Sunteți pe pagina 1din 213

See

discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/311563745

Cercetari calitative in asistenta sociala. Incercari


studentesti. Vol II

Book · January 2009

CITATIONS READS

0 19

1 author:

Florentina Scârneci-Domnișoru
Universitatea Transilvania Brasov
23 PUBLICATIONS 7 CITATIONS

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Teaching research methodology without mentioning qualitative and quantitative research dichotomy
View project

IDENTITY STRATEGIES FOR PERSONAL DEVELOPMENT OF MANAGERIAL ELITES View project

All content following this page was uploaded by Florentina Scârneci-Domnișoru on 11 December 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Volum coordonat de
Florentina Scârneci

CERCETĂRI CALITATIVE ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ.


ÎNCERCĂRI STUDENŢEŞTI

Vol. II

Editura Universităţii Transilvania din Braşov


2009
CUPRINS

Florentina Scârneci
Cuvânt înainte..................................................................................5

Maria Luiza Apolzan


Durerea între sănătate şi boală.......................................................9

Andreea-Elena Avasiloaie
Violenţa domestică asupra femeilor...............................................21

Elena-Alexandra Ciocea
Comunitatea de romi din Budila....................................................31

Ana-Maria Deak
Ce diferenţă există între percepţia despre prietenie a
adolescentului instituţionalizat şi cea a adolescentului dintr-o
familie normală?............................................................................49

Andreea Ghercă
Copii defavorizaţi versus copii din familii înstărite. Analiza
planurilor lor de viitor...................................................................59

Daniela Elena Ilinca


Regulile din camerele căminelor studenţeşti.................................71

Iudit (Dezso) Illyes


Cum cerşesc românii în străinătate...............................................89

3
Roxana Maria Ladariu
Există diferenţe între copiii lăsaţi la grădiniţă zilnic şi cei lăsaţi
săptămânal?.................................................................................103

Iulia Mărgineanu
Trei generaţii diferite despre alegerea partenerului conjugal.....119

Ionica Prundar
Basarabeni versus români. Între acceptare şi stigmatizare.........125

Daniela-Mariana Rîşnoveanu
Între acceptare şi negare: discriminarea romilor........................139

Mihaela Stanciu
Discriminarea – factor motivaţional în rândul studenţilor
romi?............................................................................................155

Diana-Maria Stǎniloiu
Efectele pe care le are consumul de alcool al taţilor asupra
propriilor copii.............................................................................173

Claudia Elisabeta (Aftenie) Stoica


Studiu de caz: boala care ucide oamenii -„cancerul”.................183

Mariana Toader
Contracepţia în comunitatea romă..............................................193

4
Cuvânt înainte

În anul 2007 apărea primul volum al încercărilor studenţeşti


de cercetare calitativă în asistenţa socială. El îşi propunea să
completeze Îndrumarul de cercetare calitativă în ştiinţele sociale
(Scârneci, 2006). Dacă Îndrumarul prezenta, pas cu pas, etapele
cercetării calitative, Încercările studenţeşti aplicau procedurile
prezentate în Îndrumar în situaţii concrete de cercetare. Volumul
de faţă se înscrie în aceeaşi direcţie a completărilor. Sunt situaţiile
de cercetare în care s-au aflat studenţii ce-şi concepeau proiectele
de semestru la disciplina „Metodologia cercetării în ştiinţele
sociale”.
Volumul se adresează tot studenţilor – cercetători începători
prin adăugarea, la colecţia de articole din volumul I, de noi
exemple de cercetări calitative concepute, realizate şi prezentate de
studenţi. Autorii articolelor din acest volum sunt studenţii
specializării Asistenţă Socială (Facultatea de Drept şi Sociologie
din Universitatea Transilvania Braşov) din anul I (2006-2007 şi
2007-2008).
Odată cu apariţia primului volum al Încercărilor studenţeşti
am mărturisit speranţa că acel nou material va face ca munca
studenţilor începători în cercetarea calitativă să devină tot mai
valoroasă datorită exemplelor pe care le aducea. Faptul că aşa s-a
întâmplat este demonstrat de acest volum II. Te vei convinge
singur citind acest material că se poate vorbi de încercări de
cercetare mai curajoase, mai provocatoare, mai bine realizate.
Tot cu ocazia apariţiei primului volum am lansat provocarea
de a realiza un volum doi către studenţii specializării Asistenţă
Socială. Le mulţumesc foarte mult pentru felul cum au răspuns. Şi

5
lansez o nouă provocare studenţilor specializării Sociologie de a
realiza un volum asemănător al Cercetărilor calitative în
sociologie.
În acest volum doi vei fi surprins de teme de cercetare
interesante şi inedite: cum îşi reprezintă copiii durerea (o
comparaţie între reprezentarea durerii la copiii care suferă de boli
incurabile şi reprezentarea durerii la copiii sănătoşi) sau analiza
planurilor de viitor ale copiilor (o comparaţie între planurile de
viitor ale copiilor care provin din familii defavorizate şi planurile
de viitor ale copiilor care provin din familii înstărite) sau descrierea
regulilor existente în camerele unor cămine studenţeşti sau alegerea
partenerului conjugal (o comparaţie pe trei generaţii succesive de
femei: bunica, mama şi fiica).
Vei fi surprins de vocile foarte rar auzite care îşi povestesc în
interviurile reproduse în acest volum viaţa sau necazurile, îşi
prezintă ideile şi sentimentele: femei care suferă abuzuri din partea
soţilor lor, oameni care au cerşit în străinătate, basarabeni, studenţi
romi, femei rome.
Romii sunt prezenţi în destul de multe articole: prezentarea
unei comunităţi de romi, perceperea romilor (o comparaţie între
felul în care sunt percepuţi romii de către studenţii de la asistenţa
socială, respectiv alte specializări), discriminarea romilor percepută
şi suferită de studenţii romi sau descrierea metodelor contraceptive
de către femeile rome.
Vei descoperi culegeri provocatoare, inedite de date, de
exemplu, reprezentarea durerii prin desene şi colaje; vei avea
ocazia să citeşti descrierea evoluţiei relaţiei cu respondenţii (cum
se stabileşte încrederea între cercetător şi subiecţi – femei care
suferă abuzuri din partea soţilor) sau descrierea incidentelor de

6
culegere a datelor - normale în situaţia de cercetare calitativă, dar
atât de neplăcute (de exemplu, cercetătorul ajunge în comunitatea
de romi şi în loc să primească răspunsuri este interogat); vei
„asista” la luarea primului interviu din viaţă (cu frământările şi
eşecurile corespunzătoare); vei vedea cum intervievatorul este
copleşit de durerea şi tristeţea intervievatei – o bolnavă de cancer –
şi a familiei acesteia; vei avea acces la descrierea dificultăţilor cu
care se confruntă moderatorul de focus-grup când grupul este
constituit din femei rome; vei vedea povestite „momente din
propria experienţă” în comunitatea de romi de la Budila; vei
descoperi sfaturi de intervievare de la începători pentru începători.
În acest volum vei găsi mai multe anexe legate de culegerea
datelor (inclusiv bucăţi de interviuri), mai multe exemple de
analiză a datelor şi prezentări vizuale mai complexe.
Volumul conţine articole în care se remarcă siguranţa folosirii
termenilor metodologici, minuţiozitatea şi seriozitatea în cercetare
şi în scrierea articolului sau valoarea concluziilor.
Sunt prezentate idei, situaţii, sunt descrieri şi explicaţii destul
de bine formulate despre: experienţele traumatizante ale copiilor
suferinzi de boli incurabile, despre reacţiile femeilor abuzate la
subiectul violenţei domestice, despre evoluţia abuzului asupra
femeilor - de la primele lui semne, despre schimbările suferite de
cei ce au cerşit în străinătate după întoarcerea în România, despre
mecanismele şi dedesubturile cerşitului în străinătate (de la felul în
care au plecat din ţară şi până la descrierea amănunţită a tehnicilor
de cerşit folosite), despre felul în care reacţionează copiii aduşi
zilnic la grădiniţă şi cei lăsaţi acolo cu săptămâna la apariţia
persoanelor străine, la sarcinile didactice, la joc, la provocări sau la
discuţiile despre propria familie, despre efectul pe care îl are

7
statutul de student la specializarea asistenţă socială asupra felului
în care sunt percepuţi romii, despre discriminările de toată ziua ale
romilor merituoşi, despre atmosfera din familiile în care tatăl este
alcoolic, despre trăirile celor din casă la apariţia tatălui alcoolic.
Vei descoperi din nou cercetătoare umane, sincere şi
înduioşătoare prin felul cum vorbesc despre ceea ce au găsit în
teren: surprinderea în faţa felului cum definesc adolescenţii
instituţionalizaţi prietenia şi a felului cum se implică în relaţiile de
prietenie, minunarea în faţa unor reguli absurde din camerele de
cămin studenţesc. Nu mai vorbesc de spectacolul oferit de una din
autoare care ne introduce în atmosfera unei vizite într-o comunitate
de romi, în atmosfera vizitării unei case de romi: cum iniţial se
ferea de boli sau paraziţi şi cum ajunge să se ataşeze, în final,
foarte mult de familia de romi vizitată; cum e impresionată de grija
cu care romii încearcă să o facă să se simtă în largul ei în casa
acestora.
Le mulţumesc foarte mult autoarelor pentru munca lor (atât în
cercetare cât şi în scrierea articolelor). Au făcut o treabă foarte
bună chiar dacă tragem această concluzie ţinând cont de criterii
specifice stadiului la care se află în cercetarea calitativă. Toate au
auzit prima dată în viaţa lor de cercetarea calitativă, toate au făcut
prima lor încercare de cercetare calitativă. Şi cred că nu greşesc
dacă spun că toate se află la primul lor articol publicat într-o carte.
Chiar dacă am remarcat cât de greu le-a fost uneori, am văzut la ele
determinare şi îndrăzneală. Le admir pentru lucrul acesta şi te
îndemn şi pe tine să le scuzi derapajele metodologice sau
exprimările stângace când le descoperi.
Florentina Scârneci
Braşov, ianuarie 2009

8
DUREREA ÎNTRE SĂNĂTATE ŞI BOALĂ

MARIA LUIZA APOLZAN

“Lecţia cea mai însemnată pe care omul o poate învăţa de la


viaţă nu este că durerea nu există în lume, dar că atârnă de noi să
o folosim şi că o putem transforma în bucurie” - R. Tagore

Nu există om, fiinţă care să nu fi simţit durere. Şi cum fiecare


suntem unici în felul nostru, percepem şi exprimăm durerea în mod
diferit: unii ţipă de durere, unii plâng, alţii îşi cântă suferinţa sau o
scriu, unii vorbesc deschis despre ea, alţii păstrează tăcerea.
Oare copiii cum văd durerea? Pot ei să se prefacă deşi este
vizibilă în ochii şi pe trupul lor? Sunt întrebări pe care mi le-am
pus cu mult înainte să ştiu că mă voi folosi de ele în cercetarea
mea, întrebări ce au încolţit încă de la primul contact cu copiii
suferinzi de boli incurabile. Acest prim contact s-a realizat cu
aproximativ 4 ani în urmă în cadrul activităţii de voluntariat
desfăşurată la centrul unde veneau copiii. Atunci, la o vârstă
apropiată de a unora dintre ei, am realizat că problemele mele erau
minore în comparaţie cu ale lor; pe mine mă aştepta un viitor în
culori calde, vesele, aveam planuri, cei mai mulţi dintre ei nici nu
îndrăzneau să viseze.
Am ştiut de prima dată subiectul cercetării mele. De cum ne-a
fost anunţată sarcina, întrebările de mai sus au reînviat în mintea
mea. Aşteptam nerăbdătoare să văd ce voi descoperi, să iau din nou
contact cu copiii, deveniţi între timp foarte familiari mie. Eram
conştientă de faptul că subiectul ales iniţial de mine ”Viziunea
copiilor bolnavi asupra durerii” nu era unul tocmai la îndemână.

9
Ştiam că aceşti copii evită să vorbească despre durere, că este un
subiect aparte pentru ei. Am ales deci, să le propun să realizeze o
lucrare (desen sau colaj) în care să reprezinte durerea în modul în
care o percep ei (în speranţa că prin desen se pot exprima mai uşor
decât verbal).
Am hotărât să fac o comparaţie între subiecţii aleşi iniţial de
mine şi alţii sănătoşi. În final cercetarea mea a purtat denumirea
”Exprimarea durerii între sănătate şi boală”.
Primul contact cu terenul s-a realizat cu mult timp în urmă
fără a avea legătură atunci cu cercetarea mea. Dar prima întâlnire
cu locul şi persoanele ce aveau să devină în mod conştient, acum,
subiect de cercetare a fost una cu mult mai încărcată de emoţii
decât cele precedente. Dacă până atunci eu dăruiam ceva fără să
cer nimic în schimb, era rândul meu să cer.
Dificultăţi nu am întâlnit, putând astfel să mă concentrez
asupra obiectivului de cercetat: aflarea modului în care exprimă
copiii bolnavi durerea în comparaţie cu cei sănătoşi, în desene.
Cercetarea de faţă este una calitativă deoarece mi-am propus
să înţeleg care sunt sentimentele copiilor bolnavi faţă de subiectul
“durere” în comparaţie cu cele ale copiilor sănătoşi, cum văd
durerea şi cum o exprimă.
Este o cercetare descriptivă, fundamentală, pentru că am
încercat să descriu modul în care văd copiii bolnavi şi cei sănătoşi
durerea, ce sentimente îi încearcă în legătură cu aceasta şi dacă
reuşesc sau nu să o ascundă. Este o cercetare fundamentală
deoarece nu am încercat să schimb ceva prin intermediul ei, ci doar
să descriu o viziune asupra durerii din perspectivele celor mai
sinceri dintre oameni, copiii.

10
Abordarea teoretică în care se încadrează această cercetare
este interacţionismul simbolic, deoarece am vrut să descopăr cum
văd cele două grupuri de copii durerea, ce semnificaţie îi dau
acesteia, cum se confruntă cu ea în viaţa de zi cu zi şi cum îi fac
faţă.
Am realizat culegerea datelor prin colectarea documentelor
vizuale, întocmite la cererea mea. Au fost documente scrise,
necifrice, personale.
Această metodă de culegere a datelor mi s-a părut utilă,
eficientă şi potrivită pentru subiecţii mei care, copii fiind,
desenează cu plăcere, exprimându-şi mai uşor emoţiile, trăirile şi
sentimentele prin desene. Le-am cerut deci celor două grupuri de
copii, care se aflau în locuri diferite în intervale de timp diferite, să
realizeze o lucrare (desen sau colaj) în care să reprezinte durerea
aşa cum o văd ei.
La această metodă am adăugat observaţia de teren (mediul în
care îşi desfăşoară activitatea în mod normal), deschisă (subiecţii
ştiau ce urmăresc), necontrolată (în sensul că am lăsat lucrurile să
decurgă de la sine) şi participativă (am participat şi eu la activitatea
propusă de mine).
Această metodă, a observaţiei, s-a realizat fără ca eu să îmi fi
propus dinainte (în timp ce copiii realizau tema dată de mine, am
observat reacţii, trăiri, atitudini în legătură cu aceasta).
Am folosit astfel triangulaţia metodologică.
Pentru analiza datelor am utilizat codarea teoretică (deschisă,
axială, selectivă) şi prezentarea vizuală sub formă de matrice. Am
început cu codarea deschisă, folosind ca tehnică analiza pe întreg
documentul. Am descoperit coduri ce se referă la titlurile fiecărei

11
lucrări în parte, materialele folosite de subiecţi, reacţiile la tema
propusă de mine, comportamentele în timpul activităţii, etc.
În codarea axială am selectat elementele cele mai importante
din lucrări pe care le-am grupat pe categorii şi am realizat
conexiuni între acestea.
Categoria centrală folosită în codarea selectivă este „durerea”
de care se leagă celelalte categorii şi sub-categorii.
Pentru a ajunge la rezultatele dorite, pentru a avea o
perspectivă globală, generală asupra datelor colectate şi pentru a
face interpretarea acestora am folosit matricea în prezentarea
vizuală a lor (două matrice A şi B – anexele 1, 2).
Matricea A face comparaţie între lucrările, reacţiile,
denumirile desenelor date de copiii bolnavi ca subiecţi individuali
şi de copiii sănătoşi ca subiect colectiv în timp ce matricea B face
comparaţie între reacţiile, condiţiile de realizare, etc. a celor două
grupuri de copii – grupuri colective.
Fiind o cercetare calitativă, eşantionarea este una teoretică,
subiecţii aleşi de mine fiind relevanţi pentru cercetare. Am lucrat
pe două categorii (grupuri) de indivizi (copii). Categoria copiilor
bolnavi, în număr de 4, cu vârstele de 9, 10, 13, 16 ani şi categoria
copiilor sănătoşi în număr de 19 cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani.
Centrele la care vin cele două grupuri de copii nu au fost alese
întâmplător. Este vorba despre locul unde fac voluntariat şi de cel
în care desfăşor activitatea obligatorie de practică. Alegerea
copiilor bolnavi a fost una întâmplătoare (era ziua în care aceştia se
aflau la centru). Informatorii releu au fost: coordonatoarea
centrului de zi de la locul de voluntariat şi asistentul social de la
locul de practică.

12
Nu am avut dificultăţi în a relaţiona cu subiecţii. Aceştia au
fost cooperanţi în limita situaţiei în care se aflau, a dificultăţii
subiectului şi a vârstei lor. Pot spune totuşi că în cazul copiilor
sănătoşi am fost solicitată să ofer mai multe explicaţii privitoare la
temă. Copiii bolnavi nu cereau lămuriri cu privire la subiectul
„durerea” şi păreau că ştiu totul despre ea.
În ceea ce priveşte saturaţia teoretică am ajuns la aceasta doar
în cazul copiilor sănătoşi unde codurile şi categoriile se repetau,
desenele erau în acelaşi stil, fără cazuri atipice.
În cadrul grupului de copii cu probleme de sănătate fizică,
fără speranţă de vindecare, nu pot afirma că am ajuns la saturaţie
teoretică. Am întâlnit un caz atipic, unic, pe care l-am denumit
„Copilul cu zâmbet de clown”. Această lucrare diferă de celelalte
lucrări în sensul că, spre deosebire de acestea din urmă şi mai ales
de titlul primit „Durere, suferinţă”, este veselă, în culori optimiste,
solare.
Acest caz unic, deviant, m-a făcut să lansez o ipoteză ce
urmează pe viitor să fie confirmată: copiii bolnavi cu vârste mai
înaintate încearcă să ascundă durerea în desene vesele.
Confirmarea acestei ipoteze se poate realiza prin cercetarea
exprimării durerii la adolescenţi bolnavi respectiv sănătoşi.
După realizarea tuturor etapelor premergătoare am efectuat
interpretarea datelor în scopul de a-mi răspunde la întrebările:
„Cum exprimă copiii bolnavi fizic durerea în comparaţie cu cei
sănătoşi şi ce sentimente îi încearcă în legătură cu aceasta?”
Am ales pentru interpretarea datelor să folosesc teoria
întemeiată (grounded theory), deoarece mi s-a părut adecvată
cercetării mele. Am legat concepte şi propoziţii în teorii coerente,

13
concepte descoperite de mine, dezvoltate, formulate într-o schemă
logică.
În urma tuturor etapelor parcurse am ajuns la următoarele
concluzii şi ipoteze:
COPIII BOLNAVI COPIII SĂNĂTOŞI
Copiii care suferă de boli fizice Copiii fără probleme de
incurabile exprimă durerea prin sănătate nu folosesc simboluri
intermediul simbolurilor: în lucrările lor:
 simbolul inimii,  atribuirea durerii părţilor
 ciocanul, exterioare ale corpului
 penele, etc. (picior, gât, măsele, etc.)
Lucrările copiilor bolnavi cu Lucrările copiilor sănătoşi cu
privire la subiectul „durerea” privire la subiectul „durerea”
sunt abstracte şi greu de sunt uşor de interpretat.
interpretat.
Copiii cu boli incurabile simt Copiii fără probleme de
nevoia să folosească foarte sănătate aleg să folosească
multe materiale în realizarea puţine materiale pentru
lucrărilor lor. realizarea lucrărilor lor (unele
Excepţie face cazul lucrări fiind doar în creion).
copilului cu lucrarea „Ciocan”,
acest lucru datorându-se
incapacităţii sale de a-şi mişca
corespunzător mâinile).
Titlurile lucrărilor copiilor Titlurile lucrărilor copiilor
bolnavi sunt folosite cu sens sănătoşi cuprind cuvinte
figurat şi cuprind simboluri: folosite în sensul lor propriu şi
 „Ciocan”, nu includ simboluri:
 „Inima neagră”,  „Durerea de măsea şi
 „Durerea mea”, caria”,
 „Durere, suferinţă”.  „Dintele cel rău”,
 „Gâtul roşu”, etc.
Lucrările copiilor bolnavi cât şi Lucrările copiilor sănătoşi şi
titlurile lor „vorbesc” despre titlurile acestor lucrări
lumea interioară a copiilor, „vorbesc” despre
despre sentimentele profunde experimentarea durerii în viaţa

14
ale acestora. de zi cu zi ca pe ceva trecător,
cel mai adesea surprinzător,
exterior, departe de ei şi străin.
Copiii bolnavi exprimă durerea În lucrările copiilor sănătoşi
în lucrări originale, care nu se nu există diferenţe
aseamănă între ele şi au viziuni semnificative în viziunea lor
diferite asupra aceleiaşi teme. despre durere, desenele
acestor copii se aseamănă
foarte mult.
Durerea copiilor bolnavi este Desenele copiilor fără
exprimată la rândul ei prin probleme de sănătate prezintă
violenţă (observată în modul de violenţa provocată de „ceva”
realizare): sau de „cineva”:
 arderea hârtiei în formă de  Durerea provocată de
inimă şi folosirea măsea;
scrumului,  Durerea provocată prin
 ruperea bucăţilor de hârtie, lovire, etc.
 violenţa haşurării liniilor.
CAZUL ATIPIC:
Copiii bolnavi de boli incurabile
care au intrat în adolescenţă
încearcă să ascundă durerea în
desene vesele [ipoteză
neverificată].
Copiii bolnavi se implică foarte Copiii sănătoşi nu se implică
mult în activităţile în care emoţional foarte tare şi par a
trebuie să exprime universul lor avea interese mai apropiate de
interior şi sunt vizibil marcaţi arii precum joaca, şcoala,
afectiv: grupul de prieteni, etc.
 au privirea tristă;
 se îndepărtează de la masa
de lucru fără explicaţii;
 fredonează melodii în
timpul lucrului, etc.
Există diferenţe semnificative în perceperea şi exprimarea durerii
la copiii care suferă de boli incurabile faţă de cei fără probleme
de sănătate.

15
AUTOEVALUARE
Din punctul de vedere al suficienţei pot spune că ar mai fi
fost necesar să colectez date în cazul copiilor care suferă de boli
incurabile pentru a ajunge la saturaţia teoretică.
Consider că informaţiile au fost selectate după nevoile
teoretice şi prin aceasta am îndeplinit criteriul adecvării.
Este necesar ca pe viitor să mă întorc în teren şi să rezolv
cazul situaţiei deviante, confirmându-mi sau nu ipoteza că la
adolescenţii bolnavi durerea poate fi ascunsă prin desene vesele.
Prin această cercetare înclin să cred că am aflat lucruri
interesante care mă vor ajuta să relaţionez corespunzător atât cu
copiii bolnavi cât şi cu cei sănătoşi în legătură cu subiectul
„Durerea”.
Menţionez, în final, că cercetarea de faţă este una deschisă şi
mai ridică semne de întrebare la care sper să răspund în viitorul
apropiat.

16
MATRICEA A ANEXA 1
Subiecţii Condiţii de realizare Reacţii Denumirea Descrierea lucrării Materiale folosite
afective lucrării
1. 2. 3. 4. 5. 6.
1.a  Mânuieşte greoi  Privire  “Inima  Pe o suprafaţă de carton colorat  Carton
ustensilele de lucru; tristă, în neagră” (verde) se află lipită o inimă colorat
 Necesită ajutor; gol. decupată din hârtie albă – aceasta  Hârtie albă;
 Este în scaun cu rotile. este arsă pe margini iar deasupra ei  Scrum;
este presărat scrum.  Lipici;
 Foarfece;
2.a  Mobilitate bună a  Lucrează  “Durere,  Pe o suprafaţă de carton galben se  Carton
mâinilor; în linişte; suferinţă” află decupată o inimă de dimensiuni colorat;
 Este în scaun cu rotile.  Fredonează mici;  Hârtie;
o melodie  Inima este colorată în portocaliu  Sclipici;
populară; deasupra ei aflându-se presărat  Culori;
 Se sclipici auriu;  Pene;
gândeşte  Pe fundal (cartonul galben) sunt  Lipici;
foarte mult lipite două pene: una de culoare  Foarfece.
la fiecare violet – roşu iar cealaltă violet -
element albastru.
executat.
3.a  Mobilitate dificilă a  Lucrează  “Ciocan”  Pe o suprafaţă de hârtie albă sunt  Foaie albă;
mâinilor şi a capului; calm, în desenate cu creionul linii şi puncte  Creion.
 Exprimare greoaie; linişte. dispersate de diferite grosimi şi
 Necesită ajutor; lungimi.
 Este în scaun cu rotile.
4.a  Mobilitate bună a  Lucrează  “Durerea  Pe o suprafaţă de coală albă se află  Coală albă;
mâinilor; cu răbdare mea” lipite bucăţi rupte din hârtie colorată  Bucăţi de
 Este în scaunul cu rotile. şi migală; roşie şi portocalie (dispuse hârtie colorată
 Este calm. aleatoriu) şi 2 pene negre dispuse în ruptă
poziţii diferite una faţă de cealaltă.  Lipici, pene;
 Foarfece.

17
1. 2. 3. 4. 5. 6.
5.b  Stare bună de sănătate.  Relaxaţi  “Durerea  Toate lucrările sunt realizate pe  Foi albe;
 Vioi; de măsea hârtie albă;  Creion;
 Unii sunt şi caria”;  Sunt desenate măsele, dinţi,  Culori.
agitaţi;  “Gâtul picioare, lovituri provocate prin
 Se inspiră roşu” lovire, accidentare, etc.
din  “Dintele
lucrările cel rău”,
celorlalţi. etc.

Legendă:
a – copiii bolnavi
1,2,3,4 – fiecare caz în parte
5.b – totalitatea copiilor sănătoşi

MATRICEA B ANEXA 2

Gru Condiţii de Reacţie la Grad de Mod de lucru Materiale Titlurile Viziunea despre Exprimarea
puri realizare temă implicare folosite lucrărilor durere durerii
Gr.1  Boală;  Uşoară  Foarte  Calmi,  Număr  Sens  Nesurprinză-  Folosirea
 Incapacitatea stare de implicaţi tăcuţi; mare de figurat; toare; simbo-
de a mânui disconfort  Atenţi doar materiale;  Simbo-  Exprimă lurilor
corect  Vizibil la lucrările  Lucrări luri. universul lor  Lucrări
ustensilele marcaţi lor; încărcate. interior; originale;
de lucru; afectiv.  Privire  Ceva ce  Abstracte;
 Nevoia de a îndreptată trebuie  Greu de
fi ajutaţi. în foaie; pedepsit, interpretat
 Fredonează înlăturat.
o melodie.

18
Gr.2  Sănătate;  O simplă  Puţin  Relaxaţi;  Puţine  Au sens  Ceva rău dar  Durerea
 Realizează sarcină de implicaţi  Vioi; materiale. propriu. trecător; este
cu uşurinţă lucru;  Se agită;  Îi ia prin provocată
lucrările.  Nu sunt  Vorbesc surprindere din
marcaţi între ei; atunci când exterior;
afectiv.  Se inspiră apare.  Desenele
din sunt cu
lucrările sens
celorlalţi. propriu;
 Se
aseamănă
între ele.

Legendă:
Gr.1 – grupul copiilor bolnavi
Gr.2 – grupul copiilor sănătoşi

19
20
VIOLENŢA DOMESTICĂ ASUPRA FEMEILOR

ANDREEA-ELENA AVASILOAIE

Am început această cercetare fără să ştiu ce se aşteaptă de la


mine, ce trebuie concret să fac şi unde trebuie să ajung, ceea ce mi-
a creat o oarecare stare de disconfort. Mi-au trecut multe teme de
cercetare prin minte, toate foarte interesante, însă m-am oprit
asupra poveştilor de viaţă ale femeilor abuzate. Am ales această
temă, în primul rând, pentru că aveam în jurul meu câteva femei
care se aflau în această situaţie şi, deci, aveam practic „terenul”.
Această cercetare este una calitativă, întrucât îmi propun să
aflu sentimentele acestor femei abuzate, să analizez informaţiile în
profunzime, încercând să cunosc modul în care violenţa domestică
le-a influenţat viaţa. Este, de asemenea, o cercetare descriptivă,
pentru că descrie schimbările pe care o femeie abuzată le resimte,
descrie relaţiile pe care ele le au cu copiii lor, cu familia lărgită, cu
societatea. Abordarea teoretică în care se încadrează este
interacţionismul simbolic pentru că în analiza şi interpretarea
datelor am încercat să privesc violenţa chiar prin ochii subiecţilor
cercetaţi şi să folosesc limbajul lor.
Primul contact cu terenul nu a fost unul tocmai reuşit, întrucât
am întâmpinat probleme în ceea ce priveşte culegerea datelor. Nu
găseam metodele potrivite prin care să-i fac pe subiecţii mei (două
femei, pe nume M.A.-38 ani şi C.I.-53 ani) să-şi deschidă sufletul,
nu ştiam ce fel de întrebări să le adresez pentru a nu se simţi
ofensate, vulnerabile, pentru a nu simţi că vreau să pătrund forţat în
viaţa lor intimă. O altă problemă pe care am întâlnit-o a fost
necooperarea subiecţilor. Deşi am încercat să deschid subiectul

21
despre violenţă, vorbind cu ei despre cazurile de maltratare asupra
femeilor şi copiilor apărute la televizor, cerându-le părerea despre
bărbaţii care îşi lovesc soţiile şi copiii, cele două femei au fost
reticente şi au avut răspunsuri evazive, au devenit puţin agitate şi
se putea citi pe faţa lor o stare de disconfort şi jenă.
M-am hotărât atunci să renunţ o perioadă la a mai aborda
subiecte legate de violenţă şi să aştept până se creează o relaţie de
prietenie şi de încredere între noi. Aşteptarea a fost benefică,
întrucât, după mai multe întâlniri în care am discutat fiecare despre
viaţa noastră, despre şcoală, serviciu, familie, etc., relaţia dintre
mine şi cei doi subiecţi a devenit foarte deschisă, am început să
comunicăm din ce în ce mai bine, iar ei au avut plăcerea de a-mi
povesti întâmplări mai mult sau mai puţin fericite din viaţa lor şi
uneori m-au lăsat să asist la discuţiile mai intime pe care le aveau
cu cei mai buni prieteni ai lor. Astfel am reuşit să culeg primele
date pentru cercetare şi totodată să realizez un interviu nestructurat.
O altă metodă de culegere a datelor a fost observaţia de teren
(am observat subiecţii în mediul natural al apariţiei abuzului, adică
în casele lor), observaţia ascunsă (cele două femei nu ştiau că sunt
subiecţii unei cercetări) şi observaţia necontrolată (am lăsat ca
discuţiile să vină de la sine şi am aşteptat ca subiecţii să fie
pregătiţi să vorbească). Pe lângă observaţia de teren, am mai folosit
ca metodă de culegere a datelor interviul semistructurat pe
următoarele teme: ,,care au fost momentele cele mai traumatizante
din viaţa lor, în ceea ce priveşte abuzul?”, ,,cum s-a ajuns la
abuz?”, ,,cum este viaţa de acum în comparaţie cu viaţa de la
începutul căsătoriei în ceea ce priveşte relaţiile cu familia, cu
prietenii, cu societatea?”, ,,care este imaginea faţă de sine şi ce
atitudine au faţă de viitor?” (vezi în anexe exemple de observaţie

22
de teren şi de interviu semistructurat pe una din temele mai sus
expuse).
În ceea ce priveşte identificarea problemei de cercetat,
lucrurile s-au petrecut astfel: după fiecare întâlnire cu cei doi
subiecţi, plecam de la ei, uneori şocată, alteori dezgustată şi de cele
mai multe ori ajungeam să mă pun în locul lor, imaginându-mi că
duc o viaţă identică. Gândurile care îmi împânzeau mintea după
fiecare întâlnire (de genul: ,,ce viaţă murdară şi deprimantă duc
aceste femei!”, ,,prin ce schimbări şi drame trec!”, etc.), m-au
ajutat să identific problema cercetării mele, m-au ajutat să ştiu ce
vreau să aflu, şi anume: ,,Cum s-a schimbat viaţa unei femei
abuzate şi din ce puncte de vedere: din punctul de vedere al stimei
de sine, al relaţiei cu familia, cu prietenii, cu societatea, din punctul
de vedere al atitudinii faţă de copii, faţă de Dumnezeu?”
În analiza datelor am folosit codarea deschisă, iar ca formă de
prezentare vizuală a datelor am folosit matricea şi reţeaua (vezi
anexele). Eşantionarea am realizat-o la culegerea datelor, selectând
din totalitatea femeilor ce se aflau în jurul meu, doar acele femei
care sunt sau au fost victime ale violenţei domestice. Datorită
faptului că subiecţii cercetării au fost doar doi la număr, consider
că nu am ajuns la saturaţie teoretică. Aş fi avut nevoie de un număr
mult mai mare de subiecţi pentru a putea demonstra că nu mai e
nimic nou de aflat, că nu mai am nimic de adăugat la datele mele şi
că informaţiile încep să se repete.
Ca metodă de interpretare a datelor am folosit story-telling-
ul, pentru că datele interpretate de mine sunt inedite, sunt unice,
speciale, prezintă evenimente neobişnuite, prezintă oameni care
suferă şi care trec prin momente marcante. Astfel am creat o
femeie imaginară, pe nume Maria, care face o sinteză a poveştilor

23
celor doi subiecţi ai mei. Deci, din cele două poveşti ale cercetării,
am construit o poveste comună, reprezentativă pentru ambii
subiecţi, spusă de Maria (vezi anexele).
Rezultatele cercetării au fost: am descoperit că o femeie
abuzată nu suferă doar abuz fizic, ci şi abuz psihic, economic,
verbal şi uneori chiar abuz sexual. O astfel de persoană suferă
schimbări pe toate planurile: în ceea ce priveşte relaţiile cu cei din
afara căsătoriei, precum rude, prieteni (relaţiile se răcesc sau dispar
definitiv din diverse cauze: femeile se simt ruşinate de situaţia în
care se află, simt că sunt vulnerabile, de cele mai multe ori soţii lor
le interzic să mai ţină legătura cu cei apropiaţi), în ceea ce priveşte
stima de sine (ajunsesem să-mi fie ruşine de mine, mi-era scârbă
de mine, mă simt ca o carcasă) şi chiar în ceea ce priveşte viaţa de
zi cu zi (eram mai mereu supărată, nu mai aveam nici o vlagă, nu
am chef să râd, sunt toată ziua singură, îmi vine mereu să plâng).
Aceste femei se simt foarte singure, se macină în interior, ajungând
să se urască pe sine şi viaţa pe care o duc, simţindu-se într-un final
nişte epave. Aceste schimbări le influenţează perspectivele de
viitor: unele, precum subiectul M.A., devin mai puternice şi vor să
aducă o schimbare în viaţa lor, în timp ce altele, precum subiectul
C.I., se resemnează pur şi simplu.

24
ANEXE

Observaţie de teren asupra subiectului C.I.

- este o femeie deprimată, fără mari speranţe de viitor


- are o imagine de sine negativă
- suferă mult, are de multe ori ochii înlăcrimaţi
- pe parcursul conversaţiei îşi ţine privirea în pământ, îşi duce des mâna la frunte, vocea îi
tremură
- cu cât se afundă mai mult în discuţie, cu atât devine mai agitată, se încruntă, îşi freacă
mâinile, ritmul vocii este alert
- crede în Dumnezeu
- se simte obosită, este prea încărcată cu sentimente negative
- este o fire anxioasă

Interviu nestructurat cu subiectul C.I.

Discuţia începe din senin, C.I. povestindu-mi ce i s-a întâmplat ieri.


Aşa de beat a venit nen-tu Costică aseară!A băut la muncă cu colegii. Eu l-am
văzut că e beat, că m-am uitat pe geam şi l-am văzut căzut în şanţ. Nu m-am dus la el, că
oricum nu aveam ce să-i fac, nu pot să-l car că e greu. Dar mă uitam mereu pe geam să
văd dacă se ridică. Şi când m-am uitat o dată nu l-am mai văzut. M-am speriat rău, dar
după aia am văzut că era lângă o casă şi se juca cu nişte câini. A venit pe la 9 seara. Era
aşa de beat, era şi pişat pe el. A intrat pe uşă şi a căzut chiar la intrare. Eu sunt aşa de
speriată tot timpul când vine beat pentru că mi-e frică să nu cadă pe o ţeavă, să o rupă şi
să murim în casă. L-am lăsat să stea acolo jos până s-a ridicat singur. Când s-a ridicat s-
a dus la cămară unde are o cutie cu scule. A ţipat la mine ca nebunul, că cică i-am
umblat la scule, că nu mai sunt puse aşa cum le-a pus el.
Eram aşa de supărată şi nu ştiam cum să-l păzesc pe Adişor (nepotul familiei)
Până s-o culcat am stat tot cu frica în sân, că tot îl lua pe Adişor în braţe şi îmi era frică
să nu cadă peste el, că uite aşa se clătina cu el. Doamne ajută!(îşi face cruce). Da’ tu ştii
că şi lu’ Bela (câinele familiei) îi e frică de el! Tot timpul când îl simte beat fuge în ultima
cameră, stă ascunsă sub pat şi nu mai iese până a doua zi.
Da’ aseară, când am văzut că începe deja cu scandalul, l-am luat pe Adişor şi l-
am dus în baie, am încuiat uşa şi am început să-i fac baie, ca să aibă răbdare. Am stat
acolo până am crezut eu că s-a liniştit, până n-am mai auzit înjurături. Când am ieşit
dormea pe canapea în dormitor, la televizor. L-am îmbrăcat repede pe Adişor, i-am
încălzit laptele şi l-am pus la culcare. Eu n-am dormit cu Costică, am dormit singură, în
altă cameră.

Interviu semistructurat pe tema: ,,Care au fost momentele cele mai traumatizante?”


cu subiectul C.I.

Multe au fost momentele care m-au marcat. Da’ cel mai mult mă speria faptul că
avea tot timpul la el un briceag cu care mă tot ameninţa când avea chef, adică atunci
când era beat, că atunci când e treaz nu prea am probleme.
Da’, odată, îmi amintesc că veneam de la serviciu, eram schimbul doi şi am ajuns
acasă pe la unsprezece seara. Când am ajuns, fata mi-a spus că tata nu venise încă.
Aoleu, m-a apucat deja spaima, ştiam ce mă aşteaptă... Sigur venea beat şi avea chef de

25
scandal. Nu ştiam ce să fac. M-am hotărât să iau fata şi să mergem la fratele lui Costică,
care nu stătea aşa de departe şi să ne ascundem acolo.
Pe drum numa’ cu frica să nu mă întâlnesc cu el am stat. În fine, am ajuns acolo,
am mai stat de vorbă şi pe la unu noaptea ne-am dus la culcare. Nu mă băgasem bine în
pat, că aud bătând la uşă. Eram sigură că e el. Cumnată-mea a venit în cameră, ne-a luat
şi ne-a dus pe balcon, unde ne-a ascuns după nişte dulapuri şi ne-a acoperit cu o faţă de
masă. Între timp, cumnată-meu a deschis uşa. Era Costică, cum bănuiam, nervos de
numa’ numa’. A început să strige să venim singure acasă, că dacă ne găseşte el, ne
omoară. A vrut să intre cu forţa, da’ cumnată-meu l-a luat de gât şi l-a dat afară.
Mi-era aşa de milă de asta mică atunci. Îi bătea inima, sărăcuţa. Şi plângea aşa
de tare după ce aplecat tac-su. După ce ne-am mai liniştit, ne-am culcat. A doua zi
trebuia să ne întoarcem acasă, că doar cât ne putea ţine şi cumnată-meu. Mamă, îmi era
o frică!Nu ştiam cum îl găsesc acasă, mi-era frică să nu îşi dea seama de unde venim.
Eram terminată!
Am avut noroc că nu era nimeni acasă. Da’ după aia m-a durut cel mai tare că
fata a ieşit să se joace şi prietenii i-au spus că aseară, taică-su a umblat cu cuţitul în
mână şi ne striga pe amândouă, că ne omoară. Sărăcuţa, abia se liniştise puţin, că acum
era din nou speriată, că cine ştie ce o să-i facă taică-su când vine acasă (îi vine să
plângă).
Altădată când mai venea beat mă bătea, spărgea farfurii, spărgea geamul, cică să
audă lumea ce familie fericită suntem. Şi fata plângea şi îl implora să termine, dar
degeaba. Şi cel mai scârbă îmi era când mă punea să mă culc cu el. Mă lua cu forţa, că
eu nu vroiam. Ah, cât mai plângeam!
Da’, asta e!Asta e viaţa mea, n-am ce să fac!Poate într-o zi o să fie mai bine. Da’
bine, că acum, de când a crescut fata, nu mai sunt bătăi chiar aşa de crunte, că am
învăţat şi eu să mă feresc. De exemplu, când vine beat acasă tare, eu mă ascund după
dulap şi stau acolo până adoarme el, că el e prea beat să vină să mă caute. Numai că
atunci când e Adişor la noi nu prea pot să mă ascund, că n-am ce face cu el, el nu stă
cuminte. Sau altădată mă ascund în balcon între rufe şi stau, tot aşa, până se potoleşte el.

Prezentarea vizuală a datelor

Matrice

Subiecţi Au apărut Relaţia între A apărut Mă uit în Sper ca într-


probleme noi s-a răcit violenţa oglindă şi o zi...
fizică văd...
M.A. -juca mereu -ne mai -de nervi că -ajunsesem o -să am o
rişcă şi poker certam nu-l slujesc urâtă şi o viaţă
pe bani -mă înjura mi-a dat o neîngrijită liniştită
-şi-a pierdut bine palmă şi m-a -eram mai -să-mi cresc
locul de -prietenii s- împins mereu singură
muncă au îndepărtat -au continuat supărată fetele
-avea un cerc -îi ceream nenumărate -mă simţeam -poate să-mi
de prieteni mereu bătăi ultima femeie refac viaţa
dubios socoteală -mă bătea din -nu mai aveam
-bea de orice motiv nici o vlagă
supărare -mi-era
scârbă de
mine

26
C.I. -consuma -mi-a mai -mă ameninţa -mă simt ca o -o să se
alcool dat o palmă cu briceagul carcasă sfârşească
-şi-a făcut -înjurături, când avea -am doar şi calvarul
prieteni ameninţări chef corpul, dar pe ăsta într-o
beţivi -sunt -spărgea tot dinăuntru nu e zi
-în fiecare zi, speriată tot prin casă nimic -poate într-
după muncă, timpul când -mă bătea -sunt obosită o zi o să fie
merge la vine beat -mă trăgea de -sunt singură mai bine
băut la Hanţ păr toată ziua -mai am un
-nu am chef să pic de
râd suportat
-îmi vine să
plâng

Reţea (subiectul C.I.)


