Recomandarea majorităţii specialiştilor este de 600 unităţi internaţionale (UI) în cazul adulţilor cu

vârste de până la 70 de ani şi de 800 UI pentru cei trecuţi de această vârstă. Totuşi, unii experţi
recomandă doze mult mai crescute de vitamina D.

Trebuie să ştiţi însă că dacă săriţi peste 4.000 UI de vitamina D vă expuneţi unui risc crescut de
hiperabsorbţie a calciului, care se poate depune pe artere, unde produce obturări sau chiar
blocaje ale sângelui, provocând infarct sau accident vascular cerebral.

Pentru sugari, este recomandat atât consumul de lapte matern, care din păcate nu este foarte
bogat în vitamina D, cât şi formule de lapte. Trebuie să se ajungă la un aport zilnic de 400 UI de
vitamina D, însă nu depăşiţi această cantitate pentru că bebeluşul este extrem de sensibil iar
dozele prea mari pot duce la greaţă, vărsături, pierderea poftei de mâncare, sete excesivă, dureri
musculare sau complicaţii mult mai grave.

În privinţa adolescenţilor, recomandarea este de 400-600 UI de vitamina D zilnic, care se pot

procura atât din alimente, cât şi din suplimentele sub formă de comprimate masticabile, destul de
agreate de către aceştia.

Aveţi grijă la tratamente administrate în paralel cu vitamina D – unele medicamente, precum

laxativele, steroizii, antihipertensivele sau statinele pot interacţiona cu vitamina D şi pot provoca
creşterea nivelului de calciu în sânge, care duce la aritmii cardiace. Cel mai bine este să purtaţi
în prealabil o discuţie cu medicul, care vă poate lămuri în privinţa acestu