Sunteți pe pagina 1din 80

Fiziologia renală

FUNCŢIILE RINICHIULUI

 excretorie
 homeostazică
 reglarea TA
 endocrină
 metabolică
 antioxidantă
 termogenetică
1. funcţia excretorie
 excreţia produşilor de catabolism şi a substanţelor
străine
 uree
 acid uric
 creatinina
 bilirubina
 electroliţi: Na+, K+, Cl-, Mg++, Ca++ etc.
 săruri – bicarbonaţi, sulfaţi etc
 pesticide, aditivi alimentari, medicamente
2. funcţia homeostazică

 izoionia
 izoosmia
 izohidria
 izovolemia
 concentraţiile de glucoză, aminoacizi, vitamine etc.
3. reglarea TA

 pe termen lung
 prin reglarea Na+ plasmatic şi a apei plasmatice

 pe termen scurt
 prin renină-angiotensină
4. funcţia endocrină

 eritropoietină
 renina
 prostaglandine
 kinine
 oxid nitric NO
 endotelina
5. funcţia metabolică

 sinteza de glucoză - gluconeogeneză –în post prelungit


 sinteza de vitamină D3 (calcitriol)
 amoniogeneză
 fixarea şi catabolizarea unor hormoni: insulina, glucagonul, PTH,
ADH, prolactina, calcitonina, h. tiroidieni, catecolaminele
6. funcţia antoxidantă
 împotriva speciilor reactive ale oxigenului (care au
efecte toxice directe sau prin activarea unor mediatori ai
inflamaţiei)

 SOD
 catalază
 glutation-transferaza
 glutation-reductaza
7. funcţia termogenetică

 ţesut adipos brun perirenal


Sistemul excretor renal

 organe formatoare de urină


 rinichii
 căi excretoare
 calice mici
 calice mari
 bazinet (pelvis renal)
 uretere
 vezica urinrară
 uretră
Debitul circulator renal

= 1200 ml sânge /min.


~ 20-25% din DC

= 650 ml plasmă /min.


rinichii

 aşezare
 aspect, dimensiuni
 2 feţe
 2 margini
 2 poli
 hil
 capsulă
Pol superior
Faţa anterioară a
rinichiului drept

Capsulă fibroasă

Margine mediană
Margine
laterală
Hil

Arteră renală

Venă renală

Pelvis renal

Margine mediană
Vene
stelate

Rinichi lobulat (la copil)


Pol inferior şi gl.suprarenală
2 zone parenchimale :

 zona corticală
 strat extern – TCP, TCD
 strat intern – corpusculii,TCP, TD –porţiunea dreaptă, tubi colectori
 piramide Ferrein
 o piramidă Ferrein + s. corticală din jur = LOBUL RENAL

 zona medulară
 piramidele Malpighi – anse Henle, tubi colectori
 o piramidă Malpighi + s. corticală din jur = LOB RENAL
 coloane Bertin
corticală lob capsula renală
B
calice mici
lobul
medulară F vase sanguine
ce pătrund în
-piramide
parenchim
Malpighi

papila piramidală hilul renal

calice mari
coloana Bertin
pelvis renal

piramide Ferrein ţesut adipos

calice mici

ureter

SECŢIUNE PRIN
RINICHIUL DREPT
unitatea structurală şi funcţională a rinichiului este
nefronul, alcătuit din:

 corpuscul Malpighi
 capsula Bowman : 2 foiţe - internă (podocite)
- externă
 glomerul capilar / mesangiu – se continuă cu lacis extraglomerular
 tub urinifer
 tub contort proximal
 ansa Henle descendentă
 ansa Henle ascendentă
 tub distal : 2 porţiuni - dreaptă = macula densa
- contortă
Tipuri de nefroni –diferențe
morfofuncționale

 cu ansă Henle scurtă -corticali


 cu ansă Henle lungă (20-30%) - juxtamedulari
capsulă
tub contort proximal
cortex
corticis glomerul cortical
tub contort distal
glomerul juxtamedular
tub
tub contort proximal contort
distal

ansa Henle

pol
bazal
zona
externă
ansa
Henle

zona internă NEFRON CORTICAL


ŞI
NEFRON JUXTAMEDULAR
vascularizaţia renală

 aorta abdominală
 a. renală
 ramuri ventrale şi dorsale
 a. interlobare
 a. arcuate
 a. interlobulare ....... vascularizaţia corticalei
 arteriole aferente
 capilare glomerulare
 arteriole eferente
 vasa recta ....... vascularizaţia medularei
/ capilare peritubulare
 vene interlobulare... vene arcuate ... vene interlobare ... vena renală
= CORTICALĂ

= MEDULARĂ

=
arteră
renală

= PAPILĂ
=
venă
= PIRAMIDĂ
renală
MALPIGHI
FORMAREA URINEI

 3 mecanisme

 1. filtrarea -glomerular
 2. reabsorbţia
tubular
 3. secreţia
Filtrarea glomerulară
1. filtrarea glomerulară

urina primară

 membrana filtrantă glomerulară


 endoteliul capilar fenestrat
 membrana bazală capilară
 membrana bazală a a epiteliului capsulei Bowman
 epiteliul foiţei interne a capsulei Bowman –podocitele