Condiţii cauzale ale abuzului fizic

Consum Bătăi,
de alcool viol

Prieteni
O palmă
beţivi

certuri

Condiţii cauzale ale scăderii stimei de sine

Scandaluri,
bătăi

viol
Stimă de sine
scăzută

singurătate

27
Story telling

Mă numesc Maria şi m-am căsătorit de tânără.Ca toate


femeile m-am căsătorit din dragoste, sperând că bărbatul ales va fi
cel lângă care voi trăi până la adânci bătrâneţi şi lângă care îmi
voi creşte copiii. Însă soarta nu a fost de partea mea. Bărbatul
lângă care trăiam era, de fapt, o mâţă blândă care zgârie rău.
La începutul căsniciei totul era frumos, dar după un timp
soţul meu şi-a arătat ghearele. S-a îndepărtat de mine, preferând
să-şi petreacă timpul într-un anturaj dubios. Cu prietenii bea, juca
poker şi rişcă, deci cheltuia bani şi timp. Am început să ripostez,
cerând explicaţii pentru un astfel de comportament, însă totul în
zadar. A început să bea din ce în ce mai mult. Mă temeam pentru el
şi insistam să se schimbe, să revină la normal.
Timpul trecea şi el se afunda tot mai mult în probleme.
Devenise de nerecunoscut: şi-a pierdut locul de muncă, nu mai
comunicam şi nu mă mai respecta. De copii nu prea îi păsa.
Începuse să devină din ce în ce mai posesiv. Încerca să-mi
controleze viaţa din toate punctele de vedere: îmi interzicea să-mi
văd prietenii, să-mi vizitez rudele, mă ameninţa că nu va mai aduce
bani în casă dacă nu îl slujesc... Nu mai suportam!
Nu aveam voie să fac nimic din ce-l putea deranja, trebuia
să-i cer voie să-mi cumpăr unele lucruri; mă îmbrăcam doar cum
vroia el, iar la întâlnirile cu prietenii lui trebuia să am grijă ce
vorbesc. Ajunsesem să trăiesc ca un robot, nu mai aveam
personalitate, mă transformasem într-o marionetă care trebuia să
fie la cheremul lui. Mă simţeam ca o carcasă, goală pe dinăuntru.
Viaţa devenea din ce în ce mai obositoare şi chinuitoare. Mă
bătea din ce în ce mai des şi mai crunt. Începuse, chiar, să mă
jignească şi în public, motiv pentru care toţi prietenii comuni s-au
îndepărtat de noi.
Acum mă uit în oglindă şi văd doar o femeie de nimic. O
femeie singură, închisă în ea, cu sentimentul de vinovăţie că nu am
fost în stare să aleg ceva mai bun. Pe zi ce trece mă închid tot mai
mult în mine şi sunt din ce în ce mai deprimată: nu mai am chef să
râd, îmi vine mereu să plâng. Oare merit o viaţă atât de rea?

28
Uneori sper că poate va fi mai bine şi că poate, într-o zi, se
va sfârşi şi calvarul ăsta. Alteori mă resemnez şi cred că poate aşa
a vrut Dumnezeu să fie viaţa mea. Oricum, tot ce ştiu este că mai
am doar un pic de suportat. Ceva se va întâmpla...

29
30
COMUNITATEA DE ROMI DIN BUDILA

ELENA-ALEXANDRA CIOCEA

Am ales să fac această cercetare despre comunitatea de romi


din Budila pentru că am vrut să aflu ce fel de oameni sunt, de ce
sunt consideraţi „altfel” decât noi şi despre cum decurge viaţa lor
în general.
Prima dată am vrut să fac o cercetare despre venitul lor şi
despre problemele lor financiare. Pe parcursul cercetării mi-am dat
seama că sunt şi alte subiecte interesante pe care aş fi vrut să le
aflu, fapt pentru care mi-am schimbat obiectivul cercetării.
La început când am intrat în contact cu primele persoane
rome am fost mai stângace, nu ştiam cum să-i abordez şi care ar
trebui să fie prima întrebare care ar fi trebuit să o pun. Când am
început să vorbesc cu ei au fost foarte interesaţi de persoana mea şi
de ce vreau eu de la ei. La prima vedere păreau foarte curioşi şi
uneori suspicioşi, dar când purtai o discuţie mai personală cu ei
deveneau timizi şi ruşinaţi de statutul lor. Cele mai mari dificultăţi
pe care le-am întâmpinat pe parcursul muncii de teren au fost:
modul de convieţuire al romilor diferit de cel al etniei mele, unele
persoane nu au cooperat aşa cum mi-aş fi dorit, iar lipsa educaţiei
şi a bunelor lor maniere m-au făcut să-i privesc uneori cu dispreţ.
Dar, toate acestea nu m-au oprit să-mi continuu cercetarea.
Obiectivele pe care mi le-am propus sunt: descrierea
principalelor etape ale vieţii şi a dificultăţilor pe care le au romii în
general.
Cercetarea „Comunitatea romilor din Budila” este o cercetare
calitativă. Scopul acestei cercetări este de a urmări grupul ţintă

31
(romii) în situaţiile şi locul unde se găsesc, adică în spaţiul unde se
simt cel mai bine. „Comunitatea romilor din Budila” este o
cercetare calitativ-descriptivă pentru că răspunde la întrebările
cine?, când?, cum?, cât?, în ce fel? şi descrie subiecţii aşa cum sunt
ei. Cercetarea este fundamentală pentru că nu poate să rezolve
problemele identificate imediat din lipsa de resurse şi din lipsa unei
cooperări cu instituţii specializate. Deci nu are o urmare practică
imediată.
„Comunitatea romilor din Budila” se încadrează în teoriile
interacţioniste şi anume în fenomenologie. Această teorie îşi
propune să descrie un fenomen din unghiul celui care îl trăieşte,
fiind în general vorba de fenomene personale, cotidiene. De
exemplu felul cum descriu Florin şi Lenuţa (unii dintre subiecţii
cercetării) dificultăţile pe care le-au întâmpinat la muncă, în
distribuirea venitului etc.
Cercetarea are o singură unitate de investigat (comunitatea),
deci este un studiu de caz. Acest studiu de caz e unul de tip
instrumental pentru că nu mă interesează comunitatea de romi în
sine, ci măsura în care este ea tipică pentru celelalte comunităţi de
romi.
Principalele metode şi tehnici de culegere a datelor pe care le-
am folosit sunt observaţia şi interviul (vezi Anexa 3). În cadrul
observaţiei am folosit observaţia de teren, ascunsă (vezi Anexa 1),
pentru că am vrut să mă familiarizez cu locul şi cu comunitatea
romilor în mediul lor natural. În cadrul observaţiei de teren am
folosit observaţia deschisă (vezi Anexa 2) pentru că am vrut să aflu
mai multe amănunte despre cum e amenajată casa unui rom, curtea
etc. Din toate întâlnirile, m-a uimit faptul că au acceptat să-mi fie
subiecţi de cercetare şi să-i înregistrez pe tot parcursul interviurilor.

32
Am folosit interviul nestructurat (vezi Anexa 3) pentru că nu
ştiam ce vreau să aflu de la început, după care am folosit interviul
semistructurat – în momentul în care am stabilit nişte teme mai
generale pe care le-am abordat în timpul interviului. La început am
folosit întrebări cu conotaţii mai generale, apoi după mai multe
reveniri pe teren am pus întrebări particulare ce intrau într-o sferă
mai intimă.

Analiza datelor
Ca metodă de analiză a datelor am folosit codarea teoretică
(vezi Anexa 4) pentru a putea reduce datele culese care erau mai
puţin importante şi pentru a putea să inventariez ce am aflat şi să
descopăr ce mai trebuie să aflu. Din codarea teoretică am făcut
codarea deschisă (vezi Anexa 4), deoarece în ea puteam să păstrez
cuvinte sau fraze autentice din interviu şi pentru a putea înţelege
mai uşor mesajul transmis. Ca mod de analiză am folosit strategia
sintezei interactive pentru că încadrarea teoretică a cercetării este în
fenomenologie şi pentru că voi folosi ca interpretare a datelor story
telling-ul. În această cercetare am folosit eşantionarea teoretică.
Pentru a cunoaşte mai bine această comunitate vă împărtăşesc
câteva momente din propria experienţă cu aceşti romi, pentru a vă
face viaţa lor cunoscută aşa cum este ea şi cum o vă ei. Prima dată
am fost în comunitatea de romi din Budila, numită „Ţigănie”, cu
tatăl meu (medic veterinar al comunei Budila) care se ocupă de
animalele romilor. Mergând din casă în casă, am încercat să intru
în vorbă cu proprietarii animalelor sau cu diferiţi membri ai
familiei. Unii dintre ei au stat de vorbă cu mine, alţii păreau ursuzi
şi respingători, fapt pentru care evitam să vorbesc cu aceştia. Cel
mai ciudat şi şocant lucru care mi s-a întâmplat a fost atunci când

33
eu eram cea interogată de romi. Romii îmi puneau întrebări de
genul cine sunt, ce doresc sau dacă am nevoie de ajutor să găsesc
pe cineva anume. Ceea ce mi s-a mai părut dificil era să port un
dialog cu o singură persoană sau să aflu ceva mai personal despre
acea persoană, pentru că se strângea toată familia dorind să-si
spună toţi părerea sau se influenţau în răspunsurile date. Pentru a
putea realiza un interviu bun am fost nevoită să merg de mai multe
ori în „Ţigănie”, să caut persoane care sunt dispuse să-mi
povestească viaţa lor sau doar să le câştig încrederea, aceste lucruri
fiind pentru mine destul de dificile. Dar, am compensat dificultatea
cu curiozitatea de a afla cât mai multe despre această etnie, despre
sentimentele lor, despre acţiunile pe care le desfăşoară sau despre
nevoile lor. Ca să poţi să realizezi o bună comunicare şi să intri în
contact cu ei trebuie să cunoşti pe cineva care să te facă cunoscut în
lumea lor, cum ar fi un asistent social, medic sau un reprezentant al
comunităţii (lider). Aceasta persoană la început trebuie să te
însoţească, pentru că ea cunoaşte acel loc şi pentru că în ea romii
au încredere. La început este important să-i răsplăteşti cu ceva
pentru a afla câteva informaţii, pentru a avea încredere în tine,
pentru a se familiariza cu tine şi pentru că aşa sunt învăţaţi să
primească. Un sfat bun pe care l-aş putea da viitorilor asistenţi
sociali este de a respecta principiile asistenţei sociale şi anume:
confidenţialitatea, nondiscriminarea, autodeterminarea,
autenticitatea etc.
După prima experienţă am avut câteva temeri cum ar fi: să
intru în casă, să ating lucrurile sau să nu iau vreo boală sau parazit.
Dar cu timpul frica a dispărut, romii au început să mă cunoască şi
când mergeam să iau interviu eram aşteptată cu un pahar cu suc şi

34
prăjituri. Acesta a fost un gest surprinzător, plăcut şi apreciat de
mine. Cam aşa arată experienţa mea cu romii din Budila.
Pentru această cercetare am intervievat mai multe persoane
rome, dar din diferite motive am renunţat la ele. Aceste motive ar fi
că nu s-a mai putut relua legătura cu aceştia, unii au refuzat să mai
continue interviul sau nu au fost receptivi, astfel încât m-am oprit
la două persoane. Aceste persoane rome sunt de vârstă şi de sex
diferite pe nume Florin şi Lenuţa, ale căror istorii ale vieţii le veţi
afla mai încolo (vezi Anexa 3).
Eu cred că nu am ajuns la o saturaţie teoretică, deoarece nu
am avut destui subiecţi pentru a mă putea convinge de unele
chestiuni cum ar fi: dacă există persoane care au avut un alt parcurs
al vieţii de la naştere până la maturitate (altceva decât ceea ce am
aflat de la cele două persoane rome intervievate), care sunt
aşteptările lor de la viaţă şi de la societate.

Interpretarea datelor
Pentru interpretarea datelor am folosit story telling-ul (vezi
Anexa 5) pentru că nu oricine poate să stea de vorbă cu un rom în
mediul lui natural – „Ţigănie” şi pentru a putea afla într-un mod
direct şi sugestiv cum vorbeşte, gândeşte şi simte un rom. Pentru a
scrie povestea am abordat stilul descriptiv deoarece vreau să
păstrez cât mai mult autenticul şi numai aşa pot să arăt o mică parte
din viaţa unui rom.
Paşii pe care i-am urmat pentru a putea interpreta datele sunt:
am luat interviuri, am făcut codarea teoretică - deschisă punând
câte un titlu fiecărui cod şi am grupat evenimentele cronologic în
funcţie de importanţa lor, apoi le-am unit într-o poveste.

35
Din punct de vedere teoretic cred că am parcurs etapele
cercetării bine şi am încercat să mă ghidez după principiul lui Petru
Iluţ („Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte şi metode”,
1997, Iaşi: Editura Polirom, p.51) că „cercetătorul trebuie să ia în
considerare atitudinea naturală a oamenilor obişnuiţi faţă de lume”.
Pentru mine a fost o experienţă plăcuta, inedită pentru o
primă cercetare. Primul lucru care îmi venea în minte atunci când
mă gândeam la romi era că sunt o etnie care nu merită atenţie
pentru faptele lor, că sunt dispreţuitori, că sunt o populaţie de care
ar trebui să-ţi fie frică – mai ales că am fost educată că dacă nu eşti
cuminte vine ţiganul şi te ia – şi multe alte discriminări. După
această experienţă pot să spun că romii sunt oameni ca şi noi, că
ştiu ce este respectul, că ar trebui să aibă aceleaşi şanse ca şi noi să
studieze, să găsească un loc de muncă acceptabil. Acum pot să zic
că această cercetare m-a făcut să văd şi câteva aspecte pozitive ale
romilor cum ar fi dorinţa de a merge mai departe indiferent de
atitudinea societăţii, dorinţa de a afla cât mai multe informaţii cu
privire la sănătatea vieţii, familiei etc. Ceea ce regret cel mai mult
este că m-am ataşat de persoanele intervievate, că m-am implicat
prea mult în viaţa lor şi că nu am ţinut legătura cu ele pentru a
continua cercetarea. Un sfat pe care l-aş putea da viitorilor asistenţi
sociali este să nu se implice prea mult în viaţa oamenilor şi să nu se
ataşeze prea mult de ei, pentru că s-ar putea să-i dezamăgească.

36
Anexa 1
Observaţii ascunse
o Romii aveau casele în stare bună (cei de pe strada principală), pe la periferie
casele erau mai sărăcăcioase;
o Casele erau în mare majoritate construite din ciment şi cărămidă, cu 2-3
camere, acoperişurile erau făcute din ţiglă. Casele în care trăiau romii mai
săraci erau făcute din lemn şi pământ, aveau o singură cameră, iar acoperişul
era făcut din carton şi smoală sau tablă;
o Într-o singură curte erau mai multe case cu familii sau o singură casă unde
locuiau mai multe familii;
o Aproximativ jumătate din familiile de romi aveau curent electric şi televiziune
prin antena Digi TV;
o Unii romi care sunt mai gospodari au în curte câte un cal şi căruţă, vaci, găini
şi câini;
o Romii mai înstăriţi au câte o maşină sau un magazin alimentar;
o Atunci când treci pe lângă un rom te salută indiferent dacă te cunoaşte sau nu,
iar unii te întreabă ce cauţi şi dacă te pot ajuta cu ceva;
o Romii proveniţi din alte comunităţi (prin căsătorie) sunt priviţi ca nişte
„intruşi” şi sunt mai greu acceptaţi în comunitate;
o Curţile romilor mai gospodari sunt mai bine îngrijite, adică curtea este pavată
cu pietriş, pe marginea casei sunt plantate flori sau au ghivece cu flori,
majoritatea au o băncuţă în curte;
o Hainele lor sunt în concordanţă cu anotimpul, femeile se ocupă să le spele şi
se îngrijesc de gospodărie;
o Pentru a se pune la punct cu informaţiile care circulă prin sat, romii care
stau pe acasă ies în uliţa principală, iar sâmbăta şi duminica este cea mai
aglomerată stradă.

Anexa 2
Observaţii deschise
Când am intrat în locul unde am făcut cercetarea, aşa cum o numesc romii din Budila
„Ţigănie” am observat o mulţime de lucruri:
o În curtea în care am intrat era pus pietriş ca atunci când plouă să nu se facă
noroi;
o În casă era destul de bine amenajat, aveau un pat, o sobă unde se putea găti, o
vitrină şi un şifonier care erau decorate cu diferite ornamente destul de ţipătoare
şi care ieşeau în evidenţă şi o măsuţă pe care era pusă o faţă de masă curată. De
fiecare dată când mergeam acolo îmi anunţam vizita, motiv pentru care casa era
curată şi aerisită;
o Tavanul casei era foarte jos, iar uşile şi ferestrele erau destul de mici;
o Din camera unde am intrat eu se putea intra în altă cameră, care era decorată cu
multe plante şi flori artificiale;
o Cel mai mult m-a impresionat ospitalitatea gazdelor; deşi sunt săraci m-au servit
cu un pahar de suc şi prăjituri cumpărate. Aş vrea să menţionez că paharul era
de unică folosinţă şi tot timpul îmi spuneau să nu îmi fie scârbă;
o Când am început să pun câteva întrebări toţi membrii familiei s-au aşezat în
jurul meu şi au început să-mi răspundă deschis;
o După câteva întâlniri au început să fie mai deschişi cu mine, să nu mai fie timizi
spunându-mi noile evenimente din sat, din familia lor, despre greutăţile vieţii
lor.

37
Anexa 3
Interviu nestructurat – Florin

Câteva date generale despre Florin: are 21 de ani, este căsătorit doar de un an şi
are un copil de câteva luni. El locuieşte la părinţi împreună cu soţia şi copilul său. În
aceeaşi curte mai stă fratele lui şi soţia acestuia şi sora lui care este necăsătorită.
Momentan Florin lucrează la Comprest, la îngrijirea spaţiilor verzi.

Povesteşte-mi despre copilăria ta, adolescenţă şi despre celelalte etape ale vieţii
tale.
„Am avut o copilărie nu mai puţin veselă, mai retrasă, mai cu munca… Am
muncit mult cum se zice de la 14 ani. Am început să lucrez pe şantier. Banii ce i-
aduceam, i-aduceam normal în casă lu’ mama. Ci o fost o copilărie mai retrasă aşa nu
destrăbălată, cum se zice mai retrasă. Şi firea mea nu este să fie destrăbălată aşa să umblu
de acolo – acolo aşa mai retrasă. Aşa îmi plăcea să fiu. Aşa sunt eu. Nici părinţii nu mi-a
oferit o educaţie prea bună, nu au avut nici posibilitate să-mi dea o educaţie prea bună,
asta-i. Din copilăria mea mi-am dat seama că dacă nu fac ceva cu cap, adică să judec, ca
pentru mine, o să iasă bine. Şi m-am gândit şi am zis să ajutăm familia cu tot ce putem cu
fratele.[…]
Da… şi bunica mă ducea în spinare de la 6 ani. La 6 ani am fost dat la şcole, mă
ducea în spinar, în cârcă aşa cum se zice. Până la vârsta de 10-11 ani când o murit ea. […]
La şcole eram un băiat ascultător, nu-mi plăcea să fiu ca alţii. Bun şi am avut o educaţie
aşa cum se zice nasoală, am avut. Tot greul era pe spatele meu, al nostru cum se zice şi-
am crescut. Cu animalele, o zi-două la şcole restul cu animalele, la câmp mai mergeam.
[…] Învăţătoarea se ducea pe la fiecare şi după program…, după programul orelor ne mai
ţinea să mai învăţăm, să mai… Deci ne ajuta… ne ajuta şi ea… Trecea pe la masa
fiecăruia după program şi ne zicea uite băieţi să învăţaţi că e bine, uite aşa. Ne dădea nişte
explicaţii. […] M-am pus şi atunci în genunchi. Deci am rămas cu şcola. Am terminat-o şi
era profesore de limba română şi cum – s-o avea ea răi cu copiii, deci am ajuns aşa, aşa
ultima dată a început să-mi placă şcola, încât m-am dus la ea, am rugat-o frumos, am
implorat-o şi în genunchi să mă lase repetent să mai rămâi încă un an. Ie mi-o zis: Nu, nu
se poate aşa ceva… Tu ai fost un băiat de nota zece cum se zice şi n-ai avut purtare re’…
Pur şi simplu nu am motive să te las repetent. Şi am rugat-o frumos, am implorat-o, m-am
pus în genunchi…Vă rog frumos, uite îmi place… acum m-am obişnuit, n-o să mai
lipsesc, n-o să mai fiu nevoit să plec de la şcole din timpul orelor. Deci pur şi simplu ie nu
o vrut. […]
Tot aşa eram la strâns de cartofi pe câmp şi cu ficiorii, cu prietenii glumeam, le
vedeam pe fete şi din întâmplare s-a întâmplat că o căzut Măria… Şi dintr-o glumă din aia
am pus ochii pe ie. Şi sara când am venit de la muncă, am ieşit pe stradă, o ciupeam, mă
legam de ie ca să mă bage în samă şi să facă ceva, să mă privească. Şi cu timpul, cu zilele
au trecut, o… Am început să devenim tot mai apropiaţi – am început să umblu la ei. Şi o
venit într-o sară la mine acas'. I-am spus: Tu mai vrei să pleci acas'? Nu. Vrei să trăieşti
cu mine?... Vrei să fi soţia mea? […] Şi am început să umblăm cu actile, cu tot. Pe 7
martie ne-o programat la Primărie. […] No, bine acum să fie totul înţelegere între noi, să
ne înţelegem, să nu avem probleme… io i-am spus; dacă eşti de casă şi vrei să asculţi de
mine… o să fie bine. […] că dacă e înţelegere, e de tote.
La mama e multe probleme, cu salariu, cu… că nu se ajunge banii în cas’, că tata
are datorii… Şi asta e… Pur şi simplu din salariu meu îl împart pe jumătate. Jumătate
mie, jumătate lu’ mama îl împart. Asta-i soluţia la noi. […] Şi acuma e greu… vine şi ăsta

38
mic… trebuie cumpărate haine şi lui. Trebe să fim mai strânşi unul de altul acum mai
mult ca oricând.
La noi religia nostre nu ai voie să bei, să faci… Deci asta e religia nostre să nu
curvăriseşti după cum ar fi… Eu să umblu după vecina, deci asta e. Şi e o religie
constrânsă cum se zice. Ortodox eu nu prea am umblat la biserică, eu să ţin minte. M-am
născut ortodox că nu se ştia încă de pocăiţi, penticostali. Acolo nu m-a întrebat dacă vreau
să renunţ la religia ortodoxă sau dacă vreau… Deci vreau aşa pur şi simplu… Vrei să te
pocăieşti cu adevărat şi să crezi în Domnu’? Eu pentru aia am venit aici nu? Ca să aflu ci
mântuirea am spus. Că asta se vorbeşte acolo… Numai despre mântuire, cu poporul, adică
să nu fi rău, să-l ajuţi pe cel nevoiaş a zis. […] Acolo se roagă, predică din cuvânt din
Evanghelie, se rogă iară. La noi nu se face crucea, nu se spovedeşte şi împărtăşanie. […]
Nu avem cărticele, deci avem Evanghelia. Totă Biblia. […] De bolnavi… De exemplu eu
sunt bolnav, fraţii cu credinţă care sunt mai în vârstă se rogă pentru tine… Şi în caz că e o
problemă financiară se strânge în fiecare lună un cont, o coletă cum se zice… Şi în caz că
este cineva nevoiaş sau pe la spital are pur şi simplu nevoie de bani, merge şi se duce la
cel care conduce. Uite frate… aşa şi aşa… s-a întâmplat un necaz. Îl ajută. Banii nu se
înapoiază, se duc în numele Domnului, cum se zice.
Cu noi, familia nostră forte bine ne înţelegem, ne ajutăm unii pe alţii. […] Noi aşa
am crescut, ni s-a dat învăţătura asta. Ca să nu fim destrăbălaţi, să nu ne luăm de lume pe
stradă, să nu vorbim urât, să respectăm lumea în vârstă şi consătenii noştri să respectăm.
Şi familia nostre la necaz, pur şi simplu ne ajutăm unii pe alţii. Că din partea lu’ vecinu
sau din parte lu’ ăla nu ai cum să găseşti ajutor. Că sunt invidioşi mulţi. […] Copilăria me
era aşa: lucram până sara la 8-9 după care intram în casă şi mâncam şi după ce mâncam
stăteam un pic liniştit, mă lua somnu’, adormeam. Mă trezeam dimineaţa la ora 6 şi mai
veneam sara la 6. Asta era munca. Sâmbăta şi duminica în timpul liber, colegii râdeau,
cum se zice băteau joc de mine. Băi munceşti atât… Mai hai pe la discotecă, mai hai…
Când aveam timp liber mai mergeam şi eu, mă recream, mai…
Cu vecinii, începând de aici, mă respectă, îi respect. […] Ne împăcăm bine cu toţi
vecinii, ne avem. Şi de pe strada principală nu mă arată cu degetul. Ne înţelegem bine cu
care ştim că e om.
De mic, din copilărie am vrut să am totul la curtea me, să am la locul meu, să fiu
responsabil de tote ale mele. Şi ăsta a fost visul meu. Să nu depinzi de alta, să depind de
mine, să am curtea mea, să mă văd aşa undeva aranjat, să am ceva animale în curte. […]
Pe lună mă împart cu banii cam aşa: salariul meu de bază îl împart pe transport, la
magazin dacă fac datorii şi în caz că rămâi fără bani merg acolo şi îmi dă pâine şi ce trebe
în casă. […] Nu ne permitem să ieşim la plimbare în oraş, că dacă am mai ieşi şi în oraş,
ar fi greu de tot, ar fi bani cheltuiţi aiurea. Aşa aice acasă la noi mai ies la o bere, la o
prăjitură, la un suc cu soţia, cu Mărie. […] Iarna asta eu cu frate-meu am ajutat de am luat
porc, murături, cartofi iară. Adunăm fragi, mure şi facem dulceaţă. Mergem şi ne sculăm
dimineaţa la ora 3 jumătate… După urechiuşe, după ghebe iară mergem… Şi maică-mea
le lua şi pleca dimineaţa cu ele în oraş şi noi mergeam iară după altele… […]”.
După interviul nestructurat am încercat să fac un interviu semistructurat
pentru a clarifica câteva nelămuriri.
1) Cum te simţi când cineva te face „ţigan”?
„Un bătrân la vreo 80 de ani mi-a zis cum te simţi că cineva te face rom? Eu i-am
spus că nu ştiu altă limbă în afară de română şi pe aia nu prea bine. Într-adevăr sunt arătat
cu degetul că uite romul sau iote ţiganul cum se zice… şi nu am nici un fel de ambiţie să
fiu timid sau retras. Deci nu mă afectează cu nimic că faptul că sunt arătat cu degetul.
Nici o problemă.”
2) Ce ai schimba în viaţa ta?

39
„Primul lucru pe care l-aş învăţa ceva la şcolă cum se zice, o meserie şi în al
doilea rând m-aş pune la locul meu. Aş face o casă, o curte acolo să fie totul al meu.”
3) Cum vezi o familie fericită?
„Undeva la locul ei, să fie înţelegere între ei, să nu fie ceartă, să nu fie bătăi, să nu
fie scandal…”
4) Cum ai vrea să-ţi educi copilul?
„Foarte educat, să meargă la şcole să înveţe să fie, să respecte lumea exact cum
am fost şi eu”.
5) Ce amintiri legate de copilărie ai?
„Cel mai mult mă jucam ascunselea, cărţi-more, cu bile de rulmenţi, rişcă,
bâza…”
6) Cine mai contribuia la educaţia ta?
„Tata, mama şi bunica…”
7) De ce copiii se înţelegea rău cu diriginta?
„Pentru că făcea diferenţe între noi, chiar dacă erau 7 copii maghiari cu noi în
clasă nu putea să ne sufere. Ne spunea că noi suntem ţigani şi suntem răi”.
8) Pe lună poţi să economiseşti bani din salariu?
„Am încercat, dar când se termină trebuie să intru în iei. […] Nu am cum să pui
bani deoparte”.

Interviu nestructurat – Lenuţa

Câteva date generale despre Lenuţa: are 45 de ani, a fost căsătorită de două ori
(primul soţ a murit, iar cu al doilea este împreună de 22 de ani), are trei copii – doi băieţi
şi o fată. Momentan este casnică şi se îngrijeşte de gospodărie şi animale.

„Am lucrat în Rulmentul ca femeie de serviciu. A fost bine, mi-a plăcut, aş vrea să
mai lucrez şi acu’ dar… Am făcut doi băieţi şi o fată… Dacă iei au fost mici n-am mai
putut să mă duc la serviciu, n-aveam cu cine să-i las… Am rămas casnică. Au crescut iei,
acum sunt însuraţi... Aştept să vie nepoţii, să mă plimb cu iei… Mă am bine cu toată
lumea, nu sunt certată cu nimeni, vorbesc cu toată lumea. Nu mă duc la nimeni, mă mai
duc la biserică când… adică duminica şi joia sara. Cu nurorile mă împac bine, le iubesc.
Să le dea Dumnezeu minte şi noroc, înţelegere că dacă nu e înţelegere, no… Cu soţul mă
împac bine, numai că-i place un pic băutura…
Când e campania de toamna mă duc pe la cartofi când pot… Eu eram micuţă când
a murit tata; deci pe mama am cunoscut-o… De vreo 12 ani o murit. Pe tata nu-l
cunosc… eram mică când o murit. Pe copii i-am lăsat vreo trei luni singuri, că părinţii
mei o murit şi dimineaţa mergeam la servici… Pe atunci lucram şi sâmbăta nu era ca
acum… şi lucram non-stop. Tot am căutat să-i las cu cineva şi nu aveam încredere, iei
erau mici… După aia eu am stat acasă şi i-am crescut… M-am descurcat… O fost un pic
cam greu, că era numai un salariu atunci, lor le trebuia haine de şcoală, haine de…,
rechizite şi mâncare şi cu un singur salariu… Am împrumutat bani din bancă, bărbate-
meu a scos prin CAR, după aia au crescut iei şi s-au dus. La 14 ani avea celălalt mic şi
celălalt o avut vreo 16 ani şi s-au dus la lucru la săpături la un patron. Şi tot la două
săptămâni luau banii şi îi aduceau. Am plătit de am luat casa, acoperiş şi am mai luat
lemne de am făcut o camera. […] Fiică-mea a făcut numai 8 clase şi tare aş vrea şi eu să
lucreze, dar nu ştiu unde. O mai iau toamna când e campania de cartofi, atâta în rest
acasă.
Tare mult mi-ar place să fac curăţenie la scări, să mătur, să şterg geamurile de la
intrare, să şterg praful. Nici două femei nu mă întrece, că asta a fost meseria mea la

40
servici. Femeile mă lua acas’ la ele şi le măturam, călcam, le aspiram… După ce nu am
mai lucrat îmi trimitea, că atunci nu aveam telefoane ca acum, îmi trimitea la poştă
scrisori şi mergeam acasă la ele şi: „Uite aşa: astăzi trebe să faci asta, asta..! Când îmi
dădeau femeile câte ceva le aduceam şi lor acasă: hăinuţe de iei, mâncare îmi punea în
plasă, bani îmi dădea. […] De multe ori mergeam vara la sapă, când era de sfeclă sau
cartofi. Deci am fost o femeie, cum se zice, muncitoare. Unde m-am dus am lăsat loc de
bună-ziua. Nu am pus mâna, niciodată nu mi-a plăcut. Orice mi-a trebuit de la orişicine
am cerut. Uite îmi trebe o bucată de săpun, îmi trebe o bucată de slănină, îmi trebe ceva.
Îmi dădea, de ce să nu-mi dea. Niciodată nu am pus mâna să iau. Ce nu-mi aparţine, ce
nu-i al meu, eu nu iau. Dacă îmi daţi, îmi daţi, dacă nu…!
1) Ce amintiri din copilărie aveţi?
„Da a fost demult. Nu prea mi-aduc aminte că a trecut mult timp de atunci. Eram
foarte săracă şi de aceea nu am avut o copilărie prea frumoasă; am muncit de mică şi de
aceea am terminat 4 clase. M-a crescut soră-mea mai mare şi pe la 18 ani m-am angajat în
Rulmentul. Nici nu aveam cu ce să mă îmbrac… Copii mei sunt foarte bine îmbrăcaţi.”
2) Cum doriţi să arate viaţa dvs. în viitor?
„Să-i văd pe copii aşezaţi la casa lor, să-i văd că se înţeleg bine şi că se iubesc. Să-
i văd pe toţi căsătoriţi şi cu copii şi să fie fericiţi. Că dacă iei sunt fericiţi şi eu sunt
fericită. Să ne dea Domnu’ sănătate restul vine încet…”
3) Cum era la şcoală?
„O fost bine. Am făcut patru clase. Să ştiţi că ştiu să citesc foarte bine, şi acum
mai citesc când am timp şi mai iau o carte sau o revistă. Nu ştiu bine matematica, adică
tabla înmulţirii, dar pot să mă descurc cât de cât”.
4) Cum vă simţiţi când vi se zice rom?
„Multă lume mi-a zis că nu arăt ca o ţigancă, ci mă consideră o femeie ca toate
femeile. Eu ştiu că sunt cu suflet curat şi nu fac ceva rău, aşa cum se zice de ţigani că sunt
răi şi fură.”
5) Cum arată o familie fericită?
„La casa lor, să se iubească, să fie înţelegere, să fie sănătoşi şi să poată să
muncească, să poate să ajute familia, să nu fie bărbatul sau femeia destrăbălată, să-şi vadă
copiii puşi la casa lor”.
6) Care sunt cele mai importante tradiţii?
„Cele de sărbători, de Paşti, de Crăciun, de 1 Mai, de Rusalii. Cam ăstea sunt.
Facem cozonac, sarmale, de Crăciun tăiem porc şi facem brad, mergem la biserică. Avem
aceleaşi tradiţii ca la români. Noi nu suntem ca ţiganii ăia de la televizor când părinţii fac
nunta copiilor, iei se iau aici din dragoste, dacă îi place e libera să-l ia de soţ. Când vor să
se logodească, cum a fost cu băiatul meu, ne-am dus la căprioară (fată) ca să o cerem.
Dacă ea vrea şi părinţii ei facem nunta. Cam asta ar fi, nu prea avem tradiţii”.
7) Religia v-a schimbat viaţa cumva?
„Da, cred că te ajută să nu mai faci păcate pentru că religia nostră constă în a nu
face ce fac celălalte religii. Eu mai păstrez câteva tradiţii, cum v-am mai spus, pentru că
ăştia mai mici poftesc şi numai eu sunt penticostală restul sunt ortodocşi. Eu cred cu
sufletul în Domnu’, nu cu trupul”.

41
Anexa 4 – Codarea teoretică

Codarea deschisă - Pentru interviul cu Florin

Descrierea copilăriei:
- „mai retrasă”
- „mai cu munca”
- „nu destrăbălată”
- „mai puţin veselă”
Sfârşitul copilăriei: - 14 ani
Locul de muncă:
- lucru pe şantier
- la mătură
Amintiri din copilărie:
- „mă jucam ascunselea, cărţi – more, cu bile de rulmenţi, rişcă şi bâza"
Familia fericită:
- „să fie înţelegere între iei”
- „să nu fie ceartă”
- „să nu fie bătăi”
- „să nu fie scandal”
- „undeva la locul ei”
Cine făcea educaţia în familie: - „mama, tata şi bunica”
Firea lui Florin:
- „tot greul era pe spatele meu”
- „nu este să fie destrăbălată”
- „nu-mi place să umblu de colo-colo”
Descrierea educaţiei:
- „lipsa posibilităţilor pentru a oferi o educaţie bună”
- „nasoală”
- „lipsa posibilităţilor să dau mai departe”
- „nu prea bună”
Principii ale educaţiei:
- „ să nu ne luăm de lume pe stradă”
- „ să nu vorbim urât”
- „să respectăm lumea în vârstă”
- „să respectăm consătenii noştri”
- „să nu fiu destrăbălat”
Cine se ocupa în timpul şcolii de Florin:
- bunica „până la vârsta de 10-11 ani când a murit”
Ocupaţie pe timpul şcolii: - „o zi-două la şcole, restul cu animalele, la câmp”
Comportamentul la şcoală: - „eram un băiat ascultător”
Diriginta:
- profesoară de limba română
- „s-o avea răi cu copii”
- „face diferenţe”
- „nu putea să ne sufere”
Motivul lipsei banilor:
- „la mama e multe probleme”
- „cu un salariu nu se ajunge banii”
- tata are datorii

42
- „salariu meu îl împart în jumătate: jumătate mie, jumătate lu’ mama”
- „vine şi ăsta mic”
Ce îşi permite şi ce nu:
- „nu ne permitem să ieşim la o plimbare în oraş”
- „acasă ies la o bere”
- „la o prăjitură cu soţia, la un suc”
Distribuirea banilor:
- „am luat porc”
- murături
- cartofi
- datorii
Descrierea religiei penticostale:
- „nu ai voie să bei”
- „să nu curvăriseşti, cum ar fi eu să umblu cu vecina”
- „acolo se predică din Evanghelie”
- „se roagă”
- „nu se face cruce”
- „nu se spovedeşte şi împărtăşeşte”
Semnificaţia banilor în religia penticostală:
- „banii nu se înapoiază”
- „se dau pentru cei nevoiaşi”
- „se duc în numele Domnului”
Persoanele cu care relaţionează Florin:
- familia
- fraţi
- părinţi
- vecini
- prieteni
Relaţia cu vecinii:
- „le zicem bună-ziua”
- „nu mă arată cu degetul”
- „ne împăcăm bine”
- „mă respectă, îi respect”
- „nu zice o vorbă rea de mine”
Relaţia cu prietenii:
- „când lucram pe şantier, 14-15 ani mulţi prieteni râdeau de mine”
- „colegii râdeau”
- „băteau joc de mine”
Dorinţele lui Florin:
- „totul la curtea mea”
- „să fiu responsabil de tote ale mele”
- „să mă văd undeva aranjat”
- „să am animale în curte”
- „să fac casa mea”
- „copii mei să fie la casa lor”

Codarea deschisă - Pentru interviul cu Lenuţa


Amintiri din copilărie:
- „eram foarte săracă”
- „nu am avut o copilărie prea frumoasă”

43
- „am muncit de mică”
- „nu aveam nici cu ce să mă îmbrac”
Şcoala:
- „o fost bine, am făcut 4 clase”
- „ştiu să citesc foarte bine”
- „nu ştiu bine matematica”
Familia:
- „eram micuţă când o murit tata”
- „pe mama am cunoscut-o”
- „am fost crescută de sora mai mare”
Familia fericită:
- „la casa lor”
- „să se iubească”
- „să fie înţelegere”
- „să fie sănătoşi să poată să muncească”
- „să poată să ajute familia”
- „să nu fie bărbatul sau femeia destrăbălată”
- „să-şi vadă copiii puşi la casa lor”
Imaginea unei femei rome:
- „multă lume mi-o zis că nu arăt ca o ţigancă”
- „mă consideră o femeie ca toate femeile”
- „sunt cu sufletul curat şi nu fac ceva rău, aşa cum se zice de ţigani”
Locul de muncă:
- „am lucrat în Rulmentul”
- „femeie de serviciu”
- „aş vrea să mai lucrez”
- „mă mai duc pe la cartofi”
- „vara la sapă de cartofi şi sfeclă”
Dorinţa de a lucra din nou:
- „mi-ar place să fac curăţenie la scări”
- „să mătur”
- „să şterg ghemurile de la intrare”
- „să şterg praful”
Grija copiilor:
- „pe copii i-am lăsat vreo trei luni singuri”
- „am căutat să-i las cu careva”
- „nu aveam încredere”
- „erau mici”
- „am stat acasă şi i-am crescut”
Relaţia cu familia:
- „cu nurorile mă împac bine”
- „le iubesc”
- „cu soţul mă împac bine, numai că-i place un pic băutura”
Relaţia cu vecinii:
- „mă am bine cu toată lumea”
- „nu sunt arătată de nimeni”
- „vorbesc cu toată lumea”

44
Anexa 5

Story telling

Mă cheamă Florin şi am 21 de ani. Io stau în Budila de când


mă ştiu. Familia me e compusă aşe: soţia Măria, maică-mea
Lenuţa, taică-meu care a murit şi fraţii. Cât am fost mic m-a educat
bunica până la vârsta de 10-11 ani când o murit; după aia maică-
mea şi mai puţin taică-meu, că eram mic când o murit şi el.
Cu parinţii m-am înţeles bine cu iei. Nici părinţii nu mi-au
oferit o educaţie prea bună… n-am avut nici posibilităţi să-mi dea o
educaţie prea bună ca să dau mai departe la o şcole cum se zice,
cam nasoală. Aşe am crescut ca să nu fiu destrăbălat, să nu mă ieu
de lume pe stradă, să nu vorbesc urât, să respect lumea în vârstă şi
pe consătenii noştri. Şi… mi-am dat sama că nu am învăţat prea
mult de la mama, am învăţat din experienţele mele, din ce-am văzt.
Am avut o copilărie mai puţin veselă, mai retrasă, mai cu
munca, nu destrăbălată, nu am avut o copilărie prea frumoasă că
am muncit de mic. Copilăria s-a sfârşit la 14 ani pentru că eram
foarte sărac – nu aveam nici cu ce să mă îmbrac şi, am început să
lucrez pe şantier, apoi la mătură. Cel mai mult mă jucam de-a
ascunselea, cu bile de rulmenţi, rişca şi bâza.
Firea mea este să nu fie destrăbălată, nu-mi place să umblu de
colo-colo, sunt muncitor şi am lăsat loc de bună-ziua unde m-am
dus. Nu am pus mâna niciodată, nu mi-a plăcut. Orice mi-a trebuit
de la orişicine, am cerut.
O familie fericită ie undeva la locul iei; să fie înţelegere, să
nu fie ceartă şi bătăi, să nu fie scandal, să se iubească, să fie
sănătoşi ca să poată să muncească, să ajute familia, să nu fie
bărbatul sau femeia destrăbălată, să-şi vadă copiii puşi la casa lor.
M-am dus la şcole la 6 ani. Acolo eram un băiat ascultător.
Învăţătoarea se ducea după programul orelor la bancă la noi ţiganii
şi ne dădea nişte explicaţii ca să învăţăm şi noi ceva pentru că
trebuia să ştim să citim, să socotim şi dacă veneam acas’ ştia că nu
puteam învăţa… că trebuia să muncim. Am o părere bună despre
şcole, ştiu să citesc, dar nu ştiu bine matematica – tabla înmulţirii.
După ce am terminat şcola primară ne-a luat diriginta Estela. Era

45
profesoară de limba română şi s-o avea rău cu copiii. Diriginta
Estela făcea diferenţe între ţigani şi cei din sat şi nu putea să ne
sufere. La 12 ani mergeam la şcole 1-2 zile pe săptămână că
plecam la muncă. Atunci profesoara Estela o zis că mă dă afară
dacă nu vine maică-mea. Apoi s-o dus maică-mea şi i-o zis cum stă
lucrurile, că m-o ţinut până am terminat 8 clase. Dar ultima dată a
început să-mi placă şcola mai mult. M-am dus la diriginta şi am
rugat-o frumos, am implorat-o în ghenunchi să mă lase repetent un
an că nu mai lipsesc şi nu mai plec din timpul orelor. Ie mi-o zis că
sunt un băiat de nota zece şi că n-am avut purtare re’ aşa că nu are
motive să mă lase repetent. Aşa am terminat şcola.
După ce a venit vara maică-mea m-o trimis la pădure să adun
fragi, zmeură, afine şi mure pentru dulceaţă şi pentru vânzare în
oraş. Mă sculam dimineaţa la teri şi jumătate ca să plec. Sara la 9
pregăteam merinde şi coşul pentru fructii de pădure şi după aia mai
dormeam 2-3 ore pe noapte. Dimineaţa plecam dincolo de Valea
Morii. Sara pe la patru, patru şi jumătate veneam acas’ ca să pun
fructilii la umbră. A doua zi maică-mea se ducea la oraş să le
vândă.
Tot aşe am cunoscut-o şi pe Mărie. Eram la strâns de cartofi
pe câmp, unde era şi ie. Eu stăteam la remorcă. După care m-am
mai întâlnit cu ie sara pe stradă, la casa unde locuia ie şi la mine
acas’. Ca să mă bage în samă mă duceam la ie, o ciupeam, mă
legam de ie, să facă ceva să mă privească. Când o venit la mine
acas’ i-am spus aşe: - Tu mai vrei să pleci acas’? Nu. – Vrei să
trăieşti cu mine?... Vrei sa fi soţia me? No, şi o rămas la mine de
atunci. Pe 7 martie 2007 ne-am programat la Primărie unde ne-am
căsătorit.
Ca să meargă bine căsătoria am zis ieu şi Măria că trebe să fie
înţelegere între noi, ca să n-avem probleme… Dacă Măria e de
casă şi vre’ să aculte de mine o să fie bine. Io cred că nevasta nu e
bine niciodată să o înşeli, aşe cred că e bine. E bine să te
căsătoreşti, pentru că nu e bine să trăieşti în concubinaj, nu ai
dreptul la serviciu, dacă ai o problemă ceva îţi cere certificatul de
căsătorie şi e bine să fi sub acelaşi nume.
La 20 de ani m-am angajat la mătură, la Comprest. Salariul
meu îl împart în jumătate: jumătate mie, jumătate lu’ mama.

