Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 2 ”Corelarea Învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii"
Domeniul major de intervenţie 2.1 ”Tranziţia de la şcoală la viaţa activă”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/90/2.1/S/62399
Titlul proiectului: ”Construieşte-ţi inteligent din timp cariera profesională”

ÎNDRUMAR DE PRACTICĂ

ORGANOLOGIE

Compresoare volumice

1
 1. Noţiuni introductive, clasificarea compresoarelor
Compresoarele fac parte din categoria maşinilor de lucru care consumă, în general,
lucru mecanic în scopul de a realiza creşterea energiei potenţiale de presiune a gazelor
sau vaporilor. Una din mărimile principale care caracterizează aceste maşini de lucru este
raportul de comprimare () definit ca raportul dintre presiunea de refulare (pr) şi
presiunea la aspiraţia (pa); la ventilatoare  < 1,1; la suflante  = 1,1  2,5; la compresoare
 > 2,5. Clasificarea compresoarelor este indicată de către STAS 7147–1965 [1]; se
prezintă mai jos unele criterii de clasificare mai importante.
 După principiul de funcţionare, se deosebesc[2][3]:
1. Compresoare volumice;
2. Compresoare dinamice (compresoare în curgere continuă).
La compresoarele volumice mărirea presiunii gazului are loc prin micşorarea
volumului ocupat de gaz; acest volum poate fi considerat ca un sistem termodinamic
închis în care agentul termodinamic gaz sau vapori este supus unui proces ce urmăreşte
reducerea volumului şi ca urmare apare o creştere a presiunii gazului, sistemul
schimbând lucru mecanic şi căldură cu exteriorul; presiunea gazului la refulare nu este
menţinuta constantă, are mici oscilaţii.
Compresoarele volumice se clasifică astfel [4][5]:
a. Compresoare cu piston în mişcare rectilinie alternativă, denumite pe scurt
compresoare cu piston.
b. Compresoare rotative.
La compresoarele rotative comprimarea gazului se realizează, ca şi la
compresoarele cu piston, prin mişcarea spaţiului ocupat iniţial de gaz; organul de lucru
(lamelă, rotor) joacă rolul de piston dar nu are o mişcare alternativă de translaţie, ci o
mişcare de rotaţie faţă de axa maşinii. În funcţie de natura (modul) procesului de
comprimare, compresoarele volumice rotative se împart în trei categorii:
a. Compresoare volumice rotative cu comprimare interioară

2
 La acestea comprimarea gazului se produce ca rezultat al variaţiei continue
(micşorării) a volumului spaţiului ocupat de gaz; acest fenomen este similar
compresorului cu piston.
Din această categorie fac parte:
– compresoare cu lamele culisante în rotor;
– compresoare cu lamele ghidate;
– compresoare cu lamele culisante în stator;
– compresoare cu inel de lichid;
– compresoare cu rotor inelar şi sertare de distribuţie;
b. Compresoare volumice rotative cu comprimare exterioară
Comprimarea gazului are loc în momentul când volumul de gaz transportat de rotor
de la aspiraţie către refulare este pus în legătură cu spaţiul de refulare în care gazul aflat
în colectorul de refulare (cu presiunea pr) curge în interiorul spaţiului în care se află gazul
cu presiune joasă (pa). Ulterior, gazul astfel comprimat este evacuat de către pistonul
rotativ către colectorul de refulare.
Din această categorie fac parte:
– compresoare tip Roots
– compresoare tip Jäger.
c. Compresoare volumice cu comprimare mixtă
La acest tip de compresoare se folosesc ambele procedee prezentate la punctele b şi
c; astfel iniţial gazul este comprimat datorită variaţiei volumului geometric al spaţiului în
care se află gazul aspirat, urmat de o comprimare prin curgerea inversă a gazului din
colectorul de refulare. Din această categorie fac parte compresoarele rotative elicoidale
(de tip Lysholm).
În funcţie de soluţia constructivă, compresoarele volumice rotative se împart în
două categorii:
a. Cu un rotor (compresoare cu lamele, compresoare cu inel lichid, compresoare cu
rotor inelar şi sertare de distribuţie)