*permeabilitate de 100-400 x mai mare decât la nivelul oricărui capilar tisular

 se filtrează 125 ml plasmă/minut = 180 litri/zi


• (de 60 de ori cei 3 litri de plasmă ai adultului)
arteriolă aferentă arteriolă eferentă
capilare urină
glomerulare pori
membranari 5µ

pori
membranari
50-100µ

sânge capilar

capsula
spaţiul Bowman membrană bazală
capsular endoteliu
podocite epiteliul foiţei
tubul contort interne
proximal
 filtrabilitatea depinde de:
 mărimea moleculei
 sarcina electrică

 nu filtrează:
 celule sanguine
 constituenţi plasmatici cu M > 68.000 D (proteine, aa)
 substanţe legate de proteine
urina primară = plasmă deproteinizată

 fracţia filtrantă glomerulară debit de filtrare (ml/min)


debit circulator (ml/min)
= 125 / 650 = 19-20%
arteriolă aferentă arteriolă eferentă
Forţele Starling implicate în
filtrarea glomerulară
Presiunea hidrostatică din +55 mmHg
capilarele glomerulare

Presiunea coloid-osmotică (-) 30 mmHg


din capilarele glomerulare

Presiunea hidrostatică din (-) 15 mmHg


capsula Bowman

Presiunea netă de filtrare +10 mmHg

Presiunea oncotică din capsula Bowman = 0


Ph
capsulară

Ph
capilară

PCO
capilară
Hipoproteinemia (hipoalbuminemia)
•determină edeme
•creşte presiunea de filtrare glomerulară

Edem renal
 Rata filtrării prin capilare glomerulare este cea mai mare
din toate teritoriile organismului, datorită:

 Presiunii hidrostatice foarte mari


 Permeabilităţii mari capilare
Caracteristici ale fluxului renal

Contracţia arteriolei aferente scade fluxul sanguin


Unicitatea capilarelor
renal (RBF) și scade rata filtrării glomerulare (GFR)
glomerulare:

2 zone de
vasomotricitate
reprezentate de arteriola
aferentă și arteriola Contracţia arteriolei eferente scade fluxul sanguin
eferentă renal (RBF) și crește rata filtrării glomerulare (GFR)
 Fluxul şi filtrarea renală depind de:
 TA sistemică: TA fluxul creşte diureza
 rezistenţa vasculară renală mare: R flux
 stimularea simpatică puternică contractă a.af şi ef. flux, filtrare
 adrenalina, noradrenalina, endotelina flux, filtrare
 angiotensina II contractă a ef. fluxul, filtrarea!!!
 PG E1 şi I2, bradikinina, NO, Ach fluxul, filtrarea
 aspirina - nu se administrează aspirină la bolnavi cu afectare renală !

presiunea hidrostatică capilară este principalul determinant al filtrării


- +
contracţia a. aferente contracţia a. eferente
arteriolă aferentă membrana membrană bazală
bazală a
capilarului epiteliul capsulei parietale Capsula
endoteliu capilar
Bowman
endoteliu capilar epiteliul capsulei viscerale
membrană (podocite)
bazală celule
juxtaglomerulare fenestraţii capliare
fibre
musculare
netede

TCP

celule
TCD mesangiale

macula densa

arteriolă eferentă
 situat la joncţiunea arteriolă aferentă – TD

 celulele a. aferente = celule juxtaglomerulare


presiunii de perfuzie renală (presoreceptori)

RENINĂ

 celulele TD = macula densa


Na+ şi Cl- din urina din TD (osmo-, chemoreceptori)
FILTRAREA glomerulară

fluxul urinar prin ansa Henle

reabsorbţia NaCl în ansa Henle ascendentă

NaCl în macula densa -TCD

dilatarea a. aferentă eliberare renină

FILTRAREA angiotensinogen angiotensină I

reabsorbţie Na+ aldosteron angiotensină II

contractă a. eferentă

FILTRAREA
prin autoreglare, filtrarea rămâne aproape
nemodificată la valori ale TA sistemice de 80-180
mmHg

 la valori ale TA sistemice mai mici de 80-60 mmHg

anurie
PERFUZIA
RENALĂ

FILTRAREA
GLOMERULARĂ

80

Presiunea medie în artera renală


 angiotensina II – constricţia arteriolei eferente

aldosteron – reglarea volemiei, DC şi a debitului


renal

reglarea filtrării
marginea în perie

CORTICALĂ
mitocondrii

membrana
bazo-laterală

celulă epitelială a TCP


fără margine
în perie
membrana MEDULARĂ
bazo-laterală
membrana
bazală
celulă epitelială a TCD

celulă epitelială a ansei Henle papila


trecerea substanţelor din urina primară în
capilarele peritubulare
 TP : glucoza, Na+, K+, Ca++, Cl-, fosfaţi,
uree, aa, apa obligatorie (osmoză)
urină izotonă

 ansele Henle lungi descendente: reabsorbţie apă


urină hipertonă

 TD şi TC : Na+, Cl-, Ca++, Mg++, HCO3-, uree,


apa facultativă (! ADH)
Reabsorbţia tubulară este o funcţie a celulelor
epiteliale tubulare

