Sunteți pe pagina 1din 7

Hidroenergia

Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apă) de a efectua un lucru mecanic la
trecerea dintr-o poziție dată în altă poziție (curgere). Datorită circuitului apei în natură, întreținut
automat de energia Soarelui, energia hidraulică este o formă de energie regenerabilă.

Energia hidraulică este o energie mecanică formată din energia potențială a apei dată de diferența
de nivel între lacul de acumulare și centrală, respectiv din energia cinetică a apei în mișcare.
Exploatarea acestei energii se face actualmente în hidrocentrale, care transformă energia
potențială a apei în energie cinetică. Aceasta e apoi captată cu ajutorul unor turbine hidraulice
care acționează generatoare electrice care în final o transformă în energie electrică.

Tot forme de energie hidraulică sunt și energia cinetică a valurilor și mareelor.


Energia hidraulică a fost folosită încă din antichitate. În India se foloseau roțile hidraulice la
morile de apă. În Imperiul Roman morile acționate de apă produceau fâină și erau folosite de
asemenea la acționarea gaterelor pentru tăierea lemnului și a pietrei. Puterea unui torent de apă
eliberată dintr-un rezervor a fost folosită la extracția minereurilor, metodă descrisă încă de Pliniu
cel Bătrân. Metoda a fost folosită pe larg în evul mediu în Marea Britanie și chiar mai târziu la
extracția minereurilor de plumb și staniu. Metoda a evoluat în mineritul hidraulic, folosită în
perioada goanei după aur din California.
În China și în extremul orient, roți hidraulice cu cupe erau folosite la irigarea culturilor. În anii
1830, în perioada de vârf a canalelor, energia hidraulică era folosită la tractarea barjelor în sus și
în josul pantelor pronunțate. Energia mecanică necesară diverselor industrii a determinat
amplasarea acestora lângă căderile de apă.
În zilele de azi utilizarea curentă a energiei hidraulice se face pentru producerea curentului
electric, care este produs în acest caz cu costuri relativ reduse, iar energia produsă poate fi
utilizată relativ departe de surse.
Din punct de vedere al hidrologiei, energia hidraulică se manifestă prin forța apei asupra
malurilor râului și a bancurilor. Aceste forțe sunt maxime în timpul inundațiilor, datorită creșterii
nivelului apelor. Aceste forțe determină dislocarea sedimentelor și a altor materiale din albia
râului, cauzând eroziune și alte distrugeri.
Resursa hidroenergetică poate fi evaluată prin puterea (energia în unitatea de timp) care se poate
obține. Puterea depinde de căderea și cu debitul sursei de apă.
Căderea (engleză head) determină presiunea apei, care este dată de diferența de nivel dintre
suprafața liberă a apei și a turbinei, exprimată în metri.
Debitul de curgere (engleză flow rate) este cantitatea de apă care curge în unitatea de timp care
curge prin conducta de aducțiune într-o anumită perioadă de timp, exprimată în metri
cubi/secundă.
Moduri de exploatare a energiei hidraulice
Roți hidraulice
O roată hidraulică utilizează energia râurilor pentru a produce direct lucru mecanic.
La debite mici se exploatează în principal energia potențială a apei. În acest scop se folosesc
roți pe care sunt montate cupe, iar aducțiunea apei se face în partea de sus a roții, apa umplând
cupele. Greutatea apei din cupe este forța care acționează roata. În acest caz căderea corespunde
diferenței de nivel între punctele în care apa este admisă în cupe, respectiv evacuată și este cu
atât mai mare cu cât diametrul roții este mai mare.
La debite mari se exploatează în principal energia cinetică a apei. În acest scop se
folosesc roți pe care sunt montate palete, iar aducțiunea apei se face în partea de jos a
roții, apa împingând paletele. Pentru a avea momente cât mai mari, raza roții trebuie să
fie cât mai mare. Adesea, pentru a accelera curgerea apei în dreptul roții, înaintea ei se
plasează un stăvilar deversor, care ridică nivelul apei (căderea) și transformă energia
potențială a acestei căderi în energie cinetică cuplimentară, viteaza rezultată prin
deversare adăugându-se la viteza de curgere normală a râului.

Roată hidraulică cu aducţiune superioară la Mazonovo, Spania.


Roţi hidraulice cu aducţiune inferioară la Hama, Siria.

Hidrocentrale

O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul producerii
energiei electrice. Potențialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât și de
debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate
obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine.

Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de cca. 40 %. Centrale


hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din puterea instalată în
România. Producția efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând
circa 24 % din totalul energiei electrice produse. Actual puterea instalată depășește 6 GW iar
producția este de cca. 20 TWh pe an. Cota de energie electrică produsă pe bază de energie
hidraulică este de cca. 22 - 33 %.
Hidrocentrala de la Porţile de Fier

Microcentrale și picocentrale hidraulice

Prin microcentrală hidraulică se înțelege o hidrocentrală cu puterea instalată de 5 - 100 kW, iar o
picocentrală hidraulică are o putere instalată de 1 - 5 kW. O picocentrală poate alimenta un grup
de câteva case, iar o microcentrală o mică așezare.

Deoarece consumul de curent electric are variații mari, pentru stabilizarea funcționării se pot
folosi baterii de acumulatori, care se încarcă în momentele de consum redus și asigură consumul
în perioadele de vârf. Datorită faptului că curentul de joasă tensiune produs de generatorul
microcentralei nu poate fi transportat convenabil la distanță, acumulatorii trebuie plasați lângă
turbină. Este nevoie de toate componentele unei hidrocentrale clasice - mai puțin barajul - adică
sistemul de captare, conductele de aducțiune, turbina, generatorul, acumulatori, regulatoare,
invertoare care ridică tensiunea la 230 V, ca urmare costul unei asemenea amenajări nu este mic
și soluția este recomandabilă doar pentru zone izolate, care nu dispun de linii electrice.