3
 b. Cu mai multe rotoare (compresoare tip Roots, compresoare tip Jäger,
compresoare elicoidale).
În afara criteriului constructiv, compresoarele volumice rotative pot fi clasificate şi
în funcţie de numărul de trepte de comprimare:
1. Compresoare cu o singură treaptă;
2. Compresoare cu mai multe trepte.
La compresoarele rotative cu o singură treaptă, în unele cazuri, raportul de
comprimare 1,1 < ε < 2,5 şi ca urmare ele se încadrează în categoria suflantelor.
2. Compresoare cu piston în mişcare rectilinie alternativă
2.1. Compresoare cu o singură treaptă de comprimare
Soluţia constructivă a compresorului cu piston cu o treaptă de comprimare, adică cu
un singur cilindru este prezentată în fig.1.
Organele mobile (echipajul mobil) ale unui compresor sunt: pistoanele cu segmenţi
şi bolţ, sistemul bielă manivelă, arborele cotit.
Organele fixe sunt: cilindrii, carterul şi chiulasa în care se montează supapa de
aspiraţie (SA) şi de refulare (SR).
Organele de distribuţie sunt supapele.
Arborele cotit antrenează sistemul bielă manivelă care face ca pistonul să
exectute o mişcare rectilinie alternativă; la două curse simple ale pistonului se
realizează o diagramă de funcţionare completă. Volumul descris de piston este: Vs =
d 2
s în care d este diametrul cilindrului iar s cursa pistonului.
4

Fig. 1 – Compresor cu piston cu o

treaptă de comprimare: 1 – piston;
2 – segmenţi; 3 – cilindru;
4 – chiulasă; 5 – bolţ; 6 – sistem biela
4
 a) Diagrama teoretică a compresorului.
Această diagramă (fig.2) are la bază următoarele ipoteze:
– fluidul de lucru este un gaz perfect
– transformările suferite de gaze sunt reversibile
– nu exită pierderi de presiune prin laminare în procesul de aspiraţie şi refulare
– nu există frecare între piston şi cilindru
– masa de gaz rămâne constantă
Această diagrama se compune din:

Fig. 2 – Diagrama teoretică de

funcţionare a compresorului cu piston

– O comprimare politropă 1–2 (SA şi SR fiind închise) în care presiunea gazului

creşte de la p1 = pa la p2 = pr.
– Urmează procesul de evacuare, care reprezintă o transformare izobară, 2–3 în care
gazul comprimat este refulat din cilindru (SR deschisă). La finele refulării, în punctul
mort interior (PMI) între piston şi capacul cilindrului rămâne o cantitate de gaz care
este cuprinsă într-un spaţiu numit spaţiu vătămător (spaţiu mort); acest spaţiu este
necesar supapelor şi asigurării dilatărilor.

5
 Compresorul cu spaţiu vătămător se numeşte compresor tehnic; cel fără spaţiu
vătămător se numeşte compresor ideal (pistonul atinge capacul cilindrului).
– În punctul 3 se închide SR, urmează destinderea politropă 3–4 a gazului aflat în
volumul vătămător (Vv) de la p3 până la p4 = pa; în punctul 4 se deschide SA,
urmează transformarea izobară 4–1 aspiraţia gazului în cilindru.
Din cauza existenţei volumului vătămător, volumul de gaz aspirat (V a ) este
mai mic decât V s , deci debitul compresorului tehnic va fi mai mic decât al celui
ideal.
La compresoarele cu piston cu o singură treaptă de comprimare deosebim [6][7][8]:
Organe fixe: cilindrii, batiul, carterul, chiulasa.
Organe mobile: pistoanele, segmenţii, arborele cotit, biela.
Organe de distribuţie: supapele.

2.1.1. Organe fixe

Cilindrii
Cilindrii formează pereţii laterali ai spaţiilor de lucru ale compresoarelor. Formele
lor constructive prezintă o mare varietate rezultată din necesitatea ca acestea să
corespundă condiţiilor impuse de presiunea de lucru, debitul, schema de funcţionare şi
destinaţia compresoarelor, de modul de răcire şi de materialul cilindrilor, de experienţa
uzinei constructoare etc.
Suprafaţa interioară pe care glisează pistonul, numită şi suprafaţa de lucru, este
realizată fie de suprafaţa interioară a cilindrului (fig.3), fie de suprafaţa interioară a unei
bucşe demontabilă fixată în cilindrul 2 (fig.4).

6
 Fig.3. Bloc de cilindrii cu aripioare răcit cu aer
1-blocul cilindrilor, 2-aripioare pentru răcire cu aer

Fig.4. Bloc de cilindrii cu bucşe demontabile, răcit cu apă

1-blocul cilindrilor, 2-bucşă demontabilă
Batiul
Batiul sau carterul inferior este carcasa care stă pe fundaţie şi pe care se montează
restul pieselor maşinii. Batiul se execută din fontă. El indeplineşte, de obicei, şi rolul de
baie de ulei. Batiul este prevăzut cu o serie de nervuri de întărire. Pereţii transversali
formează suporturi pentru lagărele principale ale arborelui cotit. Batiul are un număr de
ferestre închise cu capace etanşe, care permit vizitarea organelor mecanismului bielă-
manivelă. În figura 5 este prezentat un batiu de compresor vertical.