46
Maică-ea are multe probleme: are datorii la banca. Pe luna salariul
meu se împarte aşe: pentru transport, dacă fac datorii la magazin
pleacă şi într-acolo, dacă mi-o rămas puţini bani ieu prăjitură să fie
2-3 zile şi luna care vine 2-3 kg de mere ca să fie aşe ca să ne
ajungă. Nu ne permitem să ieşim la o plimbare în oraş, dar acas’ ies
la o bere, or’ la o prăjitură cu soţia. Nu pot să pui bani deoparte…
am încercat, dar când se termină trebe să intru în iei. Când n-am ce
munci mai ieu o carte sau o revistă s-o citesc, stau acas’, mă mai
duc la biserică sau mă mai ie oamenii să fac curăţenie la iei acas’.
După ce termin cu treaba femeile îmi mai dă câte ceva pentru
acas’: o hăinuţă, mâncare, bani.
Cu familia mă împac bine, o iubesc, e organizată… Deci ne
înţelegem foarte bine şi ne ajutăm unii pe alţii.
Mă am bine cu toată lumea şi nu sunt arătat cu degetul de
nimeni. Le zic „bună-ziua” şi dacă mă respectă, îi respect. Vecinii
nu zic o vorbă re' despre mine. Unii vecini sunt invidioşi că avem
mai mult ca iei, că ne descurcăm mai bine, că muncim şi mai ales
acum că am luat cal şi căruţă.
Când lucram pe şantier la 14-15 ani mulţi prieteni râdeau de
mine şi băteau joc de mine. Îmi spuneau să merg cu iei la discotecă
şi să nu mai muncesc atâta. Deci ei aveau o copilărie stricată. A
me’ nu era aşe; lucram până la 8-9 sara, după care intram în casă şi
mâncam; după ce mâncam stăteam un pic liniştit, mă lua somnu',
adormeam… mă trezeam dimineaţa la ora 6 şi mai veneam sara la
6.
La muncă unii îmi spun că uite ţiganul, dar nu mă afectează
cu nimic şi nu e nici o problemă. Pe stradă, când măturam, un
bătrân mi-a zis cum te simţi când cineva te face rom. Io i-am spus
că nu ştiu altă limbă în afară de română. Dar multă lume mi-o zis
că nu arăt ca un ţigan, ci sunt considerat un om ca toţi ceilalţi. Eu
ştiu că sunt cu sufletul curat şi nu fac ceva rău, aşa cum se zice de
ţigani că sunt răi şi fură.
Religia me e penticostală. Această religie constă în a nu face
ce fac celalalte religii. Sărbătorile de la ortodocşi nu se păstrează,
nu ai voie să bei, să joci, să curvăriseşti cum ar fi eu să umblu după
vecina. Acolo se roagă, se predică din cuvânt Evanghelia, se cântă.
Aice, casa nu se sfinţeşte, nu se face cruce, nu se spovedeşte şi nu

47
avem alte cărticele decât Evanghelia. Înainte erau 2-3 fraţi şi mai
umblau la noi acas’: se rugau împreună cu familia, cântau
împreună cu familia şi provăduie cuvântul din Evanghelie. Când
era un om bolnav, fraţii cu credinţă mai în vârstă se roagă pentru
el; se dă bani pentru persoanele care au nevoie, pentru cei nevoiaşi,
la spital pentru cel bolnav şi în cazul problemelor financiare. Banii
nu se înapoiază, se duc în numele Domnului.
Eu îmi doresc să am totul la curtea me, să fiu responsabil pe
toate ale mele, să mă văd aranjat, cu animale în curte şi la casa me.
Pe copiii mei să-i văd undeva la casa lor, să-i văd că se înţeleg
bine, că se iubesc şi să-i văd pe toţi căsătoriţi şi cu copii. Să fie
fericiţi şi să le dea Domnu’ sănătate. Vreau ca, copii mei să meargă
la şcole, ca să fie educaţi, să înveţe să respecte lumea exact cum am
fost şi eu. Dacă avem posibilitate şi sprijin aş vrea să meargă mai
departe la şcole.
Primul lucru care l-aş schimba acuma e că aş învăţa ceva
şcolă, o meserie, cum se zice. Aşa e viaţa me de la copilărie până
acum!

48
CE DIFERENŢĂ EXISTĂ ÎNTRE PERCEPŢIA DESPRE
PRIETENIE A ADOLESCENTULUI INSTITUŢIONALIZAT
ŞI CEA A ADOLESCENTULUI DINTR-O FAMILIE
NORMALĂ?

ANA-MARIA DEAK

Identificarea problemei de cunoaştere


În primă fază, în momentul în care am aflat că trebuie să fac o
cercetare, m-am gândit să cercetez ceva despre copiii defavorizaţi
social şi legătura acestora cu abandonul şcolar, dar am sesizat că
era deja o temă cercetată şi în plus răspunsul era predictibil.
A doua temă a avut acelaşi grup ţintă, dar întrebarea mea era:
“de ce nu ştiu aceşti copii ce e prietenia?” lucru sesizat într-o zi
normală de lucru cu ei în care i-am rugat să-mi deseneze ce
înseamnă pentru ei prietenia. Reacţia lor a fost una de panică, de
refuz total pe motiv că ei nu ştiu cum să deseneze prietenia. După
ceva timp am realizat că vârsta aleasă nu era potrivită temei şi nici
metoda nu era potrivită vârstei.
Când am realizat că şi al doilea început de cercetare a eşuat,
am intrat puţin în panică. Mergând zilnic la serviciu, la acest
centru, mi-a venit şi a treia idee. Un alt program al centrului era
cantina socială care oferă trei mese pe zi unor adolescenţi
instituţionalizaţi, cu vârste cuprinse între 17 şi 20 de ani, care îşi
continuau studiile şi locuiau în internatele unor licee din Braşov.
Printre aceşti băieţi aveam deja câţiva prieteni pentru că ne
cunoşteam de aproximativ un an.
Gândindu-mă într-o zi la tema prieteniei am început să-mi
pun câteva întrebări: oare prietenii mei din afara centrului au

49
aceeaşi percepţie despre prietenie ca şi cei din centru? Oare sunt la
fel de fideli şi ataşaţi faţă de prieteni? Ce condiţii trebuie să
îndeplinească o persoană pentru a fi considerată „prieten” de
ambele categorii? Mi-am pus aceste întrebări gândindu-mă „oare ei
mă consideră o prietenă adevărată?”, după criteriile lor. Poate
criteriile mele diferă de ale lor.
M-am gândit că dacă această cercetare îmi va răspunde la
aceste întrebări, atunci primul beneficiu îl voi avea eu, voi ştii
părerile prietenilor mei despre această temă. Beneficiile pentru
asistenţa socială sunt informaţiile care ne vor arăta cum trebuie să
ne purtăm cu adolescenţii instituţionalizaţi pentru ca aceştia să
beneficieze de o dezvoltare cât mai normală în ceea ce priveşte
relaţionarea cu ceilalţi.
Tipul cercetării
Această cercetare este:
• Calitativă – deoarece îmi propun să descopăr, să înţeleg care
este percepţia adolescenţilor instituţionalizaţi comparativ cu
cea a adolescenţilor dintr-o familie normală referitoare la
prietenie, să înţeleg care sunt criteriile după care o persoană
poate fi numită prieten de către aceste două tipuri de
adolescenţi.
• Descriptivă – pentru că voi încerca să descriu caracteristicile
prieteniei, văzută din ambele puncte de vedere şi să
evidenţiez diferenţele.
Abordarea teoretică
Cercetarea mea se încadrează în interacţionismul simbolic
deoarece de-a lungul ei am încercat să descopăr cum văd cele două
categorii de adolescenţi conceptul de prietenie, ce obligaţii derivă

50
din această legătură, ce consideră ei că presupune o relaţie de
prietenie.
Această cercetare este un studiu cu mai multe unităţi de
investigare, care are în vedere compararea percepţiei faţă de
prietenie a două categorii de adolescenţi care diferă prin condiţiile
materiale, modul în care au fost crescuţi, prin calitatea şi cantitatea
de afecţiune primită din partea familiei.
Culegerea datelor
În obţinerea datelor am recurs la mai multe metode şi tehnici,
procedeu numit triangulaţie metodologică: observaţia de teren,
deschisă, semistructurată, în sensul că am discutat pe o temă dată,
dar fără să pun întrebări care i-ar fi putut ghida. O altă metodă a
fost culegerea datelor vizuale: i-am rugat pe adolescenţi să-mi
deseneze şi să-mi scrie câteva rânduri despre ce reprezintă pentru
ei prietenia. Menţionez că pentru desene au avut la îndemână toate
instrumentele necesare (creioane, culori, linii, hârtie) şi a fost
opţiunea lor dacă le-au folosit sau nu.
Analiza datelor
Pentru analizarea datelor am ales codarea teoretică folosind
ca şi proceduri codarea deschisă şi cea axială (anexate la finalul
articolului). În prima fază am analizat datele propoziţie cu
propoziţie, apoi am continuat cu codarea axială încercând să leg
categoriile şi subcategoriile astfel încât acestea să prindă sens. Am
făcut câte o prezentare schematică a datelor pentru fiecare din cele
două grupe (adolescenţi instituţionalizaţi şi adolescenţi din familii
normale). Nu am considerat necesar să fac câte o schemă pentru
fiecare persoană pentru că, după părerea mea, ar fi complicat
interpretarea datelor.

51
Eşantionul a fost format din 8 adolescenţi, 4 instituţionalizaţi
şi 4 provenind din familii normale, cu vârste cuprinse în intervalul
17-20 de ani. Menţionez că toţi sunt elevi, la licee cu grad
asemănător de performanţă.
Interpretarea datelor
Pe baza analizei datelor obţinute de la cele două categorii voi
încerca să descriu în câteva cuvinte părerile, opiniile, impresiile
adolescenţilor despre prietenie.
După ce am observat în detaliu desenele făcute de cele două
categorii am ajuns la concluzia că şi prin desene exprimă ideile
principale pe care le-au enunţat în partea scrisă a cercetării. Practic,
desenele au fost diferite de la o categorie la alta.
Desenele celor crescuţi în familii normale au fost colorate,
mari – adică au folosit întreaga pagină pentru a desena, vesele –
semnificau sentimentul de fericire, bucurie care le era inspirat de
acest concept, feţele persoanelor erau în formă de inimă – pentru a
reprezenta afecţiunea prezentă într-o relaţie de prietenie.
Desenele adolescenţilor instituţionalizaţi au fost făcute doar
cu ajutorul creionului, nu exista culoare, au desenat doar beneficiile
prieteniei – după cum ne arată şi unul din moto-urile folosite „Toţi
pentru unul şi unul pentru toţi, în momente grele”, nefiind incluse
sentimentele care i-ar fi putut ajuta să vadă şi o altă faţă a
prieteniei. Desenele se întindeau pe o mică parte a paginii, chiar în
centru, iar persoanele desenate aveau pe faţă un mic zâmbet, fără
alte elemente de veselie în desen.
Un lucru important pe care l-am observat în desene este
numărul de prieteni desenaţi: toţi cei din familii normale au desenat
doar două persoane ţinându-se de mână (un băiat şi o fată), pe când
cei instituţionalizaţi au desenat minim trei persoane ţinându-se de

52
mână. Acest lucru ne arată, după părerea mea, nevoia fiecărei
categorii de a avea prieteni, dar acest lucru mai este influenţat şi de
numărul de persoane cu care a crescut sub acelaşi acoperiş. La cei
instituţionalizaţi există posibilitatea să fi desenat mai multe
persoane pentru că la orfelinat stau mai mulţi copii în aceeaşi
cameră şi astfel sunt obişnuiţi cu un număr mare de persoane în
jurul lor.
În urma analizei datelor scrise am descoperit că între
percepţiile celor două categorii nu există foarte multe diferenţe ci
mai degrabă asemănări (spre mirarea mea!).
Adolescenţii instituţionalizaţi care şi-au exprimat părerea
despre prietenie sunt persoane care au crescut fără părinţi şi care şi-
au trăit întreaga viaţă alături de prieteni, zi de zi , 24 de ore din 24,
prieteni pe care şi i-au făcut în casele de copii unde au crescut. Au
început doar cu relaţii de amiciţie, de conlocuire care s-au întărit
prin sinceritatea, bunătatea şi ajutorul reciproc pe care şi le-au
oferit ori de câte ori aveau nevoie. Bunul mers al acestei relaţii care
pentru ei a devenit „un lucru special, deosebit, sfânt, care nu se
poate exprima în cuvinte” presupune şi anumite condiţii impuse de
ei cum ar fi să nu se jignească, să aibă încredere deplină unul în
celălalt, să se ajute reciproc, să se înveselească în momentele grele,
pentru a trece mai uşor peste ele.
Aceasta este una şi cea mai mare diferenţă între cele două
categorii: cei instituţionalizaţi nu-şi pot imagina relaţia de prietenie
fără a-şi impune condiţiile precizate mai sus, iar din datele culese
reiese că acestea provin din dezamăgirile prin care au trecut, de
când s-au născut până la adolescenţă. Condiţiile impuse sunt ca un
scut de apărare pentru ei.

53
În schimb de la adolescenţii care provin din familii normale
reiese că prietenia este foarte importantă, chiar vitală, după spusele
lor, prietenia se bazează pe comunicare (lucru care la cealaltă
categorie nu este menţionat, nici măcar amintit în treacăt).
Adolescenţii instituţionalizaţi spun că prietenia se bazează
mai mult pe lucruri concrete cum ar fi oferirea de ajutor, iar ceilalţi
din familii normale accentuează latura sentimentală, sensibilă a
prieteniei, adică se bazează pe iubire, comunicare, înţelegere,
respect, sociabilitate. Ei asociază prietenia cu „căldura soarelui, un
zâmbet, iubire”.
Un lucru pe care l-am observat, din propria experienţă şi care
se întâmplă la adolescenţii instituţionalizaţi e acela că odată ce şi-
au făcut un prieten adevărat, încearcă din răsputeri să menţină
relaţia şi să n-o piardă. Referitor la această observaţie, chiar unul
din adolescenţii instituţionalizaţi cu care sunt şi prietenă, a afirmat:
„Ştii cum suntem noi când reuşim să ne facem un prieten de suflet,
de care ne simţim apropiaţi?, suntem ca nişte lipitori, ne prindem
de ei şi nu îi lăsăm să ne scape”. După părerea mea, este o
afirmaţie cu totul şocantă, cred că adolescenţii în ziua de azi sunt
mult mai superficiali.
Autoevaluarea cercetării
În primul rând, din punctul de vedere al saturaţiei teoretice nu
sunt foarte mulţumită, nu cred că am umplut toate golurile şi cred
că ar mai fi trebuit culese câteva date, dar din cauza timpului şi a
unor impedimente de locaţie nu am reuşit.
În ceea ce priveşte rezultatul sunt mulţumită pentru că m-a
surprins, adică nu a rezultat ceea ce credeam iniţial şi anume că
adolescenţii instituţionalizaţi nu pot crea prietenii adevărate şi că
sunt foarte diferiţi de cei din familii normale din acest punct de

54
vedere. Am fost uimită de superficialitatea de care au dat dovadă
adolescenţii din familii normale şi de implicarea celorlalţi cu
privire la păstrarea unei prietenii.
Acest proiect de cercetare a fost o încercare grea pentru mine,
dar în acelaşi timp şi de autodepăşire în încercarea de a-mi dovedi
că pot face şi asta.
Cu siguranţă pe viitor, după ce voi dobândi mai multă
experienţă voi reuşi să realizez cercetări mult mai bune.

55
Codare axială - Adolescenţii care provin din familii normale

Prietenia e Prietenie Caracteristicile ei


vitală adevărată

Înţelegere Cel mai de

“Fără prieteni preţ lucru


Iubire
existenţa Asociat cu:
noastră nu şi-ar • Căldura soarelui
avea rostul” Comunicare • Zâmbet
• Iubire
Sociabilitate
Nu se poate descrie

Respect
Se simte

56
Condiţiile unei prietenii
Relaţie Prietenia Caracteristicile ei
adevărate
de
amiciţie

Ceva Să nu se
deosebit jignească
Se bazează pe:
• Sinceritate
• Bunătate Uneori nu se Să ştii să-ţi binedispui
exprimă în prietenii
• Ajutor
cuvinte

Un lucru sfânt Să aibă încredere deplină

Un lucru special Să se ajute reciproc

Se bazează pe al
Trebuie să se asemene
cunoaşte pe
din anumite puncte de
celălalt
vedere

Codare axială – Adolescenţii instituţionalizaţi

57
58
COPII DEFAVORIZAŢI VERSUS COPII DIN FAMILII
ÎNSTĂRITE.
ANALIZA PLANURILOR LOR DE VIITOR

ANDREEA GHERCĂ

Cercetarea mea are ca principal obiectiv analiza planurilor de


viitor ale copiilor ce provin din familii defavorizate (deci cu un
nivel de trai scăzut - fără locuri de muncă stabile, fără locuinţe
proprii etc.) din Asociaţia X comparativ cu planurile de viitor ale
copiilor din familiile înstărite. Prin această cercetare mi-am propus
să aflu ce planuri de viitor au şi ce meserii îşi doresc copiii
defavorizaţi în comparaţie cu ceilalţi copii din familii înstărite.
Ideea acestei cercetări mi-a venit la locul de practică,
Asociaţia X, o asociaţie care îi ajută pe copiii defavorizaţi să-şi
continue studiile oferindu-le ajutor în efectuarea temelor,
implicându-i în anumite activităţi, jocuri care să le dezvolte
creativitatea şi încrederea în sine. Sarcina mea în cadrul acelei
Asociaţii era aceea de a face temele cu copiii. Iniţial nu am
remarcat nimic special la ei dar ajungând să îi cunosc mai bine am
observat că sunt nişte copii diferiţi de restul celor de vârsta lor.
Spun că erau diferiţi deoarece la întrebarea “Ce îţi doreşti tu cel
mai mult?” majoritatea îmi dădeau un răspuns foarte simplu: ”Nu
foarte multe: mâncare bună, o casă frumoasă şi să învăţ bine”.
Am rămas uimită pentru că mă aşteptam să îmi enumere diverse
lucruri cum ar fi: maşini scumpe, vile cu piscină, bani mulţi,
excursii în locuri extravagante, bijuterii etc., şi nicidecum lucruri
atât de simple. Imediat mi-a venit în minte o comparaţie între aceşti
copii şi copiii din familiile bogate, care le cer părinţilor cele mai

59
noi şi scumpe lucruri şi mi-am zis că asta merită să fie cercetat.
Scopul acestei cercetări este deci acela de a afla ce anume i-a
determinat pe copiii defavorizaţi să ia anumite decizii în ce priveşte
viitorul lor, criteriile în funcţie de care ei îşi aleg meseriile şi
planurile de viitor.
Cercetarea este una descriptivă deoarece descrie procesul
decizional al ambelor categorii de copii în ceea ce priveşte
planurile de viitor. Această cercetare răspunde la următoarele
întrebări:
• Ce i-a determinat să aleagă o anumită meserie de viitor pe
aceşti copii?
• Cine i-a influenţat în luarea deciziilor?
• Ce modele şi ce planuri de viitor au?
• De cât timp au aceste planuri?
Subiecţii cercetării mele sunt şase copii cu vârste cuprinse
între 7 şi 9 ani. Trei dintre ei provin din familii defavorizate şi am
făcut cunoştinţă cu ei la locul de practică, iar ceilalţi trei copii
provin din familii înstărite şi am luat legătura cu ei prin intermediul
prietenilor şi al familiei. Cu unul dintre subiecţii mei am comunicat
prin intermediul internetului.
Nu am avut foarte multe dificultăţi cu subiecţii mei, la
început au fost aşa cum era de aşteptat puţin inhibaţi dar după ce i-
am informat în legătură cu ce anume vreau de la ei am reuşit să
comunicăm deschis, ba chiar a început să le placă deoarece se
simţeau şi ei valoroşi, persoane importante.
Codarea materialului este una teoretică cu toate cele trei
proceduri ale sale şi anume:
• Codarea deschisă - în care am subliniat frazele importante
din documentele scrise pe baza informaţiilor oferite de copii iar în

60
acest fel am reuşit să obţin coduri, pe care le-am grupat mai apoi în
categorii;
• Codarea axială - unde am creat legături între categoriile
descoperite anterior în codarea deschisă şi subcategoriile lor. De
exemplu categoria “meserii de viitor” se află în legătură cu
subcategoriile: ”cum au apărut planurile pentru această meserie”,
“cauze ce au dus la această decizie”.
• Codarea selectivă - aici am ales o categorie principală numită
nucleu, în jurul căreia am grupat şi celelalte categorii şi
subcategoriile lor. De exemplu nucleul acestei cercetări îl
reprezintă “planurile de viitor ale copiilor defavorizaţi”, de acesta
sunt legate categoriile: ”meserii de viitor”, “motivarea alegerii
meseriilor”, “dorinţe pentru viitor” şi subcategoriile acestora.
Eşantionarea teoretică am realizat-o prin colectarea datelor de
la subiecţii pe care i-am menţionat anterior după criteriile: vârstă şi
categorie socială. Am colectat date de la doi subiecţi, am dezvoltat
nişte idei, am văzut cam ce povestesc şi am cules date de la încă
patru subiecţi. Răspunsurile subiecţilor au fost grupate mai apoi pe
categorii pentru a putea face comparaţii între ei la sfârşitul
cercetării.
Rezultatul cercetării este o teorie întemeiată deoarece am
extras datele de pe teren, de la subiecţii mei, nu am mers cu o
ipoteză stabilită anterior. Am “cules“ informaţii de la mai mulţi
subiecţi din categorii diferite pe care le-am organizat mai apoi
adică am încercat să întemeiez o teorie pe baza datelor colectate pe
parcursul cercetării. Iată paşii făcuţi:
1. am colectat datele de pe teren; am discutat cu copiii, le-am
ascultat dorinţele şi planurile de viitor, i-am lăsat să

61
povestească ce îşi doresc ei de la viaţă, ce le place şi ce nu în
mediul în care trăiesc etc.;
2. am transcris datele obţinute de la subiecţi;
3. am făcut codarea deschisă şi am grupat pe categorii
informaţiile culese;
4. am încercat să ajung la saturaţia teoretică, chiar dacă nu a fost
o saturaţie în adevăratul sens al cuvântului datorită numărului
mic de subiecţi, adică la un punct în care am crezut eu că nu
mai am nevoie de informaţii, că am aflat cam tot ce se putea
despre subiectul cercetării mele;
5. m-am reîntors pe teren pentru a afla mai multe date de la
subiecţii mei, acolo unde nu aveam destule informaţii pentru
a elabora o concluzie;
6. am realizat eşantionarea teoretică;
7. codarea axială;
8. am realizat şi integrarea teoretică cu ajutorul codării
selective;
9. am încercat să umplu golurile lăsate din discuţiile avute cu
subiecţii mei.
Am ales să prezint datele sub forma unei matrice, adică a
unui tabel cu dublă intrare în interiorul căruia am introdus
categoriile descoperite în codarea materialului, conceptele sau
frazele deosebite. Iată aşadar un exemplu de matrice:
Subiect Planuri de Cauze ce au Persoanele Menţinerea
viitor, determinat care au planurilor,
meserii de luarea contribuit la durata
viitor acestor luarea acestora
decizii de acestor
viitor decizii
M.A.M - vrea să - are note - profesoara - vrea să

62
devină foarte mari de religie devină
profesoară la religie; pentru că îi profesoară
de religie - răspunde vorbeşte de religie de
tot timpul la mereu 2 ani.
această frumos şi îi
materie; dă note mari.
- merge
mereu la
biserică.
G.C - vrea să - vrea să - vrea să fie - vrea să
devină prindă hoţii ca poliţiştii devină
poliţist dar şi să aibă din Stupini, poliţist de
şi fotbalist pistol; să oprească când a văzut
- s-a uitat la maşinile ce maşini
multe filme care merg cu frumoase au
cu poliţişti. viteză şi cât de
respectaţi
sunt.
T.I.A - vrea să - jandarm şi - vrea să fie - de 1 an şi
devină poliţist vrea ca poliţiştii ceva vrea să
poliţist, să devină de la el din devină
jandarm pentru a comună sau poliţist de
sau curăţa lumea ca jandarmii când a văzut
fotbalist. de hoţi dar şi din oraş; mai multe
pentru că îi - vrea să fie filme cu
plac filmele fotbalist poliţişti, iar
poliţiste; pentru că îi fotbalist de
- vrea să place de multă vreme.
devină şi Mirel Rădoi.
fotbalist
pentru că îi
place
fotbalul

Matrice: Copii defavorizaţi

63
Iată şi concluziile la care am ajuns în urma acestei cercetări:
• Copiii defavorizaţi din Asociaţia X îşi menţin dorinţele în
ceea ce priveşte planurile de viitor: ”îmi doresc să mă fac
profesoară de religie din clasa І”, “…păi cred că de vreo 2 ani
aşa, de când am văzut ce maşini faine au poliţaii” asta în timp ce
copiii din familii înstărite îşi schimbă dorinţele în funcţie de noile
apariţii în materie de meserii, de implicaţiile pe termen lung ale
alegerii acestor meserii: “…meseria de informatician este o
meserie de viitor”
• Copiii defavorizaţi îşi aleg meseriile fiind influenţaţi de
modelul persoanelor cunoscute lor: ”vreau să mă fac poliţai ca să
prind hoţii să am şi eu maşină şi pistol ca poliţaiul din comună”,
”…vreau să mă fac profesoară de religie pentru că am note mari
la religie şi pentru că îmi place mult de doamna că îmi vorbeşte
frumos şi mă pune mereu să răspund”. Copiii din familii înstărite
nu au în schimb modele clare, ei îşi evaluează propriile capacităţi şi
decid în consecinţă, îşi doresc aşadar să facă ceea ce cred ei că li se
potriveşte, ceea ce au fost încurajaţi de alţii să facă, fără a avea un
model concret sau un exemplu de urmat ca în cazul copiilor
defavorizaţi: “vreau să mă fac informatician pentru că îmi place
să stau foarte mult la calculator, să aflu cum funcţionează şi să îl
repar când se strică... mama îmi zicea că atunci când eram mic
îmi plăcea să mă joc tare mult la calculator şi îi puneam tot felul
de întrebări cum se fac calculatoarele, ce au înăuntru, de ce se
strică, cum se repară“, “vreau să mă fac cântăreaţă pentru că
ştiu să cânt şi să dansez, am ureche muzicală, copiii de afară mi-
au zis asta”.
• Copiii din familii defavorizate nu îşi doresc lucruri
scumpe sau foarte sofisticate: ”…vreau să vizitez Iaşul“, “vreau

64
să am multă mâncare: cartofi prăjiţi, eugenii, napolitane, şniţele,
corn cu ciocolată, banane, mere”. Copiii din familii înstărite îşi
doresc în schimb lucruri scumpe: ”vreau să am un laptop…”,
“…vreau o maşină vişinie…”.
• Copiii defavorizaţi au aspiraţii de lungă durată modeste
din punctul de vedere al câştigurilor materiale: ”…vreau să mă fac
poliţai…”, “…vreau să mă fac profesoară de religie…”. Copiii
din familii înstărite au însă aspiraţii de lungă durată măreţe:
”…vreau să fiu inginer…”,”…vreau să mă fac cântăreaţă”,
“vreau să fiu doctoriţă…”.
Dacă aş prezenta rezultatele cercetării sub formă de story
telling, ele ar arăta în felul următor:
Mă numesc G.C. am 8 ani şi sunt în clasa a П-a locuiesc în
comuna S împreună cu sora mea mai mică şi cu părinţii mei. Mă
înţeleg bine cu sora mea şi o mai ajut aşa câteodată la treburile
din casă că ea nu prea face treabă că e mai mică, îi place mai
mult să se joace, ea trebuie să spele vasele şi să o mai ajute pe
mama la bucătărie dar mai mult se uită la televizor la desene
animate. Nu prea mai vreau fraţi sau surori că suntem după aia
prea mulţi şi trebuie să împart totul cu ei. Îmi place să îmi ajut
părinţii, eu fac multă treabă prin curte tai lemnele, mai mătur
prin casă, prin curte şi mai fac curat la animale. Odată am plâns
din cauza asta că eu făceam curat la animale şi m-a văzut un
coleg de-al meu şi a început să râdă de mine, nu prea am mai
vrut să fac curat după aia dar mi-a trecut că am vorbit cu tata şi
el mi-a zis că nu e nimic rău că fac curat la animale şi că trebuie
să fiu mândru. Nu toţi colegii mei din clasă sau prietenii fac
curat la animale, dar mie îmi place şi acuma sunt mare trebuie să
îi ajut pe părinţii mei. Îmi place să mă uit la televizor, să merg la

65
şcoală, să mă joc cu colegii mei în pauză. Cel mai tare îmi plac
româna, sportul, desenul şi matematica. Vreau să mă fac poliţai
când cresc mai mare dar trebe să fac cică Academia de Poliţie şi
cred că e cam grea. Am văzut că au maşini faine poliţaii din
comuna mea au şi motocicletă, pistol, ştiu să se bată… vreau şi
eu să fiu poliţai ca să am toate astea. Sunt bine văzuţi poliţaii,
sunt respectaţi de oameni că prind hoţii, îi urmăresc pe ăia care
merg prea repede cu maşinile şi le dau amendă. Prima data mi-
au plăcut poliţaii când i-am văzut în filme la televizor şi după aia
au început să îmi placă şi ăştia de la mine din comună şi ăia din
oraş. Vreau să mă mai fac şi fotbalist ca să mă placă oamenii, să
fiu cunoscut de toată lumea, să îi întâlnesc pe ceilalţi fotbalişti,
dar mai tare vreau să mă fac poliţai. Îmi place vara că merg în
excursii cu Asociaţia X, mai merg şi cu părinţii mei câteodată, e
fain că stau acasă şi am timp să mă joc cu prietenii. Aş avea eu
multe dorinţe dar cel mai tare îmi doresc să am o maşină, o
Dacia din asta nouă Logan că aia veche nu e aşa faină şi se
strică repede nu e bună, mai vreau o casă cu baie, bucătărie
înăuntru, garaj pentru maşină şi un calculator. Mai vreau şi
multă mâncare cartofi prăjiţi, şniţele, ciorbă dar mai puţină aşa,
napolitane, eugenii, banane, mere, corn cu ciocolată şi budincă.
Dacă aş avea aşa o casă mare nu aş vrea să stau cu părinţii mei
sau cu sora mea că ei au altă casă asta e doar a mea şi aş vrea să
stau singur, doar dacă nu ar avea unde să stea i-aş lăsa să stea la
mine în casă.
Prima poveste a fost cea a unui copil ce provine dintr-o
familie defavorizată, iar cea de-a doua poveste este cea a unui copil
dintr-o familie înstărită.

66
Sunt A.A. am 9 ani şi sunt din Botoşani. Acolo stau
împreună cu sora mea mai mare şi cu mama mea. Tata este
plecat în străinătate unde are un contract cu o firmă de
construcţii, este inginer. Şi eu vreau să mă fac inginer ca tata
pentru că el câştigă foarte bine, aş vrea să stea mai mult timp
acasă cu noi dar nu se poate pentru că aici nu ar câştiga la fel de
bine şi tocmai din această cauză preferă să lucreze în străinătate.
Mi-aş dori de asemenea să devin informatician căci este o
meserie de viitor şi îmi place foarte mult să stau la calculator, să
aflu cum funcţionează şi să îl repar când se strică, mama îmi
povesteşte că atunci când eram mic îmi plăcea să mă joc tare
mult la calculator şi îi puneam tot felul de întrebări cum se fac
calculatoarele, ce au înăuntru, de ce se strică, cum se repară, am
stricat şi câteva mixere şi multe alte lucruri de prin casă, îmi
plăceau chiar şi lămpile am chiar şi acum câteva acasă. Îmi place
să merg la şcoală, să învăţ si cel mai tare îmi place să mă joc cu
colegii mei de clasă cu care mă înţeleg foarte bine, chiar şi cu
fetele mă joc. Ca materii preferate la şcoală am fizica şi
matematica, la română nu îmi place că trebuie să citesc multe
cărţi şi să fac compuneri. Îmi place să fac excursii cu familia în
special când vine tata acasă ne plimbăm peste tot în ţară, văd
lucruri noi, frumoase şi sunt foarte încântat că am ce să
povestesc colegilor mei când mă întorc la şcoală, facem chiar şi o
întrecere ca să vedem care dintre noi am fost în cele mai
frumoase locuri în vacanţă chiar am câştigat de câteva ori, la
anul tata a promis că o să mergem toţi la el în Irlanda cred că o
să fie cea mai frumoasă excursie de până acum abia aştept. Îmi
pare aşa puţin rău, că nu am foarte mult timp liber, am oră de
dans de 2 ori pe săptămână, fac ore de engleză în particular şi am

67
făcut înainte şah şi tenis dar tenisul nu mi-a plăcut foarte tare şi
nu am mai vrut să merg iar şah am făcut doar puţin timp. Dansul
îmi place foarte tare, la început nu mi-a plăcut credeam că o să
fie ca şi tenisul cu multe reguli şi antrenamente grele dar dansul
este foarte frumos şi îmi place foarte, foarte tare chiar aş vrea să
ajung un dansator renumit, aşa cum sunt cei de la televizor.
Vreau să fac şi o facultate, să o termin să-mi găsesc o meserie
după aceea şi să dansez foarte bine, cam asta vreau să fac când
am să cresc mai mare. Îmi doresc foarte mult un laptop foarte
performant, un căţel, am şi un papagal dar nu îmi place foarte
tare pentru că nu mă pot juca cu el aşa cum aş putea să mă joc
cu un câine, şi aş mai vrea să mă mut la Braşov pentru că este un
oraş mai mare şi acolo sunt şi verişoarele mele. Vreau să mă mut
în Braşov şi pentru că este un oraş frumos sunt munţi acolo şi
sunt multe lucruri de vizitat.
Acestea sunt poveştile a doi dintre subiecţii mei, copii
apropiaţi ca vârstă dar foarte departe unul de celălalt datorită
condiţiilor materiale şi a planurilor de viitor.
Iată aşadar care este diferenţa dintre copiii proveniţi din
familii defavorizate şi copiii din familii înstărite, unii se
maturizează mai repede căci grijile părinţilor devin, poate fără voia
acestora, şi grijile lor, iar alţii trăiesc cu intensitate, aşa cum este şi
normal fiecare clipă a copilăriei şi bucuriile pe care aceasta le
oferă, ei nu îşi fac griji pentru ziua de mâine, pentru bani sau
pentru haine, aceste lucruri cad în grija părinţilor, ei doar cer şi
aşteaptă să primească. Ne putem da seama de ce copiii defavorizaţi
îşi doresc lucruri simple şi sunt atât de fermi în deciziile pe care le
iau în comparaţie cu ceilalţi copiii din familii înstărite. Ei ştiu că
viaţa nu este una uşoară şi că trebuie să lupte dacă vor să aibă mai

68
mult decât au reuşit părinţii lor să le ofere, viitorul îl construiesc
singuri iar prezentul îl trăiesc alături de cei care sunt asemeni lor,
fără prea multe jucării, cadouri scumpe şi pretenţii foarte mari.
Trăiesc în mica lor lume înconjuraţi de simplitate, lipsuri şi dorinţe
absolut normale pentru ceilalţi copii dar atât de măreţe şi greu de
atins pentru ei. O meserie banală, am putea spune noi, de poliţist
poate fi pentru ei un vis devenit realitate, o modalitate de a se
afirma, o cale spre o viaţă mai bună, o profesie care poate impune
respectul celorlalţi, care poate schimba păreri şi impune admiraţie.
Unii îşi doresc lucruri costisitoare cum ar fi laptop-ul sau
excursii într-o ţară străină iar alţii nu îşi doresc decât să aibă măcar
o parte din lucrurile ce altora li se par atât de normale: mâncare
bună, o casă cu baie, bucătărie şi un calculator.
Acestea sunt concluziile la care am ajuns în urma cercetării
mele, sper că am reuşit să vă fac cunoscută lumea acestor copii şi
importanţa pe care aceştia o dau meseriilor şi planurilor de viitor,
precum şi diferenţa dintre aceştia şi copiii din familii înstărite.

69
70
REGULILE DIN CAMERELE CĂMINELOR
STUDENŢEŞTI

DANIELA ELENA ILINCA

Ideile mele iniţiale pentru cercetare mi-au venit destul de


târziu, în momentul în care am aflat agenţia în care urma să îmi
desfăşor activitatea de practică, dar am renunţat la ele ulterior,
datorită faptului că nu reuşisem să am un contact mulţumitor cu
terenul, care să îmi dea speranţa că îmi voi putea atinge obiectivul.
Îmi propusesem să descopăr de ce persoanele instituţionalizate în
Căminul Pentru Persoane Vârstnice nu doreau să se destindă, să se
“distreze”, să-şi petreacă timpul liber (care e destul de lung) într-un
mod plăcut, interactiv, deşi aveau puse la dispoziţie în incinta
căminului: sală de lectură, sală de desfăşurat diverse activităţi de
recreere (joc de şah, de cărţi, table, rummy, etc.), bazin de înot, sală
de forţă, etc. Mă refer, desigur, la persoanele capabile să se
descurce singure în ceea ce priveşte deplasarea.
Neavând încă la momentul respectiv un contact cu terenul
care să mă mulţumească şi nefiind sigură de momentul în care aş fi
reuşit să obţin datele necesare, am renunţat la idee şi m-am orientat
spre o alta. În urma numeroaselor probleme întâmpinate în camera
de cămin (în care mai locuiam la momentul respectiv cu alte trei
persoane) – probleme legate de nerespectarea (din partea mea,
evident) unor reguli nescrise stabilite de ele înainte de a mă muta
eu în camera respectivă (eu m-am mutat acolo la aproximativ două
luni de la începerea anului universitar), am decis că acesta ar fi un
subiect ideal de cercetare: luam zilnic contact cu terenul şi cu
potenţialii subiecţi. De fiecare dată când făceam un lucru care nu le

71
convenea, colegele de cameră “îmi scoteau ochii” că încalc o
regulă (nu-mi spuseseră nimic de existenţa unor reguli în cameră),
urmând ca după o lună de la mutarea mea să mă trezesc pe perete
cu un regulament întocmit de ele (doar întocmit, nu şi respectat).
Acesta a fost momentul în care m-am gândit că ar fi bine dacă aş
încerca să aflu situaţia din celelalte camere, legată de reguli, altele
decât cele impuse de cămin. Am vrut să aflu ce fel de reguli sunt:
scrise/nescrise, obişnuite/neobişnuite, simple/complicate, de cine
sunt întocmite, etc. Acesta a devenit obiectivul final al cercetării
mele.
Camerele în care am intrat pentru a observa dacă există reguli
scrise sunt în număr de 34. Este vorba despre căminele studenţeşti
din Braşov, atât din complexul Memorandumului, cât şi de pe
Colina Universităţii. Toate căminele în care am cules date sunt
mixte; în fiecare cameră sunt cazate câte patru persoane. Dintre
cele 34 de camere din căminele braşovene, în 14 am intrat cu
gândul de a observa dacă există un regulament scris, dar nu am
găsit nici unul, ci doar două tabele şi un grafic cu zilele de
curăţenie ale fiecărui student din camerele respective. În celelalte
20 de camere, pe lângă observaţii, am şi discutat despre reguli. În
camerele de băieţi, şase la număr, n-am găsit nici un regulament
scris; mi s-a spus că nu există reguli, ci fiecare face tot ce doreşte.
Doar curăţenia o realizează pe rând. În toate celelalte camere mi s-
a vorbit despre existenţa regulilor, fie scrise, fie nescrise.
Nu am întâmpinat dificultăţi majore în culegerea datelor, ci
doar unele de importanţă minimă, care s-au remediat ulterior, cum
ar fi: amânarea (persoanele intervievate m-au amânat din lipsă de
timp) şi părerea lor conform căreia dacă nu există un regulament
scris în cameră, atunci nu existau deloc reguli (a trebuit să-i iau la

72
bani mărunţi, să insist). Problema se rezolva uşor cu o întrebare de
genul: “dar ce, voi staţi în mizerie?”. Îmi răspundeau negativ,
fireşte, iar eu completam: “şi atunci?!” Astfel le dădeam un
exemplu, iar ei realizau mai uşor că un regulament nu trebuie
neapărat să fie scris). În rest, persoanele intervievate au fost
deschise, dispuse să îmi răspundă la întrebări de orice fel.
Cercetarea mea este una ştiinţifică de tip calitativ deoarece nu
am căutat să aflu date statistice, numere, cifre, ci aspecte de
profunzime despre regulile ce se regăsesc în camerele de cămin.
Cercetarea iniţială ar fi fost explicativă pentru că doream să
aflu motivele refuzurilor persoanelor vârstnice de a petrece timpul
liber în sălile special amenajate, cauzele care determină refuzurile,
explicaţiile posibile pentru un astfel de comportament (căutam
răspunsuri la întrebarea “de ce?”). În schimb, actuala cercetare este
descriptivă întrucât descriu situaţia existentă în camerele de cămin,
regulamentele de ordine interioară întocmite de studenţi. Întrebările
la care mi-am propus să găsesc răspunsul sunt: “Cine face
regulile?”, “Cum se întocmesc ele?”, “Câte reguli există într-o
cameră?”, “Când au fost întocmite si în ce fel?”, caracterul
întrebărilor fiind un alt argument în favoarea faptului că cercetarea
mea este una descriptivă.
În analiza datelor, am folosit ca şi metodă codarea teoretică.
Pentru a-mi uşura munca şi pentru a selecta ideile din textele care
mă interesau, am apelat la codarea deschisă, prin intermediul căreia
am format categorii de reguli (vezi Anexa 1). Deoarece aveam
categorii de reguli care se asemănau într-o mare măsură, am utilizat
şi codarea axială (vezi Anexa 2). Aceasta mi-a uşurat şi mai mult
efortul pe care urma să îl depun la interpretarea datelor. Întrucât am

73
utilizat două tehnici - codarea deschisă şi codarea axială - în
cercetare se regăseşte triangulaţia metodelor.
Pentru prezentarea vizuală a datelor, folosindu-mă de codarea
deschisă, am realizat matricea (vezi Anexa 3).
Instrumentele de care m-am folosit sunt observaţia (într-o mai
mică măsură) şi interviul. Observaţia a fost de teren (deoarece a
fost făcută în mediul natural al subiecţilor – căminul sau chiar
camera lor), deschisă (i-am pus la curent pe studenţi în legătură cu
ceea ce urmăresc), structurată (am avut un plan dinainte stabilit: să
merg pe teren şi să caut eventuale reguli scrise pe pereţi, dulapuri,
uşi, etc., să văd mimica persoanelor respective când vorbeau despre
o anumită regulă; astfel puteam înţelege dacă le respectă, dacă sunt
de acord cu ele, etc.).
Celălalt instrument folosit - interviul - a fost semistructurat
pentru că nu aveam un ghid pregătit anterior (fiindcă nu ştiam cum
vor reacţiona subiecţii, nu ştiam dacă regulile coincideau etc.), dar
am avut în minte nişte idei, nişte teme majore despre care voiam să
aflu informaţii. Întrebările au decurs de la sine, au rezultat în urma
răspunsurilor primite, deci nu au fost formulate cu exactitate
înainte de intrarea pe teren.
Aceste două metode mi s-au părut cele mai adecvate şi
eficiente pentru cercetarea mea; îmbinându-le, am utilizat
triangulaţia între metode.
Am realizat eşantionarea la interpretarea datelor pentru că am
selectat din materialul de analizat şi interpretat doar ceea ce m-a
interesat, doar regulile care mi s-au părut importante şi
eşantionarea la prezentarea datelor pentru că am prezentat doar
ceea ce mi s-a părut mai spectaculos.

