Sunteți pe pagina 1din 15

Unitatea de învăţare I.5.

Memoria (I). Modelele memoriei

Cuprins
5.1. Introducere ................................................................................................................
5.2. Competenţe ................................................................................................................
5.3. Memoria - definiție și delimitări conceptuale ............................................................
5.4. Modele memoriei .......................................................................................................
5.5. Probe folosite pentru măsurarea memoriei ...............................................................

5.1. Introducere

Unitatea de învățare 5 prezintă principalele modele de abordare


experimentală a memoriei: modelul lui Ebbinghaus, modelul memoriei
reconstructive, modelul modal, modelul memoriei de lucru, modelul nivelurilor de
procesare. Totodată, sunt prezentate câteva dintre cele mai folosite probe și
tehnici de măsurare a memoriei.

5.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea acestei unități, studenții vor fi capabili:


 Să descrie teoriile memoriei din perspectiva psihologiei cognitive
 Să descrie experimente realizate pornind de la modelele memoriei.
 Să analizeze proceduri și tipuri de intervenții specifice abordării
experimentale a memoriei.
 Să ofere exemple de probe de evaluare a memoriei specifice fiecărui model
al memoriei.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1
5.3. Memoria - definiție și delimitări conceptuale

Studiul memoriei vizează mecanismele dinamice asociate engramării, stocării şi


recuperării informaţiilor despre experienţele trecute (Sternberg & Sternberg, 2012). Psihologii
cognitiviști au identificat trei operații fundamentale ale memoriei: encodarea, stocarea și
recuperarea. Fiecare operație reprezintă un stadiu al procesării memoriei. În encodare,
transformăm datele senzoriale într-o formă de reprezentare mentală; în stocare, păstrăm
informația encodată în memorie, iar în recuperare, scoatem la suprafață informația encodată si
stocată în vederea utilizării ei (Rusu, 2007).
Amintirile noastre ne permit să stocăm informații despre lume, astfel încât să putem
înțelege situațiile cu care ne vom confrunta în viitor. Gândirea și de rezolvarea de probleme
se bazează pe utilizarea experienței anterioare iar memoria face posibilă dobândirea
limbajului comunicarea cu ceilalți. Memoria este esențială în percepție, acordând sens datelor
de intrare prin raportare la experiențele anterioare. Chiar interacțiunile noastre sociale depind
de ceea ce ne amintim. Identitatea noastră se bazează pe o memorie intactă prin capacitatea de
a ne aminti cine suntem și prin ce evenimente am trecut. Aproape tot ceea ce facem depinde
de capacitatea noastră de a ne aminti trecutul. Pentru a explica modul în care se produc fiecare
dintre procesele memoriei, psihologii au construit modele explicative și au propus modalități
de măsurare a memoriei. Acestea vor fi prezentate în subcapitolele următoare.

5.4. Modele ale memoriei

Modelul lui Ebbinghaus


Studiul experimental al memoriei a început în urmă cu aproximativ 120 ani, odată cu
cercetările lui Ebbinghaus, contribuția acestuia la studiul memoriei impulsionând cercetările
în acest domeniu. Principala preocupare a lui Ebbinghaus a fost de a propune o metodă
eficientă de măsurare a memoriei. Instrumentul de bază pe care l-a folosit în studiile sale au
fost listele de silabe fără sens, alese astfel încât să respecte următorul algoritm: consoană-
vocală-consoană (CVC), pentru reducerea influenței asocierilor verbale, de exemplu, PIM,
DAG ZOL, CEK. Metoda folosită de Ebbinghaus presupunea selectarea a 30 silabe care erau
citite participanților, cel mai adesea, Ebbinghaus însuși era participantul în aceste studii.

Exemplu
 Selectarea a 30 silabe dintr-o listă de 2300 silabe.
 Lista era citită participanților cu voce tare.
 Reproducerea listei de către participant.
 Lista se relua până la obținerea unui procent satisfăcător de reușită.
Performanța era reprezentată de numărul de încercări necesare pentru
reproducerea corectă a listei.