7
 Fig.5. Batiu de compresor vertical:
1-placă de fundaţie; 2-suporturile lagărelor; 3-ferestre de vizitare; 4-baie de ulei; 5-placă
superioară.
Carterul
Carterul este piesa intermediara care se monteaza pe batiu şi care susţine cilindrii
de compresor, respectiv cei de motor. El poate forma, în acelaşi timp, suportul glisierelor
capului de cruce. Carterul se execută din fontă şi are, ca şi batiul un număr de ferestre de
vizitare închise cu capace. La unele compresoare, acest organ lipseşte, rolul lui fiind
preluat de batiu. În figura 6 este reprezentat un carter de compresor vertical.

Fig.6. Carter de compresor vertical:

1-placă inferioară; 2-placă superioară; 3-suport de glisieră; 4-ferestre de vizitare.

Carterul are rolul de a susţine cilindrii şi arborele compresorului şi de a sprijini

întreaga maşină pe fundaţie. Carterul poate fi realizat:

8
 -corp comun cu blocul cilindrilor, la unele compresoare verticale cu cilindrii în linie
şi la unele compresoare orizontale.
-corp independent, dintr-o singură bucată, cum este cazul carterului compresorului
vertical şi al batiului compresorului orizontal.
-corp independent, format din două părţi obţinute prin secţionarea carterului cu un
plan orizontal, care poate trece prin axul arborelui cotit sau mai jos de acesta: carterul
superior, care preia, de regulă, sarcina de susţinere a compresorului şi carterul inferior,
care formează baia de ulei a maşinii.

Chiulasa
Chiulasa este organul care obturează cilindrul la partea exterioară, opusă carterului.
În cele mai multe cazuri chiulasa este astfel construită, încât să permită şi fixarea în
interiorul ei a supapelor de aspiraţie şi refulare, precum şi realizarea canalelor de legatură
cu conductele de aspiraţie şi refulare a aerului.
Unele construcţii de compresoare adoptă soluţie unor chiulase individuale pentru
fiecare cilindru, alte construcţii prevăd însă o chiulasă comună la mai multi cilindri.
Pentru răcirea chiulasei se utilizează fie un curent de apă, fie un curent de aer, în
care chiulasa este prevăzută cu aripioare de răcire.

2.1.2. Organe mobile

Pistoanele
Formează organele principale ale compresorului, intrucât sub acţiunea deplasării lor
se executa în cilindru procesele de lucru ale compresorului. Pentru compresoarele cu
piston (cu mişcare liniară a pistonului) sunt utilizate 3 tipuri de pistoane: cilindrice, disc
şi diferenţiale. Pistoanele cilindrice se întrebuinţează pentru compresoare care nu sunt
prevăzute cu cap de cruce, legatura între bielă şi piston făcându-se cu ajutorul bolţului.
Un asemenea piston (fig.7.) se compune din: capul pistonului 1, regiunea portsegmenţi 2,
bosajele bolţului 3 şi mantaua pistonului 4.
Pentru a se evita deplasarea axială a bolţului, care ar provoca o atingere u suprafaţa
cilindrului, cel mai răspândit procedeu este acela de fixare cu ajutorul a două inele

9
elastice montate în nişte canale 5 tăiate în orificiile bosajelor. La partea inferioară
mantaua se termină uneori cu un brâu de întărire 6.

Fig.7. Piston cilindric (jumătate vedere, jumătate secţiune).

Suprafaţa exterioară a capului pistonului este suprafaţa activă a acestuia care intra
în contact cu aerul comprimat.
În canalele regiunii portsegmenţi se introduc segmenţii de piston; aceştia sunt de
două tipuri: segmenţi de compresie şi segmenţi de ungere. Segmenţii de compresie sunt
inele circulare, de secţiune în general dreptunghiulară; ei sunt întrerupţi după una din
formele reprezentate în figura 8 şi prezintă o elasticitate , care face ca în stare liberă să se
îndepărteze marginile tăieturii şi segmentul să i-a o forma ovală. Rolul principal al
acestor segmenţi este de a asigura etanşeitatea între piston şi cilindru, prin presiunea pe
care o exercită segmentul pe suprafaţa cilindrului, datorită elasicităţii lui (fig.8.a). Ei se
montează în primele canale (a) (fig.7.) ale regiunii portsegmenţi.

