Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/318494770
PARAMETRII ANTENELOR
CITATIONS READS
0 341
2 authors, including:
Calin Simu
Polytechnic University of Timisoara
10 PUBLICATIONS 5 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
All content following this page was uploaded by Calin Simu on 18 July 2017.
2. PARAMETRII ANTENELOR
Subiecte
2.1. Noţiuni introductive
2.2. Directivitatea
2.3. Câştigul
2.4. Impedanţa
2.5. Înălţimea efectivă
2.6. Adaptarea antenelor
2.7. Banda
2.8. Reversibilitatea antenelor
2.9. Suprafaţa efectivă
2.10. Calculul puterii la emisie
2.11. Zgomotul antenelor
2.12. Calculul puterii la emisie în prezenţa zgomotului
49
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Puterea generată de sursa de radiofrecvenţă, PE, este
transmisă antenei şi parţial este radiată în spaţiu (P), parţial
disipată (PD) în rezistenţa de pierderi a antenei, RD:
PE = P + PD (2.1)
Pentru a justifica puterea radiată în comparaţie cu
puterea disipată, se introduce o rezistenţă echivalentă, numită
rezistenţă de radiaţie, R. Puterea transmisă de generator se
poate exprima în funcţie de curentul prin antenă, IA şi aceste
rezistenţe:
PE I A2 R I A2 R D I A2 R R D
Randamentul antenei se exprimă prin raportul dintre
puterea radiată şi puterea totală:
P R 1
. (2.2)
PE R R D RD
1
R
Cu cât raportul RD / R este mai mic, cu atât eficienţa antenei
este mai ridicată.
În studiul antenelor, un loc important îl ocupă noţiunea
de antenă izotropă. Această antenă este un model ideal şi
reprezintă un radiator ipotetic, punctiform, care generează unde
electromagnetice cu o distribuţie uniformă în spaţiu, deci cu o
simetrie sferică. Presupunem că o antenă izotropă este plasată în
centrul unei sfere de rază r, ca în fig.2.1.
r
antenă
izotropă
PE P
GRF
1m2
51
Capitolul 2
Parametrii antenelor
2.2. Directivitatea
z
E(,)
S(,)
P
r
E0
antena H(,)
P'' S0
0 r y
axa
r H0 principală
x
P'
Fig.2.2. Axa principală de radiaţie şi directivitatea antenei
52
Capitolul 2
Parametrii antenelor
într-un punct P situat la o distanţă r de antenă pe o anumită
direcţie (caracterizată de unghiurile şi ) şi intensitatea
câmpului electric într-un punct P" situat la aceeaşi distanţă, dar
pe axa principală de radiaţie:
E ,
, . (2.7)
E0
Funcţia , caracterizează distribuţia câmpului electric
radiat de antenă după orice direcţie din spaţiu.
În mod analog, se defineşte caracteristica de radiaţie
prin raportul de putere pe cele două direcţii considerate:
p ,
F , . (2.8)
p0
Funcţia F , are caracter energetic, deoarece exprimă
distribuţia puterii radiate de antenă.
Deoarece între p , şi F , există, conform
relaţiei (2.4), următoarea dependenţă:
E 2 ,
p , ,
Z0
se obţine următoarea relaţie de legătură între cele două
caracteristici:
F , 2 , . (2.9)
În cazul particular al antenei izotrope, cele două
caracteristici sunt funcţii constante:
, 1 şi F , 1.
Densitatea de putere radiată de o antenă reală după o
anumită direcţie se poate exprima ţinând cont de relaţiile (2.8)
şi (2.9) în următoarele moduri:
p , p0
. (2.10)
F , p0 2 ,
Puterea totală radiată de antenă în spaţiu se obţine prin
integrarea densităţii de putere p(, ) pe suprafaţa sferică A, de
rază r:
P p , dA p , dA .
2
0 (2.11)
A 4r 2
53
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Valoarea medie a densităţii de putere radiată coincide
cu densitatea de putere a antenei izotrope ce radiază aceaşi
putere, P:
P
p med pizo
4 r 2
şi, ţinând cont de relaţia (2.11), rezultă că:
2 , dA .
p0
p med
4 r 2 4r 2
(2.12)
dA
Dacă în relaţia (2.12) se introduce unghiul solid d ,
r2
atunci:
p0
p med 2 , d .
(2.13)
4 4
Utilizând densităţile de putere po şi pmed, se defineşte
factorul de directivitate al unei antene:
p 4 4
D 0 . (2.14)
p med , d
2 B
4
54
Capitolul 2
Parametrii antenelor
p
p0
pmed
55
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Planul E E()/E0
1 90
120 60
0,8
0,6 E0,7
150 30
0,4
0,2
0
180
360
210 330
240 300
270
Planul H E()/E0
1 90
120 60
0,8
0,6 H0,7
150 30
0,4
0,2
0
180
360
210 330
240 300
270
56
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Considerând ca referinţă pentru unghiul de măsură axa
principală de radiaţie, se utilizează rapoartele:
E
RFS 0
E180
. (2.16)
E0
RFS dB 20 lg
E180
2.3. Câştigul
57
Capitolul 2
Parametrii antenelor
E02 p0
G 2
Emed pmed
. (2.18)
E0 p0
GdB 20 lg 10 lg
Emed pmed
Câştigul este un parametru adimensional supraunitar
care, pentru o antenă fără pierderi, coincide cu factorul de
directivitate: G = D. Pentru o antenă cu pierderi se aplică
relaţia: G = D.