74
Subiecţii i-am selectat în funcţie de sex, facultate, an de
studiu, colegi de cameră (din ani mai mari sau mai mici, de altă
naţionalitate, etc.), dar şi prin tehnica bulgărelui de zăpadă. În timp
ce stăteam de vorbă cu un subiect despre regulile existente în
camera în care locuieşte, acesta îşi amintea că a văzut nişte reguli
scrise în camera X, trimiţându-mă astfel spre un alt potenţial
subiect al cercetării. Au fost în jur de 20 de subiecţi, dar băieţii m-
au lămurit repede că la ei nici gând să poată fi vorba de regulament
(cu excepţia celui legat de curăţenie), prin urmare au rămas doar 15
subiecţi. Fireşte, nu am atins saturaţia. Cu toate că informaţiile se
tot repetau, se mai puteau găsi şi alte reguli.
După ce am analizat datele, am descoperit o mulţime de
lacune, datorate în mare parte faptului că iniţial mi-am rugat
subiecţii să îmi noteze regulile. Ei au notat ce le-a venit în minte
(mai ales cei care nu aveau reguli scrise), iar eu am analizat textele,
găsind o mulţime de lipsuri. Aşadar, m-am întors pe teren la
subiecţii mei şi am făcut astfel încât să îmi răspundă la toate
întrebările legate de regulile pe care le descoperisem în alte camere
(dacă există şi la ei sau nu). Am completat ulterior şi matricea cu
adaosurile pe care le-am aflat la întoarcerea pe teren. Astfel, atât
prezentarea vizuală a datelor – matricea – cât şi codările deschisă şi
axială au fost completate, îmbogăţite, aduse mai aproape de
saturaţie.
În cercetarea mea am utilizat ca şi metodă de interpretare a
datelor grounded theory deoarece rezultatele cercetării sunt
prezentate sub forma unor propoziţii teoretice, bogate în conţinut,
legate între ele. Am propoziţii care au trecut prin faza de ipoteze.
De asemenea, folosind codarea teoretică am ajuns automat la
această metodă de interpretare.

75
În urma analizei datelor, am descoperit că există diverse
reguli în camerele de cămin, întocmite de studenţi, unele scrise,
altele nescrise; camerele au fie doar reguli scrise, fie doar nescrise,
dar sunt şi camere în care se regăsesc ambele tipuri de reguli.
Aceste reguli diferă de la o cameră la alta în funcţie de sexul
“chiriaşilor”, naţionalitatea lor, anul de studiu, etc., dar sunt şi
reguli comune sau asemănătoare. O parte din ele sunt de bun simţ,
orice persoană bine educată si manierată ar trebui să le respecte.
Ele vin de la sine, iar respectarea lor contribuie în foarte mare
măsură la armonia din cameră. Păstrarea liniştii în timp ce colegii
dorm sau învaţă, respectarea intimităţii sunt reguli izvorâte din
bunul simţ şi se încadrează în această categorie.
O altă parte a regulilor sunt stabilite de comun acord de către
cei cazaţi în cameră (de exemplu: n-au voie să-şi folosească unul
altuia lucrurile fără permisiune; zilele de curăţenie şi atribuţiile ce
le revin fiecăruia; volumul muzicii este de asemenea stabilit de
comun acord), în timp ce unele reguli sunt absurde, ciudate,
izvorâte parcă din complexele şi frustrările celor care le
întemeiază: “să nu-ţi sufli nasul în cameră” sau “să nu strănuţi”,
“să nu te parfumezi în cameră”.
În timp ce unele categorii de reguli sunt comune mai multor
camere sau chiar tuturor camerelor (cele legate de respectarea
somnului, cele de securitate/siguranţă), altele sunt întâlnite doar în
anumite camere. Gradul de libertate din camere diferă în funcţie de
diverse aspecte: naţionalitatea colegilor, anul universitar al
fiecăruia, vechimea în cameră (pentru a nu se confunda anul
universitar cu vechimea în cameră, menţionez că un student în anul
III poate locui în camera respectivă doar de câteva luni, prin
urmare vechimea nu este întotdeauna egală cu anul universitar),

76
temperamentul şi caracterul persoanei, situaţia financiară, sexul,
etc.
Astfel, în camerele în care eu am cercetat şi în care există una
sau mai multe basarabence, regulile sunt alcătuite de acestea şi
chiar dacă nici ele însele nu le respectă, au pretenţia ca ceilalţi să o
facă. În aceste camere nu funcţionează reguli de genul: ”e bine
să...”; nu există nici excepţii de la reguli. Nu ţi se dă dreptul să îţi
spui părerea, doar execuţi fără să comentezi. Am întâlnit chiar un
caz în care o basarabeancă a impus aşa-numitele reguli de
“sensibilitate”, adică, pe de o parte ciudate, pe de alta absurde:
interzicerea suflării nasului şi a strănutului.
În camerele de băieţi, nu există deloc reguli scrise, doar în
unele se regăseşte câte un grafic sau tabel cu zilele de curăţenie. Ei
îşi permit unul altuia să îşi folosească bunurile fără a mai cere
permisiunea/acordul posesorului, îşi folosesc între ei telefoanele.
Nu există certuri legate de regulament. În schimb, în camerele de
fete certurile legate de reguli sunt frecvente.
În cazul în care în cameră există şi studente mai mari sau care
au locuit tot acolo şi în anii anteriori, regulile sunt stabilite de
acestea pe motiv că ele sunt deja “veterane” în camera respectivă.
Acestea vor ca cele “mai noi”, “mai proaspete” – bobocii – să se
conformeze, să fie obediente şi să nu îndrăznească să încalce
regulile formulate de ele.
Situaţia financiară a studenţilor din cameră determină de
asemenea unele conjuncturi în care regulile sunt impuse doar de
anumite persoane, fără ca acestea să ceară în prealabil şi părerea
celorlalţi. Cei “bazaţi” din punct de vedere financiar fac, de cele
mai multe ori, regulile după bunul plac. În astfel de cazuri, însă,
colegii pot adăuga sau modifica ulterior regulamentul.

77
Temperamentul şi caracterul colegelor contează şi ele în
cazul regulilor deoarece persoanele mai sigure pe ele, îndrăzneţe
(colericii) îşi impun punctul de vedere. Se poate face o corelaţie
ipotetică între acest criteriu (al temperamentului şi caracterului) şi
cel al naţionalităţii, deoarece, în opinia mea, temperamentul
vulcanic şi caracterul puternic îl deţin tocmai basarabencele,
româncele neavând, în majoritatea cazurilor, voinţa, tăria de
caracter şi demnitatea (şi de ce nu – curajul) necesare pentru a
discuta cu ele, pentru a le face să înţeleagă că regulile dintr-o
cameră ar trebui să se stabilească de comun acord de către toate
colegele şi că ele ar trebui să fie şi respectate de toţi cei cazaţi în
cameră.
Regulile generale de linişte (de păstrare a liniştii) nu apar în
majoritatea camerelor deoarece acestea s-au împărţit între reguli de
respectare a somnului şi cele din timpul învăţării. În aceste camere
în care nu apar reguli despre linişte, se păstrează liniştea doar
atunci când se învaţă şi se doarme; în rest, fiecare e liber să facă ce
vrea: să asculte muzică, să vorbească la telefon în cameră, etc.
Regulile de igienă sunt de asemenea prezente în puţine
camere deoarece majoritatea celor intervievaţi s-au gândit la igienă
ca la o formă de curăţenie, încadrând-o în categoria regulilor de
curăţenie. Din această categorie (a regulilor de curăţenie), doar o
singură cameră face excepţie; în aceasta, dacă cineva are chef să
măture, să spele gresia şi parchetul, o face fără ca aceasta să
constituie o datorie faţă de colegi sau să se constituie în obligaţie
ulterioară pentru ceilalţi. În toate celelalte camere există reguli
destul de stricte de curăţenie.
Există o regulă comună tuturor camerelor, legată de încuiatul
uşii atunci când în cameră nu mai rămâne nimeni. Este ceva

78
normal, care vine de la sine; cu toate acestea studenţii o consideră o
regulă, şi încă una preţioasă (le protejează bunurile de hoţi). Deci,
ultima persoană care părăseşte încăperea, are obligaţia de a încuia
uşa.
O singură cameră deţine pe partea interioară a uşii un
regulament special pentru vizitatori, formulat într-o oarecare notă
comică, nefiind ceva ce trebuie obligatoriu respectat. Acest lucru l-
am desprins din faptul că este trecut pe interiorul uşii. Prin urmare,
vizitatorii nu-l pot vedea atunci când bat la uşă spre a se conforma,
deci nu-l pot respecta. Spre exemplu: “În atenţia vizitatorilor: 1.
Precizaţi scopul şi durata vizitei; 2. Încălţămintea se abandonează
fără regret la uşă; PS: în timpul sesiunii, NU DERANJAŢI!”.
În cazul altor camere, regulile pentru vizitatori sunt legate de
ora la care oaspeţii trebuie să părăsească încăperea.
Regulile de intimitate ar trebui să fie întâlnite în toate
camerele şi probabil se găsesc. Însă persoanele intervievate nu le
privesc ca pe un regulament. Ele le privesc mai degrabă ca pe un
lucru de bun simţ. Respectarea intimităţii nu constituie pentru ele o
regulă deoarece nu le-a fost încălcată niciodată intimitatea.
Cu ajutorul matricei întocmite la analiza datelor, am
descoperit că regulile căminului sunt încălcate într-o cameră (o
regulă nescrisă suna astfel: “nu ai voie să fumezi în cameră după
ora 22:00 sau în timp ce colegele gătesc sau dorm”; de aici am tras
concluzia că în restul situaţiilor se fumează, ceea ce este total
interzis de prevederile contractului de găzduire al căminului -
contract semnat de fiecare student din cămin în parte în momentul
cazării).
De departe, cele mai multe reguli se referă la condiţiile pentru
odihnă şi studiu, divizate fiind în trei categorii: reguli pentru

79
respectarea somnului, reguli în timp ce se învaţă şi reguli de linişte
în general (în general însemnând în alte situaţii decât cele de
dormit şi învăţat). Şi regulile sanitare sunt numeroase şi se împart
în reguli de curăţenie (măturat, spălat, etc.) şi reguli de igienă
(suflatul nasului, strănutatul).
Ceea ce mă contrariază într-o oarecare măsură este faptul că,
la o anumită cameră, am intervievat doi subiecţi, ale căror
declaraţii se bat cap în cap: un subiect mi-a spus că există reguli şi
mi le-a enumerat, în timp ce al doilea l-a contrazis, spunând că în
cameră sa nu există nici o regulă (menţionez că nu i-am intervievat
concomitent).
Ca oricare cercetare a unui începător, şi cercetarea mea are
lacune, cu toate că am încercat să reduc pe cât posibil lipsurile.
Una din criticile pe care mi le aduc este legată de faptul că nu m-
am reîntors pe teren să le adresez subiecţilor încă un set de
întrebări, să le mai aplic încă un interviu, de data aceasta cu
întrebări mai aproape de obiectivul pe care doream să îl ating. În
felul acesta, dar şi prin intervievarea unor subiecţi noi, selectaţi în
funcţie de alte criterii decât cele legate de sex, facultate, an de
studiu (cum ar fi: vârsta - există studenţi care locuiesc în cămin şi
sunt în primii ani de facultate deşi au peste 30 de ani), aş fi putut
atinge şi saturaţia, sau măcar să mă apropii de ea, (nu am atins-o
din păcate; deşi regulile se tot repetau, sunt convinsă că aş fi putut
afla şi altele noi). Aşadar, necolectând destule date pentru a ajunge
la saturaţie, nu pot vorbi în cadrul cercetării mele despre suficienţă.
O altă nemulţumire pe care o am în legătură cu cercetarea
este aceea că, deşi aş fi putut utiliza şi codarea tematică (pentru că
urmăream teme care se repetau în toate cazurile), nu am făcut-o.

80
Şi nu în ultimul rând, consider că ar fi trebuit să intervievez şi
basarabence (măcar pe cele în cauză), pentru a vedea care este şi
părerea lor şi pentru a compara spusele lor cu cele ale colegelor.

81
Anexa 1: Codare deschisă

Reguli nescrise:
- să nu strănuţi sau să nu-ţi sufli nasul deoarece unele persoane se sperie de astfel de
fenomene
- să nu asculţi muzică tare
- să închizi uşa cu cheia când pleci dimineaţa chiar dacă e ora 10, deoarece pot intra
hoţii
- să nu te aşezi pe patul altuia decât pe al tău, deoarece pot apărea coşuri pe corp
persoanei respective
- orice tip de sunet ce provine de la calculator este total interzis
- se doarme timp nelimitat
- în timp ce se doarme : linişte absolută chiar dacă este ziuă
- să nu miroasă în cameră a nici un fel de parfum deoarece sunt persoane foarte
sensibile ce nu le pot suporta
La întoarcerea pe teren, am descoperit că mai există şi alte reguli:
- fiecare face curăţenie în cameră atunci când îi vine rândul (mai sunt şi excepţii)
- linişte totală atunci când se învaţă
- fiecare foloseşte lucrurile ei şi nu le împrumută pe ale celorlalte
- să nu te viziteze nimeni atunci când cineva doarme sau învaţă

Reguli de igienă
- să nu strănuţi în cameră
- să nu sufli nasul în cameră
Reguli de linişte în general
- să nu asculţi muzică tare
- orice tip de sunet ce provine de la calculator este total interzis
Reguli de « sensibilitate »
- să nu te aşezi pe patul altuia decât pe al tău
- să nu miroasă în cameră a parfum
Respectarea somnului
- se doarme timp nelimitat
- linişte absolută chiar dacă este ziuă
Reguli de securitate/siguranţă
- să închizi uşa cu cheia când pleci dimineaţa chiar dacă e ora 10 (ca să nu intre
hoţii)
Reguli de curăţenie
- fiecare face curăţenie în cameră atunci când îi vine rândul ( mai sunt şi excepţii)
Reguli în timp ce se învaţă
- linişte totală
Împrumutatul lucrurilor
- fiecare cu lucrurile ei şi nu le foloseşte pe ale celorlalte
Reguli pentru vizitatori
- să nu te viziteze nimeni atunci când cineva doarme sau învaţă

82
Anexa 2: Codare axială
-să nu asculţi muzica tare
-orice tip de sunet ce provine de la calculator este total interzis
Reguli de -dacă cineva nu vrea să asculte muzică, o poate opri
linişte în -cine vrea să asculte muzică, ştiri sau să vadă filme la calculator, foloseşte căştile
-să nu asculte muzica la maxim
general
-când doarme cineva se vorbeşte în şoaptă
-televizorul sau radio-ul se dau la volum scăzut
-se doarme timp nelimitat în cameră
-linişte absolută chiar dacă este ziuă
-dacă iţi sună telefonul, vorbeşti pe hol
-nu se spală vasele când cineva doarme
-nu se foşnesc pungi dimineaţa decât dacă este absolut necesar
Condiţii Respectarea -noaptea nu se vorbeşte la telefon în cameră
-nu se ascultă muzica tare
pentru odihnă somnului
-nu se ţipă
şi studiu -nu se găteşte
-nu se fumează
-nu se face curat
-nu se stă noaptea până târziu cu lumina aprinsă
-dimineaţa se spală pe mâini, faţă, dinţi etc. la baia comună
-la miezul nopţii se dă stingerea
-nu se trânteşte uşa

-se vorbeşte în şoaptă sau se vorbeşte mai încet decât de obicei


-linişte totală
Reguli în -nu se face gălăgie; nu se trânteşte uşa
-din respect pentru cel care învaţă se face linişte
timp ce se -dacă una vrea să înveţe, iar alta să asculte muzică, cea care vrea să asculte
învaţă muzică cedează în favoarea celeilalte
-nu se dă muzica tare
-nu se vorbeşte tare sau la telefon

83
Reguli de curățenie Respectarea somnului Reguli în timp ce Reguli de Împrumutarea lucrurilor
se învață siguranță/securitate
Camera 1 - fiecare membru al - când doarme cineva, - se vorbeşte în - se încuie uşa când nu - lucrurile se împrumută
camerei are o zi de se vorbeşte în şoaptă; şoaptă mai rămâne nimeni în doar de comun acord
curățenie - televizorul sau radio- cameră
ul se dau la volum
scăzut;
- nu este o oră anume
de dormit
Camera 2 - fiecare face curățenie în - se doarme timp - linişte totală - se încuie uşa cu cheia - fiecare cu lucrurile ei şi
cameră atunci când îi vine nelimitat; când pleci dimineața să nu le folosească pe ale
rândul (mai sunt şi - linişte absolută chiar chiar dacă e ora 10:00 celorlalte
excepții) dacă este ziuă (ca să nu intre hoții)
Camera 3 - toate participă la - nu se vorbeşte tare - când cineva - când nu rămâne - se împrumută reciproc,
curățenie, dar nu într-o zi când cineva doarme doarme sau nimeni în cameră se dar trebuie mai întâi să
prestabilită citeşte, nu se face încuie uşa ceară
gălăgie
Camera 4 - nu ai voie să îți laşi masa - dacă îți sună - din respect - uşa se încuie când nu - nu îşi împrumută decât
neştearsă după ce telefonul şi cineva pentru cel care e nimeni în cameră lucruri simple (coli,
mănânci; doarme, vorbeşti la învață, se face perforator, reviste,
- trebuie să îți speli vasele telefon pe hol; linişte capsator, etc.)
imediat după ce ai mâncat, - nu se spală vasele
în cazul în care nu doarme când cineva doarme
nimeni în acel moment;
- trebuie să facă curățenie
cel puțin o dată pe
săptămână
Camera 5 - curățenie pe rând, fără - dimineața se încearcă - dacă cineva - se încuie uşa când - folosesc în comun
un program strict pe zile; păstrarea liniştii în învață, poate să toată lumea e plecată tacâmurile, frigiderul;
- când coşul de gunoi e cameră; țină lumina - îşi împrumută diverse
plin, trebuie dus de una - nu se foşnesc pungi aprinsă în cameră (hârtie, pixuri, foarfeci)
dintre ele; decât dacă e absolut toată noaptea

84
- dacă vreuna găteşte, cu necesar;
ceapă în special, se ține - noaptea nu se
geamul mult timp larg vorbeşte la telefon în
deschis cameră;
- nu se ascultă muzica
tare
Camera 6 - fac curățenie pe rând, - când una din ele - dacă cineva vrea - se încuie uşa la - pentru a împrumuta
fără să se supere dacă doarme, celelalte să învețe şi alta să plecare lucrurile altcuiva, cer
vreuna din ele nu are timp păstrează liniştea asculte muzică, voie, nu iau fără a întreba
cea care vrea să
asculte muzică
cedează în
favoarea celeilalte
Camera 7 - se face curățenie - se vorbeşte în şoaptă; - se vorbeşte în - uşa se încuie dacă nu - lucrurile se împrumută
generală o dată pe - nu se dă muzica tare; şoaptă; mai rămâne nimeni în cu acordul colegelor
săptămână (fiecare într-o - nu se țipă; - nu se dă muzica cameră
săptămână); - se vorbeşte la telefon tare;
- ştergerea mesei după ce pe hol - nu se țipă;
se mănâncă; - se vorbeşte pe
- spălatul chiuvetei dacă o hol la telefon
murdăresc
Camera 8 - fiecare are o zi de - când se doarme nu se - nu se ascultă - uşa se încuie când nu - lucrurile se împrumută
curățenie pe săptămână; ascultă muzică; muzică; mai e nimeni în cameră cu acordul persoanei
- nu se lasă hainele, - nu se vorbeşte tare; - nu se vorbeşte căreia îi aparțin
lucrurile în dezordine pe - nu se vorbeşte la tare sau la telefon
scaune, paturi, masă sau în telefon
alte locuri;
- fiecare strânge masa,
spală vasele după ce a
mâncat;
- în dulap lucrurile sunt
puse în ordine;

85
- nu se intră încălțat în
cameră
Camera 9 - curățenia o face cine - nu se găteşte; - nu se vorbeşte - se încuie uşa la - se ajută una pe cealaltă
poate, când poate - nu se fumează; cu glas tare; părăsirea camerei dacă şi îşi folosesc reciproc
- nu se face curat - se vorbeşte la aceasta rămâne goală lucrurile
telefon în şoaptă
Camera -“respectă ziua de -“nu sta noaptea până -“dacă cineva - cine se culcă ultima, - lucrurile nu se folosesc
10 curățenie şi nu uita să târziu cu lumina învață, ieşi pe hol încuie uşa; fără acordul persoanei
speli şi podeaua, chiuveta, aprinsă”; să vorbeşti la - uşa se încuie de căreia îi aparțin
pervazul şi praful de pe -“lumina se mai ține telefon” fiecare dată când în
frigider; du şi coşul de aprinsă dacă rămân cel cameră nu mai e
gunoi”; puțin două persoane”; nimeni;
-“după spălarea vaselor, -“fă linişte când altul - geamurile se închid
nu lăsa resturi în doarme” când nu mai e nimeni în
chiuvetă”; cameră;
- curăță sandwich-maker- - uşa se încuie dacă
ul după ce l-ai folosit”; toate persoanele din
-“când găteşti, închide cameră dorm
uşile dulapului”
Camera - curățenia se face o dată - când dorm una sau - nu se face - se încuie uşa când - nu îşi împrumută
11 pe săptămână, fiecare mai multe colege, din gălăgie toate sunt plecate lucrurile
persoană având stabilită bun simț celelalte nu
săptămâna de curățenie fac gălăgie
Camera - nu există reguli de - se face linişte în - nu există reguli - se încuie uşa la ieşirea - nu există reguli în ceea
12 curățenie cameră când cineva în timp ce se din cameră dacă toate ce priveşte împrumutatul
doarme; învață colegele sunt plecate lucrurilor
- dimineața se spală pe
dinți, mâini, față, etc.
la baia comună pentru
că nu au voie să dea
drumul la apă la
chiuveta din cameră

86
Camera - curățenie pe rând, dar nu - la miezul nopții (ora - se vorbeşte mai - uşa se încuie când - lucrurile şi le împrumută
13 într-o zi prestabilită, ci 00:00) se dă stingerea încet decât de camera rămâne goală foarte rar şi numai cu
când se face mizeria obicei acordul respectivei
vizibilă; persoane
- dacă persoana al cărei
rând e la curățenie nu se
apucă de treabă, i se bat à
propos-uri
Camera - nu se intră încălțat pe - dacă cineva doarme, - se vorbeşte pe - se încuie uşa la - îşi împrumută lucrurile
14 covor din modul în se păstrează liniştea; hol la telefon; plecarea din cameră în funcție de relațiile
cameră, ci în şosete sau în - nu se trânteşte uşa - uşa nu se existente între ele.
papuci curați pe talpă; trânteşte
- fiecare face curat în
cameră şi trebuie să
respecte curățenia

Anexa 3 Matrice

87
CUM CERŞESC ROMÂNII ÎN STRĂINĂTATE

IUDIT (DEZSO) ILLYES

Fiind asistent social la Primăria C. din judeţul Braşov şi


având o vechime în muncă de 4 ani, am crezut că îmi va fi uşor să
aleg o temă de cercetare deoarece cunosc diversitatea problemelor
cu care se confruntă persoanele aflate în dificultate. Deşi m-am
gândit la mai multe teme de cercetare ca:
• de ce a crescut numărul de persoane angajate din localitate în
decurs de un an;
• care este efectul migraţiei anuale a învăţătorilor din mediul
rural asupra elevilor;
• de ce promovabilitatea la capacitate a elevilor din localitate
este foarte scăzută;
• cum a influenţat statutul de angajat viaţa de familie a unei
persoane care până la vârsta de 30-35 de ani nu a respectat
programul zilnic de muncă de 8 ore;
• ce efect produce în gândirea părinţilor modificarea
cuantumului alocaţiei de stat pentru copii până la vârsta de 2
ani;
Mi-am dat seama că pentru fiecare temă formulasem în gând
o ipoteză şi aşteptam ca în urma cercetării acesta să se confirme
sau nu. Mă gândisem la număr de persoane, procente, calitatea
vieţii, analiză comparativă a răspunsurilor în funcţie de studiile
absolvite etc., dar aceasta era strategia deductivă caracteristică
cercetării cantitative. Am renunţat la toate aceste idei şi mi-am
propus să ascult şi să observ fără selecţie şi supoziţie orice mi-ar
atrage atenţia în mod deosebit.

89
În comuna în care locuiesc am auzit câteva povestiri despre
persoane care au plecat în străinătate în urmă cu câteva săptămâni
şi s-au întors plângându-se că nu au câştigat nimic, având şi datorii
pe care trebuiau să le plătească urgent. Eram curioasă ce au păţit
deoarece în acelaşi timp sunt şi persoane care au plecat de peste
trei-patru luni, încă nu s-au întors acasă şi trimit bani familiilor lor.
Aparţinătorii relatează că lucrează în agricultură sau construcţii şi
sunt mult mai bine plătiţi ca în România. Întrebând de ce câţiva s-
au întors am aflat că aceştia au fost arestaţi deoarece cerşeau şi
obligaţi să se întoarcă în ţară. Atunci mi-am propus să cercetez,
cum cerşesc românii în străinătate.
Alegând tema pentru cercetarea calitativă pe care trebuia să o
întreprind, am început să observ cu mai multă atenţie, în Braşov,
adulţii şi copiii care cerşesc în diferite locuri publice. În zilele în
care marea majoritate a salariaţilor primea renumeraţia, numărul
cerşetorilor era mai mare. Locurile unde sunt întâlniţi aceşti
oameni sunt numeroase (piaţă, intrarea în magazine, case de bilete
etc.), iar orele sunt diferite. Am mai observat că în mijloacele de
transport în comun nu mai cerşesc copiii care cântau şlagărul
,,Mamelor din lumea întreagă” iar acest lucru mi-a dat de gândit
deşi în gară numărul lor era destul de mare. Fiecare cerşetor
încerca să stârnească sentimentul de milă şi întrajutorare al
trecătorii, prin îmbrăcăminte, mimică, handicapuri vizibile reale
sau simulate dar mai ales prin motivarea nevoii de ajutor spus cu o
voce plângăreaţă. Eram din ce în ce mai curioasă în legătură cu
tema mea de cercetare deoarece persoanele cu care urma să
vorbesc au fost în situaţia în care nu cunoşteau nici o limbă străină,
nu cunoşteau locurile şi obiceiurile de viaţă ale locuitorilor, nu

90
aveau rude în străinătate (cunosc toate persoanele din această
relativ mică comună cu 2400 de locuitori).
Cercetarea aceasta este calitativă deoarece doresc să descopăr
şi să înţeleg cum cerşesc ,,românii” în străinătate, să analizez
informaţiile în profunzime, încercând să cunosc modul în care
subiecţii au reuşit să se descurce în altă ţară.
Pentru a colecta date necesare cercetării mele, am mers pe
teren, am identificat câteva persoane care au fost ,,la cerut” în
străinătate şi cu ajutorul interviului semistructurat şi a observaţiei,
am adunat cât mai multe date, urmând a le analiza şi interpreta.
După colectarea datelor, am transcris acele interviuri şi am
început să le analizez.
Am vorbit cu două persoane care au fost plecate la cerşit în
Germania şi respectiv în Italia.
Salvina (26 ani) şi Feri (28 ani) sunt căsătoriţi legitim de
două luni. Au un băiat în clasa întâi, pe care l-au lăsat cu bunica
atunci când au plecat în străinătate. S-au întors de o săptămână, iar
Salvina este dispusă să povestească despre experienţa lor.
Schimbarea în aspectul lor este vizibilă. Au o îmbrăcăminte curată
şi îngrijită, părul pieptănat şi nu emană nici un fel de miros.
Acestea sunt schimbări majore deoarece îi cunosc de mult iar
înainte erau murdari, nepieptănaţi, iar hainele lor miroseau
neplăcut. La început abia vorbeşte deoarece îi este frică. Soţul
asistă la discuţie fără să intervină iar la un moment dat iese din
cameră. Doar după ce o asigur că numele lor şi adresa sunt
confidenţiale în cercetare, se relaxează (la început stătea doar pe un
colţ al scaunului, cu mâinile în poală). Nu povesteşte cu încântare
de cele patru săptămâni petrecute în Germania (localitatea Köln) şi

91
nu mai doreşte să se mai întoarcă acolo, deşi a mai fost plecată şi în
2006 (localitatea München).
Tanti Floarea are 62 ani, este văduvă şi mai are în întreţinere
un fiu de 15 ani care spune ea că nu o prea ascultă (,,mai bine nu-l
făceam că l-am născut la 47 de ani, da noroc că merge la şcoală că
aşa vrea el”). Ceilalţi copii, şapte la număr, sunt toţi căsătoriţi şi au
mulţi copii la rândul lor, mai puţin unul care a murit în urma unui
accident forestier. Fiind operată în urmă cu câţiva ani, i-a fost
extirpat ochiul stâng; în locul globului ocular are o sutură
chirurgicală inestetică acoperită parţial de pleoapă. A fost ,,la
cerute” în Italia trei săptămâni în 2006 şi vorbeşte cu plăcere de
zilele petrecute acolo, cu toate că nu mai vrea să plece din cauza
sănătăţii ei precare.
În analiza datelor, am realizat o codare deschisă – paragraf cu
paragraf – în funcţie de relevanţa lor, pe fiecare dintre interviuri.
Codarea deschisă este operaţia prin care este decupat esenţialul din
text, se reduc datele pentru a descoperi ideile şi înţelesurile apărute.
Se pot realiza şi comparaţii între date.
Am subliniat cuvintele (codurile) le-am grupat în categorii
cărora le-am dat o denumire semnificativă şi am realizat câte o
schemă pentru fiecare din cele două cazuri. Am legat categoriile cu
subcategoriile şi am realizat codarea axială.
Categoriile pe care le-am identificat sunt: frecvenţa;
perioada; plecarea în altă ţară cu subcategoriile motive,
informare, modalităţi de plecare; cazarea; cerşitul cu
subcategoriile informare, procedee, tehnica utilizată, locurile
frecventate, analizarea oamenilor; beneficiile cerşitului cu
subcategoriile anticipate şi reale; şi urmările cerşitului.

92
Datele pe care le deţineam în urma celor două interviuri nu
erau suficiente şi nici nu mă ajutau să găsesc un răspuns real la
întrebarea cercetării. Am comparat cele două cazuri.
Ambele persoane afirmă că au plecat la cerşit datorită sărăciei
,,să câştige şi ei ceva”. Tanti Floarea se caracterizează ca fiind
bolnavă, bătrână, amărâtă, vai de capul ei, fără un ochi, văduvă cu
un copil şi tare săracă.
S-au informat în legătură cu transportul, de la alte persoane
care au fost plecate înaintea lor. Există un om ,,patronul” care are
mai multe maşini şi care îi transportă cu o dubiţă albă, într-un grup
mai mare, fără plată anticipată. Plata se face la întoarcere (în cazul
doamnei Floarea) sau în termen de o lună, două de la plecare în
cazul Salvinei.
Modalităţile de informare în legătură cu tehnica cerşitului
sunt aceleaşi (învăţare complex-cognitivă); alte persoane au relatat
felul în care cerşeau. În cazul Salvinei, metoda a fost însuşită de la
vecini care aveau o poză cu casa dărăpănată a lui Gogu şi copiii lui
mai mult dezbrăcaţi, pe care au fotocopiat-o, au plastifiat-o şi care
era însoţită de un text, scris în limba germană de profesoara de
limbă germană a fiului lor. A fost împărţită mai multor persoane,
printre care se afla şi Salvina cu soţul ei. Ei au utilizat acelaşi
scenariu menit să înmoaie inimile străinilor şi înainte cu un an,
când au avut un succes neaşteptat.
Tanti Floarea a aflat de modalitatea de ,,a cere” din Italia,
unde era un om care redacta în limba italiană, contra cost, povestea
menită să sensibilizeze şi să deschidă portofelele italienilor.
Felul cum cerşeau diferă, în sensul că în Germania grupul se
dispersa în diferite localităţi mai mult sau mai puţin apropiate de
locul de cazare, sunau la uşi şi arătau textul însoţit de poză (ţineau

93
legătura prin telefon), iar în Italia solicitau o munca mai uşoară,
arătând totodată şi ,,cărticica” în speranţa că vor primi bani mai
mulţi, în locuri în care au mai fost şi înainte (mă cunoşteau deja).
Din perspectiva lui tanti Floarea: italienii au fost etichetaţi ca
persoane care sunt ,,cumsecade” dacă munceşti cinstit, mâncare
foarte bună şi uşor de procurat, haine de bună calitate primite de
pomană, doar medicamentele erau greu de procurat.
Găseşti mâncare pe drumuri, în pungi şi cutii la bazaruri, că
ştiau că veneau românii să le ia. Găseai haine şi papuci cu eticheta
pe ele, nu vechi.
Mâncam brânză, salamuri şi numai bunătăţi, că mâncare ca-
n Italia mai rar. Ne dădeau struguri, piersici, fructe, ardei, de
toate.
Foarte cumsecade italienii ăştia, dacă erai de treabă să
lucrii.
Salvina a descris oamenii din Köln ca pe o populaţie compusă
din multe minorităţi interesate de România şi care erau dispuse să
contribuie cu ceva la întrajutorarea persoanelor aflate în dificultate.
Sunt fel de fel de oameni. Negrii ăştia şi chinezii sunt mai
sufletişti, da’ mie îmi era frică de ei. Când auzeau de România toţi
erau curioşi. Când citeau hârtia ne dădeau mâncare, haine, unii
bani. Fetele tinere nu prea vorbeau cu noi, erau mai retrase, doar
dacă arătam buletinul aveau încredere.
Erau femei cu cârpe albe în cap şi îmbrăcate numai în alb
care nu se uitau în faţă, ţineau capul în jos şi nu se uitau la tine.
Ele arau tare sufletiste. Sunt fel de fel de naţii.
Datorită faptului că Salvina a fost plecată la cerşit şi înaintea
intrării României în UE a comparat involuntar (fără a fi întrebată)
atitudinea poliţiei din Germania faţă de cerşetorii străini – înainte şi

94
după aderare. Comparativ cu anul 2006, grupul persoanelor care au
plecau la cerşit a fost mult mai mic. Erau legitimaţi la 2-3 zile,
amprentaţi şi eliberaţi de poliţie, doar în cazuri extreme erau trimişi
acasă cu avionul, pe când în 2007 au fost arestaţi şi privaţi de
libertate pentru 24 de ore foarte des, aveau la dispoziţie un
translator, erau percheziţionaţi minuţios, banii erau confiscaţi
(primesc doar o chitanţă), conducătorul grupului poate fi reţinut
pentru o perioadă mai lungă, fiind trimişi până la graniţă cu trenul
având interdicţie de a se mai întoarce în localitatea în care au fost
arestaţi de mai multe ori. Ea a considerat că această experienţă a
fost neplăcută şi nu mai doreşte să o mai repete.
Tanti Foarea nu a avut probleme cu poliţia deloc iar singurul
motiv pentru care s-a întors aşa de repede (după 3 săptămâni) a fost
starea precară a sănătăţii.
Mi-am pus întrebarea dacă şi alte persoane plecate în
Germania în acest an au avut aceleaşi experienţe neplăcute cu
poliţia germană atunci când au cerşit şi dacă în Italia autorităţile
sunt la fel de permisive şi în 2007.
Astfel m-am hotărât să folosesc tehnica bulgărelui de zăpadă
în eşantionarea următoare, necesară la colectarea datelor de
completare.
De la Feri am aflat că Gruia (34 ani) şi Cristina R. (29 ani) au
sosit recent din Germania după 3 săptămâni de la plecare. Ei au trei
copii pe care i-au lăsat cu bunica maternă. Gruia a fost cel care a
povestit cum a fost în străinătate, când i-am vizitat acasă.
În casă era o curăţenie exemplară, chiar dacă mobilierul era
uzat şi deteriorat pe alocuri. Schimbarea era majoră deoarece de
câte ori i-am vizitat era dezordine, geamul era înlocuit cu un nailon

95
(acum geamul avea şi perdeluţe) şi vestimentaţia era murdară şi
ruptă pe alocuri (acum nu era aşa).
Gruia era copleşit de curăţenia şi frumuseţea oraşelor dar şi
dezamăgit că aşteptările lor în legătură cu câştigul nu s-au adeverit
deoarece toate bunurile obţinute din cerşit sau pentru care nu
puteau să dovedească provenienţa le-au fost confiscate în mod
sistematic, au stat în arest preventiv, au avut un translator din oficiu
pentru a se putea face înţeleşi şi au fost trimişi în ţară fără plata
transportului din partea autorităţilor (doar 60 euro de persoană). Nu
mai doresc să se întoarcă. Interviul a fost relevant deoarece după
codarea deschisă şi axială mi-am dat seama că, categoriile se
repetă. Mai trebuia să aflu răspunsurile la cele câteva întrebări pe
care le-am enumerat mai sus.
Comparând cazurile celor 2 care au fost în Germania, şi
urmărind codarea axială observăm că, categoriile şi subcategoriile
sunt potrivite ambelor cazuri. Diferă locurile în care cerşeau
soţ/soţie: în cazul Gruia nu erau îndepărtate (de o parte şi de alta a
unei străzi), în cazul Salvina cartiere învecinate; şi perioada de
detenţie, Gruia şi Cristina stăteau doar câteva ore în arest, Salvina
şi Feri peste 24 de ore.
Am crezut că nu o să găsesc o persoană sosită din Italia când
tanti Margareta a venit să mă anunţe că fata ei Rozalia L. (41 ani)
tocmai a ajuns acasă din Italia după o perioadă de 10 luni de
absenţă unde ,,a cerut”. Era necăjită că urmează să nască (ea nu
doreşte acest copil) şi că nu poate să se întoarcă în Italia unde este
nemaipomenit de bine.
Interviul s-a desfăşurat la biroul meu, unde Rozalia nu era
deloc stânjenită deoarece ne cunoşteam bine (am întocmit dosarul
de plasament familial pentru cei 3 copii ai ei către bunica maternă

96
deoarece mama îi neglija având în vedere că are retard mintal
mediu IQ=45 şi tulburări de comportament).
Italia este ţara în care ar dori să trăiască mereu, unde câştigă
banii uşor din cerşit. A plecat cu un microbuz însoţită de o prietenă
care a mai călătorit aşa. Acolo l-a întâlnit pe tatăl ei care este plecat
de peste 2 ani şi munceşte în construcţii. La început a cerşit pe
lângă bazaruri, arătând un carton pe care erau trecute necazurile ei.
În timp a învăţat limba italiană astfel încât cerşeşte rugându-se de
trecători. Locuieşte în chirie şi nu prea trimite bani acasă deoarece
abia îi ajung ei, dacă ar munci ar câştiga mult mai bine. Ea afirmă
că mâncarea este foarte bună, ieftină, uşor de procurat şi cu fructe
multe.
O singură dată a fost legitimată de poliţie dar deoarece nu
avea antecedente, nu fura a fost lăsată să-şi continue ,,munca”.
Abia aşteaptă să se întoarcă în Italia unde trăieşte cu concubinul ei.
Vrea să lase şi acest copil la mama.
Comparând cele două cazuri a celor care au cerşit în Italia,
am observat că metoda cerşitului se poate schimba în timp; măcar
unul dintre motivele de întoarcere în ţară este problema sănătăţii;
atracţia de a repeta experienţa (modul de trai) din Italia este
puternică.
Deşi cei care ,,au vizitat” Italia nu au pomenit de beneficii,
îmi permit să presupun că acestea există deoarece nu s-au plâns de
datorii şi planurile lor de viitor sunt de a construi o căsuţă.
Nu eram convinsă că toate persoanele care cerşesc analizează
oamenii. Oare întotdeauna beneficiile sunt anticipate?
Comportamentul autorităţilor are un efect aşa profund asupra celor
care cerşesc încât să-i facă să renunţe sau renunţarea apare atunci
când pe lângă frica resimţită, beneficiul cerşitului este nul? Mai

97
aveam de clarificat aceste întrebări. Nu puteam să plec în
străinătate dar am considerat că, comportamentul cerşetorilor este
acelaşi în orice ţară s-ar afla. Locaţia a fost Gara Braşov, de unde
puteam să observ cerşetorii, să asist la modul lor de a cerşi, să
ascult ce spun. De două-trei ori pe săptămână stăteam cel puţin o
oră într-un loc de unde vedeam şi auzeam persoanele care cereau
de pomană.
În autobuzul cu care mergeam acasă notam cu exactitate
observaţiile recente. Le-am analizat şi în cele ce urmează le voi
detalia.
Tineri sau bătrâni, copii sau mame cu copii, curaţi sau
murdari, există o mare varietate de persoane care cerşesc. La
chioşcul de bilete frecvent este câte o persoană care cere 10 bani
doar pentru mâncare. Aceasta evită să ceară pensionarilor bani
deoarece au auzit de multe ori du-te să munceşti, să vezi cum se
câştigă banii sau dacă te-aş chema la sapă pentru bani, n-ai veni.
Am asistat la discuţii între cerşetori în care se lăudau, după
numărarea banilor şi schimbarea lor în bancnote, cu suma colectată
,,de la ora 1 la 5 am 9 lei sper ca până seara să mai fac încă 6 lei”
sau ,,nu prea merge, am doar 11 lei de azi dimineaţă”.
Frica de poliţie persistă, de patru ori au fost avertizaţi
cerşetorii în decurs de o lună, de câte o persoană din anturaj că vine
poliţia, iar reacţia a fost fuga precipitată, fără a sta să se convingă
dacă este aşa sau nu.
La chioşcul de sandvişuri sunt doar persoane îmbrăcate curat
care cer ceva de mâncare motivând că sunt din altă localitate, stau
la cămin şi nu au mâncat de o zi. Cred că sunt cel puţin 3 tineri,
prin rotaţie, care utilizează aceeaşi tehnică, însoţită de o privire
inocentă. Vă rog să mă ajutaţi cu ceva, cu mâncare dacă se poate

98
este abordarea lor, doar după ce ai început să mănânci (ca să te
simţi vinovat). După mai multe zile de observare am decis să notez
că adolescenţii nu cer de la cei cu o vârstă apropiată de a lor sau
vârstnicilor, ci doar celor care ar putea fi părinţi de elevi.
Am asistat la o scenă nouă. Un personaj din poliţia
comunitară a prins doi copii care cerşeau de gulerele bluzelor, şi
spre stupefacţia celor din staţie, în urletele copiilor ,,ce vrei nene de
la noi, dă-ne drumul” îi trăgea după el spre duba de patrulare.
Copiii s-au zbătut din răsputeri dar tot au fost urcaţi în maşină. În
următoarele 2 săptămâni nu i-am văzut.
Am colectat date până când am considerat că sunt suficiente
şi că nu mai aflu idei noi despre problemă, că se repetă sau cel
puţin se aseamănă. Pot să afirm faptul că a fost aplicat principiul
saturaţiei teoretice.
Constatările pe care le voi prezenta în continuare pot fi tratate
ca ipoteze şi pot genera propoziţii teoretice. Este adevărat, însă, şi
faptul că, dat fiind caracterul explorator al cercetării, în afara unei
familiarizări cu ceea ce povestesc oamenii despre cum cerşesc ei în
străinătate şi a unor problematizări plecând de la aceasta, valoarea
concluziilor poate fi interpretabilă.
Aşadar, în urma procesului de cercetare calitativă prezentat
mai sus, am ajuns la următoarele concluzii şi ipoteze:
• Indiferent de sex, vârstă, pregătire şcolară orice persoană
poate fi cerşetor;
• Motivaţia celor care cerşesc este foarte cunoscută, lipsa
resurselor financiare necesare unui trai îndestulător;
• Frecvenţa şi durata plecărilor în străinătate este influenţată de
mulţi factori;

99
• Cei care cerşesc în străinătate pleacă cu dubiţe sau microbuze
particulare, pe seama acestor plecări dezvoltându-se o afacere
profitabilă pentru unele persoane;
• Tehnica cerşitului se însuşeşte prin învăţare complex-
cognitivă şi se schimbă în timp;
• Necunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională, sau a
limbii ţării în care urmează să plece este un handicap major al
cerşetorului deoarece este nevoit să suplinească acest lucru cu
pliante, petiţii, cereri de ajutor, poze cu case care se dărâmă;
• Doar localităţile mari sunt agreate de cerşetori, datorită
numărului mare de locuitori;
• Locurile în care se cerşeşte pot varia de la locuri foarte
aglomerate la uşa fiecărei case;
• Toate persoanele care cerşesc analizează oamenii;
• Întotdeauna beneficiile sunt anticipate;
• Comportamentul autorităţilor influenţează decizia de a
continua/renunţa la această ocupaţie doar dacă pe lângă frica
resimţită de cerşetor, beneficiul cerşitului este nul sau
considerat nerentabil,
• Datorită faptului că în Germania a crescut vigilenţa poliţiei
iar legislaţia nu este permisivă cu cerşetorii, aceştia au fost
descurajaţi să mai practice această meserie, bănoasă cândva,
iar numărul lor este în descreştere;
• În Italia cerşetoria va continua iar numărul celor din alte ţări
care se vor stabili temporar sau definitiv s-ar putea să crească,
deoarece prin învăţare indirectă destul de mulţi se pregătesc
să-şi încerce norocul.