Fig.8. Forme de întrerupere a segmenţilor de etanşare

10
 Segmenţii de ungere sunt asemănători segmenţilor de compresie, fiind prevăzuţi în
plus cu nişte ferestre tăiate din loc in loc pe circumferinţa unui canal central al
segmentului. Rolul lor este de a răzui uleiul de pe suprafaţa cilindrului şi de a impiedica
astfel pătrunderea uleiului în aerul comprimat, prin acţiunea de pompare a segmenţilor de
compresie (fig.9.b).

Fig.9. Segmenţi de compresie (a) ;1-cilindru; 2-piston; 3-segment de compresie (de

etanşare) segmenţi de ungere (b); 1-cilindru; 2-piston; 3-segment de ungere; 4-spaţiu de evacuare
a uleiului răzuit de pe peretele cilindrului.

Astfel, în timpul cursei de coborâre a pistonului (fig.9.b), muchiile acestor segmenţi

curăţă uleiul de pe suprafaţa cilindrului şi îl trimite prin ferestrele segmentului şi prin
nişte ferestre asemănătoare tăiate în canalele din piston, în carter. Segmenţii de ungere se
montează după cei de compresie (canalele b, fig.7); uneori unul din segmenţii de ungere
este montat la partea inferioară a mantalei pistonului.
Arborele cotit
Arborele cotit primeşte din exterior o mişcare de rotaţie, pe care cu ajutorul bielei o
transformă în mişcare de translaţie a pistonului. Arborele este sprijinit în lagărele fixe din
carter pe fusurile 1(fig.10). Prin intermediul braţelor de manivelă (braţelor de manetoane)
2, se fixează la o distanţă de la axul arborelui, egal cu jumatate din cursa pistonului,
fusurile manetoane 3, care fac legatura cu capetele bielelor. În cazul unui singur cilindru
arborele cotit prezintă un singur maneton (fig.10) sau un braţ de manivelă prevăzut cu un

11
maneton, iar dacă sunt mai mulţi cilindrii, numărul manetoanelor depinde de forma
ambielajului, deoarece este posibil ca de acelaşi maneton să fie articulate una, două, trei
sau patru biele.
Decalajul dintre manetoane se face astfel ca să fie realizat un echilibraj cât mai bun
al arborelui. Tot din necesităţi de echilibraj, braţele manetoanelor prezintă la partea opusă
contragreutăţi 4.(fig.10).

Fig.10. Arborele cotit

La capătul prin care se face antrenarea arborelui se montează volantul, cu pana pe

con sau cu o flanşă de construcţie corespunzătoare. Dimensiunile şi caracteristicile
volantului asigură, în anumite limite, o uniformizare a vitezei unghiulare de rotaţie a
arborelui. În plus, dacă este cazul, arborele este prevăzut cu angrenaje pentru antrenarea
ventilatorului, a pompei de apă şi a pompei de ulei.
Dacă ungerea compresorului se face sub presiune, pentru a asigura ungerea
manetoanelor, se practică în arbore nişte canale 5, prin care uleiul trimis la lagărele
arborelui ajunge şi la manetoane.Arborele cotit se execută din oţel-carbon de calitate sau
din oţel aliat cu crom, nichel şi mangan, iar volantul din fontă.

Biela
Biela este unul din organele mecanismului de transformare a mişcării de rotaţie în
mişcare de translaţie. Ea se compune din trei părţi: capul 1, corpul 2 si piciorul 3.(fig.11).

12
 Capul bielei asigură legătura cu fusul maneton al arborelui cotit. Pentru a fi posibil
montajul, capul este secţionat printr-un plan care trece prin axul orificiului, în două parţi.
Partea detaşabilă poartă numele de capac 4 (fig.11) şi este fixată de cealaltă parte cu
ajutorul unor şuruburi 5, ale căror piuliţe sunt bine asigurate.

