şi
a se încerca prin diferite modalităţi să se formeze interesul pentru şcoală. Există elevi care nu ştiu să înveţe
, de aceea au nevoie să însuşească tehnicile de învăţare prin activităţi ce au ca mijloc didactic jocul.
 Starea psihofizică a copilului
Dacă copilul nu este sănătos fizic şi psihic acest lucru poate să conducă spre eşec
şcolar . El se simte marginalizat şi de aceea va refuza să meargă la şcoală. Copiii pot fi foarte cruzi uneori
fără să-şi dea seama , luînd în derîdere defectele fizice sau psihice ale unui coleg. De aceea trebuie să se
pună accent foarte mare pe educarea copiilor în acest sens .
Din acest punct de vedere integrarea copiilor cu CES în învăţămîntul de masă ar fi indicată. Copiii
vor învăţa să aprecieze calităţile colegilor cu CES iar aceştia din urmă vor învăţa că nu sunt diferiţi şi se
vor integra mult mai uşor ca adulţi în societate.
 Personalitatea elevului
Este o realitate că elevii răspund diferit aceloraşi măsuri educative. Acest lucru se întîmplă datorită:
- trăsăturilor de personalitate care determină o anumită conduită;
- relaţiei existente între elev şi cadru didactic;
- relaţiei dintre elev şi cei din jur; la elevii din ciclul primar se observă o tendinţă de a imită tot ceea ce lor
li se pare grozav , iar de cele mai multe ori grozavul nu e şi ceva corect.

Prevenirea și înlăturarea eșecului școlar


Dintre măsurile de prevenire a apariției eșecului școlar, menționez:
 sporirea rolului învățămîntului preșcolar. Statisticile arată că aproximativ jumătate din cazurile de
insucces școlar constatate în ciclul primar și gimnazial își au originea în diferențele prezentate de
copii la debutul școlarității, în ceea ce privește capacitatea verbală, gradul de sociabilitate,
cunoștnțele și deprinderile mininme necesare însușirii scris-cititului, familiarizarea cu regulile unui
program școlar organizat etc.
 stabilirea unor relații strînse de parteneriat între școală și familie, deoarece pentru mulți elevi
factorii eșecului școlar se situează în familie și nu în cadrul contextului școlar. Pentru buna
funcționare a relației școală-familie este necesar ca părinții să acorde importanță școlii, să
manifeste interes față de studiile copiilor lor, să se arăte interesați de formarea lor profesională și
de perspectivele lor sociale.
 sprijinirea școlii, care trebuie să acorde resurse materiale și umane corespunzătoare pentru un
învățămînt de calitate: dotarea cu laboratoare și echipamente moderne, cadre didactice înalt
calificate și motivate, programe școlare de calitate, priodic revăzute și îmbunătățite, un climat
școlar stimulator etc.
 profesorul are un rol cheie în acțiunea de asigurare a reușitei școlare. Pentru aceasta el trebuie să
dispună nu numai de o bună pregătire de specilitate dar și de o competență psiho-pedagogică
pentru a stabili factorii și metodele cele mai potrivite de prevenire a dezadaptării sau a eșecului
școlar.

Activitatea de înlăturare a eșecului școlar este mai dificilă decît cea de prevenire, aceasta
preusupune:
 elaborarea unor strategii de tratare diferențiată și individualizată a elevilor aflați în situația
de eșec școlar. Punerea în aplicare a unor astfel de strategii necesită însă o bună cunoaștere
a particularităților psihologice ale elevului, pentru a putea identifica dimensiuni psihologice
care ar permite dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăți școlare sau a unor
compensări eficiente.
 crearea unor situații speciale de succes pentru elevii cu dificultăți școlare, deoarece
succesele și recompensele dezvoltă inițiativele și sporesc încrederea acestuia în propriile
posibilități.
 ajutarea elevului de a trece de la simpla postură de receptor al informației la cea de folosire
a gîndirii critice, prin intermedul căreia el va putea prelucra și aplica într-un mod adecvat
informațiile primite la ore.
O mare parte dintre elevii cu insucces școlar stabilizat au ajuns în această situație datorită suprasolicitării
capacităților lor. Fenomenul suprasolicitării este periculos, deoarece generează, mai devreme sau mai
tîrziu stări subiective foarte grele, specifice oboselii cronice. Pentru astfel de situații sunt necesare
măsuri de igienă a muncii intelectuale și de protecție afectivă generală a elevului. Acesta va fi ajutat să-
și organizeze cît mai bine timpul zilnic de lucru, acordînd atenție ritmului individual de muncă
intelectuală și necesității de a alterna activitățile abstracte cu cele recreative.
STUDIU DE CAZ
Problematica investigată: inadaptarea şcolară;

Subiectul: Gheorghe R., varsta 9 ani, elev in clasa II.