100
Deşi o parte din concluziile cercetării nu constituie o noutate,
am descoperit că pentru mine câteva sunt noi; există multe
persoanele care se descurcă în ţări străine, chiar dacă nu cunosc
limba; pentru oricine este importantă cunoaşterea comună; metoda
pe care a adoptat-o Germania pentru descurajarea cerşetoriei dă
roade.
Ca surse de informaţii m-am axat doar pe persoanele care
practică una dintre cele mai vechi meserii, cerşetoria. Din punctul
de vedere al suficienţei, consider că nu am reuşit să saturez în
totalitate categoriile pe care le-am construit (cel puţin categoria cu
beneficiile, nu), şi cred că ar fi fost interesant să colectez mai multe
informaţii şi din alte comune. Cred că am îndeplinit mai bine
criteriul privind adecvarea.
Pentru mine proiectul de cercetare a fost interesant şi m-a
făcut să analizez acţiunile şi actorii sociali dintr-o altă perspectivă
decât cea cunoscută de mine. Cred că cercetarea calitativă este la
fel de importantă ca cea cantitativă.

101
102
EXISTĂ DIFERENŢE ÎNTRE COPIII LĂSAŢI LA
GRĂDINIŢĂ ZILNIC ŞI CEI LĂSAŢI SĂPTĂMÂNAL?

ROXANA MARIA LADARIU

Identificarea problemei
În această cercetare am urmărit să aflu dacă există diferenţe
între copiii lăsaţi la grădiniţă zilnic şi cei lăsaţi săptămânal. Aceasta
era o curiozitate apărută cu câteva luni în urmă în mintea mea. De
ce? Motivul este acela că auzisem de la nişte persoane cunoscute că
la o grădiniţă din apropierea blocului meu există copii lăsaţi
săptămânal şi uneori chiar uitaţi acolo de către părinţii lor ori de
persoanele care îi îngrijesc. Acesta a constituit obiectivul cercetării
mele. La început am vrut să aflu de ce sunt aceşti copii pur şi
simplu părăsiţi în această grădiniţă. Totuşi, mi-am dat seama că
cercetarea mea nu ar fi avut finalitate deoarece ar fi trebuit să stau
de vorba cu părinţii acestor copii, lucru aproape imposibil de
realizat atâta timp cât ei nu au timp de proprii lor copii.
Astfel am ajuns la grădiniţa situată în apropierea blocului
meu. Prima oară am fost la doamna directoare a grădiniţei pentru a-
i cere acordul în realizarea cercetării mele. Am primit acordul
pentru asistarea la orele de educare a copiilor şi directoarea m-a
încurajat spunându-mi că e o tema bună deoarece există diferenţe
semnificative între cele două categorii de copii. Eu nu am vrut să
plec de la această premisă deoarece mi-ar fi putut afecta percepţia
realităţii, poate lucrurile nu erau aşa cum spusese directoarea.
Urma ca eu să observ dacă există diferenţe între cele două categorii
de copii. Eram foarte entuziasmată de faptul că o să pot realiza ce
mi-am propus.

103
Totuşi, la primul contact cu terenul au apărut în mintea mea
câteva nelinişti şi dezamăgiri. După prima zi de observaţie nu
aflasem multe lucruri, doar că fiecare copil e special în felul său, că
fiecare este un caz particular şi merită tratat cu acelaşi interes. Deşi
un pic dezamăgită, nu aveam de gând să renunţ. Eram sigură că
sunt multe lucruri de observat, aşa că am continuat să merg la
grădiniţă cât de des reuşeam. Astfel am început să observ mici
diferenţe în comportamentul copiilor care pe parcursul vizitelor
mele la grădiniţă au început să prindă tot mai mult contur.
În prima zi de observaţie dădusem atenţie la detaliile
neimportante pentru cercetarea mea, precum cele ce ţineau de
grădiniţă, cum arăta şi ce condiţii oferea copiilor, la felul cum se
purtau educatoarea şi îngrijitoarele cu copiii. De asemenea,
observasem că din partea educatoarei există discriminare în felul
cum se comportă cu copiii “zilnici” şi cu cei “săptămânali”. De
exemplu, în activităţi îi implica mai mult pe copiii “zilnici”, ca şi
cum cei “săptămânali” ar fi deja etichetaţi că nu sunt competenţi şi
nu au de ce să fie implicaţi.
După mai multe zile de observaţie am reuşit să ajung la
câteva concluzii cu privire la comportamentul copiilor din cele
două grupuri. Copiii aduşi la grădiniţă zilnic sunt mai stabili din
punct de vedere emoţional şi nu se ataşează repede de orice
persoană nou venită, cum eram eu de exemplu. Aceştia aveau
performanţe semnificativ mai mari în activităţile de învăţare
desfăşurate comparativ cu copiii “săptămânali”. Copiii lăsaţi
săptămânal la grădiniţă s-au ataşat repede de mine şi se purtau de
parcă m-ar fi cunoscut de mult timp fiind bucuroşi de prezenţa mea
acolo. Aceştia manifestau plictiseală şi dezinteres faţă de
activităţile de învăţare desfăşurate, joaca fiind mult mai importantă

104
pentru ei. Comportamentul neechilibrat al copiilor “săptămânali”
se poate datora în mare parte lipsei prezenţei părinţilor în viaţa lor.
Am ajuns la această concluzie datorită faptului că toţi copiii
“săptămânali” cu care am interacţionat provin din familii
destrămate. Ei sunt îngrijiţi de către taţi, bunici sau bone, iar mama
fie i-a părăsit, fie a plecat în străinătate. Pe când, fiecare copil din
celălalt grup are relaţii strânse cu familia bazate pe afecţiune şi
interes din partea părinţilor. Ei când vorbesc despre familia lor au
planuri de viitor cu aceştia, povestesc cum îşi petrec timpul cu ei,
în timp ce copiii “săptămânali” nu vorbesc cu prea multe detalii
despre familia lor, decât de faptul că poate mama plecată o să-i
trimită jucării sau că tatăl face mâncare bună.
Prin această cercetare mi-am propus să răspund la întrebarea:
Ce diferenţe există între copiii “săptămânali” şi copiii “zilnici”?

Tipul cercetării
Cercetarea mea este o cercetare calitativă deoarece am
încercat să surprind modul în care se comportă două categorii
diferite de copii, să înţeleg cum sunt aceşti copii, să le câştig
încrederea încât să se comporte cât mai natural posibil în preajma
mea. Am ales câţiva copii reprezentativi pentru fiecare categorie în
parte şi am purtat discuţii cu ei despre diferite aspecte pe care ei le
consideră importante în viaţa lor.
Această cercetare este de asemenea, o cercetare descriptivă
deoarece am încercat să descriu diferenţele dintre copiii
“săptămânali” şi copiii “zilnici”, comportamentul acestora, cum
interacţionează unii cu ceilalţi, cum se implică în diverse activităţi
şi ce performanţe are fiecare copil în parte.

105
Abordarea teoretică
Cercetarea realizată de mine se încadrează în interacţionismul
simbolic deoarece pe parcursul acesteia am urmărit să aflu cum se
desfăşoară zilele la grădiniţă pentru copii, comportamentul
copiilor, modul lor de a interacţiona cu ceilalţi copii şi cu
educatoarea, cum se comportă în diferite situaţii. Am încercat să
aflu povestea fiecărui copil în parte din relatările acestora. În
funcţie de numărul de copii pe care i-am investigat am realizat un
studiu cu mai multe unităţi de investigare, care are în vedere
diferenţele dintre două categorii de copii ai unei clase de grădiniţă.
Pentru a-mi atinge obiectivul cercetării am observat şi discutat cu
un număr de zece copii, fete şi băieţi, de la grupa pregătitoare.

Culegerea datelor
În culegerea datelor am folosit triangulaţia metodologică
combinând metoda observaţiei cu cea a interviului. În mare parte
am folosit observaţia de teren, participativă şi nestructurată. Am
fost pe teren şi am observat comportamentul copiilor în mediul lor,
la locul de joacă şi în clasă. Am folosit observaţia participativă în
învăţarea poeziilor, m-am implicat în activităţile lor de învăţare şi
i-am ajutat să scrie. Prin această metodă am aflat informaţii despre
capacitatea lor de învăţare şi interesul lor pentru aceste activităţi.
Prin intermediul observaţiei nestructurate am observat toate
detaliile ce ţin de educarea copiilor, felul în care se stabilesc
relaţiile între copii, condiţiile oferite de grădiniţă acestora, ce
atitudine au educatoarea şi îngrijitoarele faţă de copii şi tipul de
activităţi desfăşurate de copii.
După adunarea câtorva date prin metoda observaţiei, am mai
utilizat şi interviul semistructurat pentru a veni în completarea

106
informaţiilor culese. Prin această metodă am încercat să ghidez
discuţiile cu copiii spre ceea ce mă interesa să aflu. Astfel am aflat
detalii despre familia lor, cât de importantă este aceasta pentru ei şi
ce rol joacă în viaţa lor. Însă, nu am reuşit să aflu foarte multe
detalii aşa cum sperasem deoarece copiilor “săptămânali” acest
subiect nu le trezea deloc interes. Ei preferau să-mi povestească
despre câte jucării au ei acasă, ce desene animate urmăresc şi ce
jocuri se joacă pe calculator. De la copiii “zilnici” am reuşit să aflu
detalii mai complete despre cum îşi petrec ei timpul liber cu
părinţii, unde merg în parc şi ce planuri de vacanţă au cu aceştia. În
momentul interviului am observat din comportamentul copiilor
“săptămânali” nevoia lor de afecţiune. Aceştia îşi doreau să stea în
braţele mele sau să mă strângă în braţe în timp ce vorbeau cu mine,
în timp ce copiii “zilnici” stăteau ori pe scăunele şi vorbeau cu
mine, ori se jucau, desenau sau scriau.

Analiza datelor
În analiza datelor am folosit codarea deschisă şi codarea
axială. Datele culese de pe teren le-am analizat cu ajutorul codării
deschise, paragraf cu paragraf, astfel încât am aplicat etichete
conceptuale pentru fiecare idee care mi s-a părut relevantă pentru
cercetare. Am continuat cu codarea axială în care am încercat să
fac conexiuni între categoriile şi subcategoriile lor astfel încât să se
observe diferenţele dintre cele două grupuri de copii. În urma unui
inventar de informaţii acumulate de la fiecare subiect în parte am
făcut categorii tematice pentru fiecare grup de copii (vezi Anexa I
de la sfârşitul articolului).
Ca metodă de prezentare vizuală a datelor am folosit
matricea. Am construit câte o matrice pentru fiecare grup de copii

107
în parte (vezi Anexa II de la sfârşitul articolului). Aceasta m-a
ajutat la interpretarea datelor şi am evidenţiat mai bine
comportamentul fiecărui subiect în parte în cadrul diferitelor
activităţi.

Interpretarea datelor
După ce am adunat date şi le-am analizat am trecut la etapa de
interpretare a datelor pentru a reuşi să dau un răspuns la întrebarea
de la care am pornit în cercetarea mea, şi anume: “Există diferenţe
între copiii lăsaţi la grădiniţă zilnic şi cei lăsaţi săptămânal?”. În
interpretarea datelor am ales teoria întemeiată pentru a prezenta
concluziile la care am ajuns în urma cercetării. Astfel, în urma
analizării datelor culese am reuşit să răspund la obiectivele propuse
şi am ajuns la următoarele concluzii:
• Există diferenţe între copiii lăsaţi la grădiniţă zilnic şi cei lăsaţi
săptămânal. După părerea mea aceste diferenţe apar din cauza
educaţiei pe care o primesc acasă şi la grădiniţă. Un
comportament neadecvat aşa cum dezvoltă copiii “săptămânali ”
este cel mai probabil să apară din cauza lipsei bunei educaţii în
familie, urmată de neimplicarea cadrelor didactice de la
grădiniţă. În desfăşurarea activităţilor de scriere copiilor
“săptămânali” le lipseşte disciplina, ei nu dau atenţie indicaţiilor
educatoarei pentru a învăţa să scrie corect. La locul de joacă ei
devin agresivi verbal şi fizic dacă cineva le ia jucăriile sau le
strică jocul.
• Există de asemenea diferenţe în ceea ce privesc performanţele
lor la învăţare. Copiii “săptămânali” au performanţe mai scăzute
comparativ cu copiii “zilnici”. Aceste diferenţe se observă din
modul în care participă la activităţile de învăţare a poeziilor de

108
exemplu. În timp ce copiii “zilnici” reuşesc să reproducă
aproape în totalitate poezia, cei din grupul “săptămânal” nu
reuşesc nici măcar un sfert. În alt caz de recunoaştere a unor
planşe cu flori, după exemplificarea educatoarei numai unul din
5 copii “săptămânali” au reuşit să recunoască florile, în timp ce
în celălalt grup 4 din 5 copii au recunoscut florile. Am constatat
că acest lucru nu se datorează nivelului lor scăzut de inteligenţă
ci faptului că nu îi ajută nimeni în dezvoltarea inteligenţei.
Părinţii ar fi trebuit să aibă un rol foarte important în viaţa
acestor copii, în dezvoltarea lor intelectuală. Din păcate aceşti
părinţi nu s-au ocupat la momentul potrivit de copiii lor, iar
acum la grădiniţă nimeni nu îşi mai dă interesul pentru a le
îmbunătăţi viaţa.
• Copiii “săptămânali” sunt discriminaţi în comparaţie cu cei
“zilnici” de către educatoare. În activităţile desfăşurate li se
permite o mai mare implicare copiilor “zilnici”. În jocurile
interactive pe calculator întâi sunt lăsaţi să participe la joc copiii
“zilnici”, iar pe urmă copiii “săptămânali”. La masă educatoarea
îi aşează pe copii în funcţie de grupul din care fac parte. Atunci
când greşesc copiii “săptămânali” sunt pedepsiţi de către
educatoare, în timp ce copiii “zilnici” nu sunt sancţionaţi pentru
greşelile comise.
• Copiii “săptămânali” provin din familii destrămate şi sunt
îngrijiţi de bunici, un singur părinte sau o persoană plătită ca să
facă acest lucru, în timp ce copiii “zilnici” provin din familii
unite care le oferă siguranţa căminului.
• Nu există diferenţe în gradul de inteligenţă între cele două
grupuri, ci doar în felul în care sunt ajutaţi să-şi dezvolte această
inteligenţă de către persoanele care îi înconjoară.

109
• Copiii “săptămânali” au o imaginaţie bogată, povestesc despre
lucruri pe care nu le deţin doar pentru nu fi mai prejos faţă de
ceilalţi copii. Aceştia povestesc despre fraţi sau surori pe care de
fapt nu îi au şi le atribuie chiar şi nume. De asemenea, vorbesc
despre anumite jucării şi locuri care există doar în imaginaţia
lor.
• Copiii din grupul săptămânal sunt lipsiţi de afecţiune şi încearcă
să atragă atenţia prin comportamente negative. Pentru a atrage
atenţia educatoarei aceştia strică jocurile altor copii sau nu îşi
îndeplinesc sarcinile date de aceasta. Lipsa de afecţiune se
observă în dorinţa acestora de a fi îmbrăţişaţi de către
educatoare şi ataşamentul pe care îl arată faţă de persoanele
necunoscute.

Evaluarea proiectului de cercetare


Din păcate nu am reuşit să saturez în totalitate categoriile pe
care le-am creat deoarece ar fi trebuit să mai culeg date pentru a
reuşi să prezint cu mai multe amănunte diferenţele dintre cele două
grupuri de copii. De exemplu, după ce am analizat datele mi-am
dat seama că ar fi trebuit să mai culeg date cu ajutorul interviului
semistructurat deoarece datele mele erau incomplete. Aflasem
puţine lucruri despre câţiva copii, şi anume atmosfera lor de acasă,
însă acest lucru s-a întâlnit doar în interviul a 4 copii din cei 10 pe
care i-am inclus în cercetarea mea. Astfel am renunţat să prezint
aceste detalii în acest articol. Cred că ar fi existat o strânsă legătură
între comportamentul copiilor şi atmosfera de acasă, cum se înţeleg
părinţii cu bunicii de exemplu, mama cu tata sau persoanele care îi
au în grijă cu părinţii acestora.

110
Sunt un pic dezamăgită deoarece nu am reuşit să finalizez
cercetarea, ar fi trebuit să culeg datele mai din timp, să le analizez
şi să mă întorc iar pe teren să-mi completez informaţiile, însă acest
lucru nu a mai fost posibil deoarece copiii au intrat în vacanţă. Aş
mai fi putut, de exemplu, să le văd performanţele în pregătirea
pentru serbarea de sfârşit de an, să observ reacţiile părinţilor (dacă
ar fi fost prezenţi) la prestaţia copiilor lor la serbare.
Totuşi mi-a făcut plăcere să realizez acest proiect, atât cât mi-
a ieşit, deoarece am prins încredere în mine şi sunt sigură că
următorul proiect de cercetare va fi mai bine realizat, cu date mai
complete şi mă voi opri din adunat date când voi ajunge la saturaţie
teoretică.

111
Anexa I
Codare axială – copiii “săptămânali”
2.a.b.Cum
1.a.Relaţia cu
vorbesc 2.a.a.Performanţe
2.a.În activităţi de educatoarea
în învăţare
învăţare

1.Relaţiile cu
2.b.La joacă 2.Comportamentul lor persoanele din
jurul lor 1.b.Relaţia cu
părinţii sau cu cei

Grupul copiilor care îi îngrijesc

“săptămânali”
1.c.Relaţia
cu ceilalţi
3.Cum îşi petrec
copii
weekend-ul

3.a.Cu cine?
3.b.Cum? 3.c.Unde?

112
Legendă codare axială, grupul copiilor “săptămânali”

1.a. 2.b.
 uneori o confundă cu mama  se joacă şi cu ceilalţi copii
 sunt deseori pedepsiţi de educatoare  uneori se joacă singuri
pentru că nu o ascultă  se joacă jocuri agresive
 uneori îi discriminează în activităţile  uneori vrea să le strice jocul celorlalţi
de învăţare, nu vrea să-i implice şi pe copii
ei pentru că dau răspunsuri greşite
3.a
1.b.  cu bunicii şi cu fratele mai mic
 relaţii lipsite de afecţiune  cu “tanti”
 nu manifestă nici un interes pentru  cu “buni”
aceştia  cu “prietenul meu”
 cu tata
1.c.
 relaţii agresive, se bat , se ciupesc 3.b
 se ceartă pentru jucării  se joacă
 cred că totul li se cuvine lor  merge la prietenul lui să se joace pe
 uneori sunt prieteni, alteori se ceartă calculator
2.a.  se joacă pe “play-station-ul care i l-a
 se plictisesc repede trimis mama”
 nu acordă atenţie activităţilor
 memorează poeziile mai greu decât 3.c.
ceilalţi  acasă la bunicul sau la naşa
 nu sunt atenţi  la “la prietenul lui mai mare”
 acasă cu bunicii şi cu tata
2.a.a  acasă, “la mine în Săcele”
 performanţe scăzute comparativ cu
celălalt grup de copii
 puţin comunicativi

2.a.b
 exprimare “greoaie”
 nu vorbesc coerent
 nu acordă cuvintele la persoana
corespunzătoare
 în loc de grupurile “ce” şi “ci” spune
“ş” şi în loc de grupurile “ge” şi “gi”
spune “j”

113
Codare axială – copiii “zilnici”

2.a.În activități de
1.a. Relația cu
învățare 2.a.a.Performanțe
educatoarea
în învățare
2.a.b.Cum 1.b.Relația cu
vorbesc părinții sau cu cei
2.Comportamentul lor care îi îngrijesc

Grupul copiilor 1.Relațiile cu


“zilnici” persoanele din
2.b.La joacă jurul lor

3.Cum îşi petrec


weekend-ul 1.c.Relația cu
ceilalți copii

3.a.Cu cine?
3.b.Cum? 3.c.Unde?

114
Legendă codare axială, grupul copiilor “zilnici”

1.a.
 educatoarea nu ţipă la ei
 nu sunt pedepsiţi atunci când greşesc, trece cu vederea
 relaţii de afecţiune

1.b.
 relaţii bazate pe afecţiune
 îi sunt respectate dorinţele
 au planuri de vacanţă, va merge cu părinţii la mare
 sunt foarte ataşaţi de părinţi, plâng în lipsa lor

1.c.
 relaţii de prietenie
 se ceartă, dar se împacă repede
 sunt înţelegători cu ceilalţi

2.a.
 sunt atenţi
 ascultă de educatoare
 sunt activi în activităţi
 dau răspunsuri corecte la întrebările educatoarei

2.a.a
 performanţe mari comparativ cu celălalt grup de copii
 învaţă foarte repede

2.a.b
 exprimare frumoasă
 folosesc propoziţii elaborate pentru a răspunde la întrebări

2.b.
 se joacă şi cu ceilalţi copii
 împart jucăriile şi cu ceilalţi
 inventează jocuri noi

3.a
 cu părinţii
 cu “tati şi cu mami”
 cu “fratele meu mai mare care merge la liceu”

3.b
 se joacă
 merge în parc cu prietenii
 merge cu “mami în parc”

3.c.
 “acasă la mine”
 “la bunica la ţară”

115
Anexa II

Matrice – copiii “săptămânali”

Subiecţii Comportamentul Comportamentul Comportamentul


în activităţile de în activităţi de la locul de joacă
învăţare scriere
1. C.C - învaţă greu - vrea să termine - manifestă un
- nu acordă prima de scris comportament
atenţie - scrie repede şi agresiv în relaţie
activităţilor mult, dar cu ceilalţi copii
desfăşurate incorect şi din această
- ridică mâna să - face frecvente cauză nimeni nu
răspundă, dar nu greşeli de vrea să se joace
ştie răspunsul ortografie cu ea
- le strică jocul
celorlalţi copii
2. P.S - nu are “stare” - scrie încet şi - joacă jocuri
să asculte greşit agresive şi
- are probleme - se plictiseşte imaginare
de pronunţie, în repede preluate din
loc de grupurile desenele animate
”ce şi ci” spune - dacă îi ia
“ş” şi în loc de cineva jucăria se
“ge” şi “gi” ia la bătaie cu el
spune “j“
3. M.V - are o capacitate - se plictiseşte - uneori se joacă
de învăţare repede şi se singur
ridicată, însă din plânge că îl - se joacă doar
cauza energiei doare mâna cu băieţii
excesive care o - găseşte mereu “săptămânali”
manifestă, motive ca să nu
performanţele termine de scris
sale scad
- este foarte
“agitat”, nu stă
locului o clipă

116
4. K.P - nu este atent - spune mereu că - este foarte
- se plictiseşte e obosit şi nu retras
repede poate să scrie, ar- se joacă mereu
- performanţe vrea să scrie singur şi dacă
foarte slabe la altcineva în intervine cineva
învăţare locul lui în jocul lui
imaginar îl
ciupeşte
- ciupeşte fetele
fără nici un
motiv
5. B.A - nu o - intră în - se joacă de
interesează competiţie cu multe ori
învăţarea, joaca ceilalţi copii singură, jocuri
e mult mai atunci când scrie imaginare
importantă şi scrie repede şi
- are probleme în incorect
exprimare, nu
acordă cuvintele
la persoana
potrivită

Matrice – copiii “zilnici”

Subiecţii Comportamentul Comportamentul Comportamentul


în activităţile de în activităţi de la locul de joacă
învăţare scriere
1. G.C - dă răspunsuri - termină mereu este mereu
corecte la ce are de scris lideră în jocuri
întrebările - nu se grăbeşte - se joacă cu toţi
educatoarei - scrie corect copiii
- este mereu - este populară,
atentă şi are toţi copiii vor să
performanţe se joace cu ea
ridicate la
învăţare

117
2. S.L - răspunde - scrie liniştită în - se joacă numai
frumos în banca ei cu fetiţele
propoziţii “zilnice”
- are puţine
prietene
3. P.T - este mereu activ - scrie fără să-i - este liniştit
- dă răspunsuri pese ce se - uneori se joacă
adecvate întâmplă în jurul singur, primeşte
- este foarte atent lui pe oricine în
la ce se întâmplă - termină mereu jocurile lui
în jurul lui ce are de scris,
nu lasă pe altă zi
4. C.R - vrea să fie - vrea să scrie - se joacă
mereu primul numai atunci civilizat, însă
care răspunde când vrea el şi uneori crede că
nu educatoarea totul i se cuvine
lui
5. U.A - îşi dă interesul - scrie ordonat - se joacă în
să fie cel mai bun - ascultă sfaturile general cu toţi
- memorează educatoarei în băieţii şi uneori
repede poeziile ceea ce face cu fetiţele din
cartierul lui

118
TREI GENERAŢII DIFERITE DESPRE ALEGEREA
PARTENERULUI CONJUGAL

IULIA MĂRGINEANU

Proiectul meu de cercetare aduce în discuţie felul în care,


persoane aparţinând a trei generaţii diferite, mai exact o bunică, o
fiică şi o nepoată, şi-au găsit perechea potrivită. Am luat în
consideraţie criteriile după care ele au ales, având în vedere
diferenţa de mentalitate dintre generaţii.
Am abordat această tema deoarece am vrut să descopăr
diferenţele care apar de la o generaţie la alta, şi aceasta pentru că
am observat că există discrepanţe foarte mari între generaţii. Iniţial,
am dorit să cercetez modul în care mamele din trei generaţii
diferite, îşi cresc copiii, criteriile după care îi educă, însă cu toate
că este un subiect destul de complex, mie personal nu mi s-a părut
chiar ideal, aşa că am hotărât să schimb ceva la el. Am păstrat
termenul de „trei generaţii”, însă am mers pe ideea întâlnirii şi
cunoaşterii viitorului partener conjugal. Răspunde la întrebarea „în
ce fel şi-au cunoscut şi şi-au ales soţul?”.
Ca abordare teoretică, cercetarea se încadrează în
interacţionismul simbolic; încearcă să descrie lumea subiecţilor
văzută de ei; semnificaţiile pe care le acordă subiecţii acţiunilor lor.
Am descoperit modul în care subiecţii percep vorbele, reacţiile şi
acţiunile celorlalţi, ce semnificaţie le acordă şi cum li s-a conturat
comportamentul în funcţie de toate acestea.
Ca tip de cercetare calitativă este o cercetare cu mai multe
unităţi de investigare, deoarece se cercetează părerile a trei
persoane aparţinând la trei generaţii diferite. Interesul s-a plasat pe

119
cele trei persoane şi pe modul în care acestea şi-au cunoscut soţii,
nu avem de-a face cu un studiu global asupra generaţiilor, ci cu un
studiu despre fiecare persoană în parte.
De asemenea, este o cercetare narativă (datele pe care le-am
cules sunt sub formă de poveste), o cercetare biografică - povestire
tematică - se povesteşte un eveniment, o parte din viaţa subiecţilor
- căsătoria, începutul relaţiei de dragoste care ajunge în final la
căsătorie.
Metoda de culegere a datelor folosită este interviul. Mai întâi
am pornit cu un interviu nestructurat, pentru că nu cunoşteam exact
tema pe care doream să o abordez, după care am apelat la un
interviu structurat în momentul în care s-a conturat tema. Am
aplicat interviuri repetate, individuale, unele la telefon, altele faţă
în faţă.
Am folosit ca metodă de culegere a datelor interviul deoarece
a fost metoda care s-a pliat foarte bine pe tema aleasă de mine, mai
ales pentru că aveam nevoie de informaţii despre evenimente care
s-au întâmplat în trecut, pe care nu puteam să le observ.
Dacă vorbim despre metode, tehnici şi instrumente în analiza
datelor, am folosit codarea teoretică, cu cele trei codări: deschisă,
axială, selectivă. Le-am folosit pe toate deoarece ca metodă de
interpretare am pus în aplicare Grounded Theory (teoria
întemeiată).
De asemenea, pentru a observa mai bine asemănările şi
diferenţele dintre cele trei generaţii analizate, am folosit matricea
ca instrument de prezentare vizuală a datelor.
Pentru a putea cerceta şi demonstra ceea ce mi-am propus,
am avut nevoie de trei femei de vârste diferite care să reprezinte
generaţii diferite. Astfel că, am luat ca subiect de cercetare o

120
bunică de 71 de ani, o mamă de 40 de ani şi o nepoată de 20 de ani,
toate din aceeaşi familie, şi le-am notat în felul următor: bunica -
Generaţia I, fiica - Generaţia II şi nepoata - Generaţia III.
Prin interpretarea datelor am descoperit următoarele lucruri:
- persoanele din prima generaţie, în general cele care locuiesc
în mediul rural, îşi doresc o căsătorie cu un bărbat de la oraş tocmai
pentru a scăpa prin intermediul căsătoriei din acest mediu, faţă de
persoanele care fac parte din a doua generaţie, care se lasă conduse
de sentimente în ceea ce priveşte o relaţie.
- cele din prima generaţie nu pun accent pe iubire, ci pe interes,
în schimb cele din a doua generaţie nu aşteaptă să primească ceva
în schimb, ci pur şi simplu se doreşte o relaţie bazată pe iubire.
- dacă vorbim de relaţie în prima generaţie, vorbim de o relaţie
întemeiată foarte repede, fără timp de gândire, pur şi simplu „te-am
cunoscut şi te-am luat”, în comparaţie cu a doua generaţie care îşi
canalizează atenţia şi asupra celor mai mici detalii, fructificând
fiecare întâlnire cu partenerul lor.
- părinţii fetelor din mediul rural, găsesc un impediment în
căsătorie faptul că băieţii sunt de la oraş, considerându-i golani şi
încercând să împiedice nunta, însă părinţii fetelor de la oraş îşi pun
problema dacă va merge sau nu relaţia din cauza vârstei fetei, în
nici un caz din cauza băiatului.
- taţii fetelor din a treia generaţie doresc ce-i mai bun pentru
ele, şi din aceasta cauză analizează foarte bine băiatul cu care fata
are o relaţie. Nu sunt de acord din cauză că face parte din altă clasă
socială, că este şofer, şi că nu are o facultate, în comparaţie cu
prima generaţie, chiar şi cu a doua când tatăl nu se interesează de
ceea ce face sau cu ce se ocupă băiatul.

121
- intervalul de timp trecut până la căsătorie diferă de la o
generaţie la alta: fetele din prima generaţie se căsătoresc foarte
repede după ce cunosc băiatul (aproximativ jumătate de an), fetele
din a doua generaţie după aproximativ unul sau doi ani, ajungând
ca a treia generaţie să se căsătorească foarte târziu, uneori ajung să
stea împreuna fără să se căsătorească.
- se observă de asemenea, mai multe asemănări între persoanele
din a doua şi a treia generaţie: taţii se împotrivesc relaţiei din
diferite motive, în schimb mamele le acoperă întotdeauna.
- îşi organizează timpul petrecut cu partenerii cam în acelaşi
mod: plimbări prin parc, ieşit la cofetărie, planuri de viitor, vorbesc
despre familie şi despre ceea ce o să facă în continuare.
- faţă de celelalte două generaţii, generaţia unu nu prea
comunică cu partenerul pe care şi l-a ales pentru a petrece toată
viaţa împreună; nu există ieşiri în oraş, plimbări, ci pur şi simplu
“te-am cunoscut şi te-am luat”...
- de menţionat este faptul că atât persoanele din prima
generaţie cât şi cele din a doua şi din a treia întâlnesc bărbaţi care
mai târziu ajung să le devină soţi, pur şi simplu întâmplător:
datorită unor întâmplări banale.
Consider că am îndeplinit toate criteriile de cercetare, mai
puţin saturaţia. Pentru a avea o cercetare completă trebuie să se
studieze mai multe persoane din aceeaşi generaţie, pentru ca apoi
să se facă o comparaţie între generaţii. Sau să se aplice interviul pe
mai multe familii, vizând în special bunicile, mamele şi nepoatele.
În continuare, am anexat câteva prelucrări de date care m-au
ajutat în interpretare:

122
Codare deschisă:

G I:
Cum s-au cunoscut: “mi-a scris o scrisoare”; “mi-a trimis şi o fotografie”.
Prima întâlnire cu el: “când s-a eliberat din armată”; “a venit direct la mine în Ialomiţa”.
Prima ei impresie: “noul venit mă cucerise”; “îmi plăcea şi vroiam să ne căsătorim”.
Ce s-a întâmplat când s-a reîntors el: “am făcut cununia civilă”.
Tipul de relaţie pe care o avea ea cu primul iubit: “relaţie serioasă”; “trebuia să ne
căsătorim”.
Caracteristicile pe care le avea viitorul soţ: “un sergent din Hunedoara”; “mecanic de
locomotivă”.
G II:
Caracteristicile viitorului soţ: „băiat de la ţară”; „lucra ca electrician”.
Locul întâlnirii: „la schimburile de tură”; “ m-a invitat la film”; “ m-a invitat la
cofetărie”; “ne plimbam în parc”.
Prima abordare din partea ei: “nu ştiam cum”; “îi ştiam numele”; „îmi era ruşine să-l
strig”; “m-am dus la el”; “i-am spus <poţi să mă ajuţi?>”.
Celălalt pretendent al ei: „tânăr cu pretenţii”; „emancipat, cu idei fixe”.
Cum era el la prima întâlnire: „bărbat decent”; „nu s-a apropiat de mine”; „nu m-a
sărutat”; „era timid”; „nu ne apropiam nici mâinile”.
Comunicarea între parteneri la început: „nu ne vorbeam”; „râdeam”; „ne fâstâceam”;
„îmi era ruşine să vorbesc cu el”.
Întâmplarea care ne-a apropiat: „o întâmplare banală”; „neonul de la bucătărie care se
stingea, se aprindea, iar eu i-am cerut ajutorul”.
Ce a făcut el prima dată: „s-a uitat la mine”; „a început să râdă”; „a spus că mă ajută”.
Cât timp a trecut până a invitat-o în oraş: „o lună”.
Prima întâlnire: „m-a invitat la film”; „m-a aşteptat”; „mi-a dăruit flori”.
Ce făceau când ieşeau: „vorbeam despre familie”; „ne plimbam în parc”; „vorbeam
despre servici”.
Primul sărut: „după trei luni”.
Reacţia familiei cu privire la el: „mama ştia de relaţia mea cu el”; „tata nu prea era de
acord”; „mama mă acoperea”.
Motivul împotrivirii tatălui: „aveam doar 18 ani şi considera că sunt prea mică”.
Cum am hotărât să ne căsătorim: „simţeam că-l iubesc”; „ne iubeam foarte mult”.
Cererea în căsătorie: „a venit cu fratele lui să mă peţească”; „tata a acceptat”.
G III:
Când a început totul: „aveam 16 ani”; „eram în clasa a IX- a”.
Cine era el: „şofer la o firmă de distribuţie”.
Cum s-au întâlnit: „el era şofer la o firmă de distribuţie care aducea marfă”; „când a venit
cu marfă, eu l-am văzut şi mi-a plăcut”; „m-am dus la el şi i-am spus că mie trebuie să-mi
lase marfa”; „mi-a spus să-i semnez factura, dar să-i scriu şi numărul de telefon”.
Ce a făcut ea: „nu i-am scris numărul de telefon”; „i-am semnat doar factura”; „am
plecat”; „dar m-am întors cu un bileţel cu numărul meu de telefon”.
Cum a ştiut că el este alesul: „nu am putut să dorm”; „mă gândeam mereu la el”; „l-am
visat în noaptea aceea”.
Când a avut loc prima întâlnire: „după 2 zile”; „m-a sunat să mă invite în oraş”; „am ieşit
într-o sâmbătă”.
Prima întâlnire: „ne-am întâlnit pe faleză”; „ne-am aşezat la o terasă”; „am vorbit despre
toate”; „mai mult el vorbea”; „eu eram prea timidă să port o conversaţie normală”; „ne
ţineam de mână”; „m-a condus până acasă”; „a încercat să mă sărute”.

123
Cum era el la prima întâlnire: „îmbrăcat într-o cămaşă bej”; „părul dat cu gel, brunet,
ochi căprui”.
Când s-au sărutat prima dată: „după trei luni”.
Cum se desfăşurau întâlnirile: „ne plimbam pe faleză, prin parc”; „mergeam la cofetărie”;
„la restaurante, la plajă”; „ne simţeam foarte bine împreună”.
Reacţia familiei cu privire la el: „tata nu accepta relaţia”; „mama ştia şi accepta”.
Motivul împotrivirii tatălui: „îmi spunea că sunt prea mică pentru o relaţie”; „pe el îl
considera un nimeni pentru că era şofer”.

Matrice:

Generaţia I Generaţia II Generaţia III


CUM S-AU CUNOSCUT
- “mi-a scris o scrisoare şi- “printr-o întâmplare banala, -“el era şofer şi aducea
mi-a trimis-o prin el era electrician unde lucram marfă magazinelor, atunci
intermediul celuilalt şi eu şi într-o zi l-am întrebat eu l-am văzut şi mi s-a
împreună cu o fotografie” dacă poate să mă ajute să părut destul de drăguţ”
schimb un neon”
CARACTERISTICILE VIITORULUI SOŢ
-“bărbat înalt, sergent din - “băiat de la ţară, lucra ca - “şofer la o firmă de
Hunedoara, mecanic de electrician” distribuţie, părul dat cu
locomotivă” gel, brunet, ochi căprui”
CUM AU ŞTIUT CA EL E ALESUL
- “pur şi simplu doream să - “simţeam că-l iubesc” - “nu puteam să dorm, mă
scap de la ţară, iar el gândeam mereu la el, l-am
venise de la oraş, aşa că şi visat în noaptea aceea”
m-am lăsat condusă de
sentimente”
PRIMA ÎNTÂLNIRE CU EL
- “când s-a eliberat din - “m-a invitat la film, m-a - “la o terasă; ne ţineam de
armată a venit direct la aşteptat şi mi-a dăruit flori mână; m-a condus până
mine în Ialomiţa” nemuritoare” acasă şi a încercat să mă
sărute”
CUM SE DESFĂŞURAU ÎNTÂLNIRILE
- “nu prea se numeau - “vorbeam despre familie, - “ne plimbam pe faleză,
întâlniri, căci el a venit la ne plimbam prin parc, ne mergeam la cofetărie, la
mine acasă şi petreceam făceam planuri de viitor” restaurante, vorbeam
tot timpul împreună” despre orice”
REACŢIA FAMILIEI CU PRIVIRE LA EL
- “spuneau ca este de la - “mama ştia, tata nu era de - “tata nu accepta relaţia,
oraş; că cei de la oraş sunt acord pentru că eu aveam 17 mama ştia şi mă acoperea”
golani şi profită de fete” ani, iar mama mă acoperea”
DUBIILE EI CU PRIVIRE LA CǍSǍTORIE
- „nu aveam dubii, căci - “nu ştiam daca o să meargă - “nu am avut nici un
ştiam că el mă va scoate relaţia, căci eu eram prea dubiu, pur şi simplu
din mediul rural şi mă va tânără” trăiam momentul şi
duce la oraş” spuneam că dacă or să fie
probleme, timpul le va
rezolva”

124
BASARABENI VERSUS ROMÂNI
ÎNTRE ACCEPTARE ŞI STIGMATIZARE

IONICA PRUNDAR

Iniţial cercetarea mea am vrut să o realizez pe o persoană care


nega tot, care vedea doar partea negativă din orice individ,
întâmplare. Dar în cele din urmă am ales ca şi temă basarabenii şi
anume cum se percep ei şi cum sunt văzuţi de români, atitudinea
basarabenilor faţă de români şi atitudinea românilor faţa de
basarabeni. Rezultatele le veţi afla parcurgând acest material.
În societatea noastră o mare influenţă asupra
comportamentelor şi atitudinilor noastre faţă de ceilalţi o are
mediul în care am crescut, formându-ne anumite credinţe, valori şi
implementându-ne stigmatizări sau chiar discriminări faţă de cei
care nu sunt ca noi.
O categorie din persoanele care sunt stigmatizate, după
părerea mea, la noi în ţară sunt basarabenii.
Pentru mine acest subiect a fost interesant, observând că
părerile diferă de la persoană la persoană când vine vorba despre
acest grup.
Contactul cu terenul a fost ceva nou pentru mine.
La început nu ştiam despre ce să-i întreb, cum să-i întreb atât
pe români cât şi pe basarabeni, trebuia să-i fac să înţeleagă că
pentru mine răspunsurile lor sunt foarte importante.
Pentru a avea o imagine cât mai largă, cuprinzătoare, am
adunat informaţii de la 5 respondenţi atât din categoria românilor
cât şi din categoria basarabenilor.

125
Am intervievat de fapt 4 basarabeni (cei care sunt introduşi în
cercetare), celălalt refuzând să vorbească cu mine despre acest
subiect spunând că: "eu nu pot vorbi mult despre acest subiect
pentru că încă nu m-am acomodat" .
În momentul în care le-am vorbit basarabenilor despre tema
propusă pentru a face cercetarea, unii mi-au precizat că niciodată
nu şi-au pus întrebarea: "Cum sunt privit de un român?".
În momentul intervievării basarabenii au fost mai rezervaţi,
au devenit agitaţi frecându-şi mâinile, balansându-se pe scaun. La
început am simţit şi am observat că nu vor să-mi povestească tot,
mai ales băieţii. În momentul în care i-am intervievat unul dintre
basarabeni mi-a spus că se feresc să vorbească deschis cu oricine
pe această temă pentru că la început de facultate li s-au luat
interviuri care au fost publicate în presă, lucru de care ei nu au fost
înştiinţaţi dinainte. În schimb românii mi-au vorbit despre această
temă foarte relaxaţi, li se părea a fi o temă ca oricare alta.
Pentru a aduna informaţiile necesare am realizat o cercetare
calitativă exploratorie. Am încercat să înţeleg, să aflu ce atitudine,
părere au românii despre basarabeni şi modul cum se văd
basarabenii, urmărind în primul rând să mă familiarizez cu
subiectul, să aflu cât mai multe despre subiectul cercetării.
Pentru că am încercat să aflu ce semnificaţii acordă subiecţii
acţiunilor şi situaţiilor, ce părere au românii despre basarabeni şi
viceversa, cum interacţionează în cămin, cercetarea aparţine
interacţionismului simbolic.
În culegerea datelor am folosit observaţia pentru că nu puteau
trece neobservate reacţiile pe care le-au avut basarabenii în
momentul în care le spuneam ceea ce am de realizat.