Faţă de valoarea câştigului G corespunzătoare axei
principale de radiaţie, pe alte direcţii acesta va fi mai redus. El
poate fi exprimat ca o funcţie dependentă de unghiul pe care-l
face o direcţie oarecare cu axa principală:
p p
g
p med pizo
p
. (2.19)
g dB 10 lg
pizo
Funcţia câştig poate fi şi ea reprezentată într-un anumit
plan reprezentativ (fig.2.6).
gmax/2
g()
3dB gmax = G
gmax/2
lob
lobi secundari principal
58
Capitolul 2
Parametrii antenelor
3 dB E 0 ,7 .
În cazul unei antene directive cu un câştig G, care
radiază o putere P, câmpul produs la distanţa r pe axa
principală, conform relaţiilor (2.5) şi (2.17), are expresia:
30 G PΣ G PΣ
E ef 5 ,5 (2.20)
r r
Exemplu: dacă o antenă directivă cu un câştig G = 4 radiază o
putere P = 10 KW, atunci la distanţa r = 5000 Km nivelul
câmpului rezultant este Eef = 220 V/m, deci dublu faţă de
situaţia în care G =1 (cazul antenei izotrope). Pentru a produce
un câmp de 110 V / m, în acest caz este necesară o putere de
2,5 KW, deci de 4 ori mai mică decât cea necesară antenei
izotrope.
2.4. Impedanţa
59
Capitolul 2
Parametrii antenelor
unde: RA = R + RD reprezintă rezistenţa antenei, Xin A reprezintă
reactanţa acesteia.
În fig.2.7 sunt prezentate formele de undă staţionară ale
curentului într-un dipol cu lungimea l variabilă în raport cu o
lungime de undă fixată.
l = /4
(dipol scurt)
l = /2
(dipol elementar)
l = 3/4
l=
I
l = 3/2
l = 2
Imax
60
Capitolul 2
Parametrii antenelor
2 x
i I max sin cos t I cos t , (2.22.a)
2 2
unde:
2π x
I I max sin ;
λ
respectiv:
2 x
u U max sin cos t U cos t , (2.22.b)
unde:
2π x
U U max sin .
λ
La mijlocul antenei (în punctul de racordare) x = l/2 şi:
2 x l
.
Componenta reactivă a impendanţei de intrare a antenei
este:
U U π l π l
X in A max ctg Z 0 A ctg ,(2.23)
I I max λ λ
unde Z0 A = Umax / Imax reprezintă impedanţa caracteristică a
antenei. Valorile Umax şi Imax sunt amplitudinile undelor
staţionare. Semnul minus provine din defazajul dintre curent şi
tensiunea ce apare în timpul desfăşurării oscilaţiilor electrice.
Dacă lungimea dipolului este un multiplu impar de /2,
la intrarea în antenă apare un ventru de curent şi un nod de
tensiune. Curentul la borne va avea amplitudinea maximă Iin =
Imax, deci antena prezintă o rezonanţă de tip serie şi regimul ei
de funcţionare este numit alimentare în curent.
Din relaţia (2.23) rezultă că Xin = 0, deci impedanţa de intrare
devine pur rezistivă:
Z in A Rin A R R D .
Valoarea acestei rezistenţe este de ordinul ohmi … zeci de ohmi.
Dacă lungimea dipolului este un multiplu par de /2, la
bornele de alimentare se formează un nod de curent şi un ventru
de tensiune. Tensiunea de intrare va avea amplitudinea maximă
Uin = Umax , deci antena prezintă o rezonanţă de tip derivaţie şi
regimul ei de funcţionare este numit alimentare în tensiune.
61
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Pentru a calcula rezistenţa de intrare în acest caz, se calculează
în două moduri puterea activă disipată în antenă:
V2 V2
PA in max ,
2 R A 2 Rin A
2
I max RA
PA .
2
Egalând expresiile, se extrage valoarea lui Rin A :
2
Vmax 1 Z 02 A Z 02 A
Rin A
. (2.24)
I max R A RA R Σ RD
Deoarece impedanţa caracteristică Z0A 1 K, antena va
prezenta la rezonanţa derivaţie o rezistenţă de intrare de ordinul
kiloohmi … zeci de kiloohmi.