2
Fiind preocupat și de problema uitării și de cea a măsurării memoriei la intervale mai
lungi de timp, Ebbinghaus a încercat să învețe din nou lista de cuvinte în același mod ca și
prima dată, prin citire repetată și a constatat că a avut nevoie de un număr mai mic de repetiții
și de un timp mai scurt. Ebbinghaus a pus, astfel, bazele metodei economiei, metodă care a
fost îmbunătățită mai târziu de către Hilgard (Kantowitz et al., 2009).

Să ne reamintim…

Curba uitării
Ebbinghaus a propus curba uitării: uitarea este masivă în primele ore de la
prezentarea listei, dar scade puțin după mai multe zile. Uitarea survine rapid
după învățare, apoi nivelul uitării scade lent.

100%
20 minute = 58,2%
1 oră = 44,2%

9 ore = 35,8%
1 zi = 33,7%
2 zile = 27,8%
6 zile = 25,4%
31 zile = 21,1%
0%
Timpul

Aplicaţia 1
Identificați limitele metodei folosite de Ebbinghaus.

Principalele critici aduse modelului lui Ebbinghaus vizează validitatea ecologică scăzută,
datorată următorilor factori:
 principalul subiect în cercetări a fost Ebbinghaus însuși, nefiind vorba despre un
eșantion reprezentativ;
 metoda silabelor fără sens nu reflectă situațiile normale de viață și materialul pe care îl
memorăm în condiții obișnuite;
 controlul variabilelor, precum nivel de educație, nivel cultural și nivelul intelectual era
slab.

3
Modelul memoriei reconstructive
Spre deosebire de Ebbinghaus care a folosit ca material silabele fără sens, Bartlett a
studiat reactualizarea materialelor complexe (desene, povești) și a studiat erorile de
reactualizare pentru a înțelege procesele de encodare și păstrare a informațiilor. El a introdus
conceptul de scheme asumate, referindu-se la modul în care cunoștințele structurate pe termen
lung influențează reactualizarea și păstrarea informațiilor noi. Aceste scheme sunt influențate
de factori sociali și culturali. Bartlett considera că erorile sistematice de reactualizare și
distorsiunile sunt cauzate de schemele asupra realității iar schemele adecvate îmbunătățesc
memoria. Cel mai cunoscut experiment al lui Bartlett este Războiul fantomelor.

Să ne reamintim…
Influența schemelor asupra memoriei reconstructive
 Scop: investigarea efectului pe care reproducerea repetată a unei povești
îl are asupra reactualizării.
 Variabila independentă: intervalele de timp dintre reproduceri.
 Variabila dependentă: detaliile poveștii reproduse.
 Participanți: 20 bărbați englezi.
 Procedură: participanții au citit de două ori povestea Războiul fantomelor.
După 15 minute li s-a cerut să reproducă povestea cu voce tare. După 20
ore li s-a cerut să spună din nou povestea și de multe alte ori apoi.
 Rezultate: povestea se schimba la fiecare reproducere. După șase
reproduceri, povestea era scurtată de la 329 cuvinte la 180 cuvinte.
Povestea se schimba astfel încât să se încadreze mai bine în background-
ul cultural al povestitorului, de exemplu, cuvântul canoe a fost schimbat
cu barcă.
 Concluzii: participanții au reconstruit trecutul astfel încât să se încadreze
în schemele lor; cu cât povestea era mai complicată, cu atât mai multe
detalii erau omise sau distorsionate, participanții încercând să găsească
patternuri familiare în propria experiență.

Aplicaţia 2
Analizați experimentul lui Bartlett și identificați punctele tari și punctele slabe,
aspectele etice și factorii care pot afecta validitatea cercetării.

Criticile aduse teoriei lui Bartlett vizează faptul că în experimentele sale nu au fost
folosite teste statistice. O altă critică este legată de faptul că instrucțiunile oferite
participanților erau vagi (Wagoner, 2010). Pentru a contracara aceste critici, mulți cercetători
au testat teoria lui Bartlett prin diverse experimente.