Fig.11. Biela

În cazul special al compresoarelor orizontale, când arborele este prevăzut la unul

din capete cu un singur braţ de manivelă, de care este fixat un buton de manivelă, capul
bielei este întreg în toate celelalte cazuri capul bielei este secţionat. În orificiul capului
bielei se introduc şi se fixează, contra rotaţiei, cuzineţii 6 (fig.11.) a caror suprafaţă de
contact cu manetonul este acoperită cu un strat de aliaj de antifricţiune 7, format din
cositor, cupru şi stibiu sau din bronz cu plumb.
Corpul bielei prezintă o secţiune a cărei formă poate fi cilindrică dar în general este
în formă de dublu T. În unele cazuri, când ungerea compresorului se face sub presiune,
corpul bielei este îngroşat la partea centrală, în lungul axei bielei, pentru a se putea

13
practica prin interior un canal de legătură, prin care uleiul împins către lagărul
manetonului să ajungă la piciorul bielei. Piciorul bielei, depinzând de tipul constructiv al
compresorului, asigură legătura cu bolţul pistonului sau cu capul de cruce. În orificiul
piciorului este introdusă o bucată de bronz 8, prevăzută cu canale de ungere şi a cărei axă
este perfect paralelă cu axa cuzineţilor de la capul bielei.

2.1.3 Organe de distribuţie

Distribuţia, adică asigurarea admisiei în cilindru a aerului de presiune joasă şi a

evacuării acestuia la presiune ridicată, poate fi efectuată în două moduri:
- prin supape automate, în care caz deschiderea şi închiderea supapelor se face
datorită diferenţei de presiune dintre presiunea din cilindru şi presiunea din exterior;
- prin distribuţie comandată, când închiderea şi deschiderea orificiilor de
comunicare ale cilindrului cu exteriorul se fac prin nişte organe acţionate de sisteme puse
în mişcare de arborele cotit; aici pot fi amintite: distribuţia din piston-sertar, distribuţia
prin cămaşa mobilă, distribuţia prin supape comandate.
Deşi distribuţia comandată are de partea ei avantajul unei mari durabilităţi, totuşi,
datorită preţului de cost mai ridicat, complexităţii ei şi consumului suplimentar de lucru
mecanic pe care îl declanşează la variaţia raportului de comprimare, este mult mai puţin
utilizată.
Supapele automate
Această categorie de supape reprezintă soluţia tehnică adoptată pentru aproape toate
genurile de compresoare de aer cu piston. Ele prezintă numeroase tipuri constructive, din
care vor fi prezentate: supape cu disc de etanşare
Supapele cu disc de etanşare pot fi cu disc circular sau cu disc cu canale inelare. Un
exemplu de supape cu disc de etanşare este reprezentat în figura 12 în situaţia când este
închisă.
Discul de etanşare 1 este fixat de scaunul supapei 2 de către arcurile 3, asamblate în
locaşurile lor din limitatorul de cursă 4.

14
 3 4
C B

pr
1

2
pc
B
A

Fig.12. Supapa cu disc de etanşare

Dacă presiunea din cilindru pc depăşeşte presiunea din exterior pr, discul de
etanşare 1 este ridicat şi aerul iese prin orificiile A din scaun, B din discul de etanşare şi
C din limitatorul de cursă, în conducta de refulare. Când este folosită ca supapă de
aspiraţie, se montează invers, iar aerul pătrunde în cilindru prin orificiile A, B, C datorită
depresiunii din cilindru care face ca presiunea de aspiraţie să apese pe discul de etanşare
şi să-l coboare.

2.2. Compresoare cu două trepte de comprimare

Funcţionarea compresoarelor cu o treaptă prezintă următoarele dezavantaje:
– Comprimarea gazului nu se poate realiza decât până la o anumită presiune
maximă limită de 7 bar.

15
 – Nu se realizează echilibrarea mecanismului bielă-manievelă, deoarece
funcţionează numai un cilindru.
– Consumul de energie pentru creşterea presiunii gazului de la aspiraţie (pa) la
refulare (pr) este mai mare decât la compresorul cu mai multe trepte de comprimare.
– La compresorul cu mai multe trepte de comprimare, după prima treaptă de
comprimare gazul este răcit într-un schimbător de căldură (răcitor intermediar) şi ulterior
intră în a doua treaptă de comprimare.
Răcirea intermediară a gazului prezintă două avantaje:
– Procesul real de comprimare se apropie de o comprimare izotermă (necesită lmin).
– Se limitează temperatura gazului la 180–200°C, care corespunde valorii maxime
a temperaturii la care uleiul de ungere îşi păstrează calităţile.
Diagrama de funcţionare şi schiţa unui compresor cu două trepte de comprimare
sunt prezentate în fig.13.

a) b)
Fig.13. Diagrama de funcţionare (a) şi schiţa unui compresor în două trepte (b)
b-1 cilindru pentru prima treaptă de comprimare; 2 cilindru pentru a doua treaptă de
comprimare; 3-răcitor intermediar; 4-arbore cotit; 5-carter.
În studiul funcţionării compresorului cu două trepte de comprimare se adoptă
următoarele ipoteze:
– agentul de lucru este gaz perfect
– agentul de lucru are aceeaşi temperatură la aspiraţie în fiecare treaptă (T1 = Tb)