Pentru situaţii intermediare, reactanţa antenei poate fi
compensată prin circuite de acord ale antenei iar rezistenţa de
intrare se poate calcula utilizând, ca şi în cazul precedent,
evaluarea puterii active disipate:
1
PA I in2 A Rin A
2 . (2.25)
1 2
PA I max RA
2
Înlocuind curentul de intrare cu expresia dată de (2.22.a):
π l
I in A I max sin
λ
şi egalând cele două expresii pentru putere, se obţine pentru
rezistenţa de intrare relaţia:
RA R RD
Rin A Σ . (2.26)
2 π l 2 π l
sin sin
λ λ
Se observă că pentru l/ = 0,5 se obţine Rin A = RA.
Pentru l/ = 1 rezultă pentru RinA o valoare teoretic infinită, dar
valoarea reală va fi cea dată de relaţia (2.24).
În figurile 2.8 şi 2.9 sunt prezentate variaţiile rezistenţei
de intrare RinA şi ale reactanţei Xin A în funcţie de raportul l/.
Trebuie menţionat faptul că, în cazul antenelor, curbele
de selectivitate în jurul punctelor de rezonanţă sunt mai plate
62
Capitolul 2
Parametrii antenelor
decât ale circuitelor LC rezonante, datorită rezistenţei de
radiaţie R care se adaugă rezistenţei de pierderi RD.
63
Capitolul 2
Parametrii antenelor
În fig.2.10 este prezentată înălţimea efectivă a unui
dipol cu lungimea l = /2.
IA I=ct.
antenă antenă
reală ipotetică
hg hef Si
Si
Imax
Imax
64
Capitolul 2
Parametrii antenelor
2.6. Adaptarea antenelor
Linia ZinA
Pr ZinA de Receptor Zlin
coborâre
e
65
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Dacă linia de coborâre este adaptată la receptor,
impedanţa de intrare a liniei Z lin devine pur rezistivă şi ia
valoarea Z C L C , valoare ce reprezintă impedanţa
caracteristică a liniei. În acest caz, adaptarea antenei cu linia
se obţine pentru XinA = 0, deci când antena este la rezonanţă pe
frecvenţa recepţionată. Adaptarea liniei la ambele capete
elimină posibilitatea apariţiei undelor staţionare şi puterea dată
de relaţia (2.30) va fi transmisă integral receptorului.
2.7. Banda
66
Capitolul 2
Parametrii antenelor
B Δf Hz ,
Δf
100 %
. (2.32)
B=
f
67
Capitolul 2
Parametrii antenelor
AE AR
Ze
Zr
Ee Pe Pr
Ge r Gr
68
Capitolul 2
Parametrii antenelor
G λ2
Aef . (2.38)
4π
Pentru antena izotropă, deoarece câştigul este unitar:
λ2
Aizo . (2.39)
4π
69
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Exemplu: dacă la emisie = 12,5 cm, Ge = 35 dB şi la
recepţie (la o distanţă r = 10 Km de emiţător) Gr = 35 dB, Pr =
0,1 mW, atunci:
Pe 4 π 10 4
20 lg 70 dB 50 dB
Pr dB 12 ,5 10 2
şi:
Pe = Pr 105 = 0,110-3 105 = 10 W.
70
Capitolul 2
Parametrii antenelor
Puterea zgomotului de la intrarea unui receptor cu
banda de trecere B şi o temperatură de zgomot Te, va avea
expresia:
Pzg in k Te B (2.43)
Dacă receptorul are o amplificare G, puterea
zgomotului la ieşire va fi:
Pzg out k Te B G (2.44)
Temperatura echivalentă de zgomot se utilizează pentru
aprecierea antenelor şi receptoarelor cu zgomot redus şi
sensibilitate mare. Acestea pot avea pentru Te valori de 10K
…100K. În cazul sistemelor cu zgomot mare, pentru aprecierea
nivelului de zgomot se utilizează factorul de zgomot, NF,
(“noise figure”), definit cu relaţia:
T
NF e 1 , (2.45)
290
unde Te este temperatura echivalentă de zgomot.
Factorul de zgomot se poate exprima în valoare absolută sau în
dB.
Exemplu: Dacă Te = 0K, atunci NF = 1 sau NFdB = 0 dB; dacă
Te = 185K, atunci NF = 1,64 sau NFdB = 2,15 dB.
71
Capitolul 2
Parametrii antenelor
σ in 4 π r
2
Pe
kTe B Gr Ge λ
. (2.47)
Pe
σ in dB a p dB Gr dB Ge dB
kTe B dB
Exemplu: Pentru un receptor cu Te = 200K şi B = 250
MHz, se obţine:
Pzg= 1,3810-23 J/K 200K 25107Hz = 710-13 W.
Dacă i = 40 dB, ap = 140 dB şi Ge = Gr = 25 dB atunci:
P
10 lg e 40 dB 140 dB 25 dB 130 dB
Pzg
şi deci Pe = Pzg 1013 = 7 W.
Rezumat
72
Capitolul 2
Parametrii antenelor
ÎNTREBĂRI ŞI PROBLEME
73
Capitolul 2
Parametrii antenelor
- Caracteristica de directivitate
- Factorul de directivitate
- Unghiul de deschidere
- Câştigul
74