4
Exemple: testarea teoriei lui Bartlett
1. Sulin și Dooling (1974 cit in Smith & Kosslyn, 2007) au realizat următorul
experiment:
 Ipoteza: erorile determinate de schemele de reactualizare apar în mai
mare măsură la intervale lungi de retenție.
 Sarcina și rezultatele: A fost prezentată subiecților o poveste: fie povestea
lui Gerald Martin (un necunoscut), fie o poveste despre Adolf Hitler.
Participanții erau rugați să spună dacă în poveste apărea afirmația:
Dictatorul îi ura pe evrei. Timpul de reactualizare a fost variat:
o scurt: 5 minute, situație în care nu apărea nicio diferență între
participanți;
o lung: o săptămână, situație în care participanții care au citit
povestea lui Hitler au afirmat că povestea conținea afirmația:
Dictatorul îi ura pe evrei, afirmație care în realitate nu apărea în
poveste.
 Ipoteza s-a confirmat.

2. Carmichael, Hogan, & Walter (1932 cit in Smith & Kosslyn, 2007) au
realizate următorul experiment:
 Ipoteza: etichetele acordate obiectelor biasează percepția și stocarea
informațiilor.
 Sarcina și rezultatele: au fost prezentate desene ambigue împreună cu
etichetele lor verbale; etichetele au influențat desenele participanților și
au biasat percepția și stocarea informațiilor.

Exemple de stimuli folosiți în experimentul lui Carmichael, Hogan și Walter:


Figura stimul Cuvânt lista 1 Figura reprodusă Cuvânt lista 2 Figura reprodusă

Ochelari Gantere

Clepsidră Masă

Modelul modal
Acest model a fost elaborat de către Atkinson și Shiffrin (1971 cit in Aniței, 2007) și
mai este cunoscut ca model tradițional al memoriei. Conform acestui model, operațiile

5
mnezice utilizează trei tipuri de stocare: registrul senzorial, sistemul memoriei tampon și
sistemul de stocare pe termen lung. Registrul senzorial menține informația specifică unei
modalități senzoriale pentru un timp foarte scurt. Sistemul memoriei tampon corespunde
memoriei de scrută durată, aceasta preia informația din registrul senzorial și realizează prima
codificare. Sistemul memoriei de lungă durată asigură păstrarea informației pe termen lung.

Să ne reamintim…
Modelul modal al memoriei

Mediu Memoria Memoria de Memoria de


senzorială scurtă durată lungă durată

Informațiile nu pot ajunge în sistemul de stocare pe termen lung fără a trece


obligatoriu prin cel de stocare pe termen scurt, acesta constituind poarta de
intrare obligatorie (Aniței, 2007).

Deși modelul diferențiază între cele trei registre, Atkinson și Shiffrin nu consideră că
acestea au la bază structuri fiziologice, ci că acestea sunt niște constructe ipotetice, concepte
care nu sunt ele însele direct măsurabile sau observabile, dar care servesc ca modele mentale
pentru înțelegerea modului în care funcționează un fenomen psihologic. Modelul pune
accentul pe zonele de depozitare pasive în care sunt depozitate amintirile; dar face referire și
procesele de control care guvernează transferul de informații de la un registru la altul.
Unul dintre avantajele acestui model este precizia și capacitatea sa de a fi testat, dat
fiind că a fost exprimat ca un model matematic. Modelul explică efectul de recență și efectul
de primacitate. Reactualizarea primelor elemente din serie este mai eficientă pentru că la
începutul listei sunt mai puține cuvinte de repetat. Efectul de recență este explicat de prin
deplasarea informațiilor în memoria de scurtă durată, elementele anterioare fiind împinse în
afara memoriei de scurtă durată de către noile informații. Itemii de la jumătatea seriei sunt
mai slabi amintiți deoarece beneficiază de mai puține repetiții și sunt împinși în afara MSD de
către informațiile recente. Modelul a prezic că întârzierea reactualizării va duce la pierderea
efectului de recență dar la păstrarea celui de primacitate. O a doua ipoteză a fost că recența nu
este influențată de lungimea listei. Cele două ipoteze au fost confirmate. Pe dea altă parte,
modelul nu poate explica multe alte fenomene. De exemplu, Glanzer și Cunitz (1966) au
descoperit o metodă prin care caracterul recent ar putea fi eliminat, prin utilizarea unui
distractor la sfârșitul listei. Însă, atunci când distractorul este utilizat în întreaga listă, de
exemplu după fiecare element, apare un efect puternic de recență (Bjork și Whitten, 1974).
Modelul a fost criticat și pentru faptul că nu face o distincție destul de clară între memoria de
scurtă durată și memoria de lungă durată și că MSD depinde de MLD (Fulcher, 2003).