126
Pe lângă observaţie am folosit şi interviul pentru informaţii
cât mai consistente despre subiectul cercetării, despre atitudini,
despre păreri. Spre deosebire de informaţiile adunate prin
observaţie, datele obţinute cu ajutorul interviului sunt mult mai
bogate, mult mai complete.
La început am folosit interviul nestructurat pentru că nu ştiam
ceea ce mă aşteaptă pe teren. După primele 2 interviuri
nestructurate, am folosit interviul semistructurat fixându-mi nişte
teme generale de abordat.
Am folosit triangulaţia metodologică deoarece am combinat
metode de culegere a datelor.
După culegerea datelor pentru a ajunge la o concluzie am
realizat analiza orientată pe caz. Am analizat fiecare caz în parte,
le-am comparat pentru a ajunge la o concluzie. Pentru a comasa
informaţiile în scopul unei mai bune înţelegeri am folosit codarea
teoretică deschisă (vezi Anexa I, II) şi cea axială (vezi Anexa III,
IV). La codarea deschisă am extras esenţialul din text subliniind
cuvintele cheie, apoi am realizat categorii despre atitudini, păreri.
Am folosit ca şi tehnică codarea linie cu linie.
Pentru reprezentarea vizuală am ales matricea (vezi Anexa
V). Am realizat matrice atât pentru români cât şi pentru basarabeni.
În urma analizei am observat că mai aveam unele goluri cu
privire la informaţiile obţinute şi unde a fost posibil m-am reîntors
pe teren la subiecţi.
În interpretarea datelor am aplicat GROUNDED THEORY.
Am constatat că atitudinea românilor faţă de basarabeni este una
discriminatorie (aşa o percep basarabenii) „...românii nu ne au la
suflet, se uită urât la noi”, „românul în faţă e cel mai bun prieten,
iar pe la spate te vorbeşte de rău...”.

127
Basarabenii susţin că sunt foarte puţini valorificaţi, atât ca
persoană, cât şi în ceea ce priveşte acţiunile realizate de ei:
„diferenţele din liceu din partea profesorilor se simţeau, mi se
reproşa că sunt moldoveancă, că stau pe banii statului român... ni
se zicea că suntem bananieri, ne întrebau că nu avem şcoli,
facultăţi, de ce venim aici”, „aici la cămin am avut momente în
care unele persoane nu m-au acceptat, colegele îmi spuneau că nu
ştiu motivul dar le sunt antipatică”, „...s-a făcut mişto de accentul
meu”.
Atitudinea basarabenilor faţă de români este
nondiscriminatorie, bazată pe egalitate şi respect reciproc. „Nu am
nimic cu românii, dacă sunt respectată respect”,”Vreau să fim
egali. N-o să zic că sunt mai aşa, ăăă, sau mai aşa, sunt simplu,
normal, sunt om ca şi românii”.
Referitor la primele sentimente am constatat că toţi cei veniţi
din Moldova au trăit la început un sentiment de suferinţă după care
lucrurile s-au schimbat. „Mi-a fost greu într-o lume atât de mare...
na, am întâmpinat multe probleme”, ”la început vroiam acasă,
acasă, datorită singurătăţii, depărtării de casă”, „...cu timpul
dragostea de părinţi a fost înlocuită de prietenia strânsă cu ceilalţi
basarabeni. Cauza unei legături atât de strânse a fost similaritatea
condiţiei în care trăiam (trebuia să fim uniţi)”.
Statul le oferă studenţilor basarabeni unele beneficii cum ar fi
bursele şi locul gratuit în cămin. Basarabenii susţin acest lucru:
”sunt mulţumit că pot studia... nu aştept nici un ajutor din partea
nimănui, dar primesc bursă şi loc în cămin gratis”.
Am constatat că basarabenii considerǎ cǎ românii îi
discriminează. Acest lucru rezultǎ din interviurile lor şi anume:
“eram moldoveanca care nu inspira încredere în ceilalţi”, “la

128
mine la muncǎ am auzit din colegi vorbind despre unguri, ruşi,
basarabeni: vin şi au totul gata, sǎ-i doarǎ la bascǎ , cǎ...ǎǎǎ sunt
harnici, simpatici, nebuni, beţivi, ignoranţi, nesimţiţi “, dar existǎ
şi persoane care nu sunt aşa de critice.
Referitor la viaţa din cǎmin basarabenii precizeazǎ: “nu am
nimic împotriva românilor mǎcar se uitǎ urât la noi pentru cǎ bem,
chefuim, ţipǎm…”, “viaţa de cǎmin trebuie sǎ ştim s-o trǎim altfel
e nasoalǎ şi plictisitoare”.
Am constatat cǎ atitudinea românilor care interacţioneazǎ mai
puţin cu basarabenii este una discriminatorie. “Deşi nu am vrut sǎ
fac o distincţie sau, mai bine zis, sǎ-i discriminez nu am putut sǎ nu
fac acest lucru”, nu mi-aş dori sǎ iau contact cu ei. Te înţelegi cu
ei, dar fǎrǎ sǎ fii prea mult în contact”.
În schimb cei care interacţioneazǎ au o atitudine
nondiscriminatorie bazându-se pe prietenie, egalitate. Acest lucru l-
am constatat din spusele intervievaţilor şi anume: “trebuie sǎ-i
considerǎm egali şi sǎ fim egali”, “nu am încercat niciodatǎ sǎ-i
judec , pledez împotriva discriminǎrii… nu pot face deosebire între
colegii basarabeni şi ceilalţi… nu vǎd sǎ fie vreo diferenţǎ nici n-
aş concepe aşa ceva”.
Din punctul de vedere al românilor atitudinea basarabenilor
faţǎ de ei este nondiscriminatorie, bazatǎ pe prietenie: “basarabenii
sunt politicoşi în general, respectǎ profesorii ǎǎǎǎ sunt
prietenoşi”.
Referitor la primele sentimente, românii care iau contact cu
basarabenii îi înţeleg. “Din primele momente în care am aflat cǎ
am colegi de camerǎ doi basarabeni, mi-a pǎrut bine”, “la început
îmi era fricǎ sǎ mǎ apropii de ei pentru cǎ toatǎ lumea zicea cǎ-s
bǎtǎuşi, dar dacǎ interacţionezi cu ei sunt foarte de treabǎ”.

129
Am constatat cǎ cei care nu interacţioneazǎ cu basarabenii nu
sunt de acord cu faptul cǎ aceştia primesc burse, “sunt cam
privilegiaţi pe partea de învǎţǎturǎ, în cǎmin, la cazare, dacǎ sunt
repetenţi tot primesc cǎmin, iau bursǎ; mǎ deranjeazǎ faptul cǎ au
prea multe beneficii, au locuri asigurate în cǎmin şi sunt scutiţi de
orice fel de taxe”.
Românii care interacţioneazǎ cu basarabenii cred că
beneficiile basarabenilor din România sunt un lucru bun. “Nu mǎ
deranjeazǎ faptul cǎ ei au beneficii, ci mǎ deranjeazǎ cǎ ar trebui
sǎ avem şi noi beneficii mai ales în cadrul facultǎţii”, “mi se pare
o chestie fainǎ cǎ statul îi ajutǎ cu bursa aia micǎ, le asigurǎ
locuri gratuite-n cǎmin, dacǎ ne-ar da şi nouǎ mai multe ar fi mai
bine… din partea mea le pote da mai mult”.
Din spusele românilor rezultǎ cǎ pǎrerile lor despre
basarabeni diferǎ în funcţie de niveluri. La nivel cognitiv românii
susţin cǎ basarabenii sunt foarte buni, învaţǎ bine: ”…îs isteţi,
prind repede, învaţǎ repede, au memorie bunǎ”. La nivel relaţional
basarabenii socializeazǎ bine, dar nivelul comportamental lasǎ de
dorit: “chiar îmi e mai uşor sǎ socializez cu ei decât dacǎ ar fi fost
vorba de un concetǎţean de-al meu, îs foarte prietenoşi şi de asta
îşi fac prieteni repede şi se integreazǎ repede”, “alcoolişti, sunt
obişnuiţi sǎ bea pânǎ ajung în stare de ebrietate, îi consider
nerespectuoşi în special pe bǎieţi, grosolani, scandalagii, parcǎ
sunt veniţi dintr-o comunitate de ţǎrani care nu au avut contact cu
lumea, nu ştiu sǎ se comporte cu fetele”.
Referitor la viaţa din cǎmin am constatat cǎ românii
precizeazǎ cǎ basarabenii sunt distractivi, beţivi, gǎlǎgioşi, lipsiţi
de curǎţenie: “în cǎmin se dau petreceri, se bea mult, sunt foarte
gǎlǎgioşi şi uneori chiar nepoliticoşi, sar calul cu glumele lor de

130
prost gust”, “s-au adaptat uşor la viaţa de cǎmin, mult prea
uşor… nu e nici o camerǎ care sǎ aibǎ curǎţenie”.
Am ajuns la concluzia cǎ basarabenii faţǎ de români au o
atitudine nondiscriminatorie, dacǎ românii nu se leagǎ de valorile
lor, dacǎ nu-i jignesc totul este bine. Basarabenii vor sǎ fim egali.
Românii care nu iau contact cu basarabenii, au o atitudine
discriminatorie, în schimb cei care iau contact cu aceştia au o
atitudine nondiscriminatorie.
Cu toate cǎ am parcurs toate etapele unei cercetǎri calitative:
identificarea problemei, culegerea datelor, analiza şi interpretarea
datelor pot spune cǎ nu am ajuns la saturaţie teoreticǎ pentru cǎ
unele categorii sunt incomplete. În identificarea problemei aş putea
spune cǎ întrebarea cercetǎrii mele este destul de clarǎ, dar sunt o
mulţime de aspecte care derivǎ din ea: de ce pǎrerile diferǎ, doar
pentru faptul cǎ unii iau mai mult contact cu basarabenii şi alţii nu?
Pǎrerea, atitudinea lor atât pro cât şi contra este influenţatǎ de alte
aspecte?
Nu ştiu în ce mǎsurǎ am reuşit sǎ realizez ce mi-am propus,
însǎ pot preciza cǎ este foarte interesant sǎ fii un mic cercetǎtor.

131
Anexa I
Codare deschisă
D.B. român

Atitudinea românilor faţă de basarabeni:


• am o relaţie de amiciţie, de prietenie
• mă înţeleg foarte bine
• împart lucrurile cu noi , băutura
• trebuie să-i considerăm egali şi să fim egali
Atitudinea basarabenilor faţă de români:
• sunt politicoşi în general
• respectă profesorii
Părerea românilor faţă de basarabeni:
• sunt veniţi dintr-o comunitate de ţărănoi
• nu prea ştiu să mintă
• îs isteţi, prind repede
• învaţă repede
• au memorie bună
• sunt morţi de foame
Părerea basarabenilor faţă de români:
• basarabenii cred că-i considerăm mult mai înapoiaţi
Ajutoare din partea statului
• au beneficii în cadrul facultăţii
• bursă
Consecinţele interacţionării basarabenilor cu românii:
• basarabenii au început să fie mai deschişi
• basarabenii au început să comunice
• basarabenii au început să mintă
• te ajută la nevoie, basarabenii sunt săritori
Consecinţele părerilor românilor faţă de basarabeni:
• devotaţi familiei
• se înţeleg foarte bine în comunitatea lor
Viaţa din cămin:
• în cămin beau mult

132
Anexa II

Codare deschisă
S.M. basarabean

Primele sentimente:
• m-am acomodat destul de greu
• am întâmpinat multe probleme
• a fost greu într-o lume atât de mare la vârsta de 14-15 ani
• departe de viaţa pe care o duceam
• lipsa de prietenie adevărată

Consecinţele venirii într-un loc necunoscut:


• cei care venim aici suntem mult mai maturi

Ajutor din partea statului:


• primim burse avem beneficii

Atitudinea românilor faţă de basarabeni:


• în liceu, mai ales din partea profesorilor bătrâni, ni se
reproşează că suntem moldoveni
• ni se reproşa că stăm pe banii statului român
• ni se zicea că suntem primitivi, bananieri
• mi se zicea rusoaică
• îmi povesteau istoria arătându-mi cât rău le-a făcut regimul
comunist românilor
• aveam profi care m-au „adoptat”
• mă înţelegeam foarte bine cu colegii
• unele persoane nu m-au acceptat
• s-a făcut mişto de accentul meu
• am dat şi peste prieteni adevăraţi care mă susţin, mă înţeleg
aşa cum sunt

133
Anexa III

Codare axială: D.B. român

Părerea românilor faţă de


basarabeni

Atitudinea românilor Atitudinea


faţă de basarabeni basarabenilor
faţă de români

Viaţa în cămin Părerea


basarabenilor
faţă de români

Ajutoare din
Consecinţele
partea statului
interacţionării
basarabenilor cu
români

134
Anexa IV

Codare axială: S.M. basarabean

Părerea românilor Circumstanţe


faţă de basarabeni atenuante

Atitudinea românilor Atitudinea


faţă de basarabeni basarabenilor faţă de
români Piedici

Ajutor din Viaţa în cămin Primele


partea statului sentimente

Consecinţele
venirii într-un loc
necunoscut

135
Anexa V
Prezentarea vizuală a datelor
- români –
Subiectul S. M. D. B. L.M. D.R. L.N.
Atitudinea -am o relaţie de -atitudine -admiră curajul de a -deşi nu vrea să-i -atitudine
românilor prietenie, amiciţie nondiscriminatorie veni de la ei din ţară discrimineze nu a discriminatorie,uneori
faţă de -trebuie să-i -nu a încercat -nu-i judecă pentru că putut să nu facă acest neutră
basarabeni considerăm egali şi niciodată să judece au venit să înveţe în lucru -nu-şi doreşte să ia contact
să fim egali basarabenii România -atitudine cu ei
-atitudine -pledează împotriva discriminatorie -se înţelege bine,dar fără
nondiscriminatorie discriminării să ia prea mult contact cu
ei
Atitudinea -sunt politicoşi în -are atitudine -atitudine -atitudine neutră
basarabenil general anticomunistă nondiscriminatorie,de -basarabenii te fac să te
or faţă de -respectă profesorii prietenie fereşti de ei,să nu intri în
români contact cu ei
Primele -i-a părut bine când -la început îi era frică -evită contactul cu ei
sentimente a aflat că are colegi se se apropie de ei
de cameră -toată lumea zicea că
basarabeni sunt bătăuşi
Ajutor din -nu-l deranjează că -i se pare o chestie -nu are nimic -nu este de acord că -nu i se pare corect
partea au beneficii in cadrul faină că statul le împotriva faptului că au prea multe -sunt privilegiaţi,au bursă,
statului facultăţii, bursă oferă burse,cazare primesc burse şi beneficii,locuri primesc cămin deşi sunt
gratuită ,dar ne-ar cazare gratis asigurate în repetenţi
putea da şi nouă cămin,sunt scutiţi de
românilor taxe
Părerea -sunt veniţi dintr-o -socializează mai -se integrează repede -nu are o părere bună -nu are o părere buna
românilor comunitate de ţărani uşor cu ei decât cu -au influenţat-o la despre ei despre ei,sunt
despre -au un potenţial un concetăţean distracţii într-un mod băutori,scandalagii
basarabeni intelectual ridicat -se consideră ca unul frumos
de-ai lor -sunt alcoolişti

136
Viaţa din -în cămin cel puţin, -în cămin sunt foarte -nu ţin la curăţenie -nu e nicio cameră care să
cămin basarabenii beau petrecăreţi, gălăgioşi, aibă curăţenie
mult nepoliticoşi

Anexa V
Prezentarea vizuală a datelor
- basarabeni –
-
Subiectul S.M. G.B. S.L. D.M.
Atitudinea -atitudine -românii nu ne au la -românul în faţă e cel mai -nu se bazează pe etnie în totalitate,deşi
românilor discriminatorie pe suflet pe noi bun prieten,iar pe la spate te primul gând e că sunt basarabean
despre parcursul liceului din basarabenii vorbeşte de rău -îi valorific după propriile
basarabeni partea profesorilor -se uita urât la noi -românii sunt invidioşi merite,comportându-mă respectuos cu ei
vârstnici pentru că primim bursă
-momentan atitudine
nondiscriminatorie-
parţial
Atitudinea -nu am nimic cu -nu am nimic împotriva -vreau să fim egali -nu fac diferenţa între români şi
basarabenil românii românilor,dar urăsc -nu o să zic că sunt mai aşa basarabeni
or despre -dacă sunt când românii vorbesc sau mai aşa,sunt simplu sunt -mă comport în mod egal
români respectată,respect de mamă normal,sunt om ca şi -etnia nu e importantă
românul
Primele -m-am acomodat destul -nu am cunoscut pe -mi-a fost greu datorită -la început a fost greu,singur între oameni
sentimente de greu nimeni -am început să singurătăţii,depărtării de pe care nu-i cunoşteam
mă aproprii de casă -m-am împrietenit cu ceilalţi băieţi
moldoveni -la început voiam acasă, basarabeni
acasă
Piedici -ni se reproşează faptul -m-am angajat mai greu -am avut parte de mai multe -imposibilitatea de a vota şi greutatea cu
că vin şi studiez în piedici în momentul în care care ajungi să fii angajat
România m-am angajat

137
Ajutor din -primesc bursă şi am -am bursă,cămin gratis, -sunt mulţumit că pot studia -am bursă şi loc gratuit în cămin
partea unele beneficii şcoala gratis fără probleme
statului -nu aştept niciun ajutor din
partea nimănui, dar primesc
bursă şi loc în cămin
Părerea -eram moldoveanca -basarabenii sunt -basarabenii sunt beţivi, ignoranţi,
românilor care nu inspira harnici, beţivi, nebuni, nesimţiţi
despre încredere simpatici -o altă parte nu ne critică aşa de dur
basarabeni -pe basarabeni îi doare
la bască
Viaţa în -cunoscut persoane -în cămin basarabenii -trebuie să ştii să o
cămin care au văzut omul din beau, chefuiesc, ţipă, trăieşti,altfel e nasoală şi
mine sunt mai nebuni plictisitoare
-antipatice

138
ÎNTRE ACCEPTARE ŞI NEGARE: DISCRIMINAREA
ROMILOR

DANIELA-MARIANA RÎŞNOVEANU

Iniţial, ideile privind cercetarea pe care urma să o realizez


erau destul de neclare; nu ştiam ce problema să abordez.
Prima dată m-am gândit că ar fi interesant să vorbesc cu doi
cerşetori: o femeie cu copilul său pe care îi vedeam zi de zi când
mă duceam la facultate şi un bărbat ce făcea portrete şi care locuia
la mine acasă, în Brăila. Am renunţat la scurt timp la idee căci, pe
de o parte, nu ştiam cum să îi abordez şi, pe de altă parte, mă
duceam destul de rar acasă şi stăteam puţin.
După acest eşec m-am gândit că ar trebui să fac cercetarea în
locul unde mă duceam la voluntariat, pe nişte copii. Nu ştiam exact
ce vroiam să aflu deşi strânsesem câteva informaţii. Ideea nu mă
mai atrăgea şi am hotărât să renunţ şi la aceasta.
În urma unei discuţii purtate cu o colegă mi-a venit ideea să
mă axez pe problema romilor. Vroiam să aflu, în general, părerile
celorlalţi faţă de romi. După ce am cules câteva date mi s-a părut
mai interesant să compar ideile studenţilor de la asistenţă socială şi
ale celor de la drept. În concluzie, m-am axat pe aflarea părerilor
acestora despre discriminare şi despre romi.
Deşi, nu ştiu în ce măsură ar putea să impresioneze subiectul
ales de mine, cu siguranţă, în prezent, problema discriminării ia
amploare.
Am ales această problemă de cercetare mai mult din cauză că
eram curioasă să observ ce diferenţe de opinie există, dacă există,
între cei de la asistenţă şi cei de la drept. Am dorit să aflu dacă

139
specializarea aleasă de viitorii asistenţi sociali le schimbă modul de
gândire în privinţa romilor.
Contactul cu terenul nu a fost ceva nou căci am ales
persoane din cămin, cu care mă împrietenisem sau cu care
schimbasem câteva vorbe. Nu mi-a fost greu să abordez această
temă deoarece este una comună deja şi subiecţii aleşi au fost
dispuşi să discute şi să îmi ofere informaţii despre tema propusă.
Pentru această cercetare am ales cinci persoane de la fiecare
specializare, de vârste diferite, toţi studenţi. Am încercat ca aceştia
să aibă vârste diferite să văd dacă părerile coincid.
Pe lângă subiecţii aleşi am încercat să deschid subiectul şi cu
alţii, dar mi-a fost mai greu deoarece nu îi cunoşteam destul de
bine sau nu ştiam cum să abordez subiectul cercetării.
Pentru problema aleasă am realizat o cercetare calitativă
căci am încercat să aflu ce părere au subiecţii despre romi şi despre
discriminarea lor în general.
Prin intermediul acesteia am căutat să înţeleg şi să adun
informaţii cu privire la romi şi discriminare. Am abordat tema într-
un mod deschis lăsând subiecţii să îmi ofere cât mai multe
informaţii cu privire la problema propusă.
De asemenea, lucrarea este o cercetare cu mai multe unităţi
de investigat căci am urmărit să compar două grupuri: cinci
persoane de la asistenţă socială din ani de studiu diferiţi şi de vârste
diferite şi cinci persoane de la drept din ani de studiu diferiţi şi de
vârste diferite.
În culegerea datelor am folosit observaţia; cea de teren
(persoanele se aflau în camera de cămin) şi cea ascunsă (studenţii
nu ştiau ce urmăresc). De asemenea, m-am folosit de interviu
pentru a aduna informaţii mai multe, mai bogate, mai complete.

140
Am realizat note de observaţie (vezi Anexa 1) pentru a vedea
modul cum studenţii de la cele două specializări au reacţionat la
auzul propunerii mele de a discuta despre romi şi discriminarea lor.
În cazul anterior când doream să mă axez pe copii am folosit
doar observaţia de teren, ascunsă, participativă. Mă orientasem pe
acest tip de culegere a datelor deoarece este mai greu să lucrezi cu
copiii şi să le iei interviuri sau să îi pui să facă ceva.
În cercetarea mea am folosit interviul semistructurat dându-
le ca subiect de discuţie: „părerea mea despre romi” şi apoi
interviul structurat pentru a afla informaţiile care mă interesau şi
nu apăreau în primul interviu; interviul a fost unul individual.
De asemenea, am folosit triangulaţia datelor deoarece am
adunat mai multe date referitoare la o problemă de la mai multe
persoane, dar şi triangulaţia metodologică.
Pentru a ajunge la concluzii, după ce am cules datele, am
folosit analiza orientată pe caz. Am luat fiecare caz l-am analizat
şi apoi l-am comparat cu celelalte. În analiza datelor am folosit ca
procedură codarea deschisă, codarea selectivă şi codarea axială
(vezi Anexa 2 şi Anexa 3). Iniţial am folosit şi analiza globală
(găsirea cuvintelor cheie pentru a-mi forma o idee generală privind
subiectul ce urma să-l cercetez), la care am renunţat ulterior.
Am realizat câte o schemă pentru fiecare subiect apoi le-am
reunite după grupuri.
În cazul reprezentării vizuale am realizat matrice pe teme
(vezi Anexa 4), pe grupul de la asistenţa socială şi pe grupul de la
drept, pentru a vedea mai bine ce informaţii am obţinut şi cât se
aseamănă sau se deosebesc părerile celor două grupuri.

141
Înainte de a realiza matricele am realizat că unele informaţii
lipseau şi m-am întors pe teren pentru a aduna informaţiile
necesare.
În ceea ce priveşte interpretarea datelor am folosit Grounded
Theory:
În urma analizelor pe codări, am constat că există numeroase
diferenţe între părerile studenţilor de la asistenţă socială şi
părerile studenţilor de la drept privind romii.
Părerile studenţilor de la asistenţă socială urmăresc ideile
nondiscriminatorii şi tot ce implică acestea pe când studenţii de la
drept doar amintesc de ele. De asemenea, la cei de la asistenţă
socială interviurile sunt mai bogate în informaţii, furnizând mai
multe categorii.
În privinţa discriminării ideile sunt împărţite: cei de la
asistenţă socială consideră că nu e bună într-o societate modernă
şi că ar trebui să se renunţe la aceasta dar, de asemenea, sunt
conştienţi că acest fenomen a fost şi va fi prezent mereu; spre
deosebire de ei, cei de la drept sunt de părere că discriminarea
este benefică fiind nevoie de idei diferite. Ei sunt conştienţi că este
un fenomen prezent şi complex înţelegând că aceasta nu este bună
pentru cei discriminaţi.
Studenţii de la asistenţă socială vorbesc şi despre
posibilitatea eradicării discriminării din şcoli, universităţi,
colective, politică fiind de părere că în acest mod se vor schimba
mentalităţile.
Datorită interviurilor culese, am constatat că sunt mai
numeroase ideile nondiscriminatorii la cei de la asistenţă socială
decât la ceilalţi dovedindu-se faptul că cei de la drept nu sunt de
acord cu ideea de a li oferi romilor aceleaşi drepturi ca românilor.

142
Studenţii de la asistenţa socială vorbesc de etnie şi de faptul că
ideile discriminatorii nu contează: “individualitatea este
importantă”, ”conduita este importantă“, “au conduită demnă în
societate”,”este o etnie ca oricare alta“, ”sunt diversificaţi“,
“mirosul nu este specific etniei”. Am remarcat faptul că „asistenţii
sociali” ar fi de acord ca romii să se bucure de aceleaşi drepturi,
oportunităţi şi să aibă o viaţă apropiată de a celorlalţi oameni.
Spre deosebire de aceştia am ajuns la concluzia că cei de la
drept aduc în discuţie câteva idei nondiscriminatorii (”ar trebui
să-i ajutăm“,“unii au reuşit să-şi termine studiile superioare”,
“insuccesul depinde şi de noi“), dar cred că ele sunt o aparenţă,
căci, în realitate îi discriminează (“nu au capacitatea de a
socializa”, ”nu au capacitatea de a trăi înconjuraţi de oameni cu o
cultură şi educaţie diferită de a lor“).
În urma analizei datelor am observat că majoritatea, după ce
vorbesc de ideile discriminatorii, vorbesc şi de ideile
nondiscriminatorii sau invers.
Chiar dacă „asistenţii sociali” vorbesc despre discriminare,
ei nu îşi asumă ideile vorbind în general, în numele celorlalţi, la
persoana întâi plural: “credem că toţi suntem la fel”,“stricători de
reputaţie”,“ocupă ultimele bănci la şcoală”,“răutatea celorlalţi
oameni faţă de ei”. În comparaţie cu aceştia ceilalţi îşi asumă
părerile. Am constatat că sunt numeroase ideile în care romii sunt
caracterizaţi: ”oameni nespălaţi“, ”tupeişti“, ”orgolioşi“,
”neevoluaţi“, ”needucaţi“, ”neîngrijiţi“, “nu lasă o părere prea
bună celorlalţi”. În privinţa imaginii pe care aceştia o lasă se
afirmă: ”reprezintă una din problemele ţării“,”strică aspectul
ţării peste hotare“,”alterează imaginea statului român“. În urma
analizei, am ajuns la concluzia că cei de la drept sunt de părere că

143
situaţia aceasta se datorează numai romilor şi ideile
discriminatorii au luat naştere numai datorită lor căci romii: “nu
au acte de identitate”, sunt ”tradiţionalişti“, “fură”, etc.
Am remarcat că atât unii cât şi ceilalţi vorbesc despre
consecinţele ideilor discriminatorii. Acestea sunt similare ambelor
grupuri intervievate, toţi considerând că din cauza acestor idei
discriminatorii romii comit furturi, crime, sunt traficanţi de carne
vie, au un comportament dur, deranjant. Totuşi, cei de la asistenţă
socială privesc obiectiv lucrurile şi consideră că din cauza
discriminării li se diminuează şansele de reuşită ale romilor şi
întâmpină dificultăţi, uneori neavând posibilitatea de a finaliza 12
clase.
Din alt punct de vedere, cei de la drept vorbesc de
incapacitatea romilor de a socializa şi de a trăi înconjuraţi de
oameni.
”Care sunt consecinţele toleranţei? “a fost o altă idee
abordată de ambele grupuri. Totuşi, trebuie precizat faptul că cei
de la asistenţă socială au mai multe puncte de vedere în această
privinţă (“trebuie să-i acceptăm”, “trebuie să îi ajutăm să se
încadreze în colectiv”, “statul le asigură locuri gratuite în
facultate”). Aceştia consideră că numai acceptându-i vom reuşi să
ne rezolvăm problemele cu ei, vor primi educaţie, vor avea un
serviciu, un statut.
Urmărind aceeaşi idee, studenţii de la asistenţă socială
vorbesc şi de consecinţele toleranţei (”vor înţelege cum să
trăiască“, ”vor renunţa la tertipuri“) ceea ce la ceilalţi nu se
aminteşte.
Alte categorii, idei pe care le-am regăsit la ambele grupuri în
urma analizei datelor au fost: lucruri specifice romilor, consecinţe

144
ale lipsei educaţiei acestora. Ideile sunt similare, afirmând faptul
că aceştia au tradiţii şi obiceiuri proprii, au propriul rege; de
asemenea, sunt de părere că, datorită faptului că le lipseşte
educaţia, romii lucrează cu ziua, copiii nu au şcoală şi nu ştiu
lucruri ca zilele de naştere sau nu au acte de identitate.
Datorită analizelor realizate am constatat că studenţii de la
asistenţă socială au mai multe informaţii, clasificându-i pe romi
în: “căldărari”, “lăutari”, “argintari”, “ţigani de mătase”,
“cărămidari”. În ceea ce priveşte atitudinea oamenilor, în general,
faţă de ei, cei de la drept cred că este una de respingere, pe când
cei de la asistenţă socială sunt de părere că ar trebui să avem
şanse egale. În urma codării materialului, am evidenţiat etichetări
ale romilor (“vrăjitoare”, “puradel negricios”, “tuciurii”), dar şi
cauze ale acestora (”descântă“, ”leagă farmece“, ”dezleagă
farmece“, ”consideră că nu profită de şansele oferite”).
Un alt lucru surprinzător a fost faptul că grupul de la drept a
abordat două categorii care la cei de la asistenţă socială nu se
regăsesc: cauzele atitudinii noastre negative faţă de romi şi
beneficiile locurilor ”rezervate“ pentru romi. Sentimentul meu este
că, în spatele ideilor regăsite în aceste categorii se ascunde revolta
faţă de romi. Aceştia consideră că nu găsim nimic de apreciat la ei
şi din această cauză atitudinea noastră este una de respingere. În
legătură cu locurile rezervate lor în facultate, studenţii par
revoltaţi pentru că romii nu plătesc nicio taxă şi nu îşi pierd locul
bugetat.
În concluzie, pot afirma că studenţii de la asistenţă socială se
axează mai mult pe apărarea şi nondiscriminarea romilor, iar
când vorbesc de discriminare nu şi-o atribuie. În cazul celor de la
drept lucrurile stau un pic diferit căci ei vorbesc mai ales de

145
discriminare şi tot ce implică aceasta, iar când vorbesc de
nondiscriminare ideile sunt puţine.
Aşadar, am constatat că studenţii de la asistenţă socială au o
părere şi o atitudine neutră sau chiar pozitivă faţă de romi, pe
când studenţii de la drept au o părere negativă faţă de romi.

146
Anexa 1

NOTE DE OBSERVAŢIE

STUDENŢII DE LA ASISTENŢǍ SOCIALǍ

Când le-am vorbit prima dată de problema pe care urma să o abordez au fost uimiţi.
Totuşi, au dorit să îmi răspundă la întrebări, la interviu.
Unii nu au vrut să îmi răspundă căutând diverse pretexte. Din această cauză nu am
intervievat mai multe persoane; timpul a fost scurt, iar persoanele pe care le cunoşteam
puţine.
Cele care au fost de acord să vorbească au fost deschise, dornice să îmi dea cât mai multe
idei, informaţii.

STUDENŢII DE LA DREPT

Aceştia au avut o atitudine negativă. Când au auzit de subiect au început să mă


întrebe: “Pot spune orice cred despre ei?”, “Stai să vezi când îţi voi scrie! Am atâtea să îţi
zic despre ei!”, “Dă să îţi scriu!!!”.
Au fost puţine persoane care să îmi spună că nu vor să discute despre subiect. Cele
mai multe îmi cereau, imediat ce aflau, o foaie şi un pix pentru a scrie.
Atitudinea lor a fost diferită faţă de cei de la asistenţă socială. Erau contra romilor
dovedind acest lucru din felul cum vorbeau când aflau subiectul meu. De asemenea, erau
dispuşi să îşi exprime părerile.

Anexa 2

Codare deschisă – studenţii de la asistenţă socială

(1) DISCRIMINAREA ÎN GENERAL


- nu este bună într-o societate modernă;
- ar trebui eradicată;
- ar trebui să se renunţe la aceasta;
- nu este benefică;
- a fost si va fi prezentă mereu;
- se încearcă remedierea acestei “probleme”.

(2) IDEI NONDISCRIMINATORII


- nu contează etnia din care faci parte;
- conduita este importantă;
- individualitatea este importantă;
- romii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi;
- romii trebuie să se bucure de aceleaşi oportunităţi;
- trebuie să se bucure de o viaţă identică cu a celorlalţi;
- unii au o conduită demnă în societate;
- este o etnie ca oricare alta;
- îşi câştigă existenţa prin muncă cinstită;
- nu sunt duşmani ai românilor;
- mirosul nu este specific etniei;

147
(3) CONSECINŢE ALE TOLERANŢEI
- nu ar trebui priviţi într-un mod diferit;
- trebuie să îi acceptăm;
- trebuie ajutaţi să se integreze;
- duc o viaţă ‘normală’;
- statul le asigură locuri gratuite în facultate;
- rezolvarea problemelor cu persoanele de etnie romă;

(4) BENEFICII ALE INTEGRǍRII ROMILOR


- primesc educaţie;
- au un servici;
- au un statut;

(5) CONSECINŢE ALE INTEGRǍRII ROMILOR


- vor înţelege cum trebuie să trăiască;
- vor renunţa la tertipuri;
- au afaceri proprii;
- îşi educă copiii;

(6) IDEI DISCRIMINATORII


- să îi priveşti ca pe posibili duşmani;
- îţi pot face rău;
- îţi e inferior;
- credem că pot face rău;
- îţi e inferior;
- credem că toţi sunt la fel;
- jegoşi;
- lichele;
- cerşetori;
- hoţi;
- stricători de reputaţie;
- ocupă ultimele bănci la şcoală;
- excluşi de cei din jur;
- răutatea celorlalţi oameni faţă de ei;

(7) CONSECINŢELE IDEILOR DISCRIMINATORII


- îi diminuează şansele de reuşită;
- întâmpină dificultăţi;
- comit crime;
- comit furturi;
- fără prea multă cultură;
- fără posibilitatea de a finaliza 12 clase;
- fără adăpost;
- lipsa educaţiei;
- violenţă;
- duritate;
- mediul în care trăiesc;

(8) UNDE SE PRODUCE ERADICAREA DISCRIMINǍRII ROMILOR


- din şcoală;

148
- din colectivul clasei;
- din universităţi;

(9) CONSECINŢE ALE ERADICǍRII DISCRIMINǍRII ROMILOR


- înlăturarea mentalităţilor greşite;
- mai multă toleranţă;
- s-ar schimba ceva în mentalitatea lor;

(10) ETICHETǍRI ALE ROMILOR


- vrăjitoare;

(11) CAUZE ALE ETICHETǍRII CA VRǍJITOARE


- descântă;
- leagă / dezleagă farmece;
- considerăm că nu profită de şansele oferite;

(12) CONSECINŢE ALE LIPSEI DE EDUCAŢIEI ROMILOR


- părinţii lucrează cu ziua;
- copiii nu sunt lăsaţi la scoală;

(13) LUCRURI SPECIFICE ROMILOR


- tradiţii;
- obiceiuri;
- familie cu mulţi copii;

(14) TIPURI DE ROMI


- lăutari;
- căldărari;
- argintari;
- cărămidari;
- ‘ţiganii de mătase’;

(15) ATITUDINEA NOASTRǍ FAŢǍ DE ROMI


- nu ar trebui favorizaţi.

Codare deschisă – studenţii de la drept

(1) DISCRIMINAREA ÎN GENERAL


- este benefică;
- este nevoie de discriminare;
- este nevoie de păreri diferite;
- dacă nu ar exista ne-am considera egali;
- este necesară;
- nu este bună pentru cei discriminaţi;
- fenomen des întâlnit în societatea noastră.

(2) IDEI NONDISCRIMINATORII


- nu am încercat să îi bag pe toţi în aceiaşi oală;
- nu sunt rasist;
- detest oamenii care au prejudecăţi;

149
- ar trebui să îi ajutăm;
- (unii) au reuşit să-şi termine studiile superioare;
- insuccesul depinde şi de noi;

(3) CONSECINŢE ALE TOLERANŢEI


- sunt ajutaţi;
- sunt susţinuţi;

(4) BENEFICII ALE INTEGRǍRII ROMILOR


- sunt încurajaţi să reuşească;
- au o slujbă stabilă;
- au o slujbă decentă;
- locuri special ‘rezervate’ romilor în facultate;

(5) BENEFICIILE LOCURILOR SPECIAL ”REZERVATE“ PENTRU ROMI


- finanţate de stat;
- nu vor plăti nicio taxă;
- nu îşi pierd locul bugetat;

(6) IDEI DISCRIMINATORII


- oameni nespălaţi;
- tupeişti;
- orgolioşi;
- reprezintă una din problemele ţării;
- strică aspectul ţării peste hotare;
- alterează imaginea statului român ;
- ar trebui limitate drepturile lor;
- neevoluaţi;
- nu sunt capabili să îşi depăşească condiţia jalnică în care trăiesc;
- sunt puţini care au făcut ceva cu viaţa lor;
- sunt respinşi;
- sunt needucaţi;
- situaţia se datorează numai lor;
- nu lasă o părere prea bună celorlalţi;
- sunt neîngrijiţi;

(7) CONSECINŢELE IDEILOR DISCRIMINATORII


- au o stare jalnică;
- nu au capacitatea de a socializa;
- nu respectă legislaţia;
- încalcă drepturile celorlalţi oameni;
- inadaptaţi;
- învechiţi;
- au încredere în supremaţia rasei lor;
- furturi;
- omoruri;
- trafic de carne vie;
- criminali;
- comportament delincvent;
- comportament deranjant;

150
- nu înţeleg ce înseamnă igiena personală;
- nu înţeleg ce înseamnă valorile sociale;
- vorbesc urât, înjură;

(8) ETICHETǍRI ALE ROMILOR


- vrăjitoare;
- puradel negricios;
- tuciurii;

(9) ATITUDINEA NOASTRǍ FAŢǍ DE ROMI


- respingere;

(10) CAUZELE ATITUDINII NOASTRE FAŢǍ DE ROMI


- nu îi înţelegem;
- nu găsim nimic care să apreciem la ei;

(11) LUCRURI SPECIFICE ROMILOR


- se conduc după legile lor;
- tradiţionalişti;
- păstrează obiceiurile şi practicile barbare;
- au propriul rege, bulibaşa;

(12) CONSECINŢE ALE LIPSEI DE EDUCAŢIEI ROMILOR


- nu ştiau data naşterii;
- nu ştiau adresa validă;
- copii născuţi cu mai mulţi bărbaţi;
- nu au acte de identitate.

Anexa 3

Matrice pe teme

Discriminarea în general

Studenţii de la asistenţă socială - nu este bună într-o societate modernă;


- ar trebui eradicată;
- ar trebui să se renunţe la aceasta;
- nu este benefică;
- se încearcă remedierea acestei probleme

Studenţii de la drept - este benefică;


- este nevoie de discriminare;
- este nevoie de păreri diferite;
- dacă nu ar exista ne-am considera egali;
- este necesară;
- nu este bună pentru cei discriminaţi;
- fenomen des întâlnit în societatea noastră.

151
Anexa 4
(13) Lucruri specifice romilor
CODARE AXIALĂ - asistenţă socială

(14) Tipuri de romi


(12) Consecinţe ale lipsei de educaţie

(15) Atitudinea noastră faţă de romi

(11) Cauze ale etichetării ca vrăjitoare


DISCRIMINAREA ÎN GENERAL (1)

(2) Idei nondiscriminatorii

(10) Etichetări ale romilor (3)Consecinţe ale toleranţei romilor

(6) Idei discriminatorii


(8) Unde se produce (4) Beneficii ale integrării asupra romilor
eradicarea
discriminării rromilor

(5) Consecinţe ale


integrării romilor
(7) Consecinţele ideilor discriminatorii
(9) Consecinţe ale
eradicării

152
CODARE AXIALĂ - drept (11) Lucruri specifice romilor

(10) Cauzele atitudinii noastre faţă de


romi
(12) Consecinţe ale lipsei de educaţie a
romilor
(9) Atitudinea noastră faţă de romi

(2) Idei nondiscriminatorii


DISCRIMINAREA ÎN GENERAL (1)

(8) Etichetări ale romilor (3) Consecinţele toleranţei romilor

(6) Idei discriminatorii


(4) Beneficiile integrării pentru romi

(7) Consecinţele ideilor discriminatorii

(5) Beneficiile locurilor special


“rezervate” romilor

153
154
DISCRIMINAREA – FACTOR MOTIVAŢIONAL ÎN
RÂNDUL STUDENŢILOR ROMI?

MIHAELA STANCIU

Grupul minoritar – romii din ţara noastră a devenit un subiect


deosebit de controversat în ultimii ani. Acest lucru mi-a trezit
interesul deoarece dezbaterile sunt multiple atât în viaţa cotidiană
cât şi în mass-media. Astfel, am dorit iniţial ca tema mea de
cercetare calitativă să fie “Discriminarea romilor în societate” care
să cuprindă modul în care sunt ei trataţi de către vecini, colegi,
medicul de familie, cum sunt relaţiile lor sociale.
Am fost împreună cu o colegă care lucra într-o instituţie ce
oferă servicii de planning familial, în Hălchiu (judeţul Braşov)
unde am luat contact cu femei de etnie romă în cadrul primăriei
comunei. Acolo le-au fost prezentate avantajele folosirii metodelor
contraceptive, le-au fost date sfaturi şi soluţii pentru a nu mai
rămâne însărcinate, li s-au oferit metode contraceptive gratuit şi li
s-a oferit răspuns la orice problemă pe care o aveau. Problema
acestor femei era că nu îşi mai doreau alţi copii, însă soţii lor
insistau ca acestea să mai facă. Le-am observat vocabularul,
comportamentul şi cel mai adesea vorbeau de violenţă, despre cum
erau ele bătute de către soţii sau concubinii lor. Mă simţeam
nesigură pe un teren necunoscut şi nu îndrăzneam să le iau un
interviu gândindu-mă ca nu cumva să se simtă jignite sau
discriminate chiar de către mine, să nu creadă că le folosesc
poveştile lor de viaţă în folosul meu sau că voi povesti şi altor
persoane despre ele.