Lumen
Tubular celulă

URINĂ
plasmă
Reabsorbţia de Na+

pompa: ATP-aza Na/K

lumen Na+

tubular celulă
K+

plasma
Cl-

apă
Reabsorbţia

corticală
Na+

controlat de reabsorbţie izotonă


aldosteron

medulară externă
medulră internă
% din cantitatea filtrată ce
rămâne intratubular
Osmolaritatea
intratubulară (mOs/l)
 reabsorbţia este selectivă
 3 mecanisme ale reabsorbţiei:
1. pasiv –apa, ureea, Cl-
2. activ, limitat de gradientul de concentraţie –Na+, Cl-, K+,
HCO3-
3. activ, limitat de capacitatea maximă de transport –glucoza, aa,
sulfaţi, fosfaţi, acid uric, vit.C, vit.B12
- prag de eliminare

Glucoza:
- glicemia = 100 mg/dl filtrarea = 125 ml/min
125 mg glucoză se filtrează/min.
reabsorbţie 100%

- glicemie = 176 mg/dl 220 mg glucoză se filtrează/min.


glucozurie – este depăşit pragul

- glicemie = 256 mg/dl 320 mg glucoză se filtrează/min.


glucozurie – este depăşită Tm
REABSORBŢIA GLUCOZEI

sub Tm la Tm peste Tm
trecerea substanţelor din capilarele peritubulare
în urina tubulară
 TP : NH3, H+, PAH, antibiotice (penicilina)
 TD, TC: NH3 (NH4Cl-), K+, H+, PO43-, ~ apă

 secreţia H+ este cuplată cu reabsorbţia Na+


 substanţele administrate oral se elimină mai rapid decât cele
produse în organism şi au transport limitat
(ex: acidul para-amino-hipuric = PAH)
Reabsorbţia şi
secreţia –
mecanisme active
şi pasive
reabsorbţia
activă

reabsorbţia
pasivă

secreţia
activă
transcelulară
activă
secreţie
celulară
pasivă
SECREŢIA PAH

sub Tm la Tm peste Tm
Acizi şi baze organice (PAH,
peniciline etc)

Glucoză,
aminoacizi,
Na+: activ primar Cl-: fosfat, lactat,
activ secundar sulfat etc
(cotransport)

Cotransport
cu Na+

Principalele procese la nivel tubular


 diureza
 osmolaritatea

 la vârful ansei Henle LI este hiperton (1200 mOs/l) şi


permite reabsorbţia de apă din ansa Henle descendentă,
urina devenind hipertonă
Apa
din Apa urmează
Apa urmează
plasmă RFG NaCl şi alte
NaCl
100% substanţe

ADH!

corticala
220

impermeabil
mOs/l

pentru apă
300 mOs/l

apă controlată de ADH


permeabilitate pentru
În antidiureză

medulara externă
permeabilitatea pentru
apă creşte şi 600 mOs/l creşterea
osmolaritatea crescută a osmolarităţii LI
LI oferă gradientul creează gradientul
pentru reabsorbţia apei pentru reabsorbţia
apei

medulara internă
antidiureză
1200 mOs/l
Diureză
maximă
Fluxul apei la nivelul nefronului
Concentraţia
UREE de uree

Reabsorbţie
pasivă

impermeabil
pentru uree

%ce rămâne
intratubular din
cantitatea filtrată
Schimbul de uree în
contracurent la nivelul
vasa recta

Fluxul ureei la nivelul


nefronului
TCD
Capsula
Bowman TCP

corticala

Porţiune
medulară

Medulara Tub
Medulara
externă colector
externă

Ansă Henle
subţire
Medulara
internă

Ansa
Henle

Transport activ al Difuziune pasivă a


NaCl ureei
Difuziune pasivă a
apeii

Difuziune pasivă a
NaCl
Schimb de
căldură

Schimb simplu Schimb în contracurent


Ansă în contracurent Ansă în contracurent -
- căldură apă
Impermeabil la
apă

vasa
recta
duct colector ansa
Henle
Contracurent multiplicator Sistemul în contracurent la nivelul papilei
renale
 definiţie
 exemple

 formula

Filtratul = 110 -125 ml/min


filtrarea
Reabsorbţia şi
secreţia
F = Cl = U x V / P
Cl unei substanţe Cl unei
care după filtrare substanţe care
nu se reabsoarbe după filtrare se
şi nu se secretă reabsoarbe
este egal cu tubular este mai
filtratul/minut mic decât
filtratul/minut

Cl unei
Cl unei substanţe substanţe care
care după filtrare după filtrare se
se secretă reabsoarbe şi
tubular este mai se secretă este
mare decât mai mic sau
filtratul/minut mai mare decât
filtratul/minut
Piurie -leucocite în urină – examen MO
Microscopic hematuria
Hematuria macroscopică posttraumatică