6
Modelul memoriei de lucru
Modelul se mai numește și model integrativ și a fost propus de către Baddley (1998 cit
in Aniței, 2008) și definește memoria de lucru ca fiind un sistem cu capacitate limitată
destinat păstrării temporare și manipulării unor informații în timpul derulării altor procese
cognitive. Sistemul memoriei de lucru cuprinde administratorul central și alte subcomponente.
Administratorul central este un sistem cu atenționare limitată care pune în funcțiune sistemele
care controlează informațiile. Subsistemele includ registrul vizual și spațial care manipulează
informația vizuală și spațială, sistemul fonologic care păstrează informația verbală, sistemul
recapitulării articulatorii care împrospătează informația din sistemul fonologic și transferă
informația verbală prezentată vizual.

Să ne reamintim…
Modelul memoriei de lucru (Baddeley & Hitch, 1974 cit in Cazan, în curs de
apariție)

Registrul spațial și
vizual

Memoria Atenție Admin. Memoria de


Input
senzorială central lungă durată

Bucla fonologică

S. recapitulării
articulatorii

Sistemul fonologic

Bucla fonologică este răspunzătoare de următoarele aspecte:


- Efectul similarității fonologice: elementele care au sunete similare sunt confundate. De
exemplu, lista BCDEPT este mai greu de reactualizat decât lista QSXKGN.
Similaritățile fonologice generează un număr mare de erori de transpunere, de
exemplu, secvența BFCUTJ fiind amintită ca BFTUCJ cu fonemele similare C și T cu
poziții schimbate față de seria inițială).
- Suprimarea articulatorie: conform modelului, când repetiția este împiedicată, efectul
similarității fonologice ar trebui să dispară.

7
- Efectul discursului irelevant: atunci când un discurs irelevant este plasat in
background, efectul serial în cazul reactualizării este afectat. Discursul irelevant
devine o intruziune în registrul fonologic. Suprimarea articulatorie ar trebui să elimine
efectele discursului irelevant, iar sunetele non-verbale din fundal nu vor produce
același efect asupra performanței. Cercetările au arătat că acest efect se poate produce
și în cazul altor sunete, nu numai în cazul cuvintelor.
- Efectul lungimii cuvântului: cuvintele scurte sunt reactualizate mai bine decât cele
lungi. Dacă un set de cuvinte durează mai puțin timp pentru pronunție, atunci
memoria pentru elementele scurte este mai eficientă. Modelul reprezintă aceste
constatări presupunând că durata memoriei este determinată de timp, fiecare element
fiind repetat subvocal. Într-adevăr, atunci când repetiția subvocală este împiedicată, nu
se mai evidențiază nici un efect al lungimii cuvântului (Baddeley, Lewis, & Vallar,
1984 cit in Fulcher, 2003). Cercetările au arătat că efectul este mai accentuat atunci
când cuvintele sunt prezentate vizual, față de situația în care sunt prezentate auditiv
(Fulcher, 2003).