155
Un timp nu am mai avut oportunitatea să iau contact cu
persoane de etnie romă şi începusem să mă panichez, rămăsesem
aproape de punctul zero cu cercetarea. Apoi, colega mea de cameră
a început să îmi povestească cum s-a desfăşurat copilăria ei şi cum
au tratat-o ceilalţi pe tot parcursul vieţii ei din cauza faptului că
aparţinea unei alte etnii. În scurt timp, am devenit interesată de
motivaţia actualilor studenţi romi de a urma studii universitare, de
ce anume i-a împins către studiile superioare, dat fiind faptul că
majoritatea adolescenţilor de această etnie abia dacă termină şcoala
generală.
Astfel mi-am îndreptat atenţia şi interesul spre studenţii de
etnie romă, gândindu-mă că îmi va fi mai uşor să vorbesc cu ei
decât cu adulţii deoarece făceam parte din aceeaşi categorie de
vârstă şi aveam acelaşi statut – de studenţi. La început, am folosit
interviul nestructurat, lăsând subiecţii să vorbească liber despre
viaţa lor însă nu aflam ceea ce mă interesa. Acest lucru m-a
determinat să folosesc interviul semistructurat, direcţionând
discuţia spre discriminare, spre cum erau ei văzuţi de către ceilalţi,
cum simţeau reacţiile şi atitudinile celorlalţi faţă de ei. În timpul
interviului, pe măsură ce subiecţii îmi relatau despre discriminările
la care au fost supuşi, atât în copilărie, cât şi în adolescenţă,
începuse să mă frământe întrebarea: „dar de unde atâta forţă şi
putere de a merge mai departe?”. Apoi, pe parcursul cercetării, am
formulat ipoteza ce dă şi titlul lucrării cum că discriminarea poate
fi un factor motivaţional pentru studenţii de etnie romă.
A urmat eşantionarea care a fost destul de dificilă deoarece
nu toţi cei pe care am dorit să îi intervievez au fost de acord să
povestească lucrurile ce i-au marcat, să îşi dezgroape trecutul în
faţa unui străin. Astfel, subiecţii au fost în număr de patru, de

156
vârste diferite şi studenţi la diverse specializări, respectiv: Drept,
Sociologie şi Litere. Cum am luat legătura cu ei? Am întrebat toate
cunoştinţele care erau la facultate dacă au o astfel de persoană în an
sau dacă cunosc pe cineva şi apoi încercam să interacţionez cu
acele persoane.
Culegerea datelor a fost ceva nou pentru mine, să le iau
interviu unor persoane necunoscute despre propria lor viaţă mi se
părea extrem de dificil deoarece nu mai făcusem aşa ceva până
atunci şi de fiecare dată când mă gândeam, mă cuprindeau
emoţiile. Erau totuşi experienţele şi trăirile lor personale de care
poate nici nu mai doreau să îşi amintească.
Am ieşit pe teren pentru a strânge date iar primul intervievat
a fost un membru al Asociaţiei Romilor care mă tot suna să
programeze şi reprogrameze întâlnirea. Poate vă întrebaţi ce
înseamnă să “culegi date pe teren”: terenul meu în privinţa acestui
subiect a fost total instabil deoarece prima dată am mers la Sediul
Asociaţiei Romilor unde credeam că voi găsi şi ceva informaţii
referitoare la această etnie şi poate chiar alţi subiecţi. Însă nu era
deschis şi subiectul meu nu avea cheia potrivită; de aceea am căutat
o sală liberă în corpul T (al Universităţii “Transilvania”) şi pentru
că nu am găsit, am ajuns la un local unde trebuia să încep să îl
intervievez. Brusc nu mai aveam nicio idee. L-am rugat să îmi
povestească despre viaţa sa, despre copilărie iar apoi conversaţia a
decurs de la sine vorbind despre părinţi, colegi, copilărie şi
adolescenţă, profesori, facultate, realizări şi succese, eşecuri şi
dezamăgiri. Notiţele mele din timpul interviului erau succinte,
schematice pentru că doream ca respondentul să se simtă în largul
său, să vadă că sunt atentă la ceea ce spune; în plus, mă simţeam
datoare cu un feed-back pe care dacă aş fi notat mult nu aş fi putut

157
să-l ofer. Astfel, după ce ne-am luat “Rămas bun”, m-am oprit pe o
bancă în parc şi am notat toate răspunsurile lui, încercând să nu
omit nimic deoarece ştiam că orice detaliu este important.
Următoarele două interviuri au fost mai uşoare.
Un prieten mi-a făcut legătura cu alte două persoane foarte
deschise şi comunicative. Am fost la ei în cămin pentru a-i
intervieva iar apoi chiar ne-am împrietenit.
Ultimul meu subiect a fost chiar o colegă de cameră, studentă
la Sociologie. De multe ori am încercat să o abordez însă îmi era
foarte greu să îi spun că mă interesează viaţa ei pentru întocmirea
unui proiect pentru şcoală. Nu mică mi-a fost mirarea când, într-o
seară, a început să vorbească despre copilăria sa şi despre cum a
fost discriminată de-a lungul vieţii. Astfel mi-am făcut curaj şi am
întrebat-o dacă ar deranja-o să îmi dea detaliile care mă interesau
pentru un proiect de cercetare. Nu a ezitat deloc, iar eu am fost
extrem de mulţumită de acel răspuns afirmativ, senin pe care l-am
primit.
Nu vă temeţi să întrebaţi oamenii despre problemele sau viaţa
lor! Veţi fi uimiţi să vedeţi cât de dornici sunt să împartă
experienţa lor cu voi. Trebuie doar să nu se simtă atacaţi sau
folosiţi, încercaţi să vorbiţi cu ei aşa cum comunicaţi cu un prieten.
Spuneţi-le că vă interesează prin ce au trecut, nu îi criticaţi şi lăsaţi-
i pe ei să se deschidă, veţi avea un sentiment foarte plăcut şi poate
chiar vă veţi face noi prieteni!
Tipul de cercetare realizat de mine este o cercetare:
 calitativă deoarece am încercat să aflu cum anume au fost
discriminaţi studenţii intervievaţi şi ce anume i-a motivat, i-a
determinat să se ambiţioneze pentru a absolvi liceul şi a intra la
facultate.

158
 explicativă pentru că am urmărit să aflu motivul pentru care
subiecţii nu s-au dat bătuţi chiar dacă au întâmpinat o mulţime
de dificultăţi pe tot parcursul vieţii lor din cauza etniei şi pentru
că am încercat să găsesc o explicaţie la ambiţionarea lor.
 care se încadrează în categoria de cercetare cu mai multe
unităţi de investigaţie deoarece au fost cercetate mai multe
persoane pe un subiect restrâns de interes.
 care se încadrează în interacţionismul simbolic din pricina
faptului că tot ceea ce a contat a fost câtă importanţă au acordat
subiecţii discriminării rasiale abătute asupra lor şi modul în care
aceasta i-a format, le-a modificat comportamentul şi planurile de
viaţă.
În privinţa culegerii datelor, iniţial, deoarece am dorit să fac
un studiu de caz, am folosit observaţia de teren ascunsă –
necontrolată deoarece am observat subiectul în mediul său (colega
de cameră) fără a-i spune că o observ sau cum să se poarte
deoarece ar fi survenit schimbări în comportamentul ei. Scopul
meu era să văd care era atitudinea faţă de sine şi ce a cauzat
formarea acesteia, care era atitudinea faţă de ceilalţi, dacă exista
vreo diferenţă între vocabularul folosit cu cei apropiaţi şi
vocabularul folosit în interacţiunea cu alte persoane şi care este
diferenţa dintre atitudinea faţă de sine şi atitudinea celorlalţi faţă de
ea.
După ce obiectivul cercetării a fost schimbat am folosit
triangularea metodologică, combinând observaţia cu interviul.
Interviul a fost unul semistructurat (am ghidat discuţia în funcţie de
ceea ce am dorit să aflu), narativ (subiecţii mi-au povestit părţi din
viaţa lor, ca o poveste din care reies lucrurile importante pentru
cercetare) şi individual (am conversat cu fiecare subiect în parte).

159
Observaţia a fost diferită, în sensul că la trei subiecţi a fost
observaţie de teren-ascunsă-necontrolată, urmărindu-le reacţiile şi
comportamentul în timp ce îmi povesteau despre vieţile lor dar fără
a le spune că şi acestea sunt foarte importante. La cel de-al patrulea
subiect am folosit observaţia de teren, urmărindu-l în cotidian, în
viaţa de zi cu zi dar şi observaţia ascunsă dat fiind faptul că nu ştia
decât că doresc să îl intervievez.
Prin observaţie, am constatat că era o persoană darnică,
isteaţă, gata să ajute în orice clipă, sociabilă, dar care se subestima
foarte mult. În momentul în care îi era atribuită o calitate, când i se
făcea un compliment, zâmbea dar credea că este luată peste picior.
O stimă de sine extraordinar de scăzută, o dorinţă mare de a merge
pe litoral însă stopată de teama de a fi privită insistent, crezând că
vor râde toţi de „corpul ei strâmb”. Îi era teamă de reacţii negative,
îi era teamă să se comporte aşa cum simţea, gândindu-se
întotdeauna la ce era dezirabil. În privinţa vocabularului, acesta
varia. În momentul în care vorbea cu cei mai apropiaţi, vocabularul
ei devenea vulgar prin diverse cuvinte şi expresii ca: „mucles”,
„eşti idiot”, înjurături, critici dure. Însă atunci când interacţiona cu
alte persoane, vorbea elevat, coerent şi decent. Tot în timpul pe
care îl petrecea cu prietenii, era foarte dezordonată, întotdeauna
trebuia să îi facă cineva observaţie cu privire la comportamentul
său, se lăsa influenţată de anturaj, de ceea ce spuneau ceilalţi.
Pentru a putea ajunge la concluzii am folosit analiza datelor
centrată pe caz, folosind codarea deschisă pentru fiecare caz în
parte dar şi codarea axială (vezi figura 1); reţeaua şi matricea (vezi
figura 3) le-am aplicat pe categorii în funcţie de ceea ce am găsit
comun la subiecţi. Pentru a-mi da seama de ceea ce i-a marcat pe
subiecţi, dacă au fost lucruri comune, am realizat o codare deschisă

160
cu "lucrurile marcante” care a cuprins persoanele marcante din
viaţă şi cum i-au format acestea (vezi figura 2). Această codare m-a
ajutat în formularea unor ipoteze care denotă că discriminarea
profesorilor îi ambiţionează pe romi să demonstreze ce pot şi,
totodată, îi marchează, crezând că fiecare profesor ce îl vor întâlni,
va fi influenţat de etnia lor, discriminându-i la fel cum au făcut-o
ceilalţi profesori.
În privinţa metodelor de interpretare a datelor, am aplicat atât
Grounded Theory, cât şi Story Telling.
În urma codărilor deschise au fost extrase categoriile cele mai
importante, frecvent întâlnite în interviul subiecţilor; aceştia au
cuprins în istorisirea lor cum au perceput copilăria, cum au fost
trataţi de către ceilalţi în trecut, relaţia cu părinţii, au vorbit despre
ei înşişi, despre dorinţele lor dar şi despre discriminare şi efectele
acesteia asupra lor.
În urma analizei datelor şi a realizării prezentărilor vizuale
am constatat că toţi subiecţii au fost discriminaţi, atât la şcoală cât
şi în celelalte medii sociale, că au întâmpinat dificultăţi şi în
privinţa găsirii unui loc de muncă din cauza etniei. Susţinerea de
către părinţi le-a declanşat un sentiment de admiraţie deosebit de
puternic pentru ei; aceştia i-au susţinut psihic şi financiar: „ei fac
totul pentru mine”, „m-au sprijinit în a-mi depăşi condiţia de rom”
şi i-au făcut să se simtă acceptaţi aşa cum sunt: „acasă mă simţeam
în largul meu”. În urma analizei datelor am constatat că un anume
subiect nu a fost atins de absolut niciun intervievat şi anume
subiectul - prieteni. În povestea lor de viaţă, nici copilăria, nici
adolescenţa nu au fost marcate de prezenţa unui prieten apropiat
ceea ce a dezvoltat în timp o scădere considerabilă a stimei de sine:

161
„mi se pare că`s strâmbă”, „nu pot să-mi schimb părerea despre
mine”.
Am constatat că dorinţele lor s-au format pe baza a ceea ce i-
a marcat mai mult, iar atitudinea faţă de ei înşişi s-a format în urma
atitudinii celorlalţi faţă de ei. Discriminările din partea colegilor de
şcoală care li se adresau jignitor: „băi ţighi”, „ciorex”, „ţigane” şi
din partea profesorilor: „mereu trebuia să stau în ultimele bănci”,
„profii mă mustrau de fiecare dată, ţipau la mine”, „profii mă
ignorau deseori”, „îmi spunea că oricum o să ajung vânzătoare de
suveniruri” i-a împins către două extreme: i-a făcut să îşi degradeze
imaginea de sine: „oare se vede că`s ţigancă?”, „sunt marcată că`s
romă”, „mi se pare că`s strâmbă”, „cum să se uite cineva la mine?”
şi, totodată, le-a susţinut motivaţia pentru îndeplinirea scopului de
a continua studiile: „spuneam că sunt bărbat şi mă duceam să
învăţ”, „vroiam să demonstrez că pot”, „vroiam să îmi depăşesc
condiţia socială”.
Ceea ce i-a împins spre acest scop bine stabilit încă din
pubertate a fost convingerea că nu vor putea avea o viaţă normală,
ca toţi ceilalţi, decât dacă vor învăţa, intrarea la facultate devenind
o evadare din lumea în care sunt marginalizaţi. Această convingere
a fost întărită şi de încurajările părinţilor: „învaţă că munca este
mama reuşitei în viaţă”, „învaţă ca să îţi fie bine”, învaţă şi fă bani
ca să ajungi cineva”.
În timpul interviului, când subiecţii relatau cum erau ei
discriminaţi, deveneau tot mai înverşunaţi, unul dintre ei, în
momentul în care a spus: „voiam să demonstrez că pot”, chiar s-a
ridicat de pe scaun hotărât, folosind un ton al vocii mai grav.
Chipurile li se luminau atunci când povesteau despre succesele lor,
chiar dacă acestea nu au fost recunoscute la un nivel înalt. De

162
exemplu: „am intrat la trei facultăţi”, „am salvat-o pe profă de la
inspecţie, iar apoi în cancelarie se vorbea numai de mine”, „am
făcut o echipă de fotbal formată din trei etnii”, „am luat la
capacitate la română 8.60”. Acestea sunt singurele lucruri de mare
însemnătate pentru ei care le-au marcat existenţa în mod pozitiv.
Dorinţa mare de a demonstra că „şi ţiganii pot” se observă la
admiterea la facultate când „mi-am băgat dosarul şi pe romi şi pe
ne-romi”, manifestându-se pregnant atât dorinţa de integrare cât şi
teama de a fi respinşi dacă ies din tiparul corectitudinii şi al
dezirabilităţii: „sunt o persoană morală”, „dreptatea e dreptate”,
„credeam tot ce spuneau ceilalţi”.
Toţi subiecţii au întâmpinat dificultăţi, piedici pe parcursul
itinerariului şcolar din cauza etniei ce nu puteau fi depăşite decât
printr-o ambiţionare maximală.
Până acum am organizat concluziile sub forma unei teorii
întemeiate (Grounded theory) iar în continuare voi prezenta
concluziile sub forma unei poveşti „spuse de un student de etnie
romă” (Story telling):
Sunt de etnie romă, născut şi crescut în România. Ţiganii sau
romii, cum suntem denumiţi acum, sunt originari din India, un
popor ca oricare altul care a ajuns în Moldova în anul 1417. Apoi
s-au răspândit în Ţara Românească, Transilvania, Ungaria şi
restul Europei.
Şi noi, ca oricare altă etnie, populaţie, avem tradiţii şi
obiceiuri, nu suntem nişte invadatori ce strică reputaţia românilor.
Şi noi avem limba originară numită rromanis, dar vorbim şi limba
română şi maghiară. Problema noastră este că nu suntem o
populaţie omogenă, ci există mai multe grupuri, ca de exemplu:
fierarii (potcovarii), crăstarii (vânzătorii de cai), lăutarii

163
(muzicanţii), spoitorii (care spoiesc vasele de bucătărie), boldenii
(vânzătorii de flori), argintarii şi zlătarii (cei care extrag aurul din
râuri prin spălarea aluviunilor aurifere).
O altă problemă este că nu avem opere literare pe care să le
predăm în şcoală sau apte să justifice prezenţa profesorilor care să
predea în limba ţigănească. Mie mi-a fost foarte greu la şcoală,
trebuia să stau mereu în ultimele bănci, nu puteam auzi mereu
ceea ce preda profesorul, colegii râdeau de mine, iar când vroiau
să mă amăgească mă întrebau dacă am mâncat ciocolată de`s aşa
negru, îmi spuneau „ciorex” sau „băi ţighi”. Am avut un profesor
de istorie pe care l-am iubit foarte mult. Îmi spunea mereu: „Tu
faci parte dintr-un popor care a avut şi va avea mult de suferit”.
Eu vreau să mă fac profesor de română, vreau să termin
facultatea şi să fiu alături de toţi elevii care sunt romi şi nu numai,
să nu mai existe diferenţe majore, să nu mai stea în ultimele bănci.
Ai mei părinţi or să fie foarte fericiţi când o să fiu un om realizat.
Eu şi acum sunt marcat că`s ţigan, un chin imens toată
viaţa... uneori mă uit la mine şi mi se pare că sunt strâmb, urât...
părinţii întotdeauna mă încurajau şi îmi spuneau să învăţ ca să mă
descurc când o să fiu mare, că sunt cel mai puternic, cel mai
deştept, dar apoi ajungeam la şcoală şi colegii râdeau de mine, mă
sensibilizam, uitam de ce au spus părinţii şi credeam spusele
colegilor. Erau clase în care ţiganii stăteau pe un rând şi românii
pe celălalt rând. Am avut o colegă căreia i se dădeau cele mai
rupte cărţi. I-a dat învăţătoarea odată, o carte nouă dar apoi când
şi-a dat seama, i-a luat cartea bună din mână şi i-a dat-o celuilalt
copil, român. Copiii simt toate astea şi îi marchează pe viaţă.
Ţin minte că, în clasa a VIII-a, am avut două profesoare
rasiste, dar eu învăţam mai mult şi mai mult... mă duceam acasă şi

164
ziceam: „uite mă mamă, aia e şefa clasei şi ei îi dă zece...”. Ştii ce
făcea? Se uita mereu urât la mine, din 7 şi 8 nu mă scotea şi eu
ştiam... odată, aveam 3 table în clasă, pe una m-a pus să scriu un
text şi pe celelalte două le-am umplut cu analize de gramatică, îmi
dădea fiecare cuvinţel să îl analizez. Mă zăpăcea. Mă enervam:
„Cu ce am greşit toată viaţa mea?”. După ce am dat capacitatea
m-a întrebat ce notă am luat la română şi când am zis 8,60 cică...
„A, da?! Bravo...” Tot eu am salvat-o de la inspecţie, am fost
singurul, dar singurul din clasă care i-am zis „Popa Tanda” şi
acum îmi amintesc. Una a zis un cuvânt, doar un cuvânt şi i-a dat
10 şi când a ajuns la mine îmi zice: „Oi fi tu ce oi fi, dar îţi dau
zece!”. M-am simţit foarte prost, parcă îl dădea din buzunarul ei.
În cancelarie se vorbea apoi numai de mine, aşa mândru mă
simţeam...
În liceu aveam un diriginte care mereu mă făcea prost şi îmi
spunea că o să ajung vânzător de suveniruri. Ce s-o fi gândind:
„ţiganii ăştia toţi vând pe trenuri...”. Aşa o fi gândind şi despre
mine, dar eu îl lăsam în pace şi îi zâmbeam.
Când am venit la facultate mi-a fost foarte greu. Mi-am băgat
dosarul şi pe romi şi pe ne-romi, vroiam să îmi depăşesc condiţia
socială, să arăt tuturor celor care nu au avut încredere că pot.
Sunt atâtea presiuni asupra mea şi a celor ca mine; trebuie să ai
un psihic puternic ca să vii pregătit la facultate. Profesorii se uită
pe ce locuri eşti la examene, au un efect foarte puternic cei doi „r”
din dreapta. Nu mi se pare corect ca acest lucru să influenţeze
nota. De ce ? Pentru că se consideră că suntem inferiori.
Am fost foarte mulţumit de un proiect... am făcut o echipă de
fotbal formată din copii din mai multe etnii (saşi, maghiari, romi),
am dat premii, s-au simţit foarte bine!!

165
Nu toţi suntem la fel. Sunt şi ţigani care fură, ca şi români
dar pedepseşte-i şi problema se rezolvă, dreptatea e dreptate! Se
generalizează prea mult. De ce trebuie să purtăm stigmat?! Şi
ţiganii pot!
Acum se poate observa cu uşurinţă faptul că aceşti oameni au
fost şi sunt în continuare urmăriţi de idei şi comportamente
discriminatorii din cauza unor stereotipuri prezente în societatea
noastră.
În concluzie, romii, ca grup minoritar în ţara noastră, au
caracteristici şi tradiţii pe care românii nu le cunosc, ceea ce duce
la marginalizare. Aceasta se extinde până la discriminarea în
mediul social care produce, în general, efecte negative. Subiecţii de
etnie romă, studenţi la facultate sunt diferiţi de ceilalţi romi prin
faptul că discriminarea a avut asupra lor efecte pozitive: i-a făcut
să-şi propună să depăşească condiţia de rom nomad şi au dovedit
capacitatea lor de integrare în societatea românească prin studiu şi
convieţuire cu ceilalţi studenţi.

166
Figura 1
Codare axială

Discriminarea în Efectele discriminării asupra Dorinţele sale


societate sa

Etnie Discriminare Motivaţie

Caracteristici Părinţii şi relaţiile cu


ale etniei Marginalizare aceştia

Educaţia din familie


Grupuri ale Probleme
romilor ale etniei
Cauzele educaţiei

Studii şi ocupaţii

167
Figura 2
Codare deschisă

LUCRURILE MARCANTE

Persoanele marcante în viaţă


Cum l-au format persoanele marcante

Profesorii:

-am salvat-o de la inspecţie: “Oi fi tu ce-oi -“m-am simţit mândră că se vorbea în


fi, dar trebuie să îţi dau 10” cancelarie numai despre mine”
-“în unele clase profesorii puneau ţiganii pe -“eu şi acum sunt marcată că’s romă – un
un rând şi românii pe celălalt” chin imens toată viaţa”
-“am avut o învăţătoare care te făcea să ai -“întotdeauna mi-ar fi plăcut să fiu
încredere în tine” învăţătoare”
-“se uită pe ce locuri eşti la examene, au un -“nu mi se pare corect ca “rrom” să
efect foarte puternic cei doi „r”din dreapta influenţeze nota”
-“se consideră că suntem inferiori, nu toţi
suntem la fel”
-“trebuie să ai un psihic puternic ca să vii la
facultate pregătit”

Părinţii:

-“mă încurajau foarte mult” -“voiam să mă fac profesor şi să fiu alături


-“ei fac totul pentru mine” de toţi copiii care sunt ca şi mine – rromi
-“Prinţesa mea, o să te faci mare şi o să faci -“m-au sprijinit pentru a-mi depăşi condiţia
ceva măreţ” de rrom”
-“tata a fost mai autoritar” -“eu trebuia să îmi depăşesc condiţia
-“au fost foarte grijulii” socială”
-“vroiam să mă integrez, am dat la facultate”

168
Subiecţi P.G.C. M.I.R. T.M. M.A.
Părinţi - mă alintau - au avut studii - tata a fost - mama mereu
mereu superioare miner mă încuraja
- tata a fost mai - plecaţi în - mama - m-au sprijinit
autoritar străinătate muncea cum în a-mi depăşi
- ai mei erau - au avut o putea condiţia de rom
grijulii situaţie - ei fac totul
- acasă mă materială bună pentru mine
simţeam în
largul meu
Încurajări - tu eşti cea mai - fă bani ca să - învaţă că o să - prinţesa mea, o
frumoasă, cea te descurci fie bine să te faci mare şi
mai deşteaptă, singur, ca să - învaţă că o să faci ceva
cea mai ajungi cineva munca este măreţ
puternică - trebuie să mama reuşitei
înveţi în viaţă
Piedici - nimeni nu m-a - etnia - nu puteam - râdeau de
încurajat - de ce trebuie auzi ceea ce mine, mă
vreodată să purtăm preda ameninţau, mă
- profesorii se stigmat? profesorii făceau să mă
uită la etnia ta - ca să fii preot, - nu m-au simt inferioară,
- am avut două trebuie să dai angajat pentru dar nimeni nu
profesoare foarte mulţi că eram colorat ştia ce era în
rasiste bani sufletul meu
Dorinţe - întotdeauna - dacă aş fi - vreau să mă - nu am vrut o
am visat să fiu putut, aş fi fost fac profesor de facultate grea, ci
învăţătoare preot română una pe care să o
- aş fi putut - vreau să termin
face mai mult termin - voiam să
cu şcoala facultatea şi să demonstrez că
fiu alături de pot
copiii romi - voiam să iau
notă mare la
Bac
Cauze ale - vreau să îmi - nu prea se - am avut un
educaţiei depăşesc întâmplă ca profesor pe
condiţia socială cineva de etnie care l-am iubit
să aibă studii foarte mult, mă
superioare încuraja
- părinţii or să
fie foarte
fericiţi că o să
fiu un om
realizat
Atitudinea - credeam ceea - există foarte
faţă de ce spuneau mulţi oameni
ceilalţi copiii / colegii rasişti
- eram - am suportat
întotdeauna foarte multe
săritoare cu răutăţi din

169
colegii mei partea celorlalţi
- mă săturasem pentru că sunt
de şicanele lor ţigancă
Atitudinea - se purtau urât - mici şicane - trebuia să stau - profesorii mă
celorlalţi cu mine din partea mereu în mustrau de
faţă de - îmi spuneau că colegilor ultimele bănci fiecare dată,
el/ea sunt urâtă şi - mă strigau: - mă şicanau ţipau la mine
slabă “băi ţighi”, spunându-mi - aveam o
- se luau de “ţigane” “ciorex” profesoară care
defectele mele - mă excludeau - profesoara se mă făcea în
- în liceu, mereu spunând uita la mine toate felurile
colegii râdeau că toţi ţiganii mereu într-un - colegii râdeau
că`s slabă dar fură mod deranjant de mine
mă admirau că`s - profesorii ori
cuminte mă ignorau, ori
se purtau foarte
urât cu mine
- colega de
cameră mă
ameninţa şi îmi
spunea să mă
mut că miros
urât
Atitudinea - nu pot să îmi - am simţit - sunt de etnie - cu ce am greşit
faţă de schimb părerea repulsie - sunt foarte toată viaţa mea?
sine despre mine - sensibil liniştit - oare se vede
- sunt marcată - sunt o că`s ţigancă?
că`s romă persoană Cum o să mă
- cum să se uite morală privească
cineva la mine? - singur trăiesc, colegele?
- mi se pare că`s singur gătesc
strâmbă
Copilărie - bucurie că mi - o copilărie - mi-a plăcut - nu a fost la fel
s-au oferit de fericită şcoala foarte de fericită ca a
toate mult celorlalţi
Educaţia - crescut în - atunci când
spiritual voi creşte voi
moralităţii putea ajuta şi
- dreptatea e ceilalţi copii
dreptate care sunt ca
mine
Studii şi - studentă la - un an de liceu - mai lucrez,
ocupaţii facultatea de economic mai împart
Sociologie - 5 ani seminar pliante
- lucrează la un teologic - student la
magazine - student la facultatea de
facultatea de Litere
Drept
- mă ocup de
diverse

170
proiecte
Succese - am intrat la - am reuşit să - când am intrat - când am aflat
trei facultăţi fac multe la liceu am fost de nota de la
- am luat la - am făcut o cel mai fericit Bac, mi s-au
română la echipă de înmuiat
capacitate 8,60 fotbal formată picioarele; da`de
- am salvat-o pe din copii din fericire!
profesoara de mai multe etnii - la noi nu prea
română de la se întâmplă ca
inspecţie, iar ţiganii să ajungă
apoi se vorbea la facultate
numai despre
mine în
cancelarie

Figura 3 Matrice

171
172
EFECTELE PE CARE LE ARE CONSUMUL DE ALCOOL
AL TAŢILOR ASUPRA PROPRIILOR COPII

DIANA-MARIA STǍNILOIU

Primul curs de M.T.C.S. (metode şi tehnici de cercetare în


ştiinţele sociale) a început pentru mine cu o serie de întrebări ale
căror răspunsuri aveam să le aflu pe parcurs şi anume: ”Ce este o
cercetare?”, “Ce presupune cercetarea calitativă?” şi, mai mult de
atât, “La ce să facem noi, studenţii, astfel de cercetări, când sunt
atâţia oameni care se ocupă cu cercetarea?”
Mă gândeam la munca pe care trebuia să o depun ca să-mi
iasă ceva destul de bun, la timpul pe care îl aveam şi, în primul
rând, la prima etapă care mi se părea destul de dificilă pentru un
începător, aceea de a identifica o problemă de cunoaştere, adică să
găsesc întrebarea cea mai bună pentru cercetarea mea.
Mi-au trecut prin minte multe “întrebări-obiective” ce puteau
duce la o cercetare (de exemplu: Ce simt copiii ai căror părinţi
sunt divorţaţi?, Ce simt femeile care au rămas cu un copil în urma
unui divorţ?), însă cea la care m-am oprit a fost “Care sunt
efectele consumului de alcool al taţilor asupra propriilor copii?”. A
fost destul de greu, în special contactul cu terenul, deoarece,
subiecţii nu îţi oferă totul pe tavă, eşti nevoit să mergi la subiecţii
tăi ori de câte ori este necesar pentru a obţine informaţii; uneori
discursul subiecţilor conţine lucruri care nici nu te ajută în
proiectul tău, însă trebuie să ai răbdare. Uneori, când eram pe
punctul de a afla ceva important, subiectul nu mai putea continua şi
trebuia ca în următoarele întâlniri să o iau de la capăt. Nu poţi forţa
pe nimeni să-ţi povestească ceva, dacă nu are dispoziţia necesară.

173
Am început să culeg date, discutând cu trei prieteni ai căror
taţi sunt alcoolici, iar manifestările şi acţiunile celor din urmă, le-
au influenţat în mod negativ viaţa, lăsând în urmă efecte (vezi
Anexa 3). Deşi au fost de acord să mă ajute, când trebuia să-mi
povestească sau să-mi răspundă la întrebări, evitau subiectul: “ăă...
îî…dar vrei acum să vorbim despre asta?... poate altădată, hai să
vorbim despre altceva, da?”. Când primeam un “semn” că voiau să
vorbească, eram foarte atentă să nu-mi scape nimic.
Subiecţii cercetării mele au fost două fete, A de 25 de ani şi D
de 20 de ani şi un băiat, M de 26 de ani; subiecţii aleşi au fost
potriviţi pentru a-mi duce la bun sfârşit cercetarea şi a ajunge la
câteva concluzii în ceea ce priveşte "efectele consumului de alcool
al taţilor asupra propriilor copii”.
Pentru a înţelege aceste efecte, m-am hotărât să realizez o
cercetare calitativă legată de această problemă.
Cercetarea realizată de mine este o cercetare:
• Calitativă, deoarece am căutat să înţeleg cum trǎiesc tinerii
lângǎ tatǎl alcoolic, ce simt faţǎ de taţii alcoolici (simt durere,
repulsie, parcǎ cineva mǎ face sǎ-l privesc cu urǎ), cum se
manifestǎ, ce comportament afişeazǎ când vorbesc de pǎrintele
alcoolic (îşi freca mâinile, schimbă subiectul) şi care au fost
efectele consumului de alcool al taţilor asupra propriilor copii (am
fost nevoit sǎ muncesc, mi-am pierdut adolescenţa).
• Descriptivǎ, pentru cǎ descrie, efectele consumului de alcool
al taţilor asupra propriilor copii (am devenit o fire închisǎ, nu
aveam încredere în nimeni), atmosfera din familie şi trǎirile celor
din casǎ la apariţia tatǎlui (îl aşteptam cu teamǎ, tremuram, nu
scoteam nici un sunet).

174
Cercetarea se încadreazǎ în interacţionismul simbolic,
deoarece în aceastǎ cercetare conteazǎ semnificaţiile date de
subiecţi problemei alcoolului; semnificaţiile acordate de cǎtre
subiecţi manifestǎrilor, acţiunilor şi comportamentului tatǎlui
alcoolic, precum şi semnificaţiile acordate situaţiilor în care tatǎl
vine acasǎ beat (atmosfera din casǎ: era un haos total).
Este o cercetare cu mai multe unitǎţi de investigare, în cazul
de faţǎ cu trei unitǎţi de investigare: subiecţii M, D şi A.
Este o cercetare narativǎ biograficǎ, deoarece subiecţii
povestesc anumite secvenţe, episoade din viaţǎ, în care alcoolul a
fost cel ce le-a marcat viaţa, de-aici rezultând şi “efectele
consumului de alcool al taţilor asupra propriilor copii”.
Ca şi metode de culegere a datelor, am folosit observaţia şi
interviul. Observaţia este o metodǎ de colectare a datelor cu
ajutorul simţurilor, adicǎ înregistreazǎ evenimente (venirea tatǎlui
alcoolic acasǎ la subiectul M – precizez cǎ am fost prezentǎ când a
venit tatǎl subiectului M acasǎ, observând tot ceea ce s-a întâmplat,
cu acordul subiectului) şi comportamente (comportamentul
subiecţilor când vorbesc despre taţii alcoolici) aşa cum apar ele în
mod natural: se plimba de colo-colo, îşi freca mâinile.
Deşi la început am crezut cǎ voi colecta date numai cu
ajutorul metodei interviului, pe parcurs am apelat şi la observaţie,
fiindu-mi imposibilă trecerea peste aceasta (dat fiind că era foarte
sugestivă).
Am observat comportamentul tinerilor când vorbeau despre
tatǎl alcoolic, mai bine zis am observat mimica şi gesturile
acestora: bǎiatul îl privea cu ciudǎ pe tatǎl sǎu, se vedea ura în
ochii ei, îi tremura vocea, se înroşise la faţǎ. Aceasta se numeşte
“observaţie de teren”.

175
Interviul a fost unul nestructurat la început, iar pe parcursul
cercetării le-am adresat şi câteva întrebǎri - interviu semistructurat.
Am combinat metodele şi tehnicile între ele, ajungând la
triangulare metodologicǎ în cadrul metodei interviului şi
triangularea metodologicǎ între metode (între observaţie şi
interviu).
Am observat cǎ locul în care iei interviul este important
pentru subiecţi, aceştia putând reda cu lux de amǎnunte ceea ce au
trǎit. Acest lucru l-am observat când am luat interviurile
subiecţilor. Interviurile erau mai bogate în amǎnunte dacǎ erau
luate în preajma locului în care au avut loc evenimentele, în timp
ce interviurile luate, spre exemplu, în parc (subiectul A) erau seci:
da.., venea beat, îîî... era ca în orice casǎ...
Am prezentat datele vizual cu ajutorul matricei, pentru a
evidenţia mai bine acţiunile tatǎlui alcoolic, atmosfera din casǎ
(vezi Anexa 1).
Am fǎcut o triangulaţie între tehnici, în cazul analizei datelor,
anume între codarea deschisǎ şi codarea axialǎ. Am analizat,
folosindu-mǎ de codarea deschisǎ linie cu linie, textele de teren, le-
am reunit în categorii cǎrora le-am dat nume, apoi, pentru fiecare
categorie, am gǎsit coduri/ subcategorii, cum ar fi cele legate de
“momentul venirii tatǎlui acasǎ”, “acţiunile tatǎlui alcoolic”,
“consecinţele alcoolului asupra tinerilor” şi altele. Dupǎ codarea
deschisǎ am fǎcut o codare axialǎ, prin care am încercat legarea
categoriilor şi subcategoriilor între ele (vezi Anexa 2, exemplu
“Subiectul M”).
Am realizat o codare deschisǎ – linie cu linie, atât pe
interviurile pe care le-am luat de pe teren, cât şi pe observaţiile

176
fǎcute. Am subliniat cuvintele care mi se pǎreau semnificative,
cuvinte care se regǎsesc şi sub denumirea de coduri.
Am realizat şi o codare axialǎ, prin care am legat categoriile
de subcategorii. Am dat nume corespunzǎtoare categoriilor care mi
s-au pǎrut relevante şi le-am analizat.
Pentru interpretarea datelor am considerat cǎ cel mai mult mǎ
poate ajuta teoria întemeiatǎ. Cu ajutorul ei am putut sǎ prezint sub
formǎ de concluzii “efectele consumului de alcool al taţilor asupra
propriilor copii” (vezi Anexa 3).
În ceea ce priveşte evaluarea cercetǎrii mele calitative,
consider cǎ nu am satisfǎcut în totalitate criteriile legate de
“suficienţǎ”, probabil aş mai fi putut colecta şi alte informaţii,
intervievând alţi subiecţi. Consider cǎ, criteriul “adecvǎrii” a fost
satisfǎcut, deoarece, datele culese de pe teren sub formǎ de
interviuri sau de observaţii au fost diversificate şi, în acelaşi timp
relevante pentru cercetare.
În urma acestei experienţe noi de învǎţare, dacǎ o pot numi
aşa, am realizat cǎ trebuie multǎ muncǎ şi seriozitate pentru a
ajunge la rezultate bune, iar pe viitor sper ca cercetǎrile pe care le
voi face sǎ fie din ce în ce mai bune.

177
Anexa 1 (Matrice)

Subiecţi Momentul Acţiunile Trǎirile Pǎrerile Aşteptǎrile Mimica, gestica Efectele consumului de
venirii tatǎlui subiecţilor la subiecţilor tatǎlui subiecţilor alcool de cǎtre taţii
tatǎlui alcoolic apariţia despre alcool când vorbeau alcoolici asupra subiecţilor
alcoolic tatǎlui şi alcoolici despre taţii
acasǎ (din alcoolic alcoolici
ceea ce au
povestit
subiecţii)
Subiect - venea beat - a trântit - îl aşteptam - încep sǎ râd - bǎiatul îl - am fost nevoit sǎ muncesc
M - îl auzeam poarta cu teamǎ - ignor beţivii privea cu ciudǎ - mi-am pierdut adolescenţa
dupǎ paşii - a început - ne trezeam - îi dezagreez parcǎ - lipsa încrederii
fǎcuţi sǎ strige din somn pe cei beţi - îi venea sǎ-l - a fost greu
- uşa trântitǎ - a trântit pe speriaţi - nu-i suport strângǎ de gât - nu ne ajungeam cu banii
- striga masǎ ceva - teama de a - detest - se vedea ura în deloc
foarte tare - bolborosea nu o lovi pe bǎutura ochii lui - trebuia sǎ muncesc în locul
- lovea cu întruna mama - nu e bun la lui
pumnul - o lua de - stǎteam sub nimic - uneori nu aveam ce mânca
peretele pǎr pe soţie pǎturǎ - omoarǎ
- a început - tremuram oameni
sǎ o - nu scoteam - schimbǎ
loveascǎ cu nici un sunet vieţi în rǎu
piciorul - era groaznic - este mereu
- se uita la - frica tot era scandal
ea urât - mama - apar
- a aruncat mereu probleme
farfuria supǎratǎ financiare
- i-a dat cu
pumnul în
faţǎ, dând-o
pe spate

178
Subiect - era un - venea - îmi venea sǎ - cea mai - vroia sǎ - vorbea cu o - nu puteam învǎţa
A haos total mereu beat fug de-acasǎ grea boalǎ fiu voce rǎguşitǎ, - învǎţam de fricǎ
- mereu - se certa cu - sǎ mǎ bag - mai ceva premiantǎ uneori înceatǎ - nu aveam apǎrarea tatǎlui
certuri noi într-o decât SIDA - vroia sǎ - se vedea în - m-a marcat bǎtaia în clasa
- acasǎ era - m-a cochilie - ucide fiu “AS” ochii ei o urǎ de a 8-a
numai dezbrǎcat - nimeni sǎ oameni nedescris - n-am putut sǎ ies din casǎ
poliţie - mi-a dat nu-mi vadǎ - îi schimbǎ - a început sǎ 3 zile
10 curele faţa pe cei din jur plângǎ - eram distrusǎ
- pe mama a - îmi era în rǎu - se citea tristeţe, - aveam universal meu
omorât-o ruşine sǎ ies - detest durere - a fost lovitura cea mai tare
prin 10 din casǎ alcoolul şi - îşi freca şi dureroasǎ (moartea
lovituri de - am simţit cǎ beţivii mâinile mamei)
cuţit mor - nu li se - începuse sǎ - îl urǎsc
- coşmarul nu poate asocial transpire - îl uram din toatǎ fiinţa
a trecut cuvântul - se înroşise la - a murit de cirozǎ tata
persoanǎ faţǎ - vedeam viaţa în negru
- nu mai avea - am devenit o persoanǎ
stare închisǎ, retrasǎ, mereu
- scârţâia din suspicioasǎ
dinţi - aveam coşmaruri noaptea
- se plimba de - tresǎream, plângeam de
colo-colo fiecare datǎ
- avea o privire - copilǎria şi adolescenţa,
fixǎ perioadele cele mai urâte
- rǎmânând - trǎiri şi amintiri de care nu
câteva secunde vom scǎpa toatǎ viaţa
tǎcutǎ
Subiect - venea beat - a cerut de - îmi dǎ fiori - alcoolul ne- - sǎ mǎ - îi tremura - am devenit o fire închisǎ
D acasǎ mâncare - îmi aduc a urmǎrit vadǎ fericitǎ vocea - retrasǎ
- se - bǎtea cu aminte cu toatǎ viaţa - sǎ am un - cu faţa în jos - nu am încredere în oameni
împiedica pumnul în tristeţe loc de - îşi freca - îmi este fricǎ de cei
de pragul masǎ - am muncǎ mâinile alcoolici

179
uşii - a început încremenit - se înroşise la - am rǎmas cu sechele
- uneori sǎ se certe - nu mai faţǎ - nu suport cuţitele
cǎdea pe cu mama aveam - cerea apǎ - la orice zgomot sau certuri
trotuar - a luat cuvinte - schimba îmi curg lacrimile
cuţitul - am început subiectul - simt cǎ mǎ sufoc
- a alergat-o sǎ plâng
pe mama - îmi era
pânǎ la foarte fricǎ
poartǎ - a fost
- a început îngrozitor
sǎ ţipe şi sǎ
urle

180
Anexa 2 (Codarea axialǎ)
Subiectul M Alcoolul

faţă de
tată

Momentul venirii
acasă a tatălui Trăirile celor din
Atitudinea lui M
faţă de
casă
alcoolici

faţă de
mama Eu şi alcool
Acţiunile fratele
tatălui alcoolic
Legendă
categoria “X”
Consecinţe
influenţează categoria “Y”
Frustrările Comportamentul categoria “X”
lui M tatălui faţă de copii influenţează categoria “Y”, iar
categoria “Y” este influenţată

b) Lipsa încrederii la rândul ei de categoria “X”


faţă de M faţă de amândoi

a) Am fost nevoit să muncesc c) Nu aveam ce mânca

181
Anexa 3 (Teoria întemeiatǎ)
În urma cercetǎrii pe care am realizat-o am ajuns la urmǎtoarele
concluzii cu privire la “efectele consumului de alcool al taţilor
asupra propriilor copii”:
1) Alcoolul lasǎ în urmǎ tristeţe, durere, urǎ, dispreţ la subiecţii
intervievaţi, faţǎ de beţivi în general, dar şi faţǎ de taţii lor
alcoolici: ignor beţivii, îi dezagreez pe cei beţi, îl urǎsc pe tata, îl
uram din toatǎ fiinţa, existǎ urmele de urǎ pentru el.
2) Alcoolul este în ochii subiecţilor cercetǎrii mele cea mai grea
boalǎ: mai ceva decât SIDA, ucide oameni, cea mai grea boalǎ.
3) Alcoolul duce la certuri, violenţǎ, uneori la crime din punctul
de vedere al subiecţilor intervievaţi: mereu certuri, haos total, m-a
marcat bǎtaia din clasa a 8-a, a omorât-o pe mamă cu 10 lovituri
de cuţit.
4) Alcoolul le-a schimbat în totalitate viziunea despre lume şi
viaţǎ subiecţilor cu care am discutat. Deşi subiecţii cu care am
discutat erau plini de viaţǎ (dupǎ spusele lor: eram o familie
fericitǎ şi împlinitǎ) au început să vadă viaţa altfel dupǎ ce în casǎ
a început sǎ se consume alcool: vedeam viaţa în negru, alcoolul
schimbǎ viaţa în rǎu.
5) Alcoolul transformǎ tinerii / copiii din familiile cu taţi
alcoolici în persoane retrase, închise: aveam universul meu, trǎiam
singurǎ în lumea mea interioarǎ, am devenit o persoanǎ închisǎ,
retrasǎ, mereu suspicioasǎ, lipsa încrederii.
6) Consumul de alcool al tatǎlui are urmǎri şi al nivelul
psihicului copiilor: aveam coşmaruri noaptea, tresǎream,
plângeam de fiecare datǎ.
7) Reacţiile tinerilor (subiecţilor cercetǎrii mele) care trǎiesc
lângǎ taţii alcoolici sunt speciale. Mimica, gesturile, vocea sunt
alterate: vorbea cu o voce rǎstitǎ, uneori înceatǎ, se citea pe faţǎ
tristeţe, durere, se vedea urǎ în ochii lui, avea un comportament
ciudat la apariţia tatǎlui, parcǎ îi venea sǎ sarǎ la gâtul lui.
8) Consumul de alcool al taţilor duce la consecinţe negative din
punct de vedere financiar, determinându-i pe copii / tineri sǎ
lucreze, pierzându-şi adolescenţa, cum este cazul subiecţilor mei:
am fost nevoit sǎ muncesc, mi-am pierdut adolescenţa, copilǎria,
uneori nu aveam ce mânca, nu ne ajungeam deloc cu banii.