16
 – procesele de comprimare în cele două trepte au loc după o politropă cu acelşi
exponent politropic n.
Diagrama se compune din următoarele transformări:
0–1, aspiraţie în treapta I,
1–a,comprimare politropă în treapta I de la p1 la px (px – presiune intermediară de
comprimare),
a–c,refulare din treapta I; ulterior gazul este răcit de la Ta la Tb în răcitorul
intermediar,
c–0, destinderea politropă a gazului conţinut în volumul vătămător al treptei I,
c–b, aspiraţie în treapta II-a,
b–2, comprimare politropă în treapta a II-a de la px la p2,
2–3, refularea gazului din treapta a II-a,
3–c,destinderea politropă a gazului conţinut în volumul vătămător al treptei a II-a.
În ipoteza că agentul de lucru era comprimat în o singură treaptă 1–2 diagrama de
lucru necesită un lucru mecanic tehnic dat de aria 01230.
La comprimarea în două trepte diagrama are aria 0lab230, deci se obţine o
economie de lucru mecanic dată de aria ab22 indicată pe fig.13, a cu L.

3. Compresoare rotative
Compresoarele volumice rotative sunt caracterizate prin mişcarea de rotaţie a unui
rotor (sau două) prevăzute cu palete, pistoane sau special profilat.
Organul de lucru (rotorul) nu are mişcare alternativă de translaţie ci o mişcare de
rotaţie faţă de cilindrul (carcasa) în care se învârte.
Prin eliminarea mecanismului bielă manivelă au rezultat construcţii echilibrate
dinamic care funcţionează cu randamente superioare şi au coeficienţi de debit superior
faţă de compresoarele cu piston.
Presiunea gazului refulat de aceste compresoare este limitată de precizia de
fabricaţie impusă pieselor aflate în mişcare (în contact direct), precizie care determină

17
mărimea jocului prin care are loc curgerea inversă a gazului, din spaţiul cu presiune
ridicată (refulare) către spaţiul de joasă presiune (aspiraţie).
În funcţie de schema constructivă se deosebesc următoarele categorii:
A) Compresoare cu lamele culisante;
B) Compresoare cu rotoare profilate;
C) Compresoare elicoidale (Lysholm)

3.1. Compresorul cu lamele culisante

O secţiune transversală prin compresorul volumic rotativ cu lamele culisante în
rotor este prezentată în fig.14. Rotorul (1) este plasat excentric în interiorul corpului
cilindric (2), excentricitatea fiind „e” (fig.14) [3].

Fig.14. Secţiune prin compresorul volumic rotativ cu lamele culisante

În rotor sunt executate canale înclinate cu unghiul  faţă de direcţia radială în

interiorul cărora sunt introduse liber lamelele (3). În timpul funcţionării compresorului
datorită forţei centrifuge lamelele sunt împinse către suprafaţa interioară a cilindrului.
Răcirea compresorului este asigurată de canalele (4) prin care circulă un agent de răcire.
Aspiraţia gazului are loc prin conducta (5) şi refularea prin (6).

18
 La aspiraţie gazul întră în spaţiu (I) limitat de două lamele succesive, de suprafaţa
interioară a cilindrului (statorului) de suprafaţa interioară a rotorului şi cele două capace
exterioare.
În timpul unei rotaţii volumul de gaz aspirat I ocupă poziţiile II şi III, care sunt
izolate faţă de spaţiul de aspiraţie şi cel de refulare.
După ce lamelele depăşesc orificiile de aspiraţie spaţiul I se micşorează
ocupând succesiv poziţiile II şi III; această micşorare se datorează excentricităţii
rotorului faţă de cilindru.
Ca urmare a rotaţiei rotorului spaţiul III este pus în legătură cu conducta de
refulare. Acest compresor funcţionează fără supape, diagrama de lucru fiind analoagă cu
cea a compresorului cu piston.