Exemplu: experimentul lui Baddeley și Hitch (1976)

Scop: identificarea măsurii în care participanții pot folosi componente diferite


ale memoriei de lucru în același timp.
Ipoteze:
 Dacă două sarcini folosesc aceiași componentă a memoriei de lucru, nu
vor putea fi realizate cu succes în același timp.
 Dacă două sarcini folosesc componente diferite ale memoriei de lucru,
ambele sarcini pot fi realizate împreună sau separat.
Metoda: în cadrul experimentului, participanților li s-a cerut să realizeze două
sarcini în același timp: o sarcina care presupunea repetarea unei liste de numere
și o sarcină de raționament verbal care le cerea să spună dacă o serie de întrebări
erau adevărate sau false (de exemplu, B urmează după A?).
Rezultate: pe măsură ce numărul de cifre creștea, participanții aveau nevoie de
un timp mai îndelungat (cu fracțiuni de secundă) ca să răspundă la întrebările de
tip adevărat/fals. S-a constatat, de asemenea, că nu dădeau răspunsuri greșite
atunci când numărul de cifre creștea.
Concluzii: Sarcina de raționament verbal a solicitat administratorul central și
sarcina privind repetarea cifrelor a folosit bucla fonologică.

Mai târziu, Baddley (2000) a revizuit modelul și a adăugat încă o componentă,


bufferul episodic. Aceasta este o componentă care face legătura cu memoria de lungă durată şi

8
realizează coerenţa procesărilor din momentul prezent, strângându-le într-o unitate sau într-un
episod. Totuși, modelul lui Baddley a fost criticat, reproșându-i-se faptul că rolul unităţii
executive centrale este neclar, având nu numai funcții de coordonare ci și alte funcții de
procesare. De asemenea, modelul presupune că toate procesările sunt conștiente și nu vorbește
despre subcomponentele unității executive.

Modelul nivelurilor de procesare


Craik şi Lockhart (1972 cit in Aniței 2007) au propus un model ce presupune existenţa
unui sistem al memoriei de scurtă durată care poate procesa materialele într-o varietate de
moduri iar adâncimea procesării influențează memoria de lungă durată:
 Procesarea vizuală este nivelul superficial, făcând referire la aparența fizică a
stimulului (de exemplu, cuvântul este scris cu literă mică sau mare?)
 Nivelul fonologic se referă la sonoritatea cuvântului (cuvântul rimează cu…?)
 Nivelul semantic presupune procesarea profundă, semantică bazată pe sensul
cuvintelor (care este conţinutul cuvântului, se aseamănă cu un alt cuvânt etc) (Zlate,
2004).
Conform acestui model, memoria nu cuprinde un număr specific de registre, ci variază de-a
lungul unui continuum, al unei dimensiuni în ceea ce privește adâncimea encodării. Cu cât
procesarea este mai profundă, cu atât crește probabilitatea reactualizării itemului.

Exemplu: abordarea experimentală a modelului nivelurilor de procesare


(Craik & Tulving, 1975)

Ipoteza: cuvintele procesate la niveluri mai profunde vor fi recunoscute mai ușor
decât cuvintele procesate la niveluri mai superficiale.
Participanți: 60 studenți.
Sarcină: participanților li se cerea să răspundă la întrebări despre cuvinte,
întrebările fiind alese astfel încât să corespundă celor trei niveluri de procesare:
 Procesare vizuală: (PÂINE este scris cu majuscule? Da/Nu)
 Procesare fonologică (CÂINE rimează cu PÂINE? Da/Nu)
 Procesare semantică (Cuvântul MASĂ se încadrează în propoziția:
_____ a alergat pisica? Da/Nu)
Lista cuprindea 60 cuvinte. La final, participanții erau rugați sa recunoască
cuvintele pe care le-au văzut inițial într-un test surpriză care includea atât cuvinte
vechi, cât și cuvinte noi.
Rezultate: Cuvintele procesate semantic erau recunoscute mai ușor iar cele
procesate vizual erau recunoscute cel mai greu.

9
Aplicaţia 3

Alegeți un grup de prieteni și rugați-i să vă ajute cu o sarcină de memorie.


