Integrarea europeană a continuat cu ideea creării unei pieţe commune. În 1957 s-au
semnat la Roma două tratate care prevedeau crearea Comunităţii Economice Europene (CEE)
şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (CEEA).
Prin creareea CEE s-a înfiinţat o piaţă comună pentru produsele agricole şi industriale
ale statelor membre, precum şi o uniune vamală bazată pe cele 4 libertăţi fundamentale: libera
circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.
Cel mai important tratat semnat la nivel European a fost Tratatul de la Maastricht
(1992), care prevedea introducerea numelui de Uniune Europeană, posibilitatea introducerii
unei monede unice comune şi introducerea cetăţeniei europene. Tratatul a introdus
organizarea uniunii pe 3 piloni: Comunităţile europene (CECO, CEE, CEEA); Politica externă
şi de securitate comună (PESC) şi Justiţie şi afaceri interne (JAI).
În 1995 afost semnat semnat acordul de la Schengen, care prevedea eliminarea treptată
a controlului vamal la frontiere interne ale UE.
3) Comisia Europeană - are sediu la Bruxelles, iar fiecare stat membru are dreptul la
un comisar. În present Comisia are 27 de membrii. Comisia are 4 funcţii principale:
elaborează propunerile legistlative pe care le trimite Parlamentului şi Consiliului; gestionează
şi implementează politica şi bugetul UE; aplică legislaţia UE alături de Curtea de justiţie;
reprezintă UE la nivel internaţional.
4) Curtea de justiţie. Are sediul la Luxemburg şi judecă litigiile între statele membre,
instituţii, societăţi comerciale şi persoane fizice, asigură respectarea legilor europene. Fiecare
stat membru este reprezentat de un judecator.
5) Curtea de conturi. Asigură verificarea activităţilor financiare ale UE.
Simbolurile UE sunt:
2) Imnul UE: Oda bucuriei-un extras din simfonia a IX-lea de Ludwig van Beethoven
pe versuri de Friedrich Schiller.
3) Ziua Europei: sărbătorită anual la 9 mai, când a fost lansat Planul Schumann.
Acum 20 de ani se punea problema corelarii integrării europene cu celebra Ost politik.
în acest fel încercarea Europei Occidentale de a se ridica la rangul unei puteri mondiale a
făcut că Rusia să-şi întăreasca poziţia în câmpul acestei noi competiţii. în anii 90 când
răsturnarile sociale în ţările est europenecă şi războiul din Golf au repus pe ordinea de zi
temele internaţionale ţări ale geopoliticii şi naţiunii care auinterferat în discuţiile politice cu
temele moi precum restructurarea ecologica, reformele sociale şiechilibrul interregional.
Procesul de integrare este călăuzit de imagini conducatoare ce emerg din interese sociale
şireprezentari ale ordinii în societate. Moştenirea cultural europeană condiţionează întregul
proces de integrare împreună cu procedurileaplicate pentru integrare şi unificare. când vorbim
de moştenirea cultural europeană asumam implicitexistenţa şi recunoaşterea unei identitaţi
culturale europene formate de-a lungul istoriei.Identitatea colectiva trebuie căutata la
intalnirea între cultura şi civilizaţie. Ceea ce numim culturaeste o forma de relaţie existentă
între oameni şi natura că şi între oameni înşişi. Andrei Filip susţine referitor la valorile
specifice Europei că civilizatia europeană îşi afla definiţia în cele trei influenţe aleconceptului,
ale individualului, conceptului roman al justiţiei şi cetăţeanului şi conceptului biblic al
persoanei umane.