182
STUDIU DE CAZ: BOALA CARE UCIDE OAMENII -
„CANCERUL”

CLAUDIA ELISABETA (AFTENIE) STOICA

Cercetarea mea este o cercetare calitativă deoarece mi-am


propus să descopăr şi să înţeleg care sunt sentimentele bolnavilor
de cancer la aflarea acestei cumplite boli.
Diagnosticul de cancer aduce în viaţa fiecărui pacient o
imensă încercare, fiind un factor important de stres. Pacienţii trec
prin stări mentale şi emoţionale incluzând negarea iniţial, stupoare,
şoc, neîncredere, disperare, anxietate şi depresie.
Există o perioadă de mai multe săptămâni în care aceste
simptome dispar şi pacientul intră într-o perioadă când este înţeles
de familie şi ajutat să treacă mai uşor peste această boală.
Fiecare dintre noi cunoaşte sau a cunoscut pe cineva bolnav
de cancer.
Aceşti oameni trăiesc în jurul nostru şi de multe ori nu ştim
sau nu suntem atenţi la suferinţa lor.
Viaţa fiecăruia este o poveste cu prinţi şi prinţese, iar în
momentul diagnosticării bolii, povestea ajunge în punctul în care,
el, personajul principal, se luptă cu zmeul. Şi din păcate, mulţi nu
reuşesc să-l învingă.
Ca să ajung să înţeleg mai bine ce este în sufletul unei
persoane bolnave de cancer am realizat această cercetare calitativă.
Cercetarea calitativă este concepută în mare parte dintr-o
perspectivă comprehensivă. Este folosită atunci când persoana care
face o cercetare calitativă vrea să înţeleagă modul în care cei
implicaţi definesc situaţiile şi modul în care explică motivele

183
acţiunilor lor. Am ales să fac această cercetare calitativă pentru că
am vrut să înţeleg mai bine prin ce trece un om care află într-o zi că
este diagnosticat ca având cancer.
Am încercat să fac acest lucru stând de vorbă cu personajul
principal din studiul meu de caz chiar la ea acasă, unde se simţea în
siguranţă şi putea să vorbească liber.
Fenomenologia este modelul teoretic în care se încadrează
cercetarea mea calitativă deoarece acest model se bazează pe o
descriere povestită din punctul de vedere al bolnavului.
Cercetarea mea este o cercetare narativă biografică deoarece
persoana intervievată de mine povesteşte un episod din viaţa ei (pot
să spun un episod „de groază”), adică chiar acel moment în care a
fost diagnosticată cu cancer la sân.
Pentru a putea aduna cât mai multe date, am fost de mai
multe ori pe teren, adică chiar la ea acasă.
Metoda pe care am folosit-o în colectarea datelor, a fost
interviul deoarece el te ajută să obţii informaţii mai complexe.
Am observat că locul în care iei interviul persoanei respective
este foarte important deoarece, cu cât este un loc mai familiar
pentru ea, cu atât va vorbi mai deschis, mai liniştit.
Interviul pe care l-am aplicat a fost cel semistructurat
deoarece eu ştiam de la început tema cercetării mele şi ştiam deja
ce vroiam să aflu. Am avut în minte de la început câteva întrebări
după care să mă ghidez, dar am preferat să îi spun persoanei
intervievate de mine ce vreau să aflu de la ea şi până la urmă am
lăsat-o pe ea să îmi povestească liber despre tot ce a crezut ea că
poate să îmi destăinuiască.
Informaţiile pe care le-am obţinut din interviu au fost bogate
şi de profunzime.

184
Cât timp am stat de vorbă am preluat datele exact aşa cum mi
le relata şi am reuşit să analizez situaţia şi mai ales să înţeleg prin
ce coşmar a trecut.
După colectarea datelor prin intermediul interviului pe care l-
am luat, am început să analizez toate datele pe care le adunasem
până în acel moment.
Pentru a putea începe analiza datelor (vezi Anexa 1) am
recitit tot textul şi am subliniat toate cuvintele care pentru mine
aveau o anumită semnificaţie. Aceste cuvinte se numesc coduri.
Codurile asemănătoare sunt grupate în categorii, iar aceste
categorii primesc nume în funcţie de ceea ce exprimă. Am grupat şi
eu aceste categorii apoi le-am dat nume semnificative astfel încât
să înţeleg din titlu la ce se referă codurile din interiorul fiecărei
categorii în parte.
După această codare deschisă (vezi codarea selectivă Anexa
2 şi codarea axială Anexa 3) am realizat o schemă doar cu
categoriile care m-au interesat şi anume cele în care subiectul meu
povesteşte suferinţa prin care a trecut de când a fost diagnosticată
cu cancer la sân şi până în ziua de azi.
Această schemă consolidează analiza datelor culese de mine
şi este o metodă vizuală prin care vreau să scot în evidenţă
problema care mă interesează şi mai ales prin care pot să extrag
concluziile.
Interpretarea datelor este acea procedură prin care dai un
rezultat final, prin care extragi concluzii din datele pe care le-ai
adunat şi analizat până în acel moment. Aceste interpretări pot fi
integrate într-o teorie sau pot fi folosite ca set de recomandări de
politici.

185
Când m-am hotărât să aleg această temă pentru cercetarea
mea am ştiut că tot ce voi afla, că datele obţinute nu aveau să fie
tocmai plăcute. Şi este o realitate cu care ne confruntăm tot mai des
în ziua de azi deoarece cancerul este o boală cruntă, care mutilează
oamenii, care nu ţine cont de vârstă.
După terminarea interviului am plecat cu o tristeţe imensă în
suflet deoarece am fost cuprinsă de emoţii şi am înţeles cât de greu
este pentru cineva care suferă de această boală şi că nu am destule
lacrimi prin care să exprim suferinţa şi mai ales durerea acestor
oameni.
M-am hotărât ca interpretarea datelor să o fac sub forma unei
poveşti, această metodă se numeşte „Story Telling” (vezi Anexa
4) care presupune construirea unor lumi noi şi anume lumea
subiecţilor noştri. Această construire este activă, se păstrează
autenticul din datele colectate, dar construirea poveştii ne aparţine
în totalitate.
Am ales această metodă de interpretare a datelor deoarece îmi
plac poveştile de viaţă cu bucurii şi cu necazuri ale oamenilor.
Poate nu mi-a ieşit aşa cum aş fi dorit, dar sper că am reuşit
să vă captez puţin atenţia.
Această poveste am spus-o prin vocile unor oameni care au
trecut printr-o experienţă nefericită şi plină de suferinţă şi de
tristeţe.
Pentru mine a fost o încercare foarte grea deoarece îi
cunoşteam pe aceşti oameni şi atunci când ei sufereau sau
plângeau, o făceam şi eu odată cu ei, iar acum am ajuns la finalul
cercetării mele şi pot să spun să sunt mândră de mine pentru că am
dus la bun sfârşit prima mea cercetare.

186
Iar vouă colegilor mei mai mici am încercat să vă arăt cum se
folosesc procedurile cercetării calitative arătându-vă cât de mult
suferă un om care a fost diagnosticat cu cancer şi cât de mult
suferă şi cei din jurul acestuia.

187
Anexa 1

Analiza datelor

Traumă = stres
Traumele bolii:
- fizice
- psihice
Traumele pacientei:
- şoc
- neîncredere
- disperare
- anxietate
- depresie
- frică
- negare
- agonie
- lacrimi
Traumele familiei:
- frică de a nu pierde persoana dragă
- disperare
- furie
- negare
- tragedia familiei
- lacrimi, şoc
Tratamente urmate:
- operaţia
- extirparea sânului
- radio – terapia
- o mastectomie
- o chimioterapie
Reacţii la tratament:
- căderea părului
- stări de vomă
- senzaţii de leşin
- scăderea în greutate
Traume fizice:
- pierderea sânului
- căderea părului
- scăderea în greutate

188
Anexa 2 Codarea axială

Alături de cei dragi


Să nu mă mai
Sănătoasă gândesc la boală

Optimistă Cum mă văd eu în Fericită


viitor

Veselă Iubită Luptăm Glumim ne Nu ne gândim


pentru viaţă simţim bine la boală

Sprijin găsit în familie Facem excursii


Tratament
Suntem alături adecvat
de bolnavi
Ne jucăm cu Ne vizităm
fetele Vizităm prietenii
părinţii, fraţii

Cum ajută
Control periodic Oncologul Control cel
puţin la 6 luni

189
Anexa 3 Codarea Selectivă

Momentul aflării că are cancer Tratamentul urmat Sprijinul celor din familie Cum văd viitorul

Operaţie Mastectomie Încurajare Sănătoasă Veselă


Negare Frică Glumim şi
totală ne simţim
Alături de cei
Am aflat de la Diagnosticul a Radio terapie Chimio - terapie dragi
Sprijin
Oncolog fost un şoc
moral

Nu îţi vine să Teamă


crezi

190
Anexa 4

Story Telling: „Viaţa ca un fir de aţă”

A fost o dată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi


povestit, un prinţ şi o prinţesă care locuiau la Poalele Muntelui
Tâmpa, într-un cartier mărginaş. Din iubirea lor curată s-au născut
două mici prinţese şi împreună trăiau liniştiţi şi fericiţi zi de zi.
Dar într-o zi frumoasă de Decembrie un zmeu urât şi rău le-a
adus o veste cum că prinţesa mamă are cancer la sân, o boală
nemiloasă care de multe ori ucide oamenii...
Dar să îi lăsăm pe aceşti prinţi să-şi depene singuri calvarul
prin care au trecut.
Prinţul povesteşte:
Stau de multe ori şi mă gândesc ce a însemnat pentru fiecare
dintre noi sau ce înseamnă viaţa şi sănătatea. Eu unul nu pot spune
că am fost un om norocos, atunci când îmi era cel mai bine am
primit o lovitură greu de trecut, cum că iubita mea soţie are cancer
la sân.
Suferinţa era una de neimaginat, nu îmi venea să cred acest lucru,
eram furios, devenisem ursuz, plângeam pe ascuns să nu mă vadă
nimeni.
Atmosfera din casă devenise una tensionată, de multe ori mă
certam din orice cu cei din familie.
Acum mă rog la Bunul Dumnezeu să nu îmi ia încă soţia, să
mi-o mai lase să ne bucurăm cât de mult putem de toate zilele care
ne-au mai rămas până la trecerea în nefiinţă a soţiei mele dragi.
Îmi vine greu dar trebuie să vă spun că iubita mea prinţesă, se
simte din ce în ce mai rău şi că are zilele numărate şi mai vreau să
vă mulţumesc pentru că am putut să vă mărturisesc necazul prin
care trece familia mea.
Prinţesa bolnăvioară povesteşte:
Fiecare om are o viaţă pe care ar trebui să o trăiască în
armonie şi dragoste, dar viaţa e plină de surprize şi atunci când te
simţi cel mai bine, eşti fericit, îndrăgostit şi plin de viaţă afli, ceva
care îţi dă viaţa peste cap.

191
Într-o zi frumoasă de decembrie am aflat că am cancer, îmi
era foarte greu să cred că tocmai eu am cancer la sân, nu vroiam
sub nici o formă să accept acest diagnostic crunt, plângeam foarte
mult, eram disperată, simţeam cum se prăbuşeşte cerul pe mine.
Am fost şocată, dar doctorul mi-a adus la cunoştinţă totul despre
boală, operaţie şi tratament.
Eram conştientă că urma să trec peste o perioadă extrem de
grea atât pentru mine cât şi pentru cei din jurul meu, adică familia
mea.
A urmat o operaţie, am rămas fără o parte din sân, am făcut
radio-terapie şi 1 an de zile a fost totul în regulă, am crezut că m-
am vindecat, dar nu a fost aşa. La exact un 1 de la prima intervenţie
boala a recidivat, a urmat al doilea şoc, a doua traumă şi mai cruntă
decât prima, dar a trebuit să fiu tare pentru cei din familie şi am
urmat din nou tratamentul, de data aceasta am ales mastectomia
totală, apoi a urmat chimio-terapia, şi o perioadă lungă de
tratament şi recuperare.
Iar acum îl rog pe Bunul Dumnezeu să îmi dea sănătate şi cât mai
multe zile alături de cei dragi şi de cele două fetiţe.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea, iar aceşti
doi prinţi încearcă să lungească cât de mult pot firul vieţii şi să se
bucure împreună de fiecare zi, de fiecare minut, de fiecare clipă pe
care Dumnezeu le-o mai oferă încă.

192
CONTRACEPŢIA ÎN COMUNITATEA ROMĂ

MARIANA TOADER

Ca viitori asistenţi sociali trebuie să învăţăm să acţionăm în


favoarea persoanelor defavorizate, să le acceptăm şi să le ajutăm
să-şi depăşească condiţia prezentă, să le respectăm şi să nu le
discriminăm. Romii sunt o categorie socială răspândită în ţara
noastră, care are nevoie de suportul echipelor ce acordă servicii
sociale. În acest scop, un aspect important îl constituie
îmbunătăţirea calităţii vieţii de cuplu şi sănătatea reproducerii,
aspect care este absent sau tratat cu prea puţină seriozitate în rândul
acestei comunităţi.
Sunt angajată în cadrul fundaţiei Agapedia, fundaţie ce are ca
domenii de activitate adopţia naţională, serviciul de planificare
familială şi contracepţie, serviciul de asistenţă maternală.
În momentul când am aflat că trebuie să fac o cercetare
calitativă, am fost destul de nehotărâtă. Aveam în minte câteva
teme de cercetare, şi anume: atitudinea mamelor care-şi
abandonează copiii, motivaţia viitorilor părinţi adoptatori,
motivaţia în alegerea profesiei de asistent maternal şi nu în ultimul
rând atitudinea privind contracepţia în rândul femeilor din
comunitatea romă. Nu ştiam ce temă aş putea aborda şi îmi era
greu să mă decid. De asemenea, trebuia să ţin cont şi de
oportunităţile de care dispuneam în vederea culegerii de informaţii
necesare acestui scop. M-am oprit totuşi asupra ultimei teme,
deoarece am concluzionat că am mult mai mult acces la informaţii
legate de aceasta.

193
Ca şi asistent medical în cadrul fundaţiei, am deseori contact
cu persoane din comunitatea romă din diferite zone ale judeţului
Braşov. Astfel, am decis să realizez o cercetare care să aibă ca grup
ţintă femeile din comunitatea romă şi atitudinea lor vis-à-vis de
metodele de contracepţie.
Aceasta este o cercetare calitativă deoarece modul în care
este prezentată atitudinea femeilor rome faţă de planificarea
familială şi contracepţie este de o manieră comprehensivă, iar
cunoştinţele despre metodele de contracepţie sunt abordate în
profunzime. În cadrul acestei cercetări, am urmărit comportamentul
subiecţilor vizaţi, nivelul de informare pe această temă şi motivul
pentru care utilizarea metodelor de contracepţie este mai redusă în
comunitatea romă.
Deoarece în cazul acestui studiu se descrie modul de
percepţie, gândire şi exprimare al femeilor din comunitatea romă,
cu relatări din experienţe de viaţă personale, acest studiu se poate
considera ca fiind o cercetare descriptivă.
O altă caracteristică a cercetării este naturaleţea. În discuţia
purtată cu subiecţii am folosit un limbaj comun, spre a fi uşor
înţeles, am încercat să fiu apropiată şi prietenoasă cu aceste femei,
tocmai pentru a le crea un confort psihic şi a le determina astfel să
fie cât mai naturale, cât mai autentice.
Tipul cercetării pe care am efectuat-o este narativ-biografic,
ţinând cont că subiecţii intervievaţi povestesc experienţe de viaţă
personale, şi-anume: metodele de contracepţie folosite, problemele
cu care s-au confruntat, mituri cunoscute privind metodele utilizate
etc.
Deoarece se urmăresc a se identifica problemele femeilor din
comunitatea romă privind sănătatea reproducerii în vederea

194
implementării unui potenţial proiect care să vizeze creşterea
calităţii vieţii acestui segment de populaţie, această cercetare o
putem considera ca fiind una de tip aplicativ.
Cercetarea de faţă este un studiu cu mai multe unităţi de
investigat deoarece, pentru a identifica atitudinea femeilor rome cu
privire la metodele de contracepţie, am apelat la mai multe
persoane din comunitate, utilizând focus-grupul.
Pentru obţinerea datelor am utilizat triangulaţia între metode,
combinând mai multe metode şi tehnici de culegere a datelor. De
asemenea, am folosit observaţia de teren deschisă, participativă,
controlată, semistructurată şi intensivă. M-am deplasat pe teren în
mediul natural al subiecţilor şi i-am informat asupra intervenţiei.
Discuţiile purtate cu subiecţii au decurs liber, fiind încurajate toate
participantele să se implice în discuţie şi să relateze din
experienţele anterioare. Focus-grupul a fost realizat fără un plan
bine stabilit, însă din experienţele trecute de pe teren, cu aceeaşi
categorie de persoane, am intuit care ar fi elementele ce ar trebui
atinse în cadrul discuţiei. Informaţiile oferite au fost prezentate în
detaliu până la o înţelegere deplină din partea tuturor
participantelor.
Prin cercetarea realizată am urmărit să culeg date de ordin
calitativ care să reflecte într-un mod cât mai clar universul personal
al celor intervievaţi. Metoda cea mai potrivită în acest scop a fost
cea a focus-grupului. Interviul de grup este modalitatea cea mai
potrivită pentru a reuşi să ne formăm o viziune cât mai conformă
cu realitatea asupra modelului comportamental al comunităţii.
Focus-grupul a fost realizat la sediul primăriei din comuna
Tărlungeni. În contextul de grup, persoanele selectate se aflau într-
un mediu familiar, şi o condiţie implicită a fost aceea ca grupul

195
intervievat să fie natural, adică participantele să se cunoască între
ele.
Au fost alese douăsprezece femei cu vârste cuprinse între 16
şi 45 de ani. La începutul interviului m-am prezentat şi am
specificat care este motivul întâlnirii noastre. Subiecţii au părut
interesaţi de tema care urma să fie pusă în discuţie. Participantele
au fost invitate să se prezinte (să-şi spună numele, vârsta şi
numărul de copii) şi încurajate să participe la discuţii.
Focus-grupul a fost înregistrat audio, fiind apoi transcris,
încercând să păstrez originalitatea lui.
Pentru analiza datelor am utilizat strategia orientată pe
variabile deoarece urmăream să aflu atitudinea şi părerile pentru
fiecare din metodele de contracepţie, iar analiza efectuată am
centrat-o pe metode de contracepţie şi am sintetizat ideile tuturor
participantelor prezente.
Ca tehnică de analiză a datelor, am utilizat codarea deschisă
(linie cu linie) şi codarea axială. În primă fază am analizat toate
datele linie cu linie şi am subliniat cuvintele cheie, descoperind
astfel nişte coduri. Aceste coduri se referă la cuvintele şi expresiile
folosite de subiecţii cercetării. În baza acestor coduri, am creat
categorii în funcţie de expresiile asemănătoare, grupându-le şi
denumindu-le semnificativ. Această analiză are rolul de a
simplifica interpretarea datelor culese, decupând esenţialul din text,
ideile şi înţelesurile acestuia (vezi Anexa 2).
Cea de-a doua metodă de analiză este codarea axială în care
am încercat să cumulez toate informaţiile într-o singură schemă,
începând cu metodele folosite în vederea evitării unei sarcini
nedorite. Am realizat astfel categorii (metode de contracepţie –

196
pilulă, sterilet, prezervativ, injectabil) şi subcategorii (consecinţe şi
atitudini legate de metodele de contracepţie) (vezi Anexa 3).
Eşantionarea este procesul sistematic de selectare a unităţilor
de investigare ce vor fi incluse în cercetare. Dacă urmăreşti să afli
date valoroase şi semnificative, este foarte importantă eşantionarea
pe care o efectuezi. În cazul cercetării, am fost ajutată de un
informator “releu” – mediatorul sanitar al comunei, care deţine
informaţii cu privire la subiecţii potriviţi cercetării.
O altă condiţie pe care am considerat-o a fi extrem de
importantă a fost aceea de a forma un grup omogen din punctul de
vedere al statusului socio-economic, respectiv al etniei.
Am decis ca interpretarea finală a datelor să fie sub forma
unei poveşti. Această metodă de interpretare a datelor se numeşte
story telling (vezi Anexa 1) care presupune prezentarea lumii
studiate sub forma unor povestiri, având la bază ideea de “lumi
construite” prin limbaj, discursuri şi texte. Această construire este
activă, într-un mod particular, şi se păstrează autenticul din datele
colectate pe teren, însă construirea poveştii aparţine în totalitate
cercetătorului.
Am ales această interpretare a datelor - story telling, deoarece
mi s-a părut interesant să povestesc experienţa mea din teren şi să
relatez discuţiile purtate cu subiecţii, păstrând originalitatea şi
autenticitatea limbajului lor.
Astfel, am realizat această poveste în stil interpretativ în care
eu, autorul, am introdus interpretările personale în legătură cu
atitudinea femeilor din comunitatea romă privind utilizarea
metodelor de contracepţie. De asemenea, am interpretat, prin
prisma experienţelor şi cunoştinţelor dobândite până în prezent,

197
fiecare aspect relatat, adică am analizat părerile subiecţilor vis-à-
vis de fiecare metodă contraceptivă.
Consider că lucrurile pot fi făcute întotdeauna şi mai bine.
Dacă ar fi să reiau această cercetare de la faza iniţială, cred că
aceasta ar cuprinde informaţii mai complexe, cu o mai bună
structură. Subiecţii cercetării au încercat să răspundă întrebărilor şi
să relateze experienţe personale, însă cred că a existat o barieră în
comunicare. Am observat că participantele au fost puţin jenate de
tema abordată, deoarece pentru majoritatea dintre ele această temă
reprezintă încă un subiect tabu. O altă barieră în comunicare a fost
reprezentată de nivelul de pregătire şcolară al femeilor. Pentru
început, au avut dificultăţi în a comunica, în a se exprima verbal,
deoarece limbajul era specific comunităţii rome, iar ele erau
conştiente de acest lucru, simţindu-se stânjenite. Un alt
inconvenient în desfăşurarea focus-grupului l-a constituit faptul că
participantele erau însoţite de propriii copii, fapt care a dus uneori
la perturbarea discuţiilor. Deci, consider că în această cercetare nu
am atins nivelul maxim de saturaţie şi sunt de părere că ar fi fost
posibilă colectarea mai multor informaţii.
În munca de asistent medical în cadrul fundaţiei, am contact
cu diferite comunităţi de romi din judeţul Braşov. De-a lungul
timpului, am constatat că există anumite idei, concepţii, atitudini
legate de contracepţie, care diferă de la o comunitate la alta.
Femeile rome trăiesc într-un mediu în care bărbatul este dominant,
acest aspect având repercusiuni, evident, şi în domeniul
reproducerii.
Un alt aspect observat în cadrul comunităţii rome este
influenţa grupului, influenţă care, de altfel, este răspândită şi în
societatea românească. Am aflat o serie de mituri privind metodele

198
de contracepţie şi am constatat că acordă un mai mare credit
spuselor comunităţii (prieteni, rude) decât informaţiilor oferite de
către cadrele avizate şi specializate din domeniu.
Este dificil să lucrezi cu o astfel de categorie de persoane,
ţinând cont de nivelul intelectual şi de sistemul de valori al
acestora, de faptul că trăiesc după propriile principii şi prejudecăţi,
având o mentalitate diferită de a noastră asupra vieţii.

199
ANEXA 1

STORY TELLING

Într-o zi ploioasă de primăvară, mă îndreptam spre


Tărlungeni, unde urma să aibă loc o întâlnire cu femei din
comunitatea romă, în cadrul primăriei. Ajunsă acolo, am fost
întâmpinată de un grup de aproximativ douăsprezece persoane,
care au fost convocate de către mediatorul sanitar al comunei.
Atmosfera nu era una tocmai ideală pentru ceea ce urma să
discutăm, mă gândeam eu, deoarece o parte din femeile prezente
erau însoţite de copii mici care, din când în când, urmau ca prin
zumzetele lor să întrerupă discuţiile noastre. Totuşi, în momentul în
care am început să le vorbesc, liniştea s-a aşternut uşor peste sala
din primărie şi toţi ochii s-au aţintit asupra mea. Le-am abordat
cald şi prietenos, începând prin a mă prezenta şi a specifica scopul
acestei întâlniri, şi anume că doresc să realizez o cercetare, fiind
studentă la asistenţă socială. Le-am spus că, pentru aceasta, am
nevoie de participarea lor activă la discuţiile pe care urmează să le
avem, rugându-le să fie deschise şi cooperante. Le-am rugat să se
prezinte fiecare pe rând, specificând numele şi numărul de copii.
Astfel, am constatat că în faţa mea sunt douăsprezece femei cu
vârste cuprinse între 16 si 45 de ani.
Întrebându-le dacă ştiu care este scopul acestei întâlniri, am
realizat că există o reţinere în răspunsul venit din partea lor,
reţinere datorată subiectului “delicat” pe care urma să-l abordăm
împreună. De aici mi-am dat seama că ştiau doar parţial care va fi
subiectul nostru de discuţie.
Totuşi, una dintre ele îşi luă inima în dinţi şi spuse:
L: păi… cu treburi femeieşti… ştiţi dumneavoastră…
M: aaa…, deci ştiţi în mare cam despre ce vom discuta
azi…? le întreb eu. Bine, atunci cred că vom avea un timp
interesant împreună. Eu am venit la dvs. ca să vorbim despre
contracepţie. Aş vrea să vă întreb dacă ştiţi ce înseamnă
contracepţia, ce este?
L: înseamnă să faci ceva ca să nu rămâi gravidă.

200
D: păi pastile care să nu mai rămâi însărcinată, să nu mai ai
copii, sarcini nedorite, adică dacă nu vrei să ai copii, nu le faci
cu… cu pastilele…
Am fost plăcut surprinsă să aflu că aceste doamne din faţa
mea, cu un nivel de şcolarizare scăzut, dar greu încercate de viaţă,
au ştiut semnificaţia cuvântului “contracepţie”, folosind un mod de
exprimare simplu şi corect. Am continuat, adresându-le următoarea
întrebare:
M: ce metode ştiţi că există? Deci, doamna a amintit de
pastile. Alte metode?
C: sterilet, ăăă…prezervativ…
N: injecţii…, pastile…
M: haideţi să discutăm puţin despre pastile sau pilule, cum se
mai numesc ele. Ce ştiţi despre acestea?
D: io am auzit că-ngraşă.
A: io am auzit că slăbeşte.
S: pe unele le umflă… şi am auzit că nu-s aşa de sigure…
L: io am slăbit mult de la iele.
P: pe mine mă umflă… Da, m-a umflat şi nu mai am băut şi
mi-a trecut înapoi burta că m-a făcut prea mare…
H: mie îmi făcea poftă de mâncare. Io mâncam mult după
ele, da’ nu e toată lumea la fel.
R: da, aşa este, depinde de organismul fiecărei femei şi, într-
adevăr, pastilele cresc pofta de mâncare, dar tot de dvs. depinde
cât de mult mâncaţi.
O: am auzit şi eu ceva, că nu prea sunt aşa bune cum trebe să
fie, bune; pătează pe obraz, una la mână, am o pretină care s-a
pătat pe obraz de la ea, ca cum naşti… şi am mai auzit că nu mai
poţi să faci copii.
E: te pătează pe faţă, aşa ie, am avut şi io o vecină, tot aşa,
că… a zis că nu mai ie că se pătează, la unele zice că îngraşă, la
altele zice că nu mai ie căă… bd… le face rău la ficat… aşa am
auzit pe la mulţi…
În timp ce ascultam părerea fiecăreia despre
anticoncepţionalele orale, realizam că aceste femei au o concepţie
greşită privind utilizarea şi efectele acestora, fiind uşor influenţate

201
de anturaj: vecine, prietene, rude şi, ca urmare, exista o oarecare
reticenţă în utilizarea acestora.
Totodată, m-am bucurat de faptul că ele erau antrenate deja în
discuţii libere, relatând din experienţa personală, şi că voi putea să
ating multe aspecte ale contracepţiei.
Astfel, doamna T mi-a spus:
T: io am folosit d-astea, pastiluţe, da´ acu´ nu mai iau, că am
pus sterilet.
M: da, haideţi să vorbim despre sterilet.
T: io v-am zis că mi-am pus şi mă simt bine cu el, văd că îmi
ie bine, îl am de 2 ani şi n-am probleme cu el.
C: io am auzit de sterilet că nu la toată lumea foloseşte şi se
poate ajunge la stări dereglate din cauză la sterilet, e adevărat?
M: nu este adevărat, să ştiţi. Uitaţi, o avem aici pe doamna
care are sterilet montat de 2 ani şi tocmai ne-a spus că se simte
bine cu el, că nu are probleme.
S: da unele spune că nu ie bun steriletu’.
M: dar ce aţi auzit despre el, de ce ziceţi că nu e bun?
S: pentru că poţi să rămâi gravidă cu el că...
M: aşa aţi auzit dvs.?
S: da, şi maică-mea a avut şi a rămas însărcinată cu el.
M: dar trebuie să ştiţi că cele care au sterilet trebuie să
meargă o dată pe an la control să se asigure că este bine.
S: copilu´ când a ieşit din maică-mea era la 5 luni şi era
mare, copil format pe sterilet, ştii cum a păţit maică-mea... (i se
adresează cumnatei)
M: dvs. ce credeţi, ce părere aveţi despre sterilet?
A: nu ştiu ce să zic... nu prea ie bun...
M: dar de ce spuneţi asta?
A: păi poţi să faci cancer...
D: hemoragie... ciclu la... bd... de două ori pe lună... ciclu,
hemoragie şi.. .la unele l-e frică că zice că face cancer, face rană...
înăuntru, l-e frică să puie.
N: io am auzit că de la sterilet te-mbolnăveşti, că faci cancer,
că ăăă... te-mbolnăveşti rău şi nu mai poţi să faci copii de la
sterilet.

202
M: nu faci cancer, asta nu e adevărat, şi nici că nu mai poţi
să faci copii nu este adevărat. Dvs. ce părere aveţi, v-aţi pune
sterilet? (întrebare către o altă participantă la discuţie)
B: păi io ştiu...? Dacă păţesc ceva? Că multe cazuri se-
ntâmplă cu sterilet...
M: dar ce aţi auzit?
B: da, ie una acolo la noi în sat, adică unde am stat eu cu
soţu´ şi-a prins cancer..., i s-a crescut carne pe sterilet.
M: sfatul meu este să nu vă mai luaţi după tot ce auziţi, cel
mai bine este să mergeţi la un cabinet de planificare familială şi să
cereţi sfaturi şi informaţii. Acolo există medici care sunt specialişti
în probleme din acestea. Ar fi bine să mergeţi la un cabinet unde
doctorul vă consiliază şi vă trimite la un cabinet ginecologic. În
urma unei consultaţii ginecologice, medicul decide dacă steriletul
poate fi montat sau nu. Dacă se montează steriletul, este necesar
un control o dată pe an pentru a vă asigura că este totul bine.
Fiecare persoană este diferită, iar dacă uneia nu i se potriveşte o
metodă de contracepţie, asta nu înseamnă ca alteia nu îi este bună.
Cu toate că le-am explicat şi am susţinut gradul ridicat de
eficienţă al steriletului, totuşi aveam impresia că mă loveam de
prejudecăţi adânc înrădăcinate în mintea lor, prejudecăţi datorate
lipsei de informare corectă din cadrul comunităţii.
Cum ele erau puse pe discuţii, dorind care mai de care să îşi
etaleze cunoştinţele în materie de contracepţie, una dintre ele
spuse:
L: la unili li ieste bine, la unili nu...
C: da, da, da, da, no... unili li prieşti pastili, unii sterilet,
unii... d-elea, nici nu ştiu să zâc... d-elea... îţi face o dată la 3 luni...
M: injecţii?!
C: da, injecţii!
M: deci, aţi auzit că există şi nişte injecţii care se pot face o
dată la 3 luni pentru a nu rămâne însărcinată?
N: da, am auzit.
L: am luat injecţii vro 2 ani şi n-aveam ciclu... cred c-aveam
o dat´ la 4-5 luni cât-o picătură, aşa... şi am întrerupt că m-am
speriat.

203
M: să ştiţi că persoanele care fac injecţie nu prea mai au
menstruaţii regulate, adică nu au sângerări o dată pe lună, iar dvs.
trebuie să ştiţi că acest lucru este normal şi nu trebuie să vă
speriaţi, acesta este efectul injecţiei şi nu înseamnă că este ceva în
neregulă.
C: şi io am auzit că nu e bună că... deci injecţii, chiar am o
pretină, tot aşa, a făcut injecţii şi nu i-a venit vo 3 luni, nu i-a venit
ciclu cum trebe să ia..., să-i vie normal, deci nu i-a venit şi s-a... s-
a îngrăşat, are o burtă mare... îi de nedescris, deci asta... injecţia
aia din 3 în 3 luni nu ie bună.
Ca şi la celelalte metode, după cum putem observa, doamnele
din faţa mea continuau cu argumente în favoarea ineficienţei
metodelor contraceptive. Am constatat că părerea acestor doamne
privind utilizarea injectabilului este complet eronată. Majoritatea
dintre ele, deşi nu erau utilizatoare de contraceptive, ştiau multe
informaţii despre diferite metode, însă erau informaţii eronate.
Cunoştinţele lor despre contracepţie erau în mare parte bazate pe
spusele celor din jur, fiind des folosită expresia ”am auzit că...”.
În etapa următoare, am testat părerea lor despre prezervativ.
M: dar despre prezervativ ce ştiţi?
C: ăla nu prea am încercat. Nu mă simt sigură cu el.
M: dar de ce? Ce credeţi că se poate întâmpla?
C: poţi să scape şi poţi... nu ştiu...
H: io am mai folosit da´ nu-i place lu´ soţu´.
M: deci aici bărbaţii sunt problema...
H: bărbaţii... ei căă... no... nu le place...
A: zice că nu se simte bine bărbaţii cu el, no. Ei sunt învăţaţi
să facă normal, fără...
Ascultându-le ”pledoariile”, îmi inspirau milă, realizând că
de fapt ele sunt la totala dispoziţie a bărbatului, fără a avea un
cuvânt de spus în utilizarea prezervativului.
Deşi ştiam că în comunităţile rome rata avorturilor este foarte
ridicată, totuşi am întrebat:
M: dar despre avort ce ştiţi?
C: ăăă, e un lucru urât... cu avortul, nu trebe făcut...
H: aşa ceva...?!!

204
C: în caz c-ai rămas însărcinată, părerea mea e să-l faci... pe
lume.
M: dar ce credeţi, este bine pentru organism, pentru
sănătatea femeii, să facă avort?
D: nu e sănătos, nici nu..., deci asta nu e sănătos chiar deloc
să faci ăă... avort, s-antâmplat ăăă... să...
A: a făcut rană.... Am auzit că... i-a făcut şi rană... după aia a
mai vrut să aibă să ăă... copii şi n-a mai putut să facă.
D: aşa e...
A: n-a mai putut să aibă copii.
C: deci poţi să nu mai faci copii.
N: nu-i sănătos, de la avort poţi să păţeşti orice... şi cancer
şi... te strici, nu mai poţi să faci copii... de la avort.
Din discuţiile relatate mai sus, reiese clar faptul că ele sunt
conştiente că avortul nu este tocmai o metodă de contracepţie. Cu
toate că ştiu acest lucru, ele continuă să recurgă la avort, folosindu-
l ca şi metodă de contracepţie, conştiente fiind de repercusiunile
acestuia asupra organismului.
O metodă de contracepţie larg răspândită în cadrul populaţiei
rome, aşa cum de fapt ne vom da seama din discuţiile următoare,
este coitul întrerupt sau, în termeni populari, fereala.
M: dar de metode naturale aţi auzit? Ştiţi ce înseamnă?
O: adică să nu bei nimica...?
M: da, înseamnă să nu foloseşti nici o metodă de
contracepţie din cele despre care tocmai am vorbit. Despre fereală
aţi auzit?
O: metoda fereala nu..., e o prostială. Eu îţi spun din
experienţa mea că io am rămas gravidă. Poate bărbatu-meu zicea
„io te-am ferit”, poate vroi..., puteam să-mi fac probleme în
familie prin asta, mentalitate că „io te-am ferit, de unde, tu eşti
gravidă”.
P: asta-i din bătrâni lăsată cu feritu´, îi şi mai sănătos...
M: dar credeţi că e o metodă sigură?
P: zice căăă..., te fereşte pân´ te nimereşte cu problema aia...
(ha ha ha)
Un alt aspect, care trebuie să mărturisesc că m-a şocat, l-a
constituit apelarea lor la metode abortive. Îmi era greu să cred că în

205
secolul XXI în România, într-o ţară europeană, încă se mai practică
asemenea „metode de contracepţie”. Veţi vedea că aspectele
relatate sunt de-a dreptul cutremurătoare.
M: alte metode naturale pentru a nu rămâne însărcinată mai
ştiţi?
A: da, io am auzit că după ce faci contact sexual poa´ să şi
rămână în ea să n-o ferească pentru că să duce şi să apasă pe ovar
şi... şi o..., tot aşa, ştiu o fază că şi-a băgat spirt sanitar cu o
siringă de şi-a ars, şi-a ars uteru´ tot înăuntru. Şi-a băgat spirt c-o
zis că-i cade cheagu´ ce se formează copilu´ şi-o să-l piardă.
D: sau cu multe buruieni am înţeles iară, pui cimbru, pui
mărar, pui toate prostiile, leuştean care-ţi dăunează la organism,
la inimă, la alte... îţi dăunează şi... i-o afectat mai rău... ca să iei
ca să pierzi un copil cu toate prostiile ce să face.
P: sau vitamina PP iară am auzit că dac-o iei...
M: ce vitamină aţi spus?
P: vitamina PP, cică e o vitamină ăăă... tare bună nu ştiu-n
ce... şi dac-o iei vitamina asta PP în ăăătr-o juma de oră, o înghiţi
şi uterul se dilatează şi atuncea imediat se porneşte hemoragia şi
pierzi copilu´... de la vitamina asta am, am înţ..., am auzit, n-am
folosit, n-am făcut, din auzite...
O: aaa... da, sau am mai auzit... ştiu o femeie care a înghiţit
cărbuni ăă... adică ea a rămas însărcinată. Ea n-a vrut copilu´ şi
ââ... a băut ââ... cărbuni de la sobă... cu apă şiii... ia a zis că-l
pierde da´ n-a perdut sarcina... ăă... a născut normal da´ la 3 luni
jumate a murit copilu´.
A: sau ce-am mai auzit ... âââ, antibiotice cu vin... ca să..., să
piardă copilu´.

Pe moment, liniştea s-a aşternut peste încăpere, eu fiind


marcată în interior de cele auzite, totuşi, pe de altă parte, la ele se
putea simţi nerăbdarea de a se îndrepta fiecare spre casele lor,
parcă pentru a-şi duce mai departe greul şi povara zilei de mâine.
Le-am mulţumit pentru participare şi pentru sinceritatea de
care au dat dovadă pe tot parcursul discuţiei.
Ca şi concluzie generală în urma tuturor discuţiilor avute cu
aceste doamne din comunitatea romă, pot spune că primează lipsa

206
de informare corectă şi implicit prejudecăţile legate de metodele de
contracepţie. Este destul de greu să dărâmi miturile existente în
rândul lor, mituri care par a fi destul de înrădăcinate în „conştiinţa”
acestora.
Mergând înapoi spre Braşov, gândurile mele se îndreptau
mereu înspre acele femei, fiind mult timp marcată de tot ceea ce
am auzit...

207
ANEXA 2 • Faci cancer
CODAREA LINIE CU LINIE • Hemoragie
• Ciclu de 2 ori pe lună
Ce este contracepţia? • Face cancer... face rană înăuntru
• Ceva ca să nu mai rămâi gravidă • A prins cancer
• Pastile care să nu mai rămâi • I s-a crescut carne pe sterilet
însărcinată • Te-mbolnăveşti rău
• Dacă nu vrei să ai copii, nu le faci... • Nu mai poţi să faci copii
Pilulele (pastile) Prezervativul
• Îngraşă • Nu mă simt sigură cu el
• Slăbeşte • Poţi să scape
• Pe unele le umflă • Nu-i place lu’ soţu’
• Se umflă burta • Bărbaţii (..), nu le place
• Pătează pe obraz • Nu se simte bine bărbaţii cu el
• Face rău la ficat • Se poate rupe şi tot rămâi
• Nu mai poţi să faci copii Avortul
• Nu-s aşa de sigure • E un lucru urât
Injecţiile • Nu trebe făcut
• N-aveam ciclu (...), m-am speriat • Aşa ceva...!
• Nu e bună • Ai rămas însărcinată (...), trebuie
• Nu i-a venit ciclu cum trebe făcut
• S-a îngrăşat • Nu e sănătos
• Are o burtă mare...! • A făcut rană
Metode naturale • S-a infectat
„fereala”- coitul întrerupt • N-a mai putut să aibă copii
• E o prostială • Nu mai faci copii
• Io am rămas gravidă • Cancer
• Puteam să-mi fac probleme în • Te strici...
familie prin asta (...) „io te-am ferit”
• Chisturi
• Îi şi mai sănătos
• Uterul se subţiază
• Te fereşte pân’ te nimereşte cu
• Ie prostială omenească
problema aia...
Metode abortive
Metode cunoscute
• Te speli cu apă rece după ce ai
• Pastile contact sexual
• Sterilet • După ce faci contact sexual (...), se
• Injecţii apasă pe ovar
• Prezervativ • A băgat spirt sanitar cu o siringă (...)
• Coitul întrerupt (fereala) şi-a ars uteru’
Steriletul • Cu multe buruieni (...), pui cimbru,
• Mă simt bine cu el mărar, pui toate prostiile, leuştean
• Se poate ajunge la stări dereglate • Vitamina PP (...) o înghiţi şi uterul se
• Rămâi gravidă cu el dilatează (...) porneşte hemoragie şi
• Copil la 5 luni, copil format pe pierzi copilu’
sterilet • A băut cărbuni de la sobă
• M-e frică să-mi pui • Antibiotice cu vin... ca să, să piardă
• Nu prea ie bun copilu’

208
ANEXA 3
CODAREA AXIALĂ

209
210
ANEXA 3
CODAREA AXIALĂ

211
212
View publication stats