Împărțiți grupul în două. Unei părți din grup dați-le instrucțiunea de a
contoriza numărul de litere din cuvintele pe care sunteți pe care le recitați.
Cealaltă jumătate de participanți au sarcina să se gândească la cuvinte care sunt
înrudite cu cele pe care le-au auzit recitate. Recitați cuvintele la intervale de
aproximativ 5 secunde: frumusețe, ocean, concurent, rău, decent, fericit,
curajos, băutură, artistic, abătut. după 5-10 minute, cereți-le să scrie cât mai
multe dintre cele 10 de cuvinte pe care și le pot aminti.
Formulați ipoteza studiului.
Analizați rezultatele și explicați diferențele identificate.

Modelul poate fi aplicat și în cazul stimulilor nonverbali. Burgess și Weaver (2003 cit
in Sternberg & Sternberg, 2012) au arătat participanților fotografii și le-au adresat întrebări
despre persoanele din fotografie, inducând fie o procesare de adâncime, fie una de suprafață.
Fețele care au fost profund prelucrate mai profund au fost mai bine recunoscute pe la test
ulterior decât cele care au fost studiate la un nivel mai scăzut de procesare.
Limitele acestui model vizează dificultatea operaționalizării procesării de profunzime,
semantice și faptul că viteza de procesare nu este relevantă pentru procesarea semantică. De
asemenea, este posibil ca nivelurile diferite de procesare să se producă simultan și să nu poată
fi separate. Cercetările au arătat că este posibil ca în anumite situații procesarea de profunzime
să nu ducă întotdeauna la performanțe bune (Kantowitz et al., 2009). Cercetările au contrazis,
în anumite situații acest model, arătând că uneori folosirea rimelor duce al rezultate superioare
folosirii semnificației. Modelul a fost, de aceea, revizuit: nu atât nivelurile de procesare sunt
importante, cât modul în care oamenii procesează (elaborează) codificarea unui item și modul
în care elementul este preluat acesta mai târziu. Cu cât este mai mare potrivirea dintre tipul de
elaborare din etapa de encodare tipul sarcinii cerute pentru recuperare, cu atât reactualizarea
este mai eficientă. Se pare că există două tipuri de strategii pentru elaborare, codificare.
Primul este elaborarea intra-element. În această etapă are loc codarea elementului particular
(de exemplu, un cuvânt) în ceea ce privește caracteristicile sale, inclusiv diferitele niveluri ale
procesare. Al doilea tip de strategie este elaborarea inter-element. Codarea pornește de la
caracteristicile fiecărui obiect stocate deja în memorie.

10
Să ne reamintim…
Comparație între modelele tradiționale și non-tradiționale ale memoriei
(Sternberg & Sternberg, 2012)

Criterii Model tradițional Model alternativ


Terminologie: Memoria de lucru este alt Memoria de lucru este partea
definirea registrelor nume pentru memoria de memoriei de lungă durată
memoriei scurtă durată care este care cuprinde toate
distinctă de memoria de cunoștințele despre faptele și
lungă durată procedurile care au fost
recent activate în memorie
Metafora pentru Memoria de scurtă durată MSD, memoria de lucru, și
prefigurarea relațiilor este distinctă de memoria MLD pot fi imaginate ca
de lungă durată sfere concentrice în care
memoria de lucru conține
doar cele mai recent activat
porțiuni din MLD iar MSD
conține doar o foarte mică și
trecătoare porțiune a
memoriei de lucru.
Metafora pentru Informația circulă de la Informația rămâne în MLD,
deplasarea MSD la MLD și înapoi, dar atunci când este activată,
informațiilor niciodată la ambele locații informația se mută în
în același timp memoria specializată de
lungă durată MLD, care va
muta informația în interiorul
și în afara MSD.
Accent Distincție între MSD și Rolul activării în mutarea
MLD informației în memoria de
lucru și rolul memoriei de
lucru la nivelul proceselor
memoriei

11
5.5. Probe folosite pentru măsurarea memoriei

Pentru a studia memoria, cercetătorii au folosit sarcini diverse, acestea putând fi


categorizate astfel: reproducere versus recunoaștere, sarcini explicite versus implicite.
Sarcinile de reproducere presupun scrierea unui cuvânt, fapt, număr, item etc din memorie,
precum completarea spațului gol sau probele de tip eseu. Cele mai folosite tehnici de
reproducere sunt reproducerea serială, reproducerea liberă și reproducerea cu indicii.