1
4

Fig.15. – Diagrama teoretică de funcţionare a compresorului rotativ cu lamele culisante în rotor

Aceste compresoare sunt denumite compresoare volumice cu comprimare interioară

deoarece comprimarea gazului are loc în interiorul cilindrului. În această diagramă se
observă că presiunea la începutul comprimării (p1) este egală cu presiunea medie din
conducta de aspiraţie iar presiunea la finele comprimării (p2) este egală cu presiunea
medie din conducta de refulare.
Transformările ce compun diagrama sunt: 1–2 aspiraţia gazului în spaţiul I; 2–3
comprimarea gazului prin trecerea lui succesivă în poziţiile II şi III; 3–4, refularea

19
gazului comprimat; 4–1, destinderea gazului care rămâne la finele comprimării între cele
două palete şi este antrenat către aspiraţie; diagrama astfel realizată este similară
compresorului tehnic cu piston, ca urmare calculele sunt aceleaşi.
Avantajele acestui tip de compresor volumic rotativ sunt:
– gabarit redus şi greutate mică,
– turaţie mare, deci se pot cupla direct la un motor electric,
– la refulare au debit uniform,
– din punct de vedere constructiv sunt mai simple căci nu au supape, mecanism
bielă manivelă

Dezvantajele sunt:
– apare o frecare mare a paletelor faţă de suprafaţa interioară a carcasei, ceea ce
determină o degajare de căldură şi ca urmare este necesară răcirea carcasei cu apă;
frecarea paletelor de carcasă se poate reduce prin montarea unor inele (inele witing) în
două canale circulare ale carcasei. Paletele rotorului se sprijină pe aceste inele care se pot
roti uşor în aceste canale
– raportul de comprimare este mic ε ≈ 4, iar randamentul este redus (η ≈ 0,65).

3.2. Compresorul Roots

Un compresor tip Roots constă din două corpuri cilindrice (1), două rotoare
profilate (2) (3) cu doi lobi, racordul de aspiraţie (4) şi racordul de refulare (5). Rotoarele
se rotesc în sens contrar, cu viteze unghiulare egale, păstrându-se tot timpul un mic joc
atât între cele două rotoare cât şi între rotoare şi corpul semicilindric.
În timpul comunicării cu racordul de aspiraţie (fig.16.a) are loc umplerea cu gaz a
spaţiilor dintre rotoare şi cilindru; prin rotirea mai departe a rotoarelor acestea separă la
un moment dat gazul cuprins în spaţiul Vc haşurat (fig.16.b) de racordul de aspiraţie şi îl
transportă apoi către racordul de refulare. Comprimarea gazului se produce în momentul
când volumul de gaz Vc comunică cu racordul de refulare prin curgerea inversă a gazului
din conducta de refulare către spaţiul Vc (fig.16.c).

20
 Comprimarea are loc practic la volum constant după care urmează refularea
gazului din spaţiul Vc în conducta de refulare. Procesul de lucru al compresorului Roots
poate fi deci caracterizat ca fiind cu comprimare exterioară, diagrama teoretică de lucru
având forma unui dreptunghi a–b–c–d–a; suprafaţa haşurată bce reprezintă lucrul
mecanic suplimentar care se consumă la compresorul Roots în comparaţie cu
compresorul cu piston.

Fig.16 – Schiţa compresorului rotativ şi diagrama teoretică de funcţionare

Există compresoare rotative la care rotoarele sunt prevăzute fiecare cu câte trei lobi
(fig.17).

21
 Principiul de funcţionare este acelaşi ca şi la compresorul cu doi lobi: prin rotirea în
continuare (fig.17.a, b, c, d) a rotoarelor acestea separă şi transportă volume de gaz de la
aspiraţie către refulare.
Compresorul de tip Roots nu poate realiza rapoarte mari de comprimare din cauza
scăderii coeficientului de debit datorită scurgerilor de gaz prin interstiţii (jocuri) din
spaţiul de refulare către spaţiul de aspiraţie; ca urmare aceste tipuri de compresoare sunt
încadrate în categoria suflantelor; în plus tehnologia de fabricaţie a rotoarelor este relativ
complicată. Diagrama teoretică de lucru a compresorului (suflantei) Roots are forma unui
dreptunghi 1, 2, 3, 4 (fig. 17).
Linia 4–1 reprezintă faza de aspiraţie, (fig.17.a) linia 1–2 faza.de comprimare
(fig.16.c), când gazul aflat în spaţiul doi lobi este pus în legatură cu conducta de refulare
şi presiunea creşte brusc prin curgerea gazului comprimat în acest spaţiu. Urmează faza
de refulare (linia 2–3) în care gazul este împins de lob către conducta de refulare; 3–4
linia de închidere a disgramei, presiunea scade de la pr la pa.

Fig. 17. – Schiţa, principiul de funcţionare şi diagrama de lucru a compresorului rotativ

fiecare piston având trei lobi.

