MIGRATIA VIETUITOARELOR

Migrația animalelor este deplasarea în masă a animalelor într-o anumită perioadă de timp dintr-un
loc în altul, determinată de modificarea mediului ambiant, de lipsa condiților de înmulțire, conservarea
speciei și sau reproducerea acestora doar în anumite locuri, ce conferă actului efect maxim.

Există şi specii care migrează zilnic. O întreagă faună oceanică de crustacee mărunte urcă, pe distanţe
de câteva sute de metri în fiecare noapte, pentru a se hrăni cu algele microscopice care se dezvoltă aproape
de suprafaţa apei. În schimb, pentru alte animale, migraţia este ceva ce se întâmplă doar o data în viaţă şi, la
capătul acestei călătorii, nu se mai află nimic decât o altă viaţă, cea asigurată prin urmaşi.

Se crede că fenomenul migraţiei este rezultatul unei lente evoluţii a speciilor, datorată mai ales
schimbărilor climatice care au afectat Pământul. Actualul regim climatic şi specializarea legată de
alimentaţie impun deplasări ale animalelor în căutarea hranei, iar comportamentul fiecărei specii urmează un
tipar fixat de mii de generaţii.

1. Ce animale vietuitoare migreaza?

Vietuitoarele migratoare sunt: broasca testoasa marina, balenele cu cocoasa, libelulele, antilopele
Gnu, unii fluturi (ex. fluturele monarh), renii, liliecii, anghila, somonul, crabii rosi, chira artica, lebada pitica,
randunica,ciocarlia, graurul, egretele, prepelita, mierla, privighetoarea, pelicanul, pupaza, turturica, cucul,
barza.

2. De unde pleaca vietuitoarele migratoare?

Se deosebesc migrație pasivă, când animalele sunt duse de curenți de apă, de vânt, de alte animale,
și migrație activă, când animalele se deplasează de sine stătător. Migrația animalelor poate fi regulată
(sezonieră sau nictemerală) sau neregulată (în urma unor întâmplări neprevăzute – inundații, incendii ș.a.).
Migrația animalelor ce ține de reproducere este o acomodare biologică, determinată mai mult de anumiți
factori interni, în acest caz, de necesitatea maturizării produselor sexuale, strâns legați de mediul
înconjurător. Există migrații pe direcție orizontală (pe uscat, în apă, de exemplu, migrația de iernare
a renilor) și migrații pe direcție verticală (în munți, în sol, în adâncurile apei, de exemplu,
deplasarea peștilor în scopul hrănirii, înmulțirii etc.). Unele animale, așa ca anghila sau barza, parcurg în
timpul migrației mii de kilometri, altele, ca cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen
complicat, la unele animale având un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbător.
Drept exemplu, stăncuța din Siberia este migratoare, iar cea din Europa de Est sedentară.

3. Unde migreaza ele?

Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. De asemenea acolo se poate găsi
hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore, hrană ce nu este prezentă în latitudinea nordică în
timpul iernii. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii, la tropice ziua durează 12 ore,
pe când în latitudinile nordice, până la 16 ore, sau chiar mai mult.
Astfel, păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor, hrană ce
trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. Astfel, verile nordice oferă păsărilor
condiții mai bune de reproducere și mai multă hrană, de aceea migrarea înapoi către nord se mai numește
migrare de reproducere. Păsările migratoare se duc și se întorc în stoluri foarte mari.
Înainte de migrare, păsările își măresc masa. Unele păsări mici chiar își dublează masa.Păsările depozitează
atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte
500 mg pe oră de zbor.
Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea
animală.

4. In ce scop migreaza aceste vietuitoare?

Principalele motive ale migrării păsărilor sunt: oferta de hrană variată în funcție de anotimp, căutarea
celui mai potrivit loc pentru cuibărit, fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării. Durata și
distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în
centrul orașului, unde este mai cald decât la periferie. Alte păsări, care cuibăresc în emisfera nordică,
observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci, scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană.
De aceea migrează spre Sud. Primăvara, în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea, astfel
încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană
suficientă, clocesc acolo, iar toamna următoare migrează din nou spre Sud.

Pleacă rândunelele, se întorc berzele şi cocorii. Turme de reni străbat întinderile taigalei, iar în Africa,
milioane de animale părăsesc câmpiile uscate, îndreptându-se spre cele încă verzi. Reptile marine
traversează oceanele, iar unii peşti înfrunta apele vijelioase ale cascadelor că să ajungă în matcă râului unde
s-au născut. Pleacă şi vin, înainte şi înapoi, an după an, la nesfârşit, urmând un ritm al lor, pe care îl vedem,
dar nu-l înţelegem pe deplin.

Cu exactitatea unui mecanism bine reglat, ele navighează pe vastele întinderi ale Pământului, parcurgând
distanţe imense, fără a se rătăci. Uimitoare performanţă, care încă aşteaptă explicaţii.Mirosul,curenţii
magnetici ai Pământului, stelele nopţii, Soarele, toate acestea au fost propuse ca explicaţii.

Peştii, după cât se ştie, se orientează după miros (sau ar trebui să-i zicem mai degrabă gust?). Oricum i-am
spune, e vorba despre simţul care le permite peştilor să detecteze proprietăţile chimice ale apei şi să
recunoască apele dintr-o anumită regiune după chimismul lor.

Orientarea în aer, în schimb, dă în continuare bătaie de cap savanţilor. Din ceea ce ştim până acum,
păsările ar utiliza, într-adevăr, geomagnetismul, dar nu numai - aşa cum se credea - cu ajutorul particulelor
de magnetit aflate în structura corpului lor. Procesul, aşa cum sugerează un grup de cercetători americani,
este mult mai complex: păsările răspund la schimbările câmpului magnetic prin reacţii biochimice. Aşadar,
iată noua direcţie de cercetare: substratul molecular al reacţiilor chimice din organism, reacţii influenţate, aşa
cum s-a demonstrat, de schimbări rapide ale câmpului magnetic.

Oamenii au observat de mult că anumite specii de animale nu sunt prezente tot timpul anului într-un
anumit loc. Dar abia de două sute de ani migraţia a început să fie studiată ştiinţific. De la tehnicile clasice
(marcarea cu inele, plăcuţe etc.), care permiteau aflarea destinaţiei şi estimarea distanţelor, s-a trecut la
emiţătoare radio tot mai miniaturizate şi mai performante, care dau informaţii asupra traseului, a vitezei de
deplasare, a etapelor de odihnă etc. Tehnicile de ultimă oră permit urmărirea prin intermediul unei reţele de
sateliţi.Un arsenal tehnologic impresionant! Totuşi, nu e prea mult. Pentru dezlegarea unei asemenea
enigme, e nevoie de mijloace pe măsură.

Migraţia - una dintre marile enigme ale lumii… Aşa le e dat unor animale, să colinde Pământul fără
încetare, pentru că asta înseamnă pentru ele viaţa. De ce migrează? Cum reuşesc să se orienteze? Sunt
întrebări la care, drept răspunsuri, avem mai degrabă ipoteze.