Exemplu: probe de recunoaștere


- reproducerea serială: numește cuvintele exact în ordinea în care le-ai
auzit;
- reproducerea liberă: numește cuvintele pe care le-ai auzit;
- reproducerea cu indicii: formarea listelor cu perechi de stimuli; listele de
stimuli se prezintă separat: la fiecare listă se prezintă pe rând fiecare
pereche la interval de 2 secunde, în faza de reactualizare se prezintă
seria, dar numai cu primul cuvânt din perechi.

Recunoașterea este mai facilă decât reproducerea. În procedeul recunoașterii se


pornește de la stimulii originali la care se adaugă alții noi, din aceiași grupă. Numărul
stimulilor noi nu trebuie să depășească o treime din cei vechi. Stimulii vechi și noi sunt
amestecați, apoi prezentați vizual sau auditiv iar subiectul trebuie să recunoască stimulii
vechi. Cercetările au arătat că informarea participanților cu privire la tipul de test pe care îl
vor parcurge poate influența performanțele în învățare. Anticiparea sarcinilor de reproducere
activează niveluri de procesare de profunzime, spre deosebire de anticiparea sarcinilor de
reproducere (Sternberg & Sternberg, 2012).
Probele de memoria pot fi explicite sau implicite.

Exemplu
Ne putem aminti cuvinte, fapte, sau imagini dintr-un set anterior de itemi.
Memoria implicită se referă la folosirea informațiilor din memorie fără să fim
conștienți de acest lucru (Berry, 2008; McBride, 2007 cit in Sternberg &
Sternberg, 2012).

Viața de zi cu zi presupune implicarea în sarcini diverse care fac apel la memoria


implicită: chiar în timp ce citim cursul, ne amintim sensul cuvintelor, ne amintim conceptele
din lecția trecută, toate acestea reprezentând memoria implicită. Pe parcursul vieții, ponderea
memoriei implicite și a celei explicite este diferită: copiii și vârstnicii au o memoria explicită
mai puțin dezvoltată, dar au o bună memorie implicită. În condiții de laborator, se folosesc

12
sarcini care conțin un element activator, precum primele 3 litere dintr-un cuvânt. Apoi, aceștia
completează cu primul cuvânt care le vine în minte.

Exemplu
Completați cuvântul IMP_________. Este foarte probabil ca participanții să
completeze IMPLICIT, dacă înainte s-a vorbit despre conceptul de memorie
implicită. Fenomenul poartă numele de priming sau amorsaj. Primingul este
facilitarea abilității de a utiliza informații lipsă. Participanții au rezultate mai
bune atunci când au văzut cuvântul recent pe o listă prezentată, deși nu au fost
instruiți în mod explicit să-și amintească cuvintele de pe listă. Amorsajul se
produce chiar și în situații în care nu suntem conștienți că am văzut cuvintele
anterior.

Testele implicite pot fi folosite și pentru testarea memoriei procedurale,adică a


deprinderilor precum a conduce mașina sau a scrie. În laborator, memoria procedurală este
examinată cu un dispozitiv rotativ. Sarcina impune participanților să mențină contactul între
un creion în formă de L și un mic disc rotativ. Discul este de nichel, cu un centimetru în
diametru. Acest disc este plasat pe o platformă rotativă rapidă. Participantul trebuie să
urmărească discul cu bagheta. După învățarea cu un anumit disc și cu o anumită viteză de
rotație, participanții sunt rugați să completeze sarcina din nou, fie cu același disc și aceeași
viteză, fie cu un disc nou sau cu altă viteză. Atunci când este folosit un disc nou sau cu viteză
mare, participanții se descurcă relativ slab. Când sunt expuși la același disc și viteză,
participanții se descurcă la fel de bine ca prima dată, chiar dacă acestea nu-și amintesc
completarea anterioară a sarcinii.
O altă sarcină folosită pentru memoria procedurală este urmărirea în oglindă. Se
folosește o placă cu conturul unui desen care este pusă în spatele unei baricade, fără a putea fi
văzută. Dincolo de barieră este o oglindă. Participantul trebuie să redea desenul după
imaginea din oglindă (Sternberg & Sternberg, 2012).