Indivizii sunt în aceeaşi măsură purtatorii unei politici precum sunt instituţiile angajate
în procesulunificării. Unificarea europeană nu face excepţie.Şansa renaşterii europeneEuropa
reprezintă un continent pe care trăiesc multiple grupuri naţionale. în Europa s-aformat cultura
modernă axata pe ştiinţa Galileo-newtoniana, pe comportamentul economic raţionalşi pe
comportamentul moral întemeiat pe norme universale.Cultura europeană de azi este rezultatul
interacţiunii multiplelor popoare ce s-au format pe harta continentului. celţii,
romanii,germanii, slavii au format marile rădăcini ale Europei; iar dela mijlocul secolului
XVIII se poate vorbi despre o civilizaţie europeană care treptat a cuprinstoata planeta. însă
dezvoltarea nu a durat mult ea fiind umbrită de declinul Untergang.Spengler vorbeşte despre
Declinul Occidental. Europa Occidentală considerată a filocomotiva Europei nu a mai adus
nici o înnoire spirituala ci doar o simpla civilizaţie, treptatajungându-se la stingerea acestei
culturi. Tot Spengler afirma că o cultura este de fapt o sinteza deculturi şi că trecerea de la
cultura la civilizaţie nu reprezintă un declin ci o perioada de perfecţiune.Cultura europeană
modernă nu este un capitol încheiat legitim, depăşit al istorieiuniversale, însă are unele
probleme cum ar fi:-Problema pierderii semnificaţiei moral-practice a ştiinţei moderne pentru
viaţaeuropeană actuală. Husserl o numea Criza ştiinţei europene. Ştiinţa spune prea puţin în
raport cu problemele vieţii:
- Problema degradarii fiinţarii umane într-o administrare a lucrurilor spre a
asigurareproducerea fizica a vieţii. Se considera că spiritul numai are încredere în
sine şi se lasa dus de existenţă.
- Problema convertirii faptice a iluminismului-viziunea emancipatoare a Europei
moderne. Iluminismul furnizeaza mijloace intelectuale ale controlului social
asupra indivizilor.
- Problema abordarii a însăşi distribuţiei şi folosirii energiei psihologice a omului de
cătremecanismele conservarii puterii în societatea europeană a modernităţii târzii.
- Problema convertirii tacite , istoriceşte conditionate a instrumentelor intelectuale
aleiluminismului, din mijloace emancipatoare în mijloace de difuziune a unei
raţionalităţiinstrumentale.
- Problema reducerii energiei gândirii ce transcede datul pe fondul declinului
conştiinţei,
- Problema recuperarii sau a întemeierii unei morale care pe fondul libertăţii poate
oferiraspunderi individuale. Aceste probleme pot fi privite din mai multe
perspective: medicala care se refera la ocriza de maxima gravitate ce duce la
moarte funcţională. capacităţile de concentrare scad;sistematic are loc menţinerea
unor soluţii inaccesibile. Modificarea mai poate fi considerata ocriza. O criza poate
fi identificata când funcţionalitatea unui system social-cultural este evoluataîn
legatura cu identitatea lui culturala.În perioada modernă securitatea europeană s-a
întemeiat pe echilibrul groazei dat de;cele două războaie mondiale pierzandu-şi
autonomia din punct de vedere extern; statele naţionaledoresc independenţă ;
statele nu-şi pot asigura securitatea decât prin acorduri cu alte naţiuni. dupăal II-lea
război mondial lumea se împarte în două: SUA şi URSS iar Europa se divizeaza
înlumea libera şi în lumea dictaturii comuniste, iar mai târziu în mica şi marea
EuropaEuropa este caracterizata de pregnanta conştiinţa etnica a popoarelor ce
trăiesc la sânulei. Europa rezidă de fapt de câteva secole în istoria multiplu
împletită a câtorva zeci de comunităţietnice popoare şi naţiuni,În Europa au loc
controverse cu privire la asigurarea unificării, discuţii aduse şi în cadrulAcordului
de la Maastricht .În secolul XIX Europa s-a caracterizat prin formarea de state
naţionale şi princoncentrarea resurselor în direcţia consolidarii politice, economice
şi spirituale ale acestor state.În perioada postbelica Europa se bucura de securitate;
datorita relaţiilor paşnice întrestate. Posibilitatea concretă a renaşterii Europei o
reprezintă regăsirea identităţilor; identificareamecanismelor de ieşire din
naţionalism şi reglarea litigiilor.
Abordarea naţionalismului
Al patrulea punct de vedere este juridic organizat în jurul tezei după care ne aflam în
tranziţia de lacetăţeanul statului la cetăţeanul lumii.trebuie gândite unitaţi care nu sunt totuşi
într-un sens compromis,supranaţionale. Astfel de structuri sunt Consiliul Europei, Uniunea
Europeană aflate în plin progres încondiţii de libertăţi şi drepturi cetăţeneşti. Ele pretind state
naţionale conştiente de sine într-o EuropaCooperativa, care îşi extinde graniţele atât de
departe cât este posibil şi coopereaza activ la crearea uneiordini internaţionale a dreptului.