Microcentralele se pot instala pe râuri relativ mici, dar, datorită fluctuațiilor sezoniere de debit
ale râurilor, în lipsa barajului debitul râului trebuie să fie considerabil mai mare decât cel prelevat
pentru microcentrală. Pentru o putere de 1 kW trebuie pentru o cădere de 100 m un debit de 1 l/s.
În practică, datorită randamentelor de transformare, este nevoie de un debit aproape dublu,
randamentul uzual fiind puțin peste 50 %.
Energia hidroelectrică, sau hidro electricitatea, reprezintă generarea de electricitate cu
ajutorul unor turbine angrenate de apă.

Energia hidroelectrică are aplicații in tehnologii mult mai vechi care au fost folosite timp de
câteva secole pentru a transforma energia apelor curgătoare (energia hidro) in alte forme de
energie mult mai accesibile si mai folositoare, de exemplu morile de apa. Energia hidroelectrica
se bazeaza pe faptul ca curgerea de apa are un debit regulat si adecvat, si o cădere suficienta de
înălțime).

Energia hidroelecrica este cu siguranta cea mai raspandita si cea mai matura aplicatie a energiei
regenerabile. 22% din productia mondiala de energie provine de la hidro centrale, multe dintre
ele sunt hidrocentrale de putere mica (SHP) care produc mai putin de 10 MW; sunt mai mult de
17400 de astfel de hidrocentrale in Europa.

Energia hidroelectrica se bazeaza pe o tehnologie matura care a evoluat in ultimii 100 de


ani.Tehnologia a fost adaptata pentru toate domenile de aplicatii:

Hidrocentrale PICO-electrice <5kW

Hidrocentrale MICRO si MINI-elecrice 5kW – 100kW

Hidrocentrale mici 100kW-10M

Hidrocentrale mari >10MW

Se pot folosi configuratii, depinzand de conditiile topografice si hidrologice, dar toate adopta
acelasi principiu general. Pentru a determina potentialul energetic al apei curgatoare dintr-un rau
sau parau este necesar sa se determine atat debitul cat si caderea de apa. Debitul este cantitatea
de apa care curge prin dreptul unui punct intr-o perioada de timp data. Unitatile de masura
folosite sunt: l/sec si m3 /sec. Căderea este inaltimea verticala, in metri, de la turbina (punctul in
care energia este extrasa din apa) pana in punctul unde apa intra in canalul de admisie.

Energia se pierde atunci cand este convertita dintr-o forma in alta. Turbinele relativ mici au in
foarte putine cazuri un randament mai mare de 80%; restul de 20% este alcatuit din energie
cinetica si zgomot. Se va pierde si energie prin tevi sau canale datorita frecarii. Printr-o conceptie
atenta aceste pierderi pot fi minimizate.

Tehnologia turbinelor

Din varietatea de componente dintr-o hidrocentrala, turbina este componenta de baza in


producerea de energie. Deoarece reprezinta o parte majora din costul instalatiei si defineste
recuperarea investitiei, turbina trebuie sa fie cat mai eficienta in raport cu costul ei. Sunt tipice
doua categorii de turbine, dar exista multe modificari si rafinamente in cadrul acestor categorii.

• Turbinele cu cădere mare de apa sunt ideale pentru apele rapide.

• Turbinele cu cădere joasa de apa sunt ideale pentru apele lente, aproape de orizontala.

Tehnologia pentru turbinele hidroelectrice mici este acum destul de matura, ca rezultat al unor
cercetari intensive si sistematice pentru optimizarea echipamentelor specifice hidrocentralelor.

Proiectarea turbinelor hidroelectrice mici trebuie sa îndeplinească trei cerințe:

• simplitate (costuri reduse)


• randament mare
• fiabilitate maxima (întreținere minima si ușoară)

Care sunt avantajele?

Sistemele hidro-energetice prezintă următoarele beneficii:

– Energia hidro-electrica este o sursa de energie electrica regenerabila continua


– Energia hidro-electrica nu polueaza (nu exista emisii de caldura si gaze toxice)
– Energia hidro-electrica nu are costuri de carburant si are costuri de operare si intretinere mici
– Tehnologia pentru producerea energiei hidro-electrice, este o tehnologie care ofera o operare
flexibila si sigura
– Centralele hidro-electrice au o viata lunga si foarte multe dintre ele funcționează de mai bine
de jumătate de secol si sunt inca foarte eficiente
– Stațiile hidro-electrice au un randament de peste 80%

Alte motive pentru folosirea hidro-energiei pico sunt:

– La scara globala exista o piata foarte mare in tarile in curs de dezvoltare, pentru sistemele hidro
pico (pana la 5kW).
– Echipamentele pico hidro sint mici si compacte. Ele pot fi transportate cu usurinta in zone
izolate si inaccesibile.
– Este posibila producerea locala a componentelor. Principiile de design si procesele de fabricatie
pot fi invatate cu usurinta.
– Numărul de case conectate la fiecare schema este de obicei mic, sub 100 de case. Astfel este
usor sa se stranga capitalul necear si sa se faca intretinerea si colectarea de taxe.
– Concepute cu multa atentie schemele pico hidro au un cost mai mic pe kW decat cele solare
sau eoliene. Generatorul diesel, desi initial mai ieftin, are un cost pe kW mai mare in timpul
vietii, deoarece acesta este asociat costului de combustibil.

S-ar putea să vă placă și