22
 3.2. Compresorul Lysholm
Compresoarele elicoidale (tip Lysholm) sunt alcătuite din două rotoare 1 şi 2,
montate într-o carcasă a căror canale elicoidale ale rotoarelor formează spaţiile de lucru
ale compresorului iar dinţii elicoidali îndeplinesc funcţia pistonului. La compresoarele
elicoidale fără injecţie de ulei un angrenaj cu roţi dinţate 3 asigură şi sincronizează rotaţia
în sens invers a rotoarelor (fig.18) [3].
Orificiile de aspiraţie şi refulare sunt amplasate în capacele frontale ale cilindrului.
Gazul pătrunde în canalele elicoidale care comunică, într-o anumită succesiune, cu
orificiul de aspiraţie.
Când dintele D1 depăşeşte pragul conductei de aspiraţie, începe să se facă legătura
spaţiului S1 cu conducta de admisie 4, şi, cum datorită învârtirii dintelui elicoidal d1
părăseşte treptat canalul S1, volumul canalului creşte şi are loc procesul de aspiraţie în
acest canal. Când dintele D1 ajunge în locul dintelui D4, dintele elicoidal d3 ajuns în locul
dintelui d6 începe închiderea canalului S1 şi deci comprimarea gazului din canal. În
momentul în care datorită învârtirii, porţiunea posterioară a canalului S1 este pusă în
legătură cu conducta de refulare 5, acţiunea de micşorare a volumului canalului S1 de
către dintele elicoidal d3 produce refularea gazului comprimat în rezervorul instalaţiei. Un
proces de lucru asemănător este realizat în toate canalele, atât ale rotorului 1 cât şi ale
rotorului 2.

23
 Fig.18. Schiţa compresorului elicoidal. a-secţiune longitudinală, b-secţiune transversală
Pe măsură ce rotoarele se învârt, o tranşă de gaz aspirată (fig.19.a) este comprimată
(fig.19.b,c) şi refulată (fig.19.d) în colectorul de refulare la o presiune pr >pa .
Rotorul principal (de antrenare) are profil convex iar rotorul secundar are un profil
concav. Prin îndepărtarea danturii se formează o linie continuă de angrenare; profilele,
linia de angrenare şi carcasa delimitează un spaţiu de volum valabil; în timpul rotaţiei
celor două rotoare datorită formei profilelor danturii acest spaţiu se micşorează spre
refulare.
În acest mod rotoarele compresorelor elicoidale, în afară de deplasarea gazului de la
aspiraţie către refulare realizează pe parcurs şi o comprimare în funcţie de raportul de
variaţie a volumelor spaţiilor din canalele elicoidale.

24
 Fig.19. – Principiul de funcţionare a compresorului elicoidal

Aspiraţia, comprimarea şi refularea gazului au loc succesiv în fiecare canal

elicoidal; diafragma de funcţionare a compresorului elicoidal este similară compresorului
volumic rotativ cu lamele culisante în rotor.
Compresoarele elicoidale funcţionează cu turaţii ridicate, ca urmare ele sunt
antrenate prin intermediul unui sistem de roţi dinţate care multiplică turaţia primită de la
motorul de antrenare (fig.20) [4].

Rotirea sincronă a celor două rotoare este asigurată de roţile dinţate (3) care sunt
executate cu un înalt grad de precizie; ungerea acestor roţi a lagărelor compresorului şi
multiplicatorului de turaţie se face cu ulei sub presiune asigurat de către o pompă.

25
 Bibliografie

1. STAS 7147-65, Compresoare, terminologie şi clasificare.

2. M. Marinescu, N. Băran, Vs. Radcenco, ş.a., Termodinamică tehnică, Teorie şi
aplicaţii, vol. I, II, III, Editura MATRIXROM, Bucureşti, 1998.
3. N. Băran, Maşini termice rotative de lucru, Maşini cu rotoare profilate, Maşini
cu palete, Editura MATRIXROM, Bucureşti, 2003.
4. N. Băran, P. Răducanu, ş.a., Termodinamică tehnică, Editura POLITEHNICA
PRESS Bucureşti, 2010.
5. C. Stamatescu, D. Taşcă, M. Grigoriu, Compresoare volumice, Editura Tehnica
Bucureşti 1965.
6. Tratat de termodinamică, vol. X, Lucrări de laborator de termotehnică,
partea II, Litografia Institutului Politehnic, Bucureşti, 1976.
7. M. Exarhu, Maşini şi instalaţii hidraulice şi pneumatice, Editura ANDOTIPO
S.R.L., Bucureşti, 2006.

26