Să ne reamintim…
Probe folosite pentru măsurarea memoriei (Sternberg & Sternberg, 2012)

Sarcini Descriere Exemplu


Sarcinile memoriei Trebuie să ne amintim Cine a scris Interpretarea
explicite conștient anumite viselor?
informații.
Sarcini privind Amintirea faptelor Cum ți-ai petrecut vacanța?

13
cunoștințele
declarative
Sarcină de Reproducerea unui fapt, Recunoașterea este ………
reproducere cuvânt sau alt item din decât reproducerea
memorie.
Sarcină de Repetarea itemilor dintr-o 2, 8, 7, 1, 6, 4
reproducere listă în aceeași ordine în
serială care au fost prezentați.
Sarcină de Repetarea itemilor dintr-o Lista de
recunoaștere listă în orice ordine, cuvinte, „câine, creion, timp,
liberă indiferent de ordinea de păr, pisică, restaurant”,poate
prezentare fi reactualizată și astfel:
„pisică, păr, restaurant,
creion, câine, timp”
Sarcină de Memorarea unei liste de listă de
reproducere perechi de itemi; este oferit perechi:timp-oras, dezordine-
cu indiciu pe rând câte un item, pentru acasă, ceas-hârtie,
care trebuie indicată bani-zi, lampă-nori,
perechea Dacă mai târziu este
oferit stimulul „lampă”
trebuie să spunem „nori”, etc
Sarcină de Selectarea itemului corect Atunci când un proces
recunoaștere cognitiv este automat, acest
proces are următoarele
proprietăți:
a) Realizarea sa este ușoară
b) Realizarea sa nu
presupune efort
c) Cere puțină atenție
d) Toate variantele de mai
sus
e) Prima și a treia variantă
Sarcini pentru Recuperarea unei o Completați cuvântul
memoria implicită informații din memorie fără IMP_________. Este foarte
să realizăm conștient acest probabil ca participanții să
lucru. completeze IMPLICIT, dacă
înainte s-a vorbit despre
conceptul de memorie

14
implicită.
Sarcini care presupun Abilități și comportamente Demonstrarea rezolvării unui
cunoștințe automate puzzle, a mersului pe
procedurale bicicletă etc

Rezumat
Psihologii cognitiviști au identificat trei operații fundamentale ale
memoriei: encodarea, stocarea și recuperarea. Fiecare operație reprezintă un
stadiu al procesării memoriei. În encodare, transformăm datele senzoriale într-o
formă de reprezentare mentală; în stocare, păstrăm informația encodată în
memorie, iar în recuperare, scoatem la suprafață informația encodată si stocată
în vederea utilizării ei (Rusu, 2007). Cele mai cunoscute modele ale memoriei
sunt modelul modal, modelul memoriei de lucru, modelul nivelurilor de
procesare. Pentru a studia memoria, cercetătorii au folosit sarcini diverse,
acestea putând fi categorizate astfel: reproducere versus recunoaștere, sarcini
explicite versus implicite. Sarcinile de reproducere presupun scrierea unui
cuvânt, fapt, număr, item etc din memorie, precum completarea spațului gol sau
probele de tip eseu. Cele mai folosite tehnici de reproducere sunt reproducerea
serială, reproducerea liberă și reproducerea cu indicii.

Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Analizați modelele memoriei prezentate în curs, identificând avantajele și


limitele acestora.
2. Construiți câte un exemplu de probă pentru testarea memoriei, pentru
fiecare dintre categoriile de probe prezentate în curs.

15