Factori individuali: lipsa de respect faţă de bunica , dezinteres faţă de


activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament, retras, tăcut, evaziv în răspunsuri.

Factori familiali: - lipsa supravegherii parentale şi maternale ( tata plecat la


muncă în Italia, mama absentă pe durata întregii zile datorita naturii locului de muncă)

- stă cu bunica întreaga zi, dar aceasta nu are autoritate asupra lui.
- condiţii materiale bune, aşteptări reduse din partea familiei în ceea ce îl priveşte în plan şcolar.

- mai are o soră în clasa a V-a.

Descrierea comportamentului deranjant:

a) Gheorghe este deprimat tot timpul, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă.
b) Are numeroase absențe nemotivate.

Comportamentul:

» Nu vorbeşte în clasă decît atunci cînd i se pune în mod direct o întrebare.


» Raspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să
privească în ochi învăţătoarea cînd i se cere să răspundă oral în faţa colegilor.
» Cînd trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu
rămîne liniştit şi îşi deranjează colegii.
» Gheorghe are capacităţi intelectuale de nivel mediu.
» Înţelegerea verbală şi aptitudinea de conceptualizare şi gîndire sunt bune.
» Îi place matematica, se simte bine cînd merge cu mama în parc şi cînd vorbeşte cu
tata la telefon.
» Dovedeşte un interes scăzut faţă de celelalte obiecte: limba română, dar vrea să ştie
cît mai multe despre Italia.
» Are lacune în cititul textelor deoarece are multe absenţe şi nu şi-a însuşit toate
literele, la fel şi cu scrisul.
» Reacționează pozitiv daca este laudat, dar se supără foarte tare dacă este certat în faţa
altora, dorind să se răzbune pe cei care au asistat la discuţie.
» Pare jenat dacă este lăudat sau certat în faţa altora, dar după, nu se lasă pînă nu
loveşte pe unul dintre colegii care au asistat la discuţie.
» Are puțini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie.
» Ramîne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent.
» Gheorghe spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.
Dialog cu elevul:

» Gheorghe pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească.


» El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă bunicii lui nu-i place ce face el
la un moment dat, el se supară, iar ea îl lasă în pace. Îi spune mamei ce a făcut
Gheorghe, dar aceasta nu-i spune nimic, pentru că nu are timp sau este prea obosită
cînd vine acasă şi nu stă de vorbă cu băiatul.
» La şcoală nu face acelaşi lucru pentru că învăţătoarea nu îl deranjează dacă este
liniştit. “Cînd trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor rîde ceilalţi
copii de mine dacă voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la
bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:

» Gheorghe este un alt copil acasă.


» De cînd a plecat tata în Italia ( un an ), mama sa a avut grijă să nu-i lipsească nimic,
dar nu a avut prea mult timp la dispoziţie să se ocupe mai mult de copil. Din cînd în
cînd mai ies împreună la cumpărături sau în parc, dar acest fapt nu s-a întîmplat decît
de două ori într-un an de zile. Mama este un om cu puţină autoritate asupra lui
Gheorghe, iar acesta nu o ascultă, nu face niciodată ceea ce îi spune ea, dar se vede
ca ar dori să stea mai mult împreună.
» Mama spune că îi este greu de cînd a plecat tatăl in Spania, că lui Gheorghe îi este
dor de tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai
multe probleme cu ceilalţi şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu
vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală. Dacă nu
reuşeşte să vorbească cu el la telefon sau pe internet stă ore întregi singur în camera
sa.
» Are un comportament ostil şi agresiv faţă de bunica lui şi faţă de sora lui. Vorbeşte
urît, de multe ori sare la bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos
cu bunica.
» Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerînd că va veni timpul cînd
Gheorghe îşi va da seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar cînd tata se va
întoarce, totul va intra în normal. Dar este destul de sceptică în ceea ce priveşte
revenirea cît de curînd a tatălui. Spunea că îi pare rău că a fost de acord sa plece
sotul, ca îi este greu și se decurcă greu cu copiii în ceea ce privește școala și
educația lor.

ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

» Inadaptarea lui Gheorghe la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil
să reuşească, cît şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să rîdă de
mine?”
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivație.
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în
timp util, el va constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (
închis în sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit
să stăpînească ambele situaţii.
Crearea unui program de schimbare
Fixarea obiectivelor

Obiective pe termen lung


1. Gheorghe va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.

Obiective pe termen scurt


1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi responsabilizat.

Metode şi strategii

» Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.


» O strînsă legătură cu familia, astfel încît prezenţa sa la şcoală să fie de aproape
100%.
» Ajutarea lui Gheorghe de a depăşi teama de a participa la ore, spunîndu-şi părerea în
faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
» Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
» I se va da ocazia să-şi mărească încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile
în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea
sa în competiţii, concursuri.
» Realizarea unui program de consiliere a lui Gheorghe și al familiei acestuia,
